Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creangă

- basm cult, publicat în revista „Convorbiri literare”, în anul 1877;

-George Călinescu afirmă despre mesajul operei: ,,Povestea lui Harap-Alb e un chip de a dovedi că omul de soi
bun se vădește sub orice strai și la orice vârstă.”;
-pornind de la modelul basmului folcloric, evidențiat prin stereotipie, autorul reactualizează teme de
circulație universală, dar le organizează conform propriei viziuni, într-un text narativ mai complex decât
al basmelor populare;

- basmul cult:
● specie narativă pluriepisodică,
● cu numeroase personaje:
⮚ întruchipând binele și răul în diversele lor ipostaze;
⮚ unele îndeplinind, prin raportare la protagonist, o serie de funcții:
✔ antagonist,
✔ ajutoare,
✔ donatori,
⮚ dotate cu puteri supranaturale;

- acțiunea basmului
● implică prezența fabulosului:
⮚ acceptarea de către cititori şi personaje a altor legi ale naturii decât cele ale lumii reale,
obiective, a supranaturalului, ca explicaţie a întâmplărilor incredibile, fără corespondent în
lumea reală;
⮚ în basm, supranaturalul nu provoacă cititorului reacţii de uimire, de teamă sau de ezitare, ci de
delectare, în aşteptarea finalului fericit;

● și este supusă unor stereotipii (acțiunile convenționale), care înfățișează parcurgerea drumului
maturizării de către erou;

- conflictul dintre bine și rău se încheie prin victoria forţelor binelui;

- titlul sugerează tema basmului: maturizarea mezinului craiului;

- acţiunea urmăreşte modul în care personajul principal, Harap-Alb, parcurge un drum al iniţierii, la finalul
căruia trebuie să treacă într-un plan superior de existenţă;

- numele personajului, apelativul oximoronic Harap-Alb, reflectă condiția duală a acestuia:

● rob, slugă (Harap);
● originea nobilă, dar și inocența specifică vârstei (Alb);

-elementele de compoziție:
● clișee,
● formule specifice,
● obiecte și cifre magice,
● triplicarea;

-simetria incipit-final se realizează prin clișee compoziționale care marchează intrarea și ieșirea din fabulos:
● naratorul inovează la nivelul formulei inițiale:
⮚ pune povestea pe seama spuselor altcuiva, fără însă a nega, așa cum se întâmplă în basmul
popular;
⮚ de asemenea, intrarea în text se face ex abrupto;

● formula finală:
⮚ include o comparație între cele două lumi - a fabulosului și a realului,

1
 ⮚ dar şi o reflecţie asupra realităţii sociale, alta decât în lumea basmului, una de un umor
amar: ,,Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă; cine se duce acolo bea şi
mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iar cine nu, se uită şi rabdă.”;

-motive narative specifice:

● superioritatea mezinului,
● călătoria,
● supunerea prin vicleșug,
● probele,
● demascarea răufăcătorului,
● pedeapsa
● și căsătoria;

- două episoade care înfățișează tema:

1) supunerea prin vicleșug (episodul coborârii în fântână):
● naivitatea tânărului face posibilă supunerea prin vicleșug;
● antagonistul
⮚ îl închide pe tânăr într-o fântână,
⮚ îi cere, pentru a-l lăsa în viață,
✔ să facă schimb de identitate,
✔ să devină robul lui
✔ și să jure „pe ascuțișul paloșului”(sugestie a unui cod al conduitei
cavalereşti) să îi dea ascultare „până când va muri și iar va învia”,
condiționare paradoxală, dar care arată și modul de eliberare;
⮚ ,,îi dă fiului de crai numele Harap-Alb”;

2) demascarea răufăcătorului:
● când se întoarce la curtea lui Verde - Împărat, fata împăratului Roș îl demască pe Spân,
● după tăierea capului de către acesta, ea îl va învia cu ajutorul obiectelor magice și va deveni împărat,
motive narative care evidențiază începutul și sfârșitul inițierii feciorului de crai;
● de fapt, „răutatea” Spânului îl dezleagă pe erou de jurământ, semn că inițierea este încheiată;

-naratorul omniscient intervine prin comentarii sau reflecții caracterizate prin umor şi oralitate;
- narațiunea la persoana a III-a alternează cu dialogul;

- subiectul basmului urmărește modul în care personajul principal, Harap-Alb, parcurge un drum al
inițierii, la finalul căruia devine împărat, adică trece într-un plan superior de existență, care înseamnă
modificarea statutului social şi spiritual al eroului;

