SIMBOLISMUL.

Particularități
 Cuprins
1. Definitie
2. Context istoric
3. Etape
4. Trasaturi
5. Tematica poeziei simboliste
6. Reprezentanti
 1.Definitie

• Simbolismul este un curent literar aparut în Franta,ca reactie împotriva

parnasianismului, a romantismului retoric si a naturalismului, promovând
conceptul de poezie moderna. În conceptia simbolistilor, descriptia rece,
parnasiana si observatia meticuloasa, naturalista nu pot surprinde altceva decât o
realitate superficiala, o lume a aparentelor.
• Termenul de „simbolism” provine din cuvântul grecesc „symbolon ”
,intrat în limba prin filiera franceza.Simbolul înlocuieste expresia
directa,vorbirea notionala,mediind cunoasterea pe calea analogiei si a
conventiei.O data cu evolutia limbajului,simbolul a devenit tot mai
complex, folosindu-se în toate domeniile culturii.
 2.Context istoric

• Jean Moréas publica, la 18 septembrie 1886,în suplimentul literar al

ziarului «Le Figaro»o scrisoare intitulata « Le Symbolisme », devenita
manifestul literar al noii miscari, în care propune numele curentului
simbolist. Ulterior întemeiaza revista Le Symboliste. Numele propus de
Moréas se va impune în fata celeilalte denumirii de « decadentii »,
lansata de gruparea lui Paul Verlaine.
 3.Etape
Simbolismul romanesc se manifesta la sfarsitul secolului al
XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, fiind o reactie la
epigonismul eminescian, cunoascand trei etape :

• a) Etapa teoretizarii –reprezentanti : Al. Macedonski “ Poezia

viitorului“, “Despre logica poeziei“ (revista “Literatorul“) .
• b) Trecerea de la romantismul eminescian la simbolism (Stefan
Petica, Dimitrie Anghel, Iuliu Cezar Savescu ).
• c) Simbolismul propriu-zis exterior (Ion Minulescu) si interior
(G. Bacovia).
• Simbolismul patrunde mai târziu în tarile europene cu traditie culturala
puternica (Anglia, Spania, Italia), precum si în tarile din centrul si sud-
estul european unde genereaza scoli nationale: simbolism polonez,
maghiar, românesc.
 4.Trasaturi

• Adâncirea lirismului: Simbolistii s-au întors spre fiinta umana si realitatea

înconjuratoare dintr-o perspectiva mai apropiata de esenta poeziei;

• poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari sufletești specifice
acestui curent literar: tristetea, dezgustul, oboseala psihica, disperarea, apasarea,
spaima, nevroza, toate fiind sugerate prin simboluri, fara a fi numite;
• Sinestezia, ce presupune perceperea simultana a mai multor senzatii
(auditive, vizuale, olfactive…) Ex.: „parfum violet” – olfactiv +
vizual.

• muzicalitatea versurilor: fie prin prezenta instrumentelor muzicale

sau a ariilor ca simbol, fie prin muzicalitatea interioara a versurilor
(creata de sonoritati verbale, repetitii, refren, aliteratii).
• cromatica joaca un rol important. Fie este exprimata direct, prin culori cu valoare de simbol (Ex:
verdele care sugereaza irascibilitatea, nevroza)

• olfactivul scoate la iveala stari ale eului poetic, fiind sugerate, în general, mirosurile puternice cu
ajutorul unor simboluri (Ex: „cadavru”).

• versul liber, rima fiind considerata o simpla conventie, accentul punându-se pe forma si ritmul
versului;

• relevarea corespondentelor tainice, a legaturilor care se stabilesc între obiecte, între obiecte si
oameni, între natura si sentimente.
 5.Tematica si motive lirice
• Motivul spleen-ului presupune un amestec de plictiseala
profunda,dezolare si tristete abstracta,fara ca poetul sa ajunga la
deceptie si pesimism propriu-zis,ca în romantism”(Lidia Bote).

• conditia nefericita a poetului într-o societate superficiala;

• tema iubirii – resimtita ca nevroza;

• tema naturii;

• tema marii plecari, conceputa ca o calatorie eterna spre necunoscut;

• motivul orasului sau al târgului provincial, caracterizat prin monotonie si
viata mediocra, ce determina nevoia de evadare spirituala în tarâmuri
misterioase;

• motivul ploii si al toamnei

• motivul singuratatii fiintei;

• motivul instrumentelor muzicale ce acompaniaza melancolia sufleteasca,

exprimând emotii grave (vioara, mandolina, harfa) sau violente (fanfara).
 6.Reprezentanti
• francezii Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stéphane
Mallarmé, Jean Moréas;

• belgienii Emile Verhaeren, M. Maeterlinck;

• germanii Stefan George, Rainer Maria Rike;

• spaniolii Rubén Darió, Antonio Machado;

• italianul D’Annunzio;

• românii Alexandru Macedonski, Dimitrie Anghel, Stefan Petica, Ion

Minulescu, George Bacovia,Demostene Botez.
 Charles Baudelaire
(precursorul poeziei simboliste)

• Ilustru poet francez,considerat cu volumul de versuri „Florile raului”, întemeietorul

poeziei moderne.Opera sa mai cuprinde „Spleenurile Parisului”, „Paradisurile
artificiale” si „Curiozitati estetice” (critica de arta).

