Restrânsă ca volum, creația lui Ion Creangă este o expresie originală și captivantă a

felului de a fi al moldovenilor români, a timpurilor evocate de scriitor, a obiceiurilor, datinilor,

credințelor poporului nostru. Neîntrecutul povestitor ne vrăjește și azi printr-un stil unic, de o
oralitate sclipitoare, marcată puternic de o răsplămădire iscusită a frazeologiei și paremiologiei
naționale. Dovadă ne stau Amintirile din copilărie, cu imaginile – veșnic neșterse din memoria
oricărui cititor sau poate numai ascultător – ale familiei Creangă, ale școlii din secolul
nouăsprezecelea, ale slujitorilor bisericii și ale altor categorii sociale. Înainte de toate imaginea
mamei lui Creangă, Smaranda, purtătoare a unor trăsături psihologice și de conștiință a
oamenilor simpli, a popii Oșlobanu, a lui bădița Vasile cel prins cu arcanul la oaste, a tinerilor
doritori de a se face slujitori întru Domnul sunt de o concretitudine cuceritoare și totodată de o
mare putere de generalizare a tipurilor sociale vizate. De neuitat sunt bengosul și veșnic seninul
la suflet Nichifor Coțcariul, mucalitul și înțeleptul moș Ion Roată, popa Duhu, care unui profesor
de liceu, ce-i zise odată „Bună dimineața, Duhule!”, s-a priceput să-i răspundă – după merit –
„Mulțumesc, cadavrule!”

Un moment esențial și definitoriu al creației lui Ion Creangă îl constituie faptul că

și poveștile sale, personajele acestora, începând cu capra cu trei iezi, sunt – alegoric ori simbolic
– niște expresii vii și memorabile ale oamenilor pământului românesc. Prin mijlocirea (152)