FINANŢELE PUBLICE LOCALE: CONCEPT, FUNCŢII, COMPONENTE

Conceptul de finanţe publice locale şi funcţiile sale

Conceptul de finanţe reflectă procesele şi relaţiile economice în expresie bănească prin care se
constituie, repartizează şi utilizează fondurile băneşti necesare funcţionării statului şi altor entităţi
economico-sociale.
În sens larg, finanţele locale includ finanţele publice locale, finanţele regiilor autonome şi ale
societăţilor comerciale constituite cu aportul autorităţilor administraţiei publice locale şi alte resurse
financiare locale.
Finanţele publice locale reprezintă o parte componentă a finanţelor publice alături de
finanţele publice ale administraţiei centrale de stat, care exprimă relaţiile economice prin care se
mobilizează şi utilizează resurse băneşti la nivelul unităţilor administrativ teritoriale pentru
satisfacerea unor cerinţe colective reprezentate de învăţământ, cultură, asistenţă socială, servicii
publice, dezvoltare. Conţinutul finanţelor publice locale este reflectat de anumite trăsături:
a) Relaţiile economice prin care se mobilizează, repartizează şi utilizează resursele financiare la
nivel local se exprimă în formă bănească. Între raporturile economice prin care se mobilizează,
repartizează şi utilizează resurse băneşti şi procesele în formă materială se manifestă relaţii de
interconexiune. Procesele materiale generează raporturi economice exprimate în bani prin care se
formează şi utilizează fonduri băneşti iar acestea la rândul lor influenţează asupra proceselor materiale;
b) Finanţele publice locale exprimă un transfer de valoare ce se realizează între participanţii la
relaţiile economice prin care se constituie şi utilizează fonduri băneşti la nivel local;
Transferul de valoare realizat prin intermediul finanţelor publice locale determină modificarea
patrimoniului deţinut de participanţii la relaţiile economice de mobilizare şi repartizare a fondurilor
băneşti, respectiv persoane juridice, persoane fizice şi autorităţi ale administraţiei publice locale.
Transferul de valoare exprimă un transfer de putere de cumpărare, deoarece participarea prin
impozite şi taxe la bugetul local contribuie la reducerea disponibilităţilor băneşti şi a puterii de cumpărare
la unele persoane fizice sau juridice şi la creşterea puterii de cumpărare a unităţii administrativ-teritoriale;
c) Transferul de valoare prin finanţele locale se realizează, fără o contraprestaţie directă şi
imediată, ceea ce înseamnă că persoana de la care se transferă resurse băneşti la bugetul local nu primeşte
în mod direct şi imediat un echivalent în bunuri, servicii sau bani. Finanţele publice locale reflectă
participarea persoanelor fizice şi juridice sub formă de impozite şi taxe la formarea veniturilor bugetelor
locale fără o contraprestaţie directă şi imediată. De asemenea, transferul de valoare de la fondurile
financiare publice locale către anumite persoane fizice şi juridice se efectuează fără o contraprestaţie
directă din partea acestora.

1
 Transferul de valoare fără o contraprestaţie directă şi imediată realizat în cadrul finanţelor publice
locale nu presupune o anumită corelaţie între contribuţiile prin impozite şi taxe şi sumele de care
beneficiază o persoană fizică sau juridică de la bugetul local;
d) Transferul de valoare prin intermediul finanţelor locale urmăreşte satisfacerea unor cerinţe
colective cum sunt cele privind învăţământul, cultura, ocrotirea sănătăţii, asistenţa socială, servicii publice
şi dezvoltare.
Finanţele publice locale se deosebesc de finanţele publice ale administraţiei centrale de stat
prin anumite trăsături:
 fondurile băneşti se constituie şi utilizează la nivelul unităţilor administrativ teritoriale;
 fondurile băneşti depind de împărţirea administrativ teritorială a unui stat; (în funcţie de structura
administrativ teritorială a unui stat se pot constitui, repartiza şi utiliza fonduri băneşti la două sau trei
nivele ale organizării administrativ teritoriale;
 formele de participare prin impozite şi taxe la constituirea fondurilor băneşti locale se deosebesc
prin materia impozabilă şi obiectele asupra cărora se aplică impozite şi taxe;
 contribuabilii de impozite şi taxe locale pot fi persoanele fizice şi juridice prevăzute de legi
generale sau prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale;
 fondurile băneşti ce se constituie şi utilizează la nivelul unităţilor administrativ teritoriale se
administrează de autorităţile administraţiei publice locale;
 resursele financiare ce se mobilizează şi utilizează la nivelul unităţilor administrativ teritoriale
depind de competenţele şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale. Competenţele şi atribuţiile
autorităţilor administraţiei publice locale se stabilesc numai prin lege. Exercitarea competenţelor şi
atribuţiilor stabilite prin lege revine autorităţilor administraţiei publice locale care se găsesc cel mai
aproape de cetăţean.
Fondurile băneşti ce se formează şi utilizează la nivelul unităţilor administrativ teritoriale se
administrează pe baza principiului autonomiei locale care presupune iniţiativă şi răspundere a autorităţilor
administraţiei publice locale, în raport cu finanţele administraţiei centrale de stat;
Finanţele publice locale se individualizează în cadrul finanţelor publice printr-o anumită
complexitate, datorită numărului unităţilor administrativ teritoriale dintr-o ţară, nivelului lor de dezvoltare
economico-socială, particularităţilor locale.
Finanţele publice locale ocupă un loc important în ansamblul finanţelor publice datorită
complexităţii şi diversităţii acţiunilor social culturale, economice şi serviciilor publice ce se desfăşoară în
cadrul unităţilor administrativ teritoriale şi răspunderii autorităţilor administraţiei publice locale în
furnizarea unor servicii publice.

2
 Finanţele publice locale reflectă raporturile economice prin care se constituie şi utilizează
resurse băneşti la nivelul unităţilor administrativ teritoriale, fără o contraprestaţie directă şi
imediată în vederea satisfacerii unor cerinţe social culturale, economice şi a furnizării unor servicii
publice de către instituţiile autorităţile administraţiei publice locale.
Finanţele publice locale mijlocesc procesele de formare repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti
la nivelul unităţilor administrativ teritoriale.
Funcţia de repartiţie a finanţelor publice locale se manifestă prin constituirea fondurilor băneşti
la nivelul unităţilor administrativ teritoriale şi redistribuirea lor pentru satisfacerea unor cerinţe colective
delimitate prin competenţele şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale.
Între cele două laturi ale funcţiei de repartiţie a finanţelor publice locale există raporturi de
interconexiune. Mobilizarea unor resurse băneşti la nivelul unităţilor administrativ teritoriale se
efectuează în vederea satisfacerii unor cerinţe colective. Repartizarea resurselor băneşti de către unităţile
administrativ teritoriale pentru realizarea acţiunilor social culturale, a serviciilor publice, a dezvoltării
economice depinde de mobilizarea lor în cuantumul aprobat şi la termenele legale.
Fondurile băneşti administrate de către autorităţile administraţiei publice locale se formează pe
seama impozitelor şi taxelor locale, a veniturilor nefiscale şi a veniturilor cu destinaţie specială.
Resursele băneşti proprii mobilizate la dispoziţia unităţilor administrativ teritoriale se completează
prin redistribuire cu sume, cote defalcate şi transferuri de la bugetul de stat.
Fondurile băneşti de la nivelul unităţilor administrativ teritoriale se repartizează sub forma
cheltuielilor publice pentru acţiuni social culturale, servicii publice, dezvoltare, alte acţiuni de importanţă
locală.
Funcţia de control a finanţelor publice locale urmăreşte modul în care se mobilizează resursele
băneşti la nivelul unităţilor administrativ teritoriale, efectuarea cheltuielilor, administrarea patrimoniului
public şi privat şi utilizarea resurselor băneşti în conformitate cu prevederile legale şi eficient.
Controlul prin intermediul finanţelor publice locale este un control bănesc ce vizează procesele de
formare şi repartizare a fondurilor băneşti de la nivelul unităţilor administrativ teritoriale.
După momentul de exercitare a controlului financiar se deosebesc următoarele forme: control
financiar preventiv, control financiar concomitent, control financiar ulterior (postoperativ).
Controlul preventiv se exercita înaintea realizării acţiunilor economice şi financiare, în vederea
prevenirii unor operaţii nelegale şi neoportune.
Controlul concomitent se efectuează în momentul derulării operaţiunilor economice şi
financiare, pentru a identifica unele neconcordanţe între obiectivele autorităţilor administraţiei publice
locale şi ale instituţiilor publice şi modul de utilizare a resurselor băneşti.

3
 Controlul financiar ulterior (postoperativ) se exercită după realizarea operaţiunilor economice
şi financiare, iar măsurile dispuse vizează îmbunătăţirea activităţii economico-financiare în perioadele
următoare.
În funcţie de modul de organizare şi de apartenenţa organelor de control, controlul financiar
poate fi intern sau extern. Controlul financiar intern se exercită de către persoane din structurile de
funcţionare ale autorităţilor administraţiei publice locale. Controlul financiar extern se efectuează de către
organele din structura aparatului Ministerului Finanţelor şi de către Curtea de Conturi.
Controlul financiar ca expresie a funcţiei de control a finanţelor publice locale urmăreşte modul de
realizare a raporturilor băneşti privind constituirea şi repartizarea resurselor financiare la nivelul unităţilor
administrativ teritoriale.
Finanţele regiilor autonome locale şi ale societăţilor comerciale constituite cu aportul
autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă aceea o parte componentă a finanţelor locale
care reflectă procesele de mobilizare şi utilizare a unor resurse băneşti în vederea furnizării
serviciilor publice corespunzătoare fiecărei entităţi economice locale.
Pe seama resurselor băneşti mobilizate şi utilizate de către regiile autonome locale şi de societăţile
comerciale constituite cu aportul autorităţilor administraţiei publice locale se asigură furnizarea
serviciilor şi a activităţilor pentru satisfacerea cerinţelor locuitorilor din unităţile administrativ-teritoriale.

Componentele finanţelor publice locale

În sfera finanţelor publice locale se încadrează bugetele locale, finanţele instituţiilor publice locale
finanţate din venituri proprii şi subvenţii din bugetul local, finanţele instituţiilor publice locale finanţate
integral din venituri proprii, creditele externe şi interne, veniturile şi cheltuielile evidenţiate în afara
bugetului local. Sfera finanţelor publice locale este ilustrată de structura bugetului general al unei unităţi
administrativ-teritoriale care reflectă: bugetul local, bugetul instituţiilor publice finanţate din venituri
proprii şi subvenţii din bugetul local, bugetul instituţiilor publice finanţate integral din venituri, bugetul
creditelor externe şi interne, veniturile şi cheltuielile evidenţiate în afara bugetului local.
Bugetele locale reprezintă partea principală a finanţelor publice locale care reflectă
raporturile economice de mobilizare a unor resurse financiare necesare realizării acţiunilor social
culturale, economice şi de altă natură din competenţa autorităţilor administraţiei publice locale.
Bugetele locale asigură dimensionarea cheltuielilor în limitele veniturilor, fundamentarea
resurselor financiare, stimularea iniţiativei locale, afirmarea autonomiei locale şi exercitarea controlului
asupra utilizării fondurilor locale.
Bugetul local reprezintă instrument principal al autorităţilor administraţiei publice locale în
vederea selectării priorităţilor de finanţare din strategiile de dezvoltare economico-socială ale
4
localităţilor. Fundamentarea priorităţilor şi a opţiunilor privind acţiunile social culturale, economice,
serviciile publice care urmează să se finanţeze din bugetul local, precum şi masurile necesare în vederea
încasării veniturilor se realizează în procesul elaborării şi adoptării bugetului local.
Bugetul local constituie instrumentul principal principal de asigurare a autonomiei decizionale a
autorităţilor administraţiei publice locale, de valorificare eficientă a resurselor locale şi de îmbunătăţire a
utilizării fondurilor locale.
Bugetele locale reprezintă o componentă distinctă şi autonomă în cadrul bugetului consolidat, care
are o serie de raporturi cu bugetul administraţiei centrale de stat prin sumele defalcate şi transferurile de
care beneficiază autorităţile administraţiei publice locale.
Bugetele locale în calitate de parte principală a finanţelor locale reflectă cerinţele de resurse
financiare necesare realizării acţiunilor sociale culturale, economice, serviciilor publice şi dezvoltare din
competenţa autorităţilor administraţiei publice precum pentru modul de procurare a resurselor financiare
din cursul unui exerciţiu financiar.
Locul şi rolul hotărâtor al bugetului local în cadrul finanţelor publice aferente unui municipiu se
pot ilustra cu următoarele date:
Bugetul general al municipiului „x”
mii RON %
• Bugetul local 98.500 88,6
• Bugetul instituţiilor publice 5.000 4,4
finanţate din venituri proprii
şi subvenţii din bugetul local
• Bugetul instituţiilor publice 4.000 3,5
finanţate integral din venituri
proprii
• Bugetul creditelor externe şi 500 -
interne
• Venituri şi cheltuieli 4.000 3,5
evidenţiate în afara bugetului
local
TOTAL 112.000 100

Ţinând seama de modul de exercitare a puterii şi de împărţirea administrativ teritorială a

statului, bugetele locale sunt formate din bugetele judeţelor, bugetele municipiilor, bugetele
oraşelor şi bugetele comunelor.
În conformitate cu prevederile Legii finanţelor publice locale, în fiecare comună, oraş, municipiu,
sector al municipiului Bucureşti, judeţ şi municipiul Bucureşti se elaborează şi administrează buget în
condiţii de autonomie.

5
 Prin aşezarea autonomiei locale la baza organizării şi funcţionării organelor administraţiei publice
locale, între bugetele unităţilor administrativ teritoriale sunt relaţii de interconexiune, prin care se
redistribuie resursele băneşti în vederea satisfacerii cerinţelor colective.
Veniturile se repartizează pe bugete locale în funcţie de anumite criterii:
 veniturile care provin de la agenţii economici se încasează în bugetul unităţii administrativ
teritoriale care îi coordonează;
 veniturile de la instituţiile şi serviciile publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale se
virează la bugetul din care se finanţează instituţiile şi serviciile respective;
 impozitele şi taxele locale se înscriu bugetele unităţilor administrativ teritoriale, în funcţie de
domiciliul contribuabilului sau pe baza locului unde se află bunurile impozabile sau taxabile.
Veniturile bugetelor locale se constituie din impozit pe profit, alte impozite directe, impozite şi
taxe de la populaţie, venituri nefiscale şi alte venituri cu destinaţie specială.
Cheltuielile ce se finanţează prin bugetele locale depind de atribuţiile autorităţilor administraţiei
publice locale, de coordonarea agenţilor economici şi a instituţiilor publice.
Din bugetele comunelor, oraşelor şi municipiilor se finanţează învăţământul preuniversitar,
acţiunile de cultură şi religie, asistenţa socială, ajutoare, serviciile de dezvoltare publică, transporturi,
agricultură şi alte acţiuni sociale.
Prin bugetele judeţelor se asigură fonduri pentru acţiunile de cultură şi religie, asistenţă socială,
ajutoare şi indemnizaţii, servicii de dezvoltare publică, transporturi şi alte acţiuni sociale.
Finanţele instituţiilor publice locale şi serviciilor publice reprezintă o altă componentă a
finanţelor publice locale care reflectă resursele băneşti ce se mobilizează şi utilizează direct de către
acestea. Instituţiile şi serviciile publice locale se deosebesc prin faptul că unele se finanţează integral
din bugetele locale, altele se finanţează parţial din bugetele locale şi din alte venituri proprii şi altele
se finanţează integral din venituri proprii.
Veniturile proprii ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local pot proveni din taxe, chirii,
tarife pentru manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, studii, proiecte, valorificări
de produse din activităţi proprii, prestaţii editoriale.
Instituţiile şi serviciile publice locale mai pot utiliza în vederea desfăşurării activităţii lor mijloace
materiale şi resurse băneşti primite de la persoane fizice şi juridice sub formă de donaţii şi sponsorizări.
Veniturile şi cheltuielile cuprinse în bugetele locale, în bugetele instituţiilor si serviciilor publice
locale, din bugetele acţiunilor finanţate din venituri în afara bugetului local se grupează, după criteriile
unitare aprobate prin clasificaţie bugetară.
Sfera finanţelor locale s-a lărgit pe măsura descentralizării acţiunilor şi serviciilor publice care
implică resurse băneşti mai mari ce se administrează de către autorităţile administraţiei publice locale.

6
 Finanţele locale au înregistrat mutaţii cantitative şi calitative pe planul resurselor băneşti ce se
mobilizează la nivelul unităţilor administrativ teritoriale şi al serviciilor publice locale. Finanţele locale
exercită influenţă însemnată asupra satisfacerii unor cerinţe de servicii publice ale locuitorilor.

Structura spatiala a finantelor publice locale

Finanatele locale ocupa un loc esential in procesul transformarii societatilor moderne care sunt
angajate in realizarea descentralizarii colectivitatilor teritoriale. Partre integranta a finantelor publice,
finantele locale au fost un timp indelungat considerate ca ceva secundar. Relative recent s-a cunoscut
locul pe care il ocupa ele in economiile nationale.
Finantele publice locale au cunoscut o amploare considerabila in zilele noastre in majoritatea
tarilor dezvoltate. La structurarea finantelor publice pe doua sau mai multe niveluri au condus doi factori
esentiali:
 Istoria politica- activitatea fortelor care au actionat in istorie pentru formarea natiunilor
 Motivatiile economice- care justifica de ce anumite functii ale finantelor pot opera la un nivel
centralizat, iar altele pot fi descentralizate.
Din punct de vedere economic cresterea rolului si ponderii finantelor locale in cadrul finantelor
publice generale trebuie argumentata prin influente economice pozitive asupra economiei locale si a
economiei nationale in general, datorita descentralizarii finantelor publice. In lume se opereaza cu diferite
niveluri de descentralizare :
Ex: in S.U.A. sistemul finantelor publice cuprinde finantele celor 50 de guverne ale statelor
componente, ale districtului Columbia si circa 80 000 de administartii locale; Canada, Australia,
Germania si-au organizat finantele publice pe 3 niveluri; Olanda, Marea Britanie si Franta opereaza cu
numai 2 niveluri.
Pana in 1924 in Romania nu existau date statistice publice cu privirre la finantele locale. Incepand
cu 1924 au inceput sa se publice cifrele evaluarilor bugetare pe judete si comune. In perioada 1831- 1832
regulamentele organice din Muntenia si Moldova au stabilit primele impozite si taxe locale. Aceste
regulamente organice au desfintat vechile dari in natura si in bani si au infiintat impozite precum:
zeciuiala patentelor si capitatia tuturor locuitorilor contribuabili ai oraselor si accizele asupra bauturilor si
tutunului.
In 1923 legea maximului taxelor si contributiilor comunale reglementeaza impozitele si taxele
locale , acestea fiind o reeditare a legii cu acelasi nume din 1903 . Aceasta lege prevedea 49 de taxe si
impozite pe care judetele si comunele le puteau percepe cu aprobarea ministrului de interne. In favoarea
comunitatilor locale, legea contributiilor directe din 1923 a mai prevazut asa zisele aditionale( diverse
tipuri de cote variabile din impozitul pe spectacol, automobile, succesiuni, etc).

7
 1929 ,acest an a reprezentat momentul de referinta deoarece a aparut legea pt organizarea
administratiei locale intemeiata pe principiul descentralizarii si autonomiei administrative locale. In
Romania istoria finantelor locale incepe cu anul 1933, pana atunci dominand tendinta centralizata a
autoritatilor publice prin lege administratiilor locale din 1929, nefixandu-se norme specifice referitoare la
organizarea financiara a administratiei financiare.
Bazele primei organizari unitare a finantelor locale sunt puse prin legea din 14 aprilie 1933, prin
aceasta lege se stabilesc sarcinile oblgatorii si facultative ale unitatilor administrative si se prevad
resursele corespunzatoare pentru executarea lor.
Legea administrativa din 14 august 1983 ofera un cadru functional finantelor publice locale bazat
pe un sistem mixt de procurare a veniturilor locale(transferul de la stat precum si impozitele si taxele
locale in acest sens fiind prevazute un numar de 19 taxe si impozite locale supuse periodic unor
modificari vizand numarul, gruparea si sistematizarea acestora)
Dupa 1989 incercarea de descentralizare si de crestere a autonomiei locale in lumina prevederilor
constitutiei a fost timida, ea concretizandu-se pana in present in adoptarea urmatoarelor legi:
1) Legea administariei publice lecale (68/1991)
2) Legea finantelor publice locale (189/1998)
3) Legea finantelor publice (10/1991) -care a fost inlocuita cu legea 72/1996 cu acelasi titlu.
Schimbarile legislative itroduse in sensul consolidarii descentralizarii finantelor au fost adoptate
in 1998 prin legea Finantelor Fublice Locale.
Principalele consecinte ale noii legislatii sunt:
1. alinierea responsabilitatilor cheltuielilor intre diversele niveluri administrative.
2. delimitarea responsabilitatilor, taxarii di colectarii.
3. transferurile de la bugetul central la bugetele locale.
4. cresterea resurselor disponibile la nivelul bugetelor locale prin posibilitata ajustarii taxelor
pe proprietate si introduerea transferurilor de la bugetul central.
5. introducerea posibilitatii lansarii de imprumuturi la nivel local.
Conducerea locala potrivit legislatiei actuale este asigurata de:
1. un organ legislativ:consiliul;
2. un organ executiv: primarul si presedintele consiliului local;
Autoritatile administrative publice locale au o serie de competente si raspunderi in ceea ce
priveste finantele publice locale:
1. elaborarea, aprobarea si executia bugeteluor locale;
2. stabilirea si incasarea impozitelor si taxelor locale in conditiile legii;
3. .stabilirea si urmarirea cheltuiielilor publice astfel incat acetea sa inainteze programe de
servicii publice locale, cerute de cetateni in conditii de eficienta;
8
 4. gestionarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica sau privata a colectivitatii locale;
5. control financiar de gestiune asupra patrimoniului local;

Autonomia financiara locala

Administraţia publică la nivelul unităţilor administrativ teritoriale se organizează şi funcţionează

pe baza principiilor autonomiei locale, al descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor
administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor de interes
local.1
CARTA EUROPEANĂ DE LA STRASBOURG menţionează faptul că: “Prin autonomie
locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă pentru colectivităţile locale să reglementeze şi să
administreze în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiei respective, o parte
importantă din treburile publice”.2
Dreptul şi capacitatea efectivă de a administra treburi publice se exercită prin consilii sau adunări
formate de membrii aleşi prin vot liber, secret, egal, direct şi universal care pot dispune de organe
executive responsabile în faţa lor.
Autonomia locală, după accepţiunea CARTEI EUROPENE de la STRASBOURG se
individualizează prin anumite trăsături:
 exprimă atât dreptul, cât şi capacitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a reglementa şi
administra o parte importantă a treburilor publice. Această trăsătură necesită delimitarea treburilor publice
ce se pot administra de către autorităţile administraţiei publice locale de cele ce revin autorităţilor
administraţiei centrale;
 dreptul şi capacitatea de a reglementa şi administra treburile publice locale se exercită în cadrul
legii, respectiv ţinând seama de prevederile constituţiei şi ale altor legi. Autonomia locală, în calitate de
principiu de organizare şi funcţionare al autorităţilor administraţiei publice locale, se poate manifesta
numai în limitele prevederilor din constituţia unui stat şi a altor reglementări legale;
 reglementarea şi administrarea unei părţi importante din treburile publice se realizează sub propria
răspundere şi în beneficiul populaţiei. Această trăsătură a autonomiei locale reflectă răspunderea
autorităţilor administraţiei publice locale de a reglementa şi administra o parte importantă din treburile
publice. În acelaşi timp rezultă că reglementarea şi administrarea treburilor publice locale are drept
obiectiv principal satisfacerea cerinţelor populaţiei;

1
Legea administraţiei publice locale nr.215/22 aprilie 2001, art.2, în M.Of.nr.204/23 aprilie 2001
2
CARTA EUROPEANĂ PENTRU AUTONOMIE LOCALĂ, STRASBOURG, 15 oct.1985, art.3 (ratificată de Parlamentul
României prin Legea 199/1997)
9
  autonomia locală conferă autorităţilor administraţiei publice locale dreptul ca, în limitele legii, să
aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt date în mod expres în competenţa altor
autorităţi publice.
Sfera autonomiei locale depinde, după Carta Europeană, de următoarele condiţii:3
 Competenţele de bază ale colectivităţilor locale să fie fixate prin Constituţie sau prin lege. Această
dispoziţie nu împiedică a se atribui colectivităţilor locale competenţe în scopuri specifice, în conformitate
cu legea;
 Colectivităţile locale dispun în cadrul legii de latitudinea totală de a-şi exercita iniţiative în orice
chestiune care nu este exclusă din câmpul competenţelor lor sau care nu este atribuită unei alte autorităţi;
 Exerciţiul responsabilităţilor publice trebuie, de o manieră generală, să revină de preferinţă acelor
autorităţi care sunt cele mai apropiate de cetăţeni. Atribuirea unei responsabilităţi unei alte autorităţi
trebuie să ţină cont de amploarea şi de natura sarcinii şi de exigenţele de eficacitate şi de economie;
 Competenţele încredinţate colectivităţilor locale trebuie să fie în mod normal depline şi întregi.
Ele nu pot fi limitate de către o altă autoritate centrală sau regională decât prin lege;
 În cazul delegării puterilor de către o autoritate centrală sau regională, colectivităţile locale trebuie
să dispună pe cât posibil de libertatea de a adapta acţiunea lor la condiţiile locale;
 Colectivităţile locale trebuie să fie consultate, pe cât posibil în timp util şi de o manieră apropiată,
în cursul procesului de planificare şi de luare a deciziei pentru toate cheltuielile care le privesc direct.
Organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale pe baza autonomiei presupune o
latură juridică, care se reflectă prin asigurarea personalităţii juridice a unităţilor administrativ
teritoriale. Colectivităţile locale se pot organiza şi administra autonom dacă sunt subiecte de drept,
au capacitatea de a realiza atribuţiile prevăzute de lege, dispun de resurse financiare şi au dreptul
de a administra un patrimoniu distinct.
Descentralizarea fiscală reprezintă un factor important de influenţă asupra autonomiei unei
administraţii locale. În măsura în care o administraţie locală beneficiază de sume şi transferuri de la
administraţia centrală, depinde de aceasta şi are o capacitate redusă de a adopta decizii cu privire la
serviciile pe care le furnizează cetăţenilor.
Prin descentralizarea fiscală, autorităţile administraţiei publice locale sunt investite cu dreptul de a
institui şi administra unele impozite şi taxe pentru a asigura resursele financiare necesare acoperirii
cheltuielilor din bugetele locale. În acelaşi timp, descentralizarea fiscală încurajează autorităţile
administraţiei publice locale să organizeze şi dezvolte acţiuni din care să rezulte venituri ce pot acoperi
consumurile de utilităţi publice furnizate pe plan local.
Descentralizarea fiscală se realizează în forme diferite4:

3
Carta Europeană pentru autonomie locală, art.4
10
  delimitarea unei baze fiscale a administraţiei locale şi acordarea dreptului de a decide asupra
exploatării ei; baza impozabilă proprie favorizează procesul decizional local de colectare şi administrare a
impozitului;
 bazele de impozitare şi cotele de impozitare sunt de competenţa autorităţilor administraţiei publice
locale, dar colectarea şi administrarea veniturilor se realizează la nivel central;
 autorităţile administraţiei centrale colectează şi administrează veniturile generate de o bază
impozabilă, iar autorităţile administraţiei publice locale determină baza de impozitare;
 autorităţile administraţiei publice locale hotărăsc asupra unor cote de impozitare ce se adaugă la
cele stabilite de administraţia centrală la o bază de impozitare.
Trecerea unor venituri din impozite din competenţele autorităţilor publice centrale la dispoziţia
autorităţilor administraţiei publice locale depinde de anumiţi factori:
 selectarea acelor obiective şi acţiuni ce se pot administra mai bine prin baza de impozitare de către
autorităţile administraţiei publice locale;
 echitatea presupune urmărirea modului în care se repartizează impozitele locale, respectiv povara
fiscală locală şi eventualele comportamente ale unor contribuabili ce suportă diferenţele de impozite;
 baza de impozitare să corespundă din punct de vedere al cerinţelor informaţionale tehnice şi
administrative;
 corelarea impozitelor şi taxelor atribuite autorităţilor administraţiei publice locale cu cheltuielile
necesare funcţionării serviciilor publice locale;
De asemenea, descentralizarea unor acţiuni şi servicii poate să contribuie la îmbunătăţirea
furnizării serviciilor publice, la creşterea eficienţei prin urmărirea corelaţiei dintre acţiunile locale şi
cheltuielile necesare.
Sistemul de descentralizare administrativa este indisolubil legat de componenta financiara, de
descentralizarea financiara sau autonomia financiara loacala intrucat descentralizarea administrativa nu se
poate manifesta in lipsa autonomiei financiare.
Descentraliazarea financiara este considerata coloana vertebrala a oricarei autonomii locale,
elementele de natura financiara fiind cele care fac legatura intre necesitatile colectivitatilor locale si
mijloacele puse la dispozitie pentru satisfacerea acestora. In articolul 9 al Cartei Europene a autonomiei
loacale din octombrie 1995 referitor la resursele financiare ,se arata ca in cadrul politicii economice
nationale ”Autoritatile administratiei publice locale au dreptul la resurse proprii suficiente, de care pot
dispune in mod liber in exercitarea atributiilor de putere”. Descentralizarea financiara mai poate fi
surprinsa “ca fiind transmiterea de catre guvernul central a unor functiuni specifice pe linie de autoritate
administrativa si venituri fiscale catre autoritatile piblice locale”.
4
Vezi: Sona Capsková, Problemele administraţiei locale, în Finanţe publice, Teorie şi practică în tranziţia central europeană,
Ars Longa, 1997, p.407.
11
 Obiectivele descentralizarii locale:
1. Alocarea eficienta a resurselor financiare;
2. Furnizarea echitabila a bunurilor publice in diferite arii geografice;
3. Asigurarea stabilitatii macro-econmice;
4. Promovarea cresterii economice;
Instrumental de baza prin care se realizeaza autonomia financiara este bugetul de venituri si
cheltuieli al unitatii sau subunitatii administrative teritoriale, iar organizarea distinctiva a finantelor
publice pe baza descentralizarii financiare permite:
a) degrevarea finantelor centrale de o serie de cheltuieli
b) reducerea numarului de fluxuri financiare intre autoritatea centrala si autoritatile locale;
c) crearea unei imagini mai clare a modului de gestionare a finatelor publice nationale;
Indiferent de gradul de autonomie a comunitatilor locale se considera ca implementarea
componentei financiare a acesteia trebuie sa aiba in vedere urmatoarele principii:
1. principiul diversitatii potrivit caruia descentraliazarea finaciara se infaptuieste intr-o
varietate de forme si in masura diferita , date de deosebirile dintre comunitatile locale in ce privesc
solicitarile de bunuri si servicii publice.
2. principiul echivalentei in finantarea serviciilor publice care trebuie interpretat strict in
legatura cu beneficiile geografice pe care acestea le aduc cetatenilor.
3. principiul acceptarii costului descentralizarii determinat de diferentele fiscale regionale
care se interfereaza cu raspandirea in spatii a activitatilor economice.
4. principiul redistribuiriisi stabilizarii centralizate , principiu impus de realitatea ca,
comunitatiile locale nu dispun de instrumentele macro-economice pentru infaptuirea lor si nici de
perspective politice.
5. principiul compensarii fluxurilor financiare dintre colectivitati- este cauzat de transferurile
involuntare de venituri pe seama deschiderilor economice si care prejudiciaza infaptuirea programelor de
cheltuieli pentru unele din acestea.
6. principiul asigurarii serviciilor sociale vitale- sarcina ce cade in seama autoritatilor
centrale.
7. principiul accesului echitabil la resursele financiare pulice- determinat de situatia multora
dintre colectivitatile locale a caror balanta dintre nevoi si capacitatea fiscala este deficitara.
8. principiul echilibrului financiar – conform caruia repartizarea intre nivelurile de autoritate
publica a finantelor publice trebuie sa asigure exercitarea conducerii in limita atributiilor si competentelor
ce revin fiecaruia.

