Colegiul Tehnic ‘’Ion Mincu’’ Focșani

PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR

PROFESIONALE
-Nivel 4-

Calificare:Tehnician operator tehnica de calcul

Îndrumător: Elev:
Ing. Zbarciog Jan Pelin Diana
Clasa a-12-a B

An școlar: 2016-2017
 Tema Proiectului :

Microprocesoare
 Cuprins

Argument …………………………………………..........................4
Descrierea lucrarii………………………………………………….5
Capitolul 1: Microprocesorul ………………....……………..6
Caracteristicile procesorului....................................................7
CAPITOLUL 2: Procesorul – Functionare ...........................10
CAPITOLUL 3 : Familii de procesoare ………………....…..13
CAPITOLUL 4: Cum se fabrică un procesor ? ....................17
ANEXA:………………………………………………………………18
BIBLIOGRAFIE …………………....……………………................20
 Argument

Tema proiectului este :Microprocesorul. Procesorul este o componenta vitala a unui

sistem de calcul care este capabila sa efectueze calcule si sa interpreteze comenzi.
Descoperirea şi studierea legilor şi teoremelor electromagnetismului în urmă cu un
secol şi jumătate au deschis o eră noua a civilizaţiei.
Prin automatizarea proceselor de producţie se urmăreşte asigurarea tuturor condiţiilor
de desfăşurare a acestora fără intervenţia operatorului uman. Această etapă presupune
crearea acelor mijloace tehnice capabile să asigure evoluţia proceselor într-un sens
prestabilit, asigurându-se producţia de bunuri materiale la parametrii doriţi.

Lucrarea de faţă realizată la sfârşitul perioadei de perfecţionare profesională în cadrul

liceului, consider că se încadrează în contextul celor exprimate mai sus. Doresc să fac
dovada cunoştinţelor dobandite în cadrul disciplinelor de învăţământ : ,,Electronică
analogică’’ ,,Electronică digitală’’.Ce ne va aduce viitorul este greu de spus .Dar un
lucru este sigur. Acum că sa depăşit graniţa Ghz-ului cine ştie poate vom descoperi
chiar şi inteligenţa artificială, cine ştie? În această ultimă secţiune vom încerca să
discernem ce ne oferă viitorul. Marile companii lucrează simultan la mai multe
generaţii ale unui procesor, cu echipe independente, ca atare ceva din ceea ce viitorul
ne rezervă poate fi observat în produsele comerciale în curs de proiectare, în măsura
în care companiile dezvăluie astfel de informaţii. Cercetarea în arhitectura
procesoarelor este efervescentă, atît în industrie cît şi în universităţi; este absolut
imposibil de urmărit întregul peisaj.
 Emularea sarcinilor celorlalte componente din sistem este o practică des întâlnită
atunci când acestea din urmă nu dispun de resursele necesare; de exemplu, dacă placa
grafică nu deţine funcţii capabile pentru afişarea de imagini tridimensionale în jocuri,
CPU-ul va prelua această sarcină. Rezultatele sunt, însă, foarte slabe, fiind realizate
compromisuri imense de viteză şi calitate, procesorul central nefiind specializat pe
astfel de calcule.
In urma elaborarii lucrarii am dobandit urmatoarele competente : utilizarea
calculatorului si prelucrarea informatiei, comunicare, prelucrarea datelor numerice,
interpretarea rezultatelor obtinute, prezentarea acestora, instaleaza componentele unui
sistem de calcul conform specificatiilor,verifica functionarea unui sistem de calcul.
 Descrierea lucrarii
Microprocesorul este componenta cea mai importantă într-un microcalculator. El
generează semnalele de control necesare pentru întregul sistem, dar şi execută toate
procesele.
De când primul microprocesor a devenit disponibil în 1970 multe companii s-au
străduit să înnoiască arhitectura microprocesorului. Fiecare inovaţie a crescut viteza
microprocesorului şi puterea de calcul. Viteza microprocesorului poate fi măsurată în
două feluri diferite. În primul rând este viteza de ceas. Aceasta este viteza la care
oscilatorul ceasului microprocesorului lucrează. Ea este tipic exprimată în megahertz-
i (1 megahertz sau 1 MHz echivalează cu 1 milion de cicluri pe secundă). O a doua
metodă de calcul a vitezei microprocesorului este numărul de instrucţiuni pe care le
poate executa într-o secundă. Această viteză este măsurată în MIPS (Millions Of
Instructions per Second).
Părţile cele mai importante în funcţionare sunt:

 registrele (stocări temporare);

 Unitatea aritmetică şi logică - ALU;
 circuite de control.

