Sunteți pe pagina 1din 4

Spirit enciclopedic in descendenta lui Dimitrie Cantemir si alui Ion Heliade Radulescu, poliglot B.P.

Hasdeu a dominat prin vocatia universalitatii cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca reprezentant al gandirii stiintifice umaniste, insetat de cunoastere si creatie. El a deschis drumuri in filologie, folcloristica, istorie, asezand cercetarea acestor domenii intr-un cadru care nu se va schimba multa vreme. A desfasurat o prodigioasa activitate gazetareasca, fiind initiatorul a numeroase reviste si ziare: "Romania" (1858), "Foaia de istorie romana", "Foaia de istorie si literatura" (1860), "Lumina", "Foaia umoristica Aghiuta" (1863), "Arhiva istorica", "Satyrul" (1866), "Traian", "Columna lui Traian" (1870), "Revista noua" (1877) s.a. Una din acele structuri scriitoricesti rare, B.P.Hasdeu produce asupra istoricului literar din orice epoca o atractie irezistibila, dar si un sentiment coplesitor al neputintei cuprinderii, in totalitate, a tot ceea ce a gandit si infaptuit in istorie, publicistica, lingvistica, folcloristica sau literatura, acest spirit enciclopedic, mereu neastamparat si iscoditor, ivit la mijloul secolului trecut. Hasdeu poate fi considerat parintele filologiei romanesti moderne. El este cel care formuleaza teoria substratului dacic, proiecteaza si realizeaza primele trei volume din "Etymologicum Magnum Romaniae" (dictionar al limbii romane ramas la cuvantul "barbat"). In lucrarea "Principie de lingvistica" este inclusa teoria privitoare la circulatia cuvintelor, criteriu de apreciere a individualitatii unei limbi. Din vasta culegere de studii asupra limbii si culturii populare vechi intitulata "Cuvente den batrani" au aparut doar doua volume si introducerea la cel de-al treilea. Hasdeu studiaza in aceeasi lucrare folclorul din perspectiva comparatista, extinzandu-si cercetarile pana in spatiul iranian si sanscrit. Dealtfel, se pare ca Hasdeu este primul care foloseste termenul de "folclor" in cultura romana, si il defineste ca totalitatea culturii populare, in stransa legatura cu etnografia. Tot el este cel care a scris "Arhiva istorica a Romaniei" ce cuprinde culegeri stiintifice de documente istorice, filologice, literare nationale si internationale. Ca istoric, este autorul monografiei "Ioan-Voda cel Cumplit", evocare a unui destin dramatic din trecutul nostru, ce impune prin curajul si demnitatea sa. Lucrarea "Istoria critica a romanilor", proiectata in cel putin cinci volume, a aparut numai intr-un volum si partea intai din cel de-al doilea, fiind o ampla sinteza a istoriei si civilizatiei romane. In domeniul literaturii beletristice a scris nuvela "Duduca Mamuca", republicata ulterior sub titlul "Micuta", dar si un fragment dintr-un proiectat roman istoric: "Ursita". A scris versuri romantice, meditative. In creatia dramatica a lasat comedia "Trei crai de la Rasarit" si drama "Razvan si Vidra". (1867) Prima drama romantica de inspiratie istorica, "Razvan si Vidra" prezinta o viziune pasoptista asupra trecutului, in spiritul ideilor "Introductiei" la "Dacia literara". Punctul de plecare l-a constituit un articol al lui Balcescu despre Razvan-Voda, publicat postum in "Romania literara" (1852). Destinul lui Razvan, tigan rob eliberat, este cel al unui erou romantic de exceptie, evoluand in situatii de exceptie. El va cunoaste de-a lungul celor cinci canturi, cu titluri semnificative ("Un rob pentr-un galben", "Razbunarea", "Nepoata lui Motoc", "Inca un pas", "Marirea"), bucuria maririi, dar si amaraciunea caderii. Proiectat pe fundalul socio-politic al veacului al XVI-lea, Razvan urca treapta cu treapta spre devenirea sa: este mai intai ofiter de haiduci, apoi ofiter in armata leseasca, hatman si in final domn. Lupta impotriva prejudecatilor epocii, constituie principalul element al conflictului dramatic de esenta estica si psihologica, adaugandu-se celui social. Pe masura desfasurarii actiunii, conflictul social (boieri-popor-domn) ramane in umbra, conturandu-se din ce in ce mai sustinut cel psihologic, personajel devenind mai complexe si mai individualizate. Piesa apeleaza la o serie de conventii si teme cunoscute cititorului din literatura romantica anterioara. Gasim astfel, in piesa, tema saracului imbogatit din intamplare care refuza bogatia, a stapanului

