BALTAGUL

de Mihail Sadoveanu

Sumar
Particularitățile unui roman de Mihail Sadoveanu
 subiect ............................................................................................................ 2
 plan ................................................................................................................. 2
 eseu ................................................................................................................. 3-4
 mic dicționar ................................................................................................... 4
Particularitățile de construcție a unui personaj
Relația dintre două personaje
 subiecte ............................................................................................................ 5
 plan .................................................................................................................. 5
 eseu .................................................................................................................. 6-7
 mic dicționar .................................................................................................... 7
Firul epic (momentele subiectului) ................................................................................ 8
Aspecte teoretice
 Realismul ......................................................................................................... 8

1
 1. Scrie un eseu în care să prezinți particularitățile unui text narativ studiat, aparținând lui Mihail
Sadoveanu/ unui roman realist/obiectiv/interbelic.
Repere:
-evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului studiat într-o perioadă, într-un curent
cultural/literar sau într-o orientare tematică;
-comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ/romanului studiat;
-analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul narativ/romanul
studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale
comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

Planul eseului:
-încadrarea autorului în perioada interbelică;
-apartenența textului la romanul
 tradițional;
 realist-obiectiv;
-caracterul monografic al operei ;
-tema: călătoria pentru descoperirea adevărului, devenită un drum inițiatic
(bildungsroman);
-titlul: obiect simbolic (ambivalent);
-cronotopul;
-raportul incipit-final;
-perspectiva narativă: obiectivă;
-conflictele:
 interior;
 exterior;
-acțiunea:
 desfășurare cronologică, pe momente ale subiectului, structurată pe un
singur fir epic;
 trei părți;
 la nivel simbolic: condiția ființei umane, confluența dintre tradiție și
modernitate, căutarea adevărului se asociază cu motivul labirintului,
parcurgerea drumului are diferite semnificații  cunoașterea lumii și
cunoașterea de sine; pentru Gheorghiță, călătoria are rol educativ, de
inițiere a tânărului;
-două scene reprezentative pentru temă:
 coborârea în râpă;
 parastasul;
-personajele sunt reprezentative pentru lumea satului de munte;
-Vitoria Lipan:
 statutul social, psihologic, moral al personajului;
 trăsături;
-Gheorghiță:
 statutul social, psihologic, moral al personajului;
 trăsături;
-Nechifor Lipan:
 statutul social, psihologic, moral al personajului;
 trăsături;
-personajele episodice;
- personajul colectiv, muntenii;
-concluzii.