12
Sistemele organizarii locale
Sistemele organizarii locale se clasifica dupa modul de concentrare a administratiei tarii
respective si gradul in care diversele autoritati publice de la nivelurile inferioare sunt subordonate celor
centrale in:
1. sisteme de autonomie completa- presupun libertatea deplina a comunitatilor locale de a-si
administra activitatile fara nici un control din partea autoritatii centrale.
2. sisteme de autonomie limitata, in care autoritatile locale solutioneaza principalele
probleme , fiind supuse controlului autoritatilor centrale.
3. tutela – conform caruia autoritatea centrala dispune de competenta generala in rezolvarea
problemelor de interes local.
Odata cu cresterea atributiilor organismelor regionale si locale, in ultima perioada, necesitatile de
resurse banesti ale acestora au crescut, respectivele jurisdictii dobandind astfel dreptul de a se imprumuta
pe piata capitalurilor si de a-si largi prerogativele in materie de control juridic si bugetar. Cum cererea de
utilitati publice si posibilitatile de satisfacere a acesteia difera de la o unitate administrtiv-teritoriala la
alta, conferirea unui anumit grad de autonomie financiara este foarte firesc.
Sunt insa si o serie de factori care creeaza dificultati in furnizarea optimala si uniforma a bunurilor
si serviciilor publice la nivelurile inferioare, intrucat exista diferentieri de la o zona teritoriala la alta. Cei
mai importanti dintre acesti factori sunt determinati de:
1. Multitudinea formelor si masura diferita a solicitarilor de utilitati publice locale de la o
colectivitate la alta.
2. Beneficiile geografice diferite intre teritorii
3. Existenta unor servicii sociale vitale, finantate de catre autoritatile centrale.
4. Capacitatile contributive diferite intre colectivitati
5. Transferurile involuntare de venituri de la o zona la alt ape seama deosebirilor economice.
6. Existenta in numeroase situatii a unor diferentieri intre necesitatile de resurse banesti si
capacitatea fiscala a diverselor teritorii in a le acoperii, fapt care genereaza un acces
inechitabil la resursele financiare publice.

Elementele autonomiei financiare locale

Pirncipiile autonomiei locale releva existenta si operationalitatea elementelor definitorii ale

descentralizarii financiare:
1. Autoritatea in materie de cheltuieli;
2. Autoritatea in materie de venituri;

13
 3. Relatiile financiare interjurisdictionale;
4. Imprumuturile locale;
5. Mecanismele de egalizare;

1. Repartizarea prerogativelor in materie de cheltuieli.

Se refera la dreptul unei autoritati locale de a efectua anumite tipuri de cheltuieli publice in
conformitate cu prerogativele legal stabilite, adica a impartirii atributiilor in materie de furnizare a
bunurilor publice intre autoritatile centrale si jurisdictiile locale.
Repartizarea autoritatii in materie de cheltuieli pe verigile sistemului de finante publice trebuie sa
aiba in vedere urmatoarele reguli de baza:
a) Cu cat calitatea informatiilor privind bunurile publice se diminueaza fata de locul
producerii acestora, cu atat respectivele bunuri ar trebui finantate de entitatile publice situate la nivele
ierarhice inferioare(deoarece autoritatile locale detin informatii mai bune decat autoritatea centrala despre
conditiile locale si transmiterea lor catre nivelul superior ar fi costisitoare si le-ar deturna, jurisdictiile
locale pot lua decizii mai bune in furnizarea unor bunuri publice comparative cu autoritatea centrala ).
b) Cu cat anumite bunuri publice au o deschidere spatiala mai redusa, adica aria beneficiilor
este mai restransa, cu atat acestea trebuie furnizate de autoritati aflate la nivel inferior.
c) Cu cat mobilitatea populatiei intr-o zona geografica corespunzatoare unei jurisdictii este
mai mica, cu atat politica de redistribuire ar trebui atribuita respectivei jurisdictii.
Nota: conceptul de competitie fiscala presupune faptul ca cetatenii se pot muta in jurisdictia care
le ofera bunuri publice in concordanta cu preferintele; o jurisdictie locala lucreaza mai bine decat
guvernul central, deoarece ea percepe mai corect utilitatile si preferintele individuale ale cetatenilor.
d) Cu cat bunurile publice oferite de sctorul public variaza cantitativ si calitativ de la o
localitate la alta, cu atat furnizarea acelor utilitati ar trebui repartizata nivelurilor superioare de autoritate.
e) Cu cat efectele economico-sociale generate de catre o autoritate locala se rasfrang mai
mult asupra alteia cu atat finantarea productiei bunurilor public ar trebui asigurata de guvernul central.
Nota : cu cat efectele positive sau negative generate de o autoritate locala asupra alteia sunt mai
mari cu atat productia bunurilor public ar trebui asigurata de guvernul central astfel incat sa se realizeze
internationalizarea acelor efecte si asigurarea uni nivel optim de productie.
f) Cu cat exista posibilitatea furnizarii unor bunuri publice ce confera o utilitate permanent
noua, cu atat finantarea acestora ar trebui sa fie facuta de autoritatile publice situate la nivelul inferior.

14
 2. Autoritatea in materie de venituri.

Vizeaza dreptul unei autoritati locale de a dispune de resurse financiare in conformitate cu

prerogativele legal stabilite sau ,altfel spus , prin analogie cu cazul cheltuielilor publice se invoca
problematica partajarii materiei impozabile si implicit a surselor fiscale de venit intre autoritatea centrala
si jurisdictiile locale.
Mobilitatea in teritoriu a contribuabilor si a capitalurilor cauzeaza o serie de neajunsuri pentru
atingerea respectivului deziderat.Atunci cand o autoritate locala impune o fiscalitate ridicata sau duce o
politica redistributiva agresiva, exista tendinta ca cetatenii acesteia sa o paraseasca cautand un mediu
fiscal mai putin ostil. Pe acest fond Richard Musgrave aprecia in 1959 ca functia de redistribuire trebuie
atribuita guvernului central ; mai tarziu in 1983 reuseste sa emita cateva reguli de partajare a veniturilor
intre verigile sistemului de finante publice: impozitele si taxele cu progresivitate ridicata trebuie orientate
spre autoritatile publice situate la nivelurile superioare, impozitele pe beneficiile firmelor trebuie alocate
la autoritatile intermediare, iar prelevarile fiscale cu baza impozabila imobila trebuie atribuite entitatilor
de rang inferior. Printe cei care dezvolta ulterior regulile lui Musgrave se numara si Richard Bird care
afirma ca: ”principalul criteriu de partaj este dat de mobilitatea asietei fiscale sau capacitatea acestuia de a
se deplasa dintr-o jurisdictie fiscala in alta, in vederea sustragerii partiale sau totale de la obligatiile
fiscale”. Cu cat asieta este mai mobila, cu atat ea trebuie sa fie supusa jurisdictiei unei autoritati ierarhice
de nivel superior. Asieta fiscala a impozitelor pe avere este prin definitie imobila, respectivele impozite
fiind o buna sursa de venituri pentru finantarea serviciilor locale, in acest sens ele trebuie sa fie
imobilizate la esaloanele inferioare. In cazul impozitelor pe venit ale persoanelor fizice si a impozitelor
indirecte(T.V.A., accize sit axe vamale) asieta acestora este mult mai mobila decat cea aferenta celor pe
avere, fara a o depasi insa, din acest punct de vedere, pe cea a impozitelor pe capital. Din aceasta optica
multi specialisti considera faptul ca impozitele pe venit trebuie sa fie mobilizate la nivel central, pentru a
se asigura in acest fel politica generala a autoritatilor centrale in materie de redistribuire a veniturilor in
economie , iar impozitele indirecte sa constituie resursele autoritatilor de sorginte locala.
In concluzie, asieta impozitelor pe venit a persoanelor juridice se caracterizeaza printr-o mobilitate
foarte ridicata, fapt ce determina ca aceste venituri fiscale sa fie afectate cu mici exceptii, verigilor
administrative situate la nivelurile ierarhice superioare. Oricare ar fi modelele teoretice privitoare la
partajarea veniturilor intre componentele sistemului de finanate publice se pot desprinde cateva reguli de
baza privitoare la conferirea autoritatii in materie de venituri:
1. Cu cat baza impozabila a unei prelevari fiscale este mai mobila in teritoriu, cu atat
impozitul aferent acesteia ar trebui sa fie mobilizat la un nivel superior de administratie.
2. Cu cat baza impozabila este distribuita mai inegal la nivel de teritoriu statal, cu atat
venitul fiscal corespunzator acesteia ar trebui conferit unui palier de administratie de rang superior.
15
 3. Cu cat un impozit este mai vizibil sau transparent, adica poate fi perceput si insusit cu
usurinta de catre contrbuabili, cu atat acesta ar trebui atribuit componentelor administrative de ordin
inferior.
4. Cu cat baza de impozitare de caracterizeaza printr-o mai mare variabilitate cu atat
impozitul aferent acesteia ar trebui mobilizat la un nivel administrativ superior.

3. Relatiile finanaciare interjurisdictionale

Relatiile finanaciare interjurisdictionale reprezinta o componenta de baza a autonomiei financiare,

prin intermediul careia autoritatile locale isi pot suplimenta necesarul de resurse financiare, avand forma
transferurilor financiare efectuate in scopul atingerii unor obiective diverse.
Transferurile financiare cele mai cunoscute in practia finanaciara sunt:
1. transferurile fiscale
2. transferurile conditionate;
3. transferurile neconditionate;
4. transferurile compensatorii
5. transferurile necompensatorii
6. transferurile limitative
7. transferurile nelimitative
8. transferurile deschise ( rambursarile deschise)
9. transferurile ad-hoc
1. transferurile fiscale (transferuri partajate) reprezinta o fractiune dintr-un anumit tip de
impozit atribuita unei autoritati locale, rezultata in urma unei operatiuni de impartire a aceleiasi baze de
impozitare, sau a aceluias impozit cu autoritatea centrala. Aceste fractiuni sunt considerate transferuri
bugetare deoarece, stabilirea lor este facuta strict de catre guvernul central, atat sub aspectul alegerii
tipului de prelevare fiscala partajata, dar si sub aspectul alegerii cotei de impozitare. Procedeul practicarii
transferurilor fiscale confera acestora trei variante concrete de manifestare:
 forma cotelor defalcate- din unele impozite ale bugetului central, aceasta reprezinta
cote procentuale din anumite impozite de sorginte centrala stabilite prin legile bugetare
anuale, in virtutea carora in cursul exercitiului bugetar incasarile din respectivele
impozite sunt impartite intre bugetul central si bugetele locale;
 sumele defalcate- ilustreaza cuantumul in valoare absoluta prevazuta in legile bugetare
anuale, care se acorda autoritatilor locale din incasarile efective dintr-un anumit
impozit ce reprezinta venit al bugetului central (in Romania se practica tehnica sumelor

16
 defalcate in folosul bugetelor locale din impozitul pe venit, precum si tehnnica cotelo
defalcate din taxa pe valoare adaugata);
 cotele aditionale- la anumite impozite directe sunt procente care, in vitutea legilor
bugetare anuale se adauga celor pe baza carora se calculeaza respectivele impozite
centrale si se constituie venituri ale bugetelor locale, fiind considerate veritabile
impozite locale legale ale impozitelor de stat;
2. transferurile conditionate – reflecta transferuri financiare cu caracter conditionat catre
jurisdictiile locale care pot fi utilizate de acestea in functie de realizarea unor anumite activitati, masuri
sau obiective in multe cazuri acestea avand caracter obligatoriu. Scopul practicarii unor asemenea
transferuri vizeaza fie promovarea prioritatilor politicilor nationale la nivel local fie prevenirea furnizarii
suboptimale a bunurilor publice la nivel territorial. In context euroean, foarte importante sunt in ultimii
ani si transferurile financiare efectuate din bugetul Uniunii Europene vizand:
a) politica structurala – promovarea dezvoltarii si adaptarii structurale a regiunilor cu un
grad mai scazut de dezvoltare si a caror P.I.B. pe cap de locuitor este mai mic decat 75% din media
inregistrata in Uniune ; vizeaza sustinerea restructurarii sociale si economice a regiunilor care se
confrunta cu probleme structurale si care nu sunt incluse la obiectivul anterior, precum si a regiunilor aflte
in tranzitie economica, a celor in care populatia depinde de pescuit , cat si a celor urbane cu diverse
probleme economico sociale.
b) Colaborarea cu terte state ce reflecta cheltuielile Uiunii Europene facute in favoare
unor tari, instrumental de baza luand forma protocoalelor de finantare. Principalele
sunt cheltuieli care iau forma unor ajutoarelor umanitare, ajutoare cu alimente
initiativelor din domeniul sustinerii democratiei, a drepturilor omului, a initiativelor in
domeniul politicii externe si de siguranta a Uniunii , precum si a finantarilor de masuri
in favoarea tarilor in curs de dezvoltare.
c) Ajutoarele pentru pregatirea la aderare a statelor candidate nonmembre:
- programul PHARE –presupune acordarea de asistenta pentru
privatizarea intreprinderilor de stat , consolidarea unui sistem bancar
sanatos, crearea structurilor economiei de piata, etc.
- programul ISPA –serveste la ajutorarea tarilor candidate in consolidarea
mecanismelor, procedurilor si organizarii structurale.
- Programul SAPARD – sprijina procesul de preaderare in domeniul
agriculturii , facilitandu-se adoptarea legislatiei comunitare in domeniu
si imbunatatirea competitivitatii sectorului agricol.
3. transeferurile neconditionate – reprezinta transferuri financiare anuale catre
autoritatile locale care pot fi utilizate in mod liber de acestea , fara restrictii; stabilirea si
17
 distribuirea lor pe nivelurile inferioare se realizeaza de catre autoritatea centrala in baza
unor asa numite “module de distributie”, care au la baza algoritmi complicati de calcul
chiar oculte cateodata.
4. transferurile compensatorii- ilustreaza o forma a transferurilor conditionate acordate
de autoritatea centrala celor locale, atunci cand acestea se implica sustinut intr-un
anumit domeniu sau activitate. Acestea sunt acordate in masura in care colectivitatile
locale se angajeaza sa faca si ele un efort comparabil intr-un domeniu particular
considerat oportun de catre guvernul central si in care acesta urmareste stimularea
finantarilor.
5. transferurile necompensatorii- vizeaza transferuri acordate de la bugetul central fara
angajament de finanatare complementara din partea autoritatilor locale.
6. transferurie limitative- sunt transferuri anuale ale caror cuantumuri se stabilesc
riguros, in valoare absoluta fiind strict limitate.
7. transferuri nelimitate- presupun existenta unui angajament din partea autoritatii
centrale care va putea atinge niveluri diferite in functie de nevoile resimtite de
autoritatile locale.
8. transferurile deschise- reprezinta angajamente prin care guvernul se oblige sa
ramburseze o anumita cota din cheltuielile efectuate de autoritatile locale atunci cand
acestea implementeaza la nivel local politicile guvernamentale.
9. transferuri ad-hoc – sunt transferuri discretionale, efectuate din fonduri aflate la
dispozitia guvernului in favoarea unor colectivitati locale care au sprijinit in campania
electorala partidul sau coalitia aflata la putere. Entitatile locale beneficiare le pot
considera veritabile “recompense” din partea guvernului pentru orientarea politica
imbratisata, iar practica acestora creeaza de cele mai multe ori disesiuni inter-regionale.

4 . Imprumuturile locale

Ilustreaza resursele financiare atrase de pe piata de capital, interna sau externa, in conditii
contractuale prin plata de dobanzi acordare de avantaje subscriitorilor, precum si rambursare a sumelor
astfel contractate. Prin intermediul acestora alaturi de transferurile financiare, autoritatile locale isi
intregesc necesarul de resurse financiare. Imprumuturile locale servesc la finantarea de investitii publice
de interes local sau la refinantarea datoriei publice locale, iar in majoritatea tarilor lumii autoritatilor li s-a
impus anumite restrictii la accesarea unor asemenea venituri.

18
 5. Mecanismele de egalizare

Au drept fundament faptul ca autoritatile de stat trebuie sa asigure o furnizare uniforma a

bunurilor publice pe intreg teritoriul statal indiferent daca colectivitatea teritoriala este bogata sau saraca.
Daca acest lucru este indiscutabil legat de capacitatea fiscala a colectivitatii, in realitate apar totusi o serie
de impedimente in atingerea dezideratului care nu tin seama numai de gradul de dezvoltare economica ci
si de preferintele cetatenilor.

Bugetele locale. Veriga esentiala in procesul dezvoltarii zonale

Finantele publice locale isi au originea in automatizarea unitatilor teritoriale in administrarea

comunitatilor respective. Acestea reprezinta colectivitati distincte de stat, care au autoritati publice
diferite de cele ale statului. Aceasta este o conditie a autonomiei financiare absolut necesara, deoarece
autonomia administrtiva nu ar fi posibila fara autonomia financiara care-I asigua suportul material al
functionarii.
Organizarea distincta a finantelor locale pe baza autonomiei lor financiare permite degrevarea
finantelor centrale de o serie de cheltuieli, reducerea numarului si amploarea fluxurilor banesti intre cele
doua niveluri structurale ale finantelor publice, precum si o mai clara urmarire a modului cum sunt
folosite fondurile constituite. In conformitate cu prevederile legii privind finantele publice locale,
principala raspundere a autoritatilor a adiministratiei publice locale este aceea de a elabora si aproba
bugetul local la termenele prestabilite. Prin buget local intelegem, actul in care se inscriu veniturile si
cheltuielile colectivitatilor locale pe o perioada de 1 an. Ele se intocmesc de unitatile administrativ
teritoriale in conditii de autonomie si reprezinta instrumente de planificare si conducere a activitatii
financiare a acestora. De asemenea, bugetele locale reflecta fluxurile de venituri si cheltuieli ale
administartiei locale, modalitatea de finantare a cheltuielilor pe destinatii si de acoperire a deficitelor.
Repartizarea veniturilor si cheltuielilor pe categorii de bugete locale se stabileste de catre organele
de decizie ale fiecarui judet sau de lege, in functie de subordonarea locala precum si de necesitatile de
echilibrare bugetara.
Bugetele locale prevad venituri de realizat de la unitatile de stat de subordonare locala din
impozite platite de personae juridice, impozite si taxe percepute de la populatie si din alte resurse stabilite
prin lege, resursele fiind folosite pentru finantarea unor obiective si actiuni economice si social culturale
pentru acoperirea cheltuielilor de intretinere si functionare a organelor autoritatii executive locale. Toate
aceste bugete proprii ale comunelor, oraselor , municipiilor fac parte din bugetul centralizat al judetului
constituind componentele acestuia.

19
 Bugetele locale constituie veriga principala in anasmblul finantelor locale. Ele exprima relatiile de
formare, de repartizare si de utilizare a fondurilor financiare publice la nivelul unitatilor administratiilor
teritoriale. Ele reprezinta un element structural cu rol deosebit de important al bugetului national public.
Daca avem in vedere oganizarea administrativ-teritoriala, finantele locale se diferentiaza in finante
judetene si finantele unitatilor administrativ-teritoriale componente.
Fiecare unitate administrativ-teritoriala are bugetul ei propriu. Pe langa resursele banestice ce se
mobilizeaza si se repartizeaza prin bugetele unitatilor administrativ-teritoriale, la dispozitia organelor
locale sau a unitatilor din subordinea lor se formeaza si se repartizeaza si alte fonduri banesti.
1. Fonduri speciale
2. Activitati extrabugetare.
Aceste fonduri se formeaza si se utilizeaza pentru satisfacerea cerintelor locuitorilor din unitatile
administrativ- teritoriale avand acelasi scop ca si cele dirijate prin bugetele locale. Legea administratiei
publice locale prevede dreptul consiliilor locale si judetene de a stabili impozite si taxe locale. Pentru a
asigura aplicarea principiului constitutional al autonomiei financiare locale au fost reglementate impozite
si
taxe locale sub forma unui sistem unitar structurat. Au fost nominalizate obligatiile fiscale care constituie
surse ale bugetelor locale si judetene, s-a stabilit competenta majorarii impozitelor si taxelor de catre
consiliile locale si judetene in limita anumitor cote, s-a prevazut posibilitatea stabilirii unor taxe pentru
servicii noi create la nivelul local si s-a reglementat includerea in legea bugetara anuala a unor cote
defalcate, diferentiate pe unitatile administrativ-teritoriale din impozitele si taxele datorate bugetului de
stat.
Fiecare unitate administrativ- teritoriala are buget propriu care se adopta de consiliul local.
Comunele, judetele , municipiile si orasele, odata cu aplicarea bugetelor proprii in consiliile locale adopta
si bugetele regiilor autonome de interes local si planurile de venituri si cheltuieli din mijloace
extrabugetare. Bugetele locale constituie o parte distincta in cadrul bugetului de stat prin care se
mobilizeaza si se repartizeaza resursele banesti pt realizarea actiunilor economice si social culturale de
catre organele locale.
In etapa actuala in Romania se manifesta o tendinta crescanda de descentralizare a cheltuielilor de
la nivel microeconomic si transmiterea lor spre finantare unitatilor administrativ –teritoriale. Acest lucru
presupune si o transferare a resurselor de formare a fondurilor financiare, respectiv venituri proprii de la
nivel central al localitatii cu respectarea principiului teritorialitatii, lucru ce se realizeaza in mica masura.

Dezvoltarea regională şi interconexiunea cu autonomia locală5

5
Vezi: Legea nr.151/15 iulie 1998 privind dezvoltarea regională în România în M.Of. nr. 265/16 iulie 1998, art.2
20
 Regiunea reprezintă o componentă a structurilor de organizare administrativ-teritorială din
unele ţări, care urmăreşte îmbunătăţirea din punct de vedere calitativ a activităţii administraţiei
publice locale.
Prin intermediul dezvoltării regionale se valorifică unele resurse locale şi unele particularităţi ale
existenţei unităţilor administrativ-teritoriale.
În cadrul structurilor regionale, comunele, oraşele pot coopera pe plan economic şi social în
vederea valorificării unor resurse locale şi a atragerii unor resurse financiare.
Uneori, regiunea din unele structuri de organizare administrativ-teritorială are o serie de
competenţe în furnizarea unor bunuri şi servicii, iar, alteori, regiunea se constituie pentru a favoriza
procesul de mobilizare şi redistribuire a resurselor băneşti şi de colaborare al colectivităţilor locale în
realizarea unor programe de dezvoltare economico-sociale.
Prin deciziile cu privire la unele servicii publice sau prin programele pe care le implementează,
regiunea contribuie la consolidarea autonomiei locale la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale.
Obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare regională în România sunt următoarele:
a) Diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prin stimularea dezvoltării echilibrate, prin
recuperarea accelerată a întârzierilor în dezvoltarea zonelor defavorizate, ca urmare a unor condiţii
istorice, geografice, economice, sociale, politice şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;
b) pregătirea cadrului instituţional pentru a răspunde criteriilor de integrare în structurile Uniunii
Europene şi de acces la fondurile structurale şi la Fondul de coeziune al Uniunii Europene;
c) corelarea politicilor şi activităţilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor, prin
stimularea iniţiativelor şi prin valorificarea resurselor locale şi regionale, în scopul dezvoltării economico-
sociale durabile şi al dezvoltării culturale a acestora;
d) stimularea cooperării interregionale, interne şi internaţionale, a celei transfrontaliere, inclusiv în
cadrul euroregiunilor, precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la structurile şi organizaţiile
europene care promovează dezvoltarea economică şi instituţională a acestora, în scopul realizării unor
proiecte de interes comun, în conformitate cu acordurile internaţionale la care România este parte.

21
Regiunile de dezvoltare

Consiliile judeţene şi Consiliul General al municipiului Bucureşti pot hotărî, cu acordul consiliilor
locale interesate, ca zona care cuprinde teritoriile judeţelor în cauză, respectiv al municipiului Bucureşti
să constituie regiuni de dezvoltare prin asociere voluntară pe bază de convenţie semnată de reprezentanţii
consiliilor judeţene şi ai Consiliului general al municipiului Bucureşti.
Regiunile de dezvoltare nu au personalitate juridică, însă asigură cadrul de implementare şi
evaluare a politicii de dezvoltare regională (art.5).
Dezvoltarea regională cuprinde un ansamblu de politici ale autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale elaborate în scopul îmbunătăţirii performanţelor economice ale unor arii geografice
constituite în regiuni de dezvoltare şi care beneficiază de sprijinul Guvernului, al Uniunii Europene şi al
altor instituţii şi autorităţi naţionale şi internaţionale.

Structuri teritoriale pentru dezvoltarea regională

Consiliul pentru Dezvoltarea Regională, în calitate de organ deliberativ pentru coordonarea

activităţilor de promovare a obiectivelor care decurg din politicile de dezvoltare regională la nivelul
fiecărei regiuni de dezvoltare, are următoarele atribuţii:
a) analizează şi hotărăşte strategia şi programele de dezvoltare regională;
b) aprobă proiectele de dezvoltare regională;
c) prezintă Consiliul Naţional de Dezvoltare Regională propuneri privind constituirea Fondului
pentru dezvoltarea regională;
d) aprobă criteriile, priorităţile, alocarea şi destinaţiile resurselor Fondului pentru dezvoltare
regională;
e) urmăreşte utilizarea fondurilor alocate agenţiilor pentru dezvoltare regională din Fondul
naţional pentru dezvoltare regională.
Consiliul pentru dezvoltare regională este format din preşedinţii consiliilor judeţene şi câte un
reprezentant al consiliilor municipale, orăşeneşti şi comunale desemnaţi de fiecare judeţ pe durata
mandatului.
Consiliul pentru dezvoltare regională va avea un preşedinte şi un vicepreşedinte. Aceste funcţii se
îndeplinesc prin rotaţie pentru un mandat de un an de reprezentanţii judeţelor desemnaţi de acestea.
La lucrările Consiliului pentru dezvoltare regională participă, fără drept de vot, prefecţii judeţelor.
De asemenea, pot fi invitaţi reprezentanţi ai Consiliilor locale, municipale, orăşeneşti şi comunale precum
şi ai instituţiilor şi organizaţiilor cu atribuţii în domeniul dezvoltării regionale.

22
 Agenţiile pentru Dezvlotare Regională sunt organisme neguvernamentale nonprofit, de utilitate
publică, cu personalitate juridică care acţionează în domeniul specific dezvoltării regionale.
Finanţarea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a Agenţiei pentru Dezvoltare Regională se
asigură din Fondul pentru dezvoltare regională, nivelul fiind aprobat de Consiliul pentru dezvoltare
regională.
Agenţia pentru dezvoltare regională are următoarele atribuţii:
a) elaborează şi propune Consiliului pentru dezvoltare regională spre aprobare, strategia de
dezvoltare regională, programele de dezvoltare regională şi planurile de gestionare a fondurilor;
b) pune în aplicare programele de dezvoltare regională şi planurile de gestionare a fondurilor, în
conformitate cu hotărârile adoptate de Consiliul pentru dezvoltare regională cu respectarea legislaţiei în
vigoare şi răspunde faţă de acestea pentru realizarea lor;
c) identifică zonele defavorizate din cadrul regiunii de dezvoltare împreună cu Consiliile locale
sau judeţene şi înaintează documentaţiile necesare, aprobate în prealabil de Consiliul pentru dezvoltare
regională, Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltare Regională şi Consiliul Naţional pentru Dezvoltare
Regională;
d) asigură asistenţa tehnică de specialitate, împreună cu consiliile locale sau judeţene, a
persoanelor fizice sau juridice cu capital de stat sau privat care investesc în zonele defavorizate;
e) înaintează Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltare Regională propuneri de finanţare din Fondul
naţional pentru dezvoltare regională a proiectelor de dezvoltare aprobate;
f) acţionează pentru atragerea de surse financiare la Fondul pentru dezvoltare regională;
g) gestionează Fondul pentru dezvoltare regională în scopul realizării obiectivelor prevăzute în
programele de dezvoltare regională;
h) răspunde faţa de Consiliul pentru Dezvoltare Regională pentru corecta gestionare a fondurilor
alocate.
Programele de dezvoltare regională se finanţează din Fondul pentru dezvoltare regională,
administrat de Agenţia pentru Dezvoltare Regională ce se constituie anual din:
a) alocaţii de la Fondul naţional de dezvoltare regională;
b) contribuţii de la bugetele locale şi judeţene în limitele aprobate de consiliile locale şi judeţene;
c) surse financiare atrase din sectorul privat, de la bănci, investitori străini, Uniunea Europeană şi de
la alte organizaţii internaţionale.
Operaţiunile financiare privind executarea proiectelor de investiţii sunt derulate de agenţiile pentru
dezvoltare regională, prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului.

23
Structuri naţionale pentru dezvoltarea regională

Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională are în componentă preşedinţii şi vicepreşedinţii

consiliilor pentru dezvoltare regională şi la paritate cu numărul acestora, reprezentanţi ai Guvernului,
desemnaţi prin hotărâre a Guvernului. Preşedintele Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională este
primul-ministru.
Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională are următoarele atribuţii:
a) aprobă strategia naţională pentru dezvoltare regională şi Programul naţional de dezvoltare
regională;
b) prezintă Guvernului propuneri privind instituirea Fondului naţional pentru dezvoltare regională;
c) aprobă criteriile, priorităţile şi modul de alocare a resurselor Fondului naţional pentru dezvoltare
regională;
d) urmăreşte utilizarea fondurilor alocate agenţiilor pentru dezvoltare regională din Fondul naţional
de dezvoltare regională;
e) aprobă utilizarea fondurilor de tip structural, acordate României de către Comisia Europeană în
perioada de preaderare şi a fondurilor structurale după aderarea la Uniunea Europeană;
f) urmăreşte realizarea obiectivelor dezvoltării regionale, inclusiv în cadrul activităţilor de cooperare
externă a regiunilor de dezvoltare, de tip transfrontalier, interregional, la nivelul euroregiunilor.
Agenţia Naţională pentru Dezvoltare Regională în calitate de organ executiv al Consiliului
Naţional pentru Dezvoltare Regională are următoarele atribuţii:
a) elaborează strategia naţională pentru dezvoltare regională şi Programul naţional pentru
dezvoltare regională;
b) elaborează principiile, criteriile, priorităţile şi modul de alocare a resurselor Fondului naţional
pentru dezvoltare regională;
c) propune Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională constituirea Fondului naţional pentru
dezvoltare regională;
d) asigură managementul financiar şi tehnic al Fondului naţional pentru dezvoltare regională;
e) promovează diferite forme de cooperare între judeţe, municipii, oraşe şi comune;
f) asigură asistenţa de specialitate consiliilor pentru dezvoltare regională;
g) propune Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională nominalizarea unor zone drept zone
defavorizate, pentru a fi susţinute economic şi financiar, prin instrumentele specifice politicii de
dezvoltare regională;
h) îndeplineşte funcţia de negociator naţional în relaţia cu Direcţia de Politică Regională şi
Coeziune din cadrul Comisiei Europene pentru Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul de
coeziune;
24
 i) gestionează fondurile alocate României din Fondul European de Dezvoltare Regională;
j) gestionează fondurile alocate României din Fondul de coeziune;
k) coordonează aplicarea Planului naţional de dezvoltare regională care stă la baza negocierilor cu
Comisia Europeană şi a finanţărilor pentru diferite programe comunitare.
Fondul naţional pentru dezvoltare regională se constituie pentru finanţarea programelor de
dezvoltare regională, din sumele ce se alocă anual prin bugetul de stat, la care se adaugă şi alte surse de
finanţare interne şi internaţionale:
a) asistenţa financiară permanentă din partea Uniunii Europene în cadrul Programului PHARE;
b) sumele provenite din fondurile de tip structural care se asigură României de către Uniunea
Europeană în perioada în care are statut de asociat;
c) sumele provenite din fondurile structurale ce se vor asigura României în momentul aderării sale la
Uniunea Europeană;
d) asistenţa financiară nerambursabilă din partea unor guverne, organizaţii internaţionale, bănci.
Dezvoltarea regională constituie o formă de organizare a administraţiei publice cu competenţe
specifice care poate contribui la amplificarea cooperării între unităţile administrativ-teritoriale şi la
întărirea autonomiei locale.

