FINANTAREA INSTITUTIILOR PUBLICE

1 Principiile finantarii bugetare

Prin legile anuale ale bugetului de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si prin
hotararile de aprobare ale bugetelor locale se aproba creditele bugetare ca limita maxima pentru
cheltuielile fiecarui exercitiu bugetar pe actiuni: social culturale, aparare nationala, ordine
publica, autoritati publice, actiuni economice precum si alte actiuni.

Principiile ce stau la baza finantarii bugetare sunt:

 Finantarea se realizeaza in functie de stadiul de indeplinire a indicatorilor de plata si pe
masura folosirii mijloacelor acordate anterior, nu exista un automatism in finantarea
bugetara ;
 Finantarea nu se face din oficiu ci pe baza de cerere, beneficiarii unor sume de la buget
trebuie sa solicite acele sume si sa argumenteze necesitatea finantarii lor;
 Finantarea bugetara intervine numai in completarea resurselor proprii, in caz ca exista
acele resurse;
 Finantarea se realizeaza cu respectarea dispozitiilor legale;
 Prin finantarea bugetara trebuie sa se asigure o anumita eficienta in folosirea fondurilor
precum si desfasurarea unui control asupra necesitatii, oportunitatii si economicitatii unor
cheltuieli si actiuni.

2 Sursele de finantare ale institutiilor publice

Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale institutiilor publice se asigura astfel:
 integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele
fondurilor speciale, dupa caz;
 din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale
de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, dupa caz;
 integral, din veniturile proprii.

Deschiderea si repartizarea creditelor bugetare

Institutiile publice finantate integral sau partial din bugetul statului sau bugetele locale,
primesc fondurile bugetare sub forma creditelor bugetare nerambursabile acordate pentru
acoperirea unor nevoi permanente, cu respectarea normelor legale de cheltuieli.
Creditele bugetare sunt:
 sume nerambursabile, nepurtatoare de dobanzi, fiind utilizate in interesul general al
statului sau al colectivitatii locale;
 mijloace banesti prevazute in legea bugetara anuala ca limite maxime pentru cheltuielile
fiecarui exercitiu bugetar, in structura aprobata prin lege, cu destinatii riguros stabilite
prin clasificatia indicatorilor finantelor publice.
In procesul finantarii institutiilor publice se disting doua faze:
 deschiderea si repartizarea de credite bugetare;
 finantarea propriu zisa – efectuarea platilor de casa pe seama mijloacelor de trezorerie.
Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat si bugetele locale repartizate pe trimestre,
pot fi folosite la cererea ordonatorilor principali de credite numai dupa deschiderea de credite
prin dispozitie bugetara.
 Acordarea fondurilor bugetare se face in limita creditelor bugetare deschise si potrivit
destinatiilor aprobate, in raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispozitie anterior, cu
respectarea dispozitiilor legale care reglementeaza efectuarea cheltuielilor respective.
Acordarea fondurilor se face de catre Ministerul Finantelor Publice catre ministere,
celelalte organe centrale precum si sub forma de transferuri directiilor generale ale finantelor
publice judetene si a Municipiului Bucuresti pentru bugetele locale.
Deschiderea, respectiv repartizarea de credite bugetare nu reprezinta o atribuire efectiva
de mijloace banesti (o plata), ci numai o operatie preliminara care urmeaza sa se materializeze in
finantare abia odata cu dispozitia ordonatorilor de credite pentru efectuarea platilor.
Scopul operatiei de deschidere de credite este de a incadra cheltuielile bugetare in limita
surselor de finantare ce se colecteaza efectiv in acel buget, de a nu permite efectuarea unor plati
daca nu exista in buget disponibilitatile banesti necesare ( pentru a se evita platile fara acoperire
cu surse) .

Deschiderea de credite este, de fapt, o autorizare data de Ministerul Finantelor Publice si

organele sale teritoriale ordonatorului principal de credite la diferite termene pentru a efectua
plati pentru actiunile cuprinse in bugetele lor, dar in limita creditelor deschise. Autorizarea se
acorda tinand cont de:
 creditele bugetare aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli;
 modul de folosire a creditelor deschise anterior;
 mijloacele existente in buget;
 modul de realizare a veniturilor;
 nevoile concrete ale institutiilor publice pentru perioada urmatoare.

