Destinul personajelor literare, marcat de evenimente istorice

Destinul personajelor literare, marcate de evenimente istorice este o temă care indică spre
importanța acțiunilor, comportamentelor, alegerilor determinate de emoții, gânduri și anumite
întâmplări ce decid fatalitatea. Lectura operei „Prințul de argint” de Aleksei Tolstoi mi-a permis
înțelegerea conceptului de destin al unui domnitor tiran prin exemplul personajului Ivan cel
Groaznic, care a ales abuzul de putere, astfel catalizând timpuri dificile pentru poporul rus.

În raport cu aserțiunea lui Ioan Slavici: ,,Numai timpurile mari nasc oameni mari și
numai ideile mari fac timpurile a fi mari” conceptul de destin se referă la conturarea calităților
destoinice a personalităților marcante în curs de evenimente istorice și influenței acestora asupra
dezvoltării societății în timpul lor de desfășurare.

Destinul personalităților istorice a fost izvor de inspirație pentru numeroși scriitori:

Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, B. P. Hasdeu, Barbu Șt. Delavrancea, Mihail Sadoveanu,
Ion Druță etc. Am ales prezentarea personajelor Despot Vodă din opera „Despot-Vodă” de
Vasile Alecsandri ș Alexandru Lăpușneanu din nuvela lui Costache Negruzzi „Alexandru
Lăpușneanu”.

Drama istorică „Despot-Vodă” e întemeiată pe un conflict care se desfășoară între două

ipostaze ale unuia și aceluiași personaj: însușirile sufletești și idealurile nobile, pe de o parte, ale
lui Despot și incapacitatea acestuia de a le materializa, din propria lui vină și din cauza celorlalte
personaje și a condițiilot istorice concrete.

Personajul care domină prim-planul acţiunii este Despot, figură din istoria Moldovei care ar
putea servi ca un model romantic. El îşi părăseşte ţara in căutarea gloriei. El insuşi se defineşte
cu mândrie un: „ ...pribeag din lume, un zvânturat străin…”. Caracterizarea indirectă din
monologul lui Despot: „Fiu de pescar din Creta, purtat in zborul meu/ Prin Spania, Lehia,
Germania şi Franţa/ Cu-a mea soţie spada, cu sora mea speranţa”, subliniază firea aventurierăa
personajului și încrederea într-un destin pe care trebuie să-l urmeze. 
Pretins fiu de domn grec, crescut la Roma în şcoală iezuită, având „..întinsă-învăţătură/ Şi
limbă mlădioasă”, Despot soseşte în Moldova decis să devină domnitor : „… jur a fi eu, Despot,
stăpân acestei ţări”, cu credinţa în soarta sa de eliberator al grecilor de sub păgâni. Însă, ajuns
domn își manifestă caracterul trufaş şi despotic, ignorând poporul și tradiţia. Despot încalcă
promisiunile făcute, iar prin toate faptele sale, personajul devine un conducător dictatorial: „Eu
port toată puterea, pe cap pe braţ, pe piept, /Puterea covârşeşte universalul drept”.
 Opera ,,Alexandru Lăpușneanu” dezvoltă o tema istorică prin evocarea perioadei de
domnie a lui Alexandru Lăpușneanu, dezvăluind destinul unui tiran și evoluția acestuia de la
orgoliu și cruzime la singurătate și la teroarea de a fi neputincios în fața morții. 

Lăpușneanu, personaj romantic excepțional, situat în circumstanțe de asemenea

excepționale, este întruchiparea domnitorului crud, tiran, ambițios și ferm. Cuvintele prin care îi
promite lui Moţoc că nu-l va pedepsi pentru că la „vândut” în urmă cu cinci ani au valoare
premonitorie, apoi într-o clipă de maximă tensiune a acțiunii, îl jertfește mulțimii adunate la
porțile curții reliefând capacitatea eroului de a intui psihologia celor din jur: „Sabia mea nu se va
mânji cu sângele tău, îmi eşti trebuitor spre a mă uşura de blestemele norodului”.

În dialogul cu boierii, apoi cu Moţoc, cel „învechit în zile rele”, protagonistul îşi
dezvăluie temperamentul impulsiv, dar şi abilitatea politică ori marea luciditate cu care judecă
oameni și evenimente. Afirmația „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu … și dacă voi nu mă iubiți,
eu vă iubesc pre voi și voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră” evidențiază și trăsătura
dominantă a protagonistului: voința neînduplecată de putere și de răzbunare. 

Ambele personaje raportează aserțiunea lui Ioan Slavici: ,,Numai timpurile mari nasc
oameni mari și  numai ideile mari fac timpurile a fi mari”, prin exemple negative care au
influențat soarta întregii țări. Despot-Vodă fiind orbit de putere a dus spre timpuri sângeroase, iar
Alexandru Lăpușneanu devine obsedat de autoritatea și funcția pe care o deține ca urmare
devenind simbol al tiraniei, astfel demonstrând ca oamenii nedemni nu sunt capabili de
construirea unor timpuri mari.

După părerea mea, subiectul abordat este de actualitate, deoarece prin oferirea acestor
exemple antieroice este evidențiată importanța luării alegerilor fiind conștient de consecințele
declanșate de aceste decizii.