25
VENITURILE FISCALE ŞI NEFISCALE DIN BUGETE LOCALE

SFERA VENITURILOR BUGETELOR LOCALE ŞI CLASIFICAREA LOR

Veniturile bugetelor locale sunt formate din veniturile proprii, veniturile din sume defalcate
din unele venituri ale bugetului de stat, subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete,
donaţii şi sponsorizări.
Veniturile proprii care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor sunt constituite din: impozitul pe
profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea consiliilor judeţene; cote
defalcate din impozitul pe venit, alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital, taxe pentru utilizarea
bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea activităţii, venituri din proprietate, venituri
din prestări de servicii şi alte activităţi, amenzi, penalităţi şi confiscări, venituri din valorificarea unor
bunuri.
Veniturile proprii care se prevăd şi încasează prin bugetele proprii ale comunelor, oraşelor,
municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti sunt formate din: impozitul
pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea consiliilor locale, cote
defalcate din impozitul pe venit, alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital, impozite şi taxe pe
proprietate, alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii, taxe pe servicii specifice: taxe pentru
utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea activităţii, alte impozite şi taxe
fiscale, venituri din proprietate, venituri din dobânzi, venituri din prestări de servicii şi alte activităţii,
venituri din taxe administrative, eliberări de permise, amenzi, penalităţi şi confiscări, diverse venituri din
valorificarea unor bunuri.
Impozitele şi taxele pe proprietate ce se încasează în bugetele comunelor, oraşelor, municipiilor,
sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti sunt reprezentate de impozitul pe clădiri,
impozitul pe terenuri, taxe judiciare de timbru, taxe de timbre pentru activitatea notarială şi alte taxe de
timbru.
În sfera taxelor pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea
activităţii se încadrează impozitul asupra mijloacelor de transport, taxele şi tarifele pentru eliberarea de
licenţe şi autorizaţii de funcţionare.
Veniturile din proprietate se referă la vărsămintele din profitul net al regiilor autonome de sub
autoritatea consiilor locale, restituri de fonduri din finanţarea bugetară a anilor precedenţi, venituri din
concesiuni şi închirieri şi alte venituri.
Veniturile din prestări de servicii şi alte activităţi includ: veniturile din prestări de servicii,
contribuţia părinţilor şi a susţinătorilor legali pentru întreţinerea copiilor în creşe, contribuţia persoanelor
26
beneficiare ale cantinelor de ajutor mutual, taxe din activităţi cadastrale şi agricultură, contribuţia lunară a
părinţilor pentru întreţinerea copiilor în unităţile de protecţie socială, venituri din recuperarea cheltuielilor
de judecată, imputaţii şi despăgubiri.
Veniturile din taxe administrative, eliberări din permise sunt constituite din taxe extrajudiciare de
timbru şi alte venituri din taxe administrative.
Amenzile, penalităţile şi confiscările includ veniturile încasate sub forma amenzilor şi al altor
sancţiuni, penalităţi pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite şi taxe,
încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte amenzi, penalităţi şi confiscări.
Veniturile din valorificarea unor bunuri sunt formate din veniturile valorificarea unor bunuri ale
instituţiilor publice, venituri din vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului, venituri din
vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat.
Evaluarea corectă a veniturilor bugetelor locale implică analiza unor date din perioadele
precedente, estimarea impactului unor modificări în baza de impozitare a unor venituri.
Caracterizarea dinamicii veniturilor din bugetele locale se poate efectua prin compararea creşterii

lor în perioada curentă (Vbl 1 ) faţă de perioada de bază (Vbl 0 ) .

∆Vbl = ∑Vbl1 − ∑Vbl 0

Dinamica veniturilor din bugetele locale se poate aprecia prin prisma indicelui ce reflectă evoluţia
veniturilor din bugetele locale dintr-o anumită perioadă faţă de o altă perioadă de timp.

I V bl =
∑V bl1
×100
∑V bl 0

Semnificaţie deosebită prezintă structura veniturilor din bugetele locale, care se exprimă prin
ponderea diverselor venituri în total venituri din bugetele locale.
O importanţă deosebită în structura veniturilor din bugetele locale prezintă veniturile proprii
(Vbl ) , deoarece reflectă capacitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a acoperi cheltuielile

din bugetul localităţii, respectiv gradul de autofinanţare al localităţii.

PV p =
∑V pbl
×100
∑V bl

De asemenea, raportul dintre veniturile bugetelor locale şi veniturile bugetului de stat (Vbs )
reflectă gradul de descentralizare a surselor de venituri şi a acoperirii cheltuielilor din bugetele locale.

PVbl =
∑V bl
×100
∑V bs

În aceeaşi direcţie se înscrie şi ponderea veniturilor fiscale locale din bugetele locale (Vblf ) în
total venituri fiscale din bugetul de stat (Vbsf ) .

27
 PVblf =
∑V blf
×100
∑V bsf

Impozitele şi taxele locale

Impozitele şi taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale, ale unităţilor administrativ-
teritoriale, în care contribuabilii îşi au domiciliul, sediul, punctele de lucru sau în localităţile care se află
bunurile impozabile ori taxabile. Resursele financiare formate din impozite şi taxe locale se utilizează
pentru cheltuielile publice care se finanţează din bugetele locale.
Informaţiile referitoare la impozitele şi taxele locale sunt de interes public, autorităţile
administraţiei publice locale având obligaţia să asigure accesul liber şi neîngrădit la acestea.

Contribuabilii de impozite şi taxe locale

Contribuabili de impozite si taxe locale pot fi persoane fizice,precum şi persoanele fizice care
desfăşoară activităţi economice pe baza liberei iniţiative ori exercită în mod individual sau prin asociere
orice profesie liberă. De asemenea, contribuabili de impozite şi taxe locale sunt, persoanele juridice,
respectiv entităţile reprezentate de persoane fizice înregistrate legal, ce au patrimoniu distinct, în scopul
desfăşurării unei activităţi.
Persoanele fizice şi persoanele juridice, în calitate de contribuabil au obligaţia să contribuie prin
impozite şi taxe locale, stabilite de consiliile locale, de consiliul general al municipiului bucureşti sau de
consiliile judeţene, între limitele şi în condiţiile legii, la cheltuielile publice locale.
La stabilirea impozitelor şi taxelor locale se aplică următoarele principii:
● pe baza principiului autonomiei locale, consiliile locale judeţene au competenţa să aprobe
majorarea unor impozite şi taxe locale în limitele şi condiţiile stabilite, precum şi să stabilească unele taxe
locale:
• Principiul aplicării unitare a reglementărilor privind impozitele şi taxele locale necesită aplicarea
unitară a acestora şi interzicerea instituirii altor impozite şi taxe;
• Aşezarea, calcularea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, autorităţile administraţiei publice
locale, se bazează pe principiul transparenţei ceea ce înseamnă că îşi desfăşoară activitatea într-o manieră
deschisă faţă de public;
• Informaţiile referitoare la impozitele şi taxele locale sunt de interes public ceea ce presupune că
autorităţile administraţiei publice locale să asigure accesul liber şi liber şi neîngrădit .

28
Impozitul şi taxa pe clădiri

Impozitul pe clădiri reprezintă o contribuţie bănească anuală ce se datorează bugetului local, al

comunei, al oraşului sau municipiului de catre persoanele ce deţin în proprietate clădiri, în raza căruia este
situată clădirea în România.
În cazul clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ teritoriale,
concesionate, închiriate, date în administrare sau folosinţă, persoanelor juridice se stabileşte o taxă pe
clădiri care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, titularilor dreptului de administrare sau de
folosinţă, în condiţii similare impozitului pe clădiri.
a. Obiectul impozabil
Obiectul impozabil îl reprezintă clădirile proprietate a persoanelor fizice şi juridice situate în
comunele, oraşele şi municipiile din România.
În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare
dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată
în proprietatea sa. În cazul în care, nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare
proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.
Clădirile noi, dobândite în cursul anului, indiferent de formă se impun cu începere de la data de
întâi a lunii urmatoare celei în care au fost dobândite. Clădirile demolate, distruse, clădirile transmise în
administrarea sau în proprietatea altor contribuabili în cursul anului se scad de la impunere cu începere de
la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una din situaţiile menţionate. Scăderea de la
impunere se acordă proporţional cu partea de clădire supusă unei astfel situaţii şi în funcţie de perioada
rămasă până la sfârşitul anului fiscal.
b.Baza impozabilă
Baza impozabilă a clădirilor ce aparţin contribuabililor – persoane fizice o reprezintă valoarea lor
stabilită potrivit unor criterii şi norme. Valoarea unei clădiri sau construcţii ce aparţine persoanelor fizice
depinde de suprafaţa construită, desfăşurată şi de valorile impozabile pe metru pătrat de suprafaţă
construită.
Valori impozabile în lei pe metru pătrat de suprafaţă construită desfaşurată la clădiri şi alte
construcţii aparţinând persoanelor fizice:
- RON -
Cu instalatii de Fara instalatii de
apa, canalizare, apa, canalizare,
Tipul clădirii electrice, incalzire electrice,
Lei/m2 (conditii incalzire lei/m2
cumulative)
1 Clădire cu/sau cu perete exterior

29
 de beton armat din cărămidă arsă 669 397
sau din orice materiale rezultate
în urma unui tratament termic
exterior.
2 Clădiri cu pereţi din lemn,din 182 114
piatră naturală, cărămidă nearsă,
vălătuci, sau din alte materiale
rezultate în urma unui tratament
termic sau chimic.
3 Clădiri anexe exterioare cu pereţi 114 102
din beton, cărămidă arsă, piatră şi
din alte materiale asemănătoare
4 Construcţii anexe exterioare cu 68 45
pereţi din lemn, cărămidă nearsă,
vălătuci, şipci
5 Subsol, demisol sau mansardă 75% din valoarea corespunzătoare
utilizate ca locuinţă fiecărei clădiri
4 Subsolul sau demisolul clădirilor 50% din valoarea corespunzătoare
utilizate în alte scopuri fiecărei clădiri

Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi de zona în care aceasta
este amplasată, prin înmulţirea sumei determinate cu un coeficient de corecţie.
Zona în cadrul
Rangul localităţii
localităţii
0 I II III IV V
A 2,60 2,50 2,40 2,30 1,10 1,05
B 2,50 2,40 2,30 2,20 1,05 1,00
C 2,40 2,30 2,20 2,10 1,00 0,95
D 2,30 2,20 2,10 2,00 0,95 0,90

De asemenea, valoarea impozabilă a clădirii se reduce în funcţie de anul terminării acesteia astfel:
• Cu 20% pentru clădirea care are o vechime de peste 50 ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de
referinţă;
• Cu 10% pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv, la data de
1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;
În cazul clădirilor utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită depăşeşte 150 metri pătraţi,
valoarea impozabilă a acesteia determinată se majorează cu câte 5% pentru fiecare 50 de metri pătraţi sau
fracţiune din aceştia.
Baza impozabilă a clădirilor proprietate persoanelor juridice o constituie valoarea de inventar
înregistrată în contabilitate, care poate să fie reprezentată de următoarele:
- Costul de achiziţie al clădirilor procurate cu titlu oneros;
- Costul de producţie la clădirile construite de unitatea patrimonială;

30
 - Valoarea actuală determinată în funcţie de valoarea clădirilor ce prezintă caracteristici tehnice şi
economice similare sau apropiate la clădirile dobândite cu titlu gratuit;
- Valoarea de aport acceptată de părţi, la clădirile intrate în patrimoniul unei societăţi comerciale, cu
ocazia fuziunii, conform statutelor şi contractelor;
- Valoare rezultată în urma reevaluarii conform unor prevederi legale.
La clădirile aflate în patrimoniu a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării,
valoarea impozabilă se reduce cu 15%.
În cazul unei clădiri care a fost reevaluată valoarea impozabilă este reflectată de valoarea
contabilă rezultată în urma reevaluării înregistrată în contabilitate.
Impozitul pe clădirile ce constituie obiectul contractelor de leasing financiar se determină în
funcţie de valoarea şi înscrisă în contract şi din contabilitate şi se datorează de către locatar.
C. Cote de impozitare
Impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice (icl) se calculează prin aplicarea cotei de
0,1% construite şi desfăşurate asupra valorii impozabile a clădirii, (vi) determinată pe baza suprafeţei şi a
criteriilor şi normelor de evaluare.
I CL = V I x 0,1

În cazul contribuabililor persoane fizice care deţin în proprietate mai multe clădiri cu destinaţia
locuinţă, altele decât cele închiriate, impozitul pe cladiri se majorează astfel:
A) cu 15% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;
B) cu 50% pentru cea de a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;
C) cu 75% pentru cea de a treia clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;
D) cu 100% pentru cea de a patra clădire şi următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.
Ordinea numerică a proprietăţilor se determină în raport de anul dobândirii clădirii, indiferent sub
ce formă, rezultat din documentele care atestă calitatea de proprietar.
Impozitul pe clădirile persoanelor juridice se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile
locale, care poate fi cuprinsă între 0,25 şi 1,5% asupra valorii de inventar a clădirii înregistrată în
contabilitatea acestora.
În cazul, în care, persoanele juridice au dobândit clădiri înainte de 1998 nu au efectuat nici o
reevaluare a clădirilor, cota impozitului pe clădiri cuprinsă între 5% şi 10% se aplică la valoarea de
inventar a clădirii pâna la data primei reevaluări înregistrată în contabilitatea acestora.
D. Aşezarea şi plata impozitului pe clădiri
Impozitul pe clădiri se constată şi stabileşte pe baza declaraţiei de impunere depuse de orice
persoană care dobândeşte, construieşte sau înstrăinează o clădire la compartimentul de specialitate al
consiliului local, pe raza căruia se află clădirea sau construcţia respectivă, în termen de 30 de zile de la
data dobândirii, taxa înstrăinării sau concesionării.
31
 Înstrăinarea unei clădiri prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată
până când titularul dreptului de proprietate asupra clădirii respective nu are stinse orice creanţe fiscale
aflate în litigiu, cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în litigiu cuvenite bugetului local al unei unităţi
administrativ teritoriale unde este amplasată clădirea sau a celei unde îşi are domiciliul fiscal
contribuabilul, cu termene scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc
înstrăinarea.
Impozitul pe clădiri se plăteşte anual în două rate egale până la datele de 31 martie şi 30
septembrie inclusiv.
Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri datorat pentru întregul an de către contribuabili
până la data de 31 martie se acordă o bonificaţie de până la 10% stabilită prin hotărâre a consiliului local.
E. Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru:
a) Clădirile proprietatea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a oricăror instituţii publice
cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
b) Clădirile care potrivit legii sunt clasate ca monumente istorice, de ahitectură şi arheologie, muzee
şi case memoriale, cu excepţia încăperilor acestora folosite pentru activităţi economice;
c) Clădirile care prin destinaţie constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute
oficial în românia componentele locale ale acestora, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru
activităţi economice;
d) Clădirile care constituie patrimoniul unităţilor de stat, confesional sau particular al instituţiilor de
învăţământ autorizate provizoriu ori acreditate cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi
economice;
e) Clădirilor unităţilor sanitare publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
f) Clădirile care sunt afectate centralelor hidroelectrice, termoelectrice şi nuclearo-electrice şi
posturilor de transformare, precum şi staţiilor de conexiuni;
g) Clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea regiei autonome „administrarea
patrimoniului protocolului de stat”, cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice;
h) Clădirile funerare din cimitire şi crematorii;
i) Clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice;
j) Clădirile restituite potrivit art.16 din legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989;
k) Clădirile care constituie patrimoniu academiei române, cu excepţia încăperilor care sunt folosite
pentru activităţi economice;
l) Clădirile retrocedate potrivit art.1 alin.6 din oug 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile
care au aparţinut cultelor religioase din românia;
32
 M) Clădirile restituite conf. Art.1 oug nr. 83/1999 privind retrocedarea unor bunuri imobile care
au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din românia;

N) Clădirile care sunt afectate activităţilor hidrotehnice, hidrometrice, hodrometeoretogice,

oceanografice, de îmbunătăţiri funciare şi de intervenţii la apărarea împotriva inundaţiilor, clădirile din
porturi şi cele afectate canalelor navigabile şi staţiilor de pompare cu excepţia încăperilor care sunt
folosite pentru activităţi economice;

O)Clădirile care prin natura lor fac corp comun cu poduri viaducte, apeducte, diguri, baraje şi
tuneluri care sunt utilizate pentru exploatarea acestor construcţii cu excepţia încăperilor care sunt folosite
pentru activităţi economice;
p) Construcţiile speciale situate în subteran indiferent de destinaţia acestora şi turnurile de extracţie;
q) Clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadniţe, silozuri pentru furaje, silozuri şi/sau pătule
pentru depozitarea şi conservarea cerealelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
r) Clădirile care sunt utilizate pentru activitate social – umanitare de către asociaţii, fundaţii şi culte
potrivit hotărârii consiliului local.

Impozitul şi taxa pe teren

Orice persoană care deţine în proprietate teren situat în românia , în intravilanul sau în extravilanul
localităţilor datorează impozit şi taxa pe teren către bugetul local al comunei, oraşului sau al municipiului
în care este amplasat terenul.
La terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale
concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă se stabileşte taxă pe teren, în condiţii similare
impozitului pe teren.
Obiectul impozabil este reprezentat de terenurile deţinute în proprietate de către contribuabili,
situate în municipii, oraşe şi comune în intravilanul sau în extravilanul localităţilor din românia.
Terenurile dobândite în cursul anului indiferent sub ce formă, se impun cu începere de la data de
întâi a lunii următoare celei în care au fost dobândite, iar impozitul se calculeaza proporţional cu perioada
de timp rămasă până la sfârşitul anului fiscal.
În cazul terenului care face obiectul unui contract de leasing financiar, impozitul pe întreaga
durată se datorează de locatar.
Terenurile care se vând în cursul anului se scad de la impunere, de la data de întâi a lunii
următoare, iar impozitul se recalculează corespunzător.
Aşezarea şi calcularea impozitului pe terenuri şi a taxei pe terenuri
33
 Impozitul pe terenuri se stabileşte anual, pornind de la suprafaţă şi ţinând seama de suma fixă pe
metru pătrat de teren, diferenţiată în intravilanul localităţilor, pe ranguri de localităţi şi zone şi/sau
categoria de folosinţă a terenului. La terenurile situate în extravilan impozitul este stabilit în sumă fixă pe
hectar.
La terenurile amplasate în intravilan, înregistrate în registrul agricol la categoria de folosinţă
terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului exprimată în
hectare cu suma corespunzătoare prevăzută în codul fiscal.

Impozitul pe terenurile situate în intravilan pe anul 2005

Terenuri cu construcţii
LEI/MP
RANGUL LOCALITĂŢII
ZONA 0 I II III IV V
ÎN
CADRU
L
LOCALI
TĂŢII
A 6985 5800 5095 4385 600 480
B 5800 4385 3555 3000 480 360
C 4385 3000 2250 1425 360 240
D 3000 1425 1190 830 235 120

Impozitul pe terenurile din intravilan (it) se calculează prin aplicarea sumelor fixe în lei/mp ce
revin rangului şi zonei la suprafaţa de teren deţinută de un contribuabil.
I t = St x Cf

În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de
folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei
exprimată în hectare cu suma corespunzătoare şi ponderarea cu un coeficient de corecţie.
Impozitul pe terenurile amplasate în intravilan
- orice altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii
LEI/MP
NR. ZONA ZONA/LEI/HECTAR
CRT
. CATEGORIE DE A B C D
FOLOSINŢĂ
1 TEREN ARABIL 20 15 13 11
2 PĂŞUNE 15 13 11 9
3 FÂNEAŢĂ 15 13 11 9
4 VIE 33 25 20 13
5 LIVADĂ 38 33 25 20

34
 6 PĂDURE SAU 20 15 13 11
ALT TEREN CU
7 VEGETAŢIE 11 9 6 X
8 FORESTIERĂ X X X X
9 TEREN CU APE X X X X
DRUMURI ŞI CĂI
FERATE
TEREN
NEPRODUCTIV

Contribuabilii, persoane juridice care deţin în proprietate terenuri amplasate în intravilan,

înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii datorează
impozit ce se calculează prin înmulţirea suprafeţei terenului exprimată în hectare cu suma prevăzută pe
zone şi categorii de folosinţă dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
- Au prevăzut în statut ca obiect de activitate agricultura;

- Au înregistrat în evidenţa contabilă venituri şi cheltuieli din desfăşurarea obiectului de activitate.

în situaţia în care se modifică rangul localităţii, impozitul pe teren se schimba corespunzător
încadrării localităţii, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
Terenurile se încadrează pe zone în cadrul localităţilor şi pe categorii de folosinţă, în intravilan şi
extravilan de către consiliile locale în functie de poziţia terenurilor faţă de centrul localităţii, de reţelele
edilitare, precum şi alte elemente specifice fiecărei unităti administrativ-teritoriale, conform
documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, registrelor agricole, evidenţelor specifice
cadastrului imobiliar – edilitar sau altor evidenţe agricole ori cadastrale.
Impozitul pe terenuri se constată şi stabileşte pe baza declaraţiei de impunere depusă de
proprietarul terenului la compartimentele de specialitate ale consiliilor locale.
Impozitul pe terenuri se plăteşte la bugetul local anual în două rate egale: până la 31 martie şi 30
septembrie inclusiv.
Dacă impozitul pe teren datorat pe întregul an se plăteşte până la data de 31 martie inclusiv, a
anului se acordă o bonificaţie de până la 10% stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Impozitul anual datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili persoane fizice şi juridice de
până la 50 lei inclusiv se plăteşte integral până la primul termen de plată.
Terenurile pentru care nu se datorează impozit:
In sfera terenurilor pentru care nu se datoreaza impozit pe teren se încadrează: terenurile pe care
sunt amplasate clădirile, pentru suprafaţa care este acoperite de clădire, terenurile aparţinând cultelor
religioase recunoscute prin lege, terenurile cimitirelor, terenurile instituţiilor de învăţământ preuniversitar
şi universitar, autorizate provizoriu sau acreditate, terenurile aflate în proprietatea, administrarea sau

35
folosinta instituţiilor publice, terenurile care prin natura lor sunt improprii pentru agricultură şi alte
terenuri.

Impozitul asupra mijloacelor de transport

Impozitul asupra mijloacelor de transport se percepe de la persoanele fizice şi persoanele juridice

care deţin în proprietate vehicule cu tracţiune mecanică şi mijloace de transport pe apă. Impozitul asupra
mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică şi asupra mijloacelor de transport pe apă se datorează de
către regii autonome, societăţi comerciale, persoane juridice şi persoane fizice care deţin în proprietate
vehicule cu tracţiune mecanică şi mijloace de transport pe apă.
Impozitul asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru:
a) Autoturismele, motocicletele cu ataş şi motocicletele care aparţin persoanelor cu handicap
locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora;
b) Navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu
domiciliul în delta dunării, insula mare a brăilei şi insula balta ialomiţei;
c) Mijloacele de transport ale instituţiilor publice;
d) Mijloacele de transport ale persoanelor juridice care sunt utilizate.
Impozitul asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică deţinute de contribuabili depinde
de capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cm³ sau fracţiune din aceasta şi de natura
mijlocului de transport.

Mijloace de transport Taxa

lei/an
A) autoturisme cu capacitate cilindrică de până la 2000 cm3 70000
B) autoturisme cu capacitate cilindrică de peste 2000 cm3 86000
C) autobuze, autocare, microbuze 140000
D) autovehicule de până la 12 tone inclusiv 150000
E) tractoare înmatriculate 93000
F) motociclete, motorete, scutere 35000

Capacitatea cilindrică a motorului şi capacitatea remorcilor se constată din cartea de identitate a

autovehiculului şi din factura de cumpărare sau alte documente legale.
Impozitul pentru remorcile de orice fel, semiremorci şi rulote aparţinând contribuabililor se
stabileşte în sumă fixă în funcţie de capacitatea acestora astfel:

Capacitatea Lei/an
A) până la o tonă inclusiv 70000
36
 B) peste o tonă dar nu mai mult de 3 tone 230000
C) peste 3 tone dar nu mai mult de 5 tone 346000
D) peste 5 tone 438000

La autovehiculele de transport marfă în masa totală autorizată de peste 12 tone, taxa în lei pe an
este diferenţiată în funcţie de numarul axelor şi masa totală autorizată (în tone).
De asemenea, la combinaţii de autovehicule de transport de marfă cu masa totală maximă
autorizată de peste 12 tone impozitul în lei pe an depinde de numarul axelor şi masa totală autorizată în
tone.
Resursele financiare provenite din impozitul asupra mijloacelor de transport se utilizează în
exclusivitate pentru lucrări de întreţinere, modernizare, reabilitare şi construcţie a drumurilor de interes
local şi judeţean şi constituie venit în proporţie de 60% la bugetul local şi respectiv 40% la bugetul
judeţean. La municipiul bucureşti, taxa constituie venit în proporţie de 60% la bugetele sectoarelor şi de
40% la bugetul municipiului bucureşti.
Impozitul anual asupra mijloacelor de transport pe apă care aparţin contribuabililor se aşează
astfel: luntre, bărci fără motor folosite pentru uz şi agrement personal (119.000 lei/an), bărci fără motor
folosite în alte scopuri (356.000 lei/an), bărci cu motor (711.000 lei/an), bacuri, poduri plutitoare
(5.917.000 lei/an), şalupe (3.350.000 lei/an), iahturi (17.752.000 lei/an), remorchere şi împingătoare
(până la 500 cp – 3.557.000 lei/an, între 501 – 2000 cp – 5.917.000 lei/an, între 2001 – 4000 cp –
9.468.000 lei/an, peste 4000 cp – 14.201.000 lei/an), vapoare pentru fiecare 1000 tdw sau fracţiune din
acestea (1.184.000 lei/an), ceamuri, şlepuri şi barje fluviale în funcţie de capacitatea de încărcare (până la
1500 tone – 1.184.000 lei/an, între 1501-3000 tone – 1.776.000 lei/an, peste 3000 tone – 2.959.000
lei/an).
Navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu
domiciliul în delta dunării, insula mare a brăilei şi insula balta ialomitei nu sunt supuse impozitului asupra
mijloacelor de transport.
În vederea stabilirii impozitului asupra mijloacelor de transport persoanele care deţin vehicule cu
tracţiune mecanică sau mijloace de transport pe apă, completează declaraţie de impunere, pe care o depun
la compartimentul de specialitate al autorităţii publice locale în raza căruia contribuabilul îşi are domiciliu
sau sediul, după caz.
Impozitul pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului se datorează începând de la
data de întâi a lunii următoare. În cazul înstrăinării sau radierii în timpul anului din evidenţele autorităţilor
la care sunt înmatriculate, impozitul se scade cu data de întâi a lunii următoare.
Impozitul pentru mijloacele de transport se plăteşte anual în două rate egale până la datele de: 31
martie şi 30 septembrie inclusiv.

37
 Persoanele fizice sau juridice străine care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de
transport au obligaţia de a achita integral impozitul datorat la data luării în evidenţă de către
compartimentele de specialitate ale consiliilor locale.
În cazul plăţii cu anticipaţie a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pentru întregul an de
către contribuabil, până la data de 31 martie a anului respectiv inclusiv se acordă o bonificaţie de până la
10% inclusiv stabilită prin hotărâre a consiliului local.

Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor

Certificatele, avizele şi autorizaţiile eliberate contribuabililor sunt supuse unor taxe diferenţiate în
funcţie de valoarea construcţiilor sau instalaţiilor, de suprafaţa terenurilor şi de natura serviciilor prestate.
Certificatul de urbanism se taxează astfel:

Suprafaţa terenurilor Taxa – lei/mp.

- Pentru mediul urban
A. Până la 150 m2 inclusiv 27.000 – 38.000
B. Între 151 şi 250 m2 inclusiv 40.000 – 50.000
51.000 – 64.000
C. Între 251 şi 500 m2 inclusiv 65.000 – 77.000
D. Între 501 şi 750 m2 inclusiv 78.000 – 91.000
E. Între 751 şi 1000 m2 inclusiv 91.000 + 139 lei/m² pentru suprafeţe
F. Peste 1000 m2 care depăşesc 1000 m²
- pentru mediul rural Taxa este de 50% din taxa pentru
mediul urban

• Autorizaţia de construire se taxează cu 1% din valoarea autorizată a lucrărilor, inclusiv a

instalaţiilor aferente acesteia, iar pentru clădirile cu destinaţie de locuinţe taxele de autorizare se reduc cu
50 %;

• Autorizaţia de foraje şi escavări necesare studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor

de carieră, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol – pentru fiecare m2, taxa este până la 54.000 lei;
• Autorizaţia construcţiilor – organizare de şantier necesare execuţiei lucrărilor de bază, dacă nu au
fost autorizate odată cu acestea, taxa este de 3% din valoarea autorizată a construcţiilor;
• Autorizaţiile de construire pentru organizarea de tabere, de corturi, căsuţe cu rulote, campinguri se
taxeaza cu 2% din valoarea autorizată a lucrării sau a construcţiei;

38
 • Autorizarea construcţiilor pentru: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere situate pe căile şi
spaţiile publice, precum şi pentru amplasarea corpurilor şi panourilor de afişaj a firmelor şi reclamelor, se
taxează pentru fiecare m2 cu până la 54.000 lei;
• Autorizaţia de desfiinţare parţială sau totală a construcţiilor şi a amenajărilor se taxează cu 0,1%
din valoarea impozabilă a acestora;
• Pentru prelungirea certificatului de urbanism precum şi a autorizaţiilor de construire, taxa este de
30% din valoarea taxei iniţiale;
• Autorizaţiile privind lucrările de racorduri şi branşamente la reţelele publice de apă, canalizare,
gaze, termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu taxa este până la 80.000 lei pentru
fiecare racord;
• Avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism şi amenajarea teritoriului este
taxat cu o sumă până la 107.000 lei;
• Certificatul de nomenclatură stradală se taxează cu sume până la 64.000 lei.
Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor necesare desfăşurării unei activităţi din domeniul economie se
stabileşte de consiliul local în sumă de până 107.000 lei în mediul rural şi de până la 535.000 lei în mediul
urban.
Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare se stabileşte de consiliul local de până
la 130.000 lei.
Taxa pentru eliberarea de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri deţinute de
consiliile locale şi este de până la 214.000 lei.
Taxele se plătesc înainte de eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor solicitate de
persoanele fizice şi juridice. Valoarea autorizată a lucrărilor precum şi suprafeţele de teren pentru care se
percep taxe se stabileşte pe baza valorii declarate de persoana care solicită avizul.

