Să nu uităm nicicând, să iubim trandafirii…

Julia Maria Cristea - Viena

Impresii si pareri personale in FORUM

“Ei sunt pe-acest pământ, un simbol al iubirii” - este poate una dintre cele
mai frumoase melodii dedicate trandafirilor, care peste ani ne va
aminti întotdeauna de creatorul ei – Florin Bogardo. Luna iunie, luna
când aerul e greu de parfumul trandafirilor în floare... Chiar dacă
trecem indiferent pe lângă ei, urmăriţi ca întotdeauna de grijile cotidiene,
care ne fac să gonim prin viaţă fără a reuşi să-i vedem frumuseţea şi să
ne bucurăm de ea - exacerbând astfel timpul la maxim, parfumul lor
ne urmăreşte şi ne trezeşte amintiri de neuitat, primăveri ale
sufletului, primele înmuguriri ale viselor... Dacă ar putea să
privească pământul, poeta greacă Sappho ( 600 î.e.n) ar vedea
că nu s- a înşelat când a intitulat roza “Regina Florilor”. Nici o altă floare
nu nu a căpătat o asemenea importanţă în viaţa oamenilor. Ea este
asociată cu Grădinile Edenului, cu cele suspendate ale Semiramidei – din
biblicul Babylon, având aceeaşi semnificaţie în creştinism şi islamism ca şi nufărul în hinduism
şi budism.Există multe legende legate de naşterea acestei Regine a florilor.Una dintre ele
spune că demult, cea mai frumoasă fată din lume era Rodante. Frumuseţea ei era atât de
desăvârşită încât mulţi tineri au dorit s-o aibă drept soţie, dar ei nici nu-i trecea prin gând să se
lege de un muritor, deoarece iubea Soarele şi zi lumină stătea să-l privească. Într-o zi,
pretendenţii exasperaţi că nu sunt luaţi în seamă, i-au spart uşa casei dorind s-o răpească,
lucru ce a înfuriat-o îngrozitor pe zeiţa Diana care, pentru a o apăra a transformat-o într-un
trandafir, iar pe tinerii care s-au ţinut scai de ea, i-a făcut spini, ca să-i rămână pentru
totdeauna aproape. De atunci se spune că cel mai fidel mesajer al dragostei este trandafirul,
născut dintr-o poveste de dragoste.O altă legendă relatează că în Grădina Raiului toţi
trandafirii erau albi – semnul purităţii. Când Adam si Eva au făcut păcatul primordial şi
Dumneazeu i-a izgonit din Paradis, trandafirii de ruşine s-au înroşit – de atunci Trandafirii roşii
semnifică dragostea pasională, sunt cea mai gingaşe modalitate
de a spune fără cuvinte "Te iubesc". Şi nu e întâmplător faptul
că Iunie – luna când trandafirii sunt în floare, este considerată
luna căsătoriilorCântat de poeţi şi de muzicieni, trandafirul a fost
şi a rămas cel mai delicat simbol al iubirii şi o sursă inepuizabilă
de inspiraţie. După scriitorul Zaharia Bârsan, “Trandafirii Roşii”
s-au născut din dragostea şi sacrificiul extrem al unui tânăr, care
noapte de noapte i-a oferit iubitei un trandafir colorat cu sângele
lui. Thomas Campbell spune că atunci când cereasca dragoste
s-a coborât din cerul zeilor pe pământ, primăvara a întâmpinat-o
cu un covor de roze.Mihail Eminescu afirma că “Poezia este
trandafirul ce creşte în potirul de aur – sufletul frumos”.
Alexandru Macedonski l-a imortalizat în delicate poezii cum ar fi:
Rondelul beat de roze, Rondelul rozelor ce mor, Rondelul
rozelor de august, Rondelul rozelor de azi şi de ieri, Rondelul
rozelor din Cişmegi, Rondelul privighetoarei între roze,Rondelul
cascadelor de roze.Iar Richard Strauss i-a dedicat opera
“Cavalerul rozelor”.Unul dintre cele mai lungi poeme existente
este „Roman de la rose”, compus din două părţi. Prima –
alcătuită din 4000 de versuri, a fost scrisă în 1235 de către scriitorul francez Guillaume de
Loris, a doua parte de 18.000 de versuri scrisă de Jean de Meung în 1280. Trandafirul era
floarea preferată a Josefinei ( Marie Josèphe Tascher de la Pagerie -1763- 1814, soţia
vicontelui Beauharnais, apoi din 1796 a generalului Bonaparte - ulterior Napoleon I,
împărăteasă a Franţei între 1804-1809).( Imaginea din dreapta)În luxurianta grădina a
castelului Malmaison, împărateasa a încercat să cultive toate sorturile existente de trandafiri
aduse din lumea întreagă. Angajând cei mai vestiţi grădinari a reuşit să aibă 250 de sorturi
diferite, multe dintre acestea au fost imortalizate în gravuri pe aramă ca să rămână
nemuritoare pentru posteritate. În numeroase portrete precum tabloul alăturat este
reprezentată purtând coroană din roze, pentru ca imaginea ei să fie totdeauna legată de florile
iubite.A rămas legendă cadoul făcut de Aristoteles Onasis lui Mona Bismarck (descendentă a
familiei fostului cancelar german – poreclit şi „Cancelarul de fier”)Aceasta iubea cu pasiune
trandafirii, iar proprietatea sa aflată pe insula Capri, era o adevărată oază de flori. La o vizită
pe care i-a făcut-o, Onasis i-a dăruit o foarfecă din aur masiv, pentru că: „ asemenea flori nu
pot fi tăiate cu obiecte de rând”.

