Iona de Marin Sorescu

Marin Sorescu s-a nascut la 18 februarie1936 in comuna Bulzesti din

judetul Dolj.A urmat cursurile liceului di Predeal si a absolvit Facultatea
de Filologie di Iasi. Debutul la avut prin volumul Singur printre
poeti,,,ca apoi in 1990 sa primeasca Premiul International Herder,iar in
1991sa devina membru al Academiei Romane.S-a stins din viata in
1997.
Iona , subintitulata de Marin Sorescu tragedie in patru tablouri , a
fost publicata in 1968 in revista Luceafarul si face parte , alaturi de
Paraclisierul si Matca , dintr-o trilogie dramatica , intitulata sugestiv
Setea muntelui de sare .
Iona a fost publicata in 1968 alaturi de "Paracliserul" si "Matca",dintr-o trilogiedramatica,intitulata
sugestiv"Setea muntelui de sare".
Titlul trilogiei este o metafora care sugereaza setea de Absolut a omului superior,iar cele trei drame care
o compun sunt mediatii-parabole,realizate prin ironie.
Ilustrand titlul trilogiei, dramele "Iona" , "Paracliserul" si "Matca" sunt parabole pe tema destinului
uman,parafrazand trei mituri fndamentale: mitul biblic(Iona), mitul mesterului Manole(Paracliserul) si
potopului (Matca).
Drama "Iona" are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui Amitai.Iona este insarcinat sa
propavaduiasaca cuvantul Domnului in cetatea Ninive,caci pacatele omenirii ajunsesera pana la cer.Iona
primeste misiunea,dar se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis.Dumnezeu il
pedepseste pentru nesupunere trimitand un vant puternic care provoaca o furtuna pe mare. Corabierii
banuiesc faptul ca Iona este cel care a atras mania cereasca,asa il arunca in valuri. Din porunca divina ,Iona
este inghitit de un monstru marin si dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui in
pocainta,"Domnul a poruncit pestelui s ipestele a varsat pe Iona pe uscat ".
Subiectul acestei fabule biblice se intalneste in piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext,personajul
deosebindu-se de biblicul Iona prin aceea ca acesta din urma este inghitit de chit pentru ca voia sa fuga de
o misiune,pe cand eroul lui Sorescu nu savarseste nici un pacat,se afla inca de la inceput"in gura pestelui" si
nici nu are posibilitatea eliberarii de fapt .
Tema ilustreaza stigatul tragic al individului insingurat, care face eforturi disperate de a-si regasi
identitatea, neputinta eroului de a inainta pe calea libertatii si a asumarii propriului destin,raportul dintre
individ si societate,dintre libertate s inecesitate,dintre sens si nonsens, ca problematica filozofica
existentiala.
Iona este pescar,este omul aflat in fata intinderii imense de apa,marea,care sugereaza
libertate,aspiratie,iluzie si chiar deschidere spre un orizont nelimitat.
Iona, pescar pasionat,semnifica omul ce aspira spre libertate,aspiratie si iluzie,idealuri simbolizate de marea
care-l fascineaza.El incearca sa-si controleze destinul , sa-l refaca.Fiindca nu-si poate implini
idealul,prinderea miticului peste,el este inghitit de un peste urias,intrand astfel intr-un spatiu inchis la
infinit,care este si unica ratiune de a lupta pentru existenta,unde mereu pestele cel mare il inghite pe cel
mic.Lumea este simbolizata de acest univers piscicol,in care pestii se inghit unii pe altii,Iona insusi fiind un
abdomen de peste.Incercand sa se elibereze,el spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de
pesti,intr-o succesiune concentrica,sugerand ca eliberarea dintr-un cerc a lexistentei este posibila numai prin
inchiderea in altul,iesirea din limitele vechi inseamna intrarea in limite noi.
Metafora pestelui este viziunea centrala a piesei: in pantecele chitului,Iona se descopera pe sine,ca ins