Daca s-ar renunta la deschiderea de credite, Ministerul Finantelor Publice si organele sale
teritoriale ar fi lipsite de posibilitatea efectuarii unui control financiar preventiv in efectuarea
cheltuielilor si conditionarea acestora de realizarea veniturilor pentru a se pastra echilibrul
bugetar in executie.
Cheltuielile din sumele alocate prin buget se pot aproba de catre ordonatorul de credite si
se pot efectua numai daca au fost vizate in prealabil de conducatorul compartimentului financiar
contabil sau alte persoane imputernicite sa acorde viza de control financiar preventiv.
Institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul
asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz, varsa integral veniturile
realizate la bugetul din care sunt finantate.

Particularitati privind finantarea din donatii si sponsorizari

Institutiile publice pot folosi, pentru desfasurarea activitatii lor, bunuri materiale si
fonduri banesti primite de la persoanele juridice si fizice, sub forma de donatii si sponsorizari, cu
respectarea dispozitiilor legale.
Fondurile banesti primite de la persoane juridice si fizice sub forma de donatii si
sponsorizari de catre institutiile publice finantate integral de la buget se varsa direct la bugetul
din care se finanteaza acestea. Cu sumele primite se majoreaza creditele bugetare ale bugetului
respectiv si se vor utiliza cu respectarea destinatiilor stabilite de donator.
Cu fondurile banesti primite de la persoane juridice si fizice sub forma de donatii si
sponsorizari, institutiile publice finantate integral sau partial din venituri proprii, isi majoreaza
bugetele proprii. Aceste institutii au obligatia de a prezenta, in anexa la contul de executie bugetara
trimestriala si anuala, situatia privind sumele primite si utilizate in aceste conditii si cu care a fost
majorat bugetul.
Bunurile materiale primite sub forma de donatii si sponsorizari de catre institutiile
publice se inregistreaza in contabilitatea acestora.
Finantarea cheltuielilor unor institutii publice, indiferent de subordonare, se asigura atat
din bugetul de stat, cat si din bugetele locale, numai in cazurile in care, prin legea bugetara
anuala sau prin legi speciale, se stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanteaza prin fiecare
buget.

Finantarea din veniturile proprii ale institutiilor publice

Veniturile proprii ale institutiilor publice se incaseaza, se administreaza, se utilizeaza si
se contabilizeaza de catre acestea.
Veniturile proprii ale institutiilor publice, provin din chirii, organizarea de manifestari
culturale si sportive, concursuri artistice, publicatii, prestatii editoriale, studii, proiecte,
valorificari de produse din activitati proprii sau anexe, prestari de servicii si altele asemenea.
Excedentele rezultate din executia bugetelor institutiilor publice finantate din venituri proprii si
subventii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat bugetele
fondurilor speciale se regularizeaza la sfarsitul anului cu bugetul din care sunt finantate, in limita
sumelor primite de la acesta.
Excedentele anuale rezultate din executia bugetelor institutiilor publice, finantate integral
din venituri proprii, se reporteaza in anul urmator.

Finantarea din imprumuturi

Imprumut temporar pentru infiintarea unor activitati sau institutii publice
In cazul in care, la infiintarea in subordinea unor ordonatori principali de credite, a unor
institutii publice sau a unor activitati finantate integral din venituri proprii, acestea nu dispun de
fonduri suficiente, in baza documentatiilor temeinic fundamentate, ordonatorii principali de
credite pot acorda imprumuturi fara dobanda din bugetul propriu, pe baza de conventie.
Imprumuturile acordate de ordonatorul principal de credite se ramburseaza integral in
termen de 6 luni de la data acordarii.
Imprumuturi bancare sau prin emitere de obligatiuni
Unul din principiile de baza avute in vedere la construirea bugetelor este principiul
echilibrului, principiu care limiteaza prevederile de cheltuieli publice la posibilitatea de acoperire
cu resurse financiare, reflectate in veniturile bugetare.
De regula, presiunea asupra majorarii cheltuielilor publice, determinata in cele mai multe
cazuri de necesitati colective reale, este atat de puternica incat datorita faptului ca resursele
financiare bugetare de acoperire sunt limitate este nevoie sa se apeleze la surse alternative de
finantare. Una dintre sursele alternative utilizate o reprezinta imprumuturile prin creditele
bancare sau prin emisiune de obligatiuni.
In acest context din punct de vedere al scopului pentru care sunt utilizate, creditele
bancare se impart in:
 credite bancare pentru finantarea deficitului bugetului de stat sau a bugetelor locale;
 credite bancare pentru refinantarea datoriei publice;
 credite pentru finantarea necesitatilor pe termen scurt ale bugetului de stat si bugetelor
locale;
 credite bancare pentru finantarea unor activitati economice.
 Indiferent de scopul pentru care sunt utilizate, creditele bancare pot fi:
- interne
- externe

Imprumuturile angajate de stat sau de autoritatile publice locale, fac parte din datoria
publica.