Istoric, legende şi tradiţii

Urmele fosilă atestă că trandafirii au existat din vremuri preistorice, cu mai bine de 60 de
milioane de ani în urmă. Ţara lor de baştină este Egiptul apoi China unde au fost profesional
altoiţi cu mai mult de 5000 de ani in urma, obţinându-se din rozele sălbatice, trandafiri de
cultură. În timp, cultivaţi intens în lume, până în zilele noastre s-a ajuns la peste 30.000 de
sorturi diferite. În Grecia antică trandafirul era considerat floarea Afroditei - zeiţa dragostei şi
frumuseţii. Legenda spune că trandafirul roşu s-ar fi născut din sângele lui Adonis.
În Roma antică era floarea zeiţei Venus. Trandafirilor li se atribuiau puteri deosebite, Homer
descrie în Eliada că scutul lui Achile ca şi coiful lui Hector, erau împodobite cu trandafiri, pentru
a-i apăra în lupte. Regele Frigiei – Midas, căruia Dyonisos i-a îndeplinit dorinţa de a transforma
tot ce atinge în aur, ar fi avut în grădina lui trandafiri cu 60 de petale.
După numele trandafirului a fost botezată insula Rhodos (rhodon însemnând în greceşte
trandafir)În timpul Imperiului Roman au fost atât de apreciaţi încât Marcus Portius Cato ( 234-
149 î.e.n.) a legiferat ca în fiecare grădină privată să fie sădiţi trandafiri. Mai mult chiar, în scurt
timp, pentru a putea să satisfacă cerinţele extrem de mari, romanii au făcut în Palestrina culturi
întinse de trandafiri, care erau folosiţi ornamental în toate împrejurările, atât vesele cât şi triste.
Pentru înalta societate era de neconceput să existe o singură încăpere neornamentată cu
trandafiri, mai mult chiar, petalele parfumate erau puse în cupele de vin şi băute odată cu
acesta. La serbările festive Nero lăsa să cadă din tavan ploaie de petale de trandafiri,
oaspeţilor li se atârnau de gât ghirlande şi pe cap coroane de trandafiri, căci după legendă
Dionysus ( Bachus)spunea că trandafirii limpezesc mintea şi te face să nu destăinui secretele
la beţie. Trandafirul este asociat şi cu moartea. În Roma antică sărbătoarea Rosalia, (preluată
în creştinism sub numele de Rusalii) avea loc în fiecare primăvară şi era închinată
strămoşilor.Atunci se presărau pe morminte petale, sau se atârnau de cruci coroane de
trandafiri roz, nu numai ca ofrandă ci şi ca simbol al regenerării. Mai târziu s-a explicat această
credinţă, constatâdnu-se o înrudire semantică între cuvântul latin rosa – trandafir şi ros –
ploaie, rouă. Măgarul din satira scriitorului latin Apuleius ( 125-180 e.n.) a redevenit om după
cea mâncat cununa de trandafiri roz oferită de preotul lui Isis. Hecate – zeiţa infernului era
reprezentată cu o cunună de trandafiri.Legat de aceasta s-a format superstiţia că niciodată
unui bolnav nu trebuie să-i aduci cadou un bucbet de trandafiri.Cleopatra a fost prima care i-a
dăruit semnificaţia de simbol al dragostei, aşternând în calea lui Marc Antonius un covor din
petale de trandafiri, atât de gros încât picioarele i se înfundau până la genunchi.

