Utilizarea

resurselor tehnice
si programate ale
calculatorului
 CUPRINS
Introducere

I: Resurse tehnice sau II: Resursele programate - software

hardware 1.Functiile sistemului de operare
1.Procesorul 2.Componentele sistemului de operare
2.Memoria 3.Tipuri de sisteme de operare
3.Hard disk-ul 4.Principalele tipuri de sisteme de operare
4.Plăci de sunet existente pe PC-uri
5.Monitorul

6.Tastatura
7.Șoricelul Concluzie
8.Imprimanta Bibliografie

INTRODUCERE
Utilizarea tehnicii de calcul este posibilă numai în prezenţa atît a
echipamentelor, denumite resurse tehnice, cît şi a programelor
respective, denumite resurse programate.
Resursele tehnice ale unui sistem de calcul includ procesorul,
memoria internă, unităţi de memorie externă, echipamente de
intrare-ieşire ş.a.
Resursele programate vor include subprogramele care
realizează operaţiile implimentate prin program, programele
care simplifică accesul la unităţile de intrare-ieşire,
asamblatoarele ş.a.
Resursele tehnice, uneori sînt denumite hardware, iar resursele
programate – software.
Respectiv, implimentarea prin echipamente se numeşte
implimentarea prin hardware, iar implimentarea prin program-
implimentare prin software

 PROCESORUL
Procesorul încorporează funcțiile unității
centrale de prelucrare a informației (U.C.P.
sau în engleză: CPU) a unui calculator sau
a unui sistem electronic structurat
funcțional (care coordonează sistemul) și
care, fizic, se prezintă sub forma unui
circuit electronic integrat ICcunoscut și sub
numele de cip electronic. Reprezintă
forma structurală cea mai complexă pe
care o pot avea circuitele integrate. El
controlează activitățile întregului sistem în
care este integrat și poate prelucra datele
furnizate de utilizator.
 HARD DISK-UL

Discul dur (saufix; înengleza hard disk) este un

dispozitiv electronic-mecanic pentru stocarea sau
memorarea nevolatilă (permanentă) a datelor.
Stocarea datelor se face pe o suprafață magnetică
dispusă pe platane rotunde metalice rigide (dure). În
general discurile dure sunt utilizate ca suport de
stocare extern principal pentru servere și
calculatoare personale, dar și pentru anumite
aparate electronice (playere și recordere DVD,
playere MP3). Dacă la începuturi capacitatea unui
disc dur nu depășea 20 megaocteți(MO) = 20
megabait (MB), astăzi (2009) un disc dur obișnuit de
2 1/2 țoli poate depăși 1 teraoctet (TO) = 1 terabait
(TB).
 MEMORIA
Memoria este spatiul de lucru primar al oricarui calculator. Lucrând în tandem cu CPU
(procesorul) are rolul de a stoca date și de a procesa informații ce pot fi procesate
imediat și în mod direct de catre processor sau alte dispozitive ale sistemului. Memoria
este de asemenea legatura dintre software și CPU.
RAM(Random Access Memory - Memorie cu acces aleator) este o memorie volatila,ceea
ce face ca informatiacontinuta aici sa se piarda la decuplarea calculatorului de sub
tensiune.Memoria RAM este locul în care ajung datele înainte de a fi prelucrate de
microprocesor - aceasta memorie este spatiul de lucru al calculatorului.Pentru ca totul
trece prin memoria RAM, capacitatea de stocare amemoriei RAM si rapiditatea acesteia
influenteaza în mod direct performantele calculatorului.
ROM (Read Only Memory - Memorie doar citibila) este o memorie care contine
informatii (de obicei programe) nemodificabile pe durata utilizarii calculatorului. Memoria
ROM este scrisa o singura data, de obicei la fabricarea calculatorului. Acest tip de
memorie nu poate fi rescrisa ori stearsa. Avantajul principal pe care aceasta memorie il
aduce este insensibilitatea fata de curentul electric
 PLĂCI DE SUNET
Plăcile de sunet sunt cele care generează şi redau sunetul către boxe. Ele sunt în
general pe 16/32 de biţi şi au accelerare direct sound. Ele mai pot să aibă efecte
speciale de tipul Dobly System, Dolby Sorround, Aureal 3D etc. Cea mai prolifică
placă de sunet la acest moment este Creative Labs Audigy PLATINUM, cu procesor
de sunet deosebit de complex şi un număr mare de voci.
Principalii producători de plăci de sunet: Guillemot, Hercules, Genius, Yamaha,
Creative Labs etc.

 MONITORUL
O clasificare sumară a monitoarelor ar putea fi făcută după unul din criteriile:
a) după culorile de afişare-monitoare monocrome (afişează doar două culori - negru şi alb/verde/galben); cu niveluri de gri - pot afişa
o serie de intensităţi între alb şi negru; monitoarele color;
b) după tipul semnalelor video
*Monitoare digitale: acceptă semnale video digitale (TTL) sunt conforme cu standardele mai vechi IBM CGA şi EGA. Sunt limitate la
afişarea unui număr fix de culori.
*Monitoarele analogice: pot afişa un număr nelimitat de culori.
c) după tipul grilei de ghidare a electronilor în tub
*Cu masca de umbrire: ghidarea fluxurilor de electroni spre punctele de fosfor corespunzătoare de pe ecran este realizată de o
mască metalică subţire prevăzută cu orificii fine
*Cu grilă de apertură: în locul măştii de umbrire se află o grilă formată din fibre metalice fine, verticale, paralele, bine întinse şi foarte
apropiate între ele. Calitatea acestor monitoare este superioară.
d) după tipul constructiv al ecranului
*Monitoare cu tuburi catodice conevenționale (CRT), sunt cele mai ieftine şi mai performanţe de pe piaţă. Prezintă diferite variante, cele
mai întâlnite fiind shadowmask CRT şi tuburile Trinitron, cu grilă de apertură
*Dispozitive de afişare cu ecran plat (FPD-Flat Panel Display), LCD (cristale lichide) şi PDP(Plasmă Display Panel). Sunt utilizate la
laptopuri, fiind net inferioare monitoarelor clasice
*Ecrane tactile - adaugă posibilitatea de selectare şi manipulare a informaţiei de pe ecran cu mâna.;dimensiunile monitoarelor pot
varia între 14 şi 21 inch.
 TASTATURA
Tastatura este o componentă
hardware periferică a
calculatorului ce permite
utilizatorului să introducă în
unitatea centrală a acestuia
date (litere, cifre și semne
speciale) prin apăsarea unor
taste.
grafic, un e-mail, un articol
etc.)
ȘORICEL
Șoricel'' (Mouse) este
complementar la tastatura și
servește pentru deplasarea
rapidă a cursorului pe ecran
și introducerea unor comenzi
în calculator
IMPRIMANTA
Imprimanta face parte din
categoria perifericelor de
ieșire, aceasta fiind utilizată
pentru transpunerea
informației din calculator pe
hârtie (un document, o poză
sau orice altfel de fișier
 Resursele programate - software
Componentă software a unui calculator este un ansamblu de programe care, la rândul lor, sunt colecţii de instrucţiuni prin care i se
cere calculatorului să rezolve o anumită problema. Fără aceste programe, calculatorul ar fi o maşină inutilă, care nu ar putea să
execute nimic.
Programele de aplicaţie (application programs) sunt folosite pentru a se execută activităţi cu caracter particular, specifice unui utilizator.
Programele sistemului (system programs) sunt folosite pentru a se execută activităţi comune sistemelor de calcul în general. Ele pot fi
utilizate pe aceeaşi familie de calculatoare, indiferent de scopul în care foloseşte utilizatorul calculatorul. Sunt formate din sistemul de
operare şi programele utilitare.
Programele utilitare sunt folosite pentru a se execută activităţi comune mai multor tipuri de utilizatori. Ele nu sunt incluse în sistemul de
operare.
Sistemul de operare este o colecţie de programe folosite pentru gestionarea resurselor calculatorului şi controlarea întregii lui
activităţi. Este posibil că la un moment dat fiecare dintre aceste programe să aibă nevoie de aceeaşi resursă: procesor, imprimantă sau
unitate de disc. Trebuie că cineva să ia o decizie. Decizia nu poate fi luată decât tot de un program care este în execuţie în acelaşi
timp în memoria internă a calculatorului. Acest program va fi o componentă a sistemului de operare.
 Programele de aplicaţie

Cum le creezi

- Înțelegerea cerințelor și posibilităților utilizatorului

- Identificarea sarcinilor de executat
- Planificarea resurselor (timp, buget, programatori, capcitate de calcul etc.)
- Schițarea sau chiar definitivarea algoritmului
- Stabilirea calculatoarelor și sistemelor pe care va rulaprogramul; stabilirea limbajului de
programare folosit; descrierea procedurilor de programare și testare;
- Scrierea programului
- Testări sistematice pentru a asigura acuratețea (inclusiv din perspectiva utilizatorului)
- Documentarea programului (ce sarcini îndeplinește, cum trebuie folosit etc.)
În mod normal cerințele se modifică de-a lungul timpului; atunci și programul trebuie adaptat
la noile cerințele (trebuie actualizat).