Taxe pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate

Orice persoană care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în românia, pe baza unui
contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană, datorează o taxă. Cota de calculare a
taxei pentru servicii de reclamă şi publicitate este cuprinsă între 1 şi 3% la valoarea serviciilor respective.
Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se plăteşte la bugetul local în raza căreia persoana
prestează servicii de reclamă şi publicitate, lunar până la data de 10 a lunii următoare celei în care a intrat
în vigoare contractul.
Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate
39
 Orice persoană care utilizează un panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate
într-un loc public datorează plata taxei anuale către bugetul local al autorităţii administraţiei publice
locale în raza căreia este amplasat panoul, afisajul sau structura de afisaj respectivă.
Valoarea taxei pentru afisaj în scop de reclamă şi publicitate se calculează anual, prin înmulţirea
numărului de metri pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei afişajului pentru reclamă şi
publicitate cu suma stabilită de consiliul local astfel:
A) în cazul unui afişaj în scop de reclamă şi publicitate la locul în care persoana derulează o
activitate economică, taxa anuală este de până la 200.000 lei.
B) în situaţia oricărui alt panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate, taxa
este de până la 150.000 lei.
Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, se plăteşte anual anticipat sau trimestrial de
către beneficiarul publicităţii, proporţional cu numărul de lunii de utilizare, la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale pe a cărei rază este expus afişul publicitar în patru rate egale până la datele 15
martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie.
Instituţiile publice nu datorează taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate, precum şi pentru
firmele instalate la locul exercitării activităţii pentru panourile de identificare a instalaţiilor energetice.

Taxa hotelieră

Consiliile locale pot institui o taxă pentru şederea într-o unitate de cazare, într-o localitate asupra
căreia îşi exercita autoritatea.taxa se stabileşte de consiliile locale şi poate fi cuprinsă între 0,5 şi 5% ce se
aplică la tarifele practicate de unităţile de cazare.
Taxa hotelieră se virează la bugetul local al unităţii administrativ teritoriale unde este amplasat
hotelul, lunar până la data de 10 a lunii următoare celei în care s-a colectat taxa hotelieră de la persoanele
care au plătit cazarea.
Taxa hotelieră nu se aplică persoanelor fizice în vârstă de până la 18 ani persoanelor fizice cu
handicap, pensionarilor, elevilor, studenţilor şi persoanelor fizice pe durata satisfacerii serviciului militar,
veterani de război, văduve ale veteranilor de război.
Taxe speciale
În vederea funcţionării unor servicii publice create în interesul persoanelor fizice şi juridice,
consiliile locale, judeţene şi consiliul general al municipiului bucureşti pot aproba taxe speciale.
Cuantumul taxelor speciale se stabileşte anual, iar veniturile obţinute din acestea se utilizează
integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate privind înfiintarea serviciilor publice locale, precum şi
pentru finanţarea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare ale acestor servicii.
40
 Hotărârile consiliilor locale şi judeţene privind perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice
şi juridice plătitoare vor fi afişate la sediul acestora sau vor fi publicate în presă. Împotriva acestor
hotărâri persoanele interesate pot face contestaţie în termen de 15 zile de la afişarea sau publicarea
acestora.
Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile
publice locale oferite de instituţia de interes local potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare a
acesteia sau de la cele care sunt obligate să efectueze prestaţii.
Consiliile locale şi judeţene şi consiliul general al municipiului bucureşti nu pot institui taxe
speciale concesionarilor din sectorul utilităţilor publice (gaze naturale, apă, energie electrică) pentru
existenţa pe domeniul public/privat al unităţilor administrativ teritoriale a reţelelor de apă de transport şi
distribuire a energiei electrice şi a gazelor naturale.

Alte taxe locale

Consiliile locale sau consiliile judeţene pot institui o taxă zilnică de până la 100.000 lei pentru
utilizarea temporară a locurilor publice, vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de
arhitectură şi arheologice. Sumele provenite din asemenea taxe se constituie ca venituri proprii ale
bugetelor locale şi se plătesc anticipat.
Consiliul local sau consiliul judetean pot institui taxe zilnice pentru deţinerea sau utilizarea
echipamentelor destinate să funcţioneze în scopul obţinerii de venit. De asemenea, consiliul local poate
stabili o taxă anuală de până la 300.000 lei pentru vehicule lente.

Impozitul pe spectacole
Impozitul pe spectacole reprezintă un impozit indirect ce se încasează în bugetul local al unităţii
administrativ teritoriale unde are loc manifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă activitate
distractivă.
Plătitorii impozitului pe spectacole sunt persoanele fizice şi juridice autorizate să organizeze
permanent sau ocazional manifestări artistice, competiţii sportive, activităţi artistice şi distractive de
videotecă şi discotecă cu plată. Instituţiile publice nu datorează impozitul pe spectacole.
Impozitul pe spectacole se calculează prin aplicarea cotelor procentuale corespunzătoare, asupra
încasărilor din vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor la spectacole, sau în sumă fixă pe metru
pătrat de suprafaţă a incintei unde se desfăşoară spectacolul, mai puţin valoarea timbrului, instituit potrivit
legii.
Cotele procentuale pe baza cărora se calculează impozitul pe spectacole sunt diferenţiate astfel:

41
 A)la spectacolele artistice de teatru, operă, operetă, filarmonică, cinematografice, muzicale şi de
circ, competiţii sportive interne şi internaţionale cota este de 2%
B)manifestările artistice altele decât cele menţionate, cota de impozitare este de 5%.
Activităţile artistice şi distractive de videotecă şi discotecă se impozitează în funcţie de suprafaţa
incintei în care se desfăşoară spectacolul (metri pătraţi) şi de următoarele sume:
- în cazul videotecilor suma este de până la 1000 lei / m2 / zi;
- în cazul discotecilor suma este de până la 2000 lei / m2 / zi.
Consiliile locale stabilesc taxele în sumă fixă pentru activităţile artistice şi distractive în a căror
rază teritorială se realizează acestea. În vederea determinării impozitului pe spectacole se aplică
coeficienţi de corectare în funcţie de rangul localităţii în care se organizează activităţi artistice sau
distractive.
Impozitul pe spectacole se plateşte lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei în care
se realizează impozitul la bugetul unităţilor administrativ teritoriale în a căror rază se desfăşoară
spectacolele.
În cazul sumelor cedate în scopuri umanitare, pe bază de contract, din încasarile obţinute din
spectacole nu se datorează impozit pe spectacole.
Plătitorii impozitului pe spectacole au obligaţia de a înregistra abonamentele şi biletele de intrare
la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, în a căror rază teritorială
îşi au sediul şi de a afişa tarifele la casele de vânzare a biletelor şi la locul de prezentare a spectacolelor.
La spectacolele organizate în deplasare sau în turneu, biletele de intrare şi abonamentele se
vizează de către compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale fiscale în a
căror rază teritorială se desfăşoară spectacolele. Plătitorii de impozit răspund de exactitatea calculului şi
de vărsarea la timp a impozitului.
Plătitorii impozitului pe spectacole mai au obligaţia de a ţine evidenţa încasărilor şi a impozitului
şi de a depune lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei în care se realizează venitul la
compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a cărui rază îşi au sediul
sau domiciliul, decontul de impunere.
Plătitorii de impozit pe spectacole mai sunt obligaţi:
- să respecte normele legale privind tipărirea, înregistrarea, vizarea, gestionarea şi utilizarea
biletelor de intrare la spectacole şi a abonamentelor;
- să elibereze bilete de intrare pentru toate sumele încasate şi să nu practice tarife majorate faţă de
cele înscrise pe bilet;
- să pună la dispoziţia organelor de control documentele care atestă calculul şi plata impozitului pe
spectacole.

42
 Încalcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea, gestionarea şi utilizarea
biletelor de intrare şi a abonamentelor la spectacole constituie contravenţie, dacă nu este săvârşită în astfel
de condiţii încât, potrivit legii penale se constituie infracţiune şi se sancţionează cu amendă.

Taxele judiciare de timbru, taxele notariale şi taxele extrajudiciare de timbru

1. Taxele judiciare de timbru şi alte taxe

Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate ministerului

justiţiei şi parchetului de pe lângă curtea supremă de justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, în
funcţie de modul în care obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani6.

A. Acţiunile şi cererile evaluabile în bani introduse la instanţele judecătoreşti se taxează astfel pe

baza unor cote progresive pe tranşe7 :
- taxele judiciare de timbru sunt progresive în funcţie de acţiunile şi cererile evaluabile în bani
introduse la instanţele judecătoreşti.
- în cazul contestaţiei la executare silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire
se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor
urmărite.

B. Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani ce se taxează în sume fixe diferenţiate includ:

• Cereri pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept făcute conform codului de
procedură civilă;
• Cereri care privesc dreptul de folosinţă al locuinţelor sau al unor încăperi, nelegate de plata
anumitor sume de bani, precum şi cereri de ordonanţă preşedenţială al căror obiect nu este evaluabil în
bani;
• Cereri pentru stabilirea calităţii de moştenitor, a masei succesorale, cereri de raport, cereri de
reducţiune a libertăţilor şi cereri de partaj;
• Cereri de recuzare în materie civilă;
• Cereri de suspendare a executării silite, inclusiv a executării vremelnice, precum şi cereri în
legătură cu măsurile asiguratorii;
• Cereri de perimare şi cereri pentru eliberarea ordonanţei de adjudecare;
• Contestaţii în anulare;

6
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru în M. of. p. I nr. 173/29.07.1997, Legea nr. 26/1999 privind
modificarea art. 17 din Legea nr.146/1997 privind taxele de timbru în M. of. nr. 31/27.01.1999, O.G.R. nr. 169 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru, M. of. nr. 34/16 aug. 2001
7
Legea nr. 146/1997, art. 2
43
 • Cereri de revizuire;
• Acţiuni de grănituire, în cazul în care nu se cuprinde şi revendicarea unei porţiuni de teren;
• Acţiuni posesorii şi cereri care au ca obiect servituţi;
• Cereri de strămutare în materie civilă;
• Cereri pentru investirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în ţară sau în
alte ţări şi a oricăror altor hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege care nu sunt executori potrivit legii;
• Cereri introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul
nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de
lege;
• Cereri pentru anularea actului sau recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui
certificat, unei adeverinţe sau oricărui alt înscris;
• Cereri cu caracter patrimonial prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite – 10% din
valoarea pretinsă;
• Cereri pentru refacerea înscrisurilor şi a hotărârilor dispărute, precum şi cereri de repunere în
termen;
• Cereri pentru încuviinţarea executării silite;
• Cereri pentru emiterea somaţiei de plată;
• Cereri privind instituirea de măsuri asiguratorii asupra navelor şi aeronavelor;
• Plângeri împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o
executare silită;
• Cereri pentru supralegalizarea semnăturii şi a ştampilei executorului judecătoresc;
• Cereri de asistenţă judiciară formulate de autorităţi străine dacă prin convenţii internaţionale sau
pe bază de reciprocitate nu s-a stabilit că asistenţa judiciară internaţională se efectuează gratuit;
• Înmânarea de acte judiciare sau extrajudiciare;
• Efectuarea de comisii rogatorii;
• Cereri de înfiinţare a popririi;
• Cererile pentru repunerea pe rol, când suspendarea judecării se datorează părţilor se taxează cu
50% din taxa judiciară de timbru pentru cererea sau acţiunea a cărei judecare a fost suspendată;
• Cereri pentru eliberarea de către instanţele judecătoreşti de copii de pe hotărârile judecătoreşti;
• Cereri pentru legalizarea de copii de pe înscrisurile aflate la dosar pentru fiecare exemplar de
copie;
• Notificările şi somaţiile comunicate prin executorii judecătoreşti;

44
 • Cereri adresate ministerului justiţiei pentru supralegalizarea înscrisurilor sau copiilor de pe
înscrisuri destinate a fi utilizate în străinătate;
• Cereri adresate ministerului justiţiei pentru autorizarea traducătorilor şi experţilor.

C. Cererile pentru acordarea personalităţii juridice, pentru autorizarea funcţionării se referă la:
• Cereri pentru înregistrarea partidelor politice;
• Cereri pentru acordarea personalităţii juridice fără scop lucrativ, fundaţiilor, uniunilor şi
federaţiilor de persoane juridice fără scop lucrativ, precum şi pentru modificarea actelor constitutive ale
acestora.

D. Cererile formulate în domeniul drepturilor de autor şi inventator cuprind:

• Cereri pentru recunoaşterea dreptului de autor şi a celor conexe, pentru constatarea încălcării
acestora şi repararea prejudiciilor, inclusiv plata drepturilor de autor şi a sumelor cuvenite pentru opere de
artă, precum şi pentru luarea de măsuri în scopul prevenirii producerii unor pagube iminente sau pentru
asigurarea reparării acestora – 100.000 lei;
• Cereri pentru recunoaşterea calităţii de inventator, de titular de brevet, a drepturilor născute din
brevetul de invenţie, din contractele de cesiune şi licenţă, inclusiv drepturile patrimoniale ale
inventatorului – 100.000 lei.

E. Cererile în materie comercială se taxează referă astfel la:

• Cereri pentru înregistrarea sau autorizarea societăţilor comerciale, precum şi pentru modificarea
actelor constitutive ale acestora, cereri pentru excluderea unui asociat, cereri de dizolvare şi lichidare a
unei societăţi comerciale;
• Cereri pentru lichidarea poziţiei dominante a unui agent economic;
• Acţiuni, cereri şi contestaţii introduse în temeiul legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării
şi lichidării judiciare;
• Cereri pentru contestarea devizului lucrărilor reglementate de art. 67 alin. 3 din legea nr.
26/1996/codul silvic.

F. Taxe judiciare de timbru pentru unele acţiuni şi cereri referitoare la raporturile de familie:
• Cererea de divorţ, conform art. 38 alin. 1 şi 2 din codul familiei;
• Pentru cererea de divorţ întemeiată pe art. 38 alin. 3 din codul familiei, precum şi în cazul în care
reclamantul nu realizează venituri sau acestea sunt inferioare salariului minim brut pe ţară;

45
 • Pentru cererile de stabilire a locuinţelor minorilor, formulate potrivit art. 100 alin. 3 din codul
familiei, pentru cererea de încredinţare a copiilor minori introdusă separat de acţiunea de divorţ, pentru
cererile de reîncredinţare a copiilor minori ulterior divorţului, pentru acţiunea introdusă de un părinte care
a recunoscut unul sau mai mulţi copii, în scopul purtării numelui său, precum şi pentru cererile de
încredinţare a copiilor minori din afara căsătoriei formulate conform art. 65 din codul familiei.

G. Cererile formulate potrivit legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 includ:
• Cereri pentru soluţionarea conflictelor de competenţă dintre birourile notarilor publici;
• Plângeri împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial;
• Cereri pentru supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului notarului public de către ministerul
justiţiei.

H. Transcrierea sau, după caz, intabularea în registrele de publicitate a înstrăinărilor de imobile,

pe bază de acte sub semnătură privată şi a ordonanţelor de adjudecare se taxează în funcţie de valoarea
declarată de părţi în act, dar nu mai puţin decât valoarea terenurilor şi construcţiilor avută în vedere la
stabilirea impozitelor:
• înscrierea drepturilor reale de garanţie (gaj, ipotecă, privilegii, fidejusiuni reale) se taxează
cu 1,5% la cuantumul din creanţă garantat, dar nu mai mult de o anumită sumă.
• orice alte transcrieri, înscrieri sau notări în registrele de publicitate a situaţiei juridice a
imobilelor, inclusiv radierea drepturilor reale de garanţie se taxează în sumă fixă.

I Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se

taxează cu 50% din:
• Taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă;
• Taxa datorată la suma contestată în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani.
de asemenea, se timbrează cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva
următoarelor hotărâri judecătoreşti:
• Încheierea de scoatere în vânzare a bunurilor în acţiunea de partaj;
• Încheierea de suspendare a cauzei;
• Hotărârea de declinare a competenţei şi de dezinvestire;
• Hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată sau nesemnată;
• hotărârile prin care s-a respins cererea, ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate
de lucru judecat

46
 J. Cererile pentru executarea căilor ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti
următoare se referă la:
• Încheierea de scoatere în vânzare a bunurilor în acţiunea de partaj;
• Încheierea de suspendare a judecării cauzei;
• Hotărârea de declinare a competenţei şi de dezinvestire;
• Hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată sau nesemnată;
• Hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate
de lucru judecat.
Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani cu excepţia celor scutite de plata taxei judiciare de timbru
se taxează cu sumă fixă.
Sunt scutite de taxe judiciare de timbru, acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru executarea căilor
de atac referitoare la:
• Încheierea, executarea şi încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din
raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor
colective de muncă şi cele privind soluţionarea conflictelor colective de muncă, precum şi executarea
hotărârilor pronunţate în aceste litigii;
• Plata muncii cooperativelor de producţie meşteşugărească, de producţie mixtă agricolă -
meşteşugărească, de invalizi şi de prestări servicii;
• Obligaţiile legale şi contractele de întreţinere;
• Stabilirea şi plata pensiilor, precum şi alte drepturi prevăzute prin sistemele de asigurări sociale;
• Stabilirea şi plata ajutorului de şomaj, a ajutorului de integrare profesională şi a alocaţiei de
sprijin, a ajutorului social, a alocaţiei de stat pentru copii, a dreptului persoanelor handicapate şi a altor
forme de protecţie socială prevăzute de lege;
• Stabilirea şi acordarea despăgubirilor decurgând din condamnarea sau luarea unei măsuri
preventive pe nedrept;
• Adopţia, constatarea abandonului, ocrotirea minorilor, tutelă, curatelă, interdicţie judecătorească,
asistenţa bolnavilor psihic periculoşi, precum şi la executarea de către autoritatea tutelară a atribuţiilor ce
îi revin;
• Sancţionarea contravenţiilor;
• Protecţia consumatorilor, atunci când persoanele fizice şi asociaţiile pentru protecţia
consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva agenţilor economici care au prejudiciat drepturile şi
interesele legitime ale consumatorilor;
• Stabilirea drepturilor persoanelor fizice acţionare la societăţile comerciale agricole pe acţiuni;
• Valorificarea drepturilor societăţii naţionale de cruce roşie;
47
 • Amenzile de orice fel;
• Executarea drepturilor electorale;
• Cauzele penale inclusiv despăgubirile civile, materiale şi morale decurgând din acestea;
• Orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd prin legi speciale scutiri de
taxă judiciară de timbru;
• Cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate
abuziv de stat sau de alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
De asemenea, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, contestaţiile introduse la curtea de
apel împotriva hotărârilor comisiilor constituite în temeiul art. 20 din legea nr. 33/1997 privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Sunt scutite de taxă judiciară de timbru cererile şi acţiunile inclusiv căile de atac formulate potrivit
legii de senat, camera deputaţilor, preşedinţia româniei, guvernul româniei, curtea constituţională, curtea
de conturi, consiliul legislativ, avocatul poporului, de ministerul public şi de ministerul finanţelor,
indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, când au ca obiect
venituri publice.
Taxele judiciare de timbru se plătesc în numerar, prin ordin de plată, şi prin aplicarea şi anularea
de timbre fiscale mobile.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul
legal în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care
determină o valoare mai mare, instanţa pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul
termen de judecată. Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu
anularea acţiunii sau a cererii solicitate.
Dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său
iniţial, dar a fost modificată ulterior, nu poate fi anulată integral, ci trebuie soluţionată în limitele în care
taxa de timbru s-a plătit în mod legal.
In cazul în care instanţa judecătorească investită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau
extraordinare, constată că în fazele procesuale anterioare, taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în
cuantumul legal, va dispune obligaţia părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul
hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se efectuează prin organele de executare
ale unităţilor teritoriale subordonate ministerului finanţelor în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau
sediul debitorul.
Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea petiţionarului, în
următoarele situaţii:
• Când taxa plătită nu era datorată;

48
 • Când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;
• Când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului ca urmare a unei dispoziţii
legale;
• Când în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat, când contestaţia la
executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă. Taxele de divorţ se restituie la jumătate din
taxa plătită, iar la contestaţia în executare taxa se restituie proporţional. Dreptul de a solicita restituirea
poate fi exercitat în termen de un an de la data apariţiei sale.
Taxele judiciare de timbru plătite prin aplicarea şi anularea de timbre fiscale mobile nu se
restituie.

49
2. Taxele de timbru pentru actele şi serviciile8

Actele şi serviciile notariale care se îndeplinesc de către notarii publici sunt supuse taxelor de
timbru. De asemenea, se percep taxe de timbru pentru actele notariale îndeplinite de către secretarii
primăriilor din comunele şi oraşele unde nu funcţionează birouri ale notarilor publici.
Taxele de timbru pentru activitatea notarială se clasifică în funcţie de natura actului (evaluabil sau
neevaluabil în bani) sau a serviciului prestat, astfel:
A) taxe de timbru în cotă procentuală pe tranşe de valori progresive în raport cu preţul ori cu
evaluarea bunurilor imobile sau a masei succesorale;
B) taxe de timbru în cotă procentuală fixă proporţională cu preţul sau cu evaluarea bunurilor
mobile şi imobile;
C) taxe de timbru în sumă fixă (exprimate în cifre absolute) pentru actele şi serviciile notariale al
căror obiect este neevaluabil în bani.
Actele notariale îndeplinite de secretarii primăriilor, de unele instituţii sau de agenţii economici, în
cazul în care se depun la aceştia sunt scutite de taxe de timbru.
Taxele de timbru se datorează de persoanele fizice şi de persoanele juridice care solicită
îndeplinirea actelor şi serviciilor notariale.
În sfera actelor şi serviciilor se încadrează.
Autentificarea actelor între vii, translative ale dreptului de proprietate şi ale altor drepturi reale ce
au ca obiect bunuri imobile, inclusiv actele ce au ca obiect constituirea ca aport la capitalul social al
dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra bunurilor imobile se taxează la valoarea declarată de
părţi în actul autentic, dar nu mai puţin decât valoarea de circulaţie stabilită prin expertiză efectuată la
cererea camerei notarilor publici, astfel:
• Autentificarea testamentelor;
• Autentificarea actelor de partaj;
• Autentificarea actelor de lotizare (parcelare);
• Autentificarea actelor de garanţie;
• Autentificarea actelor de înstrăinare a mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică - 0,5% la
valoarea declarată de părţi, dar nu mai puţin decât taxa asupra mijloacelor de transport stabilită de
organele fiscale teritoriale;
• Autentificarea contractelor de comodat şi închiriere de bunuri se taxează ca- 0,5% din valoarea
bunurilor declarate de parte sau, după caz, din cuantumul chiriei declarate de părţi;
• Autentificarea procurilor;
8
Ordonanţa G.R. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială în M. of. nr. 40/30.01.1998, aprobate prin
Legea nr. 122/1998, Norme metodologice ale Ministerului Justiţiei nr. 618/1998 privind aplicarea Ordonanţei Guvernului nr.
12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială
50
 • Autentificarea oricăror acte al căror obiect este evaluabil în bani - 0,5 % din valoarea declarată de
parte;
• Autentificarea actelor constitutive ale societăţilor comerciale, precum şi a actelor de modificare a
acestora;
• Autentificarea actelor constitutive ale societăţilor agricole, precum şi a actelor de modificare a
acestora;
• Autentificarea actelor de constituire şi a statutelor asociaţiilor fără scop patrimonial şi ale
fundaţiilor, inclusiv a actelor de modificare;
• Autentificarea oricăror alte acte al căror obiect este neevaluabil în bani 3.000 lei;
• Întocmirea actelor de protest a cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin 50.000 lei;
• Legalizarea semnăturilor, a specimenelor de semnătură şi a sigiliilor, dare de dată certă,
certificarea unor fapte, pentru fiecare act;
• Legalizarea de copii de pe înscrisurile prezentate de parte din arhiva notarului public pentru
fiecare copie;
• Legalizarea traducerii de către notarul public autorizat sau legalizarea semnăturii traducătorului
pentru fiecare exemplar;
• Primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor pe timp de un an sau fracţiune de an, pentru
fiecare exemplar;
• Eliberarea de duplicate de pe actele notariale şi reconstituiri de acte originale;
• Taxa asupra succesiunilor depinde de valoarea acestora:
• Efectuarea oricăror acte notariale.
Taxele asupra succesiunilor se stabilesc la valoarea întregului activ, cuprinzând bunurile mobile şi
imobile din care se scade pasivul succesoral dovedit prin înscrisuri. Evaluarea bunurilor imobile se face la
valoarea declarată de parte, dar nu mai puţin decât valoarea stabilită prin expertiză, iar valoarea bunurilor
mobile în funcţie de suma declarată de părţi, dar nu mai puţin o anumită sumă.
Autentificarea actelor de înstrăinare între vii a mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică se
taxează la valoarea declarată de părţi, dar nu mai puţin decât taxa asupra mijloacelor de transport stabilită
de organele fiscale în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau sediul contribuabilii.
Autentificarea oricăror alte acte de înstrăinare, al căror obiect este evaluabil în bani se taxează la
valoarea declarată de părţi în actul autentic.
La unele categorii de acte notariale, taxa de timbru se stabileşte şi percepe o singură dată:
A) autentificarea actelor de donaţie care cuprind clauza întoarcerii bunurilor dăruite;
B) autentificarea actelor de donaţie care cuprind şi clauza revocării acesteia;
C) acceptarea donaţiei;
51
 D) autentificarea actului prin care nudul proprietar înstrăinează dreptul său, iar uzufructuarul
renunţă la dreptul de uzufruct;
E) în cazul înstrăinării bunului de către mai mulţi proprietari către o singură persoană sau în cazul
în care o singură persoană înstrăinează un bun către mai multe persoane în coproprietate;
F) autentificarea înstrăinării construcţiei aflate pe terenul concesionat sau dat în folosinţă.
Taxele de timbru pentru activitatea notarială se încasează în contul bugetului local prin unităţile
trezoreriei. Persoanele fizice achită în numerar taxele de timbru pentru activitatea notarială la casieriile
trezoreriei statului, iar persoanele juridice achită taxele de timbru pentru activitatea notarială prin virare
cu ordin de plată.
Taxele de timbru pentru actele şi serviciile notariale se pot încasa şi de către notarul public,
personal sau printr-un salariat desemnat de acesta, în cadrul biroului notarial, care se obligă să le vireze la
bugetul local.
În sfera actelor şi serviciilor notariale scutite de la plata taxelor de timbru se încadrează:
• Succesiunile vacante ce revin statului;
• Succesiunile în care statul sau instituţiile publice au calitatea de moştenitori testamentari;
• Actele privind încetarea dreptului de concesiune deţinut asupra locurilor de veci (declaraţii sau
succesiuni vacante);
• Actele notariale în legătură cu schimburile intervenite între stat şi particulari;
• Perfectarea actelor prin care se donează statului sau instituţiilor publice (consilii locale, muzee)
bunuri mobile sau imobile;
• Actele şi procedurile prin care cultele recunoscute de lege devin titularele dreptului de proprietate
sau ale altor drepturi reale;
• Cererile şi actele notariale prin care se efectuează împărţeala pentru ieşirea din indiviziune, când
ieşirea de indiviziune a fost cerută de stat;
• Legalizarea specimenelor de semnătură ale demnitarilor în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
• Actele întocmite în scopul valorificării unor drepturi prevăzute de legi speciale şi de protecţie
socială cum sunt: declaraţia privind ajutorul de şomaj, declaraţii privind drepturile de pensie, ajutorul
social şi ajutorul pentru mamele cu mai mulţi copii, declaraţii privind acordarea burselor pentru elevi şi
studenţi, declaraţii privind stabilirea sau valorificarea drepturilor foştilor deţinuţi politici, veterani de
război şi văduvele acestora, declaraţii privind drepturile persoanelor cu handicap şi actele notariale
privind recunoaşterea filiaţiei, adopţia, tutela, curatela, punerea sub interdicţie.

52
3. Taxele extrajudiciare de timbru

Eliberarea certificatelor de orice fel, altele decât cele eliberate de instanţe, ministerul justiţiei,
parchetul de pe lângă curtea supremă de justiţie şi de notarii publici, eliberarea sau preschimbarea actelor
de identitate, eliberarea permiselor de vânătoare şi de pescuit, examinarea conducătorilor de autovehicole
în vederea obţinerii permisului de conducere, înmatricularea autovehicolelor şi a remorcilor, precum şi
alte servicii prestate de unele instituţii publice sunt supuse taxelor extrajudiciare de timbru9.
Taxele extrajudiciare de timbru sunt stabilite în sume fixe pe categorii de servicii prestate,
datorate bugetului de stat sau bugetelor locale, după caz, de către persoane fizice şi juridice precum şi de
către alţi solicitanţi ai serviciilor supuse acestei taxe. Taxele extrajudiciare de timbru se plătesc anticipat,
respectiv înainte de prestarea serviciilor respective.
A) taxe pentru eliberarea certificatelor de orice fel, altele decăt cele eliberate de instanţe, ministerul
justiţiei, parchetul de pe lângă curtea supremă de justiţie, de notarii publici, precum şi pentru alte servicii
prestate de unele instituţii publice.
• Eliberarea de către organele administraţiei publice centrale şi locale, de alte autorităţi publice,
precum şi de instituţii de stat, care în exercitarea atribuţiilor sunt în drept să certifice anumite situaţii de
fapt, a certificatelor, a adeverinţelor şi a oricăror alte înscrisuri prin care se atestă un fapt sau o situaţie, cu
exepţia acelor acte pentru care se plăteşte o altă taxă judiciară de timbru mai mare ;

• Eliberarea certificatului de producător agricol ;

• Eliberarea certificatelor de proprietate, pe cap de animal ;

• Certificarea (transcrierea) transmisiunii proprietăţii asupra animalelor, pe cap de animal, în bilete
de proprietate ;
• Eliberarea certificatelor de înregistrare fiscală ;

• Eliberarea, la cerere, a certificatelor de cazier judiciar ;

• Înregistrarea, la cerere, în actele de stare civilă a desfacerii căsătoriei ;

• Transcrierea, la cerere, în registrele de stare civilă române a actelor de stare civilă întocmite de
autorităţile străine ;

• reconstituirea şi întocmirea ulterioară, la cerere, a actelor de stare civilă ;

• Elaborarea altor certificate de stare civilă în locul celor pierdute, sustrase, distruse sau deteriorate.
B) taxe pentru eliberarea sau preschimbarea actelor de identitate şi înscrierea menţiunilor în acestea,
precum şi eliberarea permiselor de vânătoare sau pescuit.
a) acte de identitate ;

9
Legea nr.117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, in M.O nr.321/6 iulie 1999
53
 • Eliberarea sau preschimbarea cărţilor de identitate (inclusiv a celor provizorii) şi a buletinelor de
identitate pentru cetăţenii români, eliberarea carnetelor de identitate, precum şi eliberarea sau prelungirea
valabilităţii legitimaţiilor provizorii pentru cetăţenii străini şi persoanele fără cetăţenie ;
• înscrierea menţiunilor privind schimbarea domiciliului şi a reşedinţei ;
- viza anuală a carnetelor de identitate ale cetăţenilor străini şi a persoanelor fără cetăţenie ;
• Eliberarea unor noi cărţi, buletine, carnete de identitate şi legitimaţii provizorii în locul celor
pierdute, furate sau deteriorate ;
• Înregistrarea cererilor persoanelor fizice şi juridice privind furnizarea unor date din registrul
permanent de evidenţă a populaţiei ;
b) eliberarea sau viza anuală a permiselor de vânătoare ;
c) eliberarea sau viza anuală a permiselor de pescuit ;
C) taxe pentru examinarea conducătorilor în vederea obţinerii permiselor de conducere
• Taxe pentru examinarea candidaţilor care au absolvit şcoală de conducători de autovehicole;
• Taxe pentru examinarea persoanelor care nu au;

• Taxe pentru examinarea persoanelor cărora le-a fost anulat permisul de conducere pentru
categoriile cuprinse în permisul anulat ;
• Taxe pentru examinarea persoanelor care au fost respinse de trei ori la examenul pentru obţinerea
aceleiaşi categorii a permisului de conducere;

• Taxe pentru examinarea persoanelor cărora le-a fost anulat permisul de conducere.