• Charles Baudelaire se situeaza la raspântia din care poezia se desparte de romantism,

alegând definitv calea modernismului. Simbolistii si-l revendica drept precursor,
biografia si opera lui întruchipând perfect mitul „poetului blestemat”.Viata de boem
a lui Baudelaire ilustreaza revolta împotriva societatii si revansa artistului, constient
de propria superioritate fata de spiritul burghez.
 Arthur Rimbaud
(1854-1891)

• Arthur Rimbaud realizeaza cea mai îndrazneata tentativa de schimbare a lumii prin
poezie.El vede esenta prometeica a poetului „tâlhar care fura focul” si îi atribuie
acestuia un rost suprem: sa patrunda în tarâmul invizibilului, sondând straturile cele
mai adânci ale necunoscutului.

• În acest scop, Rimbaud cauta caile de acces: se apropie de pitagorism si de orfism, se

îndreapta spre filozofiile orientale(doctrine hinduse, budism, zen) spre alchimie si
Cabala, se lasa atras de filozofia oculta si de scrierile ezoterice.Are convingerea ca,
astfel, va dobandi puteri supranaturale.
 Paul Verlaine
(1844-1896)

• Reprezentant de seama al simbolismului francez, preocupat de muzicalitatea

cuvântului si de valoarea lui magico-evocativa.Este autorul unor volume de
versuri ca: „Poeme saturniene”, „Serbarile galante”, „Cântecul bun”, „Cândva
si odinioara”, „Întelepciune”.

• Simbolismul îsi structureaza liniile de forta pe un fundal de criza profunda prin

care trece Franta:razboaiele franco-germane si Comuna din Paris.Agravarea
crizei face imposibila orice fel de compensatie în plan literar
 Stéphane Mallarmé
(1842-1898)

• Asa cum creatia lui E.A. Poe a avut un rol modelator pentru Baudelaire,
„Florile raului” împlinesc o functie similara în cazul lui Mallarmé, care
intuieste linia de continuitate, stiind ca poezia noua trebuie sa continuie
revolutia începuta de Baudelaire în planul limbajului

• Mallarmé a trecut printr-o criza spirituala de mare intensitate în 1866, din

care iese marturisind ca, dupa ce a gasit Neantul, a gasit Frumosul.
Asadar, Neantul nu este capat, ci punct de plecare.
 Alexandru Macedonski
(1854-1920)

• Macedonski a fost fondatorul revistei si cenaclului Literatorul, o grupare

formata în 1880 ca reactie a influentei germane a gruparii Junimea. Poetul a
încercat astfel sa relanseze caractarul neolatin al limbii si literaturii române.

• Alexandru Macedonski a încurajat, laînceputurile activitatii lor scriitoricesti,

numerosi tineri talentati, printre care George Bacovia, Tudor Vianu, pe care i-a
publicat înrevista sa. În 1873 scoate ziarul Oltul, iar în 1896, revista Liga
ortodoxa în care vor debuta alti mari scriitori: Tudor Arghezi si Gala
Galaction.
 Stefan Petica
(1877 – 1904)

• Primul poet "simbolist declarat" cum spunea George Calinescu. La18 ani
intra în contact cu cercurile socialiste fiind calauzit de "idei revolutionare".
Dupa absolvirea liceului, urmeaza cursurilefacultatii de filosofie din
Bucuresti având în acelasi timp o bogataactivitate ziaristica.

