Universitatea Romano-Americana Facultatea de Informatica Manageriala

Arhitectura Calculatoarelor si Sisteme de Operare

Negut Claudiu-Cristian Grupa 606

Capitolul I : Configuratia Hardware unui Sistem de Calcul Introducere Placa de Baza Procesorul Memoria Sistemul Video Unitati de intrare/iesire Capitolul II : Sisteme de operare Prezentare generala Sistemul de Operare MS-DOS Sistemul de Operare Linux Sistemul de Operare MS Windows Interfata sistemelor MS Windows

Capitolul III : Programe Utilitare Introducere Utilitare pentru Multimedia Utilitare de Arhivare / Dezarhivare Capitolul IV : Reteaua de Calculatoare si Internet Notiuni generale Clasificarea retelelor Internetul

Capitolul I Configuratia Hardware a unui Sistem de Calcul

1. Introducere

Daca vorbim despre societatea umana si despre evolutia acesteia , momentul care ne atrage atentia din istoria recenta este , fara indoiala , aparitia calculatorului.Asa cum , ceea ce numim Galaxia Guternberg a revolutionat istoria omenirii din Evul Mediu , Calculatorul a revolutionat istoria secolului XX . Putem spune ca Mileniul II va fi Mileniul masinilor inteligente. Notiunea de masina inteligenta nu trebuie sa duca la ideea unei lumi dominata de computere , ci la faptul ca oamenii vor fi ajutati de aceste masini pentru a-si indeplini unele sarcini.Calculatorul nu este altceva decat un sclav electronic , de fapt , o multime de circuite , placi , etc. Conectate intre ele si inchise intr-o carcasa. Fiecare dintre noi nelegem importana unui calculator i mai ales accesul la informaii, pe care calculatorul l poate media, intr-o era cum este Era Informaiei. Astzi, din ce in ce mai muli oameni posed suficiente cunotine in modul de utilizare a unui calculator, compatibil IBM, si in operarea unor programe simple, cum ar fi cele de editare text sau chiar cele de editare grafica. Dar ci dintre noi tim din ce este compus un calculator, cum funcioneaz acesta sau, mai ales, care sunt caracteristicile de baz ale subansamblelor unui sistem de calcul. In legatura cu calculatorul , trebuie precizat ca O colectie de comenzi / instructiuni care se executa de catre acesta , toate sau o parte , intr-o ordine prestabilita , constituie un program. Integrarea unui program intr-o instalatie se poate face prin proiectarea instalatiei utilizand direct in constructia si functionarea ei diverse energii cum ar fi : energia mecanica la biele sau la rotile dintate;energia electromagnetica la relee .etc. sau prin memorarea colectiei de comenzi / instructiuni pe un anumit suport si utilizarea unui dispozitiv de prelucrare a acestor comenzi de pe suport o operatie similara cu citirea urmata de interpretarea si executarea lor , cum se intampla la masinile de tesut sau tricotat pe baza de cartela perforata. Astfel , un ordinator / computer (in limbajul uzual actual, un Calculator ) poate fi definit ca un echipament electronic de prelucrare automata a datelor , pe baza de program (in sensul definit mai sus). Fiind format din mai multe componente ce interactioneaza intr-un mod complex ce formeaza un sistem , calculatorul mai este numit si Sistem de Calcul. Componentele unui sistem de calcul pot fi privite sub 2 aspecte : Hardware si Software.

Hardware - un termen care acopera totalitatea componentelor electronice si mecanice ale sistemului de calcul. Software - un termen care acopera totalitatea programelor utilizate intr-un sistem de calcul.

Partea hardware cuprinde memoria care stocheaz datele si instruciunile ce permit calculatorului sa funcioneze, unitatea centrala de procesare (CPU) care duce la ndeplinire acele instruciuni, unitatea BUS care conecteaz prtile componente ale computerului, unitile de intrare( ca de exemplu tastatura si mouse-ul), care permit user-ului sa comunice cu computerul, unitile de ieire, ca de exemplu imprimanta si monitorul, care permit computerului sa afieze informaiile cerute de user, si altele.

In cadrul componentei software , se distinge un element care asigura inteconectarea tuturor componentelor sistemului de calcul , hardware si software , transformandu-le intr-o entitate calculatorul asa cum il stim noi, dupa care asigura si interconectarea calculatorului cu mediu exterior. Acest element software se numeste Sistem de operare.

Componentele unui Sistem de Calcul 2. Placa de Baza

Gigabyte P35-S3L -

Placa de baza este componenta hardware care asigur interconectarea funcional (mpreun cu sistemul de operare) i fizic dintre toate componentele a unui sistem de calcul. Pe placa sunt prinse in suporturi speciale : - Procesorul - Placa Video - Placa Audio - Placa de Retea - Interfete externe ( USB )

Structura Placii de Baza : I. Conectori : Asigura interfata intre 2 medii Socket-uri pentru procesor (uneori acesta se conecteaza intr-un slot); Socluri pentru modulele de memorie interna; Slocuri pentru diverse alte placi sau pentru magistralele de intrare/iesire Mufe Porturi Conectori electrici

II. Magistrale : Asigura interfata intre 2 componente conectarea procesorului cu placa de baz; magistrala de adrese din memoria interna si externa; magistrala de date; magistrala de conectare altor componente; limea bus-ului poate fi de 8 bii, 16 bii, 32 bii si 64 bii; limea bus-ului determin cantitatea de date transmis.

III. Ceas : componenta hard care genereaz un numr de impulsuri ntr-o perioad de timp. Un impuls generat de ceas se numete tact. La un tact se efectueaz o operaie elementar. IV. Zona Cache ( L1 , L2 , L3 ) : zona tampon de memorie , este un mecanism special de stocare cu viteza mare.

V. Chipset - este componenta de comand i de control a plcii de baz. Prin el se instituie un sistem de ntreruperi. Southbridge chip-ul ce controleaz toate funciile de intrare/ieire ale computerului (USB, audio, port serial, BIOS-ul, ISA, canalele IDE) mai puin memoria, sloturile PCI si AGP-ul. Northbridge chip sau chip-uri ce controleaz funciile plcii de baza; ea conecteaz procesorul cu memoria; northbridge-ul comunica prin FSB cu procesorul.

VI. BIOS (Basic Input Output System) - este o component hard de memorie, n care se gsete un modul program ce asigur o conexiune minimal cu supori de memorie extern. Acest program caut pe supori de memorie extern sistemului. de operare i dac-l gsete l lanseaz n execuie. La pornirea calc. se preia coninutul din BIOS i din CMOS n memoria extern ca un program care se pregtete a fi executat i se lanseaz n execuie. Acum este de tip Flash, adic

poate fi rescris de ctre utilizator (upgrade in cazul unor noi versiuni de BIOS, corectarea greelilor precedente, suport pentru componente noi).

VII . CMOS (Complementary Metal Oxide Semiconductor) - este o component hard de memorie ntreinut de o baterie. n aceast memorie se pstreaz date personale despre caracterul de folosire a calculatorului: parola de intrare, configuraia de baz.

3. Procesorul

Intel Pentium Core 2 Quad

Procesorul este componenta hardware care analizeaza seturi de date , le decodifica si in cazul in care recunoaste in ele instructiuni specifice , le executa. Executa instructiuni ce constaun in prelucrari logice (comparatii de date de genul : sunt 2 date identice sau nu ) sau in calcule matematice simple (adunari , inmultiri ) si cu transmiterea rezultatelor prin memoria interna catre sistem.

Structura logica a unu procesor :

Control Unit : Componenta de comanda control a procesorului Are rolul de a da comenzi prin care coordoneaza activitatea defasurata.

Instruction Cache : O memorie intermediara in care se stocheaza instructiunile inainte de a intra in procesor pentru prelucrare.

Decode Unit : Unitatea de decodare ce transforma instructiunile complexe scrise de programator in simple instructiuni intelese doar de Arithmetic Logic Unit si Registers.

Arithmetic Logic Unit (ALU) : Unitatea de prelucrare matematica Aduna , scade , imparte si inmulteste 2 numere scrise in cod binar Executa operatii logice intre operanzi legati prin operatori logici AND, OR si NOT.

Registers : Mica zona de stocare folosita de ALU pentru a executa comenzi de date de la Control Unit Datele pot veni de la Control Unit , Memoria de baza sau Data Cache

Data Cache : Lucreaza cu ALU si Registers si are rolul de a pastra instructiunile cele mai utilizate pentru a mari viteza de executie a programului

Bus Unit : Puntea de legatura dintre procesor si memoria de baza.

4. Memoria
Memoria interna (RAM=random acces memory si ROM=read only memory). Memoria RAM este acea memorie care se terge la nchiderea sistemului de calcul. Ea poate fi de mai multe feluri: FPM-RAM (fast page mode), EDO-RAM (extended data output), SD-RAM (syncronous dynamic), RD-RAM, DD-RAM si altele. Un important mod de a le deosebi este prin viteza lor de a accesa datele. Fata de RAM, ROM este memoria care poate fi doar citita nu si alterata, si nu poate fi tearsa. Memoria externa este cea care pstreaz datele si informaiile chiar dup nchiderea calculatorului si poate fi transportata. Aceasta poate fi stocata pe hard disk, floppy disk, CDROM, benzi magnetice etc.

