Ioan Budai-Deleanu (n. 6ianuarie 1760 sau 1763, Cigmău, comitatul Hunedoara- d.

24 august 1820, Liov) a fost un scriitor, filolog, lingvist, istoric şi jurist, corifeu al Şcolii
Ardelene. A fost primul dintre cei zece copii ai preotului greco-catolic Solomon Budai din
Cigmău..
Între 1780 până la 1856 parohia din Cigmău număra cinci preoţi Budai. Budai-
Deleanu a avut un frate secretar tesaurisat în Sibiu, un alt frate impiegat la oficiul salinelor
din Oradea Mare şi se presupune că un al frate a fost preotul Salamon Budai din Cigmău,
în perioada 1780-1800, iar întâia şcoală din Cigmău se deschide în 1849 în casa
învăţătorului Petru Budai. A făcut studii elementare la Cigmău. A urmat seminarul greco-
catolic din Blaj (din 1772) şi apoi Facultatea de Filosofie din Viena (1777-1779). Trece la
Facultatea de Teologie (1780-1783) ca bursier al Colegiului Sf. Barbara. Obţine titlul de
doctor în filosofie. Câştigă o solidă cultură umanistă şi adânceşte studiul limbii latine şi
învaţă limbile germană, franceză şi italiană. În timpul studiilor de la Viena, proiectează
întocmirea unui lexicon, în 10 volume, pentru care culege material. Este unul din
reprezentanţii de frunte ai Şcolii Ardelene. În timpul studiilor de la Viena i-a cunoscut pe
Samuil Micu, Petru Maior şi pe Gheorghe Şincai. A împărtăşit convingerile iluministe ale
acestora.
 La Viena a îndeplinit pentru un timp slujba de psalt la Biserica Sf. Barbara.
Apoi a devenit profesor şi prefect de studii, pentru scurt timp, la seminarul de la Blaj
(1787). A intrat în conflict cu episcopul Ioan Bob şi a renunţat la intenţia de a fi
hirotonisit ca preot. S-a stabilit la Liov, unde a obţinut, prin concurs, postul de
secretar juridic al tribunalului provincial. În 1796 este avansat consilier (judecător)
la Curtea de Apel, funcţie pe care o deţine tot restul vieţii.Elaborează numeroase
lucrări, cele mai multe rămase însă în manuscris, şi publicate – doar în parte – mult
după moartea sa. Îl preocupă domenii variate: drept, pedagogie, istorie, etnografie,
lingvistică şi literatură. La scrierile originale se adaugă traduceri de opere legislative
şi literare.
Autorul primei epopei în limba română, "poemationul eroi-comic" Ţiganiada
sau Tabăra ţiganilor, ediţie definitivă de Jacques Byck, 1800-1812. Opera sa
reprezentativă (poemul eroi-comic "Ţiganiada") tratează un subiect alegoric cu
tendinţe satirice antifeudale şi anticlericale. Un alt poem satiric Trei viteji, rămas
neterminat, valorifică motive din "Don Quijote" de Cervantes
 Literare
• Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor, Iaşi, În revista „Buciumul Român” I, 1875; II,
1877
• Trei Viteji, poem satiric, Bucureşti, Ed. Ancora, 1928
Lingvistice
• Temeiurile gramaticii româneşti, manuscris, 1812
• Dascălul românesc pentru temeiurile gramaticii româneşti, lucrare neterminată,
manuscris (tipărită parţial de Gh. Bulgăr, Bucureşti, 1957)
• Teoria ortografiei româneşti cu litere latineşti, manuscris, ciorna unei scrisori
ample
• Fundamenta grammatices linguae romanicae seu ita dictae valachicae, 1812
• Lexicon românesc-nemţesc şi nemţesc-românesc, Liov, 1818
• Scrieri lingvistice, Bucureşti, 1970
 Istorice
• De originibus populorum Transylvaniae
• De unione trium nationum Transylvaniae
• Kurzgefasste Bemerkungen über Bukovina (publicată, în traducere românească, cu
titlul „Scurte observaţii asupra Bucovinei” în „Gazeta Bucovinei” IV, 1894)
• Hungaros ita describerem
• „Hungari vi armorum Transylvaniam non occuparunt”
Juridice
• Rândueala judecătorească de obşte, Viena, 1787, traducere
• Pravila de obşte asupra faptelor rele şi pedepsirea (a pedepsirii) lor, Viena, 1788,
traducere
• Carte de pravilă ce cuprinde legile asupra faptelor rele, Cernăuţi, 1807, traducere
• Codul penal, Liov, 1807
• Codul civil, Liov, 1812
Pedagogice
• Carte trebuincioasă pentru dascălii şcoalelor de jos, Viena(?), 1786
 Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor (ediţie definitivă de Jacques Byck, 1800-1812) este prima
epopee în limba română, fiind scrisă de Ion Budai-Deleanu, un reprezentant al Şcolii Ardelene.
