Curs OCER - Bun

OPERATOR
CALCULATOR,
ELECTRONIC SI
RETELE
Formator: MUSTACA Delia
2015
Operator Calculator, Electronic si Retele
CUPRINS
MODULUL I. Microsoft Windows ................................................................................................ 3

MODULUL II. Microsoft Word ................................................................................................... 22
MODULUL III. Microsoft Excel .................................................................................................. 44
MODULUL IV. Microsoft PowerPoint ........................................................................................ 74
MODULUL V. Microsoft Access ................................................................................................. 91
MODULUL VI. Internet ............................................................................................................. 117
2
Centrul pentru Formare Profesionala si Dezvoltare Regionala
MODULUL I. Microsoft Windows
1. Introducere
Tehnologia informatiei -> reprezinta normele si procedeele de colectare, memorare,

transmitere si prelucrare a datelor, in vederea obtinerii rezultatelor scontate, cu ajutorul
calculatorului electronic.
Ce este un PC ?
Calculatorul
 este un echipament electronic ce permite prelucrarea automata a datelor sau
realizarea unor sarcini, cum ar fi calculele matematice sau comunicatiile
electronice, pe baza unor seturi de instructiuni, numite programe.
Programele
 sunt seturi de comenzi sau instructiuni, ce se executa intr-o anumita ordine, care
sunt culese si procesate de componentele electronice ale calculatorului, rezultatele
fiind stocate sau transmise componentelor periferice, cum ar fi monitorul sau
imprimanta.
Este de remarcat faptul ca din ce in ce tot mai multe elemente importante din
arhitectura unui calculator au capatat individualitate, pastrandu-si bineinteles integrarea
in sistem, prin acest lucru urmarindu-se posibilitatea upgrade-urilor fara a se inlocui
intregul calculator. Astfel acestuia i se poate conferi titulatura de sistem de calcul.
Hardware
 ansamblul elementelor fizice si tehnice cu ajutorul carora datele se pot culege, verifica,
transmite, stoca si prelucra, suporturile de memorare a datelor precum si echipamentele
de redare a rezultatelor - reprezinta componentele ce pot fi practic atinse.
 Partea hardware cuprinde: memoria care stocheaza datele si instructiunile ce permit
calculatorului sa functioneze, unitatea centrala de procesare (CPU) care duce la
indeplinirea instructiunilor, unitatea BUS care conecteaza partile componente ale
computerului, unitatile de intrare, ca de exemplu tastatura si mouse-ul, care permit
user- ului sa comunice cu computerul, unitatile de iesire, ca de exemplu
imprimanta si monitorul, care permit computerului sa afiseze informatiile cerute de
user, si altele.
Software
 ansamblul programelor, procedurilor, rutinelor care controleaza functionarea corecta si
eficienta a elementelor hard; exista sub forma de concepte si simboluri.
 Resurse software: programe de sistem, utilitare sau de aplicatie - limbaje de programare,
programe utilitare, sisteme de gestiune a informatiei (Oracle, Access), programe de
grafica (Corel, Adobe PhotoDeluxe), editoare de text (Word), calcul tabelar (Excel),
3
prezentari electronice (PowerPoint), proiectare asistata, programe de contabilitate,

antivirus, comunicatii - exprimate in limbaj masina.
Componente
Placa de baza
Este componenta hardware care asigura interconectarea

functionala (impreuna cu sistemul de operare) si fizica dintre toate
componentele a unui sistem de calcul.
Microprocesorul
(CPU – central processing unit sau Unitatea centrala de procesare)
 Este componenta hardware ce poate

decodifica, interpreta si in cazul in care le recunoaste, executa instructiuni
cuprinse in fluxul de date ce ii este destinat.
 Este singura componenta care poate recunoaste si executa
instructiunile din programe.
Caracteristici:
1. Microprocesoarele au anumite caracteristici care le confera performanta:
- viteza de lucru, data de viteza ceasului;
- capacitatea de memorie pe care o poate aloca la un moment dat;
- setul de instructiuni pe care le poate executa;
- capacitatea registrilor de lucru;
- tipul constructiei.
2. Marimea cuvantului (capacitatea de memorie direct adresabila: 16 biti, 32 biti, 64 biti).
3. Setul de instructiuni predefinite.
MEMORIA
 In configuratia unui sistem de calcul intalnim doua mari tipuri de memorii – RAM si
ROM.
1) Memoria interna (RAM=random acces memory si ROM=read only memory).

- Memoria interna este zona de stocare temporara a datelor intr-un calculator.
- Termenul memorie este folosit pentru a desemna cipurile reale capabile sa pastreze
datele. Deoarece calculatorul recunoaste numai doua stari, datele supuse prelucrarii sunt
transformate in siruri de cifre O si 1, indiferent in care dintre cele doua tipuri de
memorie, RAM sau ROM se afla.
Memoria RAM - > este o memorie volatila (se pierde la oprirea calculatorului), poate fi atat
citita cat si modificata si este folosita pentru stocarea programelor si datelor, fiind considerata
principala memorie de lucru a calculatorului.
- Poate fi de mai multe feluri: FPM-RAM (fast page mode), EDO-RAM (extended
data output), SD-RAM (syncronous dynamic), RD-RAM, DD-RAM si altele.
- Un important mod de a le deosebi este prin viteza lor de a accesa datele. Fata de
4
RAM, ROM este memoria care poate fi doar citita nu si alterata, si nu poate fi stearsa.
Se deosebesc doua tipuri de memorie: SRAM(Static Ram) si DRAM(Dynamic Ram) .
Tipurile de memorie DRAM sunt: FPM (Fast Page Mode), EDO(Extended Data Out) ,
SDRAM (Synchronous DRAM) . Cele mai rapide sunt SDRAM-urile, fiind si cele mai noi ,
oferind timpi de acces mici (8ms).
2) Memoria externa este cea care pastreaza datele si informatiile chiar dupa
inchiderea calculatorului si poate fi transportata. Aceasta poate fi stocata pe hard disk,
floppy disk, CD-ROM, benzi magnetice etc.
Memoria externa sau memorie secundara este utilizata in situatiile in care este depasita
capacitatea de stocare in memoria interna sau in situatiile in care se doreste stocarea datelor si
programelor. Memoria externa este legata de dispozitivele de intrare-iesire reprezentate prin
diferitii suporti de stocare a informatiei prezentati anterior.
3) Memoria cache este un mecanism de stocare de mare viteza. Poate fi o sectiune

rezervata din memoria principala, sau un dispozitiv independent. Uneori este incorporat
in arhitectura microprocesorului (de exemplu la calculatoarele Pentium).
Masurarea memoriei
Cunostinte necesare: cunoasterea unitatilor de masura folosite pentru memorie: bit, byte,
KB, MB, GB, TB.
Reprezentarea in memorie a datelor/informatiilor se realizeaza la nivel de:
- byte (octet);
- cuvant de memorie = doi bytes (16 biti);
- cuvant dublu = patru bytes (32 biti);
- cuvant cvadruplu = opt bytes (64 biti);
Bit-ul (binary digit - cifra binara) reprezinta cea mai mica unitate de date ce poate fi
reprezentata si prelucrata de catre calculator. Succesiunea de 8 biti se numeste byte sau octet,
fiind cea mai mica unitate de date ce poate fi reprezentata si adresata de catre memoria unui
sistem de calcul.
Deoarece datele reprezentate in memorie ocupa o succesiune de bytes, acestea sunt
exprimate in multiplii unui byte astfel:
1 kilobyte (kB) = 1024 bytes
1 megabyte (MB) = 1024 kbytes
1 gigabyte (GB) = 1024 Mbytes
1 terrabyte (TB) = 1024 Gbytes
1 petabyte (PB) = 1024 Tbytes
1 exabyte (EB) = 1024 Pbytes
Dispozitive periferice
Din punct de vedere al tipului de operatie de intrare-iesire pe care dispozitivul periferic il

poate realiza, acestea se pot grupa astfel:
– dispozitive periferice de intrare - care asigura introducerea informatiei in sistemul de
calcul;
– dispozitive periferice de iesire - care asigura transmiterea informatiilor prelucrate din
sistemul de calcul;
– dispozitive periferice de intrare-iesire - care permit atat introducerea, cat si scoaterea
datelor in/din memorie.
5
Din categoria dispozitivelor periferice de intrare-iesire date fac parte unitatile de hard
disc si de disc flexibil (discheta) care intra in dotarea oricarui PC – memorii externe sau
suplimentare.
A) Unitatile de intrare
 acestea pot fi: tastatura, mouse, scanner, joystick, camera digitala, light pen, etc.,
permit celui ce opereaza computerul (user-ul) sa comunice cu acesta.
TASTATURA
 este un periferic de intrare a datelor in calculatoare asemanator cu tastatura unei masini
de scris pentru imprimarea pe hartie informatiei. Ea reprezinta un dispozitiv, de obicei,
electro mecanic, ce include un set de taste, un microprocesor specializat si alte circuite
electronice aferente. Se conecteaza la calculator prin cablu.
Tipuri de taste
- tastele caracter
- tastele sageti
- tastele functie
- tastele cu actiune bine definita
- tastele de „alternare“ a tastaturii
- tastele de setare a modului de lucru
- blocul numeric.
SCANNER
 sunt niste dispozitive ce permit “scanarea” documentelor si salvarea lor in format digital
in calculator, sub diferite extensii (JPG,GIF,BMP,PDF etc.).
Ele au diferite rezolutii de scanare (ce afecteaza calitatea imaginii scanate) si pot include
adaptoare de transparenta (pentru scanarea filmelor de aparat foto developate si diapozitivelor).
Ele pot si conectate atat pe interfata LPT (1) a calculatorului, cat si pe porturile USB.
TRACKBALL (bila rulanta)
 Este un dispozitiv de intrare ce poate fi considerat un mouse asezat pe spate: mutarea

cursorului se poate face prin rotirea bilei cu ajutorul degetelor sau palmelor.
 Avantajul principal fata de mouse este acela ca nu necesita o suprafata de lucru, putand fi
asezat oriunde.
TOUCHPAD
 Este o mica suprafata sensibila la atingere. Deplasarea pointer-ului pe ecran se face prin
mutarea degetului peste pad.
JOYSTICK
 maneta care se misca in toate directiile controland deplasarea pointerului. Este similar
unui mouse, cu deosebirea ca la mouse miscarea cursorului inceteaza odata cu
deplasarea, pe cand la joystick cursorul continua sa se deplaseze in directia in care este
indreptat joystick, incetand cu revenirea la pozitia initiala.
 Este folosit mai ales pentru jocurile pe calculator.
6
LIGHT PEN (creion luminos)

 dispozitiv asemanator unui mouse, care foloseste un detector sensibil la lumina pentru
selectarea obiectelor de pe un ecran de afisare prin punctarea directa.
B) Unitatile de iesire
 sunt acele unitati cu ajutorul carora computerul comunica utilizatorului rezultatele
procesarii sale: monitoare, imprimante, boxe, proiectoare etc.
MONITORUL
Primele generatii de monitoare au fost de tip digital , primind de la calculator