captiv intr-un labirint in care omul este vanat si vanator,condamnat la eterna conditie de prizonier.Iona
este constrans la un exil fortat in spatiul singuratatii absolute si cauta mereu comunicarea cu
ceilalti,solidaritatea umana,identitatea sinelui in setea sa pentru libertatea de exprimare si de
actiune.Imbatranit , Iona iese la lumina dupa ce spiteca ultimul peste,pe o plaja pustie,dar orizontul care i
se arta il inspaimanta,pentru ca si acesta este alcatuit dintr-un alt sir nesfarsit de burti de peste,desi crezuse
ca e liber.Intelege ca vinovat este"drumul,el a gresit-o" si gandeste o cale inversa petru a "iesi la lumina" .Isi
sriga numele si, in loc de a mai taia burti de peste,in speranta unei libertati iluzorii,isi spinteca propriul
abdomen,cu sentimentul de a fi gasit,nu in afara,ci in sine,deplina libertate:"Razbim noi cumva la lumina".
Gestul sinuciderii si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare intre omul singur si
omenirea intreaga,o salvare prin cunoasterea de sine,ca forta purificatoare a spiritului,ca o primire
sufleteasca.
Piesa de debut a autorului , Iona (1968) reprezinta capodopera sa dramatica si unul dintre
evenimentele vietii noastre teatrale. In ea , autorul a simbolizat drama ontologica a omului modern (si a
omului ca fiinta) aflat sub puterea destinului orb. Inspirata din mitul biblic al omului inghitit de un peste ,
opera nu prezinta o drama individuala , ci una general umana , nascuta din framantarile si nelinistile fiintei
pamantene in fata propriului destin. De-a lungul celor patru tablouri , Iona da nastere la interogatii
existentiale grave , privitoare la viata , moarte , singuratate , destin; prin aceasta trasatura , ea se
incadreaza inteatrul de idei devenind un adevarat poem dramatic al nelinistiimetafizice.
Drama "Iona" are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui Amitai.Iona este insarcinat sa
propavaduiasaca cuvantul Domnului in cetatea Ninive,caci pacatele omenirii ajunsesera pana la cer.Iona
primeste misiunea,dar se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis.Dumnezeu il
pedepseste pentru nesupunere trimitand un vant puternic care provoaca o furtuna pe mare. Corabierii
banuiesc faptul ca Iona este cel care a atras mania cereasca,asa il arunca in valuri. Din porunca divina ,Iona
este inghitit de un monstru marin si dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui in
pocainta,"Domnul a poruncit pestelui s ipestele a varsat pe Iona pe uscat ". Subiectul acestei fabule biblice
se intalneste in piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext,personajul deosebindu-se de biblicul Iona prin
aceea ca acesta din urma este inghitit de chit pentru ca voia sa fuga de o misiune,pe cand eroul
lui Sorescu nu savarseste nici un pacat,se afla inca de la inceput"in gura pestelui" si nici nu are
posibilitatea eliberarii de fapt .
Rezumatul operei literare
Personajul Iona este un pescar supus legilor destinului ce in cazul sau nu a fost prea darnic de aici
puternicul pesimism ce il cuprinde ajungand chiar pana a pescui intr un acvariu pe care il ia mereu cu el
pentru zilele negre cand nu prinde nimic.Intriga are ca punct de plecare mitul lui Iona unde un chit ii va fi pe
post de casa timp de cateva zile.Aici are loc marea schimbare ce este cuprinsa in desfasurarea actiunii.
Tabloul II se petrece in interiorul pestelui I in intuneric , ceea ce il determina pe Iona sa constate ca
incepe sa fie tarziu in mine. Uite , s-a facut intuneric in mana dreapta si-n salcamul din fata casei(simte ca
se apropie sfarsitul). Iona vorbeste mult , logosul fiind expresia supravietuirii , si-am lasat vorba in
amintirea mea , macar la soroace mai mari ca universul intreg sa fie dat lumii de
pomana. Monologul continua cu cele mai variate idei existentiale , De ce trebuie sa se culce toti oamenii
la sfarsitul vietii? ori cugetari , de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte?.
Iona doreste sa se simta liber , incearca sa dovedeasca ca omul este liber sa-si faca propriul sau drum in
viata pot sa merg unde vreau , fac ce vreau , vorbesc. Sa vedm daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. Nu mi-e
frica , dar intarind ideea de mai sus(logosul este expresia supravieturii) el continua sa vorbeasca.
Eroul isi aminteste povestea chitului dar nu il intereseaza decat in masura in care ar fi ancorata in real
pentru ca nu cunoaste solutia iesirii din situatia limita , reprezentata de vesnica mistuire a pantecului de
peste. Iona gaseste un cutit , semn al libertatii de actiune si constata lipsa de vigilenta a chitului , si
recomanda ca artrebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet de unde reiese ideea de necesara
selectie lucida a lucrurilor importante din viata. El isi pune intrebarea daca ma sinucid? si intelege
imprudenta care e tanar , fara experienta cutitul exprimand o cale de iesire din aceasta situatie anormala ,
sunt primul pescar pescuit pescuit de el.In finalul tabloului , Iona devine visator si este ispitit sa
construiasca o banca de lemn in mijlocul marii pe care sa se odihneasca pescarusii mai lasi si vantul.
Singururl lucru bun pe care l-ar fi facut in viata lui ar fi aceasta banca de lemn avand de jur-imprejur
marea comparabila cuun lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului.

Drama continua in interiorul pestelui II , care l-a inghitit pe primul peste. In acest peste se afla o mica
moara de vant , simbol al zadarniciei.Iona mediteaza asupra vietii , conditiei umane , si la ciclicitatea vietii
cu moartea: daca intr-adevar sunt mort si acum se pune problema sa vin iar pe lume ?. Oamenii uita ca
sunt semeni si sunt supusi aceleiasi conditii de muritori , neglijezi azi , neglijezi maine , ajungi sa nu-ti mai
vezi fratele. Punctul culminant este subliniat prin aparitia celor doi figuranti cu barne in spate care nu
scot nici un cuvant surzi si chiar muti , acestia simbolizand oamenii ce-si duc povara data de destin , dar
care nici nu se framanta sa gaseasca o motivatie. ca apoi sa continue im burta celui de al treilea peste unde
Iona are o ultima confruntare cu propria constiinta .Deznodamantul desi socant are in esenta ideea de
libertate din nebunia proprie precum si ciclicitatea vietii stagnante la un nivel inferior al unor consecutive
reincarnari pe care Iona incearca sa o inteleaga ca apoi sa i se conformeze.

