Portretul Cultural a

lui Ion budai-deleanu

Autor: Guzun Igor

Profesor: Veleșco Eleonora
1760-1820
 Viaţa, studiile şi activitatea
A făcut studii elementare la Cigmău. A urmat seminarul greco-catolic din Blaj (din 1772) și apoi
Facultatea de Filosofie din Viena (1777-1779). Trece la Facultatea de Teologie (1780-1783) ca bursier
al Colegiului Sf. Barbara. Obține titlul de doctor în filosofie. Câștigă o solidă cultură umanistă și
adâncește studiul limbii latine și învață limbile germană, franceză și italiană. În timpul studiilor de la
Viena, proiectează întocmirea unui lexicon, în 10 volume, pentru care culege material. Este unul din
reprezentanții de frunte ai Școlii Ardelene. În timpul studiilor de la Viena i-a cunoscut pe Samuil Micu,
Petru Maior și pe Gheorghe Șincai. A împărtășit convingerile iluministe ale acestora.
Ioan Budai-Deleanu (n. 6ianuarie 1760 sau 1763, Cigmău, comitatul Hunedoara- d. 24 august
1820, Liov) a fost un scriitor, filolog, lingvist, istoric şi jurist, corifeu al Şcolii Ardelene. A fost primul
dintre cei zece copii ai preotului greco-catolic Solomon Budai din Cigmău..
Între 1780 până la 1856 parohia din Cigmău număra cinci preoţi Budai. Budai-Deleanu a avut
un frate secretar tesaurisat în Sibiu, un alt frate impiegat la oficiul salinelor din Oradea Mare şi se
presupune că un al frate a fost preotul Salamon Budai din Cigmău, în perioada 1780-1800, iar întâia
şcoală din Cigmău se deschide în 1849 în casa învăţătorului Petru Budai. A făcut studii elementare la
Cigmău. A urmat seminarul greco-catolic din Blaj (din 1772) şi apoi Facultatea de Filosofie din Viena
(1777-1779). Trece la Facultatea de Teologie (1780-1783) ca bursier al Colegiului Sf. Barbara. Obţine
titlul de doctor în filosofie. Câştigă o solidă cultură umanistă şi adânceşte studiul limbii latine şi
învaţă limbile germană, franceză şi italiană. În timpul studiilor de la Viena, proiectează întocmirea
unui lexicon, în 10 volume, pentru care culege material. Este unul din reprezentanţii de frunte ai Şcolii
Ardelene. În timpul studiilor de la Viena i-a cunoscut pe Samuil Micu, Petru Maior şi pe Gheorghe
Şincai. A împărtăşit convingerile iluministe ale acestora.
 La Viena a îndeplinit pentru un timp slujba de psalt la Biserica Sf. Barbara.
Apoi a devenit profesor şi prefect de studii, pentru scurt timp, la seminarul de la Blaj
(1787). A intrat în conflict cu episcopul Ioan Bob şi a renunţat la intenţia de a fi
hirotonisit ca preot. S-a stabilit la Liov, unde a obţinut, prin concurs, postul de
secretar juridic al tribunalului provincial. În 1796 este avansat consilier (judecător)
la Curtea de Apel, funcţie pe care o deţine tot restul vieţii.Elaborează numeroase
lucrări, cele mai multe rămase însă în manuscris, şi publicate – doar în parte – mult
după moartea sa. Îl preocupă domenii variate: drept, pedagogie, istorie, etnografie,
lingvistică şi literatură. La scrierile originale se adaugă traduceri de opere legislative
şi literare.
Autorul primei epopei în limba română, "poemationul eroi-comic" Ţiganiada
sau Tabăra ţiganilor, ediţie definitivă de Jacques Byck, 1800-1812. Opera sa
reprezentativă (poemul eroi-comic "Ţiganiada") tratează un subiect alegoric cu
tendinţe satirice antifeudale şi anticlericale. Un alt poem satiric Trei viteji, rămas
neterminat, valorifică motive din "Don Quijote" de Cervantes
Lucrări; opera
Literare
•Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor, Iaşi, În revista „Buciumul Român” I, 1875; II, 1877
•Trei Viteji, poem satiric, Bucureşti, Ed. Ancora, 1928
Lingvistice
•Temeiurile gramaticii româneşti, manuscris, 1812