Rambursarea imprumuturilor se asigura din urmatoarele surse:

 din surse ale contului general al trezoreriei statului;
 din bugetele locale;
 din alte surse prevazute in contractele de imprumut, cu care au fost garantate creditele
angajate: venituri, garantii, etc.;
 din imprumuturi de stat pentru refinantarea datoriei publice.
In situatia in care, la imprumuturile contractate sau garantate de stat, fondurile banesti
sunt insuficiente, pentru rambursarea lor, obligatiile asumate de agentii mandatari inceteaza prin
preluarea simultanta a obligatiilor de catre Ministerul Finantelor Publice.

A) Finantarea prin imprumuturi interne

Instrumentele imprumuturilor interne ce pot fi utilizate in finantarea institutiilor publice
sunt :
a) titlurile de stat in moneda nationala;
b) emiterea obligatiunilor municipale;
c) imprumuturile de stat de la bancile comerciale din Romania;
d) imprumuturile de stat de la alte institutii de credit din Romania si de la agentii
guvernamentale.

Imprumuturile de stat de la bancile comerciale sau de la alte institutii creditoare din Romania
Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa contracteze imprumuturi de stat de la
bancile comerciale sau de la alte institutii creditoare romanesti, in conditiile rezultate in urma
negocierilor.
Autoritatile administratiei publice locale pot angaja imprumuturi interne fara garantia
Guvernului, cu conditia informarii prealabile a Ministerului Finantelor Publice.

B) Credite bancare externe

Finantarea prin credite externe poate fi :
 din credite externe guvernamentale;
 din credite externe cu garantia statului

Instrumentele datoriei publice externe sunt urmatoarele:

a) titlurile de stat in valuta, emise pe pietele financiare externe;
b) imprumuturile de la guverne straine, agentii guvernamentale straine, institutii financiare
multilaterale sau de la alte organizatii internationale;
c) imprumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;
d) imprumuturile directe de la investitori privati, pe termen scurt, mediu sau lung;
e) imprumuturile de la bancile straine sau de la companii straine;
f) alte imprumuturi, dupa caz.
 Efectuarea de plati din credite bugetare prin trezorerie
Ordonatorii de credite pot dispune plati din creditele bugetare deschise sau repartizate,
dupa caz, pentru efectuarea cheltuielilor aprobate prin bugetul propriu, cheltuieli materiale si
prestari servicii, alocarea subventiilor institutiilor si activitatilor din subordine, cheltuieli de
capital.
Platile din creditele bugetare se efectueaza in toate cazurile din initiativa ordonatorilor de
credite care poarta raspunderea asupra utilizarii mijloacelor bugetare in conformitate cu
prevederile legale in vigoare.
Platile pot fi dispuse:
in numerar, prin casieria institutiilor dupa ridicarea sumelor din cont
prin virament, decontarea din cont, in favoarea furnizorilor. Platile prin decontare din cont au la baza
contractele sau comenzile incheiate cu furnizorii.

In vederea efectuarii platilor prin trezorerie, se folosesc urmatoarele forme:

 cecul pentru eliberarea numerarului in cont;
 ordin de plata prin care ordonatorul de credite dispune efectuarea de plati din conturile sale
in favoarea agentilor economici, bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat ,
bugetelor locale;
 cecul cu limita de suma, cu rezervarea prealabila a creditelor bugetare, in vederea efectuarii
platilor prin cont.

Platile se dispun pe destinatiile si in limita creditelor bugetare deschise si repartizate,

prevazute in bugete pe subdiviziunile clasificatiei bugetare.
Documentele de plata se semneaza de ordonatorul de credite si de seful compartimentului
financiar contabil sau inlocuitorul de drept.
Ordonatorii de credite prezinta documentele de plati trezoreriei din localitatea in care isi
au deschise conturile la compartimentul de control cheltuieli impreuna cu documentele
justificative.

Documentele de plata derulate prin trezorerie se inregistreaza in conturi deschise pe

institutii, pe capitole de cheltuieli aprobate si anume:
a) cheltuieli curente: cheltuieli de personal, cheltuieli materiale, subventii, transferuri
b) cheltuieli de capital

Documentele de plata depuse la trezorerie sunt insotite de documente din care sa rezulte
necesitatea si oportunitatea cheltuielilor ce urmeaza a se efectua si documentele justificative care
stau la baza platii.