2
 Perioada interbelică este esențială în evoluția romanului românesc, atât prin lărgirea ariei tematice, cât și
prin diversificarea formulelor narative. Astfel, romanul de inspirație rurală își găsește adepți în Liviu Rebreanu
(realismul dur, obiectiv) și în Mihail Sadoveanu (realismul mitic), iar cel citadin este ilustrat magistral de George
Călinescu (realismul balzacian), Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu (proza de analiză psihologică).
,,Baltagul’’, text interbelic, polimorf, tradițional, realist și mitic, a fost publicat în anul 1930. Fiind un
roman, se remarcă prin amploarea acțiunii, conflictul complex, personajele riguros individualizate, precum și
prin realizarea unei imagini complete asupra vieții.
Se încadrează în categoria romanului tradițional și realist-obiectiv prin descrierea unei lumi arhaice, în care
biserica și practicile magice coexistă. Discursul epic linear, axat pe tema călătoriei explorative, are drept scop
căutarea, cunoașterea, inițierea și actul justițiar. Perspectiva narativă este obiectivă, reflectarea realității
societății moldovenești de la începutul secolului al XX-lea este verosimilă, iar personajul central, Vitoria Lipan,
ilustrează tipul muntencei.
Romanul are un evident caracter monografic, deoarece înfățișează viața muntenilor, ocupațiile, obiceiurile și
principalele lor trăsături: muncitori, veseli, iubitori.
Operă de maturitate, ,,Baltagul" beneficiază de marile teme sadoveniene. Tema centrală, călătoria pentru
descoperirea adevărului, devenită un adevărat drum inițiatic (bildungsroman), se armonizează cu alte teme
specifice lumii sadoveniene: viața pastorală, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, înțelepciunea.
Titlul este semnificativ. Baltagul este un obiect simbolic ambivalent: armă a crimei, dar și instrumentul
actului justițiar reparator.
Reperele temporale sunt vagi, din calendarul religios al satului tradițional (de toamna până primăvara, Sf.
Andrei, Postul Mare). Atemporalitatea este o trăsătură a atmosferei legendare, a aspectului mitic. Totuși, din
menționarea trenului și a telefonului în zona Moldovei, perioada istorică poate fi dedusă ca fiind începutul
secolului al XX-lea. Coordonatele spațiale sunt bine determinate. Pentru că este un roman realist, traseul
parcurs de Vitoria împreună cu Gheorghiță pe urmele lui Nechifor este transcris de pe hartă, dar și
imaginare, deoarece este o scriere ficțională, cu valențe mitice. Romancierul imaginează satul Lipanilor și
utilizează toponime simbolice (râul Neagra).
Incipitul romanului este marcat printr-o legendă despre ocupațiile și modul de viață al păstorilor, pe care o
spunea Nechifor la ,,cumătrii și nunți”, rememorată de Vitoria în absența soțului ei și care anticipează destinul
acestuia, având rol de prolog. Finalul cuprinde planurile Vitoriei în legătură cu familia ei, rostite după
deznodământ.
Potrivit esteticii realiste, perspectiva narativă obiectivă propune o narațiune la persoana a III-a, cu un
narator omniscient, ce reconstituie, în mod obiectiv, prin tehnica detaliului și a observației, lumea satului de
munte. Narațiunea este dominantă, iar pasajele descriptive fixează diferite elemente ale cadrului spațial sau
elemente de portret fizic. Secvențele dialogate creează impresia de verosimilitate și accentuează dramatismul
sentimentelor muntencei (întrebările adresate pe drum celor pe care-i întâlnea). Monologul interior, care reprezintă
și o modalitate de caracterizare a personajelor, evidențiază trăirile protagoniștilor.
Conflictul interior, conturat încă de la început prin neliniștea Vitoriei cu privire la absența prelungită a
soțului ei, este dublat de conflictul exterior, consumat între personajul central și ucigașii lui Nechifor.
Acțiunea se desfășoară cronologic, urmărește momentele subiectului și este structurată pe un singur fir
epic. În raport cu tema călătoriei, capitolele pot fi grupate în trei părți. Prima parte evidențiază absența bărbatului
și pregătirile pentru drum, a doua este focalizată pe căutarea soțului dispărut, iar a treia constă în găsirea
celui căutat, înmormântarea și pedepsirea vinovaților. Cadrul acțiunii pune în lumină contrastul dintre satul de
munte Măgura Tarcăului, Zona Dornelor și Bistriței, și satul de câmpie Cristești, în Balta Jijiei.
La un alt nivel al înțelegerii operei, scriitorul pune problema condiției ființei umane, care trebuie să trăiască la
confluența dintre tradiție și modernitate, două mentalități pe care, nemaiputând să le separe, le asimilează.
Viziunea despre lume pe care o propune Sadoveanu în ,,Baltagul” pornește de la întrepătrunderea elementelor
realiste cu cele mitice. Căutarea adevărului constituie axul romanului și se asociază cu motivul labirintului.
Parcurgerea drumului are diferite semnificații. Vitoria reconstituie evenimentele care au condus la moartea soțului