D) taxe de înmatriculare a autovehicuelor şi remorcilor, pentru autorizare provizorie în circulaţie şi de

autorizare de circulaţie pentru probe.
• Taxe de înmatriculare permanentă sau temporară a autovehiculelor şi remorcilor ;
• Taxe de autorizare provizorie a circulaţiei autovehiculelor şi remorcilor neînmatriculate
permanent sau temporar ;
• Taxe de autorizare a circulatiei pentru probe a autovehiculelor si remorcilor ;
taxele extrajudiciare de timbre pot fi majorate cu pana la 40 % de catre consiliul local in a carei
raza teritoriala se afla sediul prestatorului de servicii in functie de necesitatile functionarii normale a
serviciilor publice si de indeplinirea atributiilor ce revin autoritatilor publice locale.
de la plata taxelor de timbru sunt scutite :

• Eliberarea certificatelor care atesta un fapt sau o situatie decurgând din raporturi de munca,
eliberarea certificatelor destinate obtinerii unor drepturi privind existenta sociala, asigurarile sociale si
protectia sociala, certificatelor eliberate de institutiile de invatamant, certificate eliberate pentru a servi in
armata, scoli, gradinite, crese si in alte institutii ;

54
 • Eliberarea certificatelor originale de stare civilă ;

• Atestarile in legatura cu primirea unor sume de bani ;

• Eliberarea certificatelor, adeverintelor si a oricaror inscrieri medicale, cu exceptia celor folosite in

justitie ;
• Eliberarea certificatelor medico-legale prin care se atesta decesul ;

• Eliberarea certificatelor ca urmare a actiunilor sanitar-veterinare obligatorii si gratuite ;

• Inscrierea mentiunilor privind schimbarea domiciliului sau a resedintei in actele de identitate ale
minorilor orfani, internati in case de copii ;
• Eliberarea unei noi carti de identitate in cazul schimbarii denumirii localitatilor si/sau strazilor ;
• Examinarea in vederea obtinerii permisului de conducere auto a persoanelor cu handicap fizic, a
membrilor misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si a membrilor acestora, a autovehiculelor
apartinand persoanelor cu handicap.
Taxele extrajudiciare de timbre se platesc in numerar, prin ordin de plata, prin aplicarea si anularea
timbrelor fiscale mobile.
Taxele extrajudiciare de timbre pot fi incasate si de institutiile publice care primesc, intocmesc sau
elibereaza acte ori presteaza servicii supuse acestor taxe.
Sumele achitate cu titlu de taxe extrajudiciare de timbru se restituie sau se compenseaza la cerere
in urmatoarele cazuri :

• Atunci cand taxa platita nu era datorata ;

• Atunci cand s-a platit o taxa mai mare decat cuantumul legal ;
• Atunci cand serviciul nu poate fi prestat.
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere plata taxei extrajudiciare de timbru este de 5 ani
calculati de la data la care s-a constatat ca aceasta nu a fost achitata.
Prestatorii de servicii supuse taxelor extrajudiciare de timbru au urmatoarele obligatii :
• Sa nu primeasca sau sa nu elibereze acte ori sa presteze servicii fara ca taxa extrajudiciara de
timbre sa fi fost achitata ;
• Sa vireze in termen de 10 zile de la data incasarii la bugetul local sumele incasate cu titlu de taxa
extrajudiciara de timbru ;
• Sa pastreze documentele care atesta indeplinirea obligatiei privind timbrarea si sa conduca
evidentele necesare in vederea identificarii actelor, lucrarilor si serviciilor eliberate sau prestate.
Controlul asupra respectarii prevederilor legale se exercita de servicii de specialitate ale consiliilor
locale.

55
 Taxele extrajudiciare de timbre se actualizeaza periodic in functie de rata inflatiei, prin hotararea
consiliilor locale în condiţiile stabilite prin legea impozitelor şi taxelor locale.

56
Veniturile nefiscale
Veniturile nefiscale ce se încasează în bugetele locale cuprind: vărsămintele din profitul net al
regiilor autonome de importanţă locală, vărsăminte de la instituţiile publice locale şi diverse venituri.
Societăţile naţionale, companiile naţionale, societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar
de stat, regiile autonome utilizează profitul rămas după deducerea impozitului pe profit pe următoarele
destinaţii:10
a) rezerve legale;
b) acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi;
c) alte rezerve constituite ca surse proprii de finanţare aferente profitului rezultat din vânzări de
active, respectiv facilităţilor fiscale la impozitul pe profit;
d) alte repartizări prevăzute de lege;
e) până la 10% pentru participarea salariaţilor la profit;
f) minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome, ori dividende
la societăţile comerciale cu capital integral de stat sau majoritar de stat;
Regiile autonome efectuează vărsăminte din profit la bugetul local la termenul prevăzut în
ordonanţa de urgenţă a guvernului nr.88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale aprobată prin
legea nr.44/1998 respectiv în termen de 30 zile de la data termenului legal de depunere a bilanţului
contabil.
În grupa diverse venituri se încadrează: veniturile din recuperarea cheltuielilor de judecata,
imputaţii, despăgubiri, veniturile din amenzi şi alte sancţiuni aplicate, restituiri de fonduri din finanţarea
bugetară locală a anilor precedenţi, venituri din concesiuni şi închirieri, penalităţi, încasari din
valorificarea bunurilor confiscate potrivit legii.
Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor provin din resursele băneşti
care reflectă recuperarea cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor decise prin hotărâri judecătoresti.
Cheltuielile efectuate pentru actele de procedură, pentru administrarea şi conservarea probelor şi orice
alte cheltuieli decise de instanţele judecătoreşti şi despăgubirile se plătesc la bugetul local de către
instituţiile publice locale care le recuperează de la persoanele stabilite.
Venituri din amenzi sunt reprezentate de sumele în bani ce se realizează ca urmare a sancţionării
cu amendă a persoanelor care săvârşesc contravenţii de la reglementările de organizare şi funcţionare a
activităţii organelor administratiei publice locale.
Venituri din valorificarea legală a bunurilor confiscate sunt resurse băneşti care se încasează din
valorificarea bunurilor confiscate conform unor hotărâri judecătoreşti sau acte administrative, a bunurilor
abandonate sau fără stăpân şi din valorificarea succesiunilor vacante.

10
Ordonanţa Guvernului nr.64/30.08.2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi
societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome, în M.Of.nr.536/1.09.2001
57
 venituri din concesionare provin din raporturile reglementate prin contract, prin care o parte
concendentul transmite celeilalte părţi – concesionarul spre administrare rentabilă pe un termen
determinat în schimbul unei redevenţe o activitate economică, un serviciu public, o subunitate productivă
sau un teren proprietate de stat. Contractul de concesiune se fundamentează pe baza valorii acţiunii,
bunului, serviciului public sau terenului, ţinând seama de media beneficiilor din ultimii 5 ani, de dobânda
băncii naţionale a româniei, de alte modalităţi de plată a redevenţei. Modalităţile de calcul şi percepere a
redevenţei se determină printr-un deviz care se anexează la contract.
Concesiunea activităţilor, bunurilor, serviciilor şi terenurilor se acordă prin licitaţie publică, pe
baza condiţiei de a asigura venituri anuale cel puţin egale cu media beneficiilor nete realizate din
exploatarea în ultimii 5 ani a obiectului concesiunii. Venitul din concesiune nu poate fi mai mic decât rata
dobânzii băncii naţionale a româniei aplicată la valoarea bunurilor şi serviciilor concesionate.
Venituri din închirieri reflectă resursele rezultate din transmiterea prin contract a dreptului de
exploatare a bunurilor statului în favoarea persoanelor fizice şi juridice, denumite chirii. Bunurile din
proprietatea statului pot fi închiriate pe bază de licitaţie organizată de instituţia publică sau altă entitate
locală care le deţine în patrimoniu. Chiria depinde de valoarea bunului închiriat, dotări, amplasament,
importanţa activităţii, nivelul chiriei.

Veniturile din valorificarea unor bunuri

Veniturile din capital din bugetele locale se referă la resursele băneşti provenite din valorificarea
unor bunuri ale administraţiei publice locale sau instituţiilor publice locale.
Potrivit prevederilor legii finanţelor publice locale sumele încasate din vânzarea ca atare, sau din
valorificarea materialelor rezultate în urma dezmembrării sau dezafectării în condiţiile prevăzute de lege
a unor mijloace fixe, sau din vânzarea unor bunuri materiale care aparţin instituţiilor şi serviciilor publice
locale după deducerea cheltuielilor efectuate pentru aceste operaţiuni constituie venituri ale bugetelor
locale precum şi cele din vânzarea locuinţelor construite din fondul statului şi veniturile din privatizare.
In bugetele locale se mai reflectă următoarele venituri:
• Taxe speciale instituite de autorităţile administraţiei publice locale pentru prestarea unor servicii
locuitorilor ;

• Venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat al unităţilor administrativ
teritoriale ;
• Venituri din fonduri pentru drumuri publice ;
• Venituri din fondul de intervenţie ;
• Venituri din amortizarea mijloacelor fixe ;
58
 • Donaţii şi sponsorizări ;

• Sume acordate de persoane fizice şi juridice în vederea participării la finanţarea unor acţiuni de
interes public ;
• Venituri din finanţarea programului de pietruire a drumurilor comunale şi de alimentare cu apă a
satelor.

Facilităţi comune

a) facilităţi pentru persoanele fizice

Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru
eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor precum şi unele taxe speciale nu se aplică la următoarele
persoane:

• Veteranii de război;

• Persoanele fizice prevăzute la art.1 al decretului-lege nr.118/1990 pentru acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată la 6 martie 1945, precum şi persoanelor
deportate.
Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren şi taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică
persoanelor fizice prevăzute de legea nr.42/1990 privind cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor
drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, luptătorilor pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989.
Impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren nu se aplică văduvelor de război şi văduvelor veteranilor
de război care nu s-au recăsătorit.
La clădirile, terenurile sau mijloacele de transport deţinute în comun de o persoană fizică scutirea
se aplică integral pentru proprietăţile deţinute în comun de soţi.
Scutirea de la plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren se aplică doar clădirii folosite
ca domiciliu de persoanele fizice.
Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea
unei activităţi economice nu se datorează de către persoanele încadrate în gradul i de invaliditate.
Persoanele fizice şi/sau juridice carea reabilitează sau modernizează termic clădirile pe care le
deţin în proprietate sunt scutite de impozitul pentru aceste clădiri pe perioada de rambursare a creditului
obţinut pentru reabilitarea termică precum şi de taxele pentru eliberarea autorizaţiei de a construi pentru
lucrările de reabilitare tehnică.
Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirea unei persoane fizice dacă:

A) Clădirea este locuinţă nouă realizată în condiţiile legii nr. 114/1996;

59
 Sau
b) Clădirea este realizată pe bază de credite în conformitate cu o.g. nr. 19/1994 privind stimularea
investiţiilor pentru realizarea de lucrări publice şi construcţii de locuinţe. Scutirile se aplică pentru o
clădire timp de 10 ani de la data dobândirii acesteia. În cazul înstrăinării clădirii scutirea de impozit nu se
aplică noului proprietar.
Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru
eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor se reduc cu 50% persoanelor care domiciliază sau
lucrează în unele localităţi din munţii apuseni şi în rezervaţia biosferei „delta dunării”.
b) facilităţi pentru persoanele juridice
Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, impozitul asupra mijloacelor de transport, taxa pentru
eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor precum şi unele taxe locale (art.282, art.283) nu se
aplică:
• Oricărei instituţii sau unităţi care funcţionează sub coordonarea ministerului educaţiei şi cercetării
cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi economice;

• Fundamentaţiilor testamentare care se constituie pentru a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de

cultură naţională, precum şi pentru a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
• Organizaţiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi
specializate care asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activitate de
recuperare, reabilitare şi reinserţie socială pentru copii, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice
şi alte persoane aflate în dificultate;
• Impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren se reduc cu 50% pentru acele clădiri şi terenul aferent
deţinute de persoane juridice care sunt utlizate exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o perioadă
de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic.
• Impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren se reduc cu 50% pentru clădirile nou construite deţinute
de cooperaţiile de consum sau meşteşugăreşti, dar numai pentru primii 5 ani de la data achiziţiei clădirii.
C) hotărâri privind impozitele şi taxele locale şi judeţene
Consiliul local poate decide scutirea de la plata impozitului pe clădiri sau o reducere a acestuia
pentru o clădire folosită ca domiciliu de persoanele fizice.
Consiliul local poate acorda scutiri de la plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren
datorate de către persoanele juridice care efectuează investiţii de peste 500.000 euro pe o perioadă de 5
ani.
În cazul investiţiilor de peste 500.000 euro finalizate şi puse în funcţiune, consiliul local poate
stabili cota de 0.25% la calculul impozitului pe clădiri pe o perioadă de trei ani.

60
 Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren sau
o reducere a acestora pentru persoanele ale căror venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim pe
economie, ori constau în exclusivitate din ajutor de şomaj şi/sau pensie de asistenţă socială.
In cazul calamităţilor naturale, consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe
clădiri, a impozitului pe teren, precum şi a taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism şi a
autorizaţiei de construire sau o reducere a acestora.
Autoritatea administraţiei publice locale şi organele speciale ale acestora, sunt responsabile pentru
stabilirea, controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor şi penalizărilor
aferente.
• Majorarea impozitelor şi taxelor locale
Impozitele şi taxele locale pot fi majorate anual cu până la 20% de către consiile locale, judeţene
şi consiliul general al municipiului bucureşti cu unele excepţii. Consiile locale şi judeţene adoptă deciziile
cu privire la impozitele şi taxele locale pentru un an calendaristic până la data de 31 mai inclusiv a anului
calendaristic precedent.
• Indexarea impozitelor şi taxelor locale
Impozitele şi taxele locale stabilite în sume în lei sau se stabilesc pe baza lor, sumele se indexează
odată la 3 ani, ţinând seama de evoluţia inflaţiei de la ultima indexare.

COTELE DEFALCATE DIN IMPOZITUL PE VENIT ŞI ÎMPRUMUTURILE

AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

Cotele defalcate din impozitul pe venit şi alte transferuri de la bugetul de stat

Resursele băneşti transferate de la bugetul central către bugetele administraţiilor locale se justifică
astfel:
a) În unele ţări, administraţiile locale dispun de resurse reduse şi insuficiente faţă de competenţele
lor, care determină dezechilibre verticale, şi necesită, transferurile de la bugetul administraţiei centrale;
b) Cetăţenii care locuiesc în unităţile administrativ teritoriale fiind obligaţi să contribuie prin
impozite şi taxe la bugetele localităţilor, ar trebui să beneficieze de acelaşi cuantum de cheltuieli pentru a
restabili echilibrul fiscal orizontal. Cotele defalcate şi sumele de la bugetul administraţiei centrale
restabilesc echilibrul fiscal orizontal;
c) Furnizarea unor bunuri şi servicii de autorităţile administraţiei publice locale la un standard
minim implică transferuri de resurse băneşti de la bugetul de stat către bugetele locale;

61
 d) Neutralizarea impactului unor externalităţi se realizează prin cote şi sume defalcate de la
bugetul administraţiei centrale de stat.Uneori, de unele servicii publice locale beneficiază cetăţeni din alte
unităţi administrativ teritoriale care nu au contribuit prin impozite şi taxe la acoperirea costurilor
furnizării serviciilor în localităţile respective;
e) Prin intermediul cotele şi sumelor defalcate de la bugetul administraţiei centrale, autorităţile
administraţiei publice locale sunt sprijinite în direcţia promovării unor politici de stabilizare şi creştere
economică;
În calitate de mecanism de redistribuire a resurselor financiare între autorităţile administraţiei
publice, cotele şi sumele defalcate, precum şi transferurile trebuie să îndeplinească unele criterii:
 să asigure veniturile corespunzătoare acoperirii cheltuielilor din bugetele proprii ale autorităţilor
administraţiei publice locale;
 transferurile să nu încurajeze creşterea cheltuielilor şi să nu descurajeze eforturile de mobilizare a
unor resurse locale;
 transferurile să asigure echitatea în suportarea sarcinilor fiscale;
 transferurile să se efectueze pe baza stabilităţii şi transparenţei, respectiv să presupună o stabilitate
în timp pentru a fundamenta proiecţiile financiare la nivel local şi să se bazeze pe anumite formule de
determinare.
Principiul solidarităţii presupune ca să se asigure o redistribuire financiară în favoarea
colectivităţilor locale cu venituri mai reduse pe baza unor instrumente şi procedee precis determinate.
Instrumentele de redistribuire să se conceapă pe baza consultării colectivităţilor locale în vederea
reflectării solidarităţii şi să nu fie percepute ca o penalizare a colectivităţile locale.
a) Cote defalcate din impozitul pe venit

In vederea acoperirii unor cheltuieli din bugetele locale, din impozitul pe venit incasat la bugetul
de stat la nivelul fiecarei unitati administrativ-teritoriale se aloca lunar, in termen de 5 zile lucratoare de la
finele lunii in care s-a incasat acest impozit:
• o cota de 47% la bugetele locale ale comunelor, oraselor si municipiilor pe al caror teritoriu isi
desfasoara activitatea platitorii de impozite;
• o cota de 13% la bugetul local al judetului;
• o cota de 22% intr-un cont distinct deschis pe seama directiilor generale ale finantelor publice
la trezoreria municipiului resedinta de judet pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraselor,
municipiilor si al judetului.
Cota de 82% din impozitul pe venit la municiupiul Bucuresti se repartizeaza lunar, in termen de 5
zile lucratoare de la finele lunii in care s-a incasat impozitul astfel:
• 23,5% la bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti;
62
 • 47,5% la bugetul local al municipiului Bucuresti;
• 11% intr-un cont distinct deschis pe seama directiei generale a Finantelor Publice a
Municipiului Bucuresti la Trezoreria Municipiului Bucuresti pentru echilibrarea bugetelor locale ale
sectoarelor si municipiului Bucuresti.
In executie cota de 11% se aloca de catre Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului
Bucuresti pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor si municipiului Bucuresti proportional cu
sumele repartizate si aprobate in bugetele respective.
Operatiunile de virare la bugetele locale a cotelor cuvenite din impozitul pe venit se efectueaza de
Ministerul Finantelor Publice prin Directiile generale ale Finantelor Publice Judetene si Directia Generala
a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti.
Platitorii de impozite si taxe care au organizate puncte de lucru stabile cu minim 5 angajati sunt
obligati sa solicite inregistrarea fiscala a acestora ca platitor de impozitul pe venituri din salariile la
organul fiscal a carui raza teritoriala se afla punctul de lucru. Platitorii de impozite si taxe au obligatia sa
organizeze evidenta contabila pentru determinarea impozitului pe venitul din salarii.
Primarul poate verifica corecta inregistrare fiscala a contribuabililor la organul fiscal teritorial
respectiv a sediului principal si a sediului secundar prin compartimentele de specialitate.
b) Alocarea cotelor şi sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
In vederea finantarii cheltuielilor publice din bugetele locale, precum si pentru echilibrarea
bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale, prin legea bugetului de stat se aproba sume
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale se
repartizeaza pe judete pe baza urmatoarelor criterii:
a) capacitatea financiara determinata pe baza impozitului pe venit incasat pe locuitor, in proportie
de 70%, conform relatiei de calcul:
I vm⋅tj Nr .loc ⋅ j
×
I vm ⋅ j Nr .loc ⋅ tj
S r⋅ j = × S r ⋅tj
n  I vm⋅tj Nr .loc ⋅ j 
∑ 

j =1  I vm ⋅ j
× 
Nr .loc ⋅ tj 

Sr.j – sume defalcate repartizate judetului

Sr.tj – sume defalcate de repartizat pe total judete
Ivmj – impozitul pe venit mediu pe locuitor incasat pe judet in anul anterior anului de calcul
Ivmtj – impozitul pe venit mediu pe locuitor incasat pe total judete in anul anterior anului de calcul
Nr. Loc.j – numarul locuitorilor din judet
Nr. Loc.tj – numarul locuitorilor din total judete
b) suprafata judetului in proportie de 30%
63
 Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale
aprobate anual prin legea bugetului de stat si din cota de 22% păstrată în cont distinct, o cota de 27% se
aloca bugetului propriu al judetului, iar diferenta se repartizeaza pentru bugetele locale ale comunelor,
oraşelor şi municipiilor astfel:
a) 80% din suma rămasă se repartizează în două etape prin decizie a directorului direcţiei
generale a finanţelor publice în funcţie de următoarele criterii:
• populatia;
• suprafata din intravilanul unitatii administrativ-teritoriale;
• capacitatea financiara a unitatii administrativ-teritoriale.
b) 20% din suma se repartizeaza, prin hotarare a Consiliului Judetean, pentru sustinerea
programelor de dezvoltare locala, pentru proiecte de infrastructura care necesita cofinantare locala.
Hotararea Consiliului Judetean se comunica directorului directiei generale a finantelor publice judetene,
prefectului si consiliilor locale din judet.
In vederea repartizarii sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea
bugetelor locale, directiile generale ale fiantelor publice judetene calculeaza indicatorii: impozitul pe
venit mediu pe locuitor/ pe unitatea administrativ-teritoriala si impozitul pe venit mediu pe locuitor pe
ansamblul judetului.
Impozitul pe venit mediu pe locuitor incasat de unitatea administrativ-terotoriala in anul anterior

anului de calcul ( I vm1 ) rezulta din raportarea impozitului pe venit incasat de unitatea administrativ

teritoriala in anul anterior anului de calcul ( I ) la

v1 numarul de locuitori din unitatea administrativ
teritoriala (Nr. Loc 1).
I vm1 = I v1 / Nr .loc ⋅1

Impozitul pe venitul mediu pe locuitor incasat pe ansamblul judetului in anul anterior anului de

calcul ( I vmj ) se determina prin raportarea impozitului pe venit incasat pe ansamblul judetului in anul
anterior anului de calcul, obtinut prin insumarea impozitului pe venit incasat pe fiecare unitate

administrativa a judetului ( I vj ) la numarul locuitorilor din judet ( Nr .loc ⋅ j ) .

I vmj = I vj / Nr .loc ⋅ j

Indicatorii privind impozitul pe venit mediu pe locuitor incasat de unitatea administrativ-teritoriala

in anul anterior anului de calcul si impozitul pe venit mediu pe locuitor incasat pe ansamblul judetului in
anul anterior se transmit pana la 31 mai a fiecarui an Ministerului Administratiei si Internelor.
In prima etapa se repartizeaza sumele calculate din cota de 80%, numai catre unitatile
administrativ-teritoriale al caror impozit pe venit mediu pe locuitor incasat de unitatea administrativ-

64
teritoriala in anul anterior anului de calcul este mai mic decat impozitul pe venit mediu pe locuitor incasat
pe ansamblul judetului in anul anterior anului de calcul pe baza urmatoarelor criterii:
- ponderea populatiei unitatilor administrativ-teritoriale, care participa la aceasta etapa in totalul

populatiei acestora, in proportie de 75%, PU A T/ PT .

- ponderea suprafetei din intravilanul unitatilor administrativ-teritoriale care participa la aceasta
etapa din totalul suprafetei din intravilanul acestora in proportie de 25%; S INTR UAT / s INTR / TOT .
Sumele ce se repartizeaza in prima etapa unitatilor administrativ-teritoriale sunt limitate astfel
incat media rezultata pe locuitor la nivelul unitatii administrativ-teritoriale in urma repartizarii, in prima
etapa ( M / loc ⋅ e1) sa fie mai mica sau egala cu impozitul pe venit mediu pe locuitor incasat pe ansamblul

( )
judetului in anul anterior anului de calcul I v1 + S r⋅e1 / Nr .loc ⋅ 1 .

( )
M / loc ⋅ el = I v1 + S r ⋅e1 / Nr.loc ⋅ 1
Sr.e1 – sume repartizate pe unitatile administrativ-teritoriale in prima etapa.
Sumele ramase nerepartizate in prima etapa se reporteaza pentru etapa a doua. În această etapă,
sumele ramase din prima etapa se repartizeaza la toate unitatile administrativ-teritoriale din judet in
functie de capacitatea financiara a acestora determinata pe baza impozitului pe venit incasat pe locuitor in
anul anterior anului de baza, conform relaţiei:

I vmj Nr .loc ⋅ 1
×
I vm1 Nr .loc ⋅ j
S r ⋅e2 = × S rj ⋅e2
n  I vmj Nr .loc ⋅ 1 
∑ 

i =1  I vm1
× 
Nr .loc ⋅ j 

Sre2 – sume repartizate unitatii administrativ-teritoriale in etapa adoua

Sr.j.e2 – sume de repartizat tuturor unitatilor administrativ teritoriale din judet in etapa a doua
Ivm1 – impozitul pe venitul mediu pe locuitor incasat de unitatea administrativ-teritoriala in anul
anterior anului de calcul
Ivm.j – impozitul pe venit mediu pe locuitor incasat pe ansamblul judetului in anul anterior anului
de calcul
Nr.loc.1 – numarul locuitorilor din unitatea administrativ-teritoriala
Nr.loc.j – numarul locuitorilor din judet.
c) Transferuri de resurse băneşti de la bugetul de stat către bugetele locale se pot acorda pentru
investiţii finanţate din împrumuturi externe la a căror realizare contribuie şi Guvernul.

65
 De asemenea, din bugetul de stat, din bugetele unor ordonatori principali de credite se pot acorda
tranferuri către bugetele locale în vederea finanţării unor programe de dezvoltare sau sociale de interes
naţional, judeţean sau local.

COTE DEFALCATE DIN UNELE VENITURI ALE BUGETULUI DE STAT

+
COTA DE 22% DIN IMPOZITUL PE VENIT

27% 73%
SE ALOCĂ LA BUGETUL PROPRIU DIFERENŢA SE REPARTIZEAZĂ
AL JUDEŢULUI

80% prin decizie a 20% prin decizie a

directorului direcţiei consiliului judeţean pentru
finanţelor publice către programe de dezvoltare
unităţile administrativ- economică şi socială
teritoriale care îndeplinesc
condiţia:
I Vm1 > I Vmj

ETAPA I
Criterii:
• Populaţie;
• Suprafaţa din intravilan
Capacitatea financiară.
Criterii:
• Ponderea populaţiei în
Totalul populaţiei 75%;

• Ponderea suprafeţei din intravilanul UAT

25% în total intravilan.

ETAPA II
CONDIŢIA

Sume rămase nerepartizate se distribuie pe UAT în funcţie de

capacitatea financiară a acestora.
Sumele calculate pe fiecare unitate administrativ-teritoriale în urma derulării celor două etape de
echilibrare, precum şi pe judeţ şi pe municipiul Bucureşti se diminuează cu gradul de necolectare, prin
66
înmulţirea cu coeficientul subunitar, calculat ca raport între suma impozitelor şi taxelor locale, chiriilor şi
redevenţelor încasate în anul financiar anterior încheiat şi suma impozitelor şi taxelor locale, chiriilor,
redevenţelor de încasat în anul financiar anterior încheiat.
Sumele se repartizează de către directorul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau de
Directorul General al Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, prin decizie ce se comunică
prefectului, consiliului judeţean şi consiilor locale din judeţ.
Cererile pentru cofinanţarea programelor de dezvoltare locală din sumele de repartizat se solicită
de Consiliul Judeţean în termen de 5 zile de la publicarea Legii bugetului de stat în Monitorul Oficial.
În cazul municipiului Bucureşti din cota de 11 %, se alocă 25% pentru bugetul local al
municipiului Bucureşti, iar diferenţa se repartizează la bugetele locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti astfel:
a) 85% din sumă se repartizează prin decizie a directorului Direcţiei Generale a Finanţelor
Publice a Municipiului Bucureşti pe baza procedurilor menţionate anterior;
b) 15% din sumă, precum şi sumele reţinute prin aplicarea prevederilor de recalculare în funcţie
de gradul de necolectare, se repartizează prin hotărâre a Consiliului General al municipiului Bucureşti
pentru susţinerea programelor de finanţare externă care necesită cofinanţare locală.
Determinarea sumelor pentru echilibrarea bugetelor locale, de la data de 1 ianuarie 2009 va ţine
seama de următoarele:
• posibilitatea de acoperire a secţiunii de funcţionare a bugetului local din venituri proprii;
• numai în situaţia în care veniturile proprii nu acoperă cheltuielile din secţiunea de
funcţionare se vor propune sume pentru asigurarea echilibrului secţiunii de funcţionare a
bugetului local;
• standardele minime de cost pentru prestarea serviciilor publice către populaţie;
• standardele minime de calitate pentru prestarea serviciilor publice către populaţie;
• după analiza conform criteriilor menţionate în limita sumelor posibile de asigurat de la
bugetul de stat se stabilesc sume care să fie prevăzute în secţiunile de dezvoltare a
bugetelor locale.
Transferuri consolidabile pentru bugetele locale
Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se pot acorda pentru investiţii finanţate din
împrumuturi externe la a căror realizare contribuie şi Guvernul.
De asemenea, din bugetul de stat, prin bugetele unor ordonatori de credite precum şi din alte
bugete se pot acorda transferuri către bugetele locale pentru finanţarea unor programe de dezvoltare sau
sociale de interes naţional, judeţean şi local.

67
Împrumuturile autorităţilor administraţiei publice locale

Consiliile locale, judeţene şi consiliul general al municipiului bucureşti pot aproba contractarea
sau garantarea de împrumuturi interne sau externe pe termen scurt, mediu şi lung pentru realizarea de
investiţii publice de interes local precum şi pentru refinanţarea datoriei publice.
Contractarea sau garantarea de împrumuturi de către autorităţile administraţiei publice
locale se aprobă cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul consilierilor în funcţie.
Autorităţile administraţiei publice locale pot contracta sau garanta împrumuturi numai cu avizul
comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.
Datoria publică angajată de autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale reprezintă o
obligaţie care urmează să fie rambursată din veniturile proprii ale unităţilor administrativ teritoriale,
precum şi din veniturile beneficiarilor de împrumuturi garantate de autorităţile administraţiei publice
locale.
Datoria publică locală exprimă totalitatea obligaţiilor de plată la un moment dat ce revine
autorităţii administraţiei publice locale rezultată din acorduri şi contracte de împrumut interne şi
externe, ce stipulează termenii şi condiţiile împrumutului între beneficiar şi creditor şi care se
rambursează din veniturile proprii ale unităţii administrativ-teritoriale.
Instrumentele de contractare a datoriei publice de către colectivităţile locale sunt: titlurile de
valoare, împrumuturile de la bănci comerciale, credit furnizor, leasing financiar, garanţie locală.
Emisiunea şi lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de către autorităţile administraţiei
publice locale sau prin intermediul unor agenţii ori al altor instituţii specializate.
Valoarea totală a datoriei contractate de autorităţile administraţiei publice locale se înscrie în
registrul de evidenţă a datoriei publice locale care reflectă informaţiile privind datoria publică locală şi
detalierea datoriilor.
Valoarea totală a garanţiilor emise de autorităţile administraţiei publice locale se înscrie în
registrul garanţiilor locale.
După contractare şi/sau garantarea de împrumuturi interne şi/sau externe, autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia de a transmite Ministerului Finanţelor, în termen de 10 zile de la
data intrării în vigoare a contractului, a unor copii de pe fiecare document.
În perioada de utilizare şi rambursare a împrumutului contractat/garantat, autorităţile
administraţiei publice locale raportează la Ministerul Finanţelor date privind datoria publică lunară, în
termen de 15 zile de la sfârşitul perioadei.