Organele trezoreriei exercita control financiar preventiv asupra efectuarii platilor de catre
ordonatorii de credite pe baza documentelor prezentate, urmarind in mod special:
a) incadrarea in limita creditelor bugetare deschise sau repartizate pe capitole si categorii de cheltuieli.
In acest scop se stabileste disponibilul de credite la fiecare document de plata, pe baza contului „Credite
deschise din bugetul de stat” ( capitol si categorii de cheltuieli), din care se scad platile inregistrate in
contul „Cheltuieli din bugetul de stat” (pe capitole si categorii de cheltuieli), rezultatul se compara in
documentele de plati prezentate. In cazul in care unele documente nu au acoperire in disponibilul de
credite bugetare deschise sau repartizate, documentele respective se restituie ordonatorului de credite
b) respectarea destinatiilor creditelor bugetare pe subdiviziuni ale clasificatiei bugetare si a
dispozitiilor legale de autorizare a platii.

Finantarea pe programe
Finantarea pe programe se diferentiaza de finantarea traditionala pe categorii de venituri
si cheltuieli in ceea ce priveste pregatirea, analizarea si prezentarea bugetului. In loc sa se axeze
pe ceea ce o institutie publica achizitioneaza, un buget pe programe aloca sume de bani
programelor mari, axandu-se pe rezultatele ce se asteapta a se obtine in urma desfasurarii
activitatilor si serviciilor. De exemplu, domeniile programelor identificate de obicei de catre o
autoritate publica locala sunt siguranta publica, lucrari publice, servicii de recreere, servicii
sociale si de administrare generala.
Domeniile programelor sunt in general raportate la obiectivele organizatiei si, de obicei, se
intersecteaza cu domeniile de activitate ale entitatii.
Punctul de referinta al elaborarii bugetului pe programe este ca permite conducatorilor
institutiei publice sa gandeasca bugetul intr-o maniera care lasa loc imbunatatirii sistemului decizional
in ceea ce priveste obiectivele organizatiei. Intr-un buget pe programe, veniturile si cheltuielile se leaga
de obiectivele stabilite pe o perioada de mai multi ani.
Un buget pe programe identifica rezultatele anticipate ale acestor investitii sau lucrari
prevazute a se realiza.
Ordonatorii principali de credite analizeaza si propun programe pentru finantarea unor
actiuni, obiective, proiecte avand in vedere scopurile urmarite, directiile de actiune si rezultatele
scontate a se obtine in perioada respectiva, precum si prezentarea deciziilor in legatura cu
modalitatea de alocare a resurselor in functie de prioritati.

Programele elaborate de fiecare ordonator principal de credite trebuie sa asigure:

 corelarea activitatilor desfasurate cu obiectivele si principiile cuprinse in Programul de
Guvernare;
 selectarea prioritatilor din domeniul de activitate coordonat;
 utilizarea eficienta a resurselor;
 transparenta in ceea ce priveste utilizarea resurselor publice.
Programele se intocmesc in cadrul fiecarui capitol si subcapitol de cheltuieli, pe
obiective, proiecte, urmand ca acestea sa fie utilizate si urmarite pe parcursul executiei bugetare.
Finantarea pe baza de programe se realizeaza in una din urmatoarele variante:
 capitolul de cheltuieli sa se identifice cu programul;
 fiecarui capitol de cheltuieli sa ii revina mai multe programe care sa se identifice ca
subcapitole bugetare;
 fiecarui capitol si subcapitol de cheltuieli sa ii revina mai multe programe.

Propunerile pentru proiectul de buget sunt insotite de programele ordonatorilor principali

de credite finantati din bugetul de stat insotite de programele elaborate in acest scop.
Institutiilor publice li se recomanda sa analizeze, identifice si sa elaboreze programe
specifice activitatilor finantate din bugete, care sa fie aprobate ca anexe la aceste bugete.
Bugetul pe programe subliniaza avantajele pe care comunitatea le castiga de pe urma
cheltuielilor facute de institutia publica.
Beneficiile obtinute in urma folosirii unui buget pe programe ca un instrument primar de
operare a bugetului sunt ca:
  datele financiare sunt prezentate intr-un mod transparent;
 se incurajeaza o realizare a unei activitati mai eficiente si mai coordonate;
 axarea bugetului pe prioritatile comunitatii si pe posibilitatile financiare ale acesteia.