toata informatia necesara afisarii sub forma de semnale TTL aparand apoi monitoarele
analogice din ce in ce mai constructive. S-a diversificat oferta , perfectionandu-se
tehnologiile cristalelor lichide, plasma sau altele .
IMPRIMANTA
Imprimantele sunt dispozitivele opuse scannerelor, care pot tipari imaginile/textul din
formatul digital al calculatorului pe hartie.
Exista mai multe tipuri de imprimante, in functie de metoda de tiparire:
- Imprimantele cu jet de cerneala, cu cartus cu cerneala (sau chiar mai multe de diferite
culori). Acestea pot fi atat color, cat si alb-negru;
- Imprimantele cu laser, care folosesc laserul pentru a imprima cu ajutorul unui cartus de
praf special, numt “toner”;
- Imprimantele matriceale, cu “ace” si “panglica”, ce sunt folosite pentru imprimare;
- Imprimantele termice, ce folosesc o hartie speciala sensibila la caldura pentru a realiza
imprimarea.
C) Unitatile de intrare/iesire
 sunt acele unitati care pot prelua date sau informatii si in acelasi timp pot transmite
date sau informatii: modem, placile de sunet sau imagine, touch screen, etc.
Dispozitive de stocare
Hard Disk-ul
Hard disk-ul este singura parte mecanica, esentiale pentru functionare care, la ora
actuala, mai face parte dintr-un calculator modern.
Din aceasta cauza, ea este si cea mai inceata – in comparatie cu restul componentelor
PC-ului (desigur, excludem floppy-ul si unitatea CD-ROM, care nu se folosesc continuu).
 In interiorul cutiei unui hard disk se gasesc unul sau mai multe discuri (platane) de
aluminiu, un motor si un sistem de magneti si electromagneti, toate controlate de
un mic procesor si inchise aproape ermetic intr-un mediu cu o puritate foarte mare.
Floppy Disk-ul, CD-ROM, DVD-ROM, USB stick, etc.
Performanta calculatorului
Structura unui calculator presupune existenta componentelor hard si soft, deci

performantele in functionarea sa sunt date de cele obtinute de fiecare dintre acestea.
Cativa factori de ordin tehnic, care pot influenta performantele computerului:
7
- viteza procesorului;
- dimensiunea memoriei RAM;
- dimensiunea Hard-disk-ului;
- dimensiunea memoriei cache;
- viteza de transmitere a datelor pe magistrala de date.
Introducere in sistemul de operare Windows
Calculatorul reprezinta pentru omul modern un instrument de lucru dintre cele mai utile
in toate domeniile de activitate, fiind chiar indispensabil. Exista lucrari care nu pot fi realizate
fara ajutorul computerului.
Nu exista domenii de activitate economica, sociala sau politica in care sa nu fie semnalata
existenta computerului personal (P.C.)
Cu ajutorul lui se pot edita carti, se pot ordona, dupa diverse criterii, multimile cu care se
opereaza sau se poate tine contabilitatea pentru zeci sau sute de beneficiari.
Calculatorul este prezent si in munca de secretariat fiind utilizat in principal in activitatea
de editare a documentelor, a corespondentei sau a numeroase inscrisuri de mai mica sau mai
mare amploare.
Calculatorul poate fi utilizat datorita celor doua componente fundamentale si anume:
1. HARDWARE (HARD) reprezinta partea fizica a unui computer;
2. SOFTWARE (SOFT) este compus din programe care asigura functionarea tuturor
componentelor hardware-ului.
Prin programe se comunica procesorului prin calculator regulile nou formulate.
O parte din programe sunt comune tuturor calculatoarelor personale, si se numesc
SOFTWARE DE BAZA care are ca cea mai importanta componenta SISTEMUL DE
OPERARE.
Sistemul de operare asigura comanda si coordonarea ansamblului de programe. Cu
ajutorul sistemului de operare se pot crea fisiere, se pot grupa in directori sau subdirectori se pot
copia, sterge sau transfera documente dintr-un fisier in altul, dintr-un director in altul.
Un program deosebit de eficient este WINDOWS, care s-a impus prin faptul ca
inlocuieste textele cu desene, numite ICON (icoana).
Prin lansarea sistemelor WINDOWS 3.0 si WINDOWS 3.1, firma MICROSOFT a
schimbat pentru totdeauna lumea calculatoarelor personale compatibile IBM-PC. MICROSOFT
a pus la indemana milioanelor de utilizatori o interfata grafica prietenoasa, usor de folosit.
Sistemul WINDOWS, desi a fost privit mai mult ca element distractiv, ca o joaca si nu ca un
instrument de lucru pentru utilizatorii seriosi, el a devenit standardul pentru compatibilitatea soft
si hard.
Odata cu lansarea sistemului WINDOWS “95, firma MICROSOFT a schimbat din nou
lumea calculatoarelor personale, modificand esential aspectul si modul de lucru.
MICROSOFT a dedicat ani de zile cercetarilor intense pentru a face ca noul sistem de
operare WINDOWS “95 sa fie mai usor de invatat si de folosit decat sistemele de operare
precedente. Noii utilizatori ai acestui sistem pot lansa programe, pot crea documente si, in
general, pot deveni productivi mult mai usor de cat in cazul precedentelor versiuni WINDOWS.
Urmatoarele versiuni de Windows, dintre cele mai cunoscute sunt: Windows NT,
Windows 98, Windows Me (Millennium), Windows 2000, Windows XP, Windows Vista,
Windows 7, Windows 8 si Windows10.
8
Operarea corecta la nivel elementar in Windows
Pornirea calculatorului
Pornirea sistemului de calcul se face dupa ce acesta a fost conectat la o sursa de tensiune,
iar toate perifericele au fost conectate.
Ordinea corecta de cuplare a unui sistem de calcul este urmatoarea:
1. Se porneste monitorul din butonul Power
2. Se apasa butonul Power al sistemului de calcul
3. La nevoie, in functie de sistemul de operare instalat pe sistemul de calcul, se introduc
elementele de autentificare: User name si Password.
Inchiderea corecta a calculatorului
Oprirea corecta a sistemului de calcul se face numai dupa oprirea sistemului de operare,
care presupune in primul rand oprirea tuturor aplicatiilor si programelor care sunt in functiune.
Ordinea cronlogica a activitatilor, pentru un calculator cu sistem de operare Windows
este urmatoarea:
1. Oprirea sistemului de operare folosind meniul butonului Start si alegerea optiunii Shut
Down...
2. Din fereastra de dialog lansata se alege optiune Shut Down (sau Turn Off – pentru Windows
XP).
3. Daca este nevoie (pentru tipurile mai vechi de sisteme de calcul) se apasa butonul Power al
calculatorului
4. Dupa oprirea sistemului de calcul se apasa butonul Power al monitorului (daca acesta nu se
alimenteaza de la sistemul de calcul).
Repornirea calculatorului
Repornirea sistemului de calcul este necesara in situatia cand se impune acest lucru
(sistemul de operare solicita intr-o fereastra de diaog confirmarea actiunii), ca urmare a
modificarilor soft sau a unor configurari produse asupra sistemului de calcul.
Modificarile soft se refera atat la adaugarea cat si la inlaturarea diferitelor programe sau aplicatii.
Ordinea cronlogica a activitatilor de repornire a calculatorului cu sistem de operare
Windows este asemanatoare cu cea de oprire, cu singura diferenta ca se alege optiunea Restart.
1. Alegerea optiunii Restart. din meniul butonului derulant din dreptul Shut Down.
2. Din fereastra de dialog lansata se alege optiunea Restart.
Informatii referitoare la sistemul de baza al calculatorului
De exemplu: sistemul de operare, tipul

procesorului, memoria RAM instalata, etc.
Pentru vizualizarea informatiilor referitoare la
sistemul de calcul si sistemul de operare instalat pe acesta
se pot folosii doua variante:
a) Varianta 1
- se apeleaza icon-ul (pictograma) Computer de pe
desktop folosind butonul functiilor speciale al mouse-ului
(de regula butonul din dreapta).
- din meniul derulant afisat se alege optiunea Properties
9
b) Varianta 2
- din meiul butonului Start apoi Control Panel
- din fereastra Control Panel se alege System and Security, apoi optiunea System.
Aici pot fi consultate cateva date referitoare la sistemul de operare si sistemul de calcul.
De exemplu:
- sistemul de operare este de tipul Windows 7.
- sistemul de calcul este realizat cu un procesor Intel Dual Core, care lucreaza la o frecventa de
2,1 GHz si dispune de 2 G de memorie de tip RAM.
Folosirea functiei Help
Functia Help este folosita pentru a ajuta in invatarea (cunoasterea) diferitelor facilitati,
functii ale sistemului de operare Windows.
Se lanseaza in functiune prin apelarea optiunii Help and Support din meniul butonului
Start. Aveti posibilitatea de cautare rapida oferita de zona Search Help. In aceasta situatie este
nevoie sa se introduca in limba engleza numele funtiei, utilitatii cautate.
Lansarea functiei Help se mai poate face si prin apasarea tastei (functie) F1.
Mediul Desktop
Lucrul cu pictograme
10
Selectarea si mutarea pictogramelor. Recunoasterea pictogramelor de baza de pe desktop.

Crearea unui shortcut.
Sistemul de operare Windows este extrem de flexibil. Cel mai usor mod de a-l utiliza este
de a puncta din loc in loc cu ajutorul mouse-ului. Se pot indica cu ajutorul mouse-ului comenzi
de meniu, pictograme de program (icon), selectari rapide pe desktop sau butoane din bara de
instrumente.
Simbolurile grafice prezente pe ecran pentru declansarea diverselor activitati se numesc
pictograme sau icon-uri.
Pictograma reprezinta o cale scurta (shortcut) de ajungere la adresa fiserului executabil al
programului care se doreste a fi lansat in executie. Pictogramele pot fi create si pentru
directoarele (foldere) si/sau fisierele care se gasesc in structura discului fix.
Pictogramele sunt reprezentate prin mici simboluri grafice, prestabilite pentru majoritatea
programelor sau la alegere dintr-o biblioteca (colectie).
Aranjarea pictogramelor se poate face prin accesarea intr-o zona libera a desktop-ului cu
butonul functiilor speciale al mouse-ului si alegerea variantei dorite: dupa nume, tip, marime,
data; sau autoaranjare care nu permite mutarea pictogramei in alta zona a desktop-ului.
Simbolurile sunt insotite de un nume care se pozitioneaza sub acestea si care poate fi
editat la alegere.
Sistemul Windows prezinta urmatoarele icon-uri:

- Computer – ofera acces la unitatile de disc ale calculatorului;
- Control Panel - permite diverse configurari ale calculatorului;
- Network – permite vizualizarea calculatoarelor conectate intr-o retea si accesul la
resursele acestora: unitatile de disc, fisiere, imprimante si echipament de comunicatie.
- Internet Explorer – permite o utilizare facila a Internet-ului, evident cu conditia ca
sistemul de calcul sa fie conectat la Internet.
- Recycle Bin – „lada de gunoi“ a sistemului de operare. Acest program capteaza toate
datele care au fost sterse numai prin metode ce tin de Windows.
Restaurarea datelor, in acelasi loc de unde au fost sterse, se poate face cu ajutorul optiunii
Restore. Stergerea datelor din Recycle Bin se face prin selectarea optiunii Empty Recycle Bin,
disponibila prin accesarea iconului cu butonul functiilor speciale al mouse-ului
Crearea unui SHORTCUT

Una din metodele de creare a unui shortcut (o cale scurta care un fisier sau folder) pe
suprafata desktop-ului este urmatoarea:
1. Se micsoreaza eventualele ferestre deschise pentru a putea avea acces la suprafata desktop-
ului;
2. Se actioneaza cu butonul functiilor active al mose-ului intr-o zona libera a desktop-ului;
3. Se actioneaza cu butonul functiilor speciale al mouse-ului. mpentru activarea meniului
contextual;
11
4. Se alege optiunea New Shortcut;