3
ei (intriga polițistă), ceea ce devine o dublă aventură, a cunoașterii lumii și a cunoașterii de sine. Pentru
Gheorghiță, călătoria are rol educativ, de inițiere a tânărului.
Scena coborârii în râpă validează faptul că ,,Baltagul” este un bildungsroman, fiind reprezentativă pentru
tema romanului. Vitoria găsește osemintele soțului ei, însă refuză să le ia de acolo. Așteaptă autoritățile să înceapă
ancheta. Tot în acest moment, se continuă inițierea fiului. La ordinul ei repetat, Gheorghiță coboară în râpă și
rămâne peste noapte să vegheze rămășițele tatălui, ceea ce pentru fiu presupune o moarte simbolică, adică o
coborâre în prăpastia infernală, acolo unde neofitul (începătorul) se confruntă cu imaginea îngrozitoare a
rămășițelor părintelui său. Gheorghiță iese din labirintul inițiatic un om format și intră într-o altă etapă
existențială, fiind capabil să preia conducerea familiei.
O altă scenă relevantă pentru ilustrarea temei este la parastas, când Vitoria îi determină pe cei doi criminali,
Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, să mărturisească fapta comisă. Gheorghiță îl lovește pe criminal cu baltagul,
restabilind dreptatea. Astfel, maturizarea lui este desăvârșită. Această femeie care are curajul de a depăși hotarul
satului în căutarea lui Nechifor, motiv pentru care Nicolae Manolescu o numește ,,o femeie în țara bărbaților”,
datorită inteligenței și a stăpânirii de sine, reușește nu numai să reconstituie drumul parcurs de Lipan, să afle
adevărul, ci și să demaște ucigașii în fața autorităților. Eroina recurge la metodele unui detectiv, așa cum
însuși criticul literar G. Călinescu afirmă: ,,În căutarea bărbatului, Vitoria pune spirit de vendetta și aplicație de
detectiv. (…) Vitoria e un Hamlet feminin, care bănuiește cu metodă, cercetează cu disimulație, pune la cale
reprezentațiuni trădătoare și, când dovada s-a făcut, dă drum răzbunării.”.
Personajele înfățișează tipologii reprezentative pentru lumea satului de munte, la începutul secolului al XX-
lea.
Eroina romanului, Vitoria, este ,,un exponent al speței”(G. Călinescu) în raport cu lumea arhaică, dar și o
individualitate, prin însușirile sale: spiritul de răzbunare, munteancă, soție de cioban, femeie voluntară,
puternică, hotărâtă, lucidă. Pe drum își ia o pușcă, pe care nu ezită să o folosească, iar lui Gheorghiță îi dă un
baltag sfințit. Găsește în sine puterea de a cerceta și de a găsi urmele acestuia, cu abilitate și disimulare. Spune
străinilor că îl caută pe Nechifor care îi este dator, ca să nu fie bănuită că are bani asupra ei pentru a-și asigura cele
necesare în călătorie. Pe prietenii lui Lipan, domnul David, moș Pricop, îi întreabă despre el și rememorează
calitățile soțului din povestirea lor.
Aparținând lumii arhaice, patriarhale, Vitoria întrunește virtuțile morale ale omului simplu, de la țară:
consecvență, tenacitate și respect față de legile strămoșești. Inclusiv numele sugerează caracterul dârz și
biruitor al femeii. Le transmite copiilor săi respectul tradițiilor și, de aceea, este refractară la elementele
moderne: ,,în tren ești olog, mut și chior”. Ca mamă, îi interzice Minodorei să se îndepărteze de tradiție, nu îi
permite să-și schimbe vestimentația populară, și contribuie prin călătorie la maturizarea lui Gheorghiță, care va
prelua prerogativele tatălui după dispariția acestuia.
Personajul secundar, Gheorghiță, reprezintă generația tânără, care trebuie să ia locul tatălui dispărut.
Romanul poate fi considerat inițiatic, deoarece prezintă drumul spre formarea sa. Numele, pe care îl poartă și tatăl
său, vine de la Sfântul Gheorghe, învingătorul balaurului, și îi validează condiția de biruitor. În raport cu
Gheorghiță, tânărul imatur la începutul călătoriei, Vitoria este inițiatoarea. Călătoria are rol educativ, de
inițiere a tânărului: ,,Parcurgerea labirintului este o încercare esențială, pentru orice erou fiind chiar proba de
renaștere și regenerare morală" (Marin Mincu).
Nechifor Lipan este caracterizat în absență, prin retrospectivă și rememorare. El simbolizează destinul
muritor al oamenilor. Numele său cel adevărat, de botez, este tot Gheorghiță, dar primise numele Nechifor (în
gr. ,,Niké-phoros”, purtător de victorie), în al patrulea an al vieții când se îmbolnăvise, potrivit unei
superstiții: ,,ca să nu-l mai cunoască bolile și moartea”. Vorba lui Lipan ,,Nimeni nu poate sări peste umbra lui”
anticipează destinul acestuia.
Personajele episodice sunt reprezentative pentru lumea satului arhaic. Minodora, fiica receptivă la noutățile
civilizației, este trimisă la mănăstire pentru purificare, moș Pricop simbolizează ospitalitatea, părintele Dănilă
exprimă autoritatea spirituală în satul arhaic, iar baba Maranda, credința în superstiții.
Personajul colectiv, muntenii, este portretizat încă de la început, în legenda pe care obișnuia să o spună Lipan
la cumetrii, dar și în mod direct, de către narator.
Prin urmare, ,,Baltagul" rămâne un adevărat reper al literaturii noastre interbelice, evidențiindu-se printr-o
structură complexă și, implicit, printr-o varietate de interpretări: roman mitic, realist, tradițional, etnografic,
obiectiv, inițiatic, de dragoste.