Simbolul trandafirului în religiile politeiste şi monoteiste

In hinduism trandafirul cosmic Tripurasundari, simbolizează perfecţiunea, desăvârşirea, cupa

vieţii, sufletul, inima, iubirea, exprimând frumuseţea Mumei divine.Odată cu prăbuşirea
imperiului roman, trandafirii au fost cultivaţi doar în mănăstiri ca plante medicinale, până când
Carol cel Mare în anul 794 i-a repus în drepturile lor fireşti.Nici unei alte flori nu i s-au atribuit
atâtea simboluri.În prima perioadă a creştinismului trandafirul nu a căpătat nici o semnificaţie,
deoarece amintirea importanţei sale avută în Roma păgână, Roma bacanalelor, a desfrâului şi
senzualităţii era prea mult prea vie în mintea discipolilor unei credinţe care propovăduia
ascetismul. Astfel poetul creştin roman Prudentius vorbind de Sfânta Eulalia - o martiră
spaniolă, la modă în sec. III al erei noastre, spunea că aceasta a renunţat la dulcele parfum al
rozelor, la fel la bijuterii şi toate plăcerile lumeşti, pentru a se dedica cerului.
Începând din secolul XI, simbolul trandafirului a fost acceptat şi în religia creştină, căpătând
mai târziu semnificaţii noi, în bună parte datorită poemului alegoric Divina Comedie a lui Dante
Aligheri (1265-1321). Roza Candida - trandafirul alb dăruit de Beatrice credinciosului ei iubit,
şi Rosa Mystica – Trandafirul alb al fecioarei Maria, ambele din partea treia „Paradisul”(după
Infernul şi Purgatoriul) au devenit simbol al nevinovăţiei, purităţii şi dragostei cereşti, preluat în
iconografia religioasă. În Evul Mediu doar fecioarele puteau să poarte cunune de trandafiri albi
– simbolul nevinovăţiei.Trandafirul roşu este asociat cu sângele pierdut de Christos răstignit pe
cruce şi cu Sfântul Graal – vasul în care Iosif din Arimateea ar fi strâns acest sânge. Legat de
această jertfă a sângelui vărsat, trandafirul capătă simbolul unei renaşteri mistice. Astfel
Mircea Eliade spune că: „viaţa omenească trebuie să se mistuie cu totul ca să se epuizeze
toate posibilităţiele de creaţie sau de manifestare. Chiar curmată brusc, printr-o moarte
violentă, ea caută să continue sub o formă nouă – de plantă, de floare, de fruct.”
Numele Rosariului, acel şnur pe care sunt înşirate un număr de mărgele folosit pentru a ţine
evidenţa rugăciunilor, derivă tot de la trandafir. În creştinism sunt cunoscute trei dimensiuni:
rosariul mic - 33 mărgele mici + 5 mari( vârsta lui Christos şi cele 5 răni ale sale), rozariul
mijlociu - 63 + 7 ( vârsta Fecioarei Maria şi cele şapte bucurii şi dureri) şi rozariul mare
-150+15 ( numărul psalmilor). Astfel în limba sanscrită Dshapa înseamnă rugăciune, dar prin
schimbarea intonaţiei mai înseamnă şi Trandafir – roză. Originea lui se pierde în timpurile
anterioare epocii noastre, a fost folosit iniţial in religia hinduistă, apoi budhistă, preluat de către
creştinism ( catolicii) ca un complet de rugăciuni diferite dedicate Fecioarei Maria, apoi de
religia islamică cu semnificaţia iniţială de a ţine evidenţa rugilor.Multă vreme a existat tradiţia
ca în sălile de şedinţă sau deasupra scaunelor de spovadă (la catolici) să existe un trandafir cu
cinci petale, aceasta pentru a se ştii că discuţiile şi confesiunile se află “ sub rosa”, adică
secrete. Legenda acestui obicei ar fi că zeul Harpocrates ar fi fost mituit de către Eros
( Cupidon) cu un trandafir alb, pentru ca el s-o oblige pe zeiţă Venus să nu mai bârfească.
In Islam, trandafirul este simbolul frumuseţii masculine şi al sângelui lui Mahomed precum şi al
celor doi fii ai săi. “Trandafirul Bagdadului” reprezintă legea, calea şi ştiinţa, simbolizând
adevărul şi pe Dumnezeul suprem – Allah.

