LATINITATE SI

DACISM

Florea Andrei
Cosma Vladut
CUPRINS
❖ I Etnogeneza
❖ II Originea Limbii române
❖ III Evolutia limbii române
❖ III Influenţe
❖ IV Scrisul şi tipăriturile
❖ V. Latinitatea şi dacismul
❖ VI Teoriile genezei romanesti
 ETNOGENEZA
Etnogeneza românilor reprezintă un eveniment
istoric fundamental in istoria noastră naţională,
întrucât arată cum s-a format civilizaţia noastră. Ea
a fost un proces complex, îndelungat la care au
contribuit statalitatea dacică şi creşterea puterii
acesteia, cucerirea Daciei de către romani,
colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea
populaţiei daco-romane in condiţiile convieţuirii cu
populaţiile migratoare, răspândirea creştinismului,
ducând în final la crearea unei etnii distincte în
spaţiul central-sud-est european.
ORIGINEA LIMBII ROMÂNE
Originea limbii române este legată de procesul de
formare a poporului român. Mulţi specialişti
consideră că limba română provine din limba latină
a romanităţii, latina vorbită în părţile de est ale
Imperiului Roman. Face parte, deci, din familia
limbilor romanice, dintre care unele au devenit
limbi naţionale (italiana, franceza, spaniola,
portugheza, româna), altele au rămas limbi
regionale (catalana în Spania, sarda în insula
Sardinia, din Italia, dialectele retoromane în
Elveţia) sau au dispărut (dalmata).
EVOLUTIA LIMBII ROMÂNE
Originea și evoluția treptată a ei:
În anii 103-104 are loc prima romanizare ce eșuează
după scurt timp.În anul 106 are loc a doua, de o perioadă
de 271 de ani.În secolele IX-XI are loc slavonizarea limbii.
Prin filiera creștină se introduc cuvinte de origine
slavonă.Procesul de formare a limbii române se încheie în
sec VI-VII, rezultând româna comună.Evoluția limbii
româneÎn sec XIV-XV are loc desprinderea dialectelor
limbii române : aromana , meglenoromana , istroromana ,
dacoromana ;În 1521 (sec al XVI-lea) apare primul
document cunoscut scris in limba romana, Scrisoarea lui
Neacsu de la Câmpulung.Tot în sec al XVI-lea se scriu
primele cărți în limba română – texte maramureșene.
INFLUENȚE
Cea mai puternică influenţă asupra limbii române este
cea slavă şi încep din secolul al VI-lea odată cu migraţia
slavilor pe teritoriul de la sud de Dunăre. S-a exercitat pe
cale populară –  prin contacte cu populaţii slave, dar şi pe
cale cultă, prin slavonă, care era limba bisericească şi a
cancelariei în Ţările Române. Unele dintre împrumuturile
slave populare au devenit cuvinte din fondul principal,
esenţiale până astăzi – ceas, dragoste, a iubi,
muncă,prieten, prost, a sfârşi, a trăi,
vorbă.Împrumuturile din maghiară nu sunt foarte
numeroase, dar cuprind cuvinte din lexical fundamental –
gând, oraş, fel, etc.
 SCRISUL SI TIPARITURILE
❖ În Ţara Românească şi în Moldova, limba de
cultură – a cancelariei şi a bisericii – a fost, în
secolele al XIII-lea – al XV-lea, slavona, folosită în
scris în texte religioase, în hotărâri domneşti, acte
juridice, scrisori, cronici.
❖ În Transilvania, devenită parte a regatului maghiar,
catolic, limba de cultură a fost – din secolul al XII-
lea – latina (medievală), păstrată în inscripţii şi
documente. Limba serviciului religios ortodox era
însă tot slavona.
 PRIMUL SCRIS IN ROMANA
❖ Primul text scris in limba română cu o atestare certă
este o scrisoarprimul-scris-in-limba-romana-
neacsujpge de la 1521, a lui Neacşu din
Câmpulung. E foarte posibil să se fi scris româneşte
şi înainte, dar textele nu s-au păstrat. Prin textele
scrise s-a construit treptat limba română literară,
varianta cultă a limbii române. Pe teritoriul nostru
primele carţi tipărite aparţin diaconului Coressi si
ucenicilor, iar prima traducere integral a bibliei este
realizată de Şerban şi Radu Greceanu şi cunoscută
sub numele de “Biblia de la Bucureşti” .
 LATINITATE SI DACISM
Latinitatea si dacismul sunt concepte care
desemeaza doua curente de ideei ce strabat
cultura si literatura romana.
Ideea de latinitate incepe sa fie afirmata la noi de
generatia cronicarilor-sec. al XVI-lea - al XVIII-
