Poezia traditionalista Ion Pillat, Aci sosi pe vremuri Ion Pillat este poetul traditionalist care a cultivat pastelul

psihologic fiind un adevarat pictor al atmosferei si al luminii (Tudor Vianu).In creatia sa se disting trei etape importante ,si anume: etapa parnasian-simbolica, etapa traditionalista si etapa clasicizanta. Etapa traditionalista este marcata de aparitia volumului Pe Arges in sus(1923).G.Calinescu saluta in acest volum o exuberanta poetica, o tasnire directa, nesilita, a lirismului, o pictura superioara de-un impresionism fumuriu si dezolant ca al panzelor lui Andreescu. Poetul afirma cu privire la creatia sa: Toata poezia mea poate fi redusa , in ultima analiza, la viziunea pamantului care ramane acelasi, la presimtirea timpului care fuge mereu.Motivele ratacirii si reintoarcerii la radacini justifica apropierea de Goga, Voiculescu sau Blaga.Acestei perioade traditionaliste ii apartin volumele Satul meu, Biserica de altadata, Intoarcerea. Traditionalismul este miscarea literara care s-a dezvoltat in perioada interbelica in jurul revistei Gandirea la care au colaborat Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Tudor VIANU. Revista isi propunea sa apere romnismul adic ceea ce e specific sufletului naional, vieii autohtone. Din vechile curente tradiionaliste, mai ales din smntorism , se preluase ideea c istoria i folclorul sunt domenii relevante ale specificului unui popor insa gandiristii mergeau mai departe si vorbeau destre o adevarata matrice stilistica. Miscarea literara va realiza, in epoca, o polemica constructiva cu modernistii din jurul revistei Sburatorul. Aparut in 1923, volumul Pe Arges in sus cuprinde ciclurile Florica, Trecutul viu si Batranii. Poemele apartin, in majoritate speciei pastelului psihologic, reinvatarea de sine bizuindu-se pe valorificarea estetica a amintirii. Capodopera incontestabila a volumului este poemul Aci sosi pe vremuri.George Calinescu descopera cu incantare aceasta gratioasa ,miscatoare si invizibila paralela intre doua veacuri, inscenare care incanta ochii si in acelasi timp simbolizare a uniformitatii in devenire. Pentru Nicolae Manolescu, poezia, plina de subtilitati muzicale, are miscarea unei clepsidre. Tabloul liric se deschide cu imaginea simbolica a casei amintirii, spatiu matricial, rustic si arhaic.La casa amintirii cu-obloane si pritvor,/ Paianjeni zabrelira si poarta, si zavor. Casa amintirii are peretii stravezii si miscatori, ea putand sa stapaneasca tot trecutul si prelungirile sale prezente intr-o imbratisare excelent ritmata in stare sa redea si savoarea de epoca prin gratioase trimiteri livresti. Arta detaliului sugestiv este cu totul remarcabila, amanuntul psihologic si cel al cadrului impletindu-se desavarsit intr-o tapiserie cu patru dimensiuni: cele trei ale spatiului la care se adauga coordonata temporala. Eul liric se ipostazieaza in arhetipul indragostitului si reface un scenariu mitic:In drumul lor spre zare imbatranira plopii,/ Aci sosi pe vremuri bunica-mi

Calyopi. Intr-un scenariu se refac doua povesti privite intr-o oglinda a timpului:Ca ieri sosi bunica...si vii acuma tu: / pe urmele berlinei trasura ta statu. Eterna poveste are ca element catalizator retorica romantica:Bunicul meu, desigur i-a recitat Le Lac.../Ii spuse Sburatorul de-un tanar Eliad. Acest tablou liric este dominat de romantismul unui veac trecut si de nostalgia trecerii timpului Si totul ce romantic, ca-n basme se urzea. Imaginea , care apare simetric si in finalul poemului isi gaseste recurenta in simbolism: ...un clopot a sunat,/ De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat. Tabloul al doilea este delimitat de o meditatie de mare profunzime lirica pe tema fugit ireparabile tempus: Ce straniu lucru, vremea! Deodata pe perete/ Te vezi aievea numai in stersele portrete. Tabloul al doilea reface acelasi scenariu al iubirii proiectat, insa, intru-n alt cadru temporar: Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara, /Ca dansa tragi , in dreptul pritvorului, la scara. Catalizatorul sentimentelor este poezia simbolista:Cand ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes.../ Ti-am spus balada lunii de Horia Furtuna/ Si ti-am parut romantic si poate simbolist. Apare, simetric si imaginea turnului: Un clopot a sunat- /Acelasi clopot poate in turnul vechi din sat. Construit in distihuri cu o muzicalitate interioara aparte conferita de ritmul amfibrahic, poemul se incheie cu un vers izolat care devine o concluzie lirica. Se reitereaza motivul livresc al erosului si al thanatosului, al iubirii si al mortii: De nuntas sau de moarte, in turnul vechi din sat. Geografia mitica si arhetipul eternului indragostit si creator inscriere poemul in lirica traditionala alaturi de Poemele cu ingeri ale lui Vasile Voiculescu.