Mai mult: http://www.ebacalaureat.ro/c/4/67/706/0/Iona-de-Marin-Sorescu#ixzz3VCkECj7s

personajul Iona de Marin Sorescu

Iona
- personaj de teatru modern-parabola - personaj-simbol - personaj alegoric "Iona", de Marin Sorescu
- teatru modern-parabola "Iona", subintitulata de Marin Sorescu (1936-1996) "tragedie in patru tablouri", a fost publicata in
1968 in revista "Luceafarul" si face parte, alaturi de "Paracliserul" si "Matca", dintr-o trilogie dramatica,
intitulata sugestiv "Setea muntelui de sare". Titlul trilogiei este o metafora care sugereaza ideea ca setea de
adevar, de cunoastere si de comunicare este calea de care omul are nevoie pentru a iesi din absurdul vietii,
din automatismul istovitor al existentei, iar cele trei drame care o compun sunt meditatii-parabole, realizate
prin ironie artistica.
Intr-un interviu privind semnificatia dramei, Marin Sorescu a declarat: "Imi vine pe limba sa spun ca Iona
sunt eu... Cel care traieste in Tara de Foc este tot Iona, omenirea intreaga este Iona, daca-mi permite. Iona
este omul in conditia lui umana, in fata vietii si in fata mortii".
Iona este personajul principal si eponim (care da numele operei - n.n.) al dramei (omonime), pentru
conturarea caruia Marin Sorescu foloseste tehnica moderna a monologului dialogat sau solilocviului (monolog
rostit in prezenta sau absenta altui personaj, de care se face abstractie - n.n.). Iona se dedubleaza pe tot
parcursul piesei, dialogand cu sine insusi pentru a pune in valoare numeroase idei privind existenta si
destinul uman, prin exprimarea propriilor reflectii, opinii sau conceptii. insusi dramaturgul precizeaza, in
deschiderea piesei, aceasta modalitate artistica, mentionand: "Ca orice om foarte singur, Iona vorbeste tare
cu sine insusi, isi pune intrebari si raspunde, se comporta ca si cand in scena ar fi doua personaje. Se
dedubleaza si se strange, dupa cerintele vietii sale interioare si trebuintele scenice." Formula literara a
solilocviului impletita cu influenta biblica in conturarea personajului si cu tematica filozofica, atribuie dramei
calitatea de text aflat la granita, inscris in neomodernismul literar.
Eroul lui Marin Sorescu are la origine cunoscutul personaj biblic Iona, fiul lui Amitai, care fusese insarcinat
in taina sa propovaduiasca, in cetatea Ninive, cuvantul Domnului, intrucat pacatele omenirii ajunsesera pana
la cer. Dupa ce accepta misiunea, Iona se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis.
Dumnezeu il pedepseste pentru nesupunere, trimitand un vant ceresc care provoaca o furtuna pe mare.
Corabierii, banuind ca Iona este cel care a atras mania dumnezeiasca, il arunca in valuri. Din porunca divina,
Iona este inghitit de un monstru marin si, dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui in pocainta,
"Domnul a poruncit pestelui si pestele a varsat pe Iona pe uscat".
Iona din piesa se deosebeste de personajul biblic prin aceea ca acesta din urma este inghitit de chit ca
pedeapsa, pentru ca voia sa fuga de o misiune, pe cand eroul lui Sorescu, desi nu savarsise niciun pacat, se
afla inca de la inceput "in gura pestelui" si nici nu are posibilitatea eliberarii in fapt.
O prima definire a lui Iona ar putea fi data de titlu, interpretarea cuvantului format din particula "io"