- sunt prezente:
● numerele magice simbolice - 3, 12, 24 ;
● obiectele miraculoase, unele fiind grupate câte trei (ex: ,,trei smicele de măr dulce, apă vie și apă
moartă’’);

-cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, în plan compozițional, următoarelor etape ale drumului
inițiatic:
● etapa inițială, de pregătire pentru drum, la curtea craiului - „mezinul”;
● parcurgerea drumului maturizării - „Harap-Alb” (cel supus inițierii);
● răsplata - „împăratul” (inițiatul);

-Ion Creangă utilizează triplicarea (triplarea situațiilor), dar supralicitează acest procedeu specific basmului
popular, astfel că eroul nu are de trecut doar trei probe, ci mai multe serii de probe potrivit avertismentului
dat de tată: „să te ferești de omul roș, iar mai ales de omul spân, (...) că sunt foarte șugubeți”;
-în basm, sunt prezente numerele magice simbolice - 3, 12, 24 - și obiectele miraculoase, unele fiind grupate
câte trei (ex: ,,trei smicele de măr dulce, apă vie și apă moartă’’);

-precizate în incipit, reperele temporale și spațiale sunt vagi, nedeterminate: cele spaţiale sugerează
dificultatea aventurii eroului, care trebuie să ajungă de la un capăt la celălalt al lumii (în plan simbolic, de la
imaturitate la maturitate);

2
- *acțiunea:
● este redată cronologic
● și respectă modelul stereotip și ciclic al basmului:
⮚ situație inițială de echilibru (expozițiunea),
⮚ tulburarea echilibrului (prejudiciul - intriga),
⮚ parcurgerea unui drum cu depășirea probelor (desfășurarea acțiunii),
⮚ acțiunea reparatorie (punctul culminant),
⮚ refacerea echilibrului și răsplătirea eroului (deznodământul);

-personajele:
● sunt purtătoare ale unor valori simbolice,
● reprezintă binele și răul în diversele lor ipostaze:

⮚ protagonistul este sprijinit de ajutoare și donatori:

✔ ființe cu însușiri supranaturale (Sfânta Duminică),
✔ animale fabuloase (Calul Năzdrăvan, Crăiasa Furnicilor, Crăiasa Albinelor),
✔ făpturi himerice (cei cinci prieteni);
✔ obiecte miraculoase (aripile crăieselor, smicelele de măr, apa vie și apa
moartă);
⮚ acestea se confruntă cu antagonistul, care are și funcție de inițiator;

⮚ personajul căutat este fata de împărat;

⮚ cu excepția protagonistului, al cărui caracter evoluează pe parcurs, celelalte

personaje au o trăsătură dominantă:
❖ Împăratul Roș și Spânul sunt vicleni,
❖ Sfânta Duminică este înțeleaptă;

-paradigma mentor-învăţăcel:
● fundamentează întreaga istorie a devenirii umane
● şi este reprezentată simbolic prin tema iniţierii:
⮚ iniţierea este generată de nevoia unui parcurs spiritual, în urma căruia eroul dobândeşte
acces la cunoaşterea lumii şi la descoperirea sinelui;
⮚ mentorul este deschizătorul drumului către sine al discipolului;

-Harap-Alb este:
● protagonistul basmului,
● personaj eponim,
● întruchipare a binelui,
● dar este un erou atipic de basm, deoarece:
⮚ este lipsit de însușiri supranaturale,
⮚ fiind construit realist, ca o ființă complexă care învață din greșeli și progresează;
⮚ de aceea este personaj rotund, ieşind din stereotipia superiorităţii mezinului;

-nici antagonistul (Spânul)

● nu este unul tipic,
● întrucât nici el nu are atribute miraculoase, nefiind un zmeu sau un animal fabulos;
● dimpotrivă, construcția realistă a personajelor reflectă concepția populară despre omul rău care este
„însemnat”, ceea ce poate motiva psihologic atitudinea acestuia, întrucât îl supune prin vicleșug pe
eroul imatur;
● în plus, deoarece „răutatea” lui îl pune pe tânăr în situația de a-și dovedi calitățile, Spânul are rolul
unui „pedagog rău” în scenariul inițierii lui Harap-Alb;

-statutul inițial al eroului este marcat de inocență;