•Dascălul românesc pentru temeiurile gramaticii româneşti, lucrare neterminată,
manuscris (tipărită parţial de Gh. Bulgăr, Bucureşti, 1957)
•Teoria ortografiei româneşti cu litere latineşti, manuscris, ciorna unei scrisori
ample
•Fundamenta grammatices linguae romanicae seu ita dictae valachicae, 1812
•Lexicon românesc-nemţesc şi nemţesc-românesc, Liov, 1818
•Scrieri lingvistice, Bucureşti, 1970
 Istorice
•De originibus populorum Transylvaniae
•De unione trium nationum Transylvaniae
•Kurzgefasste Bemerkungen über Bukovina (publicată, în traducere românească, cu
titlul „Scurte observaţii asupra Bucovinei” în „Gazeta Bucovinei” IV, 1894)
•Hungaros ita describerem
•„Hungari vi armorum Transylvaniam non occuparunt”
Juridice
•Rândueala judecătorească de obşte, Viena, 1787, traducere
•Pravila de obşte asupra faptelor rele şi pedepsirea (a pedepsirii) lor, Viena, 1788,
traducere
•Carte de pravilă ce cuprinde legile asupra faptelor rele, Cernăuţi, 1807, traducere
•Codul penal, Liov, 1807
•Codul civil, Liov, 1812
Pedagogice
•Carte trebuincioasă pentru dascălii şcoalelor de jos, Viena(?), 1786
 Ţigăniada
Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor (ediţie definitivă de Jacques Byck, 1800-1812)
este prima epopee în limba română, fiind scrisă de Ion Budai-Deleanu, un
reprezentant al Şcolii Ardelene.
„Poemationul eroi-comic” Ţiganiada tratează un subiect alegoric cu tendinţe
satirice antifeudale şi anticlericale, fiind o scriere complexă şi neaşteptat de modernă
care conţine numeroase idei iluministe.
Autorul și-a declarat el însuși modelul, cel al literaturii neserioase, început încă
din antichitate de Homer prin Bătălia șoarecilor cu broaștele. În Epistola
închinătoare către Mitru Perea își alcătuiește, ca Cervantes, o biografie fantezistă de 
țigan supus austriac, care a participat la campania din Egipt a lui Napoleon și a
rămas acolo. În finalul scrisorii parodiază proiectele Școlii Ardelene de a evoca
veridic trecutul național.
Țiganiada a fost redactată în două versiuni: prima, din 1800, este mai stufoasă
și cu o acțiune mai complicată, a doua, din 1812, mai echilibrată și mai artistică. Din
păcate, ea nu a fost cunoscută decât târziu, publicată mai întâi într-o revistă
obscură, Buciumul român în 1875 în prima variantă, iar în cea de-a doua abia în
1925. Eminescu nu a cunoscut-o.
Opera aparține genului epic în versuri, fiind o epopee eroi-comică. Este singura 
epopee românească terminată, care are ca temă lumea pe dos, parodierea ordinii
universale.
 Concluzie
Budai-Deleanu este un om cu desăvârşire occidental, fără a pierde nimic din
spiritul ardelean. Autorul tratează cuvintele ca pe nişte făpturi, dându-le, pe loc, la
rima, genul şi terminaţia necesară. Autorul are SIMŢUL ARTEI CA JOC, intuiţia
gratuităţii şi a absurdităţii, iar personajele devin pretexte pentru o comedie a
literaturii. Opera reprezintă epopeea fricii cronice şi a preocupării pentru stomac, ce
parodiază motive literare. Personajele sunt întruchipări ale modalităţilor de
receptare a textului: Onochefalos, Idiotiseanu afirmă că nu toate ce se scriu sunt
adevărate (lectura naivă), Eruditian recunoaşte împrumuturile de la alţi scriitori
(lectura savantă). George Călinescu remarcă geniul verbal al autorului (invenţiile
verbale amintite anterior) şi alegerile numelor personajelor (Aordel, Corcodel,
Găvan, Ciormoi, Parpangel). Ţiganiada este documentul cel mai expresiv pentru
stadiul limbii române literare de la sfârşitul sec. XVIII. Opera este considerată de
Manolescu drept ultima noastră operă barocă în adevăratul sens al cuvântului,
barocul manifestând interes pentru artificial, extravagant, limbaj bizar.