68
Condiţii pentru contractarea sau garantarea de împrumuturi de autorităţile administraţiei publice
locale
Împrumuturile contractate de unităţile administrativ-teritoriale, precum şi cele contractate de
operatorii economici şi serviciile publice din subordine pot fi garantate de către acestea prin veniturile
proprii.
Garanţia prin venituri devine valabilă şi se aplică din momentul acordării garanţiei. Veniturile care
se constituie în garanţie şi care sunt încasate la bugetul local sunt supuse condiţiilor din acordul de
garantare, care se aplică cu prioritate faţă de orice revendicări ale altor terţi către autoritatea administraţiei
publice locale.
Totalul datoriilor anuale reprezentând ratele scadente la împrumuturile contractate şi/sau
garantate, dobânzile şi comisioanele aferente ale unităţilor administrativ teritoriale inclusiv ale
împrumutului care urmează să fie contractat să nu depăşească 30% din suma veniturilor bugetului
local.
În vederea calculării acestei limite pentru împrumuturile contractate şi/sau garantate cu o rată
variabilă a dobânzii se ţine seama de valoarea datoriei la rata dobânzii valabile la data întocmirii
documentaţiei. În scopul calculării acestei limitei, împrumuturile acordate în valută ţin seama de cursul de
schimb comunicat de Banca Naţională a României la data efectuării calculului.
Fondul de risc se formează în afara bugetului local pentru acoperirea riscurilor financiare care
decurg din garantarea de către unităţile administraţiei publice locale a împrumuturilor contractate de
operatorii economici şi serviciile publice de subordonare locală.
Fondul de risc se constituie din: sumele încasate sub formă de comisioane de la beneficiarii
împrumuturilor garantate, dobânzile acordate de unităţile trezoreriei statului la disponibilităţile fondului,
majorări de întârziere la nivelul celor existente pentru veniturile bugetare, aplicate pentru neplata în
termen de către beneficiarii împrumuturilor garantate, şi, respectiv, a ratelor scadente, dobânzilor şi
comisioanelor aferente şi în completare din bugetul local.
Fondul de risc se păstrează în conturi separate deschise la unităţile teritoriale ale trezoreriei
statului şi se constituie distinct pentru garanţii locale la împrumuturi interne şi respectiv, pentru garanţii la
împrumuturi externe.
Nivelul comisionului de risc se determină de ordonatorul principal de credite şi se aprobă de
autorităţile deliberative. Comisionul se aplică asupra valorii împrumutului garantat.
Sumele aflate în contul de risc la sfârşitul anului se regularizează cu bugetul local în limita
sumelor primite de la acest buget, iar diferenţa se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie.

69
Împrumuturi din contul curent general al trezoreriei statului
În cazul în care, pe parcursul execuţiei apar goluri temporare de casă ca urmare a decalajului
dintre veniturile şi cheltuielile bugetului local, acestea se pot acoperi prin împrumuturi acordate de
Ministerul Finanţelor, din disponibilităţile contului general al trezoreriei statului, numai după utilizarea
fondului de rulment.
Împrumutului autorităţilor administraţiei publice locale se supune următoarelor limite:
 nu va depăşi 5% din totalul veniturilor estimate a fi încasate pe durata anului bugetar în care se
împrumută;
 autorităţile administraţiei publice locale nu pot angaja împrumuturi mai mari, decât fondurile pe
care le pot rambursa pe durata aceluiaşi an bugetar;
Rambursarea fondurilor împrumutate este garantată cu veniturile estimate a fi încasate în anul
bugetar respectiv.
Activitatea autorităţilor administraţiei publice locale poate fi supusă unei verificări excepţionale
de către Curtea de Conturi în următoarele situaţii:
 în situaţia în care autoritatea administraţiei publice locale nu îşi rambursează toate obligaţiile de
plată pe termen scurt până la sfârşitul anului bugetar în care au fost angajate împrumuturile;
 dacă, la un anumit moment, pe durata anului bugetar datoriile pe termen scurt ale autorităţii
administraţiei publice locale depăşesc limita stabilită.
 la sesizarea motivată a cel puţin unei treimi din numărul membrilor ce compun autoritatea
deliberativă, Curtea de Conturi va solicita autorităţilor administraţiei publice locale, care se află într-una
din situaţiile menţionate să întocmească şi să depună un plan de redresare la Curtea de Conturi şi Direcţia
generală a finanţelor prin care se obligă să se încadreze în limitele de împrumut în termen de 12 luni.
Ministerul Finanţelor este autorizat să acorde din disponibilităţile contului general al trezoreriei
statului, împrumuturi cu dobândă autorităţilor administraţiei publice locale, în cadrul planului de
redresare, dacă acestea se angajează la rambursarea fondurilor într-un termen stabilit, care să nu
depăşească doi ani.

70
CHELTUIELILE DIN BUGETELE LOCALE

SFERA CHELTUIELILOR DIN BUGETELE LOCALE ŞI CLASIFICAREA LOR

Cheltuielile publice locale reflectă cheltuielile aprobate şi efectuate din bugetele locale, din
bugetele instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi din bugetele activităţilor finanţate integral din
venituri proprii, în limita şi potrivit destinaţiei stabilite prin bugetele respective.
Cheltuielile din bugetele locale exprimă eforturile financiare realizate de autorităţile
administraţiei publice locale pentru acoperirea cerinţelor sociale, culturale, economice, a serviciilor
de dezvoltare publică şi a altor cerinţe ale locuitorilor din unităţile administrativ-teritoriale.
Cheltuielile din bugetele locale se grupează după clasificaţia funcţională pe următoarele părţi:
partea I Autorităţi executive
partea III Cheltuieli social culturale
partea IV Servicii şi dezvoltare publică şi locuinţe
partea V Acţiuni economice
partea VI Alte acţiuni
partea IX Plăţi, dobânzi şi comisioane
partea X Fond rezervă bugetară
Părţile de cheltuieli din bugetele locale, la rândul lor, se împart pe capitole şi subcapitole.
Principalele capitole de cheltuieli de la partea de acţiuni social culturale sunt reprezentate de: învăţământ,
cultură, religie, asistenţă socială, alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii.
După clasificaţia economică, cheltuielile din bugetele locale se împart în cheltuieli curente şi
cheltuieli de capital. În sfera cheltuielilor curente se încadrează cheltuielile de personal, cheltuielile
materiale şi de servicii şi alte cheltuieli. Cheltuielile de capital sunt formate din investiţiile autorităţilor
administraţiei publice locale.
Cheltuielile grupate pe capitole se detaliază pe subcapitole iar în cadrul acestora se grupează pe
titluri, articole aliniate.
Cheltuielile care se prevăd şi se realizează în bugetele proprii ale judeţelor se referă la următoarele
acţiuni publice executive şi acţiuni externe: alte servicii publice generale, dobânzi, transferuri cu caracter
general între diferitele nivele ale administraţiei, apărare (centre militare), ordine publică şi siguranţă
naţională (poliţie comunitară, protecţie civilă şi protecţie contra incendiilor), învăţământ, sănătate
(servicii medicale în unităţile medicale cu paturi), cultură, recreere şi religie, asigurări şi asistenţă socială,
locuinţe, servicii şi dezvoltare publică, protecţia mediului, acţiuni generale economice, comerciale şi de

71
muncă, combustibil şi energie, agricultură şi silvicultură, piscicultură, transporturi şi alte acţiuni
economice.
Cheltuielile care se efectuează prin bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor,
sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti cuprind: autorităţi publice şi acţiuni
externe, alte servicii publice generale, dobânzi, transferuri cu caracter general între diferite niveluri ale
administraţiei, apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, învăţământ, sănătate, cultură, recreere şi
religie, asigurări şi asistenţă socială, locuinţe, servicii şi dezvoltare publică, protecţia mediului, acţiuni
generale economice, comerciale şi de muncă, combustibil şi energie, agricultură, silvicultură, piscicultură,
transporturi, alte acţiuni economice, fond pentru garantarea împrumuturilor externe, dobânzilor şi
comisioanelor aferente, transferuri către alte bugete, dobânzi aferente datoriei publice, plăţi de dobânzi,
rambursări de împrumuturi, fond de rezervă bugetară.
Rezoluţia conferinţei miniştrilor europeni de administraţie locală menţionează următoarele
principii în domeniul cheltuielilor de funcţionare:
 Colectivităţile locale trebuie să se preocupe de acoperirea cheltuielilor de funcţionare pe seama
veniturilor ordinare şi nu prin împrumuturi. În acest scop se justifică ca principalele servicii publice să îşi
gestioneze resursele proprii şi să asigure echilibrarea lor anuală;
 Sprijinul financiar din partea statului în vederea acoperirii cheltuielilor de funcţionare ale
colectivităţilor locale trebuie să îmbrace forma generală pe care aceştia să o utilizeze fără restricţii.
Dinamica cheltuielilor publice locale exprimă modificările în mărime absolută sau relativă, de la o
perioadă la alta de timp şi implicit eforturile autorităţilor administraţiei publice locale de a furniza
cetăţenilor serviciile prevăzute prin lege.
(
Modificarea în mărime absolută a cheltuielilor din bugetele locale ∆CH bl1 / 0 ) reflectă diferenţa
între cheltuielile din două perioade de timp (anul curent şi anul precedent) exprimate în preţurile
practicate în perioadele respective.
∆CH bl1 / 0 = CH bl1 − CH bl 0

Modificarea cheltuielilor din bugetele locale în expresie reală se stabileşte ca diferenţă între
r
mărimea cheltuielilor din cele două perioade de timp exprimate în preţuri constante (CH bl1 / 0 ) .

∆CH blr 1 / 0 = CH blr 1 − CH blr 0

Raportul dintre modificarea cheltuielilor publice din bugetele locale în expresie nominală din
anumite perioade şi mărimea cheltuielilor publice locale în expresie reală reflectă influenţa preţurilor în
care se exprimă cheltuielile.

72
 Cheltuielile din bugetele locale în mărime nominală se transformă în expresie reală pe baza

indicelui preţurilor ( I ). p

CH bl
CH bl =
I p1 / 0

Structura cheltuielilor din bugetele locale se poate aprecia pornind de la ponderea ( Pcbl )

diferitelor categorii de cheltuiel (CH bl ) ale autorităţilor administraţiei publice locale în totalul
i

cheltuielilor ( CH blt ) .
CH bli
Pcbl = ×100
CH blt

Raportul dintre cheltuielile din bugetele locale şi cheltuielile din bugetul de stat PCH bl / bs
evidenţiază relaţia dintre serviciile publice furnizate de autorităţile administraţiei publice locale şi
serviciile asigurate prin bugetul de stat şi gradul de descentralizare al serviciilor publice.
CH blt
PCH bl / bs = ×100
CH bst

De asemenea, unele comparaţii asupra furnizării serviciilor de autorităţile administraţiei publice

locale şi accesul cetăţenilor la asemenea servicii se pot efectua pe baza cheltuielilor din bugetele locale pe
locuitor.
CH blt
CH bl / locuitor =
Nr .locuitori

Factori care influenţează asupra cheltuielilor din bugetele locale

Evoluţia cheltuielilor din bugetele locale este determinată de acţiunea unor factori economici şi
sociali care se diferenţiază de la o unitate administrativ-teritorială la alta.
Un prim factor de influenţă asupra cheltuielilor din bugetele locale îl constituie gradul de
dezvoltare economică al unităţilor administrativ teritoriale. În măsura în care unităţile administrativ
teritoriale promovează programe şi acţiuni de dezvoltare economică se realizează resurse băneşti care se
pot dirija pentru finanţarea cheltuielilor din bugetele locale.
Modul de exercitare a puterii şi structura organelor administraţiei publice locale exercită
influenţă asupra cheltuielilor din bugetele locale.
Competenţele autorităţilor administraţiei publice locale stabilite prin prevederi legale în
furnizarea unor servicii locuitorilor unităţilor administrativ teritoriale vor influenţa asupra cheltuielilor
din bugetele locale.

73
 Urbanizarea care presupune elaborarea şi aplicarea unor programe de modernizare a
localităţilor în vederea ridicării gradului de satisfacere cu unele servicii publice implică creşterea
cheltuielilor de această natură din bugetele locale.
Numărul şi structura populaţiei dintr-o unitate administrativ teritorială va exercita influenţă
asupra cheltuielilor din bugetele locale.
Reţeaua de instituţii social culturale prin care se asigură servicii sociale şi culturale necesită
cheltuieli de funcţionare ce se acoperă din bugetele locale.
Reţeaua de organizaţii, regii din cadrul localităţilor; organizarea şi funcţionarea
compartimentelor financiare în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale exercită influenţă asupra
cheltuielilor din bugetele locale.

Cheltuielile curente din bugetele locale

Autorităţi publice şi acţiuni externe

În sfera cheltuielilor ce se acoperă din bugetele judeţelor se încadrează cele privind autorităţile
executive judeţene şi alte acţiuni externe.
De asemenea, din bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectorelor municipiului
bucureşti se finanţează autorităţile publice.
b) Alte servicii publice generale includ cheltuielile ce se finanţează prin bugetele judeţelor,
comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului bucureşti şi al municipiului
bucureşti se referă la fondul de rezervă bugetară la dispoziţia autorităţilor administraţiei
publice locale, fondul de garantare a împrumuturilor externe contractate/garantate de
autorităţile administraţiei publice locale, servicii publice comunitare de evidenţă a
persoanelor, alte servicii publice generale;
c) Prin bugetele proprii ale judeţelor, comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor
municipiului bucureşti şi al municipiului bucureşti se prevăd fonduri pentru acoperirea
cheltuielilor cu dobânzile;
d) În cadrul bugetelor proprii ale judeţelor se prevăd fonduri pentru transferuri cu caracter
general între diferite niveluri ale administraţiei (transferuri din bugetele consiliilor
judeţene pentru finanţarea centrelor de zi pentru protecţia copilului), iar prin bugetele
proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi al municipiului bucureşti se reflectă
transferurile din bugetele locale pentru instituţiile de asistenţă socială pentru persoanele cu
handicap;

74
 e) Cheltuielile de apărare ce se acoperă din bugetele proprii ale judeţelor, comunelor,
oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului bucureşti şi al municipiului bucureşti se
referă la fondurile pentru întreţinerea centrelor militare;
f) Cheltuielile privind ordinea publică şi siguranţa naţională ce se pot efectua prin bugetele
proprii ale judeţelor, comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului bucureşti
şi ale municipiului bucureşti asigură resursele necesare funcţionării poliţiei comunitare şi
pentru protecţia civilă şi pentru protecţia contra incendiilor;
Cheltuielile pentru învăţământ
Prin bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului bucureşti şi al
municipiului bucureşti se finanţează cheltuielile pentru învăţământul preşcolar şi primar, învăţământul
secundar, învăţământul profesional, învăţământul special. Din bugetele proprii ale judeţelor se finanţează
învăţământul preşcolar şi primar, respectiv cheltuielile pentru acordarea de produse lactate şi de
panificaţie pentru elevii din clasele i – iv din învăţământul de stat, precum şi pentru copii preşcolari din
grădiniţele cu program normal de 4 ore.
În structura cheltuielilor de funcţionare ale instituţiilor de învăţământ preuniversitar se încadrează
cheltuielile cu salariile personalului didactic, ale personalului tehnic-administrativ, cheltuielile de
întreţinere şi gospodărie, reparaţii curente şi capitale, cheltuielile de poştă, telefon, burse ale elevilor,
încălzit, iluminat.
Principalii indicatori pe baza cărora se fundamentează cheltuielile curente ale instituţiilor de
învăţământ preuniversitar sunt numărul elevilor, numărul personalului didactic, numărul normelor
didactice, numărul personalului tehnic-administrativ, suprafaţa, şcolilor.
Cheltuieli pentru sănătate
Prin bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor se finanţează serviciile medicale în
unităţile sanitare cu paturi şi alte instituţii şi acţiuni sanitare. De asemenea, prin bugetele proprii ale
judeţelor se acoperă cheltuielile privind serviciile medicale în unităţile sanitare cu paturi.
i) Cheltuielile pentru cultură, recreere şi religie
Prin bugetele proprii ale judeţelor se prevăd şi finanţează cheltuieli destinate funcţionării
bibliotecilor publice judeţene, muzeele, instituţiilor publice de spectacole şi concerte, şcolilor populare de
artă, centrelor pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale, servicii religioase şi acţiuni sportive.
Din bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor sectoarelor municipiului bucureşti şi al
municipiului bucureşti se finanţează bibliotecile publice, comunale, orăşeneşti, municipale, muzeele,
instituţiile publice de spectacole, şcoli populare de artă, casele de cultură, căminele culturale, servicii
religioase, activitatea sportivă şi de tineret.

75
 Cheltuielile din bugetele locale destinate acţiunilor de cultură şi religie vizează funcţionarea
instituţiilor de cultură şi religie, respectiv încălzit, iluminat, întreţinere, gospodărire, reparaţii curente,
capitale, salariile personalului, procurarea cărţilor şi publicaţiilor, realizarea unor programe culturale.
l) Cheltuielile pentru asigurări şi asistenţă socială
Prin bugetele proprii ale judeţelor se finanţează asistenţa acordată persoanelor în vârstă, asistenţa
socială în caz de boli şi invaliditate, asistenţa socială pentru familie şi copii.
Din bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului bucureşti şi al
municipiului bucureşti, se acoperă cheltuielile privind asistenţa socială în caz de boli şi invaliditate,
asistenţa socială pentru familie şi copii, ajutoare pentru locuinţe, creşe, prevenirea excluderii sociale prin
ajutor social şi cantine de ajutor social.
Cheltuielile privind căminele de bătrâni şi pensionari, cămine spital pentru invalizi şi bolnavi
cronici, cantine de ajutor social cuprind în sfera lor resursele băneşti necesare întreţinerii şi gospodăririi
acestora respectiv pentru încălzit, iluminat, curăţenie, reparaţii curente, reparaţii capitale, dotare cu
anumite utilităţi, hrană, medicamente, personal de specialitate şi de deservire.
Cheltuielile privind serviciul public specializat pentru protecţia copilului sunt reprezentate de
resursele băneşti necesare organizării şi funcţionării instituţiilor publice de protecţia copilului, pentru
hrană, îmbrăcăminte, medicamente, dotare şi alte cerinţe ale vieţii normale ale copiilor.
În realizarea activităţilor de protecţie a copilului, autoritatea colaborează cu autorităţile
administraţiei publice locale în coordonarea metodologică a serviciilor publice specializate pentru
protecţia copilului aflate în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor locale ale municipiului
bucureşti, precum şi comisiile pentru protecţia copilului organizate la nivelul judeţelor şi al sectoarelor
municipiului bucureşti.
Autoritatea poate finanţa sau, după caz, cofinanţa programe specifice de implementare a strategiei
naţionale în domeniul reformei sistemului de servicii şi instituţii destinate îngrijirii, protecţiei şi
promovării drepturilor copilului şi programe de urgenţă pentru depăşirea unor situaţii de criză, în vederea
asigurării protecţiei şi îngrijirii copiilor, pentru a preveni şi elimina efectele calamităţilor naturale şi alte
programe.
Activitatea serviciilor şi instituţiilor publice care se îngrijesc şi asigură protecţia copilului se
finanţează din următoarele surse11:
A) contribuţii obligatorii ale consiliilor municipale, orăşeneşti şi comunale din al cărui teritoriu provin
copii cu handicap şi aflaţi în dificultate;
a) Sume alocate din bugetul autorităţii centrale;
b) Veniturile proprii ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului bucureşti;

11
Ordonanţa de Urgenţă privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, in M.Of.nr.63/23
febr.2001
76
 c) Sume alocate din fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap.
Sumele prevăzute pentru activităţile de protecţie a copilului sunt considerate prioritare. În acest
scop, consiliile locale sau judeţene nu trebuie să acopere alte tipuri de cheltuieli până în momentul în care
contribuţia lor la acest tip de activităţi nu este pe deplin virată.
Sumele ce reflectă contribuţia unităţilor administrativ-teritoriale se cuprind în bugetele proprii şi
se transferă direct serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului din subordinea consiliilor
judeţene.

Ajutorul social
Familiile şi persoanele singure, cetăţeni români au dreptul la un venit minim garantat ca formă de
asistenţă socială. Venitul minim garantat se asigură prin acordarea ajutorului social lunar ce s-a instituit
pe principiul solidarităţii sociale2.
Ajutorul social se acordă în completarea veniturilor nete lunare ale familiei sau ale persoanei
singure, pentru asigurarea venitului minim garantat lunar prevăzut de legea nr.416/200112.
Ajutorul social se acordă pe bază de cerere însoţită de acte doveditoare privind componenţa
familiei şi de declaraţia privind veniturile realizate în luna anterioară depunerii cererii de către membrii
acesteia. Cererea pentru acordarea ajutorului social se verifică, în mod obligatoriu, la domiciliu sau, după
caz, la reşedinţa solicitantului ajutorului social, pe baza datelor înscrise în actele doveditoare.
În vederea stabilirii venitului net lunar al familiei, sau după caz al persoanei singure se iau în
considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizează inclusiv cele care provin din
indemnizaţia de şomaj, creanţe legale, convenţii civile de întreţinere aflate în executare, indemnizaţii cu
caracter permanent, alocaţii de stat pentru copii, alocaţii suplimentare pentru familiile cu copii, alocaţii de
întreţinere pentru copiii încredinţaţi sau daţi în plasament, burse pentru elevi şi studenţi acordate în
condiţiile legii şi ajutorul care se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu.
Dacă familia are în proprietate terenuri, clădiri, spaţii locative sau alte bunuri mobile ori imobile la
stabilirea venitului net lunar al familiei se iau în considerare arenda, chiriile, alte fructe civile, naturale
sau industriale, produse de acestea, precum şi veniturile care se pot obţine din valorificarea bunurilor
respective sub condiţia păstrării unei locuinţe minime şi a bunurilor necesare nevoilor familiale.
În cazul familiei sau al persoanei singure care locuieşte şi gospodăreşte împreună cu alte familii
sau persoane singure şi contribuie împreună la achiziţionarea sau realizarea unor bunuri şi a unor venituri
din valorificarea acestora ori la consumul acestora, la stabilirea cuantumului ajutorului social se iau în
considerare atât veniturile nete lunare proprii, cât şi partea ce revine din veniturile lunare nete realizate în
comun de persoanele din gospodărie.
2
Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat în M.Of.nr.401/20.07.2001
12 Vezi
Legea nr.2/9.01.2003 privind aprobarea Ordonantei de Urgenţă a Guvernului nr.121/2002 pentru modificarea Legii
nr.416/2001 privind venitul minim garantat în M.Of.
77
 Consiliile locale sunt autorizate să stabilească anual prin hotărâre:
• Limitele minime ale veniturilor medii lunare ce s-ar putea obţine din vânzarea terenurilor,
clădirilor, spaţiilor locative sau altor bunuri mobile ori imobile;
• Limitele maxime ale veniturilor medii lunare ce s-ar putea obţine din utilizarea terenurilor,
clădirilor, spaţiilor locative sau altor bunuri mobile ori imobile.
Cuantumul ajutorului social se stabileşte ca diferenţă între nivelurile prevăzute şi venitul net lunar
al familiei sau persoanei singure rezultat din fişa de calcul.
Familiile şi persoanele singure cu venituri nete până la nivelul venitului minim garantat
beneficiază de o majorare cu 15% a cuantumului ajutorului social pe familie, în cazul în care cel puţin un
membru al familiei face dovada că lucrează pe bază de contract individual de muncă sau convenţie civilă
de prestări de servicii.
Persoanele apte de muncă din familiile pentru care se asigură venitul minim garantat vor efectua
lunar, cel mult 72 ore la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local fără a se depăşi regimul
normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii.
Titularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului în scris, orice modificare
intervenită cu privire la veniturile şi la numărul membrilor familiei, în termen de 30 zile de la data la care
a intervenit modificarea. În cazul in care eventualele modificări nu conduc la majorări sau diminuări ale
ajutorului social mai mari de 50.000 lei pe familie, ajutorul social stabilit anterior se menţine pe o durată
de cel mult 3 luni.
Persoanele apte de muncă pentru care se acordă ajutorul social au obligaţia să dovedească cu acte,
din 3 în 3 luni că îndeplinesc condiţiile prevăzute. Dacă nu se îndeplinesc condiţiile stabilite sunt
aplicabile următoarele consecinţe:
a) suspendarea plăţii ajutorului social în cazul persoanelor singure;
b) modificarea cuantumului ajutorului social acordat familiei prin excluderea din numărul
membrilor acesteia a persoanelor care nu îndeplinesc obligaţiile prevăzute.
În cazul în care persoanele apte de muncă din familiile pentru care se asigură venitul minim
garantat, nu efectuează lunar cel mult 72 ore la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local
atrage după sine:
• Suspendarea plăţii ajutorului social în cazul persoanei singure;
• Modificarea cuantumului ajutorului social prin excluderea din numărul membrilor acesteia a
persoanei care refuză nejustificat efectuarea acţiunilor sau lucrărilor de interes local.

Ajutorul pentru încălzirea locuinţei

78
 Pentru perioada sezonului rece, 1 noiembrie –31 martie persoanele singure şi familiile beneficiare
de ajutor social pot primi un ajutor pentru încălzirea locuinţei.
Ajutorul pentru încălzirea locuinţei se cuprinde în ajutorul social, prin majorarea nivelului lunar al
venitului minim garantat pentru perioada prevăzută.
Ajutorul pentru încălzirea locuinţei se acordă lunar la cererea titularului pe baza documentelor
doveditoare privind componenţa familiei şi a declaraţiei pe propria răspundere privind veniturile realizate
de membrii acesteia în luna anterioară depunerii cererii, însoţită de acte doveditoare.
m) Cheltuielile pentru locuinţe şi dezvoltarea publică
Cheltuielile privind locuinţele, dezvoltarea publică reprezintă un capitol specific al bugetelor
locale.
Prin bugetele proprii ale judeţelor se finanţează cheltuielile privind alimentarea cu apă şi alte
servicii în domeniul locuinţelor, serviciilor şi dezvoltării comunale.
Din bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului bucureşti şi
municipiului bucureşti se repartizează resurse băneşti pentru dezvoltarea sistemului de locuinţe,
alimentare cu apă, amenajări hidrotehnice, iluminat public şi electificare rurală, alimentare cu gaze
naturale.
n) Cheltuielile privind protecţia mediului
Prin bugetele proprii ale judeţelor, comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului
bucureşti municipiului bucureşti se prevăd resurse băneşti pentru salubritate, colectarea, tratarea şi
distrugerea deşeurilor.
o) Cheltuieli pentru acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă
Din bugetul judeţelor se acoperă cheltuielile privind prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi a
îngheţurilor, programele de dezvoltare regională şi locală şi alte cheltuieli.
Prin bugetele comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului bucureşti şi al
municipiului bucureşti se finanţează activităţile de prevenire şi combatere a inundaţiilor şi îngheţurilor,
stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii, programe de dezvoltare regională şi locală.
p) Cheltuielile pentru combustibil şi pentru energie
Prin bugetele comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului bucureşti şi judeţelor se
acoperă cheltuielile privind energia termică, alţi combustibili şi alte cheltuieli de această natură.
r) Cheltuielile pentru agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare
În sfera cheltuielilor ce se pot finanţa atât din bugetele judeţelor, cât şi din bugetele comunelor,
oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului bucureşti şi al municipiului bucureşti se încadrează şi cele
privind protecţia plantelor şi carantina fitosanitară.

79
 în structura cheltuielilor pentru servicii, dezvoltare publică, locuinţe se cuprind cheltuielile
materiale şi de servicii, dotarea cu obiecte de inventar, cheltuielile de personal, procurarea unor materiale
şi a altor bunuri necesare serviciilor menţionate.
s) Cheltuielile pentru transporturi
Din bugetele proprii ale judeţelor se asigură fonduri pentru întreţinerea şi repararea drumurilor şi
podurilor judeţene, a aviaţiei civile şi altor cheltuieli de această natură.
Prin bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului bucureşti şi
municipiului bucureşti se finanţează cheltuielile de întreţinere şi repararea drumurilor şi podurilor,
transportul în comun, străzile.Resursele băneşti repartizate din bugetele locale acoperă cheltuielile de
personal, materiale şi de servicii, lucrări de reparaţii şi modernizare a drumurilor şi podurilor, procurarea
pieselor de schimb şi funcţionarea organismelor care administrează drumurile şi coordonează
transporturile locale.
t) Cheltuielile pentru alte acţiuni economice
În categoria alte acţiuni economice ce se finanţează prin bugetele comunelor, oraşelor,
municipiilor, sectoarelor municipiului bucureşti şi judeţelor se încadrează resursele băneşti destinate
zonelor libere, turismului fondului român de dezvoltare socială şi proiectelor de dezvoltare
multifuncţională.
ţ) fondul de rezervă bugetară
fondul de rezervă bugetară se înscrie la partea de cheltuieli a bugetelor locale într-o cotă de până
la 5% din totalul cheltuielilor unui exerciţiu bugetar la dispoziţia consiliului local, judeţean şi a consiliului
general al municipiului bucureşti.
Fondul de rezervă înscris la partea de cheltuieli a bugetului local poate fi majorat în cursul anului
de către consiliul local, judeţean şi consiliul general al municipiului bucureşti pe seama disponibilităţilor
de credite bugetare care nu mai sunt necesare până la sfârşitul anului.
Fondul de rezervă la dispoziţia consiliilor locale judeţene şi a consiliului general al municipiului
bucureşti se utilizează la propunerea ordonatorilor de credite pe baza hotărârilor consiliilor pentru
finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute in cursul exerciţiului bugetar pentru înlăturarea
efectelor unor calamităţi naturale, precum şi pentru acordarea de ajutoare către unităţile administrativ-
teritoriale care se confruntă cu dezechilibre.

80
ELABORAREA, APROBAREA, EXECUTAREA ŞI ÎNCHEIEREA BUGETELOR
LOCALE

Principii şi reguli bugetare

Elaborarea, aprobarea, executarea bugetelor locale, încheierea şi controlul formează procesul

bugetar local.
Veniturile şi cheltuielile unităţilor administrativ teritoriale se prevăd în bugetele locale ce se
elaborează şi aprobă pentru fiecare exerciţiu bugetar. Elaborarea, aprobarea şi executarea bugetelor locale
se desfăşoară pe baza principiilor universalităţii, transparenţei şi publicităţii, unităţii, echilibrării,
anualităţii, specializării bugetare şi al unităţii monetare.
Comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele întocmesc buget în
condiţiile autonomiei locale. Elaborarea, aprobarea şi executarea bugetului local reprezintă o latură
importantă de manifestare a autonomiei locale. Pe baza principiului autonomiei locale, finanţele
comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor se administrează independent, dar ţinând seama de
prevederile legale.
a) Principiul universalităţii presupune ca toate veniturile din impozite, taxe, venituri nefiscale şi
cheltuielile să se reflecte în formă brută în bugetul localităţii respective. În spiritul acestui principiu,
veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare cu excepţia donaţiilor şi
sponsorizărilor care pot avea destinaţii diferite.
b) Principiul transparenţei şi publicităţii care necesită ca procesul bugetar să fie deschis şi
transparent se realizează prin:
- publicarea în presa locală sau afişarea la sediul autorităţii administraţiei publice locale respective a
proiectului de buget local şi a contului anual de execuţie a acestuia;
- dezbaterea publică a proiectului bugetului local cu prilejul aprobării acestuia;
- prezentarea contului anual de execuţie a bugetului local în şedinţă publică a consiliului local sau
judeţean.
c) Principiul unităţii necesită înscrierea veniturilor prevăzute şi a cheltuielilor într-un singur
buget aprobat al unei unităţi administrativ teritoriale. Pe baza aplicării principiului unităţii aşezat la baza
bugetelor locale, se asigură cunoaşterea tuturor veniturilor bugetare şi a cerinţelor de finanţare a acţiunilor
şi serviciilor publice, a corelaţiei dintre acestea, utilizarea eficientă, îmbunătăţirea fundamentării
priorităţilor şi opţiunilor, exercitarea controlului asupra formării şi utilizării resurselor băneşti prin
bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi monitorizarea fondurilor publice locale.

