Frumoasa noastră limbă românescă nu aşteaptă declaraţii de

dragoste. Ea aşteaptă dragostea noastră.

Prin această afirmație eu înțeleg că idiferent de unde te-ai afla sau ce limbi nu ai
mai cunoaște mereu cea care o să îți fie cea mai aproape de inimă este limba
maternă. Dragostea față de limba românească o manifestăm prin efortul de a învăța
să o vorbim corect gramatical. Nu există nimic mai de preţ pentru un popor decât
graiul matern, întrucât acesta este plămânul prin care respiră întregul neam şi
suflarea în care se contopeşte sufletul român. Prin graiul pe care-l vorbeşte fiece
popor ajunge să-şi dezvelească întreaga sa făptură lăuntrică şi spiritul său patriotic
în faţa neamurilor străine, dovedindu-le celor din urmă şi un motiv demn de
mândrie şi admiraţie atât pentru generaţiile actuale, cât şi pentru generaţiile
viitoare. Calitatea de nepreţuit a graiului matern se explică prin harul ei de a
oglindi întreaga istorie a neamului, cu toate bucuriile şi tristeţile ei, victoriile şi
înfrângerile trăite, visele realizate şi speranţele spulberate de împrejurările nesigure
prin care i-a fost sortit să treacă. În graiul matern se-ascunde amintirea trecutului
nostru, zestrea noastră strămoşească, a originilor cu care suntem înfrăţiţi încă de la
naştere, iată de ce oamenii au calificat dintotdeauna limba maternă drept o comoară
care nu are vre-un preţ de vânzare sau cumpărare, dar, în schimb, poate fi
moştenită, păstrarea şi cultivată cu sfinţească dacă nu din respect pentru strămoşii
care i-au dat suflu, culoare şi aripi, măcar din respect pentru tine însuţi, pentru ceea
ce eşti azi, graţie zilei de ieri.
În concluzie pot spune că limba română nu trebuie slăvită cu ajutorul declarațiilor
false și în momente anumite , ea trebuie purtată mereu în suflet. Să-ţi preţuieşti, să-
ţi iubeşti, să-ţi respecţi limba, e datoria fiecăruia dintre noi atât timp cât pretindem
că suntem o părticică dintr-un popor, căci avem o patrie căreia îi suntem devotaţi
cu tot sufletul.