Surse alternative de finantare

Finantarea cheltuielilor de capital ridica o serie de probleme, atat la nivelul institutiilor
publice, cat si la nivelul agentilor economici, datorita insuficientei resurselor de finantare.
Datorita acestui fapt, de multe ori, entitatile patrimoniale au de ales intre mentinerea in stare de
exploatare a bazei tehnico materiale existente, cu costuri relativ rezonabile, dar cu un randament
scazut sau cu investirea unor sume considerabile in modernizarea dotarilor existente sau prin
achizitii de active fixe competitive. Pentru a face fata acestor provocari, sursele de finantare
utilizate in mod traditional, respectiv fondurile proprii, subventiile de la bugetele publice sau
creditele bancare s-au dovedit a fi insuficiente.
Pentru a depasi aceste limite, in ultima perioada, datorita unui cadru legislativ stimulativ,
printre alternativele cele mai utilizate intalnim parteneriatele public – private si achizitiile in
sistem leasing.

Parteneriate public-private
Parteneriatul public-privat reprezinta una din cele mai expansioniste institutii din
contextul economic si juridic european actual. Ea reprezinta, in fapt, asocierea, sub diverse
forme, dintre sectorul public si cel privat pentru finantarea, construirea, modernizarea,
intretinerea, operarea, administrarea si/sau managementul unor bunuri ori servicii publice. Cele
mai utilizate forme de parteneriat public-privat sunt concesiunile.
Printre primele tipuri de acorduri susceptibile de calificarea parteneriat public-privat se
situeaza contractele numite de asociere in participatiune intemeiate pe vechile dispozitii ale
Codului comercial roman (art. 215 si urmatoarele) precum si societatile comerciale constituie in
baza Legii nr. 31/1990, prin asocierea dintre autoritati ale administratiei publice si investitori
privati in scopul derularii unor proiecte investitionale.

Cadrul juridic
Reglementarea proiectarii, finantarii, constructiei, exploatarii, intretinerii si transferului
oricarui bun public pe baza parteneriatului public-privat are la baza urmatoarele acte normative :
 O.G.nr.16/2002, modificata prin Legea nr. 470/2002; O.U.G. nr. 15/2003;
 Legea nr. 293/ 2003.
Proiectul de parteneriat public-privat se realizeaza in intregime sau in majoritate cu
resurse financiare proprii ori atrase de catre investitor, pe baza unui model de parteneriat public-
privat, in urma caruia va rezulta un bun public; bunul public poate fi realizat si prin intermediul
unei companii de proiect.
Contractul de parteneriat public-privat este actul juridic care statueaza drepturile si
obligatiile autoritatii publice si ale investitorului pentru intreaga perioada de functionare a
parteneriatului public-privat, acoperind una sau mai multe dintre etapele de pregatire, finantare,
constructie sau exploatare a unui bun public, pe o durata de timp determinata, dar nu mai mare
de 49 de ani.
Tipurile principale de proiecte de parteneriat public-privat
 proiectare-constructie-operare (DBO) - un contract intre autoritatea publica si investitor,
in care proiectarea (incepand cu faza de proiect tehnic), constructia si exploatarea sunt
 transferate investitorului pe o durata de maximum 49 de ani. Contractul poate include si
finantarea proiectului public-privat de catre investitor. Contractul poate prevedea faptul
ca investitorul asigura si servicii prin intermediul proiectului public-privat. La finalizarea
contractului bunul public este transferat, cu titlu gratuit, autoritatii publice, in buna stare
si liber de orice sarcina sau obligatie.
 constructie-operare-reinnoire (BOR) - investitorul isi asuma finantarea, constructia si
costurile pentru operarea si intretinerea bunului public, pe o durata de maximum 49 de
ani. Investitorului i se permite sa perceapa, cu respectarea prevederilor legale in vigoare,
tarife corespunzatoare pentru utilizarea bunului public pentru o perioada stabilita. In acest
mod investitorul poate sa recupereze investitia si sa finanteze intretinerea si poate sa
asigure un profit rezonabil. Aceste niveluri de tarifare sunt stabilite in prima oferta a
investitorului. Ulterior investitorului i se permite sa renegocieze nivelul de tarifare la
reinnoirea dreptului de exploatare a facilitatii pentru o noua perioada, la expirarea
perioadei stabilite initial, daca aceasta a fost mai mica de 49 de ani. Durata totala a
contractului initial si a noii perioade nu poate depasi 49 de ani in total. La finalizarea
contractului bunul public este transferat, cu titlu gratuit, autoritatii publice, in buna stare
si liber de orice sarcina sau obligatie.
 constructie-operare-transfer (BOT) - un contract in care investitorul isi asuma
constructia, incluzand finantarea, exploatarea si intretinerea unui bun
public. Investitorului i se permite sa perceapa tarife de utilizare pentru a-si recupera
investitia si a-si acoperi costurile de intretinere, inclusiv pentru a obtine un profit
rezonabil. La finalizarea contractului bunul public este transferat, cu titlu gratuit,
autoritatii publice, in buna stare si liber de orice sarcina sau obligatie.
 leasing-dezvoltare-operare (LDO) - un contract incheiat intre autoritatea publica si
investitor, in care investitorul preia in leasing un bun public existent (avand inclusiv
dreptul de a obtine venituri din furnizarea anumitor servicii), pentru o perioada care nu
poate depasi 49 de ani. In acest tip de contract investitorul nu este obligat sa investeasca
in bunul public. La finalizarea contractului bunul public este transferat, cu titlu gratuit,
autoritatii publice, in buna stare si liber de orice sarcina sau obligatie.
 reabilitare-operare-transfer (ROT) - un contract intre autoritatea publica si investitor, in
care bunul public este transferat investitorului. Investitorul finanteaza, reabiliteaza,
opereaza si intretine bunul public pentru o anumita perioada, care nu poate depasi 49 de
ani. Dupa aceasta perioada bunul public este transferat, cu titlu gratuit, autoritatii publice,
in buna stare si liber de orice sarcina sau obligatie.