lea(Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce),
apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino si de
Drimitie Cantemir,atingand apogeul prin
reperezentatii Scolii Ardelene(Samuil
Micu,Gheorghe Sincai,Petru Maior).
 TEORIILE GENEZEI ROMANESTI
❖ Dacismul isi face simtita prezenta odata cu interesul
romanticilor pentru etnogeneza si pentru mitologia din Miron
spatial traco dac.Se contureaza ca un current de idei, mai
mult sau mai putin unitar, mai ales in perioada interbelica, Costin
de multe ori fiind asimilat cu orientarea traditionalista.
Cunoaste cateva puncte de maxim inters intre care aparitia
din 1926 a monumentalei opere a lui Vasile
Parvan ,”Getica”, de referinta in istoriografie.
❖ Temelia limbii si a poporului roman o reprezinta conceptele Grigore
de latinitate si dacism. Latinitatea este un curent de idei
referitor la originea latina a unui neam, iar dacismul este un
Ureche
curent ideologic autohton, afirmat la inceputul secolului al
XX – lea si caracterizat prin exagerarea contributiei dacilor
in etnogeneza romaneasca.
Teoria originii nord si sud dunarene
❖ Procesul complex, unitar si inseparabil de constituire a poporului roman si a limbii
romane a avut loc pe un intins teritoriu romanizat, care cuprindea regiuni situate
la nordul si la sudul Dunarii: Dacia si Dobrogea, sudul Pannoniei, Dardania,
Moesia Inferioara si Moesia Superioara.
❖ In aceasta ordine de idei, important este si faptul ca pentru populatia romanizata
din spatiul daco-moesic, Dunarea a fost numai un hotar administrativ, „politic si
strategic”; fluviul nu a constituit deci o frontiera etnica, lingvistica, economica sau
culturala ceea ce a permis mobilitatea populatiei si a favorizat mentinerea
caracterului unitar de ansamblu al limbii romane.
❖ Sustinuta de istorici si de filologi (A. D. Xenopol, N. Iorga, S. Puscariu, Al. Rosetti),
ipoteza aparitiei si dezvoltarii limbii romane in spatiul romanizat nord si sud
dunarean este confirmata de diversitatea dovezilor istorice, arheologice si
lingvistice.
 Teoria originii sud-dunarene
❖ Formarea poporului roman si a limbii romane la sudul Dunarii, ca urmare a
parasirii Daciei prin retragerea aureliana, a fost sutinuta si de savanti romani, dar
mai ales de autori straini. Intre ei diferentele sunt majore, desi acceptarea unei
intinse zone sud-dunarene drept „patrie primitiva” a romanilor constituie, fara
indoiala, un punct comun deloc neglijabil. Aceasta ipoteza a fost formulata mai
intai de Fr. J. Sulzer, care isi propunea sa demonstreze ca „actualii vlahi nu se trag
din volohii ori din bulgarii lui Nestor si inca mai putin din romanii din Dacia lui
Traian, ca, prin urmare, ei nu trebuie considerati aborigeni, ci ca un popor care a
venit aici in timpuri mai tarzii” sau ca „valahii au luat fiinta in Moesia, Tracia si in
regiunile de acolo de primprejur, nu in Dacia”.
❖ In secolul al XIX-lea, Robert Roessler reia aceeasi teorie, fixand trecerea romanilor
la nordul Dunarii la sfarsitul secolului al XII-lea si in „timpul imediat urmator”. Mai
mult, el cladeste un intreg sistem de ipoteze explicative – istorice si lingvistice.
 Romanizarea dacilor
❖ Dacia, din intreg Imperiul Roman, a avut cea mai scurta perioada de stapanire
romana. Legiunile armate romane au ocupat numai 1/7 din teritoriul Daciei (14%)
si pentru o perioada istorica, de exact 165 de ani (106 -271).

❖ Integrarea geto-dacilor în lumea romană s-a manifestat prin desfăşurarea unor

activităţi ce corespundeau necesităţilor vremii, precum mineritul (exploatarea
zăcămintelor de metale preţioase, a fierului şi a cuprului), agricultura (constituirea
fermelor agricole de tip roman), meşteşugurile şi comerţul. Prin intermediul
acestuia din urmă, provincial Dacia schimba produse cu regiuni diferite ale
imperiului.
❖        Principalii factori care au contribuit la romanizarea dacilor au fost:
❖ armata romană cantonată în provincial Dacia;
❖ veteranii;
❖ administraţia;
❖ justiţia romană;
❖ coloniştii latinofoni;
❖ limba latină;
❖ religia romană.