UNIVERSITATEA

FACULTATEA STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA MANAGEMENT

INFORMATICA

Prezentarea calculatorului cu componentele sale

COORDONATOR:

Conferenţiar Lector

STUDENT:

2020

CALCULATORUL
Termenii calculator sau computer desemneaza un mare numar de sisteme electronice, pornind de la
calculatoarele personale si ajungand la calculatoarele de bord din cadrul avioanelor de lupta sau la cele
integrate in cuptorul cu microunde sau masina de spalat.

In sens general, prin calculator, se intelege un intreg sistem de calcul compus dintr-o multime de
dispozitive.

Partea principala a sistemului o constituie Unitatea centrala, care contine elementele de procesare
(microprocesor) si stocare a informatiilor (hard disk). Unitatea centrala este considerata in sens restrans ca
fiind calculatorul propriuzis, la care se conecteaza dispozitivele periferice: monitor, boxe, tastatura,
mouse, scanner, imprimanta.

Dispozitivele periferice se clasifica dupa tipul lor in urmatoarele doua categorii:

- Dispozitive periferice de iesire - convertesc semnalele electrice din interiorul unitatii centrale in
informatie accesibila utilizatorului uman: monitorul, boxele, imprimanta;

- Dispozitive periferice de intrare - convertesc informatiile din lumea inconjuratoare in semnale

electrice utilizate de catre calculator: tastatura, mouse-ul, scanner-ul.

Dupa cum am specificat mai inainte, unitatea centrala constituie calculatorul propriu-zis. In interiorul
acesteia se afla unele dintre cele mai importante componente ale calculatorului: microprocesorul si hard
disk-ul.

Pentru a putea fi utilizat un calculator mai are nevoie, pe langa hardware, si de alte componente numite
software.

Software-ul reprezinta un anumit tip de informatie folosita de catre calculator pentru functionarea sa
corecta. Imaginativa hardware-ul ca fiind televizorul dumneavoastra, iar software-ul fiind programele TV.
Fara programe TV, televizorul ar fi inutil. La fel, fara software, calculatorul este inutil.

Software-ul cuprinde toate informatiile care se gasesc depozitate pe hard disk-ul calculatorului: programe,
imagini, texte, etc.

Programele reprezinta liste de instructiuni ce sunt citite de catre calculator in scopul indeplinirii unei
anumite actiuni. Programele sunt scrise catre programatori folosind tastatura.

1. MONITORUL

Monitorul reprezintă acea componentă a calculatorului care se ocupă cu prezentarea sub formă de imagini
şi text (afişarea), a informaţiei generate de calculator. Comanda afişării informaţiilor pe ecranul
monitorului o realizează calculatorul, prin intermediul plăcii video. Monitorul este conectat la placa video
a sistemului prin intermediul unui cablu video, care conţine semnalele de culoare şi de sincronizare
necesare afişării pe ecran a imaginilor dorite. Fiind partea din calculator la care ne uităm cel mai mult,
fiind cea mai scumpă piesă dintr-un calculator uzual şi fiind şi cel mai mare consumator de energie
electrică din calculator, va trebui să-i acordăm o atenţie specială.

a) după culorile de afişare:

- monitoare monocrome: pot afişa doar două culori - de obicei negru şi una din culorile alb, verde sau
ocru- galben. - cu niveluri de gri: pot afişa o serie de intensităţi de culoare între alb şi negru.

- monitoare color: utilizează combinarea a trei culori fundamentale (roşu, verde şi albastru) cu diferite
intensităţi pentru a crea ochiului uman impresia unei palete foarte mari de nuanţe.

b) după tipul semnalelor video:

- monitoare digitale: acceptă semnale video digitale (TTL). Sunt conforme cu standardele mai vechi IBM
CGA şi EGA.Datorită arhitecturii lor interne, sunt limitate la afişarea unui număr fix de culori.

- monitoare analogice: pot afişa un număr nelimitat de culori, datorită faptului că acceptă semnal video
analogic. Componentele uzuale ale semnalului video analogic sunt: sincronizările pe orizontală şi pe
verticală, şi semnalele momentane pentru culorile fundamentale roşu, verde şi albastru. Sunt majoritare în
prezent, fiind mai flexibile şi mai ieftine ca cele digitale.

c) după tipul grilei de ghidare a electronilor în tub:

- cu mască de umbrire: ghidarea fluxurilor de electroni spre punctele de fosfor corespunzătoare de pe

ecran este realizată de o mască metalică subţire prevăzută cu orificii fine. Este tipul de monitor cel mai
utilizat în prezent.

