MAPA 1

BULIONISMUL SPANIOL
Bulionismul spaniol a constituit o politică economică de o maximă simplitate. Se considera că abundența
metalelor prețioase era factorul care producea bogăția regatului. Aurul și argintul acaparat prin abuz și
violență de la indieni din Lumea Nouă ajungea în Europa prin Spania. După unele estimări, între 1521 și
1660, din America în Spania, au fost transferate 18.000 tone de argint și 200 tone de aur.
Bulionismul spaniol avea menirea să împiedice răspândirea acestor metale prețioase în afara regatului. În
acest scop fuseseră adoptată o serie de măsuri, inclusiv aplicarea pedepsei cu moartea acelora care
încercau să exporte aur și argint. Autoritățile spaniole au instituit de asemenea monpolul asupra
comerțului cu coloniile sale.
În Spania, capitalismul se afirma, însă, cu mari dificultăți, în condițiile unei dominații covârșitoare a
relațiilor feudale. Producția era preponderent agricolă. Schimbul comercial se baza în primul rând pe
producția mică meșteșugărească. Formele capitaliste de producție, în anumite cazuri chiar cu salarizare,
rămân a fi minore. Comerțul interior este restrâns (marea majoritate a populației trăia în condițiile unei
gospodării naturale).
Renta (în muncă, în natură sau bani) obținută de la țărani era însușită în exclusivitate de cler, nobilime și
statul regal. Acumularea de averi particulare de către negustori și bancheri are loc anevoios. Sursa
principală a acumulării inițiale a capitalului continua să rămână munca suplimentară a țăranilor și
prădarea celor două Americi.
Inflația galopantă era generată de întreținerea luxului de la curte și cel al aristocrației nobiliare, de costul
războaielor, sporirea datoriilor.
Producția internă, slab dezvoltată, înregistrează o scădere considerabilă. Mai multe manufacturi
constituite în sec. al XVI-lea se ruinează și se închid în sec. al XVII-lea. În orașul Sevillia, în 1556
funcționau 3600 de manufacturi textile, iar în 1700- doar 60. Menținerea barierilor vamale la hotarul
dintre provincii împiedica constituirea unei piețe unice, naționale.
Bulionismul spaniol a suferit un eșec total. Paradoxal, însă, statul cel mai bogat în mine și metale
prețioase a ajuns între anii 1600- 1620 cu o monedă puternic devalorizată, cu o economie falimentară,
deoarece a dorit să existe din rezervele sale în loc să le utilizeze pentru a-și dezvolta propria industrie și
agricultura. În consecință, jumătate din populația Spaniei nu era antrenată în sfera productivă.
Capitalismul de stat, instituit în urma afluxului metalelor prețioase, a sfârșit cu un faliment.
 MAPA 2
MERCANTILISMUL OLANDEZ
Mercantilismul olandez- exemplu clasic al capitalismului comercial și manufacturier. În Țările de Jos
procesul acumulării inițiale a capitolului s-a declanșat la răscrucea secolelor XV-XVI-lea.
Impozitarea excesivă a contribuabilor constituia unul din procedeele acumulării inițiale a capitalului.
Exploatarea cruntă a coloniilor olandeze era de asemenea un izvor important al acestei acumulări.
Baza principală a manufacturii capitaliste o constitua artizanatul urban liber și industria casnică rurală.
Cea din urma mai ușor se adapta cererii pieții, utiliza materie primă ieftină, o tehnologie simplificată,
prețul de cost al producției finite fiind mai mic decât ce al manufacturii urbane.Schimbări calitative s-au
produs în domeniul înzestrării ei cu tehnică modernă. Au fost perfecționate războaiele de țesut în
industria bumbacului și a lânii.
În industria textilă producătorii mici și mijlocii cedau locul postăvarilor și negustorilor bogați. Volumul
producției nu mai era limitat ca înainte, iar interdicțiile în vigoare erau ușor evitate prin intermediul
constituirii unor companii familiare sau al unor persoane fictive. Precupeții, negustorii, distribuitorii,
fondatorii manufacturilor dispersate ș-au subordonat producția pânzei, covoarelor, goblenurilor,
bijuteriilor ieftine.
Devine tot mai evident rolul determinat pe care-l juca în industrie capitalul comercial. El domina în toate
sferele productive ale economiei olandeze, pătrunzând masiv în domeniul construcției navale, în pescuit și
comerțul maritim. În textele statutului tuturor breslelor, care deserveau comerțul și navigația maritimă, se
menționa că ele fuseseră create pentru necesitățile negustorilor.
Un succes important repurtaseră construcțiile navale olandeze. Navele maritime olandeze se bucurau de o
înaltă reputație mondială (numită „cărăușul lumii). Construcțiile navale din Leiden, Rotterdam și
Amsterdam se debarasează treptat de monopolul breslelor, devenind întreprinderi capitaliste, care
produceau nave performante de război, de pescuit și comerciale.
Către mijlocul sec. al XVII-lea flota comercială a Provinciilor Unite întreceau de două ori flota similară a
Angliei și Franței luate împreună și juca un rol decisiv în dezvoltarea comerțului internațional.