Etapele parcurse in promovarea parteneriatului public-privat

Initierea proiectului apartine autoritatii publice care intocmeste un studiu de
prefezabilitate. Costurile generate de realizarea studiului de prefezabilitate cad in sarcina
initiatorului.

Primirea scrisorilor de intentie insotite de documentul atasat scrisorii de intentie, din

partea investitorilor interesati in termen de 60 de zile de la data publicarii intentiei de initiere a
unui proiect de parteneriat public-privat de catre autoritatea publica

Selectionarea celor mai bune scrisori de intentie, exprimate in termeni tehnici, economici
si financiari de catre investitori.
 Incheierea acordului de proiect cu fiecare dintre investitorii care indeplinesc conditiile
continute in anuntul publicat. Acordul de proiect trebuie sa defineasca precis obligatiile si
drepturile fiecarei parti, precum si modalitatile de stingere reciproca a obligatiilor.

Numirea comisiei de specialisti care sa analizeze toate aspectele generale economico-

financiare si juridice ale proiectului pentru negocierea conditiilor de realizare a proiectului de
parteneriat public-privat, pe baza clauzelor acordului de proiect si a studiului de prefezabilitate.

Elaborarea studiului de fezabilitate a proiectului

Prezentarea autoritatii publice a rezultatelor negocierii, a conditiilor de realizare a

proiectului si a propunerilor de continuare a negocierii cu investitorii selectionati, pe baza
studiului de fezabilitate.

Operatiuni de leasing
Leasingul este definit in Europa continentala ca o operatiune financiara de creditare, la
care participa o institutie specializata pentru operatiuni financiare de creditare prin leasing
si utilizatorul, care este o intreprindere, o colectivitate sau chiar o persoana particulara, pentru:
- bunuri mobile pentru utilizare profesionala;
- imobile care se utilizeaza in mod profesional de persoane particulare sau instituii publice

Originalitatea leasingului consta, in principal, in conceptia dinamica asupra finantarii,

intemeiata pe ideea ca o investitie productiva poate sa fie finantata chiar din resursele proprii ale
societatii de leasing, folosite in activitatea acesteia.
Leasingul ofera o veritabila alternativa in raport cu actul de cumparare directa de catre
beneficiar a unui bun, pentru care resursele financiare sunt cele proprii, ori cele trase prin
imprumuturi, ori mai frecvent printr-o finantare mixta (din resurse proprii si imprumuturi).
Interesul major pe care-l ofera leasingul este acela de a asigura finantarea integrala cu mijloace
exterioare, astfel incat intreprinderea este dispensata de a recurge la fonduri proprii, ce permite
astfel, realizarea unei economii de fonduri proprii, care pot fi utilizate in alte scopuri, ori
contribuie numai la intarirea puterii financiare a intreprinderii, intrucat aceasta nu mai este
nevoita a renunta la dezvoltarea infrastructurilor sale.
Operatiunile de leasing contau in transmiterea pentru o perioada determinata a dreptului
de folosinta asupra unui bun de catre locator/finantator, unui utilizator, la solicitarea acesteia,
contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing
locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara
bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale. Utilizatorul
poate opta pentru cumpararea bunului inainte de sfarsitul perioadei de leasing, daca partile
convin astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract.
Operatiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum si bunuri mobile de
folosinta indelungata, aflate in circuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si video,
a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si a drepturilor de autor.
In functie de optiunile utilizatorului si de clauzele prevazute in contractul de leasing
exista doua tipuri de leasing :
 leasing financiar;
 leasing operational.
 Leasingul financiar

