Tâlharul pedepsit, de Tudor Arghezi

(comentariu literar, rezumat literar, aprecieri

critice)
Tâlharul pedepsit, de Tudor Arghezi, este o poezie pentru copii a cărei primă ediţie a
fost publicată în volumul Prisaca în 1954 la Bucureşti.

Tâlharul pedepsit este o poveste cu tâlc, prin care poetul aduce aminte că nu tot ce
este mic este slab şi, că mai ales puterea creşte când sunt mai mulţi.
Un şoarece a îndrăznit să se furişeze într-un stup de albine, pentru a-l prăda ca un
„hoţ” şi „borfaş”. Dar roiul de albine sărind pe el l-au copleşit, înţepându-l şi
băgându-l în ceară, ca într-un „coşciug”.

Morala poezii - care poate fi şi o mică fabulă este că niciodată să nu te crezi mare
cu cel mic, pentru că puterea se adună „din toţi micii împreună”.

TALHARUL PEDEPSIT

Talharul pedepsit este o foarte scurtă povestire alegorică, în versuri, în care autorul, personifica
unul dintre animalele din universul inconjurator al copiilor (un soricel) si satirizează deprinderea lui de
a fura, cu scopul de a preveni manifestarea unui astfel de prost obicei. Prin urmare are caracteristicile
fabulei ca specie literara

Poezia are in structura o prima parte- povestirea propriu-zisă si o a doua - morala.

Constructia poeziei are la baza personificarea ca figura de stil

TITLUL este o metafora care sugereaza deznodamantul intamplarii descriese in poezie

CONTINUTUL

Inceputul poeziei fixeaxa locul si timul actiunii: “ Intr-o zi, prin asfintit, “

Poezia descrie in continuare isprava micului animalut: facandu-si socoteala ca este mai mare si prin
urmare mai puternic decat o albina, soricelul a intrat intr-un stup sa fure miere.

Soaricele a-ndraznit
Sa se creada in putere
A prada stupul de miere.
 El intrase pe furis,
Strecurat pe urdinis,
Se gandea ca o albina -i
Slaba, mica si putina,
Pe cand el, hot si borfas,
Langa ea-i un urias.

In stup insa, a dat ochii cu familia albinei, care a tabarat pe el si drept pedeapsa l-a imbracat tot
in ceara

Nu stiuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul
Si-si pusese-n cap minciuna
Ca da-n stup de cate una.

Mesajul finalul poeziei este usor de receptat de copii si anume: furtul se pedepseste si unitatea
familiei inseamna putere .

Nu ajunge, vream sa zic,

Sa fii mare cu cel mic,
Ca puterea se aduna
Din toti micii impreuna

COMPOZITIE

 de epitete la constructia portretul fizic al albinei: Slaba, mica si putina,

 personificare: soarecele gandeste
 Versificatia asigura muzicalitate
 Ritm: trohaic prima silaba fiind accentuata, iar a doua neaccentuata
 Rima: imperecheata
 Masura: 7- 8 silabe

Tâlharul pedepsit
Într-o zi, prin asfinţit,

Şoaricele a-ndrăznit

Să se creadă în putere

A prăda stupul de miere.

El intrase pe furiş,

Strecurat pe urdiniş.

Se gândea că o albină-i

Slabă, mică şi puţină,

Pe când el, hoţ şi borfaş,

Lângă ea-i un uriaş.

Nu ştiuse că nerodul

Va da ochii cu norodul

Şi-şi pusese-n cap minciuna

Că dă-n stup de câte una.

Roiul, cum de l-a zărit

C-a intrat, l-a copleşit.

Socoteală să-i mai ceară?

Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,

De la bot până la coadă,

Tăbărâte mii, grămadă,

Şi l-au strâns cu meşteşug,

Încuiat ca-ntr-un coşciug.

Nu ajunge, vream să zic,

Să fii mare cu cel mic,

Că puterea se adună

Din toţi micii împreună.