PĂ CAT

REZUMAT
I. Pe vremea când era de vreo nouăsprezece ani, Niță plecase la București, la
seminarul teologic. Trecuseră trei ani. În cel de-al patrulea, într-o zi de
sărbătoare, tânărul se afla singur în curte. Învăța pentru examene și fusese
surprins când îl izbise un ghemotoc de hârtie. În acesta era un ac cu gămălie care
îl și înțepă, și o garoafă roșie, ruptă chiar atunci. Pe hârtie cineva îi scrisese că
este frumos și că l-ar iubi, dacă ar vrea.
Câteva nopți la rând Niță ieșise în taină din seminar plimbându-se prin fața
casei vecine, o casă boierească de la ale cărei ferestre sosise ghemotocul de
hârtie. După vreo săptămână, tânărul primise prin același mijloc un bilet unde
era chemat acolo la miezul nopții.
Tânărul se duse, rămânând uimit de frumoasa femeie. Petrecuseră împreună
multe nopți, aceasta povestindu-i că fusese măritată timp de cinci ani cu un om
bolnav care murise. O lăsase cu o fetiță ce trebuia păzită tot timpul, iar familia
soțului o păzea cu strășnicie, ca să nu piardă marea avere ce rămăsese după șotul
ei. Rudele au intervenit între aceștia, iar în încercările seminaristului de a se
opune, fusese zdrobit în bătaie care îl făcuse să cadă multe luni de zile,
rămânând pe viață cu o boală la inimă. Când începuse să umble, aflase că femeia
murise, fetița fiind dusă în străinătate, iar casa fusese dărâmată.
Trecuseră zece ani. Niță era acum preot, preotul Niță din Dobreni, om la casa
lui, bine văzut de ceilalți oameni. Într-o dimineață la târg, preotul Niță se află în
orașul de reședință al județului. Atenția i-a fost atrasă de aglomerația și râsetele
din fața cafenelei din centru. Un băiat de vreo opt-nouă ani, murdar și
zdrențăros, dansa și cânta, iar boierii din cafenea îi dădeau de băut și de fumat,
acesta căzând beat la un moment dat.
Poliția îl luă pe băiat, iar preotul indignat îi certă pe aceia care se distraseră pe
seama copilului. Cafegiul îi spuse povestea băiatului. Era rodul iubirii secrete
dintre văduva unui boier și un seminarist. Când familia aflase că este însărcinată,
o duse la moșie și femeia murise la naștere. Copilul fusese aruncat, luându-l o
țărancă bătrână să-l crească, dar murise și ea. Băiatul fusese nevoit să trăiască
din cerșit, fiind numit Mitu Boierul. Fata pe care o avusese mama lui fugise din
străinătate, dar familia o găsise și o adusese la București, unde fugise de la un
bărbat la altul.
 Părintele Niță căutase băiatul prin tot orașul, găsindu-l până la urmă în altarul
bisericii Sfântului Ion. Îl luase și-l dusese acasă, la Dobreni. Autoritățile de la
oraș căutaseră mult copilul și era cât pe-aici să i-l ia popii, dar cu ajutorul
primarului, fratele preotesei, discutase cu tânărul procuror astfel, copilul fiind
încredințat legal preotului Niță.
În același an, preoteasa născu o fată. Frumoasă, dar cu o fire foarte ciudată,
aprigă din cale afară. Preoteasa a murit devreme, preotul a măritat fata la scurt
timp după moartea nevestei, iar pe Mitu îl făcuse învățător și în adusese în
Dobreni.
II. Preotul o auzi cântând în curte pe Ileana, fata lui și nevasta lui Matache.
Înțelese ce voia să spună glasul ei arzător așa că o chemă și îi spuse că e rușine
și păcat ducându-se apoi la Mitu reproșându-i nerecunoștința. Tânărul se apără
spunând că e numai gura lumii, însă bătrânul îi ceru să se mute în alt județ. Îi
promise că nu-i va lipsi nimic, că îl va însura cu o fată bună.
Supărat, preotul Niță se duse pe la Cuțiteiu. Acesta știa de Ileana și de Mitu,
spunându-i preotului că n-o să fie nici o nenorocire dacă Ileana o să-l lase pe
Matache și o să-l ia pe Mitu. Preotul nu putu să-i explice lui Cuțiteiu de ce nu se
poate, însă acesta îi povesti cum se îndrăgostise el în tinerețe de Smaranda,
nevasta fratelui său, și ea de el. Taică-său făcuse în așa fel încât să fie luat cu
sila în armată.
Până la urmă îl scăpase chiar frate-său, iar când revenise acasă, Smaranda avea
deja doi copii, fusese bolnavă, se urâțise. Pe urmă Cuțiteiu se însurase și își
văzuse de viața lui, recunoscător tatălui său că îl ferise de păcat. Povestea lui
Cuțiteiu îi dădu o idee popii Niță.
Preotul ajunse la casa prefectului, unde fu poftit să aștepte în sală. În timp ce
aștepta, apăru soția prefectului. Bătuse până la sânge o slujnică și apoi făcuse o
criză de nervi. Apăru prefectul și îl pofti pe părinte în salon. Acolo dădu cu ochii
de portretul celei pe care o iubise atât de mult în tinerețe. Întrebat, prefectul
răspunse că e portretul soacrei lui, mama soției sale. Bătrânul preot leșină, iar
când se trezi, plecă fără să-i mai spună prefectului de ce venise.
Ileana înțelesese că tatăl ei își dăduse seama de iubirea ei pentru Mitu. Nu
putea, însă, și nici nu voia să renunțe la ea întâlnindu-se cu Mitu în fundul
grădinii. Preotul Nițu se duse la Mitu și se aruncă în genunchi înaintea lui și îi
ceru să nu-i aducă necinstea casei. Auzind vorbele spuse de acesta, preotul îi
mărturisi că este copilul lui cu adevărat. Băiatul dispăru pentru trei zile, apoi
reveni noaptea, la Ileana. Voia să-i spună și ei ce păcat făcuseră, din neștiință,
dar acesta îi spuse că preotul a mințit.
 Părintele dormise rău, simțea că nu are aer așa că merse la fereastră să o
deschidă și îi văzu pe cei doi îmbrățișați. Luă pușca și îi ucise pe rând. Preotul
Niță se duse alături, la biserică, și trase clopotele. Oamenii se adunară și preotul
îi duse la el în curte, unde zăceau cei doi copii ai lui. Bătrânul le spuse tuturor că
el i-a împușcat. După ce căzuse, Ileana făcuse un ultim efort și se târâse spre
Mitu, îmbrățișându-i genunchii. Popa se aplecă, o târî mai departe de trupul
fratelui său, spunând că e păcat să stea așa. Apoi inima îi cedă și căzu mort
alături de copiii lui.