Alte simboluri legate de trandafir

În China trandafirul este simbolul tinereţii.

Floarea cu cinci petale a tandafirului sălbatic – măceşul, a fost identificată de vechii greci cu
Pentagramul – simbolul ciclului cosmic, iar Aristotel vedea in ea cele cinci elemente esenţiale –
focul, apa, pământul, aerul şi lemnul.Trandafirul a fost şi simbolul alchimiştilor care îşi numeau
tratatele “ Trandafiri ai filozofilor”. Trandafirii alb şi roşu erau simbolul dualismului reprezentând
principiile ancestrale ale alchimiei – sulfura şi mercurul, iar un trandafir cu şapte petale
reprezenta sistemul planetar. Psihiatrul, psihologul şi filozoful elveţian Carl Gustav Jung (1875-
1961)– elevul lui Freud, adeptul şi continuatorul metodei psihanalizei – dar raportată la
elementul social şi nu sexual, consideră trandafirul ca o formă a unităţii - o Mandală.
În Anglia trandafirul este considerat simbolul Britaniei, Floarea Naţională, care reprezintă o ţară
unită, după cei 30 de ani de „Război al rozelor”( 1455 –1485), respectiv între Casa de
Lancaster – care avea ca emblemă Trandafirul roşu şi Casa de York – cu emblema Trandafirul
alb, ambele dorind să-şi pună reprezentantul lor pe tron. Când în cele din urmă Henry Tudor
de Lancaster a ajuns pe tron în 1485 ca regele Henry al VII-lea, întemeind Dinastia Tudor, cele
două roze – roşie şi albă, au fost unite într-o emblemă comună – Roza Tudorilor, care
simbolizează împăcarea celor două mari puteri.
Ordinul Jartierei – Order of the Garter (Stânga) cea mai
importantă
decoraţie engleză,
reprezintă un
trandafir în email şi aur şi are
deviza: „Honi soit qui mal y
pense”. În 1350 la un
mare bal al curţii,
metresa regelui Eduard III
(1327- 1377) – Contesa de
Salisbury, în timp ce
dansa cu acesta şi-a
pierdut jarteaua albastră.
Pentru a se trece peste
acest moment deosebit de
penibil, regele a ridicat-o, şi-a
pus-o pe picior sub
genunchi,
spunând cuvintele de mai sus, în acelaşi timp
asigurând-o că ea va deveni cea mai importantă decoraţie de la curtea Angliei. Ordinul este
dedicat Sf. George, bărbaţii îl poartă la genunchiul drept prins pe o panglică albastră închis iar
femeile (începând din 1987) la braţul drept.O altă decoraţie engleză de mare rang -Ordinul
Imperial al Indiilor ( vezi poza dreapta) reprezintă tot un trandafir şi este lucrată din aur şi email
colorat. Tot din timpul regelui Eduard III trandafirul a căpătat loc de cinste pe monezi, cea mai
vestită este moneda de aur ,,Rosennoble"- Din 1722 o altă monedă – Rosa americana - era
folosită doar în coloniile americane. De asemenea el este reprezentat şi în heraldică.Aş vrea
să dau doar un exemplu legat de România, citând din cartea Mitologia Română de Romulus
Vulcănescu:
„Roza apare concomitent pe stema de stat a Moldovei, ca şi pe monede, sigilii şi alte vestigii
armoriate. Este integrată în stemele Muşatinilor; figurând uneori singură, alteori în legătură cu
capul de bour. Se prea poate ca sensul simbolic al rozei să ţină de mitologia personală a
dinastiei Muşatinilor”.Trandafirul a fost ales ca simbol în numeroase societăţi secrete. Astfel
Societatea Crucii Trandafirului - sectă religioasă fondată în 1484, folosind şi combinând diferite
simboluri precum cel al Învierii şi Mântuirii lui Hristos a iniţiat simbolul Crucii Trandafirului sau
Rosicrucian. ( vezi pozele alăturate). Mai târziu în 1614 Johann Valentin Andrea ( 1586-1654)
a iniţiat o societate secretă