Memoria Externa

Tehnologii optice de stocare : Memoria externa foloseste un fascicol laser , fie pentru citirea sau inregistrarea datelor:

Citirea : un proces pasiv care se bazeaza pe interpretarea unei modificari survenite in fascicolul de lumina reflectata de suportul optic. Scrierea : procesul care foloseste un fascicol laser pentru modificarea sau pentru a ajuta la modificarea unui material sensibil la o radiatie luminoasa depus pe suprafata discului.

Tipuri de suport : Suporturi preinregistrate : informatia inscrisa de catre producatorul suportului si nu mai poate fi modificata de catre beneficiar (CD ROM) Suporturi reinscriptibile

Principii folosite in citirea discurilor CD : CLV ( Constant Linear Velocity) este o metoda folosita la proiectarea primei generatii de unitati de citire.Pista cu date trecea pe sub capul de citire cu o viteza constanta. CAV ( Constant Angular Velocity ) este metoda folosita astazi , implica o viteza de rotatie fixa a discului. Unitati Multi-Beam : utilizeaza pana la 7 raze laser.Aceasta tehnologie Truex/Multibeam dezvoltata de Zen Research ajunge pana la 16x.

Hard Disk-ul

Hard discul sau discul dur (foarte des ntlnit i ortografia original englez, hard disk, hard drive, hard disk drive sau HDD) este un dispozitiv electronic-mecanic pentru stocarea non-volatil a datelor. Stocarea se face pe o suprafa magnetic dispus sub forma unor platane rotunde metalice inflexibile (dure). n general hard discurile sunt utilizate ca suport de stocare extern principal pentru calculatoare personale, dar i pentru anumite aparate electronice (DVD playere i recordere, MP3 playere). Dac la nceputuri capacitatea unui hard disc nu depea 20 megaoctei (MO), astzi (2008), un hard disc obinuit poate depi i 1 teraoctet (TO).

Structura unui Hard Disk : Un hard disc este format din:

o plac electronic de control logic, un numr de platane (de obicei 2 sau 3), mprite n piste i sectoare,

capete magnetice de citire/scriere (eng. read/write, R/W), de o parte i de alta a platanelor, legate printr-un bra metalic numit actuator, un sistem electro-mecanic de blocare a capetelor pe pista de stop (engl. landing zone) atunci cnd discul e oprit i un motor electric pas-cu-pas.

Standardul RAID (Redundant Array of Inexpensive Disks) a aprut in anul 1988, ca si consecin a nevoii de rate de transfer mai mari si a nevoii de sigurana. Dezvoltarea acestuia a fost strns legata de interfaa SCSI, datorita modului sau de funcionare si numrului mare de device-uri care se pot ataa in acelai timp. Standardul prezint cinci nivele RAID, in care doua sau mai multe hard disk-uri sunt unite logic de controler pentru a crea un singur disc, cu performante si securitate crescute. Standardul SCSI (Small Computer System Interface) este o interfaa paralel folosit de computerele Apple Macintosh, PC-uri si multe sisteme UNIX pentru ataarea de periferice. Interfaa SCSI este folosita cel mai des de computerele Macintosh ce vin cu un port pentru conectarea de hard disk-uri sau imprimante. Aceste interfee ofer o viteza de transfer a datelor mai mare (pana la 80 MB/s). Pe un port SCSI se pot ataa mai multe componente.

5. Sistemul Video

Subsistemul video al unui calculator personal consta in doua componente principale : Monitorul (afisajul video) si Adaptorul Video ( numit si Placa video). Pixelul este elementul unitate al afisarii la un moment dat.Din punctul de vedere al placii video , este caracterizat de coordonatele pe orizontala si verticala ale pozitiei pe care el o are intr-un cadru de afisare.Nu exista pe ecranul monitorului nici un obiect fizic real care sa poata fi numit pixel,el exista doar in structura imaginii formate de placa video.Pe ecran el poate avea o dimensiune mai mare sau mai mica decat al punctului luminos , care reprezinta elementul de rezolutie al ecranului. Adresabilitatea pixelului : numarul de pixeli pe care placa video ii poate efisa intr-un anumit mod video.Se exprima de obicei prin produsul numarului de pixeli pe orizontala ori numarul de pixeli pe verticala.Ea este data de dimensiunea si structura memoriei video cat si de frecventa maxima de lucru a ansamblului numit RAM DAC de pe placa video.

Placa Video

- ASUS EAH3870x2

Arhitectura unei placi video : Memoria video (video memory) Coprocesorul video (graphic memory , video chipset) Registrii de deplasare (shift registers) Controllerul de atribute (attribute controller) Circuitele de conversie analog-numerica (RAMDAC) Video-BIOS

6. Unitati de intrare / iesire

Unitile de intrare, cum ar fi tastatura, mouse, scanner, joystick, camera digitala, light pen, touch panel etc., permit celui ce opereaz computerul (user-ul) sa comunice cu acesta. Unitile de ieire sunt acele uniti cu ajutorul crora computerul comunica utilizatorului rezultatele procesrii sale: monitoare, imprimante, boxe, proiectoare etc. Unitile de intrare/ieire sunt acele uniti care pot prelua date sau informaii si in acelai timp pot transmite date sau informaii: modem, plcile de sunet sau imagine etc.

Capitolul II Sisteme de Operare

1. Prezentare Generala

Se stie acum ca , pe langa componenta sa fizica (hardware) , calculatorul mai are nevoie , pentru a functiona , si de o componenta informationala sau software. Aceasta componenta a sistemului poate fi grupata astfel : 1. Soft de baza , care cuprinde : Sistem de Operare Programe utilitare 2. Soft aplicativ (programe aplicative) Se numeste Sistem de Operare ansamblul programelor si procedurilor care asigura interconectarea functionala dintre toate componentele unui sistem de calcul (intre ele si cu mediul extern) si care asigura executarea , coordonarea si controlul tuturor proceselor ce se desfasoara in cadrul sistemului. Cu alte cuvinte ,sistemul de operare asigura indeplinirea functiilor de baza ale sistemului de calcul.Prin sistemul de operare calculatorul devine o entitate ce este in relatii cu mediul extern lui.Relatiile dintre un sistem de calcul cu mediul extern le asigura tot sistemul de operare.Ca element din mediul extern ce pot fi in relatie cu un sistem de calcul se evidentiaza : Operatorul uman Alt sistem de calcul Alte tipuri de echipamente

Programele aplicative sunt programe care rezolva , prin prelucrarea unor date , probleme concrete ale utilizatorilor , din diferite domenii de activitate.

Caracteristicile unui sistem de operare : Utilitate : sistemul de operare realizeaza interfata dintre calculator si programele de aplicatie.El trebuie sa aiba in vedere toate necesitatiile acestor programe. Generalitatea : sa depinda cat mai putin de tipul de echipament pe care este instalat. Eficienta : sa asigure un bun acces la resursele fizice ale pc-ului. Transparenta : sa permita utilizatorului sa-si insuseasca usor facilitatiile pe care le ofera. Flexibilitate: sa permita modificari in functie de cerintele utilizatorului. Opacitate : utilizatorul sa nu fie nevoit sa cunoasca sistemul de operare la nivelul jos , ci doar la nivel de interfata.

Securitate : sistemul de operare trebuie sa fie protejat impotriva incercarilor de distrugere din aplicatii sau ale utilizatorului

Arhitectura Sistemului de Operare : Proiectarea sistemului de operare cu personalitate multipla - Aplicatiile nu apeleaza direct serviciile sistemului de operare nativ Windows. Subsistemul DLL traduce functiile catalogate in apeluri corespunzatoare de servicii interne ale sistemului (necatalogate). Mediul de dezvoltare a proceselor Managementul proceselor client in viziunea utilizatorului Impunerea semanticii pentru modele de proces , securitate

Subsisteme native : Windows , POSIX si OS/2 - Doar Windows 2000 include Windows si POSIX (Portable Operating System Interface for uniX) - Doar Windows XP include Windows - Subsisteme noi POSIX disponibile ca servicii pentru uniX - Include in Windows server 2003 R2

Componentele Kernel Mode :

Nucleul Operating System

Executabil : - Servicii de baza ale sistemului de operare - Managementul memoriei , proceselor si firelor de lucru - Securitate , I/O - Comunicarea interproceselor Kernel : - Functii low-level ale sistemului de operare - Planificarea , intreruperea si exceptii la initierea firelor de lucru - Sincronizarea proceselor - Furnizeaza un set de rutine si obiecte elementare care sunt utilizate pentru realizarea structurilor la nivel superior

Ambele sunt continute de Ntoskrnl.exe

Driverele ( *.sys ) - Transforma apelurile utilizatorului catre dispozitivele de I/O in cereri specifice catre aceste dispozitive - Driverele virtuale volumele sistemului si protocoale de retea Windowing and Graphic Driver ( win32k.sys) - Functiile interfetei grafice cu utilizatorul (GUI, USER si GDI) - Ferestre , controlere pt interfata cu utilizatorul

Hardware Abstraction Layer ( Hall.dll) - Izoleaza Kernelul , driverele si executabilul de hardware - Ascunde diferentele existente intre diferite sisteme Procesele de baza ale sistemului - Procesul de identificare , managementul sesiunilor , etc. - Nu sunt initiate de Service Control Manager Procese de servicii - Servicii Host Windows services - Serviciile Task Scheduel si Spooler - Multe aplicatii de tip server , ca Miscrosoft SQL Server si Microsoft Exchange Server , includ componente care ruleaza ca si servicii

2. Sistemul de Operare MS-DOS

MS-DOS este un sistem de operare monoutilizator, monotasking, care asigura o interfata simpla, usor de exploatat, intre utilizator si resursele hardware ale sistemului de calcul. Sistemul de operare MS-DOS a evoluat foarte mult in timp, incercand sa se adapteze conditiilor de moment. In 1981, IBM alege folosirea sistemului de operare MS-DOS.