(domnul, stapanul) si "na", cu sensul familiar al lui "ia", motivand, eventual, numele personajului.
Iona este un personaj neomodernist, care exprima strigatul tragic al individului insingurat, care face
eforturi disperate de a-si regasi identitatea, neputinta eroului de a inainta pe calea libertiltii si de a-si asuma
propriul destin, raportul dintre individ si societate, dintre Iibertate si necesitate, dintre sens si nonsens, ca
problematica fiiozofica existentiala. In cele patru tablouri ale dramei, Iona apare intr-o tripla ipostaza:
pescar, calator si auditoriu.
Tabloul I il plaseaza pe Iona "in gura pestelui", stand total nepasator cu spatele la acesta si cu fata la
imensa intindere de apa, marea, care sugereaza libertate, aspiratie, iluzie sau chiar o posibila deschidere
spre un orizont nelimitat.
Iona este un pescar ghinionist, care, desi isi doreste sa prinda pestele cel mare, prinde numai "fate". Pentru
a nu se demoraliza din cauza neputintei impuse prin destin, atunci cand vede "ca e lata rau", isi ia cu el un
acvariu ca sa pescuiasca pestii care "au mai fost prinsi o data". Din pricina neputintei, Iona se simte un
ratat, un damnat. Iona incearca, strigandu-se, sa se gaseasca, sa se identifice pe sine insusi, cugetand, prin
solilocviu, asupra relatiei intre viata care se scurge foarte repede si moartea vesnica:
"- Ce mare bogata avem! - Habar n-aveti cati pesti misuna pe aici. - Cam cati? - Dumnezeu stie: multi. (Cu uitnire) O suta? -Mai multi. - Cam cat a numara toata viata? - Mai multi. - Atunci, cat a numara toata
moartea? - Poate, ca moartea e foarte lunga. -Ce moarte lunga avem!"
Iona este fascinat de apa marii (ce ar putea semnifica viata) "plina de nade, tot felul de nade frumos
colorate", care sugereaza capcanele sau tentatiile vietii, atragatoare, fermecatoare, dar periculoase pentru
existenta umana. Iona isi asuma aceasta existenfa, deoarece "noi, pestii, inotam printre ele (nade), atat de
repede, meat parem galagiosi". Visul oricarui om este sa inghita una, pe cea mai mare, dar pentru Iona totul
ramane la nivel de speranta, pentru ca "ni s-a terminat apa".
Finalul tabloului il prezinta pe lona inghitit de un peste urias, cu care incearca sa se lupte, strigand dupa
ajutor: "Eh, de-ar fi macar ecoul!", sugerand pornirea person a jului intr-o aventura a cunoasterii, intr-o
calatorie initiatica de regasire a sinelui.
Tabloul II il gaseste in "interiorul Pestelui I", in intuneric, ca semnificatie a neputintei de comunicare, ceea
ce il determina pe Iona sa constate ca "incepe sa fie tarziu in mine. Uite, s-a facut intuneric in maiia dreapta
si-n salcamul din fata casei". Iona vorbeste mult, logosul fiind expresia supravietuirii, "si-am lasat vorba in
amintirea mea" ca "universul intreg sa fie dat lumii de pomana".
Monologul dialogat continua cu puternice accente filozofice, exprimand cele mai variate idei existentiale
care pun stapanire pe gandurile eroului -"de ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii"- ori
cugetari cu nuanta sententioasa "de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte?".
Iona doreste sa se simta liber, "fac ce vreau, vorbesc. Sa vedem daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. Nu mi-e
frica".
Eroul isi aminteste povestea biblica a chitului, dar aceasta nu-l intereseaza decat in masura in care ar fi
ancorata in real, pentru ca nu cunoaste solutia iesirii din situatia limita in care se afia, reprezentata de
"vesnica mistuire" a pantecelui de peste. Iona gaseste un cutit, semn al libertatii de actiune si comenteaza
lipsa de vigilenta a chitului, de aceea considera ca "ar trebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet".
De aici, reiese, indirect, ideea ca Iona este constient de faptul ca omul trebuie sa procedeze la o selectie
lucida a intamplarilor, evenimentelor sau faptelor importante pentru el in viata. Cu o intelegere superioara
data de experienta de viata, eroul exprima un santaj sentimental ("daca ma sinucid?") cu jovialitate si
comprehensiune (putere de patrundere in esenta lucrurilor - n.n.) pentru imprudenta chitului, care e tanar,
"fara experienta", cutitul sugerand o varianta, o cale de iesire din aceasta situatie limita si anormala: "sunt
primul pescar pescuit de el".
In finalul tabloului, Iona devine visator si se simte ispitit sa construiasca "o banca de lemn in mijlocul marii",
pe care sa se odihneasca "pescarusii mai lasi" si vantul. "Constructia grandioasa", singurul lucru bun pe care
l-ar fi facut in viata lui, ar fi "aceasta banca de lemn" avand "de jur imprejur marea", comparabila cu "un
lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului".
In tabloul III, Iona se afla in "interiorul Pestelui II", care inghitise, la randul sau, Pestele I si in care exista
o "mica moara de vant", care poate sa se invarteasca sau nu, simbol al zadarniciei, al donquijotismului.
Ideile asupra carora mediteaza iona in acest tablou se refera la viata, la conditia omului in lume, la
ciclicitatea existentiala a vietii cu moartea: "daca intr-adevar sunt mort si-acum se pune problema sa vin iar
pe lume?". Oamenii sunt coplesiti de problemele vietii si-si uita "fratii", pierd din vedere faptul ca sunt
semeni si sunt supusi aceleiasi conditii de muritori, "neglijezi azi, neglijezi maine, ajungi sa nu-ti mai vezi
fratele", pierzand astfel din vedere sentimente profunde, relatiile firesti cu cei apropiati etc.
Apar doi figuranti care "nu scot niciun cuvant", Pescarul I si Pescarul II, fiecare cu cate o barna in spate, pe
care o cara fara oprire, surzi si muti (mitul Sisif), simbolizand oamenii ce-si duc povara data de destin, dar
care nici nu se framanta pentru gasirea de motivatii, fund coplesiti de rutina. Dornic de comunicare, Iona
vorbeste cu ei, vrand sa le inteleaga aceasta conditie umila asumata ca o obligatie, "ati facut vreo intelegere
cat trebuie sa ramaneti mancati?". Viata aici, inauntru, in spatiul restrictiv, impus, este plina de "umezeala",
nu este una sanatoasa spiritual, benefica si atunci se intreaba Iona de ce trebuie sa duca oamenii un astfel
de trai, "de ce-i mai mananca (chitul), daca n-are conditii?".

