Viorica - legenda si simbol

Legenda Viorelei
Legenda spune ca printesa Viorica era cea mai tanara dintre fiicele imparatului si
imparatesei regatului florilor. Datorita frumusetii nemaivazute a printesei, aceasta a fost
ursita de cea de-a douasprezecea ursitoare ca in primavara varstei de 12 ani sa fie
rapita de Zana Florilor.

Cu toate incercarile parintilor ei de a o pazi, Viorica este rapita la varsta de 12 ani,

primavara, si este prefacuta intr-o floare albastra, albastrul fiind simbolul
melancoliei.Aceasta floare este asezata intre celelalte flori din gradina Zanei Florilor si
este numita Viorica, nume care este cunoscut popular si ca Viorea.

De atunci, Viorica este o floare care infloreste primavara si care se distinge de celelalte
prin culoarea albastra, sugestie clara a melancoliei, dar si a increderii in viitor. De
asemenea, perenitatea florii este o sugestie a vietii scurte a printesei Viorica. Asa cum
printesa a trait doar 12 ani, se pare ca o viorea rezista de obicei doar 12 saptamani
pana cand se ofileste.

Limbajul Viorelei
Viorica sau Vioreaua este o floare gingasa si daruirea unei Viorele cadou simbolizeaza
sinceritate si incredere. Femeia care iubeste Viorelele este sincera in sentimente si
deosebit de directa in manifestarea acestora. De asemenea, barbatul care face cadou
unei femei o Viorea nutreste pentru aceasta sentimente puternice si doreste o relatie de
durata.

Numele Viorica
Numele de Viorica sugereaza o persoana cu o mare incredere in sine si in fortele proprii
si deosebit de directa in relatiile cu cei din jur. O persoana cu numele de Viorica va fi
extrovertita si deosebit de diplomata.
Legenda brandusei
Aceasta floare extrem de delicata marca in calendarul popular fie instalarea pe deplin a
primaverii, fie a toamnei. Oamenii au asociat aceluiasi nume doua specii de flori diferite,
brandusa de primavara si cea de toamna, care sunt insa asemantoare datorita culorii comune,
liliachie a florilor. In jurul lor s-a tesut de-a lungul timpului numeroase mituri si legende.

Una dintre legendele brandusei are legatura cu Sfantul Valentin, de unde si simbolul brandusei,
de floare a iubirii. Se spune ca Sfantul Valentin, in perioada in care a fost inchis in temnita a
indragit pe fiica oarba a unui gardian. Sfantul Valentin i-a trimis acestei fele o brandusa,
puternile vindecatoare ale acesteia redandu-i vederea fetei. Cel dintai lucru pe care fata l-a vazut
a fost brandusa si biletul trimis de Valentin pe care scria celebrele cuvinte: “Din partea
Valentinului tau”. Citeste si legenda Sfantului Valentin aici.

Ion Ghinoiu, in cartea Zile si Mituri, aparuta la Editura Fundatiei PRO are o alta legenda legata
de branduse. Ea spune ca “Brandusa de primavara si Brandusa de toamna au fost doua surori
frumoase, alungate in frig de mama lor vitrega: pe una a alungat-o intr-o primavara timpurie iar
pe alta intr-o toamna tarzie. Vazandu-le necajite, Dumnezeu le-a prefacut in flori. De-atunci ele
se tot cauta, fara sa se poata intalni vreodata. Una, floarea celor vii, infloreste primavara, iar
cealalta, floarea celor morti, infloreste toamna. Se spune ca cine va aduna branduse de primavara
si le va uni in cununa cu cele de toamna, ca ele sa-si spuna dorul, apoi le va da drumul pe apa,
face o fapta buna, pentru care Dumnezeu ii va ierta multe pacate”.

O legenda populara referitoare la flora carpatica arata ca cele doua branduse (de toamna si de
primavara) au fost doua surori gemene, pe care Mama vitrega a pamantului le-a izgonit. Ele au
umblat mult prin padure incepand sa planga si jelind. Ele au fost auzite de doamna Toamna,
personificata intr-o femeie, care le-a metamorfozat in branduse, una care va inflori primavara,
alta care va inflori toamna. De atunci ele se cauta mereu, neintalnindu-se niciodata.