● nu știe:
⮚ să distingă adevărul de minciună,
⮚ să vadă caracterul unui om dincolo de aparențe;

3
-se deosebește de frații săi încă de la început prin bunătate, calitate răsplătită de sfaturile Sfintei Duminici, după
ce o miluiește cu un ban;
-deși are calitățile necesare unui viitor împărat, în viziunea autorului, acestea nu sunt evidențiate de la început, ci
le descoperă prin intermediul probelor la care este supus, când dovedește
● generozitate,
● prietenie,
● loialitate,
● respectarea jurământului,
● curaj
● și responsabilitate;

-numele Harap-Alb semnifică:

● rob de origine nobilă,
● dar și condiția de învățăcel, faptul de a fi supus inițierii;
● ipostazele sugerate de numele lui corespund, în plan compozițional, etapelor drumului inițiatic:
⮚ la început - „fiul craiului” (mezinul),
⮚ pe parcursul călătoriei - „Harap-Alb” (învățăcelul),
⮚ la sfârșit - împăratul (inițiatul);

-traseul devenirii eroului coincide cu modificarea statutului său social:

⮚ statutul iniţial este cel de neiniţiat:
✔ el trăieşte într-un orizont al inocenţei, justificată prin tinereţea sa;
✔ deşi are calităţi umane deosebite, acestea nu sunt vizibile de la început, ci se
evidențiază pe măsură ce parcurge probele:
❖ Craiul se îmbracă în piele de urs și iese de sub pod în fața fiecăruia dintre fii;
❖ conform structurii basmului, fiul cel mic reușește să treacă această probă a
curajului (motivul superiorității mezinului), după o etapă pregătitoare, în
care este ajutat de Sfânta Duminică, drept răsplată pentru că a miluit-o (îi
dăruieşte un ban);
❖ după ce se desparte de tatăl său care îi spune să se ferească de omul spân şi
de cel roș, crăișorul se rătăcește în pădurea-labirint, dovedind astfel că mai
are multe de învăţat;
❖ încalcă sfatul părintesc și își ia drept călăuză un spân, care dă dovadă de
viclenie și se arată de trei ori sub diferite înfățișări, acest fapt conducându-l
pe erou la concluzia naivă că „aiasta-i Țara Spânilor”;
❖ în episodul coborârii în fântână, naratorul surprinde lipsa de experiență a
tânărului prin caracterizare directă: „Fiul craiului, boboc în felul său la
trebi de aieste, se potrivește Spânului și se bagă în fântână”; Spânul îl
constrânge pe erou să accepte schimbul de identitate, cerându-i să se lege de
el prin jurământ „până când va muri și iar va învia”, sugestie a modalității
de eliberare (scenă relevantă pentru relația dintre personaje);
❖ de asemenea, Spânul îi dă fiului de crai numele de Harap-Alb;
❖ de remarcat faptul că până în acest moment nu se precizează numele
mezinului, pentru că el nu are o identitate proprie, ci se afirmă doar ca
fiu al cuiva;

-așadar, încă de la situaţia iniţială protagonistul și antagonistul se construiesc pe baza unei serii de opoziții
dintre bine și rău:
● naiv-viclean,
● om de origine nobilă - om comun,
● cinstit – necinstit;

-caracterizarea directă este realizată:

● de către narator,
● de alte personaje
● sau rezultă prin mijloace de autocaracterizare;

-dintre procedeele de caracterizare indirectă se utilizează caracterizarea:

● prin fapte,
● limbaj,

4
 ● relații cu alte personaje,
● nume;

-ajunși la curtea lui Verde-Împărat, Spânul îl supune pe Harap-Alb la trei probe:

● aducerea salatelor din Grădina Ursului,
● aducerea pielii cerbului cu pietre prețioase
● și a fetei Împăratului Roș pentru căsătoria Spânului;
-mijloacele prin care eroul depășește probele țin de miraculos, ajutoarele sale având puteri supranaturale;

-primele două probe le depăşeşte cu ajutorul Sfintei Duminici, care îl sfătuieşte cum să procedeze şi îi dă
obiectele magice:
● pentru urs, o licoare cu somnoroasă,
● iar pentru cerb, o licoare, obrăzarul şi sabia lui Statu-Palmă-Barbă-Cot;

-prima probă îi solicită

● curajul,
-a doua, mai dificilă, îi testează
● abilitatea în mânuirea sabiei,
● stăpânirea de sine
● şi puterea de a-și respecta jurământul;