folosind ca simbol Crucea Sfântului Andrei ornată cu patru roze. Simbolul a fost preluat de alte
societăţi secrete ca: Societas Rosicruciana (SRIA) – 1865 în Anglia; Lectorium Rosicrucianum
în Hearlem şi Rosicrucian Fellowship în Seattle – 1909; Ancient Mystical Order of the Rosy
Cross ( AMORC) 1916 – New York. Francmasoneria acordă o importanţă deosebită
trandafirului, astfel la înmormântarea unui membru, se aruncau în gorapă „cei trei trandafiri ai
Sf. Ioan”, ce simbolizau: lumina, dragostea şi viaţa, iar pe 24 Iunie (Ziua Sf. Ioan Botezătorul)
loja francmasonilor era împodobită cu trandafiri. Dintre societăţile ce au ca simbol trandafirul
mai amintesc si gruparea germană de rezistenţă „ Die weisse Rose” – 1942-43 din München.
Şi în prezent unele partide socialiste europene au ca emblemă trandafirul roşu.
Trandafirul şi-a găsit locul său şi în arhitectură, astfel ştucatura cu motiv decorativ circular sau
fereastra rotundă decorată cu vitralii, aşezată deasupra portalurilor bisericilor, frecvent folosită
în stilurile romanic şi gotic timpuriu, poartă denumirea de rozetă deoarece aminteşte de un
trandafir. Ea este şi în legătură cu simbolul astral al cercului şi al soarelui etern.
Trandafirul este preţuit nu numai ca simbol, nu numai ca floare de admirat pentru frumuseţea
şi parfumul ei ci şi pentru faptul că este în întregime folosit. În 1612 a fost distilat pentru prima
oară în Kaşmir uleiul de roze folosit in industria cosmetică si farmaceutică. Sunt necesare 50
kg. petale de trandafiri pentru a se obţine 10 ml. ulei pur. Una dintre cele mai scumpe mobile
sau parchet este cel făcut din lemn de trandafir. În arta culinară siropul, şerbetul şi dulceaţa de
trandafiri sunt inegalabile, iar mâncările orientale făcute cu petale de trandafiri, sunt deosebit
de rafinate. Şi in zicalele populare şi-a găsit locul, astfel expresia „a sta pe roze” sau „ a nu sta
pe roze” este atribuită celor care au reuşit să aibă o viaţă uşoară sau invers.
Există şi un simbolismul al culorilor şi numerelor, dar părerile sunt contradictorii şi în bună
măsură subiective. Două culori şi-au păstrat însă semnificaţia istorică: trandafirul roşu
înseamnă dragoste şi jertfă iar cel alb - puritate. Şi speculaţiile pe această temă sunt nelimitate
şi e firesc să fie aşa atâta vreme cât gama cromatică obţinută astăzi prin încrucişările speciilor
este atât de vastă.Multe dintre aceste simboluri amintite sunt uitate, sau de domeniul legendei.
Ceea ce va rămâne însă valabil pentru totdeauna, atâta timp cât va exista pământul şi
omenirea, este frumuseţea şi bucuria pe care această Regină a florilor ne-o dăruieşte.
Dintre multele gânduri dedicate trandafirului, m-au impresionat deosebit cuvintele lui Gabriel
Garcia Marquez: „Dacă Dumnezeu m-ar mai omeni cu o fărâmă de viaţă, aş uda trandafirii cu
lacrimile mele, ca să pot simţi durerea spinilor şi sărutul de culoarea cărnii al petalelor
proaspete”.Şi-mi amintesc de primii soli ai primăverii vieţii mele, când m-au întâmpinat zorile în
trezie, visând la minunea întâiului sărut. Şi de primele versuri pe care le-am scris, îmbătată de
parfumul rozelor şi de mirajul dragostei.
Ce dimineaţă revărsat-ai
Doamne peste lume
Irump în roze, mugurii luminii
Şi le cuprind uimită de minune
Uitând că printre flori pândesc şi spinii...

Fiind floarea iubirii, trandafirul ne va aminti întotdeauna de cei mai fericiţi ani ai vieţii, de
frumuseţe şi dragoste. Dar, nu trăim din amintiri. Să ne bucurăm în prezent, acum, clipă de
clipă şi să primim mesajul primăvăratic al trandafirului şi în toamna sau iarna vieţii, ca pe una
dintre multele minuni pe care viaţa ni le-a dăruit.