Schimnicul, V.

Voiculescu rezumat-

La o manastire, o femeie vaduva a adus un copil de cincisprezece

ani, cu numele de Stan, si mai tarziu Sofrenie. Acesta fusese lovit
in copilarie de un berbec ce l-a facut sa lesine. Dupa ce si-a
revenit, abia mai manca, se imbolnavea repede si nu mai dorea
sa se joace ca orice baiat normal. Vazand ca singurul lucru care il
mai face fericit este mersul la biserica si nu are nicio inclinatie
inspre munca pamantului sau mestesuguri traditionale, mama lui
decide sa il calugareasca. Oamenii au observat insa ceva
neobisnuit la el: doar prin intinderea unei maini, acesta poate sa
scoata apa din fantana, sa descuie usi, sa aprinda candele sau
poate chiar prognoza vremea. Staretul din acea vreme l-a ajutat
sa se cunoasca pe sine si sa reuseasca sa isi controleze aceste
puteri. Statea mai mult izolat, rugandu-se si se intalnea cu ceilalti
doar la slujbe.
Peste cativa ani, mitropolitul a fost de acord ca acesta sa se
schimniceasca, primind un nou nume, Antonie, si plecand de la
manastire intr-o pestera cu doar cateva carti religioase. Calugarii
ii aduceau vara mancare, cu toate ca abia se atingea de ea. Dupa
ce a parasit lacasul sfant, lupii au inceput sa pradeze oile bisericii.
Oamenii au incercat toate posibilitatile de a scapa de acestia,
chiar cerandu-i ajutorul schimnicului, insa animalele tot se
intorceau. In acest fel, staretul a acceptat intr-un sfarsit sa aduca
un vraci, care a aflat de la caini ca lupul ce venea in fiecare
noapte era defapt om si un vanator, ce l-a impuscat pe pradator,
dar a avut timp sa fuga. Egumenul l-a gasit pe Antonie in pestera
sa mort si impreuna cu avocatul si teoctistul, l-a ingropat si a
acoperit toate evidentele pentru a nu banui nimeni nimic.