• Pentru St. Petica “ noaptea” reprezinta ceea ce “ploaia “ va reprezenta

pentru Bacovia , simbolul cu cea mai puternica încarcatura afectiva prin care
fixeaza atât drama interioara, sufleteasca cât si pe cea ce tine de existenta
sociala.
 Ion Minulescu
(1881-1944)

Tudor Vianu: ”Ion Minulescu a fost unul din poetii populari, în multe întelesuri ale
cuvântului, din primele patru decenii ale veacului nostru; un trubadur care,
evident, nu cutreiera drumurile mari cu viela atârnata de gât, nu se oprea în locuri
de adunare a oamenilor si prin castele, ca înaintasii lui din alte vremuri si alte tari.
[…] A fost, mai întâi, un poet urban, o specie destul de rara în ambianta lui literara.
A cântat peisajul oraselor, cu strazile, cu cladirile si vehiculele lor, cu furnicarul
lor omenesc, cu micile si marile lor tragedii.[…] Prin Minulescu s-a produs
depasirea cadrului cam îngust, cam provincial al poeziei din vremea lui.”
 George Bacovia
(1881-1957)

• Scriitor român format la scoala simbolismului literar francez. Esteautorul unor

volume de versuri si proza scrise în baza unei tehniciunice în literatura
româna, cu vadite influente din marii lirici moderni francezi pe care ii admira.

• La început vazut ca poet minor de critica literara, va cunoaste treptat o

receptare favorabila, mergând pâna la recunoasterea sa ca cel mai important
poet simbolist român si unul dintre cei mai importanti poeti din poezia româna
moderna.
 Rondelul meu
• Când am fost ura am fost mare,
Dar, astazi, cu desavarsire
Sunt mare, ca mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.

Esti mare când n-ai indurare,

Dar te ridici mai sus de fire
Când ti-este inima iubire,
Când ti-este sufletul iertare.

Stiu: toate sunt o-ndurerare,

Prin viata trecem în nestire,
Dar mangaierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cat de mare,
Si inaltarea e-n iertare.
• RESTRÍŞTE, (rar) restrişti, s.f. (Pop.) Situaţie grea, primejdie în care se află cineva, şir
de nenorociri care se abat asupra cuiva. 
ă, mai mult decât alte poezii,
• Rondelul este o poezie scurtă cu formă fixă, a cărei structură se bazează, ca și balada, pe 

sc simbolismul: muzicalitatea
refren, care a apărut în Franța medievală sub denumirea de rondeau.
• Originile rondelului se regăsesc în cântec. La început, rondelul era legat de muzică și dans
, astfel că la sfârșitul secolului al XV-lea era considerat o formă muzicală prin excelență.
Prin urmare, de la originea sa cel mai important a fost aspectul oral, și anume rimele și

ele suntsimbolul morţii,

refrenul.
• Încă din secolul al XIII-lea, rondelul este inserat în romane, acolo unde textul evoca
sărbători și dansuri.

trăsăturile trandafirului şi
• În decursul secolelor, forma sa a evoluat. Prima formă clar definită a fost stabilită în Evul
Mediu de Adam de la Halle și Guillaume de Machaut, respectiv rondelul simplu (din care
în secolul al XVI-lea va deriva trioletul), compus din 7 sau 8 versuri, construit pe două
rime; refrenul, constând din 2 versuri, apare la început și la sfârșit, cel de-al patrulea vers

i care constituie tema poeziei

reluându-l pe primul.
• Rondelul meu este o poezie semnată de Alexandru Macedonski și
inclusă în volumul „Poema rondelurilor”, apărut în anul 1927. Cunoscut
drept „poetul rondelurilor”, Alexandru Macedonski a fost unul dintre
puținii autori români care a compus astfel de poezii, ele fiind organizate
în cinci cicluri, „Rondelurile pribege”, „Rondelurile celor patru vânturi”,
„Rondelurile rozelor”, „Rondelurile Senei” și „Rondelurile de porțelan”,
iar toate alcătuiesc volumul din care face parte și această operă.
• Tema centrală a poeziei este iubirea, ea fiind considerată de către eul
liric singura modalitate de a atinge apogeul echilibrului existențial. În
cele trei strofe ale poeziei iubirea și ura sunt prezentate ca stări ale
aceluiași eu, redând astfel stările extreme ale fiecăruia dintre noi.
Alcătuiți în enunțuri dezvoltate, ilustrative pentru fiecare dintre
sinonimele:

• Îndurerare
• Mâhnire
• Întristare
 Ilustrează în enunțuri proprii următoarele
sensuri ale cuvântului iubire
• Afecțiune puternică pentru cineva sau pentru ceva
• Sentiment puternic de simpatie și admirație pentru cineva sau pentru
ceva 
• Atracție față de cineva
• Prezintă 3 expresii /locuțiuni care conțin substantivul cer
• Scrie, din memorie, o strofă preferată, motivându-ți , în două
enunțuri, preferința pentru om și poet
Gri de G. Bacovia

Plâns de cobe pe la geamuri se opri,

Şi pe lume plumb de iarnă s-a lăsat;
"I-auzi corbii! " - mi-am zis singur... şi-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.

Ca şi zarea, gândul meu se înnegri...

Şi de lume tot mai singur, mai barbar, -
Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.