- cu grilă de apertură: în locul măştii de umbrire, se află o grilă formată din fire metalice fine, verticale,
paralele, bine întinse şi foarte apropiate între ele. Monitoarele de acest tip pot afişa imagini mai de calitate
ca cele bazate pe masca de umbrire (strălucire, contrast).

d) după tipul controalelor exterioare:

- cu controale analogice: ajustarea afişajului se face prin acţionarea de taste şi butoane de tip analogic.
Parametrii care pot fi modificaţi de utilizator sunt, de obicei, luminozitatea, contrastul, şi poziţionarea
imaginii pe verticală şi pe orizontală.

- cu controale digitale: ajustarea se face cu ajutorul unui set de taste şi butoane speciale. Se pot modifica
parametrii menţionaţi mai sus, plus: forma trapezoidală, curbarea marginilor laterale ale imaginii,
dimensiunea pe orizontală şi verticală a imaginii, şi altele. Modificarea valorii unui anumit parametru se
face în trepte discrete (cuante). Monitoarele mai recente oferă facilităţi de memorare a ajustărilor făcute în
diferite moduri de lucru, în aşa fel încât la trecerea dintr-un mod în altul să nu mai fie necesară reajustarea
parametrilor doriţi.

e) după tipul constructiv al ecranului:

- monitoare cu tuburi catodice convenţionale (CRT - Cathode Ray Tubes): sunt cele mai utilizate, mai
ieftine şi mai performante ecrane existente pe piaţă la ora actuală. Prezintă diferite variante constructive,
cele mai des întâlnite fiind tuburile cu mască de umbrire (shadow-mask CRT) şi tuburile Trinitron, cu
grilă de apertură (aperture grille CRT).

- dispozitive de afişare cu ecran plat (FPD - Flat Panel Display): includ ecranele cu cristale lichide (LCD -
Liquid Crystal Display) şi ecranele cu plasmă (PDP - Plasma Display Panel). în prezent sunt utilizate în
laptop-uri datorită dimensiunilor şi greutăţii reduse. Din punct de vedere al performanţelor, sunt net
inferioare tuburilor catodice clasice.

2. UNITATEA CENTRALA

In interiorul ei se gaseste placa de baza si anumite componente care permit stocarea si regasirea
informatiei. Pe acesta se amlpaseaza microprocesorul (acea piesa dreptunghiulara de cativa centimetri
patrati care are rolul de a efectua toate operatiile aritmetice si logice), memoria interna (care are rolul de a
memora temporar programele aflate in executie sau asteptare si anumite date) si placi de extensie (care se
amplaseaza prin intermediul unor sloturi de extensie).

3. TASTATURA

Este principala componenta prin care utilizatorul da comenzi calculatorului si introduce date. Comenzile
sunt date prin scrierea unor instructiuni specifice.

Tastatura este o componentă hardware a calculatorului ce permite utilizatorului să introducă date (litere,
cifre şi semne speciale) prin apăsarea unor taste. Cele mai folosite tastaturi sunt cele de tip QWERTY.
Denumirea vine de la primele şase taste de pe rândul al treilea. Un alt tip de tastaturi este tipul QWERTZ.

Tastatura este probabil cel mai vechi dispozitiv de intrare, ea fiind inventată încă înainte de apariţia
monitoarelor şi a mouseului. Fiecare tastă are asociat un număr de identificare care poartă denumirea de
"cod de scanare". La apăsarea unei taste, tastatura trimite sistemului de calcul codul de scanare
corespunzător tastei respective (un număr întreg de la 1 la n - numărul de taste). La primirea codului de
scanare de la tastatură, calculatorul face conversia între numărul primit şi codul ASCII corespunzător.