„Poemationul eroi-comic” Ţiganiada tratează un subiect alegoric cu tendinţe satirice
antifeudale şi anticlericale, fiind o scriere complexă şi neaşteptat de modernă care conţine
numeroase idei iluministe.
Prolog
Autorul, sub masca poetului Leonachi Dianeu, începe prin a evoca, cu admiraţie şi
respect, măreţia apusă a Troiei şi Romei — o măreţie transmisă până în zilele noastre graţie
epopeilor nemuritoare ale literaturii clasice greco-romane: Iliada, Odiseea, Eneida. Asemenea
opere nu au fost scrise în Dacia, deşi istorii înălţătoare au existat şi pe aceste meleaguri: unor
Ştefan, „principul Moldavii”, sau Mihai, „domnul Ungro–Vlahii” nu le lipsea decât un
„Omer”.
Autorul ar fi vrut să umple el însuşi această lipsă, dar, arată el cu modestie, i-au lipsit
mijloacele artistice necesare unei asemenea opere. În elanul lui către „sfântariul muzelor”, el a
căzut din cer şi a ajuns într-o baltă. L-a trezit orăcăitul broaştelor.
Astfel, autorul a fost inspirat de acestea în locul armoniei celeste a Parnasului. El supune
bunăvoinţei cititorului rezultatul muncii lui.
Repere critice
Budai-Deleanu este un om cu desăvârşire occidental, fără a pierde nimic din
spiritul ardelean. Autorul tratează cuvintele ca pe nişte făpturi, dându-le, pe loc, la
rima, genul şi terminaţia necesară. Astfel, femela dracului devinde draca, palata este
femininul pentru palat şi întâmplarea este jeloasa. Autorul are SIMŢUL ARTEI CA
JOC, intuiţia gratuităţii şi a absurdităţii (N. Manolescu), iar personajele devin
pretexte pentru o comedie a literaturii (N Manolescu). Opera reprezintă epopeea
fricii cronice şi a preocupării pentru stomac, ce parodiază motive literare consacrate
ubi sunt şi lumea pe dos. Personajele sunt întruchipări ale modalităţilor de receptare
a textului: Onochefalos, Idiotiseanu afirmă că nu toate ce se scriu sunt adevărate
(lectura naivă), Eruditian recunoaşte împrumuturile de la alţi scriitori (lectura
savantă). George Călinescu remarcă geniul verbal al autorului (invenţiile verbale
amintite anterior) şi alegerile numelor personajelor (Aordel, Corcodel, Găvan,
Ciormoi, Parpangel). Ţiganiada este documentul cel mai expresiv pentru stadiul
limbii române literare de la sfârşitul sec. XVIII. Opera este considerată de
Manolescu drept ultima noastră operă barocă în adevăratul sens al cuvântului,
barocul manifestând interes pentru artificial, extravagant, limbaj somptuos, ornat,
bizar.
Ioan Budai-Deleanu
(portret)
Casa memoriala (însemnătatea locului
unde a fost)
Opera “Ţigăniada”
 1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Budai-Deleanu
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aiganiada
3. http://dragusanul.ro/category/galeria-personalitatilor-bucovinene/page/2/
Profesor îndrumător: Ştefania Petrişor

Realizat de elevi:
Someşan Denis
Rogojan Cătălin
Sabadoş Alexandru