Religiile orientale

-hinduismul, budismul, confucianismul-

Hinduismul este o religie de origine indiană, reprezentată de credința în

Brahman și este răspândit astăzi în India, Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka și
Nepal. Hinduismul este cea mai veche religie din lume, iar unii practicanți o
numesc “tradiția eternă” sau “calea eternă”.
Temele predominante în hinduism includ cele 4 Puruṣārthas (adevăratele
scopuri ale vieții umane): Dharma(etică/ responsabilități), Artha(prosperitate/
muncă), Kama(dorințe/pasiuni) și Moksha(eliberare din ciclul morții și al
renașterii, dar și karma(acțiune și consecințe) și Yogas(căile pentru a atinge
Moksha).
Karma se referă la legea morala dintre cauza și efect. Aceasta cauza, sau
mai bine zis acțiunile individului, pot fi parte atat din viata actuala, dar și din
vieti anterioare.
Ciclul nașterii, vieții, morții și al nașterii este numit samsara.
Eliberarea de samsara prin Moksha se crede ca asigura fericire și pace
veșnică.
Moksha este scopul suprem al vieții. Este interpretat în mai multe feluri,
printre care și atingerea păcii sufletești perfecte și detasarea de dorinte lumesti.

Budismul conține multe tradiții, credințe și practici spirituale, în mare

bazate pe învățături atribuite lui Buddha.
Majoritatea tradițiilor budismului au scopul de a învinge suferința și ciclul
morții și al renașterii, numit și Nirvana sau Moksha.
Cele Patru Adevăruri arată orientatia budismului: ravnim la stari si lucruri
efemere(dukkha), ceea ce ne tine blocati in ciclul nesfarsit de moarte si
renastere(samsara). Totuși, exista o cale spre eliberare, prin atingerea Nirvanei,
urmărind Calea cu opt brațe.
Calea cu opt brațe consta în trei sectiuni: Sila (care se referă la acțiuni
fizice, la gesturi), Samadhi (care vizează concentrarea meditativă) și Prajñā (care
dirijează pătrunderea spirituală în adevărata natură a lucrurilor).
Confucianismul este un sistem de gandire si comportament originar din
China antică. Este privit ca o religie, dar și ca un mod de viata.
 Miezul acestei religii este umanistic, cu accent pe importanta familiei și a
armoniei sociale.
Preocuparea Confucianismului este credința că ființele umane sunt
fundamental bune, docile, care pot fi îmbunătățite și perfecționate prin eforturi
personale sau comunale, mai ales prin autocultivare și auto-creatie.
Confucianismul se învârte în jurul căutării uniunii dintre individ si
Dumnezeu din Rai(Tiān) sau, în alte cuvinte, dintre umanitate și Rai.
Etica confucianismului este caracterizată de promovarea virtutiilor
încercuite de Cele 5 Constante: Rén(bunăvoință/ umanitate), Yì(dreptate/
justitie), Lǐ(ritual), Zhì(cunoaștere) și Xìn(integritate), acestea fiind acompaniate
de Sìzì: Zhōng (loialitate), Xiào (pietate filiala), Jié (eventualitate), Yì (justitie).

Prin urmare, hinduismul, budismul și confucianismul urmăresc același scop

suprem, dar pe alte cai: pacea sufletească și atingerea unui nivel de existență
superior.