5. In fereastra se va scrie calea pana la fisierul ce se va accesa prin aceasta pictograma. Daca nu
se cunoaste calea, se apasa butonul Browse pentru a se putea alege calea in care se gaseste
fisierul executabil fara tastarea adresei caii de acces.
Lucrul cu ferestre
Recunoasterea diferitelor parti componente ale unei ferestre: bara de titlu, bara de instrumente,
bara de meniuri, bara de start, bara de derulare etc.
Programele create pentru utilizarea sub controlul sistemului de operare Windows se

numesc aplicatii Windows. Fiecare aplicatie pornita lucreaza in propriul sau spatiu de
ecran, numit fereastra.
a) Categorii de ferestre:
De grup - Sunt acele ferestre in care se gasesc adunate pictograme destinate lucrului cu diverse
programe si pictograme ale folder-elor.
De aplicatie - Sunt ferestrele in care se desfasoara activitatea programelor.
De document- Fereastra de document se afla in interiorul ferestrei de aplicatie si este zona in
care utilizatorul poate lucra cu acel program.
De dialog -Fereastra se deschide pe ecran in situatiile in care utilizatorul trebuie sa confirme
anumite actiuni sau sa precizeze o optiune de lucru.
b) Elemente componente de baza ale ferestrelor (Windows XP) :
Bara de titlu – pastreaza titlul aplicatiei sau al documentului deschis in respectiva fereastra,
precum si pictograma corespunzatoare programului cu care s-a deschis fisierul. In plus, se
utilizeaza pentru deplasarea ferestrei prin tragere cu mouse-ul.
Chenarul (border) – margineste orice fereastra si serveste la redimensionarea ferestrei prin
tragere cu mouse-ul.
Meniul – este caracteristic ferestrelor de aplicatie si cuprinde optiunile de lucru corespunzatoare.
Acesta poate fi apelat cu ajutorul mouse-ului sau cu ajutorul tastaturii prin tastarea combinatiei
de taste: Alt+litera subliniata din denumirea meniului.
Barele de butoane utilitare – sunt elemente caracteristice interfetelor grafice. Majoritatea
optiunilor de meniu (comenzilor) au corespondent un buton grafic. Prin apasarea butoanelor se
obtin aceleasi efecte ca si la utilizarea comenzilor din cadrul meniurilor.
Campul de control – este o mica pictograma situata pe bara de titlu la extremitatea stanga. Se
acceseaza prin apasarea combinatiei de taste Alt+Space si conduce la un meniu pentru
manevrarea ferestrei active fara mouse.
Butoanele de control – se situeaza intotdeauna la extremitatea dreapta a barei de titlu. Acestea
sunt urmatoarele:
12
– Buton de minimizare – prin apasare, determina reducerea ferestrei sub forma de buton pe
taskbar. Fereastra se restaureaza (maximizeaza) de pe taskbar cu ajutorul butonului functiilor
active al mouse-ului.
– Buton de maximizare – mareste la maxim fereastra; aceasta se va extinde ocupand suprafata
maxima posibila. Locul acestui buton va fi luat automat de un nou buton de
restaurare a dimensiunii anterioare maximizarii ferestrei.
– Buton de inchidere – se utilizeaza pentru inchiderea ferestrei.
Barele de defilare (scroll bars) – sunt elemente care se genereaza automat pe latura de jos si pe
latura din dreapta a ferestrei in cazul in care dimensiunile acesteia sunt prea mici pentru a
permite vizualizarea completa a continutului ferestrei. Prin tragerea cursoarelor „lift“ ale barelor
se poate defila cu repeziciune prin continutul ferestrei respective.
Bara de stare – este o zona in partea de jos a ferestrei, in care se afiseaza informatii sumare
despre continutul sau activitatea desfasurata in fereastra la fiecare moment.
Caracteristica de baza a sistemului de operare Windows este definita de faptul ca
reprezinta un mediu de lucru multitasking, adica poate mentine in stare de functionare mai multe
programe (aplicatii) simultan.
O fereastra minimizata nu este inchisa, nu este oprita din functionare. Ferestrele se gasesc
(numai cu numele lor de aplicatie sau fisier) sub forma de butoane (de tip intrerupator –
apasat/neapasat) pe bara de sarcini (taskbar).
Prin apelarea cu butonul functiilor active al mouse-ului se aduce in campul de lucru (se
maximizeaza) oricare din aplicatiile exitente pe taskbar.
Organizarea fisierelor
Cunoasterea directorului de baza si structurii folderelor
Windows ofera aplicatia Windows Explorer pentru utilizatorii profesionisti. Windows

Explorer este un instrument soft pentru gestionarea fisierelor.
Informatiile cu care se lucreaza sunt stocate pe calculator in fisiere. Programele care se
folosesc la rezolvarea lucrarilor si la crearea documentelor sunt, de asemenea, fisiere. De aceea
este foarte important ca utilizatorul sa stie cum sa gestioneze fisierele si cum sa lucreze cu ele.
Sistemul de operare Windows organizeaza fisierele in directoare. In directoare se stocheaza atat
fisierele care sunt create de utilizator, cat si fisierele programelor.
Informatiile sunt memorate in directoare in acelasi mod in care sunt stocate la birou foile
de hartie. Asa cum la birou se poate crea un sistem organizat de stocare pentru a usura gasirea
hartiilor oricand sunt necesare, la fel se poate crea si pe calculator pentru a tine evidenta
fisierelor. Acest sistem consta in directoare cu nume, in care se depun fisierele, aranjate intr-un
mod logic pentru utilizator.
Cu ajutorul Explorer-ului se poate trece in revista aranjarea ierarhica a directoarelor si se
poate privi in fiecare, pentru a vedea fisierele stocate in ele. De asemenea, se poate utiliza
Explorer-ul la reorganizarea si gestionarea fisierelor si a directorilor. Se pot crea noi directori, se
pot copia si muta fisiere dintr-un director in altul, pe un floppy disc sau pe un alt calculator (daca
suntem intr-o retea); se pot redenumi si sterge fisierele si directorii, si alte activitati de gestionare
a fisierelor se pot executa.
De exemplu, daca a fost selectata unitatea locala C:\, de sub pictograma My Computer, se
va vedea o lista cu toate resursele calculatorului, incluzand floppy si hard discurile.
Directoarele (folder-ele) sunt locatii, organizate ierarhic (arborescent), pe discuri, in care
se gasesc informatiile (datele) sub forma de fisiere.
Folder-ele pot fi:
13
– create la instalarea unui program, care la randul lor contin (sub)directoare subordonate si
fisiere, ca informatii strict necesare functionarii normale a sistemului de calcul si a
aplicatiilor;
– create de utilizator, intr-o forma logica, pentru salvarea informatiilor introduse in sistemul de
calcul, in scopul gestionarii mai usoare a acestora.
Sistemul de operare Windows permite, prin intermediul aplicatiei Explorer, vizualizarea
structurii de directoare cuprinsa de catre fiecare disc.
Crearea unui director si a unui subdirector
Crearea unui director nou se poate realize cu una din metodele urmatoare:
- se pozitioneaza cursorul pe numele discului sau directorului in care se doreste formarea noului
subdirector;
- click dreapta pe acel disc/director si se apeleaza New -> Folder;
- se va tasta noua denumire a directorului.
Recunoasterea celor mai utilizate tipuri de fisiere intr-un director

De exemplu: fisiere de procesare text, fisiere cu foi de calcul, baze de date, prezentari,
imagini, etc.
Numele de fisiere sunt urmate de o grupare de 3 caractere, numita EXTENSIE.
Extensia indica tipul fisierului, iar utilizatorii cu mai multa experienta pot deduce din
extensie care este programul cu care respectivul fisier a fost creat.
Extensia se separa obligatoriu de numele fisierului prin semnul punct (.). Adica: nume-
fisier.extensie.
Exemplu: comunica.doc
Cateva exemple de extensii si aplicatiile care le genereaza sunt prezentate in urmatorul
tabel:
14
Redenumirea fisierelor si directoarelor

Pentru redenumirea fisierelor sau directoarelor se procedeaza asemanator.
a) Varianta 1
- se selecteaza fisierul (directorul);
- cu ajutorul butonului functiilor speciale al mouse-ului (click dreapta) se deschide meniul
contextual si se alege optiunea Rename;
- se tasteaza noua denumire si pentru confirmare se apasa tasta Enter.
b) Varianta 2
- se selecteaza fisierul (directorul);
- dupa selctare se efectueaza cu mouse-ul un nou click asupra numelui fisierului (directorului) ;
- se tasteaza noua denumire si pentru confirmare se apasa tasta Enter.
In acelasi fel se poate proceda si pentru redenumirea icon-urilor de pe suprafata de lucru
(desktop).
c) Varianta 3
- se selecteaza din meniul Organize, optiunea necesara, in acest caz Rename.
Copiere, mutare, stergere

Selectarea unui fisier individual sau parte a unui grup contiguu sau necontiguu.
- daca denumirile respective se afla pozitionate una sub alta, consecutiv (contiguu) deci, se tine
tasta Shift apasata si se apasa succesiv tasta directionala sageata in jos/sus sau
tasta Page Down/Up;
- daca denumirile sunt „presarate“ (negontiguu) pe lista (nu sunt consecutive), se tine mentine
tasta Ctrl apasata si se da cate un clic pe fiecare nume care trebuie selectat.
Folosirea functiilor Copy si Paste

Copy – Paste pentru a muta sau duplica fisiere in cadrul unui director (folder).
Copierea unui fisier / director sau a unui grup de fisiere / directoare.
Pentru o mai buna vizualizare a sursei (locul de unde se copiaza/muta informatia) si
destinatiei (locul unde se copiaza/muta informatia) se recomanda folosirea aplicatiei Explorer.
15
- se pozitioneaza cursorul pe numele fisierului sau directorlui care trebuie copiat sau se
selecteaza grupul;
- click dreapta si se selecteaza comanda Copy;
- se deschide directorul sau partitia hard discului unde trebuie sa ajunga copia;
- se executa clic cu butonul functiilor speciale si se alege comanda Paste.
- alta varianta, din meniu se alege Organize – Copy sau Organize – Paste.
Intre partitii diferite ale hard disului copierea se poate face si prin metoda Drag and
Drop (taraste si elibereaza) ce va fi descrisa la mutarea informatiilor.
Folosirea functiilor Cut si Paste

Cut – Paste pentru a muta fisiere in cadrul unui director (folder).
- se marcheaza fisieul sau directorul care trebuie copiat sau se selecteaza grupul;
- se apeleaza comanda Cut prin cu butonul functiilor speciale al mouse-ului (click dreapta in
general);
- se selecteaza directorul sau discul unde datele trebuie sa fie mutate;
- se selecteaza comanda Paste;
- alta varianta, din meniu se alege Organize – Cut sau Organize – Paste.
Drag and Drop (taraste si elibereaza) presupune marcarea directorlui sau fisierului si tragerea
acestuia cu mouse-ul (mentinandu-se apasat butonul functiilor active) pana in dreptul locului
unde se doreste mutarea informatiei.
In situatia in care una din operatiuni a fost executata gresit se apeleaza comanda Undo...
(urmata de denumirea comenzii asupra careia se doreste revenirea), sau combinatia de taste
CTRL+Z. Exemple: Undo Move, Undo Paste, Undo Cut, etc
Stergerea fisierelor sau directoarelor

Stergerea informatiilor (fisiere sau directoare).
Se selecteaza calea (locul) de unde trebuie stearsa o anumita nformatie si:
- se selecteaza fisierul sau directorul sau contiguu (necontiguu) fisierele (directoarele) care
trebuie sterse;
- dupa selectie se apeleaza optiunea Delete din meniul contextual deschis cu butonul functiilor
speciale al mouseului;
- alte variante: se apasa tasta Delete sau Organize - Delete.
Selectia tutror fisierelor/directoarelor

