Formarea poporului romn i a limbii romne, teritoriul i epoca de formare, diverse teorii privitoare la continuitatea populatiei daco-romane.

Limba romana si poporul roman s-au format printr-un process complex si indelungat care a inceput odata cu romanizarea dacilor din regiunile carpato-danubianopontice. Dupa cucerirea romana, in razboaiele din 105-106, populatia dacica a fost supusa unui intens process de romanizare. Latina vulgara, vorbita in armata latina, a avut un impact direct asupra viitoarei limbi ce avea sa fie romana. Latina, vorbindu-se in principalale institutii, s-a impus ca limba oficiala. Romanizarea nu s-a incheiat odata cu retragerea aureliana, ci a continuat, iar incepand cu secolele III-IV limba latina a inceput sa evolueze in romana; desigur, ea nu era o limba care putea fi bine delimitata de latina. Formarea limbii romane si a poporului roman reprezinta un process indelungat, care s-a desfasurat de-a lungul a 1000 de ani, process in care deosebim doua etape: etapa formarii populatiei daco-romane, avand ca mijloc de comunicare limba latina(sec. I-VI) si etapa convietuirii daco-romano-slave, in cursul careia s-au format limba romana si poporul roman(sec.VI-X). Slavii apar in secolul VI. O parte raman la noi dar majoritatea trec la sud de Dunare, mai ales dupa 602 cand cade granita rasariteana a Imperiului Roman. Asezarea lor la Sud de Dunare a dus la izolarea noastra de restul lumii romane. Dintre migratori slavii sunt cei care ne-au influentat cel mai mult. Ne-au influentat privind limba, azi din 20% din cuvintele din limba fiind de origine slava. In ceea ce priveste teritoriul de formare a limbii romane, au fost formulate de-a lungul timpului mai multe pareri. Astfel ca Reprezentantii Scolii Ardelene au sustinut teoria continuitatii romanilor in Dacia, locul de formare a limbii romane fiind in opinia lor nordul Dunarii. Si Bogdan Petriceicu Hasdeu impartasea opiniile reprezentantilor Scolii Ardelene. Ovidiu Densusianu considera ca limba romana si poporul roman s-au format atat in nordul Dunarii , dar mai ales in sudul Dunarii. Pornind de la asemanarile romanei cu dalmata si albaneza, el considera ca Ilira a fost centrul de formare a romanei. Sextil Puscariu nu considera Dunarea o bariera , ci un element polarizator al romanilor de pe ambele maluri, limba romana formandu-se pe un vast teritoriu ce cuprindea atat nordul cat si sudul Dunarii. Teoria continuitatii a mai fost sustinuta si de N. iorga, D. Onciul si A.D. Xenopol. Etnogeneza romnilor a atras nu numai atenia istoricilor romni ci i strini. De multe ori, ns, conzluziile istoricilor, mai cu seam cu ale celor strini erau dictate de anumite interese geopolitice.

Continuitatea romanilor pe teritoriul romanesc poate fi dovedita istoric, Incepand din secolul VII romanii apar in izvoarele istorice sub numele de vlahi, valahi, volohi, olazi, olahi. n operele autorilor medievali, ncepnd cu cei bizantini (Kekaumenos, sec. XI; Kinnamos, sec. XII) se constata c romnii, numii de ei vlahi, sunt coloniti romani adui de Traian din Italia. Cronicarii medievali maghiari constatau, c vlahii erau "pastorii romanilor", c ei locuiau n Panonia pn la venirea hunirlor. Umanitii italieni din secolul al XV-lea (Enea Silvio Picolomini, viitorul pap Pius al Illea .a.) de asemnea erau de prere c romnii "sunt de neam italic". Cronicarii i savanii romni din secolele XVII-XVIII (Gh. Ureche, M. Costin, Const. Cantacuzino, D, Cantemir, reprezentanii colii Ardelene - Petru Maior, Samuil Micu, Gh. incai) au demonstrat originea comun a romnilor din Transilvania, ara Romneasc i Moldova din "vechii romani", care au locuit n Dacia. Dimitrie Cantemir a menionat i aportul dacilor la formarea poporului romn. La sfritul secolului al XVIII-lea, n condiiile expansiunii Imperiului habsburgic n Principatele Romne, unii istorici germani (Fr.Sulzer, I.Eder) scriau c romnii s-au format ca popor la sud de Dunre i au revenit la nordul ei n secolul al XII-lea. Aceast idee este reluat n 1871 de istoricul i filologul german Robert Rosler n lucrarea "Studii asupra romnilor". Lucrarea lui a aprut n condiiile creterii micrii de emancipare a romnilor din transilvania, care evocau dreptul istoric asupra spaiului locuit de ei din vremuri strvechi. Aceasta teorie imigrationista a lui R.Rosler a ncercat s argumenteze ideea originii balcanice a romnilor, care numai n secolul al XII-lea au emigrat la nord de Dunre, adic atunci, cnd pe pmnturile Transilvaniei locuiau deja ungurii, saii i secuii. Prin aceasta se nega dreptul istoric al romnilor asupra pmnturilor unde ei locuiau. Argumentele lui Rosler erau urmtoarele:

- dacii au fost nimicii n rzboaiele cu romanii; - dacii nu au putut fi romanizai n doar 165 de ani (timpul stpnirii romane n Dacia); - provincia Dacia a fost prsit n ntregime de populaie la 275; - limba romn nu conine cuvinte germanice vechi, dei pe teritoriul Daciei a staionat tribul germanic al goilor; - exist cuvinte asemtoare n limba romn i albanez, dovad a conveuirii lor la sud de Dunre; - nu exist izvoare care s ateste prezena romnilor la nordul Dunrii nainte de secolul al XlII-lea; - dialectul daco-romn cel de la nord de Dunre se aseamn cu dialectul macedono-romn de la sud de Dunre; - prezena influenei sud-slave asupra Bisericii romnilor; - romnii erau pstori nomazi. Falsitatea "teoriei rosliene" a fost amplu demonstrat de istorici strini i romni, chiar n perioada cnd ea a aprut (I.Iung, B.P.Hadeu, A.Xenopol, D.Onciul, N.Iorga .a.). Argumentele lor sunt urmtoarele: - prezena geto-dacilor este atestat de numeroase dovezi a continuitii lor dup cucerirea roman ; - romanizarea dacilor nu s-a fcut doar n cei 165 de ani a stpnirii romane la nordul Dunrii, ci ea a fost atunci cea mai intens, desfurndu-se att nainte de cucerirea roman ct i dup evacuarea Daciei de ctre administraia roman ; - continuitatea daco-romanilor este dovedit de numeroase descoperiri arheologice, date lingvistice, mrturii epigrafice etc.; - lipsa total a elementelor lingvistice germane n limba romn a fost combtut de numeroase studii ale lingvitilor romni; - cuvintele comune din limba romn i albanez sunt provenite din motenirea traco-iliric comun (cu rdcini n limba indoeuropean);

- numeroase izvoare scrise atest prezena romnilor la nordul Dunrii nainte de secolul al XlII-lea; - cele dou dialecte (daco-romn i macedono-romn) fac parte din limba romn comun (sau protoromn), care s-a format pe ntreg spaiul Carpato-DanubianoBalcanic; - influena sud slav asupra Bisericii romne nu neag, ci confirm prezena romnilor la nordul Dunrii, fr de care ortodoxismul nu s-ar fi rspndit aici; - pstoritul transhumant (sezonier) i nu nomad era una din ocupaiile romnilor din zonele montane. Ocupaia lor de baz era agricultura mbinat cu creterea animalelor n aezri sedentare. Nici un izvor istoric nu atest, ns, n decursul epocii medievale o imigrare n mas a romnilor de la sud la nord de Dunre, ci dimpotriv, treceri permanente ale romnilor transilvneni la sud i est de Carpai, inclusiv peste Dunre. De asemenea este lipsit de temei tiinific opinia expus de unii istorici sovietici cum c pe baza populaiei romanizate, n urma contactelor ei cu slavii, s-au format dou popoare separate: munteni, datorit contactelor cu slavii de sud, i moldovenii - cu slavii de rsrit. Aceast pretins divizare etnic ar fi servit drept baz pentru constituirea a dou limbi separate: romn i moldoveneasc. Izvoarele istorice nu confirm o difereniere strict a influenei slave n Moldova i ara Romneasc, precum nici rolul ei determinant. Ct privete limba, nici o coal tiinific lingvistic nu recunoate existena a unei limbi literare moldoveneti deosebit de cea romn.