VIZIUNEA SCRIITORULUI DESPRE TEMĂ

Este o nuvelă psihologică apărută în 1892. În Păcat se vede o intenție etică.
Preotul Niță are un fiu nelegitim, ajuns măscărici de bâlci. El își propune să-și
îndrepte greșeala din tinerețe, luând acasă pe „Mitu boierul“, dar când își dă
seama că un alt păcat devine inevitabil, dragostea între frate și soră.
Eroul însuși este clasic, dominat de o trăsătură psihologică, mustrarea
interioară, suficientă pentru a-și întemeia o familie și o carieră. Revenirea la
profesie provine din eliberarea temporară de mustrările de conștiință. Finalul
shakespearian – pecetluirea iubirii prin moarte, însă cu diferențe: față de eroii
celebrei tragedii, aceia ai nuvelei Păcat vor să trăiască pentru iubirea lor, căutând
un spațiu adecvat care îl lasă nedumerit pe Niță. Evenimentele dezvăluie o grijă
exagerată, neavută pentru el, ca propriii copii să nu cadă în păcatul incestului.
Absurdul însă îl caracterizează, provenind din mintea lui muncită de probleme.

CE PERSOANE ÎNCALCĂ ȘI CE NORME

 Preotul Niță – personaj principal în vârstă de douăzeci și trei de ani care
se îndrăgostește de o femeie abia cunoscută, fiind nevoit să renunțe la
marea sa iubire. Acesta ascunde adevărul față de Mitu, spunându-i că este
fiul său atunci când află că bărbatul vrea să o ia de nevasta pe Ileana doar
dacă alege să se despartă de Matache
 Mitu – rodul iubirii secrete dintre o văduvă și un seminar . Relația cu sora
sa și ignorarea spusele tatălui. Deși nu știa adevărul, tot nu putea să aibă o
relație cu o persoană de același sânge
 Ileana –o fată frumoasă, cu o fire ciudată, aprigă din cale afară. Face orice
ca să rămână cu bărbatul dorit, chiar și când acesta îi spune că sunt frați,
dar din iubirea pe care o poartă decide să nu bage de seamă, spunând că
tatăl lor l-a mințit
 Rudele femei iubite de Niță – aleg să ignore fericirea femeii și să se
concentreze doar pe averea lăsată de fiul lor acesteia
NORME MORALE
Din punctul meu de vedere, această operă este încă de la început prezentată ca
fiind una psihologică, atunci când ghemotocul de hârtie îl lovește în mână pe
seminarist, făcându-l să-și uite rostul pentru care venise la oraș. Niță nu este la o
vârstă înțeleaptă pentru a înțelege diferența de clasă socială astfel, faptele din
trecut își vor pune amprenta peste câțiva ani, iar nedorind să fie arătat cu degetul
de către lume decide să ia inițiativă și să pună punct lucrurilor care au luat o
întorsătură. Chiar și cu trecerea anilor, bărbatul încă se lupta cu gândurile care
nu-i dau pace, amânând inevitabilul și preferând să spună mereu „E păcat!”, în
locul adevărului.

CITATE
“Ești frumos…Dacă ai vrea, te-aș iubi mult” – subliniează bilețelul pe care
bărbatul l-a primit. Nu-l știa, nu-l cunoștea, îl văzuse doar de la fereastra casei,
dar cu toate acestea, femeia a dorit să-l cunoască pe cel care-i “furase inima”.