Registrele

Un microprocesor are multe registre. Fiecare registru este un grup de celule de

memorie folosite pentru a întreţine stocarea temporară de cuvinte înăuntrul
microprocesorului. Fiecare celulă este un bistabil care poate stoca o informaţie de un
bit. Atunci când bistabilii sunt organizaţi pentru a stoca un cuvânt binar, ne referim la
un registru.
ALU - unitatea aritmetică şi logică ( Arithmetic & Logic Unit )
ALU este format din circuite logice a căror funcţie este de a procesa date. El execută
atât operaţiile aritmetice cât şi pe cele logice pe cuvinte de date care sunt alimentarea
pentru intrările lui.

Circuitele de control
Circuitele de control conţin un decodor de instrucţiuni care poate fi privit ca şi
controlul logic al inteligenţei comportându-se ca un creier al microprocesorului.

Registrele microprocesorului

Acumulatorul
Acumulatorul este un registru de 8 biţi, care este conectat la magistrala internă de
date, printr-o conexiune bidirecţională. Registrul funcţioneză în strânsă legătură cu
ALU.
Atunci când ALU manipulează date, de exemplu, adună 2 bytes, acumulatorul reţine
unul dintre ei. Celălalt byte poate fi memorat în oricare unul din cele şase registre cu
scop general B,C,D,E,H sau L. Rezultatul unei operaţii logice sau aritmetice va
apărea pe ieşirea din ALU. De acolo este luată pe magistrala internă de date şi de pe
magistrală în acumulator. În concluzie, acumulatorul este registrul special de stocare,
asociat cu unitatea aritmetică şi logică, iniţial folosit pentru a stoca unul dintre bytes,
care este procesat şi odată ce calculul a fost terminat, rezultatul este memorat înapoi
în acumulator.
Registrul de situaţie
Acest registru este cunoscut şi ca Registrul Flag (steag) sau CCR (Condition Code
Register).
Când microprocesorul execută un program, atunci el execută o secvenţă de
instrucţiuni. Cele mai multe instrucţiuni executate de procesor vor modifica câţiva
sau chiar toţi biţii din registrul de situaţie. Operaţiile lui ALU şi inevitabil a altor
registre vor pune 1 sau 0 în unul sau mai mulţi din biţii din acest registru. Cu
siguranţă biţii registrului de situaţie vor fi testaţi de instrucţiunile din program şi cu
siguraţă bitul testat va fi setat(cu 1) sau va fi resestat(cu 0). Aceşti biţi ai registrului
sunt folosiţii pentru sărituri, apeluri şi returnări de instrucţiuni.
Registrul de instrucţiuni
Registrul de instrucţiuni este larg de 8 biţi şi este conectat la magistrala internă de
date, dar poate doar recepta date.
Registrul de instrucţiuni va reţine întotdeauna partea instrucţiunii curente, cunoscută
ca şi codul de operare care este folosit pentru a specifica operaţia care va fi executată
de procesor în timpul următorului ciclu.
 Capitolul 1.

Procesorul este o componenta vitala a unui sistem de calcul care este capabila sa
efectueze calcule si sa interpreteze comenzi.