4
-etnografie = știință care studiază evoluția culturii unui popor;
-mitic = ce aparține unui mit, legendar, fabulos;
-monografie = studiu amplu asupra unui subiect;
-polimorfism = calitate a unor obiecte de a lua mai multe forme, fără a-și schimba esența;
-vendetta = act de răzbunare sângeroasă

2, 3. Redactează un eseu în care să prezinți particularitățile de construcție a unui personaj/evoluția relației

dintre două personaje dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Mihail Sadoveanu/ unui roman
realist/obiectiv/interbelic.

Repere:
-prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului ales/ al fiecăruia dintre personajele alese;
-evidențierea unei trăsături a personajului ales / a fiecăruia dintre personajele alese, prin două episoade/
secvențe comentate;
-analiza a două elemente de structură, de compoziție și/ sau de limbaj ale nuvelei studiate, semnificative pentru
construcția personajului ales/evoluția relației dintre cele două personaje alese (de exemplu: acțiune, conflict,
modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării
narative, registre stilistice, limbaj etc.).

Planul eseului:
-încadrarea autorului în perioada interbelică;
-apartenența textului la romanul
 tradițional;
 realist-obiectiv;
-caracterul monografic al textului;
-tema: călătoria pentru descoperirea adevărului, devenită un drum
inițiatic (bildungsroman);
-titlul;
-cronotopul;
-raportul incipit-final;
-perspectiva narativă: obiectivă;
-conflictele:
 interior;
 exterior;
-acțiunea
-personajele sunt reprezentative pentru lumea satului de munte;
-Vitoria Lipan:
 statutul social, psihologic, moral al personajului;
 trăsături;
 modalități de caracterizare;
-Gheorghiță:
 statutul social, psihologic, moral al personajului;
 trăsături;
-Nechifor Lipan:
 statutul social, psihologic, moral al personajului;
 trăsături;
-două scene reprezentative pentru construcția personajului/ evoluția
relației dintre cele două personaje:
 coborârea în râpă;

5
  parastasul;
-concluzii.