Iona devine increzator, "o scot eu la cap intr-un fel si cu asta, nicio grija", apoi scapa cutitul si se inchipuie o
mare si puternica unghie, "ca de la piciorul lui Dumnezeu", cu care incepe sa spintece burtile pestilor,
despartind "interiorul pestelui doi de interiorul pestelui trei", cu intentia de a iesi la lumina.
Iona ramane singur cu propria constiinta, gandind ("stateam ganduri intregi") Si actionand solitar in lumea
inconjuratoare. Apar in acest tablou motive noi, cu o simbolistica bogata: gemenii, prezenta ochilor care
privesc si cu care dialogheaza interiorizat.
Iona adreseaza o scrisoare mamei sale, pentru ca "in viata lumii" exista "o clipa cand toti oamenii se
gandesc la mama lor. Chiar si mortii. Filca la mama, mama la mama, bunica la mama... pana se ajunge la o
singura mama, una imensa...". Desi i "s-a intamplat o mare nenorocire", Iona iubeste viata cu jovialitate si
tristete, ideea repetabilitatii existentiale a omului fiind sugerata prin rugamintea adresata mamei: "Tu nu te
speria numai din atata si naste-ma mereu", deoarece "ne scapa mereu ceva in viata", totdeauna esentialul.
Replicile se succed cu vioiciune si amaraciune in acelasi timp, cu tonuri grave sau ironice. Astfel, primind
multe scrisori, Iona remarca faptul ca "scriu nenorocitii, scriu", cu speranta desarta a naufragiatului, care
nadajduieste a fi salvat de cineva: "Cat e pamantul de mare, sa treaca scrisoarea din mana in mana, toti or
sa-ti dea dreptate, dar sa intre in mare dupa tine - niciunul".
Finalul tabloului ilustreaza o infinitate de ochi care-l privesc, simbolizand nenascutii pe care chitul si-i
asumase si care-1 inspaimanta pe Iona: "Cei nenascuti, pe care-i purtain pantece [...] si acum cresc de
spaima. [...] Vin spre mine cu gurile ...scoase din teaca. Ma mananca!".
Tabloul IV il prezinta pe Iona in gura "ultimului peste spintecat", vazandu-se la inceput numai "barba lui
lunga si ascutita [...] care falfaie afara". Eroul respira acum alt aer, "aer de-al nostru - dens", nu mai vede
marea, ci nisipul ca pe "nasturii valurilor", dar nu este fericit, pentru ca "fericirea nu vine niciodata atunci
cand trebuie". Singur in pustietatea imensa, dar dornic de comunicare si de a se face auzit, Iona isi striga
semenii: "Hei, oameni buni!". Apar cei doi pescari care au in spinare barnele si Iona se intreaba de ce
intalneste mereu "aceeasi oameni", sugerand limita omenirii captive in lumea ingustata "pana intr-atata?".
Orizontul lui Iona se reduce la o burta de peste, dupa care se zareste "alt orizont", care este "o burta de
peste urias", apoi "un sir nesfarsit de burti. Ca niste geamuri puse unul langa altul", ilustrand similitudinea
perpectivelor limitate ale oamenilor presati de imprejurarile vietii.
Meditand asupra relatiei dintre om si divinitate, Iona nu are nicio speranta de inaltare spiritual a", desi "noi,
oamenii, numai atata vrem: un exemplu de inviere", dupa care fiecare se va duce acasa ca "sa murim bine,
omeneste", insa "invierea se amana". Drama umana este aceea a vietii apasatoare, sufocante, restrictive,
din care nimeni nu poate evada in libertatea intelectuala si etica: "Problema e daca mai reusesti sa iesi din
ceva, o data ce te-ai nascut. Doamne, cati pesti unul intr-altul!". Toti oamenii sunt supusi aceluiasi destin de
muritori neputinciosi, toate "lucrurile sunt pesti. Traim si noi cum putem inauntru". In naivitatea lui, Iona
voise sa-si depaseasca umila conditie, aspirase spre o existenta superioara, desi ar fi trebuit sa se opreasca
la un moment dat "ca toata lumea", iar nu sa "tot mergi inainte, sa te ratacesti inainte". Iona incearca sa-si
prezica "trecutul", amintirile sunt departe, incetoesate sugerand parintii, casa copilarii, scoala, povestile si
incearca sa-si identifice propria viata, pe care o vede "frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa,
formata de ani, pe care -am trait-o eu?". Dupa aceasta rememorare a reperelor universului copilariei, Iona
isi aminteste si numele -"Eu sunt Iona"- simbolizand momentul de iluminare spiritual implinita ca o
consecinta a caiatoriei initiatice. Ca urmare, constata ca viata de pana acum a gresit drumul, "totul e
invers", dar nu renunta, "plec din nou".
Solutia de iesire pe care o gaseste Iona este aceea a spintecarii propriei burti cu un gest rutinat, dupa ce
taiase un sir nesfarsit de burti ale pestilor care se inghitisera unii pe altii si care ar semnifica evadare din
propria carcera, eliberarea din propriul destin, din propria captivitate. Drama se termina cu o replica ce
sugereaza increderea pe care i-o da regasirea sinelui, pentru ca "e greu sa fii singur", simbolizand un nou
inceput: "Razbim noi cumva la lumina". Acest ultim gest al lui Iona, de a-si spinteca propria burta, poate fi
un gest reflex sau o sinucidere, o parasire voita a lumii inconjuratoare si o retragere in sine insusi, aceasta
fiind unica salvare pe care o gaseste.
Iona, pescar pasionat, simbolizeaza pe omul ce aspira spre libertate, speranta si iluzie, idealuri sugerate de
marea care-l fascineaza. El incearca sa-si controleze destinul, sa-l refaca. Fiindca nu-si poate implini idealul
(prinderea unui peste mare), el este inghitit de un chit, intrand astfel intr-un spajiu inchis la infinit, acesta
fiind si unica ratiune de a lupta pentru supravietuire intr-o existenta in care pestele eel mare il inghite pe cel
mic. Lumea este simbolizata de acest univers piscicol, in care pestii se inghit unii pe altii, Iona insusi fiind un
abdomen de peste. Incercand sa se elibereze, el spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de
pesti, intr-o succesiune concentrica, sugerand ca eliberarea dintr-un cere al existentei este posibila numai
prin mchiderea in altul, iesirea din limitele vechi inseamna intrarea in limite noi ("toate lucrurile sunt pesti").
Metafora pestelui este viziunea centrala a piesei: in pantecele chitului, Iona se descopera pe sine, ca ins
captiv si ratacit intr-un labirint in care omul este vanat si vanator, condamnat la eterna conditie de prizonier
(al vietii, al societatii, al familiei, al propriului caracter, a propriei mentalitati etc.). Iona este constrans la un
exil fortat in spatiul singuratatii absolute si cauta mereu comunicarea cu ceilalti, fiind preocupat de
solidaritatea umana, de regasirea sinelui in setea sa pentru libertatea de exprimare si de actiune.
Imbatranit, in sensul intelpciunii, Iona iese la lumina dupa ce spinteca ultimul peste, pe o plaja pustie, dar