Pentru a selecta toate fisierele si directorii afisati in panoul din dreapta, se alege
Organize (organizeaza), Select All (selecteaza totul) sau apasati tastele CTRL + A.
Alti accesori ale sistemului de operare Windows
Paint
Paint este o caracteristica din Windows 7 care se poate utiliza pentru a crea desene intr-o
zona de desenat goala sau in imagini existente. Multe dintre instrumentele pe care le utilizati in
Paint se afla in panglica, situata in partea de sus a ferestrei Paint. Urmatoarea ilustratie arata
panglica si alte parti din Paint.
Fereastra Paint
Linii de desenare
16
Deschideti Paint facand clic pe butonul Start, facand clic pe Toate programele, pe
Accesorii, apoi pe Paint.
Aveti posibilitatea sa utilizati mai multe instrumente diferite pentru a desena in Paint.
Instrumentul pe care il utilizati si optiunile pe care le selectati determina modul in care apare
linia in desen. Acestea sunt instrumentele ce se pot utiliza pentru a desena linii in Paint.
Instrumentul creion
Utilizati instrumentul Creion pentru a realiza desene cu linii sau curbe subtiri, libere.
Pensule
Utilizati instrumentul Pensule pentru a trasa linii cu alt aspect si alta textura - similar cu
utilizarea mai multor pensule diferite in arta. Cu pensule diferite, este posibil sa trasati linii cu
forme libere si curbe cu efecte diferite.
Instrumentul linie
Utilizati instrumentul Linie, pentru a desena o linie dreapta. Cand utilizati acest
instrument, este posibil sa alegeti grosimea liniei, dar si aspectul sau.
Instrumentul curba
Utilizati instrumentul Curba pentru a desena o linie curba uniforma.
Desenarea diverselor forme
Aveti posibilitatea sa utilizati Paint pentru a adauga forme diferite intr-o imagine.
Formele gata facute sunt de la cele traditionale - dreptunghiuri, elipse, triunghiuri si sageti - pana
la forma amuzante si neobisnuite, cum ar fi o inima sau un fulger (pentru a numi doar cateva).
Daca doriti sa creati o forma particularizata proprie, aveti posibilitatea sa utilizati instrumentul
Poligon pentru a face acest lucru.
Forme din Paint

Forme predefinite
Aveti posibilitatea sa utilizati Paint pentru desena tipuri diferite de forme predefinite. Iata o
lista cu acestea:Linie, Curba, Oval, Dreptunghi si Dreptunghi rotunjit, Triunghi si Triunghi
dreptunghic, Romb, Pentagon, Hexagon, etc
Instrumentul poligon
Utilizati instrumentul Poligon pentru a crea o forma particularizata cu oricate laturi.

Adaugarea textului
In Paint, este posibil sa adaugati un text sau un mesaj propriu la imagine.
Instrumentul text
Lucrati mai rapid in Paint
Exista o modalitate rapida de a amplasa comenzile pe care le utilizati cel mai des in
Paint pentru a fi gasite mai usor - amplasati-le pe Bara de instrumente Acces rapid,
deasupra panglicii.
Pentru a adauga o comanda Paint pe Bara de instrumente Acces rapid, faceti clic cu
butonul din dreapta pe un buton sau pe o comanda, apoi faceti clic pe Adaugare la bara
de instrumente Acces rapid.
Selectarea si editarea obiectelor
In Paint, este posibil sa doriti sa modificati o parte a unei imagini sau a unui obiect.
Pentru aceasta, trebuie sa selectati partea din imagine pe care doriti sa o modificati,
apoi sa efectuati editarea. Printre modificarile care se pot efectua se numara
17
urmatoarele: redimensionarea unui obiect, mutarea sau copierea unui obiect, rotirea
unui obiect sau trunchierea unei imagini pentru a afisa doar elementul selectat.
. Notepad
Notepad este un program simplu pentru editare de text si este utilizat cel mai des pentru a
vizualiza sau edita fisiere text. Un fisier text este un tip de fisier identificat de obicei prin
extensia .txt a numelui de fisier.
Deschideti Notepad facand clic pe butonul Start. In caseta de cautare, tastati Notepad,
apoi, in lista cu rezultate, faceti clic pe Notepad.
Calculator
Windows vine cu un calculator incorporat, care poate fi la indemana pentru efectuarea
calculelor. Calculatorul se poate accesa din Start -> All Programs -> Accessories ->
Calculator.
Functionalitatea calculatorului poate fi imbunatatita in mod semnificativ, prin

vizualizarea „stiintifica” din meniul View - Scientific. In acest mod, puteti realiza operatii mai
complexe.
Ce este nou fata de versiunile anterioare, Calculator detine si modul Programmer si Statistics,
tot din meniul View.
Comenzile din Control Panel
Vizualizarea configuratiei Desktop
Data si ora, volumul, optiuni desktop de afisare (de exemplu: optiuni pentru fundal, screen
saver, diverse optiuni de setare).
Stabilirea configuratiilor de vizualizare a desktop-ului sistemului de operare Windows se

pot face in:
a) Varianta 1
18
- se apeleaza o zona libera a desktop-ului cu butonul functiilor speciale al mouse-ului (de regula
butonul din dreapta).
- din meniul derulant afisat se alege optiunea Personalize
b) Varianta 2
- din meiul butonului Start se alege calea Control Panel
- din fereastra Control Panel se apeleaza Appearance and Personalization.
Background
Change desktop background

 cuprinde imagini care se pot aplica pe suprafata desktop-ului printr-un singur click.
“Tapetul“, indiferent de modelul folosit, consuma memorie. Un „tapet“ complicat poate

consuma suficienta memorie pentru a incetini functionarea sistemului Windows. In aceasta
situatie, fie este nevoie de mai multa memorie, fie se utilizeaza ca „tapet“ o imagine mai putin
pretentioasa.
Optiunea Picture position va permite sa specificati unde sa amplaseze tapetul, iar
optiunea Change picture every, va permite sa alegeti mai multe poze care se vor schimba la un
numar ales de minute.
19
Screen Saver
Change screen saver
 Contine lista de programe screen saver disponibile sau asa numitele programe de
protejare a ecranului atunci cand, pe o durata de timp predeterminata nu s-a executat nici
o actiune asupra sistemului de calcul.
Programele de protejare a ecranului au fost implementate pentru a preveni degradarea

monitorului (la tipurile mai vechi). In cazul tipurilor noi de monitoare utilitatea a fost mentinuta.
Screen saverul reprezinta si o modalitate de protejare a fisierelor deschise. Dupa un
interval de timp stabilit, apare programul de protejare caruia, anterior configurarii acestuia, i s-a
asociat o parola. Aceasta se tasteaza intr-o fereastra de dialog, care apare la simpla miscare a
mouse-ului sau la apasarea oricarei taste. Prin rubrica Wait se poate modifica timpul dupa care
intra in functiune Screen saver-ul.
Prin butonul Settings se pot executa destul de multe modificari in functionarea si aspectul
fiecarui tip de screen saver. Acestea difera de la un tip la altul si se refera la
aspectele specifice fiecaruia dintre ele.
Prin apasarea butonului Preview se poate vedea imediat aspectul Screen saver-ului.
Schimbarea datei si orei
Schimbarea datei si orei sistemului de operare (Windows) se poate face:

a) Varianta 1
- click cu mouse-ul in zona unde este afisata data si ora pe Taskbar (bara de sarcini), situat de
regula in partea de jos a desktop-ului, apoi Change date and time settings
b) Varianta 2
- din meiul butonului Start se alege Control Panel
- din fereastra Control Panel se selecteaza Clock, Langeauge and Region, apoi Date and
Time
Optiunea Set the time and date se foloseste pentru schimbarea datei (in ferestrele de
stabilire a anului, lunii si zilei) si schimbarea orei sistemului
Change time zone este folosita pentru a selecta zona (fusul orar) care corespunde
preferintelor de configurare. In acelasi timp se poate opta pentru schimbarea automata a orei
(trecerea de la ora de vara la ora de iarna si invers), prin selectarea optiunii respective.
Internet in Windows 7
Pentru configurarea unei conexiuni la internet prin dial-up avem nevoie, in primul rand,
de un modem care sa fie instalat pe calculatorul nostru, iar apoi trebuie sa respectam etapele pe
care le vom discuta in continuare.
Prima data va trebui sa-i spunem calculatorului ca vrem sa configuram o noua conexiune
internet. Alegem din meniul Start - Control Panel - Network and Internet,, apoi se selecteaza
Network and Sharing Center.
20
In partea de jos a ferestrei, se selecteaza Set up a connection or network, apoi se

selecteaza tipul de conexiune dorit.
Din urmatoarea fereastra se alege tipul de conexiune dorit.

De exemplu alegem Connect to the Internet:
In continuare, se alege tipul de conexiune (Wireless, PPPoE sau Dial-Up):
Daca se alege optiunea PPPoE, apare urmatoarea fereastra, unde se cere un user si o
parola, primite in momentul in care s-a realizat contractul cu furnizorul de internet.
Acum tot ce trebuie sa faci pentru a te conecta la internet este sa dai click pe scurtatura
de pe desktop la conexiunea creata. Astfel vei suna la numarul de telefon al provider-
ului de internet, in final stabilindu-se conexiunea. Dupa ce conexiunea a fost stabilita, se
poate accesa internetul folosind programul Internet Explorer sau orice alt program
pentru navigare pe internet.
21
MODULUL II. Microsoft Word
Procesorul de text Word face parte din pachetul de programe Microsoft Office. Dintre
versiunile cele mai importante ale programului Word amintim: Word 6.0, Word 95, Word 97,
Word 2000, Word 2003, Word 2007, Word 2010.
Word, permite crearea si modificarea documentelor, inserarea tabelelor, imaginilor,
desenelor, a reprezentarilor grafice chiar si crearea de pagini Web.
Fiecare versiune a adus o serie de imbunatatiri astfel incat folosind Office 2010, avem la
dispozitie instrumente cu ajutorul carora putem crea in mod automat tabele de index, chenare,
numerotari, enumerari, antete, etc.
Lansarea programului
Lansarea programului se poate face folosind mai

multe metode dar cea mai uzuala este din buton Start,
Programs, Microsoft Word.
Pe interfata Windows putem crea shortcut-uri prin
care accesul la program va fi foarte rapid.
Interfata programului
Ecranul editorului Word se compune din trei zone principale:

 Zona din partea superioara a ferestrei e alcatuita din barele:
o bara de titlu
o bara de meniuri
o bare de instrumente.
 spatiul de lucru, zona in care poate fi editat continutul unui document
 zona din partea inferioara a ferestrei, alcatuita din bara de stare. zona din partea inferioara
Elementele ferestrei programului Word

Bara de titlu afiseaza numele programului Word si numele documentului curent. La
capatul din dreapta al barei se gasesc butoanele pentru minimizare, maximizare si inchidere
a ferestrei.
Bara de meniuri este alcatuita dintr-un meniu orizontal din care se deschid mai multe
meniuri vertical cu optiuni- comenzi
Bara de meniuri orizontale contine urmatoarele meniuri:
22
Pentru a afisa meniurile verticale dam un clic de mouse pe numele meniului sau folosim
combinatia de taste ALT+ prima litera din numele meniului. (exemplu ALT si F pentru meniul
File)
Fiecare meniu contine mai multe comenzi vizibile in momentul in care tinem mouse-ul
deasupra instrumentului corespondent de pe bara de instrumente afisata pentru fiecare
meniu.
Navigarea in cadrul unui meniu se poate face comod prin intermediul mouse-ului
sau de la tastatura cu ajutorul tastelor ALT+ numarul din dreptul fiecarui (apare in momentul
activarii meniului cu combinatia ALT+ prima litera din numele meniului).
Unele comenzi sunt urmate de trei puncte sau sageti. La selectarea comenzilor urmate
de trei puncte (…) se deschide o fereastra de dialog, iar la selectarea comenzilor urmate de
sageata se deschide un submeniu. Optiunile care sunt afisate in gri nu sunt operationale in
acel moment.
Barele de instrumente
Barele de instrumente contin butoane asociate functiilor incluse in meniurile

programului Word.
Barele de instrumente sunt grupuri de butoane care permit accesul la diferite comenzi.
In Word sunt afisate doua bare de instrumente: Standard a fiecarui meniu si Quick Access
Toolbar, pe care se poate afisa cu usurinta si alte instrumente.
Barele de instrumente disponibile in Word sunt:

Bara de instrumente Standard
Bara de instrumente Standard contine butoane pentru comenzi de lucru cu fisiere: creare,
deschidere, salvare, tiparire, verificarea ortografiei, copiere si lipire texte, etc. Tot pe aceasta
bara se gasesc cateva butoane cu ajutorul carora pot fi afisate/ ascunse alte bare de instrumente.
Bara de instrumente Formatting
Bara Formatting contine butoane ce faciliteaza accesul la comenzile de formatare a
textului.
Bara de instrumente Tables and Borders
Bara Tables and Borders contine butoane pentru lucrul cu tabele, precum si butoane
pentru trasarea chenarelor.
Bara de instrumente Drawing
Bara Drawing contine butoane folosite in lucrul in mediul graphic
Bara de stare sau Linia de stare
Bara de stare se afla in partea inferioara a ferestrei Word si contine informatii despre
document si starea unor taste. Informatiile oferite de bara de stare sunt urmatoarele:
Page – contine numarul paginii curente

Words – contine numarul de cuvinte din document
Limba decorectare a documentului
Diferite moduri de afisare ale documentului
Nivelul de marire al documentului
Spatiul de lucru
In spatiul de lucru este afisat documentul propriu-zis, in care se poate introduce si
prelucra textul. In interiorul spatiului de lucru apare cursorul care indica locul in care va fi
23
introdus textul in document. La capatul randului, la marginea din dreapta a paginii nu se tasteaza
ENTER. Aceasta tasta se apasa doar cand incepem un paragraf sau trecem pe un randul gol.
Barele de rulare (defilare)

Word are doua bare de de rulare – una orizontala si una vertical, pentru deplasarea rapida
in document. In timp ce bara de derulare verticala este utila aproape tot timpul pentru deplasarea
dintr-un loc in altul in document, bara de derulare orizontala poate fi de cele mai multe ori
ascunsa pentru a elibera un mic spatiu pe ecran.
Riglele gradate
Pentru pozitionarea mai usoara a textelor in pagina Word pune la dispozitie doua rigle –
una orizontala si una verticala. In modul de afisare “Normal View” este afisata doar rigla
orizontala; in modul de afisare “PageLayout View” sunt afisate ambele rigle.
Afisarea si ascunderea riglelor
Daca riglele nu sunt necesare, ele pot fi ascunse din meniul View, Ruler. Pentru a fi
afisate din nou se aplica aceeasi comanda View, Ruler.
Este bine ca la redactarea unui document riglele sa fie afisate pe ecran, deoarece aici apar
informatii diverse in legatura cu formatarea textului
Unitatile de masura pot fi stabilite din File, Options, Advanced, Display, Measurement units,
in inches, centimeters, points, picas.
Crearea unui nou document

In Word, cand se creeaza un nou document, pe ecran apare o suprafata de lucru goala care
contine o liniuta verticala clipitoare, adica cursorul care indica locul din document in care va
aparea textul introdus de la tastatura si unde vor fi executate anumite operatii de editare.
Deasemenea, putem crea un document folosind un sablon existent (in functie de modul
de instalare) o serie de sabloane grupate in categorii de exemplu scrisori si faxuri (fiecare de tip
contemporan, elegant sau profesional). Tot aici trebuie precizat ca exista si categoria Wizard
prin care putem crea documente complexe raspunzand la intrebarile ce sunt adresate de
asistent. Dar tot sablon este si pagina goala (Blank Document). Pagina goala este un sablon a
carei formatare poate fi modificata de utilizator. Deci crearea unui nou document se rezuma la
folosirea unui sablon de tip Blank Document sau a oricarui alt sablon.
In mod practic, putem crea un document:
- din meniul central afisat prin apasarea butonului dreapta al mouse-ului oriunde dorim pe
interfata Windows.
24
- din Start, New Office Document si alegem sablonul dorit. Atentie la multitudinea de
sabloane oferite (nu toate ne conduc spre un document Word)
- Lansam Word si in mod implicit pe ecran apare si un sablon Blank Document
- Lansam Word, inchidem sablonul Blank Document deschis fara sa il salvam (File, Close) si
prin File, New, alegem sablonul dorit.
- Lucram in Word la un anumit document si dorim sa deschidem un document nou, bazat
pe Blank Document. Salvam documentul in care am lucrat dupa care il inchidem (File,
Close) si Ctrl+N sau File, New.
Deplasarea in cadrul documentului

Deplasarea prin document poate fi facuta cu ajutorul tastatelor sau cu mouse. Pentru
deplasare pot fi utilizate urmatoarele taste:
Secventa de taste Efect

Sageata stanga un caracter spre stanga
Sageata dreapta un caracter spre dreapta
Sageata sus o linie in sus
Sageata jos o linie in jos
END sfarsitul de linie
HOME Inceputul de linie
PgUp un ecran in sus
PgDown un ecran in jos
Ctrl + Alt +PgUp inceputul ecranului curent
Ctrl + Alt + PgDown Sfarsitul ecranului curent
Ctrl + PgUp inceputul paginii anterioare
Ctrl + PgDown inceputul paginii urmatoare
Ctrl + Home inceputul documentului
Ctrl + End Sfarsitul documentului
Deplasarea prin document cu mouse. Daca pozitia in care trebuie deplasat cursorul text se
gaseste in zona vizibila a ecranului se aplica un clic in zona respectiva. Daca aceasta pozitie nu
se afla in zona vizibila documentul trebuie derulat. Pentru derulare pot fi folosite barele de
derulare orizontala si vertical
25
Salvarea documentului
Un document, pentru a fi pastrarea pe disc intr-un directorul (folder sau dosar), trebuie
salvat. Salvarea inseamna de fapt crearea unui fisier caruia trebuie sa-i stabilim un nume.
Atentie! Salvarea trebuie facuta cat mai des (la fiecare 10 minute), deschideti meniul File si
alegeti comanda Save
In acest moment va fi afisata fereastra Save As, in care trebuie sa precizam File name (numele
fisierului) dar si numele directorului in care dorim sa fie salvat acesta (Save in). In mod implicit,
programul va salva in dosarul My Documents (documentele mele).
Alte metode ar fi
 utilizarea instrumentului Save, din bara de instrumente
 combinatia de taste Ctrl+S.
Salvarea unui fisier sub alta forma
Se face prin comanda Save As. Aceasta alta forma are un inteles larg, oferind
posibilitatea de a crea o simpla copie a documentului sub un alt nume sau de a salva fisierul si in
alt dosar dar si de a crea un fisier de alt tip prin alegerea tipului posibil inscris in caseta “Save as
Type”
Procesarea textului
Procesarea este acel ceva care deosebeste un editor de un procesor de text. Prin procesare, cu
ajutorul unei comenzi, prelucram un text selectat. Prima operatie ce trebuie realizata insa este
selectarea textului.
Selectarea textului
Numeroase operatii efectuate in Word presupun selectarea textului care trebuie modificat.
Prin selectare aratam programului asupra carui element dorim sa actionam in continuare.
Selectarea textului se poate face cu tastatura si cu mouse.
- selectarea unui bloc de text poate fi facuta utilizand tastatura in modul urmator:
26
 pozitionam cursorul text in locul in care trebuie sa inceapa selectia

 apasam tasta SHIFT si actionam tasta cu sageata corespunzatoare directiei in care
trebuie extinsa selectia pe text.
- un dublu clic in marginea stanga a paginii (cand cursorul mouse ia forma unei
sageti), in dreptul unui paragraf selecteaza paragraful
- tasta CTRL+clic selecteaza toata propozitia
- selectarea intregului document
- din meniul Home, Editing, Select alegem Select All sau folosim combinatia de
taste Ctrl+A.
- cu mouse trecem peste tot documentul tinand apasat butonul de lucru
- un triplu clic in marginea stanga a paginii (cand cursorul mausului ia forma unei
sageti), selecteaza tot documentul
- selectarea unuia sau mai multor caractere
- trecem cursorul mouse-ului peste caracterul ce urmeaza a fi selectat, tinand
butonul de lucru apasat.
- dublu clic pe un cuvant inseamna selectarea acelui cuvant.
- triplu clic pe un cuvant inseamna selectarea intregului paragraf
- tinem tasta Shift apasata si folosind tastele cu sageti ne deplasam peste caracterul
dorit
- selectarea unuia sau mai multor randuri
- pozitionam cursorul mouse-ului in stanga randului pe care vrem sa-l selectam si
executam un clic. Pentru a selecta mai multe randuri nu eliberam butonul de lucru
decat dupa selectarea tuturor randurilor dorite.
- pozitionam cursorul de scriere la inceputul sau sfarsitul textului dorit, apasam Shift
si tinandu-l apasat ne deplasam in sus sau in jos cu tastele cu sageti pana la
selectarea randurilor dorite.
- un clic in marginea stanga a paginii (cand cursorul mouse ia forma unei sageti), in
dreptul unei linii selecteaza linia.
Un text introdus gresit poate fi sters utilizand una din secventele de taste:
o tasta Backspace sterge caracterul din stanga cursorului
o tasta Delete sterge caracterul din dreapta cursorului
o tasta Ctrl + Backspace sterge cuvantul din stanga cursorului de insertie
o tasta Ctrl + Delete sterge cuvantul din dreapta cursorului de insertie
Stergea unui bloc de text se face prin:

o selectam textul
o apasam tasta DELETE
Copierea si mutarea informatiilor

Un bloc de text poate fi copiat sau mutat intr-o alta pozitie in document prin intermediul
Clipboard-ului. Clipboard-ul este o memorie in care pot fi stocate temporar date.
Prin mutarea unui bloc de text se intelege stergerea lui din pozitia initiala (din sursa) si
inserarea lui in alta pozitie in document.
Prin copierea unui bloc de text se intelege inserarea lui in alta pozitie in document fara a-l
sterge din pozitia initiala, blocul aparand astfel de doua sau de mai multe ori in document.
Pentru a copia sau a muta un text prin intermediul Clipboard-ului, trebuie parcursi urmatorii pasi:
Copierea informatiilor
Indiferent de metoda folosita, se vor parcurge de fiecare data urmatorii pasi:
- selectarea textului (obiectului - indiferent de tipul acestuia), din sursa (stabilirea sursei)
27
- comanda Copy.
- stabilirea destinatiei.
- comanda Paste.
Comenzile Copy si Paste, pot fi accesate din meniul local.
Pot fi utilizate pentru o mai mare viteza de lucru si combinatiile de taste <Ctrl+C> pentru
Copy respectiv <Ctrl+V> pentru Paste.
Se poate lucra de asemenea si prin metoda Drag and Drop tinand apasata tasta Ctrl.
Mutarea informatiilor
Mutarea se realizeaza in mod similar cu copierea informatiilor prin inlocuirea comenzii
Copy cu Cut. Pentru mutarea textului selectat cu ajutorul mouse-ului se foloseste una din
metodele:
 selectam blocul de text din sursa
 aplicam comanda Cut
 stabilim destinatia
 aplicam comanda Paste
sau:
 tastam combinatia Ctrl+ X
 tastam combinatia Ctrl+ V
sau:
 apasam instrumentul Cut din bara de instrumente a meniului Home
 apasam instrumentul Paste din bara de instrumente a meniului Home
sau:
 metoda Drag and Drop.(selecteaza si lasa)
Inserarea in document a unui bloc de text din Clipboard prin oricare din metodele
descrise anterior se face pastrand exact formatarea textului respectiv.
Operatiile de mutare si copiere pot fi facute rapid cu mouse. Aceasta metoda este cea mai
comoda in cazul unui text de dimensiuni reduse, si atunci cand pozitia “de la”, cat si pozitia “la”
sunt vizibile pe ecran.
Pentru mutare si copiere textului cu ajutorul mouse-ului sunt:
 selectam textul
 plasam cursorul mouse pe text. Acesta se va transforma intr-o sageata. Pentru a copia
textul, se tine apasata tasta CTRL. Pentru a muta textul, nu se apasa nici o tasta.
 glisam textul in noua pozitie. Pe parcursul glisarii, va aparea o linie verticala punctata
care indica noua pozitie a textului.
 eliberam butonul mouse si, daca se efectueaza o copiere, tasta CTRL.
Anularea sau reefectuarea unor operatii