2, 3 Perioada interbelică este esențială în evoluția romanului românesc, atât prin lărgirea ariei tematice, cât și
prin diversificarea formulelor narative. Astfel, romanul de inspirație rurală își găsește adepți în Liviu Rebreanu
(realismul dur, obiectiv) și în Mihail Sadoveanu (realismul mitic), iar cel citadin este ilustrat magistral de George
Călinescu (realismul balzacian), Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu (proza de analiză psihologică).
,,Baltagul’’, text interbelic, polimorf, tradițional, realist și mitic, a fost publicat în anul 1930. Se încadrează
în categoria romanului tradițional și realist-obiectiv prin descrierea unei lumi arhaice, în care biserica și
practicile magice coexistă. Discursul epic linear, axat pe tema călătoriei explorative, are drept scop căutarea,
cunoașterea, inițierea și actul justițiar. Perspectiva narativă este obiectivă, reflectarea realității societății
moldovenești de la începutul secolului al XX-lea este verosimilă, iar personajul central, Vitoria Lipan, ilustrează
tipul muntencei.
Romanul are un evident caracter monografic, deoarece înfățișează viața muntenilor, ocupațiile, obiceiurile și
principalele lor trăsături: muncitori, veseli, iubitori.
Operă de maturitate, ,,Baltagul" beneficiază de marile teme sadoveniene. Tema centrală, călătoria pentru
descoperirea adevărului, devenită un adevărat drum inițiatic (bildungsroman), se armonizează cu alte teme
specifice lumii sadoveniene: viața pastorală, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, înțelepciunea.
Titlul este semnificativ. Baltagul este un obiect simbolic ambivalent: armă a crimei, dar și instrumentul
actului justițiar reparator.
Reperele temporale sunt vagi, din calendarul religios al satului tradițional (de toamna până primăvara, Sf.
Andrei, Postul Mare). Atemporalitatea este o trăsătură a atmosferei legendare, a aspectului mitic. Totuși, din
menționarea trenului și a telefonului în zona Moldovei, perioada istorică poate fi dedusă ca fiind începutul
secolului al XX-lea. Coordonatele spațiale sunt bine determinate. Pentru că este un roman realist, traseul
parcurs de Vitoria împreună cu Gheorghiță pe urmele lui Nechifor este transcris de pe hartă, dar și
imaginare, deoarece este o scriere ficțională, cu valențe mitice. Romancierul imaginează satul Lipanilor și
utilizează toponime simbolice (râul Neagra).
Incipitul romanului este marcat printr-o legendă despre ocupațiile și modul de viață al păstorilor, pe care o
spunea Nechifor la ,,cumătrii și nunți”, rememorată de Vitoria în absența soțului ei și care anticipează destinul
acestuia, având rol de prolog. Finalul cuprinde planurile Vitoriei în legătură cu familia ei, rostite după
deznodământ.
Potrivit esteticii realiste, perspectiva narativă obiectivă propune o narațiune la persoana a III-a, cu un
narator omniscient, ce reconstituie, în mod obiectiv, prin tehnica detaliului și a observației, lumea satului de
munte.
Conflictul interior, conturat încă de la început prin neliniștea Vitoriei cu privire la absența prelungită a
soțului ei, este dublat de conflictul exterior, consumat între personajul central și ucigașii lui Nechifor.
Acțiunea se desfășoară cronologic, urmărește momentele subiectului și este structurată pe un singur fir
epic. În raport cu tema călătoriei, capitolele pot fi grupate în trei părți. Prima parte evidențiază absența bărbatului
și pregătirile pentru drum, a doua este focalizată pe căutarea soțului dispărut, iar a treia constă în găsirea
celui căutat, înmormântarea și pedepsirea vinovaților. Cadrul acțiunii pune în lumină contrastul dintre satul de
munte Măgura Tarcăului, Zona Dornelor și Bistriței, și satul de câmpie Cristești, în Balta Jijiei.
La un alt nivel al înțelegerii operei, scriitorul pune problema condiției ființei umane, care trebuie să trăiască la
confluența dintre tradiție și modernitate, două mentalități pe care, nemaiputând să le separe, le asimilează.
Viziunea despre lume pe care o propune Sadoveanu în ,,Baltagul” pornește de la întrepătrunderea elementelor