Comerțul exterior era orientat în special către zona Mării Baltice, controlând 70% din comerțul baltic.
Treptat îi strâmtorează pe spanioli și portughezi, desfășurând o expansiune colonială în Asia de Sud-Est,
America și Africa., punând bazele imperiului colonial olandez.
În secolul al XVII-lea principiul corporativ cedează în fața liberei inițiative burgheze. Inițiativele
individuale au stat la baza constituirii marilor companii, inclusiv a Companiei generale a Indiilor
Orientale (1602) și cel al Indiilor Occidentale (1629). Ambele fiind în realitate societăți pe acțiuni.
Intervenția statului se limita la ajutorul acordat societăților și persoanelor particulare, favorizând schimbul
și confecționarea lucrurilor de bună calitate care aveau prioritate peste tot. Astfel este creată Banca de
Amsterdam, datorită bîncii, orașul devine centrul internațional al metalelor prețioase și cea mai mare piață
europeană de capital.
Dacă sec. al XVII-lea a fost unul de aur, următorul secol, XVIII-lea a fost unul de stagnare. Monopolul
comercial al olandezilor în comerțul internațional începe să se diminueze datorită concurenței engleze.
 MAPA 3
MERCANTILISMUL FRANCEZ
Mercantilismul francez și-a găsit reflectarea în alianța unei burghezii încă slabe și a unei monarhii
absolutiste.
Teoreticianul mercantilismului francez a fost A. Montchrestien (1575-1621). El a contestat afirmația în
conformitate cu care doar metalele prețioase ar constitui bogăția unui stat, pronunțându-se în favoarea
creării cu ajutorul statului în diverse provincii ale Franței a mai multor ateliere de meserii, conducerea
cărora urma a fi încredințată „unor persoane capabile, experimentate și intelegente”. Industria
manufacturieră autohtonă, bine pusă la punct, urma să constituie izvorul principal al bunăstării regelui
francez. Exportarea produselor finite franceze peste hotare trebuia să asigure prosperarea
țării.Economistul francez recomanda încurajarea pe toate căile a comerțului național, împiedicarea
negustorilor străini de a scoate metalele prețioase în afara regatului.
Aplicarea în practiă a ideilor lui A. Montchrestien a fost realizată de cardinalul Richelieu și J.B. Colbert.
Richelieu a contribuit în mod substanțial la instaurarea absolutismului francez. În domeniul economic el a
căutat să stimuleze producția manufacturieră și comerțul francez. Fuseseră instituite câteva companii de
comerț și adoptate o serie de tarife protecționiste pentru a proteja piața internă.
Promotorul cel mai consecvent al doctrinei mercantilismului a fost J.B.Colbert (1618-1683). Ea mai
poartă și denumirea de industrialism, deoarece era bazată pe dezvoltarea a manufacturilor și a producției
acestora în scopul măririi bogăției naționale. Sub conducerea lui Colbert, fuseseră realizată ample
investigații pentru a determina resursele Franței și posibilitățile fiecărei regiuni ale țării pentru dezvoltarea
industriei, comerțului, agriculturii. În baza datelor acumulate, Colbert elaborează un plan de dezvoltare a
economiei franceze. Pentru realizarea sarcinii schițate, din diferite țări erau invitați specialiști care urmau
să contribuie la perfecționarea industriei manufacturiere franceze. Din Olanda fuseseră angajați specialiști
în fabricarea postavurilor, din Veneția- maiștri în confecționarea broderiilor; din Milano – cunoscători ai
tehnologiei mătăsii și a oglinzilor, din Suedia și Germania- tehnicieni în industria minieră și prelucrarea
fierului. Tehnica cea mai performată de asemenea era achiziționată în străinătate.
Politica vamală constituia unul din elementele nodale ale mercantismului francez. Primul tarif prohibitiv
fusese adoptat în anul 1664. Cel din 1667 majorase de două ori tariful la producția manufacturieră
importată (în special la țesuturi, dantelă).
Guvernul francez oferea în mod generos antreprenorilor de manufacturi credite fără dobânzi, subsidii, alte
privilegii, chiar dreptul de monopol. Grija excesivă pentru dezvoltarea producției manufacturiere era în
detrimentul altor ramuri ale economiei. Prin urmare politica mercantilistă a lui Colbert a avut și efecte
contradictorii. Mica producție nu a rezistat cu cea mai mare și s-a ruinat. Artizanatul a cedat locul
manufacturii. Agricultura era ignorată de autoritățile statale. Reducerea artificială a prețurilor la producția
agricolă (materia primă pentru manufacturi), interdicțiile exportului de cereale peste hotare, au
transformat această ramură a economiei în una nerentabilă. Terenurile abandonate și foametea frecventă
au constituit efectele unei atare politici neraționale.
Instituirea tarifelor prohibitive de către guvernul francez a provocat reacții similare din partea Olandei și
Angliei. Războiul vamal dintre aceste țări a fost urmat de confruntări armate, care au comportat serioase
pierderi umane și materiale. Bugetul statului se epuizase. Pentru a-l completa, guvernul francez regurge la
împrumuturi cu o dobândă anuală de 30-50%.