devenit robul robului sau, a celui umil si dispretuit care se ridica datorita meritelor sale proprii, a razbunarii prin bunatate, etc. Pentru descrierea si realizarea scenica a acestor situatii dramatice romantice, autorul utilizeaza procedee retorice, in general declamative si bazate pe exagerari, pe o viziune hiperbolica a realitatii. Unul dintre cele mai frecvente procedee este "repetitia", cu diversele ei variante: repetitia unui cuvant ("caci tu, tu ai fost pricina..."), a unui grup de cuvinte la inceputul unei sintagme sau propozitii dintr-un sir de acelasi fel ("Nici un sprijin, nici un reazam, nici un scut..."), repetitia unui cuvant prin unul sau mai multe sinonime ("Si-l intinde, si-l anina, si-l agata.") sau reluarea unui cuvant de la sfarsitul unui vers la inceputul urmatorului. Razvan, personajul principal, este construit in viziune populara, ca un luptator legendar pentru dreptate, suferinta personala topindu-se in razvratirea sociala. Ca erou romantic, el este structurat contradictoriu, inzestrat cu calitati de exceptie, de care este constient dar neputincios in afirmarea lor, apasat de prejudecatile ce-i ignora virtutile. Astfel, el este generos, modest, are sentimentul responsabilitatii, dragoste de semeni, sete de libertate, dezaprobare fata de stapanitorii haini pe care ii uraste, are spiritul datoriei, o iubire patimasa pentru Vidra, si un patriotism fierbinte ("Fie paine cat de rea/Tot mai dulce mi se pare/Cand o stiu din tara mea!"); slabiciunea pentru putere si marire, sub influenta Vidrei, duc la caderea fulgeretoare cu sentimentul inferioritatii rasiale ("Tigan!...Tigan!..."). Hasdeu imbogateste literatura romana cu un personaj feminin de referinta, reflecand ideile inaintate ale autorului. Vidra este un personaj complex, viguros, o femeie voluntara, ambitioasa, cu gustul maririi. Apartinand neamului "acelui groaznec barbat/Care numai c-o-mvancire patru domni a rasturnat" ea infrunta energic prejudecatile sociale si de rasa. Celelalte personaje sunt impartite in doua "tabere" opuse, pe principul antitezei romantice. Astfel Sbierea, Ganea, Basota sunt robii averii, ai autoritatii feudale subordonata marilor latifundiari; iar la polul opus se afla luptatorii pentru libertate sociala, omenie, demnitate. Drama Razvan si Vidra nu este numai o drama istorica, ci, in egala masura, o drama psihologica dupa cum precizeaza autorul in prefata operei: "Aceasta drama este, sau cel putin as fi dorit sa fie, o producere literara, psihologica si istorica".Piesa a fost jucata in 1867 si prezinta un moment din domnia fulguranta a lui Razvan-Voda. Poem dramatic structurat pe episoade si in cinci canturi ce urmarest traiectoria existentei lui Razvan, tigan dezrobit, in ascensiunea sa de la aceasta conditie umila la aceea de domn, trecand prin etape succesive: capetenie de haiduci, capitan in oastea leseaca, hatman si domn in Moldova.Subiectul:Compozitia a putut parea, din cauza dualitatii tematice, lipsita de unitate. Intr-adevar primele doua canturi prezinta o ampla fresca a luptei "de ura" dintre boieri si popor pentru ca, in continuare, sa urmareasca evolutia in planul psihologic al eroului principal. Conflictul psihologic este surprins in evolutia de la dorinta de libertate si dreptate pana la setea de putere. Intre aceste doua ideii, libertate si dreptate pe de-o parte, putere de alta, se desfasoara o lume variata, insa destul de stangaci surprinsa, intr-o meritorie incercare de a alatura tragiului nota comica, in spiritul dramei romantice. Dincolo de aparenta lipsa de libertate a actiunii, drama comunica o structura de o mare unitate data de aspetul major al conflitului: cel epic si psihologic care se desfasoara pe fundalul conflictului social.Inca din primele replici se defineste fundalul social, caracterizat prin Tanase, care din "rea pisma" a ramas "gol" si boierul Sbierea obsedat de patima acumularii banilor. Prin aparitia lui Razvan se defineste si conflictul dramatic. La conditia sociala a lui Razvan se adauga prejudecatile epocii privitoare la tigani, obiect de batjocora, chiar pentru un cersetor ca Tanase. Umilit si dispretuit, Razvan gaseste in sine forta de a lupta impotriva "lumii" din epoca sa: "Lumea-si bate joc de mine! Rade lumea de Razvan / O sa raz si eu de lume...Da, vom rade fiecare: / Ea de mine cu trufie, eu de dansa cu turbare."Lupta lui Razvan cu "lumea" ramane principalul element al conflictului dramatic nu numai in primele doua canturi, ci si ulterior, cand Razvan din personaj reprezentativ al revoltei sociale, devine un