Arhitectura sa interna se imparte schematic in trei mari blocuri de tranzistori numite

si unitati:

1) Unitatea de memorie cache, impartita in doua subunitati, una pentru comenzi,

cealalta pentru date; memoria cache stocheaza comenzile si datele cele mai des
utilizate;

2) Unitatile de control, care se ocupa cu decodarea instructiunilor, cu accesul la

memoria RAM

3) Unitatile de calcul:

- unitatea aritmetica (ALU - Aritmetic Logical Unit), este cea mai importanta, fiind
utilizata de toate programele; se ocupa numai de calculele simple, cu numere intregi.

- unitatea de calcul in virgula mobila (FPU - Floating Point Unit), era la origine un
procesor independent "coprocesor" (seria 8087, 80287, 80387); a fost integrata in
procesorul principal in 1989, odata cu aparitia lui 80486. Aceasta unitate este
capabila de operatii matematice cu virgula mobila, precum si de altele mai avansate,
cum ar fi radicalul sau functiile trigonometrice.

- unitatea multimedia, nestandardizata; prima astfel de unitate a fost MMX in 1997,

au urmat apoi 3DNow!, SSE, 3DNow!+, SSE2; functia lor este aceea de a optimiza
programele multimedia (sunet, grafica 3D, efecte audio-video).

Caracteristici de functionare

a) Frecventa

Este cea mai comuna caracteristica a unui procesor, si este in relatie direct
proportionala cu puterea sa de calcul. Unitatea de masura a frecventei este ciclul pe
secunda (Hertz-ul).

Un procesor mai este caracterizat si de dimensiunea magistralei de date, care se

masoara in biti. Cu cat aceasta este mai mare, evident, fluxul informatiilor tranzitate
si prelucrate va fi mai mare, procesoarele actuale dispunand de o magistrala pe 64 de
biti, inaugurata de Pentium. Cresterea frecventei microprocesorului este principalul
mijloc de a creste performantele.

Datorita diferentei de arhitectura intre diferitele generatii de procesoare, puterea

de calcul poate varia in cazul a doua procesoare cu aceeasi frecventa dar apartinand
unor generatii diferite. De aceea, capacitatea de calcul a unui Pentium 100 MHz ar fi
apropiata de cea a unui ipotetic 486 la 200 MHz. Un exemplu recent il constituie
performanta medie a lui Pentium 4 2000 MHz, care este sensibil egala cu a unui
AMD Athlon 1600 MHz.

Frecventa unui procesor este direct legata de marimea circuitelor interne.

Fabricantul trebuie sa gaseasca un echilibru intre reducerea dimensiunii circuitelor,
fapt ce provoaca reducerea caldurii disipate si cresterea frecventei de lucru,
frecventa care determina automat si cresterea temperaturii.

b) Memoria cache 

Memoria cache este o memorie de mare viteza, inclusa in totalitate in procesor (la
procesoarele actuale) sau pe placa de baza (la primele modele), care pastreaza
informatiile si datele cele mai recent utilizate. Aceasta este impartita pe mai multe
nivele (levels), in functie de distanta" fata de unitatea de calcul. Astfel, memoria
cache level 1 poate fi accesata imediat, fara stadii de asteptare, deoarece lucreaza la
viteza procesorului. Memoria cache level 2, este de obicei mai mare si a cunoscut o
evolutie marcanta. Initial ea a fost incorporata pe placa de baza si detinea o viteza
mica; apoi ea a fost alaturata procesorului, functionand la o viteza fractionata, dar
comparabila cu acesta. in final, ea a fost integrata in pastila de siliciu a acestuia,
avand astfel o viteza egala cu CPU-ul. Avantajul memoriei cache consta in reducerea
timpilor de asteptare, deci in cresterea vitezei de lucru, deoarece memoria RAM a
sistemului este mult mai lenta decat procesorul.