Leasingul financiar este operatiunea de leasing care indeplineste una sau mai multe
dintre urmatoarele conditii:
 riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din
momentul incheierii contractului de leasing;
 partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului
dreptul de proprietate asupra bunului;
 utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta
cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea
poate fi exprimata;
 perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata
normata de utilizare a bunului, chiar daca in final dreptul de proprietate nu este transferat;

Valoare reziduala reprezinta valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face

transferul dreptului de proprietate asupra bunului catre utilizator;
Rata de leasing reprezinta cota-parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de
leasing. Dobanda de leasing reprezinta rata medie a dobanzii bancare pe piata romaneasca.
Rata de leasing va fi calculata tinandu-se seama de valoarea de intrare si de dobanda de
leasing aferenta, esalonata pe perioada derularii contractului.
Achizitiile de mijloace fixe sunt tratate ca investitii, fiind supuse amortizarii in
conformitate cu actele normative in vigoare;
Calculul si evidentierea amortizarii bunului ce face obiectul contractului se vor efectua
de catre utilizator.

Leasingul operational

Leasingul operational este operatiunea de leasing care nu indeplineste nici una dintre
conditiile mentionate la leasingul financiar.
In cazul leasingului operational, rata de leasing reprezinta cota de amortizare calculata in
conformitate cu actele normative in vigoare si un beneficiu stabilit de partile contractante.
Rata de leasing va fi calculata tinandu-se seama de valoarea de intrare a bunului, de
beneficiul stabilit de parti si de amortizarea unei parti din valoarea de intrare a acestuia. Regimul
de amortizare va fi stabilit de parti, de comun acord, in conformitate cu dispozitiile Legii nr.
15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, republicata;
Spre deosebire de leasingul financiar, la care valoarea bunului achizitonat se inregistreaza
pe costuri sub forma amortizarii, in cazul lesingului operational rata de leasing se inregistreaza
integral pe costurile perioadei.

Proceduri de achizitie in regim de leasing si de intocmire a contractelor

Pentru efectuarea unei operatiuni de leasing orice persoana fizica sau juridica va formula
unei societati de leasing o oferta ferma, insotita de lista cuprinzand bunurile care vor constitui
obiectul contractului de leasing, precum si de acte din care sa rezulte situatia sa financiara.
In cadrul operatiunilor de leasing utilizatorul are dreptul de a-si alege, cu acordul societatii de
leasing, furnizorul, precum si societatea care va asigura bunul.
 Contractul de leasing

Contractul de leasing trebuie sa cuprinda minimum urmatoarele elemente:

a) partile in contractul de leasing:
- locatorul/finantatorul;
- utilizatorul;
b) descrierea exacta a bunului care face obiectul contractului de leasing;
c) valoarea totala a contractului de leasing;
d) valoarea ratelor de leasing si termenul de plata a acestora;
e) perioada de utilizare in sistem de leasing a bunului;
f) clauza privind obligatia asigurarii bunului.

Pe langa elementele mentionate contractul de leasing financiar trebuie sa cuprinda

urmatoarele:
a) valoarea initiala a bunului;
b) clauza privind dreptul de optiune al utilizatorului cu privire la cumpararea bunului si la
conditiile in care acesta poate fi exercitat.

Contractul de leasing nu se poate incheia pe un termen mai mic de un an.

Contractele de leasing constituie titlu executoriu, daca utilizatorul nu preda bunul in
urmatoarele situatii:
- la sfarsitul perioadei de leasing, daca utilizatorul nu a formulat optiunea cumpararii bunului
sau a prelungirii contractului;
- in cazul rezilierii contractului din vina exclusiva a utilizatorului.

Obligatiile partilor
Obligatiile locatorului/finantatorului:
a) sa respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesitatilor;
b) sa incheie contract de vanzare-cumparare cu furnizorul desemnat de utilizator, in conditiile
expres formulate de catre acesta;
c) sa incheie contract de leasing cu utilizatorul si sa transmita acestuia, in temeiul contractului
de leasing, toate drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare, cu exceptia dreptului
de dispozitie;
d) sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului, care consta in posibilitatea de a opta pentru
prelungirea contractului sau pentru achizitionarea ori restituirea bunului;
e) sa ii garanteze utilizatorului folosinta linistita a bunului, in conditiile in care acesta a
respectat toate clauzele contractuale;
f) sa asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite in leasing.