6
realiste cu cele mitice. Căutarea adevărului constituie axul romanului și se asociază cu motivul labirintului.
Parcurgerea drumului are diferite semnificații. Vitoria reconstituie evenimentele care au condus la moartea soțului
ei (intriga polițistă), ceea ce devine o dublă aventură, a cunoașterii lumii și a cunoașterii de sine. Pentru
Gheorghiță, călătoria are rol educativ, de inițiere a tânărului.
Personajele înfățișează tipologii reprezentative pentru lumea satului de munte, la începutul secolului al XX-
lea.
Eroina romanului, Vitoria, este ,,un exponent al speței”(G. Călinescu) în raport cu lumea arhaică, dar și o
individualitate, prin însușirile sale: spiritul de răzbunare, munteancă, soție de cioban, femeie voluntară,
puternică, hotărâtă, lucidă. Pe drum își ia o pușcă, pe care nu ezită să o folosească, iar lui Gheorghiță îi dă un
baltag sfințit. Găsește în sine puterea de a cerceta și de a găsi urmele acestuia, cu abilitate și disimulare. Spune
străinilor că îl caută pe Nechifor care îi este dator, ca să nu fie bănuită că are bani asupra ei pentru a-și asigura cele
necesare în călătorie. Pe prietenii lui Lipan, domnul David, moș Pricop, îi întreabă despre el și rememorează
calitățile soțului din povestirea lor.
Aparținând lumii arhaice, patriarhale, Vitoria întrunește virtuțile morale ale omului simplu, de la țară:
consecvență, tenacitate și respect față de legile strămoșești. Inclusiv numele sugerează caracterul dârz și
biruitor al femeii. Le transmite copiilor săi respectul tradițiilor și, de aceea, este refractară la elementele
moderne: ,,în tren ești olog, mut și chior”. Ca mamă, îi interzice Minodorei să se îndepărteze de tradiție, nu îi
permite să-și schimbe vestimentația populară, și contribuie prin călătorie la maturizarea lui Gheorghiță, care va
prelua prerogativele tatălui după dispariția acestuia.
Portretul acestui personaj complex este conturat prin cele două modalități de caracterizare folosite de autor:
directă și indirectă (fapte, vorbe, gesturi, atitudini, relații cu alte personaje). Însuși numele sugerează caracterul
dârz și biruitor al femeii. De asemenea, personajul este realizat prin tehnica basoreliefului. Portretul fizic relevă
frumusețea personajului prin tehnica detaliului semnificativ.
Personajul secundar, Gheorghiță, reprezintă generația tânără, care trebuie să ia locul tatălui dispărut.
Romanul poate fi considerat inițiatic, deoarece prezintă drumul spre formarea sa. Numele, pe care îl poartă și tatăl
său, vine de la Sfântul Gheorghe, învingătorul balaurului, și îi validează condiția de biruitor. În raport cu
Gheorghiță, tânărul imatur la începutul călătoriei, Vitoria este inițiatoarea. Călătoria are rol educativ, de
inițiere a tânărului: ,,Parcurgerea labirintului este o încercare esențială, pentru orice erou fiind chiar proba de
renaștere și regenerare morală" (Marin Mincu).
Nechifor Lipan este caracterizat în absență, prin retrospectivă și rememorare. El simbolizează destinul
muritor al oamenilor. Numele său cel adevărat, de botez, este tot Gheorghiță, dar primise numele Nechifor (în
gr. ,,Niké-phoros”, purtător de victorie), în al patrulea an al vieții când se îmbolnăvise, potrivit unei
superstiții: ,,ca să nu-l mai cunoască bolile și moartea”. Vorba lui Lipan ,,Nimeni nu poate sări peste umbra lui”
anticipează destinul acestuia.
Așa cum se observă de mai sus, chiar și numele protagoniștilor au semnificație simbolică, exprimând
victoria binelui asupra răului.
În raport cu Gheorghiță, tânărul imatur la începutul călătoriei, Vitoria este inițiatoarea: deși este copilul
preferat,constată pe drum că mamei ,,i-au crescut țepi de aricioaică”, adică a devenit aspră cu el.
Scena coborârii în râpă validează faptul că ,,Baltagul” este un bildungsroman, fiind reprezentativă pentru
construcția personajului/relația dintre personaje. Vitoria găsește osemintele soțului ei, însă refuză să le ia de
acolo. Așteaptă autoritățile să înceapă ancheta. Tot în acest moment, se continuă inițierea fiului. La ordinul ei
repetat, Gheorghiță coboară în râpă și rămâne peste noapte să vegheze rămășițele tatălui, ceea ce pentru fiu
presupune o moarte simbolică, adică o coborâre în prăpastia infernală, acolo unde neofitul (începătorul) se
confruntă cu imaginea îngrozitoare a rămășițelor părintelui său. Gheorghiță iese din labirintul inițiatic un om
format și intră într-o altă etapă existențială, fiind capabil să preia conducerea familiei.
O altă scenă relevantă pentru construcția personajului/relația dintre personaje este la parastas, când
Vitoria îi determină pe cei doi criminali, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, să mărturisească fapta comisă. Gheorghiță îl
lovește pe criminal cu baltagul, restabilind dreptatea. Astfel, maturizarea lui este desăvârșită. Această femeie care
are curajul de a depăși hotarul satului în căutarea lui Nechifor, motiv pentru care Nicolae Manolescu o numește
,,o femeie în țara bărbaților”, datorită inteligenței și a stăpânirii de sine, reușește nu numai să reconstituie
drumul parcurs de Lipan, să afle adevărul, ci și să demaște ucigașii în fața autorităților. Eroina recurge la
metodele unui detectiv, așa cum însuși criticul literar G. Călinescu afirmă: ,,În căutarea bărbatului, Vitoria pune