Avantajul memoriei cache (level 1 sau level 2) se poate observa usor, dezactivand-o
din BIOS. Ca fapt divers, eliminarea L1 cache-ului din orice procesor, oricat de
modern ar fi, chiar daca ruleaza la 1 sau 2 GHz, chiar daca detine memorie L2 cache
integrata si de dimensiune mare, va produce scaderea performantelor pana aproape
de nivelul unui 486.

 c) Arhitecturile RISC si CISC

Aceste arhitecturi definesc felul in care comenzile sunt executate in microprocesor.
Arhitectura CISC (Complex Instruction Set Computer) a aparut in primele
procesoare, fiind si singura existenta la acea vreme. Cu timpul, cercetatorii au
descoperit ca o suita de instructiuni simple se poate executa mai rapid decat o singura
instructiune complexa, iar diminuarea numarului de comenzi si a complexitatii lor
permite reducerea spatiului utilizat de acestea in procesor, avand ca si consecinta
cresterea vitezei de lucru, astfel aparand arhitectura RISC (Reduced Instruction Set
Computer). In practica, procesoarele RISC sunt aproximativ de doua ori mai rapide
decat omoloagele lor CISC.

d) Executia super-scalara

Super-scalar inseamna posibilitatea de a executa mai multe instructiuni simultan prin

integrarea mai multor unitati de calcul. Primul procesor super-scalar din lumea PC, a
fost Pentium; acesta integra doua ALU (Arithmetical Logic Unit).

e) Unelte de dezvoltare

Puterea unui procesor este inutila daca nu exista un program care sa-l exploateze la
maxim. Programele sunt scrise cu ajutorul limbajelor de programare, dar progresul
lor este relativ lent fata de evolutia procesoarelor, ceea ce atrage un decalaj
cvasipermanent intre hardware si software. De exemplu, primul compilator care
exploata eficient procesoarele Pentium si Pentium II, o versiune a lui Visual C++, a
aparut in 1999, abia dupa doi ani de la lansarea Pentium II si la sase ani dupa aparitia
Pentium.

Chiar daca puterea de calcul a procesoarelor a crescut de sute de ori in 15 ani, nu

inseamna ca un program de editare de text este de sute de ori mai rapid. O mare parte
din aceasta putere de calcul a fost transmisa catre functii din ce in ce mai numeroase
si mai complexe, utile de exemplu in aplicatii multimedia. Astfel, daca in 1981,
primul PC avea frecventa de 4,77 MHz, au urmat: 1984 : 8 MHz 1986 : 10 MHz 1987
: 16 MHz 1989 : 25 MHz 1991 : 33 MHz 1992 : 50 MHz 1993 : 66 MHz 1995 : 100
MHz 1997 : 200 MHz 1998 : 400 MHz 1999 : 800 MHz 2000 : 1500 MHz 2001 :
2000 MHz 2002 : peste 3000 MHz

Capitolul 2.

Componenta ce are rolul de a dirija celelalte dispozitive , de a împarti sarcini

fiecareia , de a coordona si verifica executia sarcinilor primite . Un calculator nu
poate functionrapida de la 8088,8086…80486 , productia fiind asigrata în principal
de firma Intel , printre primii producatori de procesoare destinate utilizatorilor
privati . Alte firme producatoare sunt AMD , Cyrix , ITD . Procesoarele produse de
AMD si Cyrix sunt mai ieftine decât cele produse de Intel si au o arhitectura
compatibila cu cele produse de Intel , însa se dezvolta separat .

Procesorul i386 a fost primul processor care a inclus 6 faze de executie paralela , la
procesorul 80486 s-a dezvoltat mai mult paralelismul executiei prin expandarea
unitatilor de decodificare a instructiunii si de executie într-o banda de asmblare
(pieline) cu cinci nivele , astfel ajungându-se la 11 faze paralele . În plus , procesorul
486 are un cache intern de date si instructiuni de nivel L1 de 8Ko pentru a mari
procentul instructiunilor ce pot fi executate la viteza de o instructiune pe impuls de
tact . La acest processor a fost pentru prima data integrata unitatea de calcul în
virgula flotanta (coprocesorul) în acelasi cip cu CPU-ul .

Amd a lansat în aceeasi perioada procesorul 486 DX5 cu frecvente pîna la 133 , fara
prea mult success. Surprinzator , dupa 486 nu a urmat 586 , decât pentru Cyrix si
AMD . Intel a decis sa schimbe formatul numelui trecând la Pentium .