-în vreme ce izbânzile lui Harap-Alb stârnesc

● admiraţia
● şi preţuirea lui Verde-Împărat şi ale fiicelor lui,

-Spânul se arată
● un stăpân
⮚ necuviincios,
⮚ rău,
⮚ care-şi trimite sluga la moarte sigură cu fiecare nouă poruncă,
● dar şi un nepot
⮚ obraznic
⮚ şi lăudăros;

-împăratul însă îl apreciază pe tânăr: ,,Ia, să am şi eu o slugă aşa vrednică şi credincioasă ca Harap-Alb, aş
pune-o la masă cu mine, că mult preţuieşte omul acesta.’’;

-ultima probă presupune două serii de sarcini:

● unele prin care Împăratul Roş tinde să îndepărteze ceata de peţitori:
⮚ casa înroşită,
⮚ ospăţul,
⮚ alegerea macului de nisip,
● iar altele care o vizează direct pe fată:
⮚ fuga nocturnă a fetei care se transformă în pasăre,
⮚ ghicitul/motivul dublului,
⮚ proba impusă de fată;

-pentru erou, aducerea fetei Împăratului Roș la Spân este cea mai dificilă încercare, pentru că pe drum se
îndrăgostește de ea;
-onest însă, își respectă jurământul și nu îi mărturisește adevărata sa identitate;
-când se întorc la curtea lui Verde - Împărat, fata, cu puteri supranaturale, îl demască pe Spân, care crede ca
Harap-Alb a divulgat secretul și îi taie capul;
-de fapt, „răutatea” Spânului îl dezleagă pe erou de jurământ, semn că inițierea este încheiată, iar rolul
„pedagogului rău” ia sfârșit (scenă reprezentativă pentru relația dintre personaje);
-calul îl omoară pe Spân, aruncându-l din înaltul cerului;

-eroul este înviat de fată cu ajutorul obiectelor magice:

● ,,trei smicele de măr dulce şi apă vie și apă moartă de unde se bat munții în capete’’;
-el reintră în posesia paloșului
și primește răsplata:

5
 ● pe fata Împăratului Roș
● și împărăția;

-în relația mentor-învățăcel, antagonistul este considerat un rău necesar, iar drumul iniţierii fiului este o
călătorie înspre sine;
-astfel, se conturează sensul didactic al basmului;

Concluzii:

-prin urmare, „Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult, având ca particularități:
● umanizarea fabulosului,
● individualizarea personajelor prin:
⮚ umor
⮚ oralitate;

-Creangă valorifică tiparul narativ popular, dar elementele stereotipe sunt reorganizate conform viziunii
artistice a autorului, cu elemente specifice artei sale narative.

-antagonist = opus;
-bildungsroman = roman care prezintă procesul de formare a unui caracter;

6
-labirint = construcție cu un număr mare de camere, unde orientarea este extrem de dificilă;
-paradigmă = exemplu, model; totalitate a formelor unui cuvânt;
-protagonist = erou, personaj principal.

*acțiunea:
-situația inițială (expozițiunea) prezintă o stare de echilibru:
● un crai avea trei feciori, iar în alt capăt de lume, un frate mai mare al său, Verde – Împărat, avea
doar fete;
● opoziţia simetrică e evidentă, subliniind ideea că basmul e construit pe o structură bipolară de
semnificaţii:
⮚ faptul că verii, adică feciorii craiului şi fetele împăratului, nu se văzuseră niciodată, de când
erau ei poate să atragă atenţia asupra unui dezechilibru în ordinea firească a lumii tradiţionale:
absenţa intercunoaşterii între membrii aceleiaşi familii;
⮚ cauza este aceea că fraţii trăiesc la mare depărtare unul de altul;
⮚ între cele două împărăţii ce mărginesc pământul şi constituie spaţii ale ordinii, domneşte
haosul;
⮚ traversarea acestor teritorii necunoscute, pline de primejdii, constituie un bun prilej de iniţiere;

-tulburarea echilibrului (intriga):

● are drept cauză o lipsă relevată de scrisoarea lui Verde - Împărat: absența moștenitorului pe linie
masculină (motivul împăratului fără urmaș);
● Craiul este rugat de fratele său să i-l trimită „pe cel mai vrednic dintre nepoți”, ca să-i urmeze la tron;
● pentru a compensa prejudiciul din plan familial şi lipsa din planul ordinii sociale, împăratul nu-şi
dăruieşte împărăţia unui nepot la întâmplare, ci introduce un criteriu valoric eliminatoriu: vrednicia,
care trebuie dovedită prin depășirea mai multor serii de probe;