O alta legenda ne spune ca Brandusa era fata cea mai mica a imparatului Florilor. Pe vremea
aceea imparatia era amenintata de un zmeu. Acest zmeu cerea ca in fiecare an sa fie sacrificat
cate unul din barbatii din imparatie. Venind si vremea maritisului, Brandusa s-a casatorit cu un
print pe care il iubea nespus de mult. La doar o zi dupa ceremonia de casatorie, a venit zmeul si
l-a rapit pe print, ducandu-l la castelul lui. Brandusa refuza sa lase salvarea sotului ei pe mana
armatei tatalui ei si porneste ea singura in cautarea zmeului si a barbatului ei. Intalnind zmeul,
aceasta il provoaca la lupta in sabii si palose, reusind pana la urma, dupa 7 zile si 7 nopti sa il
ucida pe acesta si sa isi salveze iubitul.

Una dintre legende se pierde in negura timpului. Demult, demult, intr-o imparatie de la
marginea lumii, traia o fata frumoasa cum nu se mai vazuse. Si nu doar frumoasa la trup era
aceasta, ea era si buna la suflet si harnica foc. Numele ei era Brandusa si era slujnica la palat. In
apropierea palatului era o padure intinsa unde ori de cate ori avea putin timp liber fata se plimba.
Inimioasa, ea salva animalele prinse in capcanele vanatorilor si le ingrijea pana se faceau bine. O
mare bucurie ii cuprinde inima de fiecare data cand reusea sa mai salveze cate o biata vietate:
caprioara, iepuras sau bursuc. Intr-o primavara, mergand ea prin padure, fermecata de
frumusetea naturii renascute s-a ratacit. Oricat s-a straduit ea sa gaseasca drumul inapoi spre
casa, nu a reusit. Intunericul s-a lasat si ea era din ce in ce mai inspaimantata de zgomotul
padurii. Mergand in nestire la un moment dat ea a cazut intr-o prapastie adanca. Aici au gasit-o
dimineata, animalele carora fata le salvaze viata. Din pacate, Brandusa murise, si oricat au
incercat ele sa o readuca la viata, nu au reusit. Necajiti, plangeau toti de mila blandei fete. Si
fiecare lacrima care cadea din ochii lor se transforma intr-o floare frumoasa, fina si gratioasa ca
si fata cea buna. Iar culoarea florii avea culoarea ochilor frumosi ai fetei. Asa se face ca, in
fiecare primavara, cand caprioarele, iepurasii, bursucii sau alte vietati incep sa umble prin paduri,
isi amintesc de fata cea miloasa si plang inca dupa ea. Lacrimile lor se transforma in branduse
care impanzesc padurile si vaile luminoase.

legenda toporasului

Toporasul  este o planta cunoscuta de primavara.Mai este cunoscuta sub denumirea de

micsunea, tamiioara,floare domneasca, cirligel, cocosel,pantofiori, violeta s.a.Sunt niste flori
foarte parfumante, amintesc de mirosul de tamiea.De  aici  si denumirea de tamioara.
Legenda spune , ca regele Ghetii si-a dorit o mireasa  ,care sa-i  poata topi inima si sa-i aduca
fericirea.Astfel , i s-a gasit o fata pe nume Violeta, de care acesta s-a indragostit., facindu-l mai
bun.Violetei i s-a facut dor de oamenii  intre care traise si a cerut regelui Ghetii sa se poara
reintoarce la oameni in fiecare primavara si apoi sa revina in imparatiea Ghetii.Regele i-a
implinit dorinta si astfel a aparut aceasta minunata floare.
O  alta legenda spune, ca una diontrer frumoasele fiice ale lui Atlas , fiind urmarita de razele
arzatoare ale lui Apolo,zeul soarelui,i s-a adresat lui zeus , implorindu-i protectia .Atunci maritul
stapin al fulgerului  a ascuns-o  intr-un cring umbros , transformind-0 intr-un toporas inbalsamat.
   De altfel au indragit toporasii nu numai grecii antici , ci si romanii.poetii romani  au cintat
frumusetea acestor flori, iar in unele orase  ale Siciliei imaginea  toporasului era imprimata  pe
monete..La vekii gali toporasul simboliza  neprihanirea  si modestia ; in ziu de nunta  asternutul
nuptial era presarat cu toporasi.
  Toporasii au fost cintati de marii poeti Secspir si Seli.O deosebita dragoste le purta si  Ghiote.El
visa ca Veimarul,orasul sau drag, aidoma  Atenei antice,sa se scalde in minunatul parfum de
toporasi, deaceia de fiecarea data , cand esea la plimbare , el semana aceste flori  peste totlocul,
unde era posibil. Era un zelator al toporasilor si renumitul rus  I.S.Turghenev.

Simbolizare-toporasul este un simbol al iubirii  si al fertilitatii.