Procesorul Pentium a adaugat o a doua banda de asamblare pentru a obtine

performante superioare (cele doua benzi de asmblare (U,V) pot executa doua
instructiuni pe un impuls de tact); memoria cache s-a dublat , existând un cache de 8
Ko pentru cod si unul similar pentru date . Pentru îmbunatatirea executiei
ramificatiilor din programe s-a implementat conceptul de predictie a salturilor,
introducându-se un tabel pentru memorarea adreselor cele mai probabile la care se
fac salturile . Registrele principale au ramas pe 32 de biti , caile interne fiind pe 128
sau 256 de biti , magistrala de date externa – 64 biti .

Procesorul Pentium are integrat un controller de întreruperi avansat (APIC) folosit în

sistemele multiprocessor .

AMD a lansat într-o perioada intermediara procesorul 586 , apoi K5 . dupa 586
pentru Cyrix urmând 6x86 .

AMD si Cyrix au ramas multa vreme într-un con de umbra al lui Intel , mai ales ca
procesoarele intel Pentium (lansate la frecvente de 75Mhz) s-au dezvoltat rapid , de la
frecventa de 166 Mhz fiind adaugate instructiunile MMX (-un set de 57 noi
instructiuni , patru tipuri noi de date si un nou dst de registrii pentru a accelera
performantele aplicatiilor multimedia si de comunicatii ; MMX se bazeaza pe o
arhitectura SIMD (Single Instruction,Multiple Data) , permitând imbunatatirea
performantelor aplicatiilor ce folosesc algoritmi de calcul intensivi asupra unor mari
siruri de date simple (procesoare de imagini 2D/3D) . Dupa Pentium urmeaza
Pentium Pro care are o arhitectura superscalara pe trei cai- poate executa trei
instructiuni într-un impuls de tact având un cache L2 de 256 Kb strâns legat de CPU
printr-o magistrala dedicata pe 64 de biti. Procesoarele Pentium si Pentium Pro au
fost dezvoltate pâna la frecvente de 233 Mhz , urmatorul pas fiind Pentium II (este un
PentiumPro cu MMX) si Pentium III.

Revenind la AMD , a lansat procesorul Amd K6 ce avea în plus 32kb cache level 1
fata de K5 . Urmatorul pas a fost AMD K6-2 , care a dat o replica MMX-ului de la
Intel cu un set de instructiuni numite !3D NOW ; trebuie amintit ca si procesoarele
K6 au înglobat instructiuni MMX frecventa maxima atinsa fiind de 500Mhz . AMD
K6-3 înglobeaza 256kb level 1 cache ceea cea aduce un spor de viteza substantial

Cyrix a ramas în urma , unui 6x86 la 200Mhz corespunzându-i un Pentium la

150Mhz , pe când la AMD seria K6 –K62 a fost extrem de reusita , depasind pe
alocuri procesoarele Intel la frecvente echivalente .

Fiecare processor din seria x86 este compatibil fizic cu placa de baza , astfel
procesoarele se introduc într-un soclu de pe placa de baza , ce are un numar standard
de pini (321) .

Pentru a descuraja concurenta , Intel a schimbat modul de conectare a procesoarelor

Pentium II-III , conectarea la mainboard facându-se printr-un nou tip de soclu – Sec –
Slot 1 ; Intel nu a dat drept de productie (licenta) a acestui soclu firmelor AMD si
Cyrix.

Ca replica , AMD a conceput procesorul AMD K7 , ce concureaza direct Pentium II

prin frecvente de pana la 900Mhz si cache level 2 –512Ko,pentru un nou tip de soclu
– Slot A .