Pe parcursul editarii unui document pot aparea erori. Unele erori - cum ar fi tastarea unui
caracter gresit - sunt usor de corectat, dar altele - cum ar fi formatarea unui paragraf - a caror
anulare necesita reluarea unor operatii sunt mai complexe. Efectul unor astfel de operatii poate fi
anulat rapid prin:
 aplicarea comenzii Undo din bara de acces rapid,
 tastarea secventei Ctrl +Z
Inserarea intreruperilor de pagina
In mod normal, cand textul ajunge in marginea de jos a paginii, Word incepe in mod
automat o pagina noua si textul continua la inceputul paginii respective. La o pagina noua se
28
poate trece, chiar daca pagina anterioara nu a fost introdusa in intregime. Acest lucru este posibil
daca se introduce un marcaj de intrerupere de pagina (numit si marcaj de salt la pagina noua).
Pentru a introduce un marcaj de intrerupere de pagina:
 pozitionam cursorul text in locul in care trebuie sa inceapa noua pagina
 aplicam comanda Insert, Pages, Page Break.
 aplicam comanda Page Layout, Page Setup, Break si selectam Page
Un salt la o pagina noua este reprezentat in document printr-o linie orizontala continua (in
modul de vizualizare Normal).
Pentru a sterge un astfel de marcaj, se pozitioneaza cursorul pe randul care contine marcajul
si se apasa tasta DELETE.
Formatarea paginii presupune Initializarea paginii

Initializarea paginii inseamna stabilirea dimensiunilor foii de hartie pe care dorim sa
tiparim lucrarea, marginile paginilor, dimensiunea hartiei, orientarea paginilor. Desi parametrii
de pagina pot fi modificati in orice moment fara nicio problema cel mai potrivit ar fi ca acestia sa
fie stabiliti la inceputul unui nou document altfel incadrarea textului, a imaginilor, tabelelor sau
formulelor scrise vor avea serios de suferit.
Stabilirea dimensiunilor si orientarii paginii

Primul pas stabilim dimensiunile paginii folosind Page Layout, Page Setup, Margins,
Custom Margins. In fereastra Page Setup, care se deschide, sectiunea Paper alegem unul din
formatele standardizate ce sunt inscrise in caseta Paper size (deschiderea unei casete combo se
realizeaza prin apasarea pe butonul de afisare a listei – cel din dreapta casetei).
Daca dimensiunile hartiei pe care dorim sa o folosim nu se regasesc in nici unul din
aceste formate (formatele tin de tipul imprimantei implicite instalate), atunci vom alege custom
si vom inscrie dimensiunile dorite (Width – latime si Height – inaltime).
Stabilirea marginilor de scriere

Marginile paginii determina spatiul alb dintre text si marginile fizice ale paginii. Fiecare
pagina are patru margini: stanga, dreapta, sus si jos. Zona destinata textului se numeste spatiul de
29
lucru. In plus exista posibilitatea de a stabili in partea superioara a paginii o zona pentru antet, iar
in partea inferioara o zona pentru subsol. Antetul este informatia care se repeta la inceputul
fiecarei pagini din document. Subsolul este informatia care se repeta in partea de jos a fiecarei
pagini din document.
Folosim Page Layout, Page Setup, Margins, Custom Margins, Margins unde vom stabili
marginile:
Stabilirea marginilor antetului si subsolului
Stabilirea marginilior antetului si subsolului se realizeaza folosind Folosim Page Layout,
Page Setup, Margins, Custom Margins, in sectiunea Layout.
Corectarea textului
Este o etapa foarte importanta in realizarea unui document. De ea depinde costul real al
lucrarii. Se realizeaza in etape.
O prima etapa consta in citirea cu atentie a documentului si eliminarea eventualelor
erori.
A doua etapa este aceea in care utilizam resursele programului, adica ii cerem sa verifice
eventualele erori gramaticale si ortografice sau chiar ale stilului de redactare. Pentru aceasta
selectam intreg documentul (Ctrl+A) si apoi precizam dictionarul potrivit caruia sa se
realizeze corectura.
Atentie, alegerea unui dictionar presupune ca el a fost instalat anterior, altfel alegerea este
nula. Corectura se va face deci potrivit dictionarului selectat.
Dupa alegerea dictionarului cerem programului Word sa realizeze corectura prin
intermediul instrumentului Spelling and Grammar situat in meniul Review.
Word va realiza corectura si va afisa in fereastra eventualele greseli si sugestiile sale.
Daca este o eroare (nu va bazati in totalitate pe program, el are la dispozitie totusi un
volum restrans de forme ale aceluiasi cuvant), atunci putem alege una din sugestiile sale si prin
butonul Change (inlocuieste) sau Change All ii putem cere sa faca inlocuirea in locul nostru.
Daca nu suntem de acord, ii putem cere sa treaca mai departe prin Ignore sau Ignore All.
Dupa terminarea corectarii intregului document, Word afiseaza fereastra de dialog
prin care ne anunta acest lucru.
O alta etapa a corecturii o constituie verificarea spatiilor lasate intre cuvinte sau a
modului de utilizare a tastei Tab si Enter. Pentru aceasta afisam caracterele ascunse, cum ar fi
tabulatorii, marcajele de sfarsit de paragraf, textul ascuns cu ajutorul butonului Show /Hide ¶
(meniul Home, sectiunea Paragraph).
Orice eroare se corecteaza prin simpla stergere a spatiilor inutile (Tastele Back Space
respectiv tasta Delete).
Formatarea caracterelor
Formatul caracterelor este determinat de urmatoarele caracteristici:

- setul de caractere (fontul) din care fac parte. Un font este un set de caractere cu un design
specific.
- dimensiunea corpului de litera
- culoarea de scriere.
- spatiul dintre caractere
- modul de scriere: cu litere subliniate (Underline), aldine (Bold), cursive (Italic).
Formatarea caracterelor se poate face in mai multe moduri: folosind fereastra de dialog
Font,combinatii de taste sau butoanele de pe bara de instrumente Formatting. Fiecare dintre
aceste metode are avantaje si dezavantaje, in functie de operatia care trebuie executata.
30
Orice formatare de caractere va fi aplicata tuturor caracterelor selectate in momentul

formatarii. Daca nu s-a facut o selectie prealabila formatarea va fi aplicata textului care va fi
tastat in pozitia cursorului text, dupa aplicarea comenzii de formatare.
Modifcarea setului de caractere si a dimensiunii lor
Selectam textul, deschidem caseta Font din meniul Home prin apasarea butonului si
alegem setul de caractere dorit. Seturile de caractere disponibile sunt cele instalate prin
Windows.
Dimensiunea caracterelor se alege din caseta alaturata Font Size. Dimensiunile
caracterelor sunt standardizate dar pot fi inscrise si alte valori .
Modificarea culorii caracterelor

Dupa selectarea textului, deschidem caseta Font color din bara de
instrumente Formatting si alegem culoarea dorita
Modificarea aspectului scrierii
Dupa selectarea textului, alegem:

- B = Bold, transforma textul in format ingrosat.
- I = Italic, transforma textul in scriere inclinata.
- U = Underline, subliniaza textul.
Daca selectia a fost deja facuta, printr-o noua apasare, se elimina acel efect.
- Font, modificarea setului de caractere.

- Font style, modificarea modului de ortografiere.
- Size, dimensiunea caracterelor.
- Underline, alegerea tipului de subliniere.
- Color, stabilirea culorii textului.
- Strikethrough, deseneaza o linie pe mijlocul liniei de text
- Double Strikethrough, deseneaza o linie dubla
- Superscript, ridicã textul selectat deasupra liniei de bazã.
- Subscript, coboara textul selectat sub linia de baza
- Shadow, adauga o umbra in spatele textului selectat
- Outline, afiseaza bordurile interioara si exterioara ale fiecarui caracter.
- Emboss, textul selectat arata in relief
- Engrave, textul selectat arata gravat in pagina.
- Small caps, transforma textul din litere mici in majuscule si le reduce dimensiunea.
- All caps, transforma textul scris cu litere mici in majuscule.
- Hidden, impiedica textul selectat de a fi afisat sau imprimat
Formatarea caracterelor folosind combinatii de taste
Word pune la dispozitie o serie de combinatii de taste (scurtaturi) pentru formatarea
textului cu ajutorul tastaturii:
Formatarea paragrafelor
Un paragraf este un text introdus, iar caracteristicile care definesc formatul unui paragraf
sunt:
- Alinierea paragrafului in spatiul util al paginii.
31
- Spatiul dintre linii

- Indentarea- stabilirea alineatelor.
Word ofera mai multe posibilitati de stabilire a modului de aliniere a unui paragraf:
folosind bara de instrumente Formatting, rigla sau meniul Home, sectiunea Paragraph.
Spatierea caracterelor
Deschidem Format, Font si alegem fila Advanced. Aici putem ajusta:

- Spacing, permite extinderea sau micsorarea spatiilor intre caractere cu marimea
introdusa in caseta Cu (By).
- Position, ridica sau coboara textul selectat fata de linia de baza.
- Points and above, ajusteaza automat spatierea intercaractere, adica dimensiunea
spatiului intre anumite caractere din diverse combinatii de caractere, astfel incat
intregul cuvant sa arate ca si cum spatiile dintre caractere ar fi uniform distribuite.
Spatierea randurilor
Dupa selectarea paragrafului sau a intregului document, deschidem meniul Home si apasam
butonul din sectiunea Paragraph. In fereastra Paragraph alegem fila Indents and Spacing
pentru a fi afisate obiectele pentru indentare si spatiere.
- Before, permite precizarea spatiului suplimentar deasupra paragrafului selectat.
- After, permite precizarea spatiului suplimentar deasupra paragrafului selectat.
- Line spacing, permite alegerea unei valori pentru distanta dintre randurile selectate. Acestea
pot fi:
- Single, valoarea implicita
- 1,5 Lines, la un rand jumate
- At Least, o linie dar nu mai putin de valoarea introdusa in campul At:.
- Exactly, spatiu de valoare exacta
- Multiple, in functie de valoarea “n” introdusa in At:, spatiul dintre doua linii va fi de n-1
linii goale.
Alinierea textului
32
Alinierea textului - Se face cu butoanele din bara de meniuri Formatting.
- Align Left, aliniaza caracterele selectate la stanga, marginea din dreapta ramanand
zdrentuita.
- Center, centreazã textul, numerele, titlurile sau obiectele selectate.
- Align Right, aliniaza caracterele selectate la dreapta, marginea stanga ramanand zdrentuita.
- Justify, aliniaza caracterele selectate dintr-o margine de scriere in alta (stanga-dreapta).
Acelasi rezultat se poate obtine si cu ajutorul comenzii
Paragraph din meniul Format
Marcarea si Numerotarea paragrafelor
Paragraful selectat poate fi numerotat sau marcat prin Numbering si Bullets din bara de
instrumente a sectiunii Paragraph, din meniul Home, sau folosind Bullets and Numbering
disponibil la click dreapta cu mouse-ul.
- Numbered permite numerotarea automata a liniilor sau

paragrafelor. Faceti clic pe stilul de lista cu marcatori
sau cu numerotare pe care il doriti.
- Bulleted permite marcarea automata a liniilor sau paragrafelor