orizontul care i se arata il inspaimanta, pentru ca si acesta este alcatuit dintr-un alt sir nesfarsit de burti de
peste, desi crezuse ca e liber. Intelege ca vinovat este "drumul, el a gresit-o" si gandeste o cale inversa
pentru a "iesi la lumina". Isi striga numele si, in loc de a mai taia burti de peste, in speranta unei libertati
iluzorii, isi spinteca propriul abdomen, cu sentimentul de a fi gasit, nu in afara, ci in sine, solutia vietuirii si
deplina libertate: "Razbim noi cumva la lumina".
Gestul sinuciderii si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare intre omul singur si omenirea
intreaga, o salvare prin cunoasterea de sine, ca forta purificatoare a spiritului, ca o primenire sufleteasca.
Criticul literar, Nicolae Manolescu, in articolul intitulat sugestiv "Triumful lui Iona", interpreteaza gestul
personajului, din finalul piesei, ca pe o salvare de sine, ca pe un alt inceput: "Gestul final al eroului nu e o
sinucidere (fiindca el nu se da batut: intoarcerea cutitului impotriva-si trebuie interpretata simbolic!), ci o
salvare. Singura salvare - care inseamna ca lupta continua si dupa ce conditia tragica a fost asumata.
Sinucidere ar fi fost asumarea esecului. Cum sa nu se vada cat de imensa, de coplesitoare, ca o iluminare
nascuta din miezul fiintei, este bucuria cu care Iona isi spune cele din urma cuvinte de incurajare, tnainte de
a infrunta, inca o data, destinul?. "Gata, Iona? (Isi spinteca burta). Razbim noi cumva la lumina". Adevarata
maretie a lui Iona este de a fi luat cunostinta de sine, de forta sa: de aici inainte, el va putea fi ucis, dar nu
intrant".

Mai mult: http://www.ebacalaureat.ro/c/4/67/473/0/personajul-Iona-de-Marin-Sorescu#ixzz3VCjteHH1

Marin Sorescu - Biografie

Marin Sorescu (*1936, la Bulzeti, judeul Dolj, 1997, Bucureti) Scoala primara o face in comuna
natala.Incepe liceul "Fratii Buzesti", Craiova, transferat apoi la Scoala Medie Militara Predeal, absolvita in
1954. Facultatea de Filologie din Iasi (1955-1960). Stabilit la absolvire in Bucuresti, cu o ascensiune rapida
in lumea literara, ca poet, romancier, dramaturg, eseist.
Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori romni contemporani. Marin Sorescu (poet, dramaturg,
prozator, eseist i traductor) a fost cunoscut n timpul vieii (1936-1996) pe aproape toate continentele
planetei. Operele lui au fost traduse n: SUA, Canada, Mexic, Brazilia, Columbia, India, Anglia, Germania,
Franta, Grecia, Suedia, Italia, Olanda, Spania, Portugalia, China, Singapore, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia,
Macedonia, Bulgaria .a., totaliznd peste aizeci de cri aprute n strintate.
Poezia
A publicat primul su volum ("Singur printre poei") n 1964 i de atunci a impus un stil degajat, uor ironic,
fantezist (care atenueaz reflecia grav), deconcertant, de multe ori feroce n profundul sau sim critic.
Sunt foarte cunoscute i volumele din ciclul "La lilieci", un univers poetic pornind de la un cimitir ce poart
acest nume. Ideea i-a venit lui Marin Sorescu n momentul n care acesta se afla cu o burs n SUA la
Universitatea din Iowa cnd i-a czut n mn un volum al poetului american, Edgar Lee
Masters intitulat Spoonriver, construit n acelai mod.

Dramaturgia
Ca dramaturg, Sorescu este autorul unei capodopere, "Iona", care mpreun cu alte piese ale sale, figureaz
n repertoriul multor teatre din lume. Creaia sa dramaturgic poate fi considerat i ea ca fiind
excepional: "Iona", "Paracliserul", "Matca", "Exist nervi", "A treia eap", "Rceala".
Piesele sale s-au bucurat de o primire excepional, fiind traduse i prezentate pe scene din Paris, Zrich,
Tampere, Berna, Copenhaga, Geneva, Napoli, Helsinki, Dortmund, Varovia i Port-Jefferson (SUA).

Distincii
Marin Sorescu a fost membru al Academiei Romne, al Academiei Mallarm din Paris, al Academiei Europene
de tiin i Art din Veneia, al Academiei de Arte, tiin i Profesii din Florena. A condus revista literar
"Ramuri" i a fost preedintele Uniunii Scriitorilor din Craiova.
Critici de talie internaional au opinat c a fost unul dintre cei mai reprezentativi poei contemporani ai
lumii, nominalizat pentru Premiul Nobel pentru literatur. n ar i-au fost decernate cele mai nalte
distincii: Premiul Academiei (de dou ori), Premiul Uniunii Scriitorilor (de ase ori).
Dintre premiile internaionale citm: Premiul Herder, Viena, 1991; Medalia de Aur pentru poezie "Ospiti
Napoli", 1970; Premiul "Fernando Riello", Madrid 1983; Premiul "Felix Romuliana", Belgrad 1994.
n Romnia Marin Sorescu ocup un loc important n programa colar, att n nvmntul precolar, prin
crile sale pentru copii, ct i n nvmntul primar i liceal i n Facultile de Filologie.
La moartea lui au rmas n manuscris cincisprezece volume inedite, poezie, eseu, jurnal, roman. Cunoscut i
prin preocuparea sa pentru grafic i pictur (a avut mai multe expoziii n ar i strintate), n urma lui au
rmas opere care vor fi reproduse n cataloage.