Succesul pe piata al procesoarelor Intel a fost datorat faptului ca fiecare nou procesor
îngloba functiile precedentului (astfel un Pentium II este capabil de executa cod scris
pentr 386) , caracteristicî intalnitî rar la început (1980) . Procesoarele Sparc , Alpha ,
Dec , Risc sunt extrem de scumpe , incompatile cu codul x86 , ele fiind în proiectate
pentru aplicatii paralele , volum mare de calcul, sisteme multiprocessor . Firma
SPARC a lansat de curînd procesorul pe 64 biti UltraSparc la 1,5 Ghz .
Trebuie amintit ca un calculator poate avea unul sau mai multe procesoare . Placile de
baza ‘normale’ permit prezenta unui singur procesor , însa sunt producatori ce ofera
optiunea de ‘dual processor’ . Astfel în sistemele produse de Digital , HP se pot
întâlni între 2-8 procesoare . Problema este ca numai anumite sisteme de operare stiu
sa foloseasca multiprocesarea (Linux , SunOs , Unix , WindowsNT) . Astfel în
Windows 9x prezenta unui processor suplimentar nu va influenta cu nimic
performanta sistemului . Sistemele multiprocessor sunt folosite în servere sau în statii
de lucru cu flux mare de date (CAD , GIS , etc) . Un alt motiv de a folosi un sistem
multiprocessor este securitatea oferita . Astfel în cazul unei defectiuni produse la unul
din procesoare conducerea va fi luata de celalalt .

Capitolul 4.

Familia de procesoare

Familia de procesoare intel.

Familia Intel x86 cuprinde mai multe tipuri de procesoare lansate de firma Intel
incepind din 1978 si pina in prezent (1999). In tabelul de mai jos sunt prezentate
procesoarele familiei impreuna cu principalele caracteristici de performanta.

Tip Anul Latime Latime Spatiu de Alte

 lansarii registre mag. de adresare caracteristici
(biti) date/adrese fizic/virt.

8086 1978 16 16/20 1Mo primul

procesor pe
16 biti

8088 1980 16 8/20 1Mo procesorul

folosit pentru
primul IBM –
PC

80186 1982 16 16/20 1Mo 8086 cu

suport I/O pe
cip

80286 1982 16 16/24 16Mo procesor

pentru IBM-
PC,varianta
AT

80386 1985 32 32/32 4Go/64To primul

procesor pe
32 de biti

80486 1989 32 32/32 4Go/64To incorporeaza

coprocesorul
matematic si
unitatea de
management
a memoriei

Pentium 1992 32 64/32 4Go/64T arhitectura

pipeline
superscalara

Pentium Pro 1995 32 64/32 4Go/64T primul

reprezentant
al familiei P6
– realizeaza
 executia
dinamica a
instructiunilor

Pentium II, 1997, 32 64/32 4Go/64T facilitati

si III suplimentare
1999
de control al
consumului

Ceea ce face din aceste procesoare o familie este compatibilitatea arhitecturala de jos
in sus, adica un program scris pentru o versiune mai veche de procesor se poate
executa pe orice versiune ulterioara fara modificari. Aceasta compatibilitate este
necesara din mai multe considerente:

- programele scrise pentru o anumita versiune de procesor pot fi reutilizate pentru

versiunile mai noi; firmele de software pot sa investeasca mai mult pentru
dezvoltarea unui program, bazindu-se pe pastrarea compatibilitatii

- programatorii sunt familiarizati cu o structura hardware relativ stabila; modificarile

hardware se mentin pe cit posibil transparente pentru programatori si vizeaza mai ales
aspecte de performanta (ex: executia mai rapida a instructiunilor)

Mentinerea compatibilitatii, insa, impune anumite restrictii care uneori pot sa limiteze
performantele noilor versiuni (ex: numarul de registre interne, spatiul de adresare
maxim, dimensiunea registrelor, etc.). In aceasta lucrare se prezinta cu precadere
acele aspecte arhitecturale care s-au pastrat in decursul timpului la versiunile familiei
Intel x86.