81
 d) Principiul unităţii monetare prevede că operaţiunile bugetare se exprimă în monedă
naţională.
e) Pe baza principiului anualităţii veniturile şi cheltuielile se aprobă, în condiţiile legii, pe o
perioadă de un an care corespunde exerciţiului bugetar. Operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în
cursul unui an bugetar în contul bugetului local sau judeţean aparţin exerciţiului corespunzător de
execuţie a bugetului respectiv. În condiţiile în care, execuţia bugetară anuală care se încheie la 31
decembrie, orice venit neîncasat şi orice cheltuială neefectuată până la data de 31 decembrie se
efectuează în contul bugetului pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului se
anulează.
Datele care se prevăd la părţile de venituri şi cheltuieli ale bugetelor locale sunt expresia
proceselor de dezvoltare economică şi socială. Ordonatorii principali de credite elaborează şi prezintă
odată cu proiectul anual al bugetului local, o prognoză a acestuia pe următorii trei ani, precum şi
programul de investiţii detaliat pe obiective şi pe ani de execuţie.
În spiritul realităţii sursele de venituri proprii se fundamentează pe baza profitului, a evoluţiei
materiei impozabile şi a obiectelor impozabile de la un an la altul, iar cheltuielile se estimează pe baza
indicatorilor care reflectă dimensiunea acţiunilor social culturale, a serviciilor de dezvoltare publică şi a
altor acţiuni ce se finanţează din bugetele locale.
f) Principiul specializării bugetare presupune ca înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor în bugetele
locale, aprobarea, urmărirea execuţiei precum şi reflectarea lor în cadrul instituţiilor publice locale să se
efectueze conform unei grupări obligatorii denumită clasificaţie bugetară elaborată pe baza unor criterii
determinate. Pe baza clasificaţiei veniturilor şi a cheltuielilor din bugetele locale se asigură administrarea
resurselor financiare locale, respectarea disciplinei financiare şi urmărirea utilizării resurselor din
bugetele locale.
Clasificaţia bugetară a veniturilor şi cheltuielilor din bugetele locale şi din cadrul instituţiilor
publice locale reflectă sursele de provenienţă a veniturilor, natura economică şi destinaţia destinaţia
cheltuielilor. Principiul specializării bugetare asigură cunoaşterea surselor de venituri ale bugetelor locale
şi a principalele destinaţii ale cheltuielilor şi permite exercitarea controlului asupra bugetelor unităţilor
administrativ-teritoriale.
g) Principiul echilibrării. Conform acestui principiu cheltuielile unui buget să fie integral
acoperite din veniturile bugetului respectiv. Bugetele unităţilor administrativ teritoriale ale căror venituri
proprii, nu acoperă cheltuielile necesare beneficiază de sume defalcate din impozitul pe venit de la
bugetul de stat precum şi de transferuri. Pe baza principiului echilibrului autorităţile administraţiei publice
locale utilizează veniturile proprii alături de veniturile primite prin redistribuire pentru acoperirea
cheltuielile prevăzute în bugetul local din cursul anului bugetar.

82
 Alte principii
a) Principiul solidarităţii presupune ca politicile bugetare să urmărească ajutarea unităţilor
administrativ-teritoriale, precum şi a persoanelor fizice aflate în situaţii de extremă dificultate prin fondul
de rezervă constituit în bugetul local. Potrivit acestui principiu din fondul de rezervă constituit în bugetul
local se pot aproba acordarea de ajutoare către unită9ile administrativ –teritoriale aflate în situaţie
extremă dificultate la cererea primarilor sau din proprie iniţiativă.
b) Principiul autonomiei locale financiare
În conformitate cu principiul autonomiei locale unităţile administrativ-teritoriale au dreptul la
resurse financiare suficiente pe care autorităţile administraţiei publice locale le pot utiliza în exercitarea
atribuţiilor lor.
Principiul autonomiei locale financiare necesită ca autorităţile administraţiei publice locale să
dispună de competenţe în stabilirea niveluriloe impozitelor şi taxelor, în condiţiile legii.
În spiritul acestui principiu, alocarea resurselor financiare pentru echilibrarea bugetelor locale nu
trebuie sa afecteze aplicarea politicilor bugetare ale autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul
lor de competenţă.
c) Principiul proporţionalităţii implică ca resursele financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale
să fie proporţionale cu responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale stabilite prin lege;
d) Principiul consultării necesită ca autorităţile administraţiei publice locale prin structurile
asociative ale acestora, să fie consultate asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul
de stat către bugetele locale.
Principalele reguli bugetare ce se aplică în cadrul bugetelor locale sunt:
a) Interdicţia de a efectua plăţi directe din veniturile încasate cu anumite excepţii prevăzute de lege;
b) Cheltuielile dinbugetele locale au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările
prevăzute în legile speciale şi în legile bugetare anuale;
c) Cheltuielile nu se pot înscrie în bugetele locale şi nu pot fi angajate şi efectuate din bugetele
respective, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială;
d) Cheltuielile din fondurile publice locale nu pot fi angajate, ordonate şi plătite dacă nu sunt
aprobate potrivit legii şi dacă nu au prevederi bugetare şi surse de finanţare;
e) După aprobarea bugetelor locale pot fi aprobate acte normative care au implicaţii asupra acestora,
dar numai cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a neapărării cheltuielilor
bugetare aferente exerciţiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale.

Elaborarea proiectelor bugetelor locale

83
 Proiectele bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor , sectoarelor municipiului
Bucureşti, ale instituţiilor publice locale şi ale împrumuturilor externe şi interne se elaborează de către
ordonatorii principali de credite în funcţie de:
a) prognozele principalilor indicatori macroeconomici şi sociali privind anul pentru care se
elaborează bugetul precum şi pentru următorii trei;
b) politicile fiscale şi bugetare naţionale şi locale;
c) prevederile acordurilor de împrumuturi interne sau externe încheiate, ale memorandurilor de
finanţare sau ale altor acorduri internaţionale;
d) politicile şi strategiile sectoriale şi locale, precum şi priorităţile în formularea propunerilor de
buget;
e) propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite;
f) programele întocmite de ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor acţiuni, care
sunt însoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui program: acţiuni, costuri, rezultate;
g) programele de dezvoltare economico-socială în perspectivă ale unităţii administrativ-teritoriale
în concordanţă cu politicile de dezvoltare la nivel naţional, regional, judeţean sau local.
Proiectul bugetului local al comunei, oraşului şi municipiului se întocmeşte de primar, iar
proiectul bugetului judeţean de către preşedintele consiliului.
Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea şi evaluarea materiei
impozabile şi a bazei de impozitare în funcţie de care se calculează impozitele şi taxele aferente,
evaluarea serviciilor prestate şi a veniturilor obţinute, precum şi pe alte elemente specifice inclusiv pe
serii de date. Estimarea veniturilor bugetelor locale implică anaiza colectării veniturilor din perioada
precedentă precum şi estimarea impactului unor modificări în baza de impozitare a unor venituri.
Veniturile care se prevăd în bugetele locale se fundamentează pe baza unor metode diferite în
funcţie de anumiţi factori ce exercită influenţă asupra lor.
Pe baza metodei automate, veniturile ce se prevăd in proiectul bugetului local pe anul următor se
determină în funcţie de veniturile penultimului an.
Metoda majorării (diminuării) presupune ca veniturile ce se prevăd în proiectul de buget local,
să rezulte pornind de la evoluţia veniturilor pe o anumită perioadă de timp, la care se determină ritmul
mediu anual ce se aplică la veniturile ultimului an. În cazul aplicării acestei metode, nu se pot surprinde
influenţele unor factori noi şi se menţin unele influenţe negative din perioadele precedente.
Metoda evaluării directe implică efectuarea unor calcule pentru fiecare sursă de venituri din
bugetele locale. Veniturile ce se estimează pentru a fi înscrise în proiectul bugetului local depind de
veniturile încasate în perioada precedentă, de influenţele unor factori noi precum şi de modificările
legislative.
84
 Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de
credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe, proiecte, obiective se efectuează în
concordanţă cu atribuţiile care revin autorităţilor administraţiei publice locale, cu priorităţile stabilite de
acestea, în vederea funcţionării lor şi în interesul colectivităţilor locale.
Cheltuielile ce se înscriu în proiectele bugetelor locale se pot estima pe baza metodei automate, a
metodei majorării sau diminuării şi a metodei evaluării directe.
Metoda automată (a penultimei) presupune ca estimarea să pornească de la cheltuielile
penultimului an bugetar. Estimarea cheltuielilor din bugetul local, în funcţie de cheltuielile penultimului
an reprezintă o operaţiune simplă, dar care nu ţine seama de factorii noi ce pot interveni de la perioada la
care se raportează şi exercită influenţa asupra cheltuielilor perioadei următoare.
Metoda majorării (diminuării) constă în faptul că cheltuielile ce se înscriu în bugetul local se
estimează pornind de execuţia din perioadele anterioare, din care rezultă un ritm mediu de creştere
(descreştere) a cheltuielilor. Ritmul de creştere a cheltuielilor din perioada respectivă se aplică la nivelul
cheltuielilor bugetare din anul în curs şi rezultă cheltuielile ce se propun prin bugetul pe anul următor.
Prin aplicarea acestei metode la estimarea cheltuielilor din bugetele locale nu se reflectă intervenţia unor
factori noi şi nu se elimină unele influenţe negative.
Metoda evaluării directe presupune efectuarea unor calcule directe pentru fiecare acţiune, care se
înscriu la partea de cheltuieli în funcţie de condiţiile şi factorii care vor exercita influenţă în exerciţiul
bugetar următor.
Metodele moderne de dimensionare a cheltuielilor ce se prevăd în bugetele locale implică analiza
costuri – avantaje sau costuri –eficacitate.
Analiza cost-avantaje se poate utiliza în cazul în care există mai multe soluţii de realizare a unui
obiectiv cu costuri diferite. Analiza cost-avantaje necesită determinarea costurilor unor acţiuni, evaluarea
avantajelor şi a altor efecte ce se pot manifesta în cursul exerciţiului bugetar. Costurile acţiunilor sunt
formate din cheltuielile directe şi din alte cheltuieli pentru realizarea lor.
Metoda de planificare, programare şi bugetare (PPBS) presupune delimitarea obiectivelor de
finanţat, estimarea costurilor, a avantajelor şi fundamentarea priorităţilor.
Baza bugetară zero (Zero-Base Budgeting ZBB) necesită examinarea cheltuielilor finanţate de
la bugetul local pentru a determina utilitatea şi oportunitatea lor.
Metoda raţionalizării opţiunilor bugetare (RCB) implică analiza obiectivelor ce se finanţează de la
buget, delimitarea mijloacelor de realizare a unor obiective, elaborarea unor programe, determinarea
costurilor, adoptarea deciziei pe baza metodei cost-avantaje şi controlul bugetar.

85
 Cheltuielile necesare în anul următor funcţionarii instituţiilor de învăţământ preuniversitar se
fundamentează în funcţie de numărul elevilor, numărul personalului didactic, numărul normelor didactice,
suprafaţa clădirilor.
Cheltuielile destinate culturii şi serviciilor religioase ce se înscriu în proiectul de buget depind de
numărul bibliotecilor, al caselor de cultură, al instituţiilor de cultură şi artă, de numărul cărţilor, numărul
de spectacole şi spectatori, programe culturale, numărul personalului, suprafaţa clădirilor.
Propunerile de cheltuieli privind asistenţa socială, ajutoarele se efectuează în funcţie de numărul
instituţiilor de asistenţă socială, numarul persoanelor asistate, drepturile de ajutoare, alocaţiile de hrana şi
medicamente, consumurile necesare, preţurile bunurilor necesare funcţionării instituţiilor de asistenţă
socială.
Cheltuielile privind locuinţele şi dezvoltarea publică se cuantifică în funcţie de suprafaţa străzilor,
suprafaţa de iluminat public, suprafaţa grădinilor publice, parcurilor şi zonelor verzi, cantitatea de resturi
menajere, suprafaţa locuinţelor deţinute şi alţi factori.
În funcţie de natura lor, cheltuielile care se prevăd în bugetele locale se pot estima pe baza
factorilor specifici acestora.
Cheltuielile pentru salarii se dimensionează în funcţie de numărul personalului, salariul lunar
precum şi de alte drepturi băneşti cum sunt sporul de vechime, indemnizaţiile de conducere, sporuri
pentru mediu.
Cheltuielile necesare deplasării, detaşării şi transferului se determină în funcţie de numărul
personalului, drepturile legale de deplasare, numărul de zile de deplasare, tarife de transport, tarife de
cazare.
Cheltuielile pentru burse depind de numărul elevilor, de cuantumul bursei, de numărul lunilor de
acordare a bursei şi de criteriile de acordare a burselor.
Cheltuielile privind materialele necesare se stabilesc în funcţie de normele de aprovizionare,
cantităţi şi preţuri de aprovizionare.
Cheltuielile pentru hrană se calculează pornind de la numărul persoanelor, alocaţia legală de
hrană, numărul zilelor, preţurile alimentelor.
Cheltuielile pentru încălzit se determină ţinând seama de sistemul de încălzire, de cantitatea de
combustibil necesară, de preţul combustibilului.
Cheltuielile privind materialele de curăţenie, furnituri de birou se cuantifică ţinând seama de
suprafaţa instituţiilor publice locale, de preţurile materialelor, numărul personalului.
Cheltuielile care se referă la iluminat, depind de consumuri şi de tarifele practicate de furnizorii de
energie.
Cheltuielile privind reparaţiile curente şi capitale se cuantifică în funcţie de suprafaţa clădirilor,
materialele necesare, manopera, preţuri şi tarife de salarizare.
86
 Cheltuielile pentru mijloacele de transport depind de consumul de carburanţi, de piesele de schimb
şi de preţul carburanţilor.
Ordonatorii de credite principali din bugetele locale pot elabora sau solicita instituţiilor şi
serviciilor publice locale programe care să fundamenteze necesarul de resurse financiare din bugetul
local.

Calendarul bugetar13

Ministerul Finanţelor Publice transmite direcţiilor generale ale finanţelor publice până la data de 1
iunie a fiecărui an, o scrisoare – cadru care specifică contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi
întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, limitele sumelor defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat şi ale transferurilor consolidate pe ansamblul judeţului şi al municipiului
Bucureşti în vederea elaborării de către ordonatorii de credite a proiectelor de buget.
Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete, în bugetele cărora sunt
prevăzute transferuri către bugetele locale transmit autorităţilor administraţiei publice locale sumele
aferente în termen de 10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern pe care le includ în
proiectul de buget.
Ordonatorii principali de credite din bugetele locale, pe baza limitelor primite, elaborează şi depun
proiectele bugetelor locale la Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene până la data de 1 iulie a
fiecărui an, precum şi estimările pentru următorii trei ani, iar acestea la rândul lor transmit proiectele
bugetelor locale pe ansamblul judeţului şi al municipiului Bucureşti la Ministerul Finanţelor publice până
la data de 15 iulie a fiecărui an.
În termen de 5 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a legii bugetului de stat, Ministerul
Finanţelor publice transmite Direcţiilor finanţelor publice sumele defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat şi transferurile consolidabile.
Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti repartizează pe unităţi
administrativ-teritoriale, în termen de 5 zile de la comunicare sumele defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat precum şi transferurile consolidabile.
Pornind de la veniturile proprii şi ţinând seama de sumele repartizate, ordonatorii principali de
credite în termen de 15 zile de la publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial, definitivează
proiectul bugetului local care se publică în presa locală sau se afişează la sediul unităţii administrativ-
teritoriale. Locuitorii pot depune contestaţii privind proiectul de buget în termen de 15 zile de la data
publicării sau afişării acestuia.

13
Legea nr.273/29.06.2006 privind finanţele publice locale în M.O. nr. 618/18.07.2006 secţiunea 2
87
 Aprobarea proiectelor bugetelor locale

Proiectele de bugete locale se aprobă de consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al

Municipiului Bucureşti în termen de maximum 45 zile de la data publicării Legii bugetului de stat în
Monitorul Oficial.

- CALENDARUL BUGETAR -

MINISTERUL FINANŢELOR
PUBLICE

SCRISOARE CADRU PÂNĂ LA DATA DE 1

IUNIE CU LIMITE DE SUME DEFALCATE DIN
UNELE VENITURI ALE BUGETULUI DE STAT

DIRECŢII GENERALE CONSILII JUDEŢENE

ALE FINANŢELOR
PUBLICE JUDEŢENE

REPARTIZAREA PE UNITĂŢI
ADMINISTRATIVE A LIMITELOR SUMELOR
DEFALCATE DIN UNELE VENITURI ALE
BUGETULUI DE STAT DESTINATE
ECHILIBRĂRII BUGETELOR LOCALE

88
 MINISTERUL FINANŢELOR
PUBLICE

TRANSMITERE ÎN
TERMEN DE 5 ZILE PROIECTELE BUGETELOR
DE LA ADOPTAREA LOCALE PÂNĂ LA DATA DE 15 IULIE
BUGETULUI SUMELE
DEFALCATE

PROIECTUL
DIRECŢII GENERALE CONSILII JUDEŢENE
ALE FINANŢELOR
PUBLICE JUDEŢENE BUGETULUI
PROPRIU
COMUNICĂ
SUMELE
DEFALCATE ŞI PROPUNERI DE PROIECTE
TRANSFERURILE ALE BUGETELOR LOCALE
APROBATE PRIN
BUGETUL DE STAT

ORDONATORII
PRINCIPALI DE CREDITE
DIN BUGETELE LOCALE

ÎN TERMEN DE 15 ZILE DE
LA PUBLICAREA LEGII
BUGETULUI DE STAT SE
DEFINITIVEAZĂ
PROIECTUL DE BUGET 89
 PUBLICAREA ÎN PRESĂ SAU AFIŞĂRI
DEPUNERE CONTESTAŢII INTERMEN DE 15 ZILE

DEZBATEREA ŞI APROBAREA
ÎN CONSILIILE LOCALE ÎN TERMEN DE 5 ZILE
În cazulDE LA EXPIRAREA
în care TERMENULUI
consiliile locale, DE DEPUNERE
judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu
A CONTESTAŢIILOR
aprobă proiectele bugetelor locale în termenele prevăzute, direcţiile generale ale finanţelor publice dispun
sistarea alimentării cu cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi cu transferuri
consolidabile până la aprobarea acestora. În acest caz se pot efectua plăţi din bugetele locale numai în
limita veniturilor încasate.
Proiectul bugetului local însoţit de raportul primarului, al preşedintelui Consiliului judeţean sau al
primarului general al municipiului Bucureşti precum şi de contestaţiile depuse de locuitori în termen de 5
zile de la data expirării termenului de depunere a contestaţiilor se prezintă spre aprobare consiliilor locale,
judeţene şi Consiliului general al municipiului Bucureşti.
Consiliile locale, judeţene şi Consiliul general al municipiului Bucureşti în termen de 10 zile de la
data supunerii spre aprobare a proiectului de buget se pronunţă asupra contestaţiilor depuse de locuitori,
dezbat şi adoptă proiectele bugetelor locale, după ce acesta a fost votat pe capitole, subcapitole, titluri şi
articole.
În cazul în care consiliile locale, judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, nu
aprobă proiectele bugetelor locale în termen de maxim 45 de zile de la data publicării legii bugetului de
stat în Monitorul Oficial, direcţiile generale ale finanţelor publice, pot dispune sistarea alimentării cu cote
şi sume defalcate din unele venituri de la bugetul de stat şi cu transferuri consolidabile, până la aprobarea
acestora de către consiile locale, judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti. În acestă
situaţie, din bugetele locale se pot efectua plăţi numai în limita veniturilor proprii încasate.
Dacă legea bugetului de stat nu a fost adoptată cu cel puţin trei zile înainte de expirarea
exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul local al anului precedent până la aprobarea noilor
bugete, limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi de regulă 1/12 din prevederile anului precedent cu
excepţia unor cazuri deosebite, temeinic justificate sau în proporţie de 1/12 din sumele propuse în
proiectul de buget, in situaţia în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.
Direcţiile generale ale finanţelor publice vor acorda unităţilor administrativ-teritoriale sume
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi transferuri consolidabile, cu încadrarea în limita lunară
de 1/12 prevederile bugetare ale anului precedent.
În situaţia în care necesarul de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi transferuri
consolidabile depăşeşte limita lunară de 1/12 din prevederile bugetare ale anului precedent după
90
utilizarea integrală a veniturilor şi cotelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, direcţiile
generale ale finanţelor publice pot aproba suplimentarea acestora pe baza analizelor datelor fundamentate
şi propuse de ordonatori principali de credite.
Bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale se aprobă de
consiliile locale în funcţie de subordonarea acestora.
Bugetele instituţiilor publice finantate integral din venituri proprii, inclusiv rectificarea acestora se
aprobă de către conducerea instituţiei.
Veniturile şi cheltuielile prevăzute în bugetele locale se repartizează pe trimestre în funcţie de
termenele legale de încasare a veniturilor proprii şi de perioadele pentru efectuarea cheltuielilor şi se
aprobă astfel:
 Ministerul Finanţelor pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, pentru
transferurile de la buget pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale
transmise Direcţiilor generale ale finanţelor publice în termen de 20 zile de la data publicării legii
bugetului de stat.
 Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pentru bugetele proprii şi bugetele instituţiilor
subordonate sau serviciilor publice în termen de 15 zile de la aprobarea Ministerului Finanţelor.
Pe parcursul exerciţiului bugetar, consiliile locale, judeţene si Consiliul General al Municipiului Bucureşti
aprobă modificarea bugetelor în termen de 30 zile de la data intrării în vigoare a legii de rectificare a
bugetului de stat, precum şi ca urmare a unor propuneri fundamentale ale ordonatorilor principali de
credite.

Executarea şi încheierea bugetelor locale

Executarea bugetelor locale constă în încasarea veniturilor la termenele legale şi efectuarea

cheltuielilor din bugetele locale în limita aprobată şi potrivit destinaţiei stabilite prin buget.
Pe parcursul exerciţiului bugetar, consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul general al
municipiului Bucureşti pot aproba rectificarea bugetelor locale în termen de 30 zile de la intrarea în
vigoare a rectificării bugetului de stat, precum şi în urma unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor
principali de credite.
Execuţia părţii de venituri a bugetelor locale presupune urmărirea încasării veniturilor grupate
pe capitole şi subcapitole faţă de prevederile din bugetul aprobat.
Colectarea veniturilor proprii în bugetul local depinde de evoluţia bazei impozabile, de termenele
legale de încasare a veniturilor, de masurile adoptate de organele locale în vederea urmăririi veniturilor, şi
combatarea evaziunii fiscale.

91
 Sumele încasate din veniturile proprii peste cele aprobate prin bugetele locale se pot utiliza în
vederea suplimentării cheltuielilor prevăzute în bugetele locale cu aprobarea consiliilor locale, judeţene şi
a Consiliul general al municipiului Bucureşti.
În baza contului de execuţie a părţii de venituri a bugetelor locale se compară prevederile aprobate
la venituri (Vtbla ) cu veniturile incasate (Vtblr ) şi se stabilesc sumele încasate în plus şi cele neîncasate.
+ ∆Vtbl = ∑Vtbl r − ∑Vtbl a

− ∆Vtbl = ∑Vtbl − ∑Vtbl r

a

De asemenea, analiza execuţiei veniturilor din bugetele locale necesită cunoaşterea ponderii
diverselor venituri în total venituri.
Execuţia părţii de cheltuieli din bugetele locale constă din eliberarea şi utilizarea resurselor
băneşti în vederea realizării acţiunilor social culturale, economice, de asistenţă socială, servicii şi
dezvoltare publică. În procesul execuţiei părţii de cheltuieli a bugetului local se distribuie resurse băneşti
pentru acoperirea drepturilor de personal, pentru procurarea unor materiale, a unor servicii, pentru plata
unor utilităţi, reparaţii, investiţii.
Execuţia părţii de cheltuieli din bugetele locale depinde de pregătirea din punct de vedere material
a acţiunilor respective, de asigurarea dimensionării cerinţelor, a cumpărării pe bază de licitaţie, sau altă
metodă, de nivelul preţurilor, de eşalonarea acţiunilor, de respectarea principiilor aşezate la baza finanţării
cheltuielilor din bugetele locale.
Analiza execuţiei cheltuielilor din bugetele locale presupune compararea cheltuielilor realizate

(CH ) cu cheltuielile
bl r
cheltuielilor aprobate.
aprobate prin proiectul de buget CH bl a( ) şi urmărirea încadrării în limitele
∆CH bl = ∑CH bl − ∑CH bl
r a

Cheltuielile din bugetele locale se efectuează în următoarele faze şi anume: angajarea, lichidarea,
ordonanţarea şi plata.
Execuţia bugetară la oraşe, municipii se bazează pe principiul separării atribuţiilor persoanelor
care au calitatea de ordonator de credite de atribuţiile persoanelor care au calitatea de contabil.
Angajarea reprezintă momentul în care prin documente se formează obligaţiile instituţiilor
publice locale de a plăti anumite sume de bani unor terţe persoane. Cheltuielile din bugetele locale se
angajează de către conducătorii instituţiilor publice locale.
Lichidarea constituie operaţiunea prin care se constată serviciul necesar unei instituţii publice
locale şi se stabileşte suma de plată corespunzătoare.
Ordonanţarea constă în emiterea unei dispoziţii de plată a unei sume de bani de la bugetul local
în favoarea diverselor persoane care au furnizat bunuri şi servicii.

92
 Plata reprezintă operaţia de achitare a unei sume de bani de către instituţiile publice locale către
cei care au livrat bunuri şi au prestat serviciile.
Ordonatori principali de credite ai bugetelor locale sunt preşedinţii consiliilor judeţene,
primarul general al municipiului Bucureşti, primarii municipiilor, oraşelor şi comunelor.
Ordonatori principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate prin bugetele locale,
unităţilor şi instituţiilor din subordine în funcţie de acţiunile acestora şi de propunerile din bugete, aprobă
efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, analizează modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate
prin bugetele locale şi prin bugetele instituţiilor publice ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau
terţiari.
Ordonatori de credite secundari sau terţiari de la bugetele locale sunt conducătorii instituţiilor
sau serviciilor publice cu personalitate juridică din subordinea consiliilor locale, judeţene şi a Consiliului
general al municipiului Bucureşti.
Ordonatori secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu
şi pentru instituţiile subordonate ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite şi aprobă
efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii conform prevederilor legale.
Ordonatori terţiari de credite utilizează creditele numai pentru realizarea cheltuielilor
instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate.
Ordonatorii de credite din bugetele locale, indiferent de gradul lor, au obligaţia să angajeze şi să
utilizeze creditelor bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor din buget, pentru cheltuielile
strict legate de funcţionarea instituţiei publice şi cu respectarea prevederilor legale.
Ordonatori principali, secundari şi terţiari ai bugetelor locale au răspunderi şi pe următoarele
planuri:
 elaborarea şi fundamentarea proiectului de buget propriu;
 urmărirea încasării veniturilor din bugetul local sau din bugetele instituţiilor publice locale;
 verificarea lichidării angajării şi ordonanţării cheltuielilor în limitele aprobate şi potrivit
destinaţiei din bugetul propriu;
 integritatea bunurilor aflate in administrare;
 organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii, prezentarea la termen a bilanţurilor contabile şi a
conturilor de execuţie bugetară.
Angajarea şi efectuarea cheltuielilor din credite bugetare prevăzute prin bugetul local se aprobă de
ordonatorul de credite şi se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv care atestă
respectarea dispoziţiilor legale, încadrarea în creditele bugetare aprobate şi respectarea destinaţiei
cheltuielilor aprobate.

93
 Finanţarea cheltuielilor din bugetele locale se realizează prin deschideri de credite de către
ordonatorii principali în limita creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale, potrivit destinaţiei şi în
raport de gradul de utilizare a sumelor primite de la buget şi în funcţie de alte reglementări legale.

Deschiderea creditelor bugetare

Creditele bugetare reflectă sumele prevăzute şi aprobate prin bugetele locale în limita cărora
instituţiile publice locale pot cheltui resursele băneşti primite pentru realizarea atribuţiilor prevăzute prin
lege.
Creditele bugetare deschise pe subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare reprezintă limita maximă
pâna la care ordonatorii de credite pot angaja şi efectua plăţi din bugetele locale. Creditele bugetare
aprobate prin bugetele locale se pot utiliza la cererea ordonatorilor de credite, numai după deschiderea lor.

Ordonator principal de credite bugetare din bugetele locale

Nota de determinare a necesarului de credite bugetare

Comunicarea de deschidere a creditelor bugetare

Dispoziţii bugetare de repartizare a sumelor

de la subdiviziunea respectivă

Cheltuielile din bugetele locale se efectuează şi justifică pe bază de documente care confirmă
îndeplinirea angajamentelor contractuale, primirea bunurilor, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor,
plata salariilor, plata obligaţiilor bugetare.
Ordonatorii de credite pot efectua plăţi în avans de până la 30% din cheltuielile aprobate pentru
anumite destinaţii cum sunt investiţiile.

Încheierea execuţiei bugetare

Pornind de la principiul anualităţii, execuţia bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui
an. În spiritul acestui principiu, orice venit neîncasat şi orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată
şi neplătită până la data de 31 decembrie se va încasa sau se va plăti, în contul bugetului pe anul următor.
Creditele neutilizate până la încheierea anului sunt anulate de drept.
Disponibilităţile din fondurile externe nerambursabile şi cele din fondurile publice destinate
cofinanţării contribuţiei financiare a Comunităţii Europene rămase la finele exerciţiului bugetar în

94
conturile structurilor de implementare se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie. Fondurile
prevăzute şi repartizate se utlizează potivit acordurilor încheiate cu partenerii externi.
Excedentul anual al bugetului local rezultat la încheierea exerciţiului bugetar, după efectuarea
unor regularizări în limita sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi a transferurilor
consolidate din bugetul de stat se utilizează în ordine pentru:
 rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor şi a comisioanelor aferente;
 constituirea fondului de rulment.
Ordonatorii principali de credite întocmesc şi prezintă spre aprobare consiliilor locale şi judeţene,
Consiliului general al municipiului Bucureşti până la data de 31 mai a anului următor conturile anuale de
execuţie a bugetelor locale în structura următoare:
a) la venituri
 prevederi bugetare aprobate iniţiale;
 prevederi bugetare definitive;
 încasări realizate
b) la cheltuieli
 credite bugetare iniţiale;
 credite bugetare definitive;
 plăţi efectuate.
Trimestrial, ordonatorii principali de credite întocmesc dări de seamă contabile asupra execuţiei
bugetare care se depun la Direcţiile generale ale finanţelor publice, iar după verificarea şi centralizarea
lor, acestea întocmesc şi depun la Ministerul Finanţelor, darea de seamă contabilă centralizată asupra
execuţiei bugetelor locale, la termenele şi potrivit unor norme stabilite.

CONTROLUL ÎN CADRUL FINANŢELOR LOCALE

Controlul politic asupra elaborării şi executării bugetelor locale

Primarii au obligaţia să informeze comunitatea locală asupra proiectului de buget prin publicarea
în presă sau afişarea la sediul primăriei. Cetăţenii pot depune contestaţii şi pot formula propuneri care se
discută la aprobarea bugetului local.
Consiliile locale pot aproba utilizarea sumelor încasate peste nivelul aprobat al veniturilor proprii,
în condiţiile în care depăşirea încasărilor se referă la total venituri aprobate şi se menţine până la sfârşitul
anului.

95
 Cu ocazia rectificării bugetului local, consilierii se documentează asupra veniturilor încasate şi
cheltuielilor efectuate pentru a se pronunţa asupra propunerilor ordonatorilor principali de credite de
modificare a prevederilor bugetare.
În virtutea atribuţiilor care le revin, consiliile locale analizează şi decid asupra derulării execuţiei
bugetelor locale, respectiv asupra veniturilor încasate şi cheltuielilor efectuate din bugetul local.
Consiliile locale controlează execuţia bugetelor locale cu ocazia aprobării contului de execuţie din
anul precedent.