-acțiunea de recuperare a echilibrului (desfășurarea acțiunii) cuprinde mai multe episoade în succesiunea
motivelor narative ale basmului:
● căutarea eroului se concretizează prin încercarea la care își supune craiul băieții: se îmbracă în piele de
urs și iese de sub pod în fața fiecăruia;
● conform structurii basmului, fiul cel mic reușește să treacă această probă a curajului (motivul
superiorității mezinului), după o etapă pregătitoare, în care este ajutat de Sfânta Duminică, drept
răsplată pentru că a miluit-o (îi dăruieşte un ban);
● întrucât a depășit proba, podul simbolizând trecerea la altă etapă a vieţii, tatăl continuă inițierea
mezinului și îl sfătuiește să se ferească de omul roș și de cel spân (motivul interdicției), dăruindu-i și
pielea de urs;
● pe drum, după ce se rătăcește în pădurea-labirint și crede că se află în „Țara Spânilor”, fiul cel mic al
craiului își ia drept slugă și călăuză un spân (încălcarea interdicției);
● coborârea fiului de crai în fântână reprezintă o secvență narativă importantă, întrucât înșelătoria
provoacă evoluția conflictului;
● naivitatea este sancționată prin pierderea însemnelor originii și a dreptului de a deveni împărat:
⮚ Spânul îi fură identitatea,
⮚ îl transformă în rob,
⮚ îi dă numele de Harap-Alb
⮚ și îi spune că va trebui să moară și să învie ca să își recapete identitatea (motivul
jurământului din fântână);
● „Răutatea” Spânului îl va supune la probe dificile, în care va demonstra calitățile morale necesare unui
viitor împărat:
⮚ înțelepciune,
⮚ curaj,
⮚ loialitate,
⮚ onestitate,
⮚ generozitate;
● Spânul îi cere să aducă:

7
 ⮚ salatele din Grădina Ursului,
⮚ pielea cu pietre prețioase din Pădurea Cerbului
⮚ și pe fata Împăratului Roș;

● primele două probe le depăşeşte cu ajutorul unor obiecte magice de la Sfânta Duminică;

● a treia probă cuprinde mai multe serii de încercări, este o altă etapă a inițierii, care necesită mai
multe ajutoare:
⮚ pe drumul spre Împăratul Roș, crăiasa furnicilor și crăiasa albinelor îi dăruiesc câte o aripă
drept răsplată pentru că le-a ajutat poporul de gâze,
⮚ iar cei cinci tovarăși cu puteri supranaturale îl însoțesc, deoarece a fost prietenos: Gerilă,
Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă;
⮚ datorită acestor personaje himerice, donatori și ajutoare, protagonistul arată dobândirea
calităților solicitate de probele prin care Împăratul Roș tinde să îndepărteze ceata de pețitori,
ca și acelea care o vizează direct pe fată (fuga nocturnă a fetei transformată în pasăre, ghicitul -
motivul dublului - și proba impusă de ea: „aducerea a trei smicele de măr dulce și apă vie și
apă moartă de unde se bat munții în capete”);

-lichidarea înșelătoriei și acțiunea reparatorie, corespunzătoare punctului culminant:

⮚ se petrec la curtea lui Verde Împărat, unde Harap-Alb se întoarce cu fata Împăratului Roș, care
dezvăluie adevărata lui identitate;
⮚ încercarea Spânului de a-l ucide pe Harap-Alb este ratată;
⮚ lichidarea violenței nu-i aparține eroului ca în basmul popular, ci calului năzdrăvan;
⮚ episodul care cuprinde scena tăierii capului personajului principal și a reînvierii lui de către
fata împăratului, cu ajutorul obiectelor magice, are semnificația morții inițiatice;
⮚ prin moartea şi reînvierea lui (transfigurarea), Harap-Alb va trece într-o altă etapă
existenţială, la o altă identitate;

-deznodământul constă în refacerea echilibrului și răsplătirea eroului:

● el reintră în posesia paloșului
● și primește recompensa:
⮚ pe fata Împăratului Roș
⮚ și împărăția, ceea ce confirmă maturizarea;
● astfel, conflictul dintre bine și rău se încheie prin victoria forțelor binelui;