Universitatea din Petroșani

Facultatea de InginerieMecanică și Electrică

Arhitectura Calculatoarelor
Microprocesorul

Nume student: Ojoc Iulian

Grupa: A21
Specializarea: Automatica si Informatica Aplicata
Profesor: Rîurean Simona
MICROPROCESORUL
Contents
1. Componente sistem de calcul.......................................................................1
2. Notiuni generale despre microprocesor........................................................2
3. Componentele microprocesorului................................................................2

Unitatea de Comandă şi Control (UCC):................................................................................. 2

Unitatea Aritmetică şi Logică (UAL)........................................................................................ 3
4. Registrii microprocesorului...........................................................................3
5. Caracteristicile microprocesorului................................................................3
Tipul microprocesorului...................................................................................................... 3
Viteza microprocesorului....................................................................................................3
Cuvântul microprocesorului................................................................................................4
Cantitatea de memorie cache.............................................................................................4
Setul de instructiuni............................................................................................................ 4
Latimea magistralei de date................................................................................................4
6. Exemple de microprocesoare.......................................................................4
7. DIVERSE informatii despre microprocesor....................................................5

Componente sistem de calcul

Un computer este alcatuit din:

1. Unitatea centrala - controlează funcţionarea întregului sistem de calcul si este

formata din:
o UCP (unitatea centrala de prelicrare) sau microprocesor. Este la randul ei
formata din:
 unitatea de comandă şi control si
 unitatea aritmetică-logică;
o unitatea de memorie internă;
2. sistemul de intrare iesire:
o unitatea de memorie externă;
o dispozitive de intrare-ieşire.
Notiuni generale despre microprocesor
Unitatea Centrală de Prelucrare (UCP) sau microprocesorul este elementul de bază al
sistemului de calcul si a are rolul de a dirija celelalte dispozitive, de a coordona şi verifica
execuţia sarcinilor.
Rolul microprocesorului este de a controla activităţile întregului sistem de calcul şi de
a prelucra datele furnizate de utilizator, motiv pentru care este supranumit şi „creierul
calculatorului”.
Este componenta ce are rolul de a dirija celelalte dispozitive, de a împărţi sarcini
fiecareia, de a coordona şi verifica execuţia sarcinilor primite . Un calculator nu poate
funcţiona fără procesor.
Procesoarele au avut evoluţie rapidă de la 8088, 8086 , 80486, producţia fiind asigurată
în principal de firma Intel, printre primii producători de procesoare destinate
utilizatorilor privaţi. Alte firme producătoare sunt AMD, Cyrix. Procesoarele produse
de AMD şi Cyrix sunt mai ieftine decât cele produse de Intel şi au o arhitectură
compatibilă cu cele produse de Intel , însă se dezvoltă separat .
Acesta se prezintă sub forma unui circuit electronic integrat montat pe placa de bază şi
conţine milioane de tranzistoare încapsulate într-un înveliş ceramic,
dimensiunile întregului ansamblu fiind de câţiva centimetri pătraţi.
Microprocesorul schimbă informatii nu numai cu memoria dar si
cu lumea perifericelor (tastatură, mouse, ecran, imprimantă,
modem etc.). Toate perifericele trebuie să poată fi nominalizate
individual prin adrese specifice; aceste adrese nu se confundă cu
cele de memorie.

Componentele microprocesorului
8. Unitatea de Comandă şi Control (UCC):
9. Unitatea Aritmetică şi Logică (UAL)

Unitatea de Comandă şi Control (UCC):

- Primeşte instrucţiunile de la memorie, le interpretează şi, corespunzător,
emite comenzi către UAL şi DM, respectiv comenzi de transfer către S I/O şi
memoria externă.
- Coordonează functionarea tuturor unitătilor interne pentru executia operatiilor
continute în mod codificat în instructiuni. Functiile unitătii de comandă sunt:
o Extragerea instructiunii din memoria externă. Se ''citeste'' instructiunea din
zona care contine programul aflat în executie. Instructiunea are două zone de
informatie:
 zona de cod, care contine operatia caracteristică instructiunii si
 zona de date (operanzi).
o Urmăreşte executarea tuturor programelor;
o Controlează unitatea de memorie internă, comunicarea cu operatorul uman.
Unitatea Aritmetică şi Logică (UAL)
- Unitatea logico-aritmetica este unitatea care realizeaza prelucrarea efectiva a
datelor.
- Efectuează calcule aritmetice şi operaţii logice solicitate de UCC.
- Are rolul de a executa operaţii elementare aritmetice (adunări, scăderi etc) şi logice
(conjuncţie, disjuncţie etc) cu date furnizate de memorie şi de a depune în
memorie rezultatul obţinut în urma calculului.
- Este compusă din elemente fizice numite regiştri.
- Fiecare functie este activată de o instructiune corespunzătoare care furnizează
si operanzii implicati în operatie.

Registrii microprocesorului
Reprezinta locatii de memorie temporare aflate ın interiorul CPU. Registrele sunt fie
dedicate (program counter, status register), fie generale.
Un microprocesor are multi registrii. Fiecare registru este un grup de celule de memorie
folosite pentru a întreţine stocarea temporară de cuvinte (acteti) înăuntrul
microprocesorului.

Caracteristicile microprocesorului
Tipul microprocesorului
Defineşte apartenenţa microprocesorului la o familie de microprocesoare care au
caracteristici comune. Aceste caracteristici determină performanţele calculatorului:
viteza de lucru, setul de instrucţiuni care sunt înţelese şi executate de procesor
etc. Fiecare tip de microprocesor este caracterizat printr-o arhitectură internă.
Pe calculatoarele IBM-PC, cât şi pe cele compatibile IBM se întâlnesc
microprocesoarele din familiile INTEL 80x86, unde x=0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, Cu cât x este mai
mare, cu atât microprocesorul este mai performant (de exemplu, 80686) va putea înţelege
şi executa instrucţiunile unui program scris pentru un microprocesor mai puţin performant
(de exemplu, 80486).
Procesoarele folosite de calculatoarele IBM-PC sau compatibile IBM-PC sunt produse de
firme ca Intel, AMD, Cyrix, etc. Familia din care acestea fac parte se stabileşte prin
compararea performanţelor cu familiile de procesoare Intel: 286, 386, 486, Pentium,
PentiumII, PentiumIII, PentiumIV. În cadrul aceleiaşi familii, microprocesoarele sunt
compatibile între ele.
Intel nu este compatibil cu Macintosh, respectiv nu inteleg acelasi set de intructiuni.
Microprocesoare Motorola - folosite de calculatoarele Macintosh realizate de firma
Apple.

Viteza microprocesorului
Concret reprezinta viteza cu care sunt interpretate instructiunile. Este data de frecventa
de tact a ceasului si de cuvantul procesorului.
Frecventa de tact a ceasului sau frecvenţa de lucru a microprocesorului :
o Cu cât această frecvenţă este mai mare, cu atât microprocesorul este mai
performant, deoarece ea este direct proporţională cu viteza cu care
microprocesorul execută instrucţiunile, deci cu viteza de lucru a calculatorului
 o ceasul sistemului controloează cât de repede se execută operaţiile şi generează
impulsuri de tact de aceeaşi frecvenţă, prin care li se comandă circuitelor
electronice ale calculatorului să execute operaţii). Cu cat ceasul va avea o
frecventa mai mare cu atat timpul de executie a unei instructiuni este mai mic si
viteza de lucru mai mare.
o exprimată în MHz, GHz; cu cât este mai mare, cu atât viteza de executie creste.
UCC fiind un automat secvential cu număr finit de stări, functionează pe baza
unor impulsuri de tact. Acestea sunt produse de un generator electronic
pilotat de un cristal de cuart numit ceasul procesorului, care asigură
stabilitatea frecventei la variatia tensiunii de alimentare si a temperaturii.
o Frecventa impulsurilor de tact determină viteza de executie a instructiunilor si cu
cat este mai mare cu atat calculatorul este mai performant. Numărul de
instructiuni pe secundă; a doua metodă de calcul a vitezei microprocesorului
este numărul de instrucţiuni pe care le poate executa într-o secundă. Se
exprimă în MIPS (Milioane de Instructiuni Pe Secundă).
o 1 megahertz sau 1 MHz echivalează cu 1 milion de impulsuri pe secundă.

Exemple de frecvente ale microprocesorului:

Cuvântul microprocesorului
Reprezintă numărul de biţi întotdeauna multiplu de 8 octeţi care pot fi prelucraţi la
un moment dat de către microprocesor (de exemplu 8 biţi,16 biţi,32 biţi,64 biţi).
Cu cât cuvântul are mai mulţi biţi, cu atât viteza de lucru a microprocesorului este
mai mare şi el este mai performant.