Inspecţia fiscală

Inspecţia fiscală include ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea realităţii şi legalităţii
declaraţiilor de impunere, a corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor fiscale de către
contribuabili faţă de bugetele locale.
Inspecţia fiscală se exercită asupra persoanelor fizice şi juridice, române şi străine, asociaţii fără
personalitate juridică care au obligaţii fiscale şi calitatea de contribuabili faţă de bugetele locale.
În sfera obligaţiilor fiscale ale contribuabililor se încadrează:
- obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau impozitele datorate la bugetele locale;
- obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată la termenele legale a
creanţelor bugetelor locale;
- obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele
legale,creanţele bugetelor locale impozitele care se realizează prin stopaj la sursă;
- orice alte obligaţii legale care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea
legilor fiscale.
Controlul fiscal asupra creanţelor bugetelor locale se exercită de către compartimente de
specialitate din cadrul autorităţilor administrative publice locale.
În exercitarea atribuţiilor de control care le revin compartimentele de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale (de impozite) au dreptul:
- să verifice în totalitate, ori prin sondaj orice înscrisuri, documente, registre ori evidenţe contabile ale
contribuabililor cu privire la impozitele datorate şi modul de respectare a obligaţiilor fiscale de către
aceştia;
- să solicite contribuabililor informaţiile şi justificările referitoare la abaterile controlate. În cazul în
care se solicită răspunsul în scris, contribuabilii sunt obligaţi să furnizeze informaţiile în termen de 5 zile
de la solicitare;

96
 - să solicite prezenţa contribuabililor sau a reprezentanţilor legali ai acestora la sediul
compartimentelor de specialitate. Solicitarea se adresează în scris şi cuprinde în mod obligatoriu data,
ora şi locul întâlnirii precum şi scopul;
- să facă constatări faptice cu privire la identificarea obiectelor sau surselor impozabile;
- să confiste în condiţiile legii obiectele reprezentând bunuri sustrase de la plata impozitelor şi taxelor
locale;
- să reţină documente în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii dovezi scrise acte,
însemnări, registre, documente care constituie o dovadă referitoare la stabilirea, înregistrarea şi achitarea
obligaţiilor fiscale faţă de contribuabili pe o perioda de maximum de 30 de zile;
- să răspundă pentru rezultatele controlului în limita documentelor supuse controlului şi consemnate
în actele de control;
- să dispună corectarea în contabilitate a eventualelor erori constatate după aprobarea şi depunerea
situaţiilor financiare anuale care au fost constatate;
- să stabilească în sarcina contribuabilului diferenţe de impozite şi taxe locale, să calculeze dobânzi
pentru neplata la termenele legale a impozitelor şi taxelor legale;
- să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile corespunzătoare;
- să intre în prezenţa contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia, ori în prezenţa unei alte
persoane desemnate de contribuabil în orice incinta a sediului în care îşi desfăşoară activitatea
contribuabilul sau în locuri în care există bunuri impozabile sau în care se desfăşoară activităţi
producătoare de venituri.
În cazul în care evidenţele contabile sau orice alte evidenţe sunt ţinute cu ajutorul sistemelor de
prelucrare automată a datelor, controlul se poate exercita asupra ansamblului informaţiilor, datelor şi
prelucrărilor informatice care concură direct sau indirect la obţinerea rezultatelor contabile sau fiscale şi
la elaborarea declaraţiilor, precum şi asupra documentaţiilor referitoare la analiza, programarea şi
executarea prelucrărilor.
În vederea determinării modului de respectare a obligaţiilor fiscale ce revin contribuabililor şi al
stabilirii exacte a impozitelor datorate, compartimentele de specialitate sunt în drept să solicite informaţii
de la:
- persoane fizice sau juridice care deţin în păstrare sau administrare bunuri sau sume de bani ale
contribuabililor care au relaţii de afaceri cu aceştia;
- autorităţile ale administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice sau de interes public;
- instituţii publice care înregistrează sub orice formă încheierile de contracte, circulaţia mărfurilor
pe căile de comunicaţie, evidenţa populaţiei sau a bunurilor, exploatarea proprietăţilor;
Persoanele, organele şi instituţiile publice sunt obligate ca în termenul specificat să furnizeze
informaţiile solicitate şi să depună la dispoziţia organelor de control fiscal actele, evidenţele şi datele.
97
 Compartimentele de specialitate au obligaţia să exercite controlul fiscal astfel încât să afecteze cât
mai puţin desfăşurarea activităţilor curente ale contribuabililor.
În cazuri temeinic justificate, compartimentele de specialitate pot solicita persoanelor potrivit
competenţelor teritoriale să facă declaraţii sau să prezinte documente necesare pentru a stabili dacă
persoana în cauză are sau nu calitatea de contribuabil.
Organele de control fiscal sunt obligate să acţioneze cu profesionalism, să dovedească
corectitudine şi obiectivitate în relaţiile cu contribuabilii controlaţi şi cu alte persoane.
Pornind de la constatările efectuate din acţiunile de control, organele de control fiscal au
următoarele drepturi:
- să stabilească în sarcina contribuabililor diferenţe de impozite, să calculeze majorări de întârziere
pentru neplata la termenele legale a impozitelor datorate;
- să constate contravenţii şi să aplice amenzi şi penalităţi prevăzute de lege;
- să dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte, de către contribuabili, a obligaţiilor fiscale ce
le revin.
Înainte de desfăşurarea unei acţiuni de control fiscal la sediul, domiciliul sau reşedinţa
contribuabilul de impozite şi taxe locale are dreptul:
- Să fie informat în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare prin transmiterea unui aviz
de verificare cu cel puţin 5 zile înainte;
- să fie înştiinţat în legătură cu drepturile şi obligaţiile sale.
pe durata controlului fiscal, contribuabilii au următoarele drepturi:
- să fie informaţi asupra desfăşurării controlului şi asupra situaţiilor neclare;
- să beneficieze din partea organului de control de un tratament just, confidenţial şi echitabil;
- să fie primii solicitaţi, în cazul în care sunt disponibili pentru a furniza informaţii,date,
documente cu privire la operaţiile efectuate;
- să beneficieze de asistenţă de specialitate sau juridică pe toată durata controlului asigurată prin
grija şi pe cheltuiala contribuabilului;
- să fie protejaţi pe linia secretului fiscal.
- să solicite din proprie iniţiativă să fie controlaţi.
Contribuabilii supuşi controlului fiscal sunt obligaţi să pună la dispoziţia organului de control
fiscal toate documentele situaţiile şi datele solicitate privind obiectul controlului, actele originale, copii
certificate, să permită accesul în locurile unde se află bunurile şi valorile supuse impozitării să furnizeze
în scris informaţii în legătură cu obiectul controlului, să colaboreaze cu organele de control să notifice
modificările intervenite, să creeze condiţii corespunzătoare desfăşurării controlului, să întocmească
registrul unic de control.

98
 Contribuabilii care organizează şi conduc contabilitatea proprie sunt obligaţi să păstreze
evidenţele contabile precum şi documentele justificative pe baza cărora s-au făcut înregistrări contabile la
sediul social declarat cu ocazia autorizării şi a înregistrării la organul fiscal până la împlinirea termenului
de prescripţie, a dreptului compartimentelor de specialitate de a stabili diferenţe de impozite.
Măsurile dispuse ca urmare a controlului fiscal pot fi contestate de către contribuabili potrivit
legii.
Contribuabilii sau reprezentanţii legali ai acestora sunt obligaţi să coopereze la desfăşurarea în
condiţii optime a controlului fiscal.

Bsplayer.lnk
Controlul fiscal se desfăşoară la sediul, domiciliul ori reşedinţa contribuabilului sau la
sediul compartimentului de specialitate. Controlul fiscal se efectuează o singură dată pentru fiecare
impozit/taxă locală şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Perioada afectată efectuării controlului fiscal este stabilită de compartimentele de specialitate în
funcţie de obiectivele controlului şi nu poate fi mai mare de trei luni.
Conducătorul compartimentului de specialitate competent poate decide reverificarea unei anumite
perioade, dacă de la data încheierii controlului fiscal şi până la îndeplinirea termenului de prescripţie apar
date suplimentare necunoscute organului de control fiscal la data efectuării controlului care influenţează
sau modifică rezultatele.
Rezultatele controlului fiscal se consemnează în procese-verbale de control, note de constatare
procese verbale de constatare a contravenţiilor.
Dreptul compartimentelor de specialitate de a stabili diferenţe de impozite taxe locale şi dobânzi
pentru neplata în termen a acestora, precum şi de a constata contravenţii şi de a aplica amenzi şi penalităţi
pentru faptele a căror constatare şi sancţionare sunt de competenţa acestora pentru o perioadă impozabilă
se prescrie astfel:
• În termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaraţiei de impunere
pentru perioada respectivă;
• În termen de 5 ani de la data ultimului termen legal de plată a impozitului, taxei locale în cazul în
care legea nu prevede obligaţia depunerii declaraţiei de impunere;
• În termen de 5 ani de la data comunicării către contribuabil a impozitului, taxei locale stabilite de
compartimentul de specialitate.
Termenele de prescripţie se pot întrerupe în următoarele situaţii:
• În cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului
de acţiune;

99
 • La data depunerii de către contribuabili a declaraţiei de impunere după expirarea termenului legal
de depunere a acesteia;
• La data efectuării, de către contribuabil, a unui act voluntar de recunoaştere a impozitului datorat,
inclusiv plata integrală sau parţială a acestuia;
• La data comunicării către contribuabil a unor diferenţe de impozit stabilite de compartimentele de
specialitate.
Termenele de prescripţie se pot suspenda astfel:
• în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului
de acţiune;
• pe timpul cât contribuabilul se sustrage cu rea-credinţă de la efectuarea controlului fiscal;
• pe timpul în care contribuabilul, ca urmare a dispoziţiilor compartimentelor remediază deficienţele
sau îndepărtează cauzele care împiedică desfăşurarea controlului fiscal.
Termenul de prescripţie pentru stabilirea impozitelor, taxelor locale şi a diferenţelor de impozite
este de 10 ani în caz de evaziune fiscală stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
c) Sancţiuni
Constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în condiţii care să constituie o infracţiune
următoarele fapte:
• nefurnizarea de către contribuabili sau de către persoana împuternicită legal să îi reprezinte a
documentelor justificative sau a explicaţiilor solicitate de către organele de control fiscal;
• neprezentarea contribuabililor sau a reprezentanţilor legali ai acestora la sediul organului de
control fiscal la data, ora şi locul fixate la solicitarea expresă a acestuia;
• refuzul contribuabilului de a permite accesul organului de control fiscal în sediul său de afaceri
sau în orice alte locuri în care există bunuri impozabile sau în care desfăşoară activităţi producătoare de
venituri în vederea exercitării controlului fiscal;
• nefurnizarea de către persoanele, organele şi instituţiile prevăzute în termenul stabilit de organele
de control fiscal a actelor, evidenţelor şi datelor solicitate;
• neţinerea evidenţelor contabile şi a documentelor justificative la sediul social declarat sau
păstrarea acestora în condiţii improprii desfăşurării controlului fiscal.
Contravenţiile se sancţionează cu amenzi diferenţiate şi prevăzute în cadrul art. 26 alin. 2 al
Ordonanţei nr. 70/1997.

Controlul intern

100
 Cntrolul intern14 cuprinde ansamblul măsurilor întreprinse la nivelul unei instituţii publice cu
privire la structurile organizatorice, metodele, procedurile, sistemele de control şi de evaluare în scopul
realizării atribuţiilor la un nivel calitativ corespunzător şi îndeplinirii cu regularitate în mod economic şi
eficient a politicilor adoptate, respectării legalităţii şi a dispoziţiilor conducerii, protejării activelor şi
resurselor, efectuării de înregistrări contabile corecte şi complete pentru fundamentarea deciziilor
conducerii instituţiei publice.
Obiectivele generale ale controlului intern sunt:
 realizarea la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice stabilite în
concordanţă cu propria lor misiune în condiţii de regularitate, economicitate şi eficienţă;
 protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului şi fraudei;
 respectarea legii, a reglementarilor şi deciziilor conducerii;
 dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocarea, prelucrare, actualizare şi difuzare a
datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere publică.
Elaborarea, aprobarea, aplicarea şi perfecţionarea structurilor organizatorice, reglementarilor
metodologice, procedurilor şi criteriilor de evaluare de către conducătorul instituţiei publice trebuie să
satisfacă cerinţe generale şi specifice de control intern.
a) Cerinţe generale:
 asigurarea îndeplinirii obiectivelor generale prin evaluarea sistematică şi menţinerea la un nivel
considerat acceptabil a riscurilor asociate structurilor, programelor, proiectelor sau operaţiunilor;
 asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere şi de execuţie, a cunoaşterii şi
înţelegerii de către acesta a importanţei şi rolului controlului intern;
 stabilirea obiectivelor specifice controlului intern astfel încât acestea să fie adecvate,
cuprinzătoare şi integrate misiunii instituţiei şi obiectivelor de ansamblu ale acesteia;
 supravegherea continuă de către personalul de conducere a tuturor activităţilor şi îndeplinirea de
către personalul de conducere a obligaţiei de a acţiona corectiv, prompt şi responsabil ori de câte ori se
constată încălcări ale legalităţii şi regularităţii în efectuarea unor operaţiuni sau în realizarea unor
activităţi în mod neeconomic, ineficace sau ineficient;
b) Cerinţe specifice:
 reflectarea în documente scrise a organizării controlului intern a tuturor operaţiunilor instituţiei şi
a tuturor fenomenelor, precum şi înregistrarea şi păstrarea în mod adecvat a documentelor astfel încât
acestea să fie disponibile cu promptitudine pentru a fi examinate de către cei în drept;
 înregistrarea de îndată şi în mod clar a tuturor operaţiunilor şi evenimentelor semnificative;
 asigurarea aprobării şi efectuării operaţiunilor exclusiv de persoanele împuternicite în acest sens;
14
Vezi: Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv, in M.Of.nr.430/1 august
1999, art.3, aprobată şi modificată prin Legea nr.84/2003
101
  separarea atribuţiilor privind efectuarea de operaţiuni între persoane astfel încât atribuţiile de
aprobare control şi înregistrare să fie într-o măsură adecvată încredinţate unei persoane diferite;
 asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile;
 accesarea resurselor şi documentelor numai de către persoane îndreptăţite şi responsabile în
legătură cu utilizarea şi păstrarea lor.

Auditul intern15
Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniu public au obligaţia să realizeze o bună
gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în
utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.
Auditul intern reprezintă un ansamblu de activităţi şi acţiuni desfăşurate de structuri specializate la
nivelul unei instituţii publice care urmăreşte calitatea şi performanţa în management, buna gestionare a
banului şi a patrimoniului public.
Auditul intern se organizează în mod independent în structura fiecărei instituţii publice sub
forma unui compartiment specializat constituit din una sau mai multe persoane astfel încât acestea să nu
fie implicate în vreun fel în îndeplinirea activităţilor pe care le auditează.
Auditorul intern trebuie să îndeplinească atribuţiile în mod obiectiv, independent cu
profesionalism şi integritate, să respecte prevederile codului de etică, normele şi instrucţiunile
Ministerului Finanţelor.
Auditul intern se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate de instituţiile publice inclusiv
asupra activităţii instituţiilor subordonate şi asupra utilizării de către terţi a fondurilor publice gestionate.
Operaţiunile care fac obiectul auditului intern se examinează pe tot parcursul lor, din momentul
iniţierii până în momentul finalizării executării lor.
Compartimentul de audit exercită următoarele atribuţii:
 certificarea anuală a bilanţului contabil, a contului de execuţie bugetară, a realităţii şi exactităţii
evidenţelor contabile şi ale actelor de gestiune financiară;
 examinarea legalităţii, regularităţii şi conformităţii operaţiunilor, identificarea erorilor, risipei,
gestiunii defectuoase, propunerea unor soluţii şi masuri de recuperare a pagubelor şi de sancţionare a
celor vinovaţi;
 examinarea regularităţii sistemelor de fundamentare a deciziilor, de planificare, prognozare,
organizare, coordonare, urmărire şi control al îndeplinirii deciziilor;

15
Ordonanţa Guvernului nr.119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv în M.Of. nr.430/31 august 1999 si
Ordonanta Guvernului nr.72/30 august 2001 pentru modificarea şi completarea Ordonantei Guvernului nr.119/1999 privind
auditul intern şi controlul financiar preventiv în M.Of.nr.540/1.09.2001
102
 evaluarea economicităţii, eficacităţii şi eficienţei cu care sistemele de conducere şi execuţia existente
în cadrul instituţiei publice ori la nivelul unui program/proiect finanţate din fonduri publice utilizează
resurse umane, materiale şi băneşti pentru îndeplinirea obiectivelor şi obţinerea rezultatelor;
 identificarea disfuncţionalităţilor sistemelor de conducere şi de control precum şi a riscurilor asociate
unor sisteme, programe/proiecte sau a unor operaţiuni şi formularea unor măsuri de corectare a
riscurilor;
 examinarea sistemului contabil şi a fiabilităţii acestuia ca principal instrument de cunoaştere, gestiune
şi control patrimonial şi al rezultatelor obţinute.
Compartimentul de audit intern mai examinează următoarele activităţi şi operaţiile din
cadrul instituţiilor publice:
 deschiderea şi repartizarea creditelor bugetare;
 angajamentele bugetare şi legale din care derivă direct sau indirect obligaţii de plată inclusiv din
fonduri comunitare;
 vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al
unităţilor administrativ teritoriale;
 plata din fondurile publice inclusiv din fondurile de la Comunitatea Europeană;
 constituirea veniturilor publice în legătură cu autorizarea şi stabilirea titlurilor de creanţă precum şi
facilităţile acordate la încasarea titlurilor de creanţă.
Prin auditul intern se verifică operaţiunile, activităţile sau acţiunile care se efectuează, execută sau
desfăşoară în cadrul instituţiei publice din următoarele puncte de vedere:
 conformitatea operaţiunilor, activităţilor sau acţiunilor din punct de vedere al legalităţii şi
regularităţii şi încadrarea în plafoanele valorice;
 economicitatea operaţiunilor, activităţilor sau acţiunilor respectiv a raportului dintre costul minim şi
atingerea obiectivului stabilit;
 eficienţa operaţiunilor, activităţilor sau acţiunilor care necesită urmărirea corelaţiei dintre
economicitate şi eficacitate;
 oportunitatea realizării obiectivului auditat;
 acoperirea riscului intern rezultat din realizarea operaţiunii, activităţii sau acţiunii, care presupune
evaluarea modului în care acţiunea auditată a antrenat riscuri interne şi modul lor de acoperire;
 acoperirea riscului de sistem asociat realizării unei operaţiuni, activităţi sau acţiuni, care înseamnă
evaluarea modului în care obiectivul auditat a antrenat riscuri de sistem precum şi gradul de acoperire
a acestora;
 corectarea sistemului de evoluţie în viitor care implică urmărirea evoluţiei în perioadele trecute şi
proiectarea evoluţiei viitoare.
103
 În situaţiile în care s-a constatat săvârşirea unor fapte calificate de lege ca fiind contravenţii se
întocmeşte proces-verbal de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor.

104
Controlul financiar preventiv propriu16
Obiectivele exercitării controlului financiar preventiv propriu sunt reprezentate de proiectele de
operaţiuni care afectează fondurile publice locale şi/sau patrimoniul public şi privat ce vizează în
principal:
 angajamente legale şi bugetare;
 deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
 modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare a creditelor aprobate
inclusiv prin virări de credite;
 efectuarea unor plăţi din fondurile publice;
 realizarea încasărilor în numerar;
 vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al unităţilor
administrativ teritoriale;
 concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale.
În funcţie de specificul instituţiei publice, conducătorul acesteia poate decide exercitarea
controlului financiar preventiv şi asupra altor tipuri de proiecte de operaţiuni.
Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de operaţiuni care fac
obiectul acestuia pe baza următoarelor criterii:
 legalităţii – operaţiunea să respecte prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data
efectuării sale;
 regularităţii – operaţiunea să respecte sub toate aspectele ansamblul principiilor şi regulilor
procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei respective de operaţiuni;
 încadrarea în limitele angajamentelor bugetare stabilite.
Controlul financiar preventiv propriu se organizează de către toate entităţile publice în cadrul
compartimentului contabil.
Controlul financiar preventiv propriu se exercită de către contabilul şef sau de şeful
compartimentului contabil cu atribuţii de ţinere a contabilităţii, de exercitare a controlului financiar
preventiv şi de evidenţă a angajamentelor sau după caz, de către una dintre persoanele desemnate să
îndeplinească aceste atribuţii în cadrul unei instituţii publice care nu are în structura sa un compartiment
contabil sau de către o persoană care îndeplineşte aceste atribuţii pe bază de contract.

16
Vezi: Ordin al ministrului finanţelor publice, aprobarea Normelor metodologice privind cadrul general al atribuţiilor şi
exercitării controlului financiar preventiv propriu (nr.123/6.02.2001) în M.Of. nr.79/15.02.2001
105
 În funcţie de volumul şi de complexitatea activităţii contabilul şef poate împuternici cu aprobarea
conducătorului entităţii publice şi alte persoane din subordin care să exercite controlul financiar preventiv
propriu.
Obiectivele controlului financiar preventiv propriu sunt reprezentate de proiectele următoarelor
documente şi operaţiuni:
a) Angajamente bugetare
 cererea de deschidere a creditelor bugetare;
 dispoziţia bugetară;
 documentul privind modificarea repartizării pe trimestre a creditelor bugetare;
 documentul pentru efectuarea virărilor de sume de la un capital la altul al clasificaţiei bugetare;
 documentul pentru efectuarea virărilor de credite între subdiviziunile clasificaţiei bugetare pentru
bugetul propriu al ordonatorilor de credite şi cele ale unităţilor subordonate;
 dispoziţia bugetară de retragere şi de repartizare în situaţia virărilor de credite între unităţile
subordonate;
b) Proiecte de angajamente legale din care derivă direct sau indirect obligaţii de plată
 contract/comandă de achiziţii publice;
 contract/comandă de achiziţii publice finanţate parţial din credite externe;
 acordul subsidiar de împrumut;
 contract de concesionare sau închiriere;
 protocoale de afiliere, convenţii, acorduri de participare la organisme internaţionale;
 acorduri pentru schimb de experienţă sau documentare pe bază de reciprocitate fără transfer de valută;
 actul intern de decizie privind organizarea în ţară a acţiunilor de protocol, a manifestărilor cultural
ştiinţifice;
 contract sau convenţie pentru activitatea prestată de însoţitorii delegaţiilor sau invitaţii lor în
străinătate;
 ordinul/decizia de angajare, avansare, acordare a salariului de merit şi a altor drepturi salariale;
 actul intern de decizie privind delegarea şi detaşarea în alte localităţi;
 actul intern de decizie privind deplasarea în străinătate.
c) Concesionarea, închirierea şi vânzarea bunurilor din patrimoniul entităţilor publice
 contract de concesionare/închiriere;
 proces-verbal de predare-primire a bunurilor în concesiune;
 contract de vânzare-cumpărare;
d) Plăţi din credite bugetare şi din alte fonduri publice

106
 Ordinul de plată aferent achiziţiei publice pentru activitatea curentă şi de investiţii;
 decontul privind cheltuielile ocazionate de organizarea acţiunilor de protocol şi a altor manifestări
specifice;
 cererea de valută adresată Băncii Naţionale a României;
 documentele de plată a cotizaţiilor, contribuţiilor, taxelor;
 ordinul de plată şi dispoziţia de plată valutară externă;
 ordinul de plată pentru subvenţii, transferuri, prime şi alte plăţi din fondurile publice;
 ordinul de plată privind redevenţe, chirii, cheltuieli legate de concesionare sau închiriere;
 situaţia lunară privind salariile şi alte drepturi legale acordate personalului;
 situaţia privind plata avansului şi a concediilor de odihnă;
 ordin de plată privind virarea unor impozite şi taxe;
 decontul de cheltuieli privind plăţile în valută pentru deplasare în străinătate;
 cererea de tragere şi cererea de alimentare a contului special în cadrul împrumuturilor;
 documente de plată valutară;
 dispoziţia de plată către casierie în vederea acordării de avansări;
 dispoziţia de încasare către casierie în vederea achitării de către angajat a avansurilor neconsumate,
debite datorate penalităţii la deconturi.
Viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătura persoanelor în drept pe documentul
care reflectă proiectul operaţiunii respective. În vederea acordării vizei de control financiar preventiv
propriu, proiectele de operaţiuni se prezintă însoţite de documente justificative certificate în privinţa
realităţii şi legalităţii de semnătura conducătorilor compartimentelor de specialitate.
Conducătorii compartimentelor de specialitate din instituţiile publice răspund de realitatea,
regularitatea şi legalitatea operaţiilor reflectate în documente.
Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu, răspund solidar pentru
legalitatea, regularitatea şi pentru încadrarea în limitele angajamentelor bugetare aprobate.
Persoana care exercită controlul financiar preventiv propriu nu trebuie să fie implicată prin
sarcinile de serviciu în efectuarea operaţiunii supuse controlului financiar preventiv.
Persoana desemnată şi îndreptăţită să exercite viza de control financiar are dreptul şi obligaţia să
refuze viza de control financiar preventiv în toate cazurile în care în urma verificărilor apreciază că
proiectul de operaţiune, nu îndeplineşte criteriile de legalitate, regularitate şi încadrare în limita
angajamentelor bugetare. Refuzul de viză se acordă în toate cazurile în scris.
Persoanele în drept să exercite viza de control financiar preventiv au obligaţia de a ţine evidenţa
proiectelor de operaţiuni refuzate la viza de control financiar preventiv.

107
 Ordonatorul de credite poate dispune de propria răspundere, efectuarea operaţiunii pentru care s-a
refuzat viza de control financiar preventiv propriu, numai dacă prin aceasta nu se depăşeşte angajamentul
bugetar.
În toate cazurile refuzului de viză de control financiar preventiv propriu, la care ordonatorul de
credite dispune efectuarea operaţiunii pe propria răspundere, contabilul şef are obligaţia să informeze în
scris serviciile publice descentralizate ale Ministerului Finanţelor şi după caz organul ierarhic superior al
instituţiei publice.
Ministerul Finanţelor Publice declanşează inspecţia în toate instituţiile publice, atunci când este
sesizat de şeful structurii de audit intern în legătură cu efectuarea de operaţiuni nelegale care au viza de
control financiar preventiv delegat.
În cazul în care în urma inspecţiei efectuate se constată abateri de la legalitate care au produs
pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public se întocmeşte proces verbal de inspecţie.
Împotriva procesului verbal de inspecţie se poate formula contestaţie în termen de 15 zile lucrătoare de la
data comunicării acestuia, care se soluţionează în termen de 30 zile de la data înregistrării.

Controlul Curţii de Conturi asupra bugetelor locale şi a fondurilor cu destinaţie

specială17

Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a

resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public precum şi asupra modului de gestionare a
patrimoniului public şi privat al unităţilor administrativ teritoriale.
În unităţile administrativ-teritoriale controlul se exercită prin Direcţiile de control financiar
ulterior ale Camerele de conturi judeţene care urmăresc.
 formarea şi utilizarea resurselor băneşti ale bugetelor unităţilor administrativ teritoriale precum şi
mişcarea fondurilor între bugete;
 constituirea, utilizarea şi gestionarea fondurilor cu destinaţie specială, respectiv a fondurilor
pentru drumuri publice, a fondului de intervenţie şi a fondului pentru locuinţe, a fondului de rezervă;
 formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaţia garanţiilor guvernamentale la creditele interne
şi externe;
 utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii a subvenţiilor, a transferurilor şi a altor forme de
sprijin din partea statului sau a unităţilor administrativ teritoriale;

17
Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, în M.Of.nr.116/16 martie 2000
108
  situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al unităţilor
administrativ teritoriale, instituţiilor publice, regiilor autonome, precum şi concesionarea sau închirierea
de bunuri care fac parte din proprietatea publică;
 constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice de către autoritătile administraţiei
publice locale şi instituţiile publice locale;
 constituirea, utilizarea şi gestionarea resurselor financiare privind protecţia mediului,
îmbunătăţirea calităţii condiţiilor de viaţă şi de muncă.
Curtea de Conturi are ca principală atribuţie de control ulterior în cadrul unităţilor administrativ-
teritoriale verificarea conturilor anuale de execuţie a bugetelor locale, a contului anual al datoriei publice
şi a situaţiei garanţiilor guvernamentale, pentru credite interne şi externe primite de către alte persoane
juridice.
În vederea exercitării atribuţiei principale de control, Curtea de Conturi în baza programului
propriu de control verifică pe parcursul exerciţiului bugetar şi la finele acestuia:
 conturile gestiunilor publice de bani, alte valori şi de bunuri materiale;
 conturile execuţiei de casă a bugetelor publice;
 conturile de execuţie ale subvenţiilor, alocaţiilor bugetare pentru investiţii acordate altor
beneficiari decât instituţiile publice;
 bilanţurile şi conturile de execuţie ale ordonatorilor de credite bugetare şi ale administratorilor
care gestionează fonduri ce se supun regimului bugetului public.
Prin verificarea conturilor bugetelor locale, Curtea de Conturi urmăreşte:
 conturile de execuţie bugetară sunt exacte şi conforme cu realitatea, dacă inventarierea
patrimoniului public a fost făcută la termenele şi în condiţiile stabilite;
 veniturile unităţilor administrativ teritoriale şi ale instituţiilor publice finanţate integral sau parţial
din resurse extrabugetare au fost legal stabilite şi încasate la termenele prevăzute;
 cheltuielile au fost angajate, lichidate, ordonanţate, plătite şi înregistrate conform reglementărilor
legale;
 modificările prevederilor iniţiale ale bugetelor locale sunt autorizate şi efectuate cu respectarea
legii;
 subvenţiile şi alocaţiile de la buget s-au acordat în condiţiile legii şi s-au utilizat conform
destinaţiilor aprobate;
 contractarea împrumuturilor, rambursarea ratelor scadente şi plata dobânzilor aferente;
 creanţele şi obligaţiile unităţilor administrativ-teritoriale sunt legale şi garantate;
 legalitatea concesionării sau închirierii de bunuri proprietate publică;
 calitatea gestiunii financiare din punct de vedere al eficienţei unităţilor administrativ-teritoriale.
109
 Curtea de Conturi mai analizează la persoane juridice următoarele activităţi:
 exactitatea şi realitatea bilanţurilor contabile şi a conturilor de profit şi pierderi;
 îndeplinirea obligaţiilor financiare către buget sau către alte fonduri;
 utilizarea fondurilor alocate de la bugetele locale;
 calitatea gestiunii economico-financiare, dacă prin aceasta sunt afectate drepturile unităţilor
administrativ teritoriale sau ale instituţiilor publice, ori se creează obligaţii în sarcina acestora.
Curtea de Conturi exercită controlul conturilor la sediul său sau la faţa locului, la autorităţile
administraţiei publice locale şi în instituţiile publice locale.
Controlorii financiari desemnaţi să verifice conturile întocmesc rapoarte şi procese verbale în care
se prezintă constatările şi concluziile, se formulează propuneri cu privire la masurile ce urmează a fi
aplicate în legătură cu situaţia conturilor.
Daca în urma examinării raportului, a actelor şi a documentelor pe care se sprijină se constată
săvârşirea unor fapte, care potrivit legii penale constituie infracţiuni, completul dispune sesizarea
organelor de urmărire penală competente suspendând examinarea cazului. În cursul examinării raportului
completul poate cere lămuriri titularilor de conturi sau altor persoane care sunt în măsură să facă aceasta.
În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuţiei bugetelor locale, organele
de control ale Curţii de Conturi constată fapte prin care au fost cauzate prejudicii sau abateri cu caracter
financiar încheie procese verbale de constatare.
Camerele de conturi judeţene elaborează rapoarte cu privire la acţiunile controlate şi le înaintează
autorităţilor publice deliberative ale unităţilor administrativ teritoriale.

110