3. Sistemul de Linux
In aparenta Linux-ul nu este la fel de usor de folosit si de configurat precum Windows sau Mac, dar instaland una dintre ultimele distributii Linux (RedHat, Mandrake, SuSE, Slackware, Caldera, Corel Linux, etc.) veti descoperi contrariul. Vei intalni o multimede programe care faciliteaza configurarea majoritatea avind o interfata facila si sugestiva. In Linux veti intalni lucruri surprinzatoare pentru un sistem de operare. Si nu uitati: Linux-ul si DOS/Windows pot coexista pe acelasi computer. Linux-ul are un sistem de fisiere -adica "structura directoarelor si fisierelor din Linux "care seamana putin cu cel din DOS. Fisierele au nume care se conformeaza anumitor reguli

speciale, sunt stocate in directoare, unele sunt executabile si dintre acestea majoritatea au command switch. In plus, poti folosi caractere wild card, redirectionarea si transferul. Spre deosebire de DOS, datorita caracterului sau multiuser, Linux-ul are incorporate mecanisme de securitate. Unele fisiere si directoare au anumite permisiuni, care impiedica accesarea lor de catre un utilizator obisnuit. Numai utilizatorul cu login-ul root le poate accesa, acesta fiind administratorul sistemului. Si tu poti fi root daca lucrezi pe propriul calculator. In DOS/ Windows, dimpotriva, nimic si nimeni nu te va impiedica sa stergi, din greseala, tot harddisk-ul. Mare parte din puterea si flexibilitatea Linux-ului provine din concepte simple, ca : redirectionarea si transferul, transmisibilitatea fiind mult mai influenta decat in DOS. Comenzi simple pot fi folosite unitar pentru a indeplini task-uri complexe. Linux-ul are un sistem de fisiere -adica "structura directoarelor si fisierelor din Linux "care seamana putin cu cel din DOS. Fisierele au nume care se conformeaza anumitor reguli speciale, sunt stocate in directoare, unele sunt executabile si dintre acestea majoritatea au command switch. In plus, poti folosi caractere wild card, redirectionarea si transferul. Exista totusi unele diferente: in DOS, numele fisierelor se afla in asa-zisa forma 8.3 (nume din 8 caractere+extensie din 3 caractere), de exemplu TESTPAGE.TXT. In Linux (si in Windows 9x) se poate si mai bine. Daca ai folosit pentru a instala Linux-ul un sistem de fisiere ca ext2 sau umsdos, poti atribui fisierelor nume mai lungi (pana la 255 de caractere), care sa contina mai mult de un punct. De exemplu: Acesta.este.Un.fisier.cu.nume.Lung Se remarca folosirea atat a caracterelor mari cat si mici. Caracterele mari sau mici in numele de fisiere si in comenzi sunt diferite. Astfel, FISIER.tar.gz si fisier.tar.gz sunt doua fisiere diferite. ls este o comanda, iar LS o greseala; tilizatorii Windows 9x vor dori sa foloseasca nume de fisiere lungi si in Linux. In cazul in care numele unui fisier contine spatii (nerecomandabil dar posibil) acesta trebuie incadrat intre ghilimele ori de cate ori va referiti la el.

4. Sistemul de Operare Windows

Sistemul de operare Windows 95 (lansat oficial la 24.08.1995, urmtoarele versiuni fiind lansate n anul 1998-Windows 98, i anul 2000 - Windows 2000; Windows ME Windows Millenium Edition, versiunea oficial lansat la 17 februarie 2000) deine supremaia sistemelor de operare pe 32 bii de tip Desktop (birou de lucru) i care s-a vrut o extensie i o variant perfecionat a sistemului de operare MS-DOS, sistem de operare ce a revoluionat lumea calculatoarelor de tip PC (Personal Computer). n acelai timp, corporaia american Microsoft (cea mai prestigioas firm de software din lume), a promovat i sistemul de operare Windows NT (New Technology) destinat aplicaiilor de tip client-server pentru reele de calculatoare ( Server & WorkStation) care s

nlocuiasc supremaia sistemelor de operare UNIX i Novell NetWare. Din acest motiv, versiunea beta a sistemului Windows NT 4.0 include o interfa ( shell) a sistemului de operare Windows 95/98.

Windows reprezint un SO complet , integrat pe 32 bii i care se distinge prin: faciliti de conectare n reea; faciliti de protected-mode; faciliti de multitasking i multithreading;

sisteme de fiiere instalabile (de 32 bii) VFAT, CDFS i network redirectors, caracteristica 32-bit file access (32BFA); programe de tip 32-bit device drivers; utilizarea inteligent a spaiului de memorie;

nucleu - scris integral pe 32 bii, ce include funcii pentru gestiunea blocurilor de memorie, planificarea i conducerea proceselor/task-urilor.

Concepte noi introduse i implementate de sistemul de operare Windows : modul de programe de tip 32-bit device drivers i virtual device drivers ( VxD); sistem de fiiere i directoare ( folders; pliant/repertoar); procesor grafic pe 32 bii; subsisteme pe 32 bii pentru operaii de imprimare i comunicaii multimedia; faciliti Plug and Play.

Componente de baz din arhitectura sistemului de operare Windows: REGISTRY - baza de date ierarhic (registry) ce simplific sistemul de operare i l face mai adaptabil i ajustabil prin eliminarea fiierelor de iniializare (autoexec.bat i config.sys) i nlocuirea lor cu o registratur structurat asemntoare cu o baz de date ierarhic de chei (keys); REGISTRY reprezint dou fiiere : system.dat (informaii privind configuraia sistemului de calcul) i user.dat ( informaii privitoare la utilizatorii sistemului de calcul);

- Utilitare de tip device drivers ce includ suport pentru diverse dispozitive periferice i hardware; - Utilitare de tip VxD ( virtual device drivers) ce reprezint programe pe 32 bii pentru protected-mode;

Programul Configuration Manager ce dirijeaz procesul de configurare a sistemului de calcul; Modulul USER ce gestioneaz operaiile executate de dispozitivele de intrare (Keyboard, mouse ) i pe cele aferente interfeei utilizator ( fereste, meniuri, pictograme, casete de dialog, etc. ), operaii pentru canale de comunicaii (placa de sunet, etc.); Modulul KERNEL ce execut funcii de baz ale SO, servicii de tip file I/O, gestionarea blocurilor de memorie, planificarea task-urilor pentru microprocesoarele actuale 386, 486, Pentium; Modulul GDI (Graphics Device Interface)ce realizeaz funciile grafice ale SO; Modulul TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) ce este utilizat n sistemul Internet.

Interfata Windows Interfaa sistemului de operare asigur comunicarea ntre utilizator i calculator. Prin intermediul tastaturii sau al mouse-ului, utilizatorul transmite comenzi sau rspunsuri a solicitrile calculatorului iar prin intermediul monitorului, calculatorul transmite utilizatorului mesaje sau ntrebri. Ultima funcie a sistemului de operare menionat mai sus este realizat de interfaa sistemului de operare. Interfeele pot fi realizate utiliznd: limbaj de comand; sistem de meniuri; grafic cu ajutorul simbolurilor (pictogramelor).