Mai mult: http://www.ebacalaureat.ro/c/4/67/474/0/Marin-Sorescu---Biografie#ixzz3VCk23THh

Iona de Marin Sorescu

Se stie ca teatrul modern se caracterizeaza prin eliberarea de formele traditionale, aspect ce este evident in
alaturarea comicului cu tragicul , insertia liricului in text , valorificarea si reinterpretarea unor mituri din
perspective moderna, absenta conflictului, crearea personajului ide, incalcarea succesiunii temporal a
evenimentelor, diminuarea actiunii, prezenta monologului in defavoarea dialogului.
Un astfel de text este IONA , o parabola dramatic sub forma unui monolog in care sunt folosite alegoria si
metafora.
Subintitulata tragedie in patru acte face parte alaturi de Matca, Paracliserul din Setea muntelui de
seara- metafora ce defineste conditia umana sugerand ideea de absolute care are nevoie de adevar,
cunoastere, comunicare pentru a iesii din absurdul si automatismul vietii.
Desi subintitulata tragedie piesa se indeparteaza de modelul traditional intrucat autorul adopta formula
tatrului parabola. In spatiul imaginat se manifesta un singur personaj dedublat pentru a sustine, un monolog
continuu, miscarea scenic este limitata in favoarea dezgolirii sentimentelor personajului.
Titlul este numele personajului ce dialogheaza cu sine si in acelasi timp trimite la mitul biblic Iona, fiul lui
Amitai. Din mit, Marin Sorescu, preluat numai situatia existential, ideea claustrarii in chit symbol al
destinului omului care nu se poate elibera. Asadar mitul este valorificat in mod symbolic si polemic , tema
singuratatii sau parabola omului inghitit de o balena este frecventa in literature universala.
TEMA

SPATIUL
TIMPUL COMPOZITIA + CONFLICTUL
Iona
Marin Sorescu
Subintitulat tragedie n patru acte i publicat n 1968, Iona face parte dintr-o trilogie, Setea
muntelui de sare, alaturi de Paracliserul i Matca. Metafora din titlu sugereaz setea de absolut a omului.
Geneza

Vechiul Testament Iona

Leviathanul lui Thomas Hobbes;
Btrnul i marea de Ernest Hemingway;
mitul lui don Quijote lupta cu morile de vnt;
mitul lui Sisif (cei doi oameni care duc n spate o scndur);
Moby Dick Herman Melville.

Drama "Iona" are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui Amitai.Iona este nsrcinat s
propovduiasac cuvntul Domnului n cetatea Ninive, cci pcatele omenirii ajunseser pna la cer. Iona
primete misiunea, dar se rzgndete i se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis. Dumnezeu l
pedepsete pentru nesupunere trimind un vnt puternic care provoac o furtun pe mare. Corbierii
bnuiesc faptul c Iona este cel care a atras mnia cereasc, aa c l arunc n valuri. Din porunc divin,
Iona este nghiit de un monstru marin i dupa trei zile i trei nopti petrecute n burta petelui n pocin,
Iona este vrsat pe uscat.
Subiectul acestei fabule biblice se ntalnete n piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext, personajul
deosebindu-se de biblicul Iona prin aceea c acesta din urm este nghiit de chit pentru c voia sa fug de
o misiune, pe cnd eroul lui Sorescu nu svrete niciun pcat, se afl nc de la nceput "n gura pestelui"
i nici nu are posibilitatea eliberrii de fapt .
Explicaia titlului:
a) Io-: La strigtul lui Iona nu va mai rspunde, la un moment dat, dect o jumtate de ecou. Striga Iona i nu se mai auzea dect Io. Io n vreo limb veche nseamn eu. Iona sunt eu () omenirea ntreag
este Iona (). Iona este omul n condiia lui uman, n faa vieii i n faa morii.
( Marin Sorescu )
Tema literar: condiia uman ( parabol )
Parabola= povestire ncifrnd n planul ei figurat o nvtur moral sau religioas.
Pornind de la metafora lui Nietzsche, Solitudinea m-a nghiit ca o balen, Iona devine simbolul
strigtului tragic al individului nsigurat, care face eforturi disperate pentru a-i gsi identitatea.
Drama Iona d natere, de-a lungul celor patru tablouri, la interogaii existeniale grave, privitoare la:
via, moarte, singurtate, destin; prin aceasta trstur, ea se ncadreaz n teatrul de idei, devenind un
adevrat poem dramatic al nelinitii metafizice.
Structur i compoziie:
Piesa este compus din 4 tablouri.

Ea are o desfurare simetric, n primul i ultimul tablou Iona se afl afar, iar n tablourile mediane el
este n interiorul balenei:
l Tabloul I: pescarul Iona pescuiete chiar n gura chitului care l va
nghii, avnd alturi un acvariu;
l Tabloul al II-lea: interiorul Petelui I ( mizerie acvatic );
l Tabloul al III-lea: interiorul Petelui II ( o mic moar de vnt de

care

Iona se ferete ), ajunge la Petele III;

l Tabloul al IV-lea: sprgnd cu un cuit burta Petelui III iese pe malul
mrii i constat c are barb ca pustnicii.