Aceste optiuni nu sunt disponibile daca deasupra este selectat Nici una (None).
Liste
Utilizarea listelor in documente
Paragrafele succesive ale unui document formeaza o lista de optiuni. Numerele de ordine
sau marcajele elementelor unei liste pot fi introduse de la tastatura odata cu introducerea fiecarui
paragraf, dar Word ofera posibilitatea de a opta pentru numerotarea sau marcarea lor automata.
Fiecare paragraf este considerat un articol separat al listei si primeste un numar de ordine
sau un marcaj propriu.
Paragrafele pot fi numerotate sau marcate automat utilizand comanda Bullets and
Numbering din meniul Home, sectiunea Paragraph. Aceasta comenda are trei optiuni:
 Bulleted – pentru marcarea paragrafelor cu un simbol
 Numbered – pentru numerotarea paragrafelor
 Outline Numbered – permite crearea de liste pe mai multe niveluri.
33
Indentarea paragrafelor
Se realizeaza prin selectarea textului dorit si actionarea unuia dintre

butoanele Decrease Indent sau Increase Indent. Indentarea poate fi facuta
fata de marginea din stanga, dreapta sau fata de ambele margini.
Utilizarea Tabulatorilor
Tabulatorii sunt instrumente de control a alinierii pe verticala a textului din documente.
In mod normal, la apasarea tastei TAB cursorul se deplaseaza din 0.5 in 0.5 inch. Cu ajutorul
tabulatorilor se poate modifica modul in care sare cursorul la apasarea tastei TAB.
Word pune la dispozitie cinci tipuri de tabulatori, fiecare influentand in mod specific
alinierea textului:
- Aliniati la stanga. Textul va fi introdus din pozitia tabulatorului spre dreapta.
- Aliniati la dreapta. Textul introdus va fi deplasat spre stanga, astfel incat sa se termine in
pozitia tabulatorului.
- Centrat. Textul introdus va fi deplasat spre dreapta si spre stanga astfel incat centrul textului
sa fie in pozitia tabulatorului.
- Aliniat zecimal. Textul introdus va fi deplasat spre stanga sau spre dreapta astfel incat
punctul zecimal (care trebuie sa apara in text), sa fie in pozitia tabulatorului. Acest tip de
tabulator se foloseste pentru alinierea numerelor. Astfel intotdeauna unitatile vor fi aliniate
sub unitati, zecile sub zeci, etc.
- De tip bara. Textul va fi introdus din pozitia tabulatorului spre dreapta, iar in pozitia
tabulatorului apare o bara verticala.
Tabulatorii sunt atribute ale paragrafelor. La apasarea tastei ENTER in mod implicit se
creeaza un paragraf care are setati aceiasi tabulatori ca si paragraful anterior.
Chenare si umbre
Unele paragrafe pot fi scoase in evidenta prin incadrarea lor in chenare sau prin
modificarea fundalului de scriere. Aceste operatii pot fi efectuate prin aplicarea comenzii
Borders and Shading din meniul Page Layout, sectiunea Page Background, selectam Page
Borders, in caseta Borders and Shading care se
deschide vom selecta Borders .
Chenarele si culoarea fundalului de
scriere pot fi aplicate unui text selectat sau
anumitor paragrafe. Pentru un paragraf este
suficient ca cursorul sa fie pozitionat in
paragraful dorit, in cazul unei portiuni de text,
aceasta trebuie selectata anterior.
Incadrarea intr-un chenar

Dupa selectarea textului activam comanda
Borders and Shading (Chenare si umbre) din
meniul Page Layout. Fereastra Borders and
Shading contine trei file: Borders, Page Borders
si Shading.
Borders, ofera urmatoarele facilitati:
Zona Setting (setari - parametrii):
- None, elimina toate bordurile din cadrul selectiei. Word foloseste setarile de la Aplica
la (Apply to) pentru a determina ce anume tip de format de bordura sau de umbrire sa
elimine.
34
- Box, introduce in jurul selectiei o bordura cu formatul pentru linii stabilit de setarile
curente pentru Stil, Culoare si Grosime (Width).
- Shadow, Introduce o bordura in jurul selectiei si aplica formatul de umbrire prestabilit
acestei borduri.
- 3-D, introduce o bordura in jurul selectiei si aplica un format prestabilit 3D
(tridimensional), care face bordura sa arate ca o "fereastra".
- Custom, creeaza o bordura particulara utilizand optiunile pe care le-ati selectat in
diagrama Examinare.
Zona Page Border (chenar de pagina):

- Style, permite alegerea stilului de bordura dorit. Pentru a modifica doar o anumita
linie a bordurii, dandu-i un nou stil, o noua culoare sau grosime, mai intai faceti clic
pe Particular (Custom), faceti clic pe setarile de Style, Color si Width (Grosime) pe
care le doriti si apoi, pentru a aplica noile optiuni, faceti clic pe butoanele bordura din
diagrama Examinare (Preview).
Aranjarea textului in coloane
Butonul Columns (coloane), din meniul Page Layout, sectiunea page Setup permite
modificarea numarului de coloane intr-un document sau intr-o sectiune a documentului. Pentru a
preciza numarul de coloane, selectati textul si apoi glisati pentru a selecta numarul de coloane.
Textul din coloanele de ziar curge de la capatul unei coloane spre
inceputul urmatoarei coloane.
Pentru adaugarea liniilor verticale intre coloane, faceti

clic pe Coloane (Columns) in meniul Page Layout. Selectati
More Columns, iar apoi bifati caseta Linii intre (Line between).
Pentru ajustarea spatiului dintre coloanele selectate, glisati
marcatorul de coloana al uneia dintre coloane intr-o noua pozitie pe
rigla.
Pentru modificarea latimii unei coloane selectate, glisati
marcatorul de coloana intr-o noua pozitie pe rigla.
Tabele
In foarte multe documente organizarea datelor trebuie facuta sub forma de tabele. Un
tabel este o structura in care datele sunt organizate pe randuri si coloane. La intersectia dintre o
linie si o coloana se gaseste o celula. Celula poate contine text, elemente grafice si aproape orice
obiect care poate fi inclus intr-un document din Word. Singura exceptie este ca un tabel nu poate
contine un alt tabel.
Word permite crearea si utilizarea tabelelor intr-o maniera foarte simpla, oferind
posibilitatea de a efectua operatii asupra lor.
Inserare tabele
Crearea unui tabel se realizeaza prin:
 pozitionam cursorul in locul in care vom insera tabelul
35
 aplicam comanda Insert Table din meniul Insert

 In fereastra Insert Table trebuie stabilite urmatoarele caracteristici ale tabelului:
- numarul de coloane - in caseta Number of columns
- numarul de randuri - in caseta Number of rows
- latimea coloanelor - in caseta Column width. In
aceasta caseta poate fi introdus un numar care va
reprezenta dimensiunea coloanelor, sau poate fi
introdusa valoarea Auto. In acest caz, latimea
coloanelor va fi stabilita automat astfel incat latimea
tabelului sa fie egala cu latimea paginii utile.
Daca utilizatorul doreste sa aplice una din formatarile automate
pentru tabelele oferite de Word, va aplica un clic pe butonul
AutoFormat.
 Se aplica un clic pe butonul OK. Word va crea un tabel
nou, cu structura specificata si avand cursorul plasat in
prima celula.
In continuare putem opta pentru una din metodele:
- Comanda Insert Table (Insereaza tabel) din meniul Table.
- Deseneazã tabel Insereazã un tabel acolo unde glisati in document. Dupã ce ati glisat pentru
inserarea tabelului, glisati inauntrul tabelului pentru a-i adauga celule, coloane, sau randuri.
- Instrumentul Insert Table. Insereaza un tabel cu numarul de randuri si

coloane precizat.
Atentie! Aceaste comenzi isi schimba numele in Insereaza coloane (Insert Columns),
Insereaza celule (Inserts cells) sau Insereaza randuri (Inserts Rows) cand punctul de inserare se
afla intr-un tabel, depinzand de ce anume este selectat in mod curent. Este un lucru normal,
deorece nu putem insera un tabel in alt tabel.
Acolo unde am plasat cursorul de scriere va fi inserat tabelul. Indiferent de modul ales va
trebui sa precizam numarul de coloane si de linii pentru tabelul pe care dorim sa il inseram in
pagina.
Comanda Insert Table
Va fi afisata fereastra Insert Table in care trebuie sa

precizam numarul de linii si de coloane dorit. Tot aici vom
putea cu ajutorul comenzii Auto Format sa alegem un
model prestabilit pentru tabelul ce urmeaza a fi inserat.
Acest lucru poate fi facut si mai tarziu.
36
Dupa inserarea unui tabel, la selectarea acestuia in bara de meniuri va aparea un nou
meniu Table Tools, care permite formatarea si autoformatarea tabelului
In fereastra AutoFormat algem formatul dorit iar in caseta Preview vom vedea cum arata
acel format ales. Exista multe formate (atentie la bara de rulare) dar daca nici unul din
formatele prestabilite nu ne multumesc putem intervenii ulterior asupra aspectului.
Toate acestea prin comanda Table AutoFormat din meniul Table dupa inserarea tabelului.
Totul se rezuma de fapt la criterii estetice (culoare, umbriri).
Comanda Draw Table.

Deseneazã tabel Insereazã un tabel acolo unde glisati in document. Dupã ce ati glisat
pentru inserarea tabelului, glisati inauntrul tabelului pentru a-i adauga celule, coloane, sau
randuri.
Din momentul selectarii acestei comenzi, cursorul mouse-ului devine un creion cu care
pot fi desenate tabele. Pentru inceput vom tine apasat butonul de lucru al mouse-ului si fara al
elibera, deplasam curosul pana in punctul in care dorim. In pagina va fi desenat un dreptunghi.
Ulterior, vom trage liniile tabelului in acelasi mod.
Butonul Insert Table

Insereaza un tabel cu numarul de randuri si coloane precizat. Apasam butonul Insert Table si
tinandul apasat, glisam peste celulele ce vor fi afisate, urmarind obtinerea numarului de linii si
coloane dorit. Se poate observa ca numarul de linii si coloane este afisat in parte de jos a ferestrei
(in exemplul alaturat este de 4x5, 4 linii si 5 coloane). In momentul in care butonul de lucru al
mouse-ului este eliberat, tabelul este inserat in pagina.
Selectarea in tabele
Elementele unui tabel sunt: linii, coloane si celule (intersectia unei linii cu o coloana).
Selectarea acestor elemente este importanta pentru operatiile pe care le avem de facut in
continuare.
Selectarea uneia sau mai multor celule invecinate
37
Deplasam cursorul mouse-ului cu rabdare pana cand cursorul acestuia ia forma celui din
imaginea alaturata. In acest moment executam un clic cu butonul de lucru efectul fiind ca
celula va fi marcata (selectata). In acelasi mod pot fi selectate si alte celule, invecinate.
Dupa apasarea butonului de lucru, fara al elibera glisam peste acele celule ce dorim sa fie
selectate.
Selectarea uneia sau mai multor linii invecinate
Plasam cursorul mouse-ului in fata unei lunii a tabelului si apasam butonul de lucru.
Linia va fi selectata. In mod similar, pentru selectarea mai multor linii, dupa apasarea butonului
de lucru, fara al elibera glisam peste acele linii pe care dorim sa le selectatam.
Selectarea uneia sau mai multor coloane invecinate
Plasam cursorul mouse-ului deasupra unei coloane si apasam butonul de lucru. Coloana va fi
selectata. Pentru selectarea mai multor coloane invecinate, selectam prima sau ultima coloana
din cele dorite si glisam deasupra tabelului (orizontal) peste coloanele dorite.
Selectarea intregului tabel
Folosim oricare din metodele anterioare: toate celulele din tabel, toate liniile sau
coloanele tabelului.
Modificarea (ajustarea) dimensiunii coloanelor si liniilor

Deplasind cursorul mouse-ului in tabel observam ca in momentul in care el
intalneste o linie sau o coloana isi modifica forma devenind o piesa de fixare cu care
putem deplasa liniile orizontale sau verticale. Dimensiunea coloanele a fost ajustata.
Deplasarea intr-un tabel

