În opinia mea, scrierea,,Papagalul și celelalte păsări”, de Grigore Alexandrescu este o fabulă, deoarece

autorul exprimă alegoric prin intermediul animalelor,păsărilor,plantelor,obiectelor neînsuflețite, acțiuni

specifice oamenilor, accentuand defectele acestora și încheindu-se printr-o morală cu conținut educativ.

În primul rând, este o opera epică în versuri cu o structură specifică.Astfel, prima parte se povestește o
scurtă întâmplare la care iau parte personaje-păsări:un papagal,pasăre de noroc,dar și de ghinion ce
simbolizează flecăreala și alte păsări,considerate prevestitoare,mesagere ale cerului, imaginea sufletului
liber, asemănate cu destinul.

Acțiunea fabulei este simplă, urmează un singur fir narativ, este liniară și concisă. Putem recunoaște în
înlănțuirea evenimentelor schița unui subiect epic. Astfel se prezintă dorința unui papagal de,, a se
plimba”prin pădure,părăsindu-și,,colivia”ce-l lipsea de libertate,loc al singurătății. Din acest
moment,personificându-l, devine un critic al păsărilor,,ce cântau”,este un fel greșit de a intra într-o
situație care îi este necunoscută: manifestarea păsărilor pe care le vedea pentru prima dată.Le
corectează,le ceartă,atribuindu-și rolul de dirijor,observând filomelei-rândunica-adevărate reguli de
teorie muzicală.Derutate,,supărate”,păsările tac,își potolesc glasurile,apoi vor să li se exemplifice prin
cântecul lui propriu,,cu prea minunatu-i glas”,,șuierare”-o ușoară,subtilă ironie!- cum se cântă.Este o
adevărată revoltă păsărească exprimată prin verbe:,,strigând,merseră,să vorbească,să silească,să
cânte”,iar vocativul,,împărate”susține strigătul de nemulțumire,de neliniște a vieții obișnuite tulburate
acum de un oaspete nedorit.

Răspunsul,monologul- papagalului constituie morala fabulei: are o atitudine de ezitare,din certăreț

devine timid,plin de jenă-nu s-a așteptat la o așa cerință,recunoscând printr-un discurs adevărul:,,eu râz
de-alții,iar cât despre mine,deloc cântăreț nu sunt”. Prin morală, scriitorul își exprimă dezaprobarea față
de papagalul,obligându-l să recunoască adevărul,n-a fost decât un moralist,a criticat pe alții,dar,în final,
s-a dovedit un ipocrit. Principalul mod de expunere este narațiunea, în final apare monologul
papagalului,iar vocabularul este simplu.

În al doilea rând, opera prezintă un defect omenesc pus pe seama unui papagal,prin intermediul
alegoriei, sugerând omul superficial,căruia îi place să dojenească;înțelegem că niciun om nu-i este
superior altuia. Autorul își exprimă atitudinea critică față de defectul înfățișat, urmărind îndreptarea
acestuia.

În concluzie, ținând cont de argumentele menționate, putem afirma că textul citat este o fabulă.