Cantitatea de memorie cache

Reprezinta memoria microprocesorului. Prin intermediul acesteia el nu depinde in
totalitate de memoria sistemului.

Setul de instructiuni
Sunt toate instructiunile pe care le intelege si le poate executa un microprocesor.
Instructiunea reprezinta codificarea comenzilor pe care trebuie sa le execute procesorul.

Latimea magistralei de date

Comunicarea cu memoria si perifericele se realizează prin linii paralele de transfer
de date numite magistrale.
Pe magistale circula date si instructiuni. Latimea poate fi de: 16, 32 sau 64, 128 sau 256
biti.

Exemple de microprocesoare
Microprocesoarele diferă între ele prin numărul de instrucţiuni pe care le pot executa,
viteza de execuţie şi cantitatea de memorie pe care o pot folosi. Ele sunt caracterizate
de tip, frecvenţă de lucru şi lungimea cuvântului.
 TM
 Procesor Intel® Core i3 2120, 3.3GHz, socket
1155 Frecventa procesor (MHz): 3300

 CPU Socket: 1155

 Cache L2 (KB): 3072
 Mod de operare (biti): 32 / 64
 Numar nuclee: 2

TM
 Procesor Intel® Core i5 3330,
3000MHz, 6MB, socket 1155

 Frecventa procesor (MHz): 3000

 CPU Socket: 1155
 Cache L2 (KB): 6144
 Mod de operare (biti): 64
 Numar nuclee: 4

DIVERSE informatii despre microprocesor

Amd şi Cyrix au rămas multă vreme într-un con de umbră al lui Intel, mai ales că
procesoarele intel Pentium (lansate la frecvenţe de 75Mhz) s-au dezvoltat rapid,
permiţând îmbunătăţirea performanţelor aplicaţiilor ce folosesc algoritmi de calcul
intensivi asupra unor mari şiruri de date simple (procesoare de imagini 2D/3D). După
Pentium urmează Pentium Pro. Procesoarele Pentium şi Pentium Pro au fost dezvoltate
până la frecvenţe de 233 Mhz, următorul pas fiind Pentium II (este un PentiumPro cu
MMX) şi Pentium III.
Revenind la AMD, a lansat procesorul Amd K6 ce avea în plus 32kb cache level 1 faţă
de K5. Următorul pas a fost AMD K6-2. AMD K6-3 înglobează 256kb level 1 cache ceea
ce aduce un spor de viteză substanţial
Cyrix a rămas în urmă, unui 6x86 la 200Mhz corespunzându-i un Pentium la 150Mhz, pe
când la AMD seria K6 - K62 a fost extrem de reuşită, depăşind pe alocuri procesoarele
Intel la frecvenţe echivalente.
Succesul pe piaţă al procesoarelor Intel a fost datorat faptului că fiecare nou procesor
îngloba funcţiile precedentului (astfel un Pentium II este capabil de a executa cod scris
pentr 386), caracteristică întâlnită rar la început (1980).
Nu mai puţin importantă este reducerea de cost care urmează unei astfel de integrări.
Cu siguranţă că principalul motiv al evoluţiei explozive a tehnologiei circuitelor integrate
nu este de natură tehnologică, ci economică: spirala preţurilor din ce în ce mai scăzute
face echipamentele de calcul din ce în ce mai accesibile, cererea creşte, ducând la
venituri mai ridicate pentru fabricanţi, care investesc mai mult în cercetare/dezvoltare şi
linii tehnologice, obţinând densităţi mai mari, permiţând integrarea mai multor circuite
precum şi costuri şi mai scăzute.
Trebuie amintit că un calculator poate avea unul sau mai multe procesoare . Plăcile
de bază normale permit prezenţa unui singur procesor, însă sunt producători ce oferă
opţiunea de dual processor. Astfel în sistemele produse de Digital, HP se pot întâlni între
2-8 procesoare. Problema este ca numai anumite sisteme de operare ştiu sa folosească
multiprocesarea (Linux, SunOs, Unix, WindowsNT). Astfel în Windows 9x prezenţa unui
processor suplimentar nu va influenţa cu nimic performanţa sistemului. Sistemele
multiprocesor sunt folosite în servere sau în staţii de lucru cu flux mare de date (CAD,
GIS, etc). Un alt motiv de a folosi un sistem multiprocesor este securitatea oferită. Astfel
în cazul unei defecţiuni produse la unul din procesoare conducerea va fi luată de celălalt.