Legenda ghiocelului

Ghiocelul gingas, subtirel la trup, cu clopotelul delicat de un alb pur, a fost ales de
catre Zana Primavarasa vesteasca intregii naturi ca domnia Zanei Iarna a luat
sfarsit. In jurul ghiocelului, simbol al inocentei si al smereniei, plutesc numeroase
superstitii, mituri si legende, fie crestine, fie de natura pagana.
Cel mai cunoscut si iubit simbol al primaverii, ghiocelul, se spune ca ar fi fost
un barbat vaduv care avea opt copii, patru fete si patru baieti. Recasatorindu-se cu
o femeie haina la suflet, copiii au fost alungati din casa de aceasta.Necajiti, ei s-au
transformat in opt specii diferite de flori. Cand tatal le-a observat lipsa, i-a cautat si
negasindu-i s-a metamorfozat si el intr-o floare, in ghiocel. De aceea, se spune ca
in fiecare an, primavara, ghiocelul apare primul si cheama toate celelalte flori.
Legendele balcanice povestesc ca ghioceii au aparut dupa ce mai multi copii au
fost alungati de acasa de catre parinti si lasati afara in viscol. Neavand nici un loc
in care sa se adaposteasca, ei au murit. Dar Dumnezeu, fiindu-i mila de aceste
fiinte nevinovate, a hotarat ca trupurile lor firave sa se transforme in ghiocei albi ca
suflete lor pure si sa vesteasca oamenilor venirea Primaverii si renasterea naturii.
O alta varianta a acestor legende balcanice spune ca, copiii Vantului de Primavara
si-au pierdut mama. Tatal lor s-a recasatorit cu fiica Vantului de Miaza Noapte, o
femeie cu o fire si ursuza. In absenta sotului, mama vitrega a alungat copiii de
acasa, pe o vreme rea, vijelioasa, tocmai cand se lupta mai amarnic frigul cu
caldura. Pentru ca nu mai puteau sa indure frigul si foamea, copiii l-au rugat pe
Dumnezeu sa le vina in ajutor iar Acesta i+a transformat in ghiocei, primele flori
ale primaverii.
Conform unei legende crestine ghioceii au aparut in momentul in care Adam si
Eva au fost alungati din Rai. Ajunsi pe Pamant si nemaivazand asemenea viscol si
ninsoare, au incercat sa caute calea de intoarcere in Rai, dar nu au mai gasit-o. Un
inger a transformat fulgii de zapada in flori de ghiocei pe care i-a daruit acestora
drept simbol al sperantei si al posibilitatii izbavirii de pacat.

Legenda ghiocelului referat

Page 1/3

Intr-una din legendele despre ghiocel, se spune ca atunci cand Dumnezeu i-a
alungat din rai pe Adam si Eva, pe pamant era iarna si totul era acoperit de zapada.
Eva era copletita de frig si a inceput sa planga, amintindu-si cu regret de gradinile
Raiului. Pentru a o consola, Dumnezeu a transformat cativa fulgi de zapada in flori
de ghiocei. Potrivit acestui mit, ghioceii sunt cele dintai flori aparute pe pamant si
sunt un simbol al sperantei.
O alta varianta a acestei legende spune ca: Dupa ce Dumnezau ii alunga din Rai
pe Adam si Eva, acestia privira imprejur si era tare urat. Erau numai nori, zapada si
ceata si era frig de-ti ingheta inima. Eva incepu sa planga. Dar Martisor, zbura
cativa fulgi de nea direct in mana plina de lacrimi a Evei. Si cum de cadea un fulg
pe o lacrima, de indata se si prefacea in ghiocel! Pana se facu un buchet mare si
frumos! Iar Eva incepu a rade pentru ca era un semn de la Dumnezau care-i spunea
ca venea primavara. (legenda povestita de Doda Balasa, Valcele, Tismana, 1975)
Germanii au o alta legenda despre ghiocel. Ea spune ca atunci cand Dumnezeu a
facut toate lucrurile pe pamant, El a rugat zapada sa mearga la flori si sa ia putina
culoare de la ele. Una dupa alta, florile au refuzat sa-i dea culoarea lor zapezii.
Atunci, foarte suparata, zapada a rugat un ghiocel sa-i dea putin din albul sau pur.
Ghiocelul, marinimos din fire, a acceptat. Ca rasplata, de atunci si pana in zilele
noastre, zapada il lasa pe ghiocel sa infloreasca primul si sa vesteasca oamenilor
venirea primaverii.
Intr-o legenda engleza, o tanara fata pe nume Kerma, si-a gasit iubitul mort. Ca
ofranda ea a asezat in rana lui o floare de ghiocel. Tanarul nu a revenit la viata, dar
trupul sau s-a transformat intr-un palc de ghiocei.
O legenda de pe meleagurile moldovene spune ca, in timpul luptei Primaverii cu
Iarna (care nu vroia cu niciun chip sa-i cedeze locul), frumoasa Primavara s-a taiat
la deget, iar picaturile de sange au cazut pe pamant, in zapada care s-a topit. In
scurt timp, in acel loc a rasarit primul ghiocel, simbolizand
victoria Primaverii asupra Iernii.
Eugen Jianu, ne povesteste despre o legenda a ghiocelului dintr-o cu totul alta
perspectiva.
"Iarna in puterea ei: peste tot numai omaturi. Si intr-o buna zi, sfielnic, alb si
plapand, ghiocelul isi suna clopotelul.
- Cine indrazneste sa mi se impotriveasca? se burzului Baba Iarna,
scuturandu-si cojoacele de nea si turturii de gheata. Abia dupa ce se uita binebine, jur-imprejur, a descoperit ghiocelul. Tu erai? Tu ti-ai gasit sa mi te
impotrivesti? Daca imi pun mintea cu tin , o sa te inghet la noapte.
- Nu va maniati, baba Iarna si mos Omat, le-a spus ghiocelul. Mie soarele mi-a
trimis veste printr-o raza jucausa, cerandu-mi sa ma arat lumii. M-am frecat
la ochi si iacata-ma-s!
Si, peste noapte, Baba larna si mos Omat au chemat gerul intr-ajutor. A mai
suflat si crivatul.
- Unde esti ghiocelule?, au chicotit cei doi. N-ai inghetat? Mai cutezi sa ni te
ridici impotriva?