Obligatiile utilizatorului:
a) sa efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing;
b) sa exploateze bunul conform instructiunilor elaborate de catre furnizor si sa asigure
instruirea personalului desemnat sa il exploateze;
c) sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fara acordul
finantatorului;
 d) sa efectueze platile cu titlu de rata de leasing in cuantumul valoric stabilit si la termenele
prevazute in contractul de leasing;
e) sa suporte cheltuielile de intretinere si alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing;
f) sa isi asume pentru intreaga perioada a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare,
totalitatea obligatiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv
riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, si continuitatea
platilor cu titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing;
g) sa permita finantatorului verificarea periodica a starii si a modului de exploatare a bunului
care face obiectul contractului de leasing;
h) sa il informeze pe finantator, in timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate,
venit din partea unui tert;
i) sa nu aduca modificari bunului fara acordul finantatorului;
j) sa restituie bunul in conformitate cu prevederile contractului de leasing.

Obligatii privind inregistrarea si evidenta bunurilor achizitionate in regim de

leasing
Societatile comerciale care efectueaza operatiuni de leasing, precum si societatile
comerciale care utilizeaza bunuri mobile sau imobile in sistem de leasing sunt obligate sa inscrie
in evidentele lor contabile urmatoarele date:
a) valoarea de intrare a bunurilor la momentul incheierii contractului de leasing;
b) suma totala a ratelor de leasing aferente contractului intr-un exercitiu financiar, inclusiv
cuantumul lor indexat, daca partile au prevazut in contract actualizarea periodica a ratelor:
d) evaluarea la data inchiderii bilantului contabil a ratelor ramase de rambursat.
Operatiunile vor fi evidentiate in mod distinct, dupa natura bunului inchiriat.
Contractele de leasing care au ca obiect utilizarea bunurilor imobile vor fi inscrise in Cartea
funciara - partea a III-a, din registrul cadastral de publicitate imobiliara de la biroul judecatoriei
in a carei raza teritoriala de activitate este situat bunul respectiv.
In cazul in care intervin schimbari in ceea ce priveste sediul utilizatorului sau al
finantatorului ori schimbari cu privire la situatia juridica a bunului, finantatorul si utilizatorul
trebuie sa procedeze la rectificare in Cartea funciara si la oficiul registrului comertului.
Inregistrsrea in contabilitate a operatiunilor de leasing se face potrivit Normelor privind
inregistrarea in contabilitate a operatiunilor de leasing aprobate prin OMF nr.686/1999.

Facilitati
Cheltuielile de asigurare a bunului care face obiectul unui contract de leasing sunt
deductibile fiscal de catre partea obligata prin contract sa plateasca primele de asigurare.
Bunurile mobile care sunt introduse in tara de catre utilizatori, persoane fizice sau
juridice romane, in baza unor contracte de leasing incheiate cu societati de leasing, persoane
juridice straine, se incadreaza in regimul vamal de admitere temporara, pe toata durata
contractului de leasing, cu exonerarea totala de la obligatia de plata a sumelor aferente
drepturilor de import, inclusiv a garantiilor vamale.
Bunurile mobile care sunt introduse in tara de societatile de leasing, persoane juridice
romane, in baza unor contracte de leasing incheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice
romane, se incadreaza in regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata a sumelor aferente
tuturor drepturilor de import.
 In aceste situatii utilizatorul este obligat sa achite taxa vamala calculata la valoarea
reziduala a bunului din momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, care nu poate fi
mai mica de 20% din valoarea de intrare a bunului.
Termenul in cadrul caruia bunurile urmeaza sa fie restituite sau sa primeasca o noua destinatie
vamala este cel convenit intre parti prin contractul de leasing, dar nu poate fi mai mare de 7 ani
de la data introducerii in tara a bunului.
Subansamblurile si componentele introduse in tara de societatile de leasing in scopul
producerii de bunuri care vor face obiectul unor contracte de leasing sunt exceptate de la plata
taxelor vamale si a taxei pe valoarea adaugata.

Autoritatea publica emite o decizie cuprinzand lista investitorilor ierarhizati pe criteriul

celei mai bune oferte in termeni tehnico - economici si financiari. Decizia se comunica in scris,
simultan, tuturor investitorilor participanti la selectie.
Negocierea finala a unui contract de parteneriat public-privat se face cu investitorul cel
mai bine clasat.
Contractul de parteneriat public-privat in forma negociata este supus spre aprobare
Guvernului sau autoritatii publice locale, potrivit competentei si atributiilor legale aferente
categoriei bunului public in cauza.