personaj dilematic, atat doar ca planurile se inverseaza. In partea a doua (canturile III-V), pe fundalul social care persista mai ales prin dragostea de patrie si popor, primeaza dezvoltarea psihologica, lupta lui Razvan sa-si faca loc in sus depasind "trandavita boierime". Aceasta lupta este ocazionata si in mare masura indrumata de Vidra. dar nu este cauzata de ea. Constructia dramei nu se opreste la multumirea simplista a firului epic principal. Sustinand esafodajul central, o serie de scene de intrigi marunte, de momente de zbucium, de afirmare a intelepciunii si culturii folclorice, trezesc interes si completeaza tabloul de viata al epocii. Personajele se definesc in maniera romantica, mai ales prin tehnica contrastului. Confruntarea directa si prezentarea personajelor in actiune devin mijloacele de exteriorizare a sentimentului si a caraterului.Antiteza, uneori simetria si paralelismul prezente in intreaga drama, nu aluneca spre spectaculosul exterior caracteristic romantismului pasoptist, ci spre analiza psihologica, chiar si atuni cand sunt prezentate scene de mase. "Razvan si Vidra" este o drama istorica in versuri, ale carei calitati trebuie catate in: (1) conflictul condus cu arta (in care personajele sunt atrase pe rand); (2) imaginea personajului principal (simbol al omului care sufera din pricina unor prejudecati) si (3) forta personajului feminin. Drama este alcatuita din cinci canturi ale caror titluri sunt sugestive pentru actiunea din fiecare" cant; patru dintre ele (I, II, III si V) au cate un motto (de asemenea sugestiv). in Cantul I intitulat "Un rob pentru un galben", actiunea se petrece intr-o piata din Iasi (pe atunci, capitala a Moldovei), in timpul domniei lui Petru Voda. Tanase (un taran ajuns cersetor, din pricina ca vecinii, "din rea pizma" i-au luat pamantul), ii cere boierului Sbierea, "un banut", dar este refuzat; tot atunci insa zgarcitul isi pierde punga pe care o gaseste un tigan dezrobit - Razvan. Milos, acesta i-o ofera lui Tanase, dar cersetorul isi pastreaza un singur galben, nu fara a-si exprima rusinea de a primi pomana de la un tigan. Se contureaza astfel conflictul interior (nascut in sufletul unui om care are constiinta calitatilor sale), suferinta pe care personajul o traieste din pricina originii sale. Aceasta suferinta se va converti intr-un conflict exterior ai carui termeni sunt inegali: Razvan si lumea: "Lumea-si bate joc de mine! Rade lumea de Razvan! ... / O sa raz si eu de lume!... Da, vom rade fiecare: /- Ea de mine cu trufie, eu de dansa cu turbare! ..." Deocamdata, "lumea" fiind reprezentata de Petru Voda, Razvan lipeste pe un stalp, un pamflet scris de el insusi la adresa voievodului. Prins de vataful Basota, Razvan este condamnat la spanzurare, dar "salvat" de Sbierea care il ia rob (pentru galbenul dat lui Tanase). Osandit de prejudecata publica (asa cum afirma Calinescu), Razvan este osandit si de labilitatea legilor tarii, pierzandu-si libertatea. Cantul al II-lea - intitulat "Razbunarea" va dezvolta inca un moment al conflictului dintre personaj si lume: de data aceasta, actiunea se petrece,in Codrii Orheiului, unde Razvan (evadat din robie) devenise capetenie de haiduci. Intr-una din zile, boierul Ganea le cere haiducilor s-o rapeasca, pentru el, pe frumoasa Vidra, nepoata lui Motoc. Momentul aducerii acesteia coincide cu o noua aparitie a lui Sbierea (prins de haiduci si adus in fata capeteniei lor). Acum, Razvan isi schimba atitudinea in "razboiul" lui cu lumea, daruindu-i, generos, viata fostului sau stapan: "Razvan te-avusese-n palma, si numai c-un semn de mana, Ar fi putut sa te faca praf, pulbere si tarana... Totusi, uite! Nu-ti lipseste nici un fir din perii tai ...Sa traiasca codrul