Poate fi facuta atat cu mouse-ul cat si cu tastatura. Cu mouse-ul executam un clic cu
butonul de lucru in celula dorita. Pentru a ne deplasa cu tastatura folosim <Tab> (trece la
urmatoarea celula aflata in dreapta) sau <Shift+Tab> (trece la celula anterioara – celula din
stanga).
Adaugarea unei linii de tabel

Pentru a adauga o linie la sfarsitul unui tabel apasa tasta Tab din ultima celula a tabelului.
Inserarea unei linii in tabel
Lasam cursorul de scriere intr-una din celulele liniei in fata careia dorim sa fie inserata
noua linie. Folosim comanda Insert disponibila la click dreapta cu mouse-ul, selectam Insert
Rows Above sau Below, sau din meniul Table Tools, Layout.
Pentru a insera mai multe linii simultan, selectam atatea linii cate dorim sa fie inserate
dupa care procedam in mod identic. Liniile vor fi inserate inaintea primei linii dintre cele
selectate.
Inserarea unei coloane in tabel
Selectam una din coloanele tabelului. Prin comanda Insert Columns, din meniul Insert,
disponibil la click dreapta vom insera o coloana la stanga sau la dreapta coloanei selectate, sau
din meniul Table Tools, Layout. Pentru a insera mai multe coloane, vom selecta numarul
dorit dupa care procedam in mod identic.
38
Stergerea liniilor unui tabel

Selectam linia sau liniile tabelului ce urmeaza a fi sterse. Stergem liniile selectate prin comanda
Delete Rows disponibil in meniul Table Tools, Layout, sau la click dreapta.
Stergerea coloanelor unui tabel se realizeaza in mod similar cu precizarea ca vom selecta
in prealabil una sau mai multe coloane dupa care folosim comanda Delete Columns.
Unirea a doua sau mai multe celule invecinate

Selectam celulele pe care dorim sa le unim (concatenam).
Sau
Apasam click dreapta si alegem Merge Cells (uneste celulele).

Comenzile Merge Cells, Split Cells (imparte celulele) se pot utiliza si prin butoanele atasate
in bara de instrumente Tables and Borders.
Impartire a doua sau mai multe celule invecinate in parti egale
Selectam celula (celulele) dorita

Alegem comanda Split Cells din meniul Table Tools .
Va fi afisata fereastra Split Cells in care va trebui sa precizam modul de impartire a celulelor
selectate (in cate coloane respectiv in cate linii).
Redimensionarea automata a liniilor si coloanelor tabelului
Dimensiunile liniilor si coloanelor selectate ale unui tabel pot fi ajustate manual asa cum am
vazut anterior. Exista insa situatii cand dimensiunile anumitor linii sau coloane trebuie sa fie
egale. Pentru aceasta selectam liniile sau coloanele in cauza si folosim dupa caz comenzile
Distribute rows Evenly sau Distribute Columns Evenly.
Definirea capului de tabel
Selectam linia (liniile) ce reprezinta capul de tabel
Din caseta Line Style alegem tipul de linie dorit pentru capul de tabel.
Deschidem caseta Borders (chenare) si aplicam chenarul sau linia dorita pentru celula (celulele
selectate).
Chenarul (linia) aplicat cu noul tip de linie va evidentia capul de tabel de restul tabelului.
Inscrierea automata a capului de tabel pe paginile urmatoare
Daca tabelul se intinde pe mai multe pagini, vom dori ca si capul de tabel sa fie vizibil
fara a trebui sa-l generam de fiecare data. Pentru aceasta vom folosi comanda Repeat Header
Rows din meniul Table Tools. Comanda are efect numai daca liniile selectate include primul
rand al tabelului.
Introducerea unei formule intr-o celula
39
Introducerea unei formule de calcul intr-un tabel reprezinta o facilitate remercabila a

programului Word. Pentru cei obisnuiti cu programele de calcul tabelar lucrul cu Word este
foarte simplu dar si ceilalti o pot face destul de usor. Trebuie respectate insa cateva conventii:
coloanele tabelului se identifica cu litere de la A la Z iar liniile cu cu cifre de la 1 la “n”. Astfel,
prima celula a tabelului este identificata prin A1.
Lucrul cu imagini
Inserarea imaginilor
Orice document poate fi imbogatit cu imagini, acestea spunand de cele mai multe ori mai
mult decat o pot face cuvintele. Imaginile pot provenii din multe surse, cum ar fi:
- imagini scanate
- fotografii sau cadre din filmele realizate de utilizator
- imagini preluate din diferite locatii Internet
- desene sau reprezentari grafice create de utilizator
- desene sau imagini preluate din biblioteci create de utilizator
- desene sau imagini preluate din biblioteci oferite de programul Word (Microsoft Clip Art
Gallery – Galeria de miniaturi)
Aceasta galerie de miniaturi include o mare diversitate de miniaturi grupate in

categorii. In functie de instalarea facuta, putem gasi aproape orice desen sau imagine.
Inserarea unei imagini poate fi facuta destul de usor, prin Insert, Picture. In
continuare, va trebui sa precizam tipul imaginii pe care dorim sa o inseram.
- Clip Art (Insereaza miniatura). Deschide colectia de miniaturi (Clip Gallery) din care
puteti selecta miniatura pe care doriti sa o inserati in fisier.
- From File (Imagine din fisier). Insereaza o imagine din fisierul ce urmeaza a fi
precizat.
Daca alegem Clip Art (si daca au fost instalate toate imaginile oferite de program),
va fi afisata fereastra Microsoft Clip Art Gallery, ce contine tabelele:
- Clip Art Miniaturi
40
- Pictures Imagini
- Sounds Sunete
- Videos formate video
Dupa selectarea categoriei dorite, alegem miniatura si apasam butonul Insert
(insereaza). Imaginea dorita este afisata in pagina documentului activ.
Operatii cu imagini
Selectarea unei imagini
Pentru a selecta o imagine este suficient sa executam un clic asupra acesteia. Imaginea
selectata are un contur suplimentar ce contine opt puncte:
- Colturile imaginii (patru - cate unul in fiecare din cele patru colturi ale dreptunghiului ce
incadreaza imaginea).
- Mijlocul laturii (patru - cate unul in fiecare din mijlocul din celor patru laturi ale
dreptunghiului ce incadreaza imaginea).
Cele opt puncte sunt puncte de control, cu ajutorul lor putem redimensiona imaginile selectate.
Cu punctele situate in colturi, putem mari-micsora imaginile fara a le deforma, in timp ce
punctele situate la mijlocul laturilor permit redimensionarea imaginilor prin deformarea lor.
Mutarea imaginii
Este suficient sa plasam cursorul mouse-ului deasupra unei imagini pentru ca acesta sa-si
modifice aspectul, ca in figura alaturata. Acest cursor sugereaza posibilitatea deplasarii imaginii
oriunde in pagina (sus, jos, stanga, dreapta). Deplasarea imaginii se face prin tehnica Drag
and Drop (muta si lasa sa cada). Tinem butonul de lucru apasat si deplasam imaginea oriunde
dorim in document.
Aranjarea textului in jurul unei imagini (obiect)

Exista mai multe posibilitati de a rezolva aceasta problema si anume:
Folosirea meniului Format
- Selectam imaginea inserata in document.
- Din meniul Format, faceti clic pe Imagine (Picture) si apoi pe Aranjare (Wrapping).
- Sub Stil de aranjare (Wrapping style), faceti clic pe optiunea dorita.
- Sub Continua automat la (Wrap to), faceti clic pe laturile ilustratiei unde doriti sã continue
automat textul.
- Sub Distanta de la text (Distance from text), precizati distanta dintre imagine si textul
inconjurator.
Scrierea artistica
Scrierea artistica este posibila prin programul WordArt. Cu ajutorul acestuia putem insera
in document, scrieri cu diferite efecte cum ar fi crearea unui text umbrit, rotit sau incadrat intr-un
format predefinit.
Atentie, scrierea artistica reprezinta un obiect desenat si nu este tratat ca text de
programul Word. De aceea, nu putem sa-i verificam ortografia asa cum se poate face cu
textele obisnuite.
41
Cel mai simplu mod pentru a insera un text scris artistic este folosirea butonului Insert
WordArt din bara de instrumente WordArt. Prin aceasta, va fi afi sata o fereastra din
care suntem invitati sa alegem un sablon care sa
defineasca aspectul textului pe care urmeaza sa il
scriem.
Va fi afisata fereastra Edit WordArt Text in care

vom scrie textul dorit in locul celui
predefinit (Your Text Here – Textul tau aici). De
exemplu, aici vom inscrie “Scriere artistica”.
Dupa apasarea butonului OK, vom obtine:
Textul scris astfel, devine un obiect desenat care este tratat de Word ca orice alt desen.
Prin selectare (vezi selectarea unei imagini), vor fi afisate punctele de control dar, in plus, apare
un punct marcat cu un romb galben ce permite inclinarea textului prin deplasarea stanga-
dreapta.
Din acest moment scrierea artistica obtinuta poate fi prelucrata prin intermediul butoanelor
inscrise in bara de instrumente WordArt. Astfel dupa selectare, putem alege:
- butonul Edit Text (editeazã text), determina reafisarea ferestrei Edit WordArt Text prin
intermediul careia putem revenii asupra textului editat anterior.
- WordArt Gallery determina reafisarea ferestrei WordArt Gallery prin intermediul careia
putem revenii asupra aspectului scrierii artistice (incadrarea intr-un alt sablon).
- Format WordArt permite afisarea si modificarea:
- liniilor de contur, a stilului si culorii acestora, cat si a culorii de umplutura.
- Dimensiunii scrierii artistice si inclinatia fata de orizontala.
- Pozitiei relative fata de paragraf, marginile de scriere sau chiar a marginilor
documentului.
- Modul de incadrare a scrierii artistice (obiect tratat ca orice alta imagine) de textul din
document.
- WordArt Shape permite “modelarea” scrierii artistice potrivit unor sabloane predefinite. Va
fi afisata o fereastra cu diferite sabloane din care alegem sablonul dorit.
De exemplu, putem obtine:
- Free Rotate permite rotirea libera a scrierii artistice

dupa dorinta. Vor fi afisate puncte de control (patru
cercuri verzi), iar cursorul mouse-ului devine o
42
sageata orientata stanga sus insotita de o sageata curba ce indica posibilitatea rotirii.
- WordArt Same Letter Heights transforma toate caracterele folosite astfel incat acestea sa aiba
aceeasi inaltime.
- WordArt Vertical Text face ca scrierea artistica orizontala sa devina verticala si invers.
- WordArt Alignment permite modificarea alinierii scrierii artistice.
- WordArt Character Spacing permite modificarea spatierii caracterelor folosite in scrierea
artistica.
43
MODULUL III. Microsoft Excel
Microsoft Excel este un program de calcul tabelar. O aplicatie de calcul tabelar este un
program specializat in prelucrarea datelor organizate sub forma de tabele. Facilitati oferite de
aplicatia de calcul tabelar Excel: introducerea datelor se poate face manual sau automat (preluate
dintr-un fisier), calculele matematice, chiar de complexitate ridicata, sunt efectuate cu usurinta,
datele pot fi reprezentate sub forma grafica, utilizarea macrocomenzilor. In Microsoft Excel,
un fisier de lucru (workbook) reprezinta un fisier in care se stocheaza si prelucreaza date. Acesta
poate contine mai multe foi de calcul, ceea ce permite organizarea a diferite tipuri de informatii
intr-un singur fisier. Foile de calcul (worksheet) se utilizeaza pentru listarea si analiza datelor.
Datele pot fi introduse pe mai multe foi de calcul simultan si se pot face calcule cu datele din mai
multe foi de calcul in acelasi timp. Graficele create cu ajutorul datelor dintr-o foaie de lucru pot
fi introduse pe aceeasi foaie sau se pot plasa intr-o foaie diferita. Numele foilor de calcul apar in
partