Dan Lungu, Pâlpâiri

Un tanar isi alege sa plece intr-un concediu de studiu si recuperare intr-un sat .
Astfel el isi amenajeaza o incapere la mamaia Ortansa ,o fosta invatatoare
pensionata si incet ,incet intra in viata satului din perspectiva de observator
implicat.
Acesta face o prezentare usor amuzanta a satului romanesc de astazi cu oamenii
si traditiile lor care au cunoscut in timp o influenta a modernitatii insa si-au
pastrat radacinile . Autorul face descrieri detaliate ale unor oamanei cu care
interactioneaza ,dar si a unor intamplari specifice satelor romanesti.
Sunt amuzante toate observatiile si comentariile pe care le face in descrierea
mobilierului si a obiectelor care fac parte din viata oamenilor pe care ii
intalneste .
Treptat acesta descopera oamenii satului devine el un om al satului si se lasa
implicat in tot felul de activitati ce se desfasoara in aceasta comunitate.
Foarte interesanta ste paralela pe care o face personajul permanent penduland
intre perspectiva celui care a trait la oras inconjurat de calculator si dependent
de mijloacele tehnice aflate mereu la indemana si viata reala ,dar grea de la sat.
Sfarsitul romanului surprinde prin ineditul intamplarii pentru ca personajul se
lasa atras intr-o cursa electorala in care va candida pentru functia de primar al
comunitatii in care ajunsesesi interesant este aici tocmai ineditul intamplarii si
anume faptul ca va fi contracandidatul unui fost primar pe care lumea nu il
dorea .Ceea ce ii va asigura succesul va fi tocmai numele sau pentru ca ii
diferentiaza doar o litera din nume pe candidati .El se numea Sebstian A. Aanei
si contracandidatul sau Sebastian S. Aanei .
Asta ii asigura castigul alegerilor.
Titlul palpairi se regaseste in fiecare capitol ,in fiecare intamplare povestita
pentru ca fiecare dintre ele trezeste sentimente si nasc emotii mai mari sau mai
mici asemeni palpairilor de flacara ce continua sa arada in ciuda factorilor ce
impun stingerea .
Romanul este un amestec de intmplari triste si amuzante deopotriva ,o
radiografie a obiceiurilor si comportamentelor ce au aparut de vreo 20 de ani in
comunitatile satelor romanesti .
Valorile traditionale ale satului au capatat alte forme artificiale ,dar dincolo de
acestea si de prezentarile amuzante ele isi pastreaza autenticitate si frumosul.
Intalnim elemente de modernitate in construirea caselor dar care pastreaza
obiceiul atarnarii icoanei intre stergare si busuioc la loc de cinste in,, camera de
curat,, alaturi de mobilier moder si musamale imprimate , intalnim deopotriva
toaleta di fundul curtii insa modernizata cu capac de burete , materiale de
constructie din marile magazine alaturi de chirpicii facuti ca odinioara . Din
aceste elemente amestecate se compune povestea care contureaza incet viata
satului in care se va desfasura povestea.
Oamenii satului sunt aceeasi ca odinioara , tipologiile clasice prezentate acum
intr-o varanta moderna . Existau atunci si acum vrajitoare si doftoroaie ,betivi
,crasma satului , primar , oamenii de frunte , invatatori, profesori , toti cu
povestile lor de viata si cu radacinile care ii tin acolo legati de vatra satului.

Cartea se desfasoara pe treizeci si patru de capitole si tot atatea tresariri,palpairi

de povesti ,de emotii ,de trairi care fac din lectura un exercitiu placut si
captivant .