Interfaa realizat printr-un limbaj de comand. In acest tip de interfa utilizatorul transmite comenzile calculatorului sub forma unui sir de caractere care respect o anumit sintax. Calculatorul permite utilizatorului s introduc o comand afind pe primele poziii ale liniei curente de pe ecran un sir de caractere numit prompter. De regul prompterul este compus din numele unitii curente de disc, urmat eventual de numele directorului curent i terminndu-se cu caracterul > (ex: C:\LUCRU>). De la tastatur (keyboard) utilizatorul introduce comanda care este pstrat n memoria intern numit zona de editare a tastaturii. Se acioneaz tasta <Enter>, moment n care comanda este transferat n zona de memorie intern unde se afl programul numit interpretor de comenzi. Interpretorul analizeaz comanda, dac aceasta este corect, solicit procesorului s o execute utiliznd resursele logice i fizice, n final se afieaz din nou prompterul. In cazul n care comanda nu a fost corect editat, pe ecran se afieaz mesajul Bad command or file name. Interfaa realizat printr-un sistem de meniuri. In acest tip de interfa utilizatorul transmite comenzile calculatorului prin intermediul unui sistem de meniuri i opiuni de meniu sau poate folosi combinaia de taste care apare n dreapta numelui opiunii cunoscut i sub numele de scurttur (shortcut keys). Acest tip de interfa presupune existenta unui interpretor de comenzi care s foloseasc un sistem de meniuri sau interpretorul de comenzi s foloseasc un program care se suprapune peste interpretorul de comenzi. Pentru deschiderea meniurilor, declanarea unei comenzi se realizeaz prin folosirea tastaturii (tehnica barei selectoare-dreptunghi evideniat pe ecran cu alt culoare sau tehnica literei de identificare-litera de identificare subliniat) sau mouse-ul. Interfaa realizat grafic cu ajutorul simbolurilor (pictogramelor). In acest tip de interfa instruciunile se dau calculatorului prin intermediul unor simboluri care sugereaz conceptul, de exemplu o component a calculatorului, aplicaie, parametru, etc. Aceste interfee folosesc metoda de trage i plaseaz (drag and drop) prin care obiectele reprezentate prin pictograme pot fi copiate sau mutate. Utilizatorul trebuie n acest tip de interfa s cunoasc pictograma care reprezint aplicaia. In memoria tip ROM exist un program numit prencrctor utilizat pentru iniializarea lucrului cu calculatorul. La pornirea calculatorului, programul prencrctor iniializeaz echipamentele periferice, identific configuraia calculatorului i caut sistemul de operare pe un suport magnetic, gsindu-l, ncarc n memoria intern programul ncrctor care se gsete la nceputul suportului i l lanseaz n execuie.

Servicii Windows Un serviciu este o aplicatie care ruleaza in fundal (serviciul este pornit automat de catre sistemul de operare fara interventia utilizatorului) si este similar cu daemon-ul de Unix (program ce incarca utilitarele de sistem : kernel, drivere, etc.) Aplicatiile-serviciu ofera functii

ca aplicatii client/server, server web, server de baze de date si alte aplicatii de tip server pentru utilizatori, local sau pentru retea. In general serviciile sunt folosite pentru a face un program sau o componenta hardware disponibila sistemului de operare, la un nivel scazut (hardware). Serviciile sunt folosite pentru : pornirea, oprirea, suspendarea sau eliminarea completa a unui seriviu pe un calculator. Pentru aceste operatii contul utilizatorului trebuie sa aiba permisiunea pentru a le indeplini. Se poate controla un computer de la distanta (cu Windows XP, Windows 2000 sau Windows NT doar) Se pot seta recuperari in cazul in care un serviciu cedeaza (exemplu : repornirea serviciului automat sau restartarea calculatorului) Pornirea sau oprirea serviciilor pentru o anumita componenta hardware (exemplu : imprimanta)

Capitolul III Programe Utilitare

1. Introducere
In ultimii ani pe piata software-ului au inceput sa apara din ce in ce mai multe programe utilitare, de la simple programele freeware de inchis calculatorul la o anumita ora pana la aplicatii bazate pe tehnologii web. Utilitarele, fie ca sunt freeware sau shareware au o importanta diferita pentru fiecare utilizator, aduca un novice in calculatoare nu se va preocupa asa de curand de grafica 2D si/sau 3D, cum nici un avansat nu va avea nevoie de mai multe programe de arhivare, spre exemplu. Fiecare utilitar se ocupa de functionarea corecta a sistemului de operare (firewall-uri, antivirusi) sau usurarea muncii utilizatorului (arhivatoare, organizatoare, playere multimedia, etc).

2. Utilitare pentru Mutimedia

Winamp Winamp este unul dintre cele mai populare playere multimedia.Interfata este intuitiva si suporta skin-uri.Suportul pentru fisiere multimedia poate fi extins cu ajutorul plug-in-urilor, care se gasesc in numar mare pe Internet.Modulul de decodare este optimizat in fiecare versiune care apare pentru ca aceasta sa obtina cele mai bune performante. Egalizatorul grafic este foarte important si contine cateva preset-uri.Are suport pentru mai multe limbi si cu ajutorul lui se poate asculta muzica on-line cu ajutorul suportului Shoutcast.De asemenea are suport si pentru Microsoft Media 4.0.

3D Studio Max Efectele si imaginile tridimensionale generate pe calculator au devenit sarea si piperul filmelor SF , ale jocurilor sau mai noi ale paginilor web. 3DS Max ofera o paleta foarte larga de efecte si un grad deosebit de parametrizare a acestora care pot satisface si pe cei mai impatimiti si profesionisti ai graficii.Cine a vazut sau a auzit de celebrul film Star Wars , a ramas uimit de efectele speciale din acest film , de efectele tridimiensionale realizate pe calculator , care au devenit nelipsite in lumea cinematografiei , a jocurilor video sau a Internetului , se intreaba cum s-au creeat asemenea minunati. Doar o parte din noi stim ca 3DS Max a contribuit la realizarea lor. Piata programelor de grafica tridimensionala este inundata de o multitudine de solutii. Autodesk 3D Studio Max a fost de la inceput unul dintre punctele de referinta de pe aceasta piata.Dovada a acestui lucru sta si multitudinea de filme si jocuri care au fost realizate cu acest program (Star Wars , Lost in Space , Jurassic Park). Ultimele versiune ale 3DS MAX dezvoltate sub mediul Windows de catre un departament special insarcinat cu realizarea acestui program Kinetix, din cadrul firmei Autodesk , au adus un numar mare de noi facilitati , precum si un mod mai usor de utilizare. Precum doar o parte din paleta extrem de vasta a efectelor realizabile sub 3DS MAX :deformari de obiecte 3D (Twist , noise) explozii , efecte atmosferice (vant , ploaie , zapada) , efecte gravitationale si alte cateva trips & trick.

MovieXone 4.5 Va intereseaza prelucrarea video ? In general , pretul unui pachet cu astfel de program incepe cam de la 50 euro.Nu asa stau lucrurile cu MovieXone.Tot ceea ce aveti de facut pentru a obtine acest program este sa completati un formular pe site-ul producatorului si sa il descarcati.Sub o interfata futurista se poate regasi un program bine pus la punct. Din patru pasi captura materialului video , aranjarea in storyboard , editarea propriuzisa si randarea materialului final chiar si un incepator poate sa creeze clipuri de mare efect.Sunt disponibile o serie intreaga de efecte de tranzitie si exista posibilitatea inserarii de text sau imagini. MovieXone poate lucra si cu formatul DivX atat ca sursa , cat si ca output.Achizitia materialului video se poate face si prin intermediul interfetei Firewire , daca aceasta exista. Per ansamblu , puteti avea rezultate mai mult decat satisfacatoare , desi nu de nivel profesional , folosind versiunea gratuita a lui MovieXone. GIMP 1.2.4 GIMP ( GNU Image Manipulation Program ) convinge si sub Windows . Chiar daca are o interfata atipica pentru aplicatiile acestui sistem de operare ( se bazeaza pe GTK+ ), dupa cateva minute de acomodare , puteti trece la prelucrarea imaginilor. Si chiar cu rezultate excelente. Pentru un nivel de amator sau chiar si semi-profesional , GIMP ofera uneltele necesare pentru creeati de calitate. Se poate lucra pe layer-e , se pot folosi efectele care sunt incluse in program , iar setul de unelte este cel putin la fel de extins ca la un program profesional. Zona in care straluceste GIMP-ul este cea de optimizari pentru diferitele formate de imagini pentru web, unde se poate observa mana programatorilor de Linux. In concluzie , programul merita nu doar datorita pretului , ci si puterii sale.