verde! ... Pleaca slobod unde vrei..." Impresionata, Vidra va decide sa ramana alaturi de acest om adus de soarta, contribuind, ulterior, ea insasi la marirea si caderea lui Razvan. in Cantul al III-lea - "Nepoata lui Motoc" actiunea este plasata intr-o tabara militara poloneza, in apropiere de Rusia. Ajuns ofiter in oastea polona, alaturi de vechii sai tovarasi de haiducie -Razasul si Vulpoi, Razvan are nostalgia plaiurilor natale. Alaturi de el se afla insa ambitioasa Vidra care-i sadeste in suflet dorul de marire: "Setea de-a mergenainte ... Iata ceea ce-ti lipseste, Acea sete care frige si-ngheata inima mea! Dar trebui s-o aibi, Razvane! Eu voiesc, s-o vei avea ..." Staruinta ei da roade, astfel incat, in Cantul IV "inca un pas" - Razvan simte gustul puterii. Invitat in Moldova, de catre noul domnitor -Aron Voda -Razvan accepta, cu bucurie functia de hatman, care i-ar fi adus la picioare "lumea" (aflata in "razboi" cu el, din pricina originii tiganesti); nemultumita este tot Vidra care-I indeamna sa faca "inca un pas" si sa ia tronul. Cantul V - "Marirea" evoca tocmai acest "pas": organizand rascoala contra lui Aron Voda, Razvan se inscauneaza ca domnitor si primeste ofrandele multimii. inca o data, destinul sau se intersecteaza cu acela al lui Sbierea, care tradeaza, deschizandu-le polonezilor portile cetatii de scaun. in lupta, Razvan este ranit de moarte, iar ultimele lui cuvinte (rostite alaturi de lesul lui Sbierea) constituie o concluzie filosofica pe tema "Fortuna labilis": "... Pe-amandoi aci ne vezi Praf, pulbere si cenusa!...Nebuni ce din lacomie, El pentru-o biata lescaie, eu pentru-un ceas de mandrie, Necrutand nemica-n lume, nestiind nemica sfant, Uitam ca viata-i o punte dintre leagan si mormant!"

Imaginea personajului principal este romantica si domina intreaga opera; prin relevarea profundelor lui stari sufletesti, "Razvan si Vidra" inceteaza de a mai fi o.drama istorica, devenind si o drama psihologica.inca din Cantul I, Razvan apare ca un om deosebit: stiutor de carte, talentat, generos, iubitor de libertate, stanjenit in realizarea dorintelor sale de prejudecatile rasiale ale lumii; "razboiul" pe care i-l va declara acesteia este un act de mandrie, dar constiinta originii sale nu-l va parasi pana in clipa mortii: "Tigan!... Tigan! ... Apa!... Apa!..." vor fi ultimele lui cuvinte. Intalnirea cu Vidra ii va oferi prilejul de a se scutura de acest blestem si de a-si crea o noua "identitate" (cel putin in iluzie): "De nu iubeam o femeie cu o inima semeata N-as fi gasit in razboaie un nume s-o noua viata!..." in slujba acestei noi "identitati", Razvan pune si celelalte calitati ale sale (vitejia, curajul, barbatia, loialitatea). Totusi, sentimentul de a fi apasat de prejudecata publica nu se stinsese; in acesti termeni, hotararea de a deveni domn isi are suportul nu numai in dominatia pe care Vidra o exercita asupra lui, ci si in dorinta de a-si subjuga lumea: "O, nepoata lui Motoc! Sufletul meu fara tine n-ar fi cunoscut deloc Asta simtire ciudata, ce-l indeamna sa doreasca / Jos la picioarele sale toata lumea sa-l priveasca!..." in termenii mitului, Razvan este Strainul chiar si in propria tara, iar tradarea lui Aron Voda ("un Voda cum se cade") ii accentueaza acesta conditie. Si, tot in termenii aceluiasi mit, sfarsitul nu se putea rezolva decat in moarte.

S-ar putea să vă placă și