Tastatura reţine nu numai apăsarea unei taste, dar şi eliberarea acesteia, fiecare acţiune fiind înregistrată
separat. Există două categorii de taste:
• "taste comutatoare" – au efect indiferent dacă sunt apăsate sau eliberate
• "taste de control" - au efect numai atunci când sunt acţionate

Modele de tastaturi:
Tastaturile calculatoarelor pot deţine una sau mai multe din următoarele caracteristici:
• tastaturi standard
• tastaturi ergonomice
• tastaturi multimedia
• tastaturi fără fir
• tastaturi speciale

Tastatura constă dintr-o serie de comutatoare montate într-o reţea, numită matrice a tastelor. Când se
apasă o tastă, un procesor aflat în tastatură o identifică prin detectarea locaţiei din reţea. De asemenea,
acesta interpretează cât timp stă tasta apăsată, şi poate trata chiar şi tastările multiple. Interfaţa tastaturii
este formată de un circuit integrat denumit keyboard chip sau procesor al tastaturii. Un buffer de 16 octeţi
din tastatură operează asupra tastărilor rapide sau multiple, transmiţându-le sistemului succesiv.

În cele mai multe cazuri, atunci când apăsăm o tastă, contactul se face cu mici întreruperi, respectiv apar
câteva schimbări rapide închis – deschis. Acest fenomen de instabilitate verticală a comutatorului se
numeşte bounce, iar procesorul din tastatură trebuie să îl filtreze, adică să îl deosebească de o tastare
repetată intenţionat de operator. Lucrul acesta este destul de uşor de realizat deoarece întreruperile
produse de instabilitatea verticală sunt mult mai rapide decât tastările repetate cele mai rapide executate
de om.

Există mai multe tipuri de tastaturi, însă cele mai răspândite sunt tastaturile cu 101 sau 104 taste, diferenţa
între ele fiind dată, în principal, de prezenţa sau absenţa unor anumite taste. De exemplu, tastatura 101 nu
include tasta numită Windows Logo, în timp ce tastatura de tipul 104 are inclusă această tastă. De obicei
tastaturile sunt conectate la calculator printr-un fir introdus într-o mufă specială. Folosirea tastaturilor este
extrem de simplă, fiind necesar doar să apăsăm pe butoanele ei (numite "taste"), aproape la fel cum se
face la maşinile de scris mecanice sau electro-mecanice.

Grupe de taste

Tastele sunt aşezate astfel încât să uşureze introducerea informaţiilor în calculator; ele sunt grupate în mai
multe grupe. Amplasarea literelor pe tastatură a fost facută ţinându-se cont de frecvenţa diverselor litere
într-o anumită limbă, de aceea o tastatură de exemplu germană are literele aşezate altfel decât una
americană.

Cel mai important grup este cel care ocupă cea mai mare parte a tastaturii; el conţine atât taste pentru
litere (Q, W, E, etc.), cifre (1, 2, 3, etc.) şi simboluri (@, #, etc.), cât şi taste speciale (Enter, Shift,
Control, Alt, etc.) a căror funcţionalitate variază în functie de programul folosit; vezi mai jos.

Deasupra grupului principal se află un şir de taste numite "funcţionale" (F1, F2, F3, etc.), al căror rol este
să lanseze în mod direct comenzi pentru calculator, comenzi care sunt diferite în funcţie de softul pe care
îl folosim la momentul respectiv. Ele sunt folosite foarte mult în jocuri, dar există şi alte softuri care le
utilizează. În dreapta grupului principal se afla un grup impărţit în mai multe (de obicei trei) subgrupuri şi
care conţine taste folosite în principal pentru navigare pe ecran (tastele care au desenate pe ele săgeţi,
tastele Page Up sau Page Down, etc.), dar şi unele taste cu funcţii speciale, cum este tasta Delete.

La extremitatea (marginea) dreaptă a tastaturii se află de obicei un grup de taste care sunt folosite în
special pentru scrierea de cifre şi pentru efectuarea de operaţii aritmetice (adunare, scădere, etc.), tastele
fiind aşezate foarte comod pentru lucrul cu mâna dreapta. O parte a tastelor din acest ultim grup are o
funcţionalitate dublă, ele putând fi folosite şi pentru navigare. Unele taste, ca de ex. Shift, Ctrl, Alt,
Windows, pot fi prezente în dublu exemplar; atunci ele sunt aşezate mai mult sau mai puţin simetric faţă
de axa verticală a tastaturii, ambele taste avînd de obicei aceeaşi funcţionalitate. Unele softuri (de ex.
jocuri) profită însă de faptul că o tastă este prezentă în două exemplare, şi atunci specifică pentru ele două
comenzi diferite. Tastaturile mai noi au o serie de butoane suplimentare care sunt prevăzute special pentru
aplicaţiile multimedia (filme, melodii) sau pentru navigarea pe Internet. Ele lipsesc la multe tastaturi, iar
când sunt prezente aşezarea lor nu este supusă nici unui standard recunoscut, fiind grupate după criteriile
de ergonomie proprii ale companiei producătoare.