3. Utilitare pentru Arhivare / Dezarhivare

Segmentul de piata ocupat de programele de arhivare este foarte dinamic si deschis.Multe programe apar si dispar in intervale de timp relativ scurte. Versiuni noi ale programelor de varf apar si ele frecvent si vin continuu cu imbunatatiri mai mult sau mai putin inspirate. Clasamentele se schimba la fiecare astfel de aparitie , iar interesul in acest segment este foarte mare... Aplicatiile de arhivare , sau de compresie , sunt prezente in piata software de foarte mult timp. Acestea permit impachetarea si compresarea a mai multor fisiere intr-unul singur ,pentru a reduce dimensiunile acestora si pentru a economisi spatiul pe hard disk.Bineinteles , acest spatiu nu este foarte scump in momentul actual , dar acest tip de aplicatii au devenit mult mai importante si datorita Internetului. Motivul este evident : este mult mai usor sa realizezi un download doar al arhivei ce contine , de exemplu , kit-ul unui program, decat sa se incarce separat fiecare din fisierele respective. La aceasta se mai adauga si compresia , un element deloc de neglijat tinand cont ca totusi , latimea de banda nu este nelimitata si timpul suplimentar petrecut on-line costa. Dar si de partea serverului ce ofera fisierele spre download acest fapt reprezinta un avantaj , deoarece va putea servi mai multi clienti , ca urmare a faptului ca timpul petrecut cu unul din acestia este mai mic datorita volumului mai redus de date ce se transfera. Aceste utilitare permit deci crearea unor fisiere arhiva ( in general fisierele .zip ) ce cuprind o serie de fisiere obisnuite , impachetate intr-o forma comprimata. Pe langa beneficiul evident al salvarii pretiosului spatiu de pe hard disk , aceste arhive permit deci si transferul unei cantitati mai mari de date intr-un timp mai scurt de pe Internet , usureaza manipularea mai multor fisiere de dimensiuni reduse , copierea unor fisiere de dimensiuni

mai mari de pe dischete procedeu de spargere denumit Spanning. Unele programe de compresie pot servi si ca solutii bune de backup. Un utilitar pentru arhivarea fisierelor asigura , in general , urmatoarele conditii: Arhivarea fisierelor , a directoarelor sau a structurii arborescente; Stergerea , adaugarea si mutarea de noi fisiere intr-o arhiva; Reimprospatarea arhivei; Actualizarea arhivei; Extragerea fisierelor , a directoarelor sau a structurilor arborescente dintr-o arhiva; Alegerea metodei de comprimare ; Crearea arhivelor multivolum Schimbarea proprietatilor unei arhive; Afisarea listei cu continutul unei arhive; Verificarea integritatii arhivei; Codificarea arhivei si accesul la ea prin parola.

WinZip Desi nu ofera cele mai bune rate de compresie sau cei mai buni timpi , WinZip a fost pana nu demult regele arhivatoarelor si este unul dintre cele mai populare programe de arhivare prezente pe piata. Dar , in ultima perioada , acest produs a pierdut teren din cauza faptului ca nu s-a mai lucrat efectiv la optimizarea si imbunatatirea motorului de impachetare. Versiunea a 8-a nu modifica nimic la algoritmii de arhivare . WinZip 8.0 ofera posibilitatea de a instala teme de desktop si screen saver direct din arhiva.Lipseste insa posibilitatea de a crea arhive multivolum si o functie care sa repare o arhiva de erori. Aplicatia WinZip poate administra arhive de tip Zip si permite instalarea unor programe externe pentru arhivele de timp Arc , Arj si Iha. Asigura urmatoarele operatii : Folosirea a doua interfete; Administrarea fisierelor arhiva; Transmiterea unei arhive prin posta electronica; Crearea de arhive multivolum (Multiple Disk Spanning); Actualizarea arhivei; Extragerea fisierelor din arhiva; Vizualizarea fisierelor din arhiva; Crearea arhivelor cu autoextragere ( Self-Extracting Archive ) prin parola; Testarea integritatii fisierelor comprimate; Integrarea in aplicatie a unui program antivirus; Integrarea aplicatiei in Windows Explorer si in aplicatia File Manager; Codificarea arhivelor pentru transport pe Internet; Folosirea interfetei drag-and-drop. Fereastra WinZip prezinta urmatoarele elemente caracteristice : Bara de titlu a ferestrei; Bara cu titluri de meniuri; Bara cu instrumente ( Tool Bar ) Bara de stare ( Status Bar )

 Spatiul util al ferestrei. WinZip ofera o ergonomie si o functionalitate excelenta. Interfata dispune de butoane sugestive pentru operatiile de baza , oferind astfel noilor utilizatori posibilitatea de adaptare rapida. Comoda este si utilizarea modulului Wizard care va trece pas cu pas prin toate etapele creeri unei arhive ZIP , un alt fapt binevenit pentru cei ce nu au mai folosit programe de compresie. De asemenea , in aceasta noua versiune este inclus si suportul pentru formatul CAB. Desi detrona pentru moment, WinZip este inca o aplicatie de varf din domeniu si categoric una cu potential.

WinRar WinRar este un arhivator indragit si foarte raspandit , ale carui performante nu au dezamagit niciodata. Noua versiune a acestei aplicatii , dezvoltate de Eugene Roshal , aduce imbunatatiri radicale ratelor de compresie si timpilor de impachetare a datelor. Acestea se reflecta categoric asupra pozitiei ocupate in clasament , pozitie chiar superioara WinZip-ului. WinRar este urmasul vechiului RAR de sub DOS , prefixul WIN venind de la Windows , sistemul in care lucreaza. Programul dispune de o interfata foarte bine realizata ce poate fi configurata dupa preferinte si de o serie de functii care usureaza foarte mult lucrul cu el. Elementele care l-au facut remarcat printre utilizatori , si anume posibilitatea de realizare a arhivelor multi-volum , functia de lock si protejare a arhivelor , introducerea unor informatii recovery record si repararea arhivelor pe baza acestor informatii sunt pastrate si in versiunile noi ale programului , considerat ca fiind unul dintre cele mai bune la ora actuala. Win RAR 2.50 este deci un arhivator foarte raspandit , cu performante deosebite. Aceasta versiune aduce imbunatatiri ratelor de compresie si timpilor de impachetare a datelor. Ca si Win ACE , prezinta un suport intern pentru arhivele Zip.Paleta de functii oferite este foarte ampla , oferind functii ca : modulul de integrare cu shell-ul Windows si meniul History si Favorites. Interfata a fost un pic cosmetizata , dar principiile din versiunile anterioare au fost in mare parte pastrate , astfel ca utilizatorii obisnuiti ai acestuia nu vor avea nevoie de timp de adaptare. WinRar se prezinta inca cu timpi efectivi de arhivare/dezarhivare destul de mari.

Capitolul IV Reteaua de calculatoare si Internet

1. Notiuni generale

Reteaua de calculatoare leaga intre ele o multime mai mica sau mai mare de calculatoare, astfel ncat un calculator poate accesa datele, programele si facilitatile unui alt calculator din aceeasi retea. De obicei este nevoie desigur si de masuri de restrictie/siguranta a accesului. Metodele de conectare sunt n continua dezvoltare si deja foarte diverse, ncepand cu tot felul de cabluri metalice si de fibra optica, cabluri submarine si terminand cu legaturi prin unde radio cum ar fi WLAN, Wi-Fi, WiMAX sau Bluetooth, prin raze infrarosii ca de ex. IrDA sau chiar prin intermediul satelitilor.

2. Clasificarea retelelor :

Clasificare dupa topologie:

Exemple de topologii ale retelelor de calculatoare

Topologia (structura) unei retele rezulta din modul de conectare a elementelor retelei intre ele. Ea determina si traseul concret pe care circula informatia in retea "de la A la B".

Principalele tipuri de topologii pentru retelele LAN sunt: topologia Bus (se citeste "bas" si nseamna magistrala) - are o fiabilitate sporita si o viteza mare de transmisie; topologia Ring (inel) - permite ca toate statiile conectate sa aiba drepturi i functiuni egale; topologia Star (stea) - ofera o viteza mare de comunicatie, fiind destinata aplicatiilor n timp real.

Retelele mai mari prezinta o topologie formata dintr-o combinatie a acestor trei tipuri.

Clasificare dupa modul de conectare:

Retelele de calculatoare pot fi clasificate si dupa tehnlogia care este folosita pentru a conecta dispozitive individuale din retea, cum ar fi fibra optica, Ethernet, Wireless LAN HomePNA sau Power line. Metodele de conectare sunt in continua dezvoltare si deja foarte diverse, incepand cu tot felul de cabluri metalice si de fibra de sticla, cabluri submarine, si terminand cu legaturi prin radio cum ar fi WLAN, Wi-Fi sau Bluetooth, prin raze infrarosii ca de ex. IrDA sau chiar prin intermediul satelitilor. Foarte raspandita este metoda Ethernet , termen care se refera la natura fizica a cablului folosit si la tensiunile electrice ale semnalului. Cel mai raspandit protocol de comunicare n retelele Ethernet se numeste CSMA/CD ("Carrier Sense Multiple Access / Collision Detection"). Daca drept mediu fizic sunt utilizate undele radio, atunci reteaua se numeste retea fara fir (wireless). "HomePNA" este un sistem de conectare intre ele a calculatoarelor si aparatelor "inteligente" dintr-o locuinta, bazat pe fire normale de telefon sau cablu normal de televiziune. In fine, sistemul "Power line communication" (PLC) se bazeaza pe reteaua de curent electric, atat cea de inalta cat si cea de joasa tensiune, care practic ajung la orice loc din lume.

Clasificare dupa relatiile functionale (arhitectura de retea):

Retelele de calculatoare mai pot fi clasificate n functie de relatiile functionale care exista dintre elementele unei retele, ca de exemplu: Active Networking, Client-Server si Peer-topeer (workgroup) architecture.