 Cele mai utilizate la general sunt:

a) Aplicaţii pentru Birotică : ajutor, editare de text, dicţionare, imprimare, suite office,
b) Aplicaţii pentru Fişiere : administrare, arhivare, backup, catalogare, căutare, inscripţionare, vizualizare;
c) Aplicaţii pentru Internet : Web, e-mail, forum, chat, transfer de fişiere;
d) Aplicaţii pentru Multimedia : audio, grafică, video;
e) Aplicaţii pentru Programare : assembler, Basic, Pascal, C, Java, PHP & MySQL, ASP;
f) Aplicaţii pentru Securitate : antivirus, antispysoft, antideturnare, parafoc, supraveghere, intimitate,
criptare;
g) Aplicaţii pentru Sistem : (hardware şi software) informaţii, performanţă, monitorizare, utilitare;
h) Aplicaţii pentru Tehnice : software pentru studenţi şi ingineri

Exemple de programe de aplicatie sunt: Microsoft Word, Corel WordPerfect, Sun StarWriter, Lotus
WordPro, Aldus Page Maker, Microsoft Excel, Lotus 1-2-3, Sun StarCalc, Adobe, Macromedia, Legis,
Biblioteca Legislativa, Lege4, Microsoft Internet Explorer, Netscape Navigator, etc.

 Programele sistemului
Programe utilitare:
Programe de
arhivare: Un program de arhivare ( arhivator ) stocheaza fisiere si/sau dosare indicate de
utilizator, într-un singur fisier numit arhiva, care ocupa mai putin spatiu decât fisierele/dosarele initiale. Crearea
unei arhive se numeste arhivare . Arhivele sunt folosite pentru:
•transmiterea datelor prin Internet – marimea redusa a arhivei duce la transmiterea sa mai rapida,
•stocarea datelor pe dischete, CD-uri si alte medii de stocare cu capacitate limitata; realizarea unui backup al
datelor (copie de siguranta) s i economisirea spatiului pe harddisk.
Rata de compresie a unui fisier este raportul procentual dintre marimea fisierului în arhiva si marimea acestuia
în afara arhivei. Cu cât rata de compresie este mai mica, cu atât arhivarea este mai eficienta.
Dezarhivarea este reversul arhivarii si consta în extragerea fisierelor din arhiva si plasarea lor într-un dosar.
Dezarhivarea se face cu acelasi program care a realizat arhivarea, sau cu altul compatibil.

Dintre arhivatoarele cele mai cunoscute mentionam: Arj , Rar (aparute înaintea Windows), WinZip, WinRar ,
WinAce . În continuare, vom prezenta arhivatorul WinRar, cu celelalte lucrându-se analog.

@ Arhivarea este util a, de exemplu, în cazul imaginilor bmp si documentelor text sau Word – cu rate de
compresie sub 20%, în timp ce fisierele executabile (cu extensia .exe ) si cele deja comprimate (ex.:imagini
jpg) au rata de compresie peste 90%, câstigul ob t inut prin arhivare fiind foarte mic.
 Programele sistemului
Sistemul de operare este o componentă a structurii calculatorului şi reprezintă ansamblul programelor care
au rolul de a realiza utilizarea optimă a resurselor calculatorului. El este alcătuit dinnucleu şi interfaţă.
Funcții:
1. Oferirea posibilitãţii de lansare în execuţie a programelor de aplicaţie. În acest sens, sistemul de
operare trebuie sã dispunã de: un editor de texte, un translator, un editor de legãturi.
2. Alocarea resurselor necesare executãrii programelor, se realizeazã prin identificarea: programelor ce se
executã, a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice şi a cerinţelor privind protecţia datelor.
3. Facilitãţi pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogarea şi întreţinerea bibliotecilor, prin
programele utilitare disponibile.
4. Planificarea execuţiei lucrãrilor dupã anumite criterii, pentru utilizarea eficientã a unităţii centrale de
prelucrare.
5. Asistarea execuţiei programelor prin comunicaţia sistem calcul-utilizator, atât la nivel hardware, cât şi
la nivel software.

Exemple: sistemele de operare din familia Windows: Windows'95, Windows'98, Windows NT, Windows
Millenium, Windows 2000, Windows XP, Windows Vista, Windows 7. OS, Linux, Sco Unix, Sun Solaris,
Novell, Mac Operating System, NT4.
 CONCLUZIE

Calculatorul este o maşină care prelucrează informaţiile

automat. Pentru aceasta trebuie să i se furnizeze datele pe
care trebuie să le prelucreze (datele de intrare) şi o listă de
instrucţiuni (programul), care să îi indice cum să prelucreze
aceste date. Dacă pentru a ajunge la un rezultat trebuie sa
execute mai multe operaţii, el le va efectua pe rând. Operaţiile
şi ordinea acestora îi sunt specificate calculatorului prin
intermediul programului. Calculatorul va furniza utilizatorului
rezultatele obţinute în urma prelucrării (date de ieşire).

 BIBLIOGRAFIE

✅ Calculator pentru instruire – 2005

✅ Instruirea asistată de calculator :
Resurse Web 2.0 pentru viitorul profesor -
Crăciun, Dana, Timișoara 2013
✅ Proiectarea structurilor asistată de
calculator – Şerb, Gabriel Adrian, București
2007
✅ Soluţii pentru problemele cauzate de
calculator - Bass, Steve, București 2007
✅ uhttps://www.wikipedia.org/