7
spirit de vendetta și aplicație de detectiv. (…) Vitoria e un Hamlet feminin, care bănuiește cu metodă, cercetează cu
disimulație, pune la cale reprezentațiuni trădătoare și, când dovada s-a făcut, dă drum răzbunării.”.
Prin urmare, familia Lipanilor reprezintă o parte importantă a acestei colectivități. Imaginea lui Nechifor
este păstrată în memoria celorlalți, Vitoria este exponentul feminin al acestei lumi arhaice, iar tinerii receptivi la
noutățile civilizației - Minodora și Gheorghiță - sunt readuși la rolurile impuse de existența tradițională de mama
autoritară. ,,Baltagul" rămâne un adevărat reper al literaturii noastre interbelice, evidențiindu-se printr-o structură
complexă și, implicit, printr-o varietate de interpretări: roman mitic, realist, tradițional, etnografic, obiectiv,
inițiatic, de dragoste.

-etnografie = știință care studiază evoluția culturii unui popor;

-mitic = ce aparține unui mit, legendar, fabulos;
-monografie = studiu amplu asupra unui subiect;
-polimorfism = calitate a unor obiecte de a lua mai multe forme, fără a-și schimba esența;
-vendetta = act de răzbunare sângeroasă

*prima parte (expozițiunea și intriga) cuprinde frământările Vitoriei în așteptarea soțului și pregătirile de drum:
 în expozițiune este evocată imaginea Vitoriei, îngrijorată din pricina întârzierii soțului ei;
 intriga intervine
 când Vitoria înțelege că Nechifor nu vine, căci semnele rău-prevestitoare nu sunt puține;
 acțiunile întreprinse înainte de plecare sunt diverse:
 ține post negru douăsprezece vineri,
 se închină la icoana Sfintei Ana,
 anunță autoritățile cu privire la dispariția soțului,
 vinde unele lucruri pentru a face rost de bani,
 o lasă pe Minodora la mănăstirea Văratec,
 iar lui Gheorghiță îi încredințează un baltag sfințit;

-a doua parte (desfășurarea acțiunii) prezintă drumul parcurs de Vitoria și de fiul ei în căutarea lui Nechifor Lipan:
 ei reconstituie traseul lui Nechifor, făcând o serie de popasuri;
 întâlnesc un botez la Borca și o nuntă la Cruci - marile momente din viața omului, a căror ordine sugerează Vitoriei
înmormântarea din final;
 întrebând din sat în sat, ea își dă seama că soțul său a dispărut între Suha și Sabasa;
 cu ajutorul câinelui regăsit, Lupu, munteanca găsește rămășițele soțului său într-o râpă, în dreptul Crucii Talienilor;

-a treia parte (punctul culminant și deznodământul) prezintă sfârșitul drumului:

 ancheta poliției,
 înmormântarea, parastasul lui Nechifor Lipan
 și pedepsirea ucigașilor;
 coborârea în râpă și veghea nocturnă a mortului sunt probe de maturizare pentru Gheorghiță, încheiată cu
înfăptuirea actului de dreptate la parastas;
 punctul culminant:
 este scena de la parastas, în care Vitoria reconstituie cu fidelitate crima, surprinzându-i și pe ucigași, Ilie
Cuțui si Calistrat Bogza:
 primul își recunoaște vina,
 însă al doilea devine agresiv;
 este lovit de Gheorghiță cu baltagul lui Nechifor și sfâșiat de câinele Lupu, făcându-se astfel
dreptate;

 deznodământul:
 ucigașul Calistrat Bogza îi cere iertare Vitoriei și își recunoaște fapta.

REALISMUL:

8
 -amplă mișcare literară antiromantică, apărută în Franța, la jumatatea secolului al XIX-lea, având prelungiri în secolul al XX-
lea;

- principalele trăsături ale curentului sunt :

 lipsa idealizării trecutului,
 atitudinea critică față de societate,
 stilul solemn și impersonal,
 preocuparea pentru social,
 obiectivitatea descrierii,
 precizia spațio-temporală,
 personaje tipice pentru o categorie socială;
 tehnica detaliului cu valoare conotativă,
 preferința pentru proza heterodiegetică (perspectiva narativă obiectivă = narator distinct de personaj, narațiune la
persoana a III-a).