Clasificare dupa extindere:

Retelele de calculatoare se impart dupa extinderea lor n urmatoarele tipuri: LAN, MAN, WAN si, ceva mai nou, PAN. Retelele relativ mici, de exemplu cu cel mult csteva sute de calculatoare in aceeasi cladire legate intre ele direct, se numesc Local Area Network (LAN). O retea de tip LAN dar fara fir (prin unde radio) se numete WLAN (Wireless LAN). Retele de mare intindere geografica, de exemplu ntre 2 orase, pe o tara, un continent sau chiar pe intreaga lume, se numesc Wide Area Network (WAN). Retelele de tip WAN au fost initial foarte costisitoare. Numai companiile mari isi puteau permite un WAN particular. La ora actuala ns, cele mai multe conexiuni de tip WAN folosesc ca mijloc de comunicatie Internetul - acesta este universal i public, deci nu foarte controlabil de catre un utilizator, n schimb foarte convenabil ca pret. In sfarsit, PAN inseamna Personal Area Network - o retea de foarte mica intindere, de cel mult cativa metri, constand din aparatele interconectabile din apropierea unei persoane, cum ar fi o imprimanta sau un scanner, sau chiar aparatele pe care o persoana le poarta cu sine, ca de exemplu telefon mobil, player MP3 sau un aparat de navigatie GPS portabil.

Retele personale (Personal Area Network):

Un Personal Area Network (PAN) este o retea de calculatoare folosita pentru comunicarea intre perifericele unui calculator sau intre mai multe calculatoare apropiate unul de altul. Exemple de dispozitive care sunt folosite n reteaua de tip PAN sunt imprimantele, aparatele de fax, telefoanele fixe, PDA (Personal Digital Assistant), scanere, aparate GPS, playere "inteligente" si altele. Raza de actiune a retelelor PAN este aproximativ de la 6-9 metri. Retelele PAN pot fi conectate cu magistrale USB i FireWire. O retea Wireless PAN se poate crea cu tehnologii ca IrDA (unde infrarosii) si Bluetooth (unde radio).

Retele locale (Local Area Network):

Un LAN este o retea care acopera o zona geografica restransa, cum ar fi la domiciliu, oficiu, sau o cladire. Retelele LAN curente sunt bazate pe tehnologia Ethernet. De exemplu, o biblioteca va avea o conexiune prin fir sau de tip Wireless LAN pentru a interconecta dispozitive locale (ex.: imprimante, servere) si pentru a accesa Internetul. Toate calculatoarele din biblioteca sunt conectate prin fir de retea de categoria 5, numit UTP CAT5 cable, ruleaza protocolul IEEE 802.3 printr-un sistem de dispozitive interconectate care eventual se conecteaza si la Internet. Cablurile care duc spre server sunt de tipul numit UTP CAT5e enhanced cable; ele suporta protocolul IEEE 802.3 la o viteza de 1 Gbit/s. In exemplul din dreapta reteaua a fost construita in asa fel ncat calculatoarele angajatilor bibliotecii din partea drept a imaginii pot accesa imprimanta color, nregistrarile despre cartile imprumutate, reteaua academica si Internetul. Toti utilizatorii pot accesa Internetul, si

catalogul bibliotecii. Fiecare grup din retea poate accesa imprimanta sa locala. In rest, imprimantele nu sunt accesibile din afara grupului respectiv. Toate dispozitivele interconectate trebuie sa foloseasca nivelul 3 network layer din modelul de referinta OSI, fiindca n acest exemplu este vorba de mai multe subretele (cu culori diferite). Subretelele din interiorul bibliotecii au viteza de numai 10/100 Mbit/s, conexiune Ethernet pana la utilizatorul final, si Gigabit Ethernet catre router-ul principal, care poate fi numit si "layer 3 switch", fiindc el are numai interfata Ethernet si trebuie sa "inteleaga" IP. Mai corect routerele se numesc: "router de acces" (routerul de sus este un router de distribuire care conecteaza la Internet), si "router al retelei academice" - accesat de utilizator. In prezent tehnologia Ethernet sau si alte tehnologii LAN conforme standardului IEEE 802.3 opereaza la viteze de peste 10 Mbit/s. Aceasta este rata de transfer teoretica maxima. IEEE are insa proiecte de dezvoltare a standardelor de 40 si chiar 100 Gbit/s.

O reea local ntr-o bibliotec public

Retea academica (Campus Area Network):

Un Campus Area Network (CAN) este o retea de LAN-uri interconectate, asemanatoare cu cea de tip MAN, dar ea se extinde pe o zona geografica limitata, de exemplu a unei universitati. In cazul unei universitati o retea CAN poate face legatura intre diferite cladiri ale campusului: departamentele academice, biblioteca universitara, caminul studentesc. CAN este ca

extindere in general mai mare decat retelele locale LAN dar mai mic decat WAN. Retelele CAN au fost create cu scopul de a facilita studentilor accesul liber la reteaua Internet si la resursele universitatii.

Retea Metropolitana (Metropolitan Area Network):

Retelele metropolitane (MAN) sunt retele de mare extindere care de obicei impanzesc orase intregi. Aceste retele folosesc pentru legaturi cel mai des tehnologii fara fir (wireless) sau fibra optica. - Definitia IEEE Standardul IEEE 802-2001 descrie MAN ca fiind o retea metropolitana care este optimizata pentru o intindere geografica mai mare decit retelele locale LAN, ncepand de la cartiere rezidentiale, zone economice i pana la orase intregi. Retelele metropolitane MAN la randul lor depind de canalele de comunicatii, si ofera un transfer moderat pana la transfer inalt de date. Reteaua MAN in cele mai frecvente cazuri este proprietatea unui singur operator (companie), dar reteaua este folosita de catre mai multe persoane si organizatii. Retelele MAN mai pot fi detinute si conduse ca utilitati publice. - Implementarea retelelor metropolitane MAN Unele tehnologii folosite pentru aceste scopuri sunt ATM, FDDI si SMDS. Dar aceste tehnologii vechi sunt n procesul de substiturire de catre retele Ethernet bazate pe MAN, ex: Metro-Ethernet. Retelele MAN, la fel ca multe retele LAN, au fost construite fara fir datorita folosirii microundelor, undelor radio, sau a undelor laser infrarosii. Multe companii dau cu chirie sau inchiriaza circuitele de la transportatori publici (din cauza costului ridicat al tragerii unui cablu prin oras). Standardul actual de comunicare al retelelor metropolitane este "Distribuite Queue Dual Bus", DQDB. Acesta este specificat n standardul IEEE 802.6. Folosind DQDB, retelele pot avea o ntindere de peste 50 km si pot opera la viteze de la 34 pana la 155 Mbit/s. Printre primii care au creat retele MAN au fost companiile Internet peering points, MAE-West, MAE-East si Sohonet media network.

Retea de arie larga (Wide Area Network):

WAN desemneaz tipul de retele de transport de date care acopera zone geografice mari si foarte mari (de ex. de la un oras la altul, de la o tara la alta, de la un continent la altul), si folosesc de multe ori facilitatile de transmisiuni de date de la transportori publici (ca de ex. companiile de telefonie). Tehnologiile WAN functioneaza n general la nivelele inferioare ale modelului de referinta OSI: physical layer, data link layer i network layer.

Retea global (Global Area Network):

Specificatiile retelei globale (GAN) au fost n curs de dezvoltare de catre multe grupuri de specialisti. n general, reteaua globala GAN defineste un model de asigurare a comunicatiilor mobile ntre un numar arbitrar de retele WLAN, zone de acoperire prin satelit, etc. n proiectul IEEE 802.20, IEEE a stabilit standardele pentru reteaua terestra GAN, valabile cu ncepere din iunie 2008.

ECHIPAMENTE PENTRU REALIZAREA RETELELOR DE CALCULATOARE:

Placa cu interfata de retea (Network Interface Card, NIC): O plac de retea, adapter de retea sau placa cu interfata de retea este o piesa / un circuit electronic care permite calculatoarelor sa se lege la o retea de calculatoare. Ea pemite accesul fizic la resursele retelei. Reteaua permite utilizatorilor sa creeze conexiuni/sesiuni/legaturi cu alti utilizatori si calculatoare.

Repeater:

Un repeater cu tehnologia fara fir

Repeater-ul este un dispozitiv electronic care primeste semnale pe care le retransmite la un nivel mai nalt sau la o putere mai mare, sau de cealalta parte a unei obstructii, astfel ca semnalul sa poata acoperi zone mari fara degradarea calittii sale. Termenul repeater provine din telegrafie unde reprezinta un dispozitiv electromecanic folosit pentru a retransmite semnale telegrafice. Aceasta definitie a continuat sa existe n telefonie precum si la sistemele de transport de date.

Un radio repeater
n telecomunicatii definitia de repeater are urmatoarele sensuri standardizate:

un dispozitiv analog care amplifica semnalul de intrare indiferent de natura sa (analog sau digital) un dispozitiv numeric care amplifica, redimensioneaza sau produce o combinatie din aceste functiii asupra semnalului digital de intrare pentru a fi retransmis.