Legenda ghiocelului referat

Page 2/3

- Drept sa va spun, baba Iarna si mos Omat, mi-a fost tare-tare frig. Era cat
pe ce sa ma smulga si vantul. Abia m-am putut piti dupa un bulgare de
pamant. Of, daca si la noapte o fi tot atat de frig, cu siguranta voi muri
inghetat!
Soarele auzind cu cata bunatate vorbeste ghiocelul vrajmasilor sai, i-a trimis
in ajutor multime de raze calde, intarindu-l.
Asa ca, dis de dimineata, ghiocelul a putut vedea alaturi de el, frati si surori
rasarind printre petece de nea.
- Baba Iarna, mos Omat, rasunau clopoteii lor in poiana, Baba larna, mos
Omat, hai sa ne jucam de-a prinselea!
Asa s-a dovedit ghiocelul mai tare decat iarna, vadindu-si rostul sau pe lume:
acela de a fi cea dintai floare care sa bucure omul."
Una dintre legendele lui I. I. Mirea, spune ca:
"Un inger calatorea intr-o zi prin inaltimea cerului, leganandu-se printre stelele
stralucitoare. El se apropia de fiecare stea si, de ici de colea, culegea cate o floare.
Dupa ce culese din fiecare stea, el se pogora pe pamant si rupse si de aici o floare.
Pe urma se sui in cer si disparu sub bolta albastra.
Florile de pe pamant, care vazusera ingerul stralucitor, fara sa vada ce floare luase
cu el, se intrebau care sa fie sora lor pe care ingerul a cules-o si a dus-o cu el!
- Este un trandafir - ziceau trandafirii.
- Este un crin alb ca si ingerul - ziceau crinii.
- Ba nu, drept sa va spun surioarelor, ca nu poate fi decat o lalea - zicea,
ingamfandu-se, o lalea foarte frumoasa.
Chiar si micsuneaua, care-i asa de modesta, zicea si ea, cu glas dulce, ca ingerul
luase o micsunea.
Deodata din inaltul cerului, o lacrima pica si veni sa straluceasca pe ghiocelul care
avea o tulpinita rupta. Ingerul nu se arata, insa un glas ceresc se auzi:
- Sarmana floare, floare cu adevarat modesta! Fiindca te-am rupt, cere-mi o
rasplata! Spune-mi ce ceri?
Ghiocelul tacu.
- Vrei tu mirosul trandafirului?
- Nu!
- Dragalasenia lalelei?
- Nu!
Vrei sa fii albastra ca floarea de liliac?
- Nu!
- Ce doresti atunci?
- Fiindca ai placerea sa-mi daruiesti ceva, fa sa ma nasc si sa infloresc indata ce se
duce zapada. Oamenii amortiti si ingetati de viscol si de ger, cand m-or vedea si
cand vor simti mireasma mea dulce, sa se simta incalziti si mangaiati ca se apropie
primavara.
Din ziua aceea, ghiocelul este cea dintai floare cere ne zambeste dupa iarna
posomarata."
Legenda ghiocelului referat

Page 3/3