Caracterul (litera, cifra, simbolul) asociat fiecărei taste este imprimat pe tasta respectivă şi poate fi pus în
evidenţă cu ajutorul unui editor de text (de ex. Notepad, inclus în sistemul de operare Windows). Pentru
aceasta deschidem un nou document şi începem să apăsăm pe taste şir după şir, de la stânga la dreapta.
Anumite taste permit scrierea a două caractere alfanumerice distincte, de ex. o minusculă şi o majusculă,
dintre care unul apare dacă apăsăm tasta normal, iar celălalt doar dacă se apasă simultan şi tasta Shift.

Tastele speciale
Tastele speciale nu produc apariţia pe ecran a niciunui caracter sau semn la apăsarea lor, ci au funcţia de a
lansa direct comenzi în cazul în care sunt apasate singure sau în cadrul unei combinaţii cu alte taste. Ele
sunt următoarele :

"Enter": Este o tastă mare şi are de obicei o formă caracteristică de literă "L" privită în oglindă. Tasta
Enter are în principal rolul de a determina calculatorul să execute comanda tocmai introdusă. Tasta Enter
are într-o mare masură aceeaşi funcţionalitate ca şi butonul stâng al mausului. În cazul editării de text
apăsarea tastei Enter duce la crearea unui paragraf nou de text, sub cel curent.

"←" (BACKSPACE): Se găseşte de obicei deasupra tastei Enter şi are rolul de a şterge un caracter (literă,
cifră, etc.) dintr-un text, aflat la stânga cursorului. Daca este ţinută apăsată ea va determina ştergerea
tuturor caracterelor aflate la stânga cursorului.

"↑" (SHIFT): Este o tastă dublă, cea dreaptă găsindu-se de obicei sub tasta Enter, iar cea stângă pe acelaşi
rând însă la marginea stângă a tastaturii. Tasta Shift este cel mai des utilizată pentru scrierea cu litere
majuscule, pentru acesta trebuind să apăsăm simultan tasta Shift (indiferent care din ele) şi tasta literei în
cauză.

"Ctrl" (CONTROL): Este o tastă dublă, cea dreapta găsindu-se de obicei sub tasta Shift iar cea stângă pe
acelaşi rând însă la marginea stângă a tastaturii. Tasta Ctrl este cel mai des utilizată pentru comenzi care
sunt lansate în execuţie la apăsarea ei simultan cu altă tastă.

"Alt" (ALTERNATE): Este o tastă dublă care se găseşte pe rândul cel mai de jos al tastaturii la ambele
capete ale tastei alungite ("Spacebar", ). Tasta Alt este cel mai des utilizată pentru activarea barei de
meniuri a softurilor, dar şi pentru comenzi care sunt lansate în execuţie la apăsarea unei combinaţii de
două sau chiar trei taste.

"■" (WINDOWS): Este o tastă dublă având desenat pe ea logoul (simbolul) sistemului de operare
Windows şi care se găseşte pe rândul cel mai de jos al tastaturii, lângă tastele Alt. Tasta Windows are
acelaşi efect ca şi butonul "Start" din Windows.

"≡" (TASTA PENTRU MENIUL CONTEXTUAL): Este situată între tastele Windows şi Ctrl din partea
dreaptă. Apăsarea ei duce la apariţia pe ecran a unui meniu contextual, care de obicei constă dintr-o listă
de comenzi utile, listă care este specifică fiecărui soft în parte şi contextului particular de folosire a
acestuia.

"Esc" (ESCAPE): Este tastă poziţionată de obicei în colţul din stânga sus al tastaturii. Tasta Esc are într-o
anumită măsura o funcţionalitate opusă celei a tastei Enter şi anume ea ne permite să evitam executarea
unei comenzi în situaţia în care nu suntem siguri că am facut alegerea cea mai bună. Numele tastei este
sugestiv, "escape" însemnând scăpare, evitare a unei situaţii. Apăsând tasta Esc ne întoarcem de obicei la
situaţia în care putem să cântărim înca o dată decizia în privinţa unei anumite comenzi. De exemplu
atunci când instalăm un soft, tasta Esc ne permite să revizuim opţiunile instalării, înainte de a declanşa
procesul de instalare propriu-zis.