Ethernet Hub: Un hub de retea este un dispozitiv pentru conectarea altor dispozitive fie prin cablu rasucit (twisted pair), fie fibra optica; legatura permite ca reteaua sa se comporte ca un singur segment. Hub-urile functioneaza la nivelul 1 (fizic) al sistemului de referina OSI. Hub-ul este responsabil pentru retransmiterea semnalului (n caz de blocare) spre toate port-urile sale. Deseori hub-urile dispun de connectoare de tip BNC si/sau AUI pentru a permite conectarea la astfel de segmente de retele cum ar fi 10BASE2 si 10BASE5. Aparitia switch-urilor a scos practic de pe piata hub-urile, dar ele totusi sunt intalnite la conexiuni mai vechi si in aplicatii speciale

Ethernet Hub

Hub - detalii tehnice: O reea Ethernet unita prin hub-uri se comporta ca o retea partajata, fiindc la orice moment dat un singur dispozitiv transmite, iar fiecare gazda este responsabila de detectarea eventualelor coliziuni ale semnalelor, in care caz semnalul trebuie retransmis. In general hub-urile sunt dispozitive de transmitere de date cu randament scazut. Hub-urile nu duc evidenta despre traficul care trece prin ele, orice pachet de date care intra prin unul din porturile disponibile este transmis spre toate celelalte porturi. Pentru ca fiecare pachet de date este trimis la toate celelalte porturi, are loc asa numitul proces de coliziune a datelor care franeaz fluxul datelor sub viteza nominala. Necesitatea gazdelor (host) pentru detectarea coliziunilor de date limiteaza numrul de hub-uri si marimea retelei. Pentru retele de 10 Mbit/s, sunt permise pana la 5 segmente (4 hub-uri) intre doua statii de lucru finale. Pentru retele de 100 Mbit/s cifra se reduce la 3 segmente (2 hub-uri) ntre doua terminale finale, si acest lucru este permis numai daca media de ntarziere a semnalului este la un nivel scazut. Multe hub-uri detecteaza probleme tipice, asa cum ar fi colisiuni excesive pe unele porturi. Retelele Ethernet bazate pe hub-uri sunt n general mai robuste decat retele Ethernet pe baza de cablu coaxial, unde un dispozitiv cu malfunctiuni poate dezactiva un segment ntreg. Chiar daca nu este partitionat automat, depanarea hub-ului este o procedur mai usoara fiindca indicatorii de activitate situati n dispozitiv pot reflecta sursa problemei, sau n ultimul caz dispozitivele pot fi deconectate de la hub pe rand cate unul, mult mai usor decat cablul coaxial.

Hub aplicare: Din punct de vedere istoric motivul principal pentru folosirea hub-urilor a fost pretul lor redus, n comparaiei cu switch-urile. Dar, cand peturile la switch-uri a sczut considerabil, situatia s-a schimbat; totusi hub-urile mai sunt utile n anumite situatii speciale: Un analizator de protocoale conectat la un switch nu poate ntotdeauna primi toate pachetele dorite, fiindca switch-ul separa porturile n diferite segmente. Conectarea analizatorului de

protocol la un hub i permite a vedea tot traficul de pe segment. (i un switch se poate configura pentru a permite ca un port sa asculte traficul de la un alt port. Aceasta se numeste port mirroring . Cu toate acestea, aceasta configuratie este mai costisitoare decat cea cu hub-uri. Asa-numitele Computer Clusters necesit ca fiecare membru (computer) sa poat primi tot traficul care duce spre clustere. Un hub va face acest lucru pe cale naturala; folosirea unui parametru de punere n aplicare necesita trucuri speciale. n cazul n care utilizatori finali au acces la un parametru pentru a face conexiuni, de exemplu ntr-o sala de conferinte, un utilizator fara experiena, neglijent sau saboteur poate deactiva reteaua prin legarea mpreuna a doua port-uri, stabilind astfel o bucla. Aceasta situatie poate fi prevenita prin utilizarea unui hub; n cazul dat bucla va deconecta alti utilizatori de la hub, dar nu tot restul retelei. (De asemenea, situatia poate fi prevenita prin utilizarea unui switch care poate detecta si solutiona problemele cu buclele, de exemplu prin punerea n aplicare a protocolului numit Spanning Tree.)

3. Internetul
INTER-NETWORKING: Tehnicile de internetworkig (interpretat drept inter-networking) conecteaza intre ele doua sau mai multe retele sau segmente de retea, folosind dispozitive ce opereaz la nivelul 3 al sistemului de referinta OSI, cum ar fi un router. Orice interconexiune ntre retele publice, private, comerciale, industriale sau guvernamentale poate fi numita "internetworking". n practica actuala, retelele interconectate folosesc nivelul Internet Protocol (IP). Exist trei tipuri de retele internetwork, n functie de cine le administreaza si cine are acces la ele:

Intranet Extranet Internet

Retelele de tip intranet si extranet pot avea sau nu si acces la Internet. Daca ele sunt conectate la Internet, atunci ele trebuie sa fie protejate mpotriva accesului neautorizat din Internet. Internetul nu este considerat parte constituenta a unui intranet sau extranet. Totusi el poate servi ca portal de acces la unele poriuni din extranet. Internet-ul reprezint mai mult dect o reea uriaa de calculatoare. El constituie o reea de reele (comerciale, militare, academice, universitare, educaionale etc. ), fiind, in plus, un mediu informaional imens ce ofer servicii si resurse din cele mai diverse baze de date, biblioteci - dar si o nebanuita comunitate de persoane din cele mai diferite domenii ale vietii economico-sociale. O definitie succinta a Internet-ului poate fi formulata astfel: un numar foarte mare de calculatoare raspandite in toata lumea, legate intre ele pentru stocarea, partajarea si directionarea diverselor tipuri de informatii. La inceput reteaua avea scopul de a servi programele de cercetare si de a rezolva orice problema legata de calculatoare. Usurinta cu care se pot distribui informatii dar mai ales usurinta cu care orice utilizator poate avea acces la informati, a facut din Internet un mediu de nelipsit. Sunt distribuite informatii de orice tip, incepand cu programe de invatare a utilizarii microcalculatoarelor, continuand cu lectii de insusire a cunostinteleor din cele mai diverse domenii, stiri , baze de date imense, cotatii la bursa, oferte de locuri de munca, legislatie, retete medicale, muzee virtuale si chiar rete culinare.

Internet-ul este in acelasi timp o uriasa biblioteca, un instrument de corespondenta rapida, un nou mediu de publicare si un mijoc de difuzare mondial al informaticii. Modul de acces este simplu interactiv si inlatura discriminarea geografica. Revenind la definitia o retea de retele trebuie spus ca toate retelele LAN, MAN si WAN pot fi conectate intre ele prin legaturi rapide si performante. Legatura poate fi stabilita prin satelit, prin linii analogice dedicate, circuite de comnunicatii digitale, unde radiofonice etc. Istoria Internetului Inceputurile Internet se situeaza in anii 60. Astfel in 1967 Bob Taylor a lucrat la ARPA (Advanced Research Project Agency ), a avut ideea de a lega impreuna intr-o retea redundanta, bazata pe pachete toate calculatoarele de la universitatile importante participante la programele agentiei. Astfel se realizeaza in 1969 prima conexiune la distanta intre doua calculatoare, ARPA experimentand o retea de comutare de pachete, bazata pe linii telefonice, intre Stanford Research Institute si University of California din Los Angeles. In acest fel ia nastere ARPANET ( Advanced Research Project Agency Network). In perioada anilor 70 s-au adus o serie de modificari in sensul imbunatatirii comunicatiilor, cea mai importanta fiind elaborarea unor seturi de reguli (protocoale), ce au asigurat o comunicare intre calculatoare la un nivel mai bun ce a adus viteza de tranmitere la 50Kbps . Anul 1977 a marcat adaugarea la retea e-mail, iar putin mai tarziu in 1979, s-a adaugat USENET o retea virtuala de stiri, servicii ce au largit considerabil aria de utilizare si au oferit o noua orientare in evolutia retelei. La inceputul anilor 80 datorita traficului extrem de ridicat de informatii si din ratiuni de securitate a datelor cu caracter militar ARPAnet se divide in doua sedimente:MILnet o retea militara si ARPAnet o retea civila ce continua cercetarile asupra retelelor si orientata pe schimbul nelimitat de informatii. Anul 1982 marcheaza reunirea principalelor retele: ARAPnet, MILnet, NSNET, BITNET (Because Its Time NETwork - aparuta in mediul universitar), USENET (aparuta tot in mediul universitar, dar care ofera si o serie de servicii comerciale) si altor retele luand nastere Internet, sub denumirea Internetwork Sistem (sistem interconectat de retele). Evolutia Internet este marcata in continuare de adaugarea de noi servicii: serviciul de informare GOPHER, serviciul de transfer de fisier FTP, serviciul World Wide Web etc. Ziua de 1 ianuarie 1983 marcheaza trecerea de la protocolul NCP ( Network control Protocol) la TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol). Numarul calculatoarelor conectate la reeaua Internet a crescut apoi rapid de la un an la altul: 1024 in 1984 , 5089 in 1986, 28000 in 1987 si 130000 in 1989. In anii 90 Internetul s-a dezvoltat mult, nu numai ca volum de informatii si servicii permanent accesibile, dar si ca numar de utilizatori . Anul 1991 este momentul in care National Science Foundation, care superviza modul de operare pe Internet a ridicat restrictiile impuse de domeniul comercial, ceea ce a produs o adevarata explozie in cresterea in numarul calculatoarelor conectate: 992000 in 1992, 1776000 in 1993. In 1993 Casa Alba deschide o cutie postala Internet (president@whitehouse.gov).