Tabloul I
Un pescar srac, Iona, pe care norocul mereu l ocolete, st n gura unui pete uria i i arunc nvodul
ntr-o mare ostil, care refuz s-i dea mcar un pete. De aceea i ia cu el un acvariu. Din cauza neputinei
se simte un ratat, un damnat.
Iona ncearc, strigndu-se s se gseasc, s se identifice pe sine nsui, meditnd asupra relaiei
dintre via i moarte.
Marea este plin de nade frumos colorate, care sugereaz capcanele vieii sau pericolele tentaiilor
existenei umane. Visul omului este s nghit una, dar rmne doar o speran pentru c ni s-a terminat
apa.
La finalul tabloului, Iona este nghiit de un pete uria.
Tabloul II se petrece n interiorul pestelui I n ntuneric, ceea ce l determin pe Iona s constate
c ncepe s fie trziu n mine. Uite, s-a fcut ntuneric n mna dreapt i-n salcmul din fata casei(simte
c se apropie sfritul). Iona vorbete mult, logosul fiind expresia supravieuirii. Monologul continu cu cele
mai variate idei existentiale , De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii? ori cugetri , de ce
oamenii i pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dup moarte?. Iona dorete s se simt liber , ncearc
s dovedeasc faptul c omul este liber s-i fac propriul su drum n via pot s merg unde vreau , fac
ce vreau , vorbesc. S vedm dac pot s i tac. S-mi in gura. Nu, mi-e fric, dar ntrind ideea de mai sus
(logosul este expresia supravieurii) el continu s vorbeasc.
Iona gsete un cuit i constat lipsa de vigilen a chitului, dar exprim nelegere pentru
imprudena acestuia, care e tnr, fr experien .
Spre sfritul tabloului, devine vistor i este ispitit s construiasc o banc de lemn n mijlocul
mrii pe care s se odihneasc pescruii mai lai i vntul. Singurul lucru bun pe care l-ar fi fcut n
viata lui ar fi aceast banc de lemn comparabil cu, un lca de stat cu capul n mini n mijlocul
sufletului.

Tabloul III se desfoar n interiorul petelui doi care l-a nghitit pe primul. n acest peste se afl
o mic moar de vnt , simbol al zdrniciei. Iona mediteaz la anumite probleme existeniale : viaa,
conditia uman, ciclicitatea via-moarte: daca intr-adevar sunt mort si acum se pune problema sa vin iar
pe lume ?.
Apar dou persoane care nu spun nici un cuvnt (pescarul I i perscarul II)cu cte o brn in spate,
pe care o car fr oprire, surzi i muti (mitul lui Sisif), acestia simbolizand oamenii care i duc povara dat
de destin , fr s se frmnte s gseasc vreo soluie.
ncepe s spintece burile petilor , trecnd n interiorul petelui III. Finalul tabloului ilustreaz o
infinitate de ochi care l privesc simboliznd nenscuii pe care chitul i poart n pntec.
Tabloul IV Iona se afl n gura ultimului pete. Se simte singur, de aceea i strig semenii. Apar
cei doi pescari cu brnele n spinare, iar Iona se ntreab de ce ntlnete mereu aceeai oameni. (Simbol al
limitelor omenirii, al orizontului ngust).
Orizontul lui Iona se reduce la o burt de pete, apoi la alta, apoi la un ir nesfrit de buri .
Drama uman e aceea a vieii apstoare, sufocante, , din care nimeni nu poate evada pentru
c toate lucrurile sunt peti.
Singura soluie este spintecarea propriei buri, simboliznd drumul spre el nsui (Rzbim noi
cumva la lumin), evadarea din propria carcer, din propriul destin, dorina de a secontopi cu Fiina
universal sau efortul de a iei dintr-un nou cerc, care negreit, l ateapt.

Personajul principal
Iona, pescar pasionat, semnific omul ce aspir spre libertate, nemrginire, idealuri simbolizate de
marea care-l fascineaz.
El nu i poate controla destinul, este nghiit de un pete uria, intrnd ntr-un spaiu nchis la
infinit.
Incercnd s se elibereze, el spintec pereii pntecelor mistuitori ai irului nesfrit de pesti, ntr-o
succesiune concentric, sugernd c eliberarea dintr-un cerc al existenei este posibil numai prin
nchiderea n altul, ieirea din limitele vechi nseamn intrarea n limite noi.
Eroul reprezint, prin urmare, un simbol: el i simbolizeaz pe toi oamenii aflai n puterea
destinului. De aici se nate sentimentul de singurtate, de nstrinare existenial, nevoia de a vorbi cu
dublul su, dorina de a vedea pe cineva trecnd pe drum.
ncercrile lui Iona de a iei din propriul destin sunt sortite eecului, aadaromul i-a pierdut
atributele sacralitii: Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate nvia.
Iona i simbolizeaz pe toi cei aflai n puterea destinului, dar el posed o profunzime filosofic i o
viziune, cu totul personal, asupra neputinei de comunicare.
Limbajul este aparent comun, intenionat prozaic, ntr-o formul liric-ironic.

Mai mult: http://www.ebacalaureat.ro/c/4/67/1240/0/Iona-de-Marin-Sorescu#ixzz3VCkO2YoX