"↔" (TABULATOR, TAB): Este poziţionată la marginea stângă a tastaturii şi are desenate pe ea doua
săgeţi îndreptate în directii opuse. Tasta Tab este folosită în principal pentru navigarea rapidă între
elementele importante ale ferestrei unui soft (de ex. atunci când avem de ales între mai multe opţiuni şi
dorim să trecem rapid de la o opţiune la alta fără a folosi mausul) sau între legăturile conţinute într-o
pagină web. Programele editoare de text, cum ar fi Microsoft Word, utilizează tasta Tabulator pentru a
introduce tabele cu coloane aliniate.
(SPACEBAR, BARA DE SPAŢIU): Este o tastă lungă aflată pe rândul cel mai de jos al tastaturii. Este
folosită exclusiv pentru introducerea de spaţii goale în texte, de exemplu atunci când trebuie să despărţim
cuvintele dintr-o frază. Datorită mărimii şi aşezării ei este folosită şi în foarte multe jocuri pentru că este
usor de apăsat fără a ne desprinde ochii de pe ecran.

"↓" (CAPITALS LOCK): Este poziţionată pe rândul cel mai din stânga al tastaturii, între tastele TAB şi
SHIFT. Are funcţia de a bloca ("lock") corpul de litere pe care îl folosim intr-un text. Tasta este activată
prin apăsare şi din acest moment textul va fi scris cu majuscule. Dezactivarea se face prin apăsarea tastei
încă o dată; ca urmare textul următor va fi scris cu litere mici.

"Num↓" (NUMERIC LOCK): Determină care este funcţionalitatea tastelor aflate în grupul situat în partea
dreapta a tastaturii, grup în care este situată şi tasta NUM LOCK. Tasta este activată şi dezactivată prin
repetarea tastării. Atunci când tasta este activată (situaţia obişnuită) grupul de taste din partea dreaptă este
folosit pentru scrierea de cifre. În cazul în care tasta este dezactivată grupul de taste poate fi folosit pentru
navigare, în mod similar cu tastele navigationale. Dupa încărcarea sistemului (Windows 98 SE, Windows
Vista, Mac OS X) tasta este activată şi în consecinţă grupul de taste din dreapta poate fi folosit pentru
scrierea de cifre. În cazul SO Windows XP tasta nu este însă activată şi de aceea, în momentul în care
dorim să scriem cifre cu tastele din dreapta, poate apare impresia că tastatura este defectă. Soluţia este să
activăm tasta apăsând-o dupa încărcarea completă a SO, în acest fel putând să o folosim şi pentru a scrie
cifre.

Tastele de navigare: Grupul tastelor navigationale este împărţit în două subgrupuri şi anume pe de o parte
tastele HOME, END, PAGE UP, PAGE DOWN, şi pe de alta parte tastele direcţionale (care au desenate
pe ele săgeţi). Sunt folosite pentru navigarea în cadrul ferestrelor diverselor softuri sau în cadrul unei
pagini de text. Tasta HOME ne duce la începutul unui text, tasta END ne duce la sfârşitul lui, tastele
PAGE UP şi PAGE DOWN ne urcă, respectiv ne coboară cu o pagină (ecran) în cadrul unui text. Tastele
cu săgeţi (stânga, dreapta, sus, jos) ne permit navigarea în cadrul unui text cu câte un caracter la stânga
sau la dreapta, respectiv cu câte un rând în sus şi în jos.

"Del" (DELETE): Este folosită pentru ştergerea unor elemente prezente în fereastra unui soft (fişierele din
Windows Explorer, mesajele de poştă electronică în Outlook Express, etc.), dar cel mai frecvent este
folosită pentru a şterge caracterele aflate la dreapta cursorului în cadrul unei pagini de text. Poate fi
folosită pentru ştergerea unui singur caracter (dacă o apăsăm o singură dată) sau pentru ştergerea unui şir
de caractere (dacă o ţinem apăsată mai mult timp).

4. MOUSE-UL

Este folosit pentru ca utilizatorul sa dea comenzi calculatorului. Miscarea mouse-ului pe o suprafata plana
determina ca un cursor grafic sa se deplaseze pe ecranul monitorului.