Componentele de baza

Procesorul I8086 (primul lansat din familie) contine doua unitati functionale
autonome: unitatea de executie (EU – Execution Unit) si unitatea de interfatare a
magistralei (BIU – Bus Interface Unit); ulterior functionalitatea acestor unitati a fost
divizata pe mai multe unitati si s-au adaugat altele ca de exemplu: unitatea de
decodificare a instructiunilor, unitatea de segmentare si de paginare, unitatea de
management a memoriei cache si procesorul de virgula flotanta. In figura urmatoare
s-au reprezentat aceste componente in structura procesorului I8086.
Registrele generale, notate cu AX, BX,CX, DX, SP, BP, DI si SI sunt utilizate
pentru pastrarea temporara a datelor in vederea efectuarii de operatii aritmetico-
logice; registrele SP, BP, DI si SI pot fi utilizate si pentru adresarea memoriei, iar DX
pentru adresarea porturilor de intrare/iesire. Lungimea lor este de 16 biti. Incepind de
la versiunea ‘386 aceste registre au fost extinse la 32 de biti (denumirea noua: EAX,
EBX, ..). Primele 4 registre pot fi adresate la nivel de octet (ex: AL, AH), cuvint
(ex:AX, BX) sau dublu-cuvint(EAX, EBX).Celelalte se adreseaza pe cuvint sau
dublu-cuvint. Pentru anumite tipuri de operatii se utilizeaza in mod implicit anumite
registre.

Registrul de stare program PSW: - contine indicatori de conditie (bistabile) a caror

stare se modifica in urma executiei unor instructiuni. Acesti indicatori se pot utiliza
pentru instructiunile de salt conditionat sau pentru a determina un anumit regim de
executie a unui program.

Registrele segment, notate cu CS,DS,ES si SS sunt folosite pentru generarea adresei

de memorie pentru instructiuni si date, prin procedeul de segmentare. Incepind de la
versiunea ‘386 s-au mai adaugat inca 2 registre segment: FS si GS.

Registrele speciale IP, RI sunt registre folosite pentru executia instructiunilor, dar la
care programatorul nu are acces direct.

Capitolul 4.

Cum se fabrica un processor?

Dacă tehnologiile necesare fabricării unui microprocesor sunt deosebit de complexe,
principiul este relativ simplu: realizarea - prin diverse procedee: fotolitografie,
implant de ioni, difuzie - a unui număr de straturi (layere) suprapuse, cu proprietăţi
fizice şi electrice bine precizate. Vom detalia mai departe tehnologia CMOS
standard:

a) se decupează o plachetă fină (0,5 - 1 mm, denumită şi wafer) de siliciu cristalin de

înaltă puritate, care se oxidează termic, apoi se acoperă cu un strat fotosensibil;

 b) se desenează circuitele electronice pe stratul fotosensibil, prin expunerea la o

sursă luminoasă specială printr-o mască (dedicată layerului, şi anume negativul
acestuia);

c) ansamblul se spală într-o soluţie revelatoare, care îndepărtează materialul ce nu a

fost expus luminii;

d) se aplică materialele semiconductoare pentru a construi componentele electronice

prin umplerea straturilor; tranzistorii rezultaţi sunt conectaţi între ei prin legături de
aluminiu sau mai recent, de cupru;

e) se repetă paşii b) - d) în funcţie de numărul de straturi necesare;

 f) după realizarea tuturor layerelor necesare, are loc o operaţie de pasivizare prin care
suprafaţa plachetei de siliciu este acoperită cu un strat de oxid mai gros, de protecţie;

g) realizarea conexiunilor dintre componente şi a punţilor de conectare (bond-pad-

urile) cu exteriorul, prin creştere/depunere de straturi conductoare;

h) separarea chip-urilor: fiecare placă de siliciu conţine un număr mai mare sau mai
mic de chip-uri distincte;

i) urmează apoi conectarea la pinii capsulei şi încapsularea; procesorul se acoperă cu

un material protector din ceramică, plastic şi/sau metal.
Anexa
 Bibliografie

Hardware-Justin Frankel

Comunicaţia prin intermediul reţelelor de calculatoare-Gheorghe Toacse

Introducere în microprocesoare

Prezentarea sistemului de operare MS-DOS-Andra Sandru

Reţele de calculatoare-Valentina Cristea

Calculatorul fără secrete-Dan Ionescu