In anul 1994 marcheaza realizare primelor transmisii audio si video prin Internet. In fiecare luna se conecteaza la Internet peste un milion de noi utilizatori. Internet Society estimeaza ca aproximativ 115 tari dispun de o conexiune la reteau informatica mondiala. Numarul de calculatoare gazda conectate la retea depasea 3,2 milioane in anul 1994, cel al utilizatorilor era apreciat la 20-30 milioane. Potrivit Comupter Industry Almanac Inc., numarul utilizatorilor a ajuns la sfarsitul anului 1980 la 150 milioane. Numai in SUA aproape 67 de milioane de utilizatori adica aproape 51% din total. Romania, desi a aparut relativ tarziu in peisajul comunicatiilor globale, a marcat o crestere impresionanta intr-un scurt interval de timp: de la 15 calculatoare gazda (host) in februarie 1993 la 2727 calculatoare gazda in ianuarie 1996 si 26362 calculatoare gazda in februarie 1999. Internet-ul nu este proprietatea cuiva, nu exista nici o companie care sa impuna reguli. Desigur, fiecare componenta este proprietatea cuiva, dar reteaua ca intreg nu are un patron este un sistem care isi mentine integritatea datorita intereselor mutuale, desi numarul organizatiilor depaseste 50 de mii. Internet-ul este o retea descentralizata, uneori chiar anarhica, dar fara aceasta descentralizare nu s-ar fi ajuns la o cresterea si dezvoltarea ei spectaculoasa. Conectarea la Internet Sunt patru moduri principale de conectare la Internet : conexiunea permanenta (permanent connection), conexiunea directa pe linie telefonica (dial-in direct connection), conexiunea ca un terminal pe linie telefonica (dial-in terminal connection), conexiune de tip posta electronica (e-mail connection). Conexiunea permanenta presupune existenta unei linii dedicate intre domiciliul utilizatorului si subreteaua Internet Service Providers (care pune la dispozitie accesul) sau inchirierea unui tronson special pentru legarea directa la Internet. Este modalitatea cea mai buna de conectare din punct de vedere al vitezei si calitatii transmisiei, dar este si cea mai scumpa. In special institutille de invatamant inchiriaza un tronson pentru conectarea la Internet pe care-l pun la dipozitie cadrelor didactice si studentilor prin intermediul retelei locale de calculatoare, dar si marile institurii publice si firmele mai uzeaza de acest tip de conexiune. Conexiunea directa pe linie telefonica. Unii furnizori de servicii permit legarea prin intermediul unui modem pe o linie telefonica, la calculatorul lor si prin intermediul acestuia, acces direct la Internet. Calculatorul utilizatorului va functiona identic ca un calculator host (gazda ) din reteaua Internet. Este o legatura temporara pentru ca schimbul de date, intre calculatorul utilizatorului si cel care este conectat la Internet, se poate realiza numai cand legatura telefonica este activa, dar taxa de instalare scazuta si cea de transmisie fac ca acest tip de conexiune sa fie cel mai des intalnit . Conexiunea ca terminal pe linie telefonica. Pentru cei ce dispun de resurse financiare mai reduse, este o modalitate eficienta de acces la Internet. Conexiunea se face tot pe linie telefonica, cu ajutorul unui modem si apeland la un furnizor de servicii. Dupa realizarea conectarii, calculatorul functioneaza ca un terminal, el nefiind legat direct la Internet. Toate programele rulate se desfasoara pe calculatorul furnizorului de servicii. Datorita acestei situatii, pentru a transfera fisierele pe calculatorul utilizatorului, ele trebuie mai intai copiate pe

calculatorul furnizorului de servicii si abia apoi, utilizand comenzile de transfer de date proprii progamului de comunicatie, se pot copia pe sistemul utilizatorului. Conexiunile temporare se stablilesc in functie de nevoi. Utilizarea lor se factureaza in functie de distanta si de durata utilizarii, putandu-se astfel folosi atat linii analogice cat si linii digitale. Conexiunea de tip posta electronica. Cei aflati in aceasta situatie pot transmite mesaje e-mail in Internet si primi acelasi gen de mesaje de la orice utilizator Internet, pot adresa si receptiona mesaje pentru grupurile de dialog USENET. Majoritatea furnizorilor de servicii au oferit la inceput utilizatorilor doar servicii la posta electronica, dar pe masura evolutiei Internet, acest tip de conexiune a inceput sa ofere mult prea putin in raport cu facilitatile Internet.

O modalitate mai putin folosita in omania este conectarea la Internet prin intermediul reteleor CATV. Pentru conectare este nevoie de u modem de cablu, vitezele de transfer fiind foarte mari: 10Mbps.Un asemenea tip de legatura se foloseste in special de companiile cu volum mare de trafic . Ultimii ani au permis si recurgerea la un nou tip de conectare : conectarea de tip VSAT prin intermediul antenelor de satelit. Sistemul de posta electronica Posta electronica (e-mail) este cea mai cunoscuta facilitate a Internet-ului.Marea majoritate a utilizatorilor Internet folosesc posta electronica datorita modului ieftin si comod de transmitere a mesajelor . Fiecare instituie sau firma care este nod la Internet detine un server de posta electronica. In afara avantajului gazduirii masajului un timp indelungat pe server-ul de posta, mai importanta, este posibilitatea receptionarii mesajelor si atunci cand calculatorul dumneavoastra este inchis sau nu este conectat la Internet. Pentru lucrul cu e-mail sunt disponibile mai multe programe : UNIX Mail programul de posta electronica folosit sub sistemul de operare UNIX; Microsoft Exchange program de posta electronica sub sistemul de operare WINDOWS 95; Netscape Mail- program de e-mail incorporat in Netscape Communicator, dar care poate fi utilizat si pe sistemele de operare UNIX, Windows 3.1., Windows 95, OS /2 etc. Microsoft Outlook Express pentru Windows 98 si Windows NT.

Cand se trimite un mesaj prin Internet, cea mai mare atentie trebuie acordata domeniului (denumirea calculatorului) care colecateaza mesajele postale pentru persoana caruia ii este destinat. Utilitarul FTP Utilitarul FTP (File Transfer Protocol) este un program care permite transferul de fiiere intre doua calculatoare cuplate la Internet. Iniial FTP lucra prin intermediul liniilor de

comanda, ulterior prin programul Gopher s-a permis lucrul cum meniuri. In prezent, FTP a fost incorporat in browserul Web. Cel mai folosit browser Web este Internet Explorer. Principalele comenzi din FTP sunt : Cd - schimba directorul implicit pe calculatorul aflat la distanta ; Bin - stabileste modul de transfer binar ; Asc - stabileste modul de transfer ASCII; Get - copie fisierul de pe calculatorul aflat la distanta ; Put - copie fisierul pe calculatorul aflat la distanta ; Mget - copie mai multe fisiere ( folosind specificatori care contin caracterele de pe calculatorul aflat la distanta ? si *); Mput - cope ai multe fisiere pe calculatorul aflat la distanta ; Pwd - indica directorul curent al calculatorului server ; Lcd - schimba directorul curent al calculatorului client .

World Wide Web World Wide Web (WWW) a fost relizat in 1989 la Centrul European de Studii Nucleare din Genva, dar succesul s-a inregistrat abia in 1993, cand programul client Mosaic i-a conferit o mare simplitate de utilizare precum si functionalitate multimedia. World Wide Web este instrumentul Internet cel mai des utilizat. Pentru a folosi World Wide Web este nevoie de un browser Web, adica de un program care afseaza documente Web . World Wide Web ofera fotografii si sunete , precum si un sortiment foarte bogat de informatii sub forma de text . Numarul serverelor WWW creste continuu . Fiecare cuprinde un numar mare de documente hipermedia cu texte, sunete si imagini. Clientii WWW dialogheaza cu serverele prin protocolul HTTP (Hypet Text Transfer Protocol). HTTP-ul este setul standard de comenzi ce permite comunicarea pe Internet . Fara HTTP browser-ul pe care il folosesti nu ar ti daca informatia care a venit este HTML sau un document, un program sau un mediu VRLM. Fiecare pagina Web are o adresa unica, numita Universal Resource Locator (URL). URL-ul specifica modul in care clientul trbuie sa acceseza pagina, numele calculatorului pe care se afla, subdirectorul si numele fisierului pagina. Spre exemplu URL-ul http://www.site.ro/home/index.html specifica pagina index.html, stocata in directorul home pe calculatorl gazda www.site.ro. Prefix-ul http:// stabileste ca este vorba despre solicitarea unei pagini Web si ca browser-ul trebuie sa o afiseze.

Bibliografie :

Arhitectura Calculatoarelor Personale si Sisteme de Operare Specifice , Lect. Univ. Dr. Cezar Botezatu , George Carturasu , Doru Chetrariu Curs Arhitectura calculatoarelor www.wikipedia.org Retele de calculatoare www.referate.ro