Mouse-ul este un dispozitiv de indicat pentru calculatoare care se ţine în mână şi care constă dintr-un
obiect mic echipat cu unul sau mai multe butoane şi modelat astfel încât să stea în mod natural sub mână.
Partea inferioară a mouseului conţine un dispozitiv care detectează mişcarea mouseului relativ la
suprafaţa pe care stă. Mişcarea 2D a mouseului este de obicei transformată în mişcarea unui cursor pe
ecran , astfel prin intermediul lui sunt comunicate informatii catre calculator.

Deplasarea mouse-ului determina o anumita miscare a unei mici bile plasate in partea de jos. La randul ei,
aceasta antreneaza in miscare niste cilindri care transmit impulsuri catre calculator. Acestea sunt
interpretate drept comenzi de deplasare a cursorului pe ecran. Atunci cand acesta ajunge in dreptul, unor
anumite imagini, se dau comenzile prin apasarea butoanelor mouse-ului. In finctie de tip, mouse-ul are
doua sau trei butoane. De regula, se utilizeaza doar doua, cel stang si cel drept.

Denumirea de mouse provine din limba engleză (mouse) şi înseamnă şoarece. Această denumire a fost
atribuită deoarece firul modelelor timpurii semăna cu coada unui şoarece şi pentru că mişcarea cursorului
pe ecran seamănă cu mişcarea unui şoarece.

Mouse-ul a fost inventat de Douglas Engelbart la Stanford Research Institute în anul 1963 după un vast
test de utilizabilitate. Dispozitivul a fost denumit şi bug (în engleză, ceea ce înseamnă gândac), dar
denumirea a dispărut în favoarea celei de maus (mouse). A fost unul din cele câteva dispozitive de indicat
dezvoltate pentru Sistemul On-Line al lui Engelbart NLS computer, care era un sistem atât hardware cât
şi software. Celelalte dispozitive au fost dezvoltate pentru a se folosi de alte mişcări ale corpului; cum ar
fi dispozitive montate pe cap şi ataşate de bărbie sau nas; dar în cele din urmă mausul a câştigat datorită
simplităţii şi comodităţii sale.

Conform perioadei dezvoltarii tehhnologiei in crestere, au aparut astfel de mouse-uri:

1 mouse-uri mecanice;
2 mouse-uri optice;
3 mouse-uri cu laser.

5. IMPRIMANTA

Imprimanta face parte din categoria perifericelor de ieşire, aceasta fiind foarte utilă pentru transpunerea
informaţiei din calculator pe hârtie (un document, o poză sau orice altfel de fişier grafic, un e-mail, un
articol, etc.).

Imprimantele variază la rândul lor după mai multe criterii, în funcţie de scop (imprimare/tipărire) şi de
rapiditate.

Cu ajutorul ei se listeaza documente si imagini. In functie de tipul imprimantei, listarea se poate face
color sau alb negru.

Tipuri de imprimante:

A. Imprimante matriceale - au un cap de tiparire de tip mecanic care se deplaseaza inainte si inapoi. Capul
are, la randul lui, mai multe ace, prin care se realizeaza tiparirea. Intre hartie si ace «circula» o banda
impregnata cu cerneala speciala. Atunci cand acele ating banda. Cerneala este transferata asupra hartiei.
Calitatea este scazuta - folosita pentru documente de calitate scăzuta, facturi fiscale, etc., (in general
documente tip).

B. Imprimante cu jet de cerneala (inkjet) - scriu prin faptul ce arunca un jet de cerneala catre hartie.
Cerneala este pulverizata prin niste duze (mici orificii). Mecanismul de tiparire este activat prin
intermediul unui cristal piezoelectric care se contracta la primirea unui impuls electric si permite trecerea
cernelii prin duza. Calitate medie inspre ridicata - viteza medie - pentru documente/ poze/ fişiere grafice).

C. Imprimante laser - folosesc prin imprimare tehnologia laser. Initial un tambur, realizat din substante
speciale, are o animita sarcina electrica pe toate suprafata. Asupra lui este dirijat un fascicol de lumina
corespunzator unei anumite imagini care urmeaza a fi tiparita. Sarcina dispare de pe suprafetele atinse de
lumina. In continuare asupra, tamburului este imprastiat un colorant special. Acesta «umple» suprafetele
care au sarcina electrica. Ulterior el este transferat asupra hartiei prin incalzire, obtinundu-se imaginea.
Viteză rapidă, calitate ridicată - folosind un toner.

D. Imprimare termică - legitimaţii, carduri etc.

E. Imprimare cu matriţă - foloseste o matriţă pentru imprimare.

Acestea pot imprima pe hârtie de dimensiuni diferite, de la A0 - numai plottere (ploter - imprimantă de
dimensiuni mai mari folosită în general de firme pentru scheme CAD, afişe etc), până la plicuri, fotografii
etc.

6. MODEM-UL

Se foloseste pentru a avea acces la posta electronica si, in general, la internet. El se cupleaza la calculator
si la cablul telefonic. Modem-urile sunt de doua feluri: externe – sunt plasate in afara unitatii centrale si
interne – se gasesc in interiorul unitatii centrale. Ele au rolul de a converti semnale analogice de pe
reteaua telefonica, in semnale discrete de pe caculator, si invers.

Modem-urile reprezinta un segment foarte prezent în casele multora dintre noi, ideea de conectare la
internet când vrei si fara abonament, pe linia telefonica, fiind des agreata de cei care nu stau zilnic pe
internet, ci intra ocazional pentru diferite probleme.

7. SCANNER-UL

Este un dispozitiv care permite sa fie citite pagini obisnuite care contin imagini, texte. Acestea sunt
stocate in memoria calculatorului si pot fi transmise prin posta electronica, ce pot fi prelucrate, inserate in
alte documente, etc.

Scanerul (scanner) este un periferic extern destinat introducerii rapide a informatiilor grafice si
alfanumerice in calculator prin preluarea directa (scanare) de pe hartie. La scanare imaginea este
descompusa in domenii de forma oatratica. Fiecare domeniu este interceptat de un senzor electronic
sensibil la lumina. Numarul de puncte la unitatea de lungime determina rezolutia scanerului. Informatiile
se introduc in forma grafica. Pentru recunoasterea caracterelor introduse de la scaner, se folosesc
programe speciale.

Exista scanere manuale si automate. La scanare, cel manual este deplasat cu mana pe suprafata colii cu
informatie; in cel automat se aranjeaza coala, iar procesul scanarii insesi decurge automat.

Totusi, pentru alegerea unui scaner care sa indeplineasca dorintele utilizatorilor este bine ca, inainte de
achizitionarea acestuia, sa fie cunoscute cateva caracteristici hotaratoare.

1. Rezolutia

Prima problema pe care si-o ridica majoritatea cumparatorilor de scanere este rezolutia la care acesta
poate prelucra. Calitatea imaginii "lucrate" va fi influentata in primul rand de rezolutia respectivului
scaner. Astfel, cu cat rezolutia optica este mai mare, cu atat capacitatile de prelucrare a unei imagini cresc
considerabil.
2. Viteza

Un alt factor decisiv in alegerea unui scaner il reprezinta viteza de prelucrare. Desi aceasta nu are un
cuvant de spus in calitatea imaginii, este de dorit ca scanerul sa aiba o viteza de "munca" cat mai mare.
Scanerele ieftine sunt mai lente decat cele performante, de doua sau chiar trei ori. Viteza de prelucrare
este influentata in primul rand de interfata de conectare la calculator (paralel, USB, SCSI, etc.). insa si
"capacitatile" computerului la care este folosit scanerul pot decide viteza de prelucrare. Revenind la
interfata de conectare, trebuie mentionat ca modelele mai ieftine, si deci mai incete, folosesc interfete
paralele.

3. Culorile

Calitatea prelucrarii unei imagini este influentata si de asa-zisa "adancime de culoare" pe care scanerul o
poate realiza. Mai exact, cu cat capacitatea unui scaner este mai mare in stocarea unui pixel din imagine,
cu atat calitatea imaginii este mai buna, acesta avand calitati evidente in a numara mai multe tonuri de
culoare. Aceasta capacitate este masurata in biti.

4. Dimensiuni

Importante la achizitionarea unui scaner sunt si dimensiunile acestuia, majoritatea acestor accesorii fiind
pentru formate A4 sau A3.

5. Softuri

In fine, la achizitionarea unui astfel de accesoriu este foarte important sa se aiba in vedere ca acesta sa fie
livrat impreuna cu softul necesar, atat cel de scanare (driver), cat si cel de prelucrare a imaginii.