Spre deosebire de capitalismul comercial olandez, în Franța, cu sprijinul statului absolutist, s-a constituit
un capitalism manufacturier și colonial. Burghezia franceză s-a format sub protecția statului monarhist.
 MAPA 4
COMERCIALISMUL ENGLEZ
În Anglia concepția mercantilistă atinsese cele mai înalte cote în dezvoltarea sa. Lipsa unor mine de aur și
argint, atât în metropolă, cât și în coloniile sale, au determinat guvernul britanic să-și dezvolte propriul
comerț care urma să-i asigure afluxul metalelor prețioase.
La etapa inițială scopul principal al mercantilismului englez consta în obținerea unor sume cât mai mari
de bani din comerț și excluderea scoaterii lor din țară. Aceasta se realiza ca și în Olanda și Franța pe două
căi: asigurarea unei balanțe monetare active și a unei balanțe comerciale active. Ambele urmăreau
unul și acelaș scop- o acumulare cât mai mare de bani în țară. În primul caz se recurgea la procedee mai
puțin sofisticate, interzicându-se exportul monedei peste hotare și aplicarea unor măsuri cu privire la
importarea metalelor prețioase.
În Anglia, reglementarea de către stat a activității economice n-a atins dimensiunile pe care le-a cunoscut
colbertismul francez. Aceasta s-a datorat ponderii mult mai importante de care se bucura în societate
burghezia engleză.
Tutela industriei și comerțului englez din partea statului a fost mult mai relativă. Tentativele Stuarților de
a extinde practica acordării privilegiilor de monopol în domeniul industriei și comerțului s-au ciocnit de
protestul hotărât al burgheziei în ajunul revoluției engleze. Participarea directă și decisivă a burgheziei la
elaborarea politicii economice a statului era trăsătura destinctivă a mercantilismului englez care s-a
încetățenit în timpul revoluției.
Dezvoltarea unei flote performante care cu timpul a depășit-o pe cea olandeză la toți parametrii, a
constituit pârghia principală care a asigurat o balanță pozitivă comercială stabilă și de lungă durată.
Expresia supremă a politicii mercantiliste engleze a constituit-o renumitul Act de navigație al lui
Cromwell (1651) conform căruia, mărfurile europene nu puteau fi transportate decât pe vase ce aparțineau
Angliei sau țărilor din care proveneau. Mărfurile din America, Africa, Asia a fi transportate doar pe
vasele britanice ori pe cele din colonii. Produsele din coloniile britanice puteau fi comercializate doar în
Anglia, transportate doar pe vase engleze, produse doar de supușii englezi. Coloniilor engleeze li se
interzicea să procure alte mărfuri, afară de cele engleze, care puteau fi transportate doar cu vase britanice.
Flota comercială trebuia dezvoltată pentru a o închiria altor țări la transportul de mărfuri. Atare servicii
erau plătite în metale prețioase.
Banii erau considerați în continuare ca scop suprem al tuturor activităților economice și ca unic mijloc de
îmbogățire. Noua concepție admitea ieșirea monedei din țară, însă condiția era să revină într-o cantitate
mai mare decât au ieșit.
Centrul de gravitație al eforturilor guvernului englez se transferă către extinderea comerțului exterior
britanic.Cu ajutorul majorării sau reducerii tarifelor vamale, statul reglează schimbul comercial extern,
stimulând sau interzicând importul și exportul anumitor mărfuri comerciale. Pentru a câștiga disputa cu
mărfuri străine pe piața externă se consideră admisibil ca cele engleze să fie vândute la prețuri mai mici,
numai să se excludă pierderea pieței.
Către sfârșitul secolului XVIII-lea mercantelismul nu mai corespunde noilor condiții economice și
cedează treptat pozițiilor principiilor libertății comerțului și activității de antreprenoriat.
• Stabiliți: - legătura dintre procesul de constituire a burgheziei și apariția doctrinei
mercantilismului
• Stabiliți: -de ce anume Spania a fost prima țară unde au fost aplicate principiile doctrinei
mercantilismului.
• Explicați- deosebirea dintre principiul balanței monetare active și al balanței comerciale active.
• Explicați -esența prevederilor Actului de navigație al lui O. Cromwel prin prisma doctrinei
mercantilismului târziu.
• Argumetați aserțiunea– că în timpul guvernării lui Colbert mercantilismul francez a atins
apogeul său.
• Determinați – trăsăturile specifice ale capitalismului comercial olandez.
• Determinați -Deosebirile esențiale ale mercantilismului francez de cel englez
• Determinați -Rolul capitalului comercial în dezvoltarea capitalismului )Principatele Unite,
Anglia,Franța)
• Comparați – cele patru varietăți ale mercantilismului și identificați deosebirile și trsăturile
comune.
• Comparați -Rolul și ponderea burgheziei franceze și a celei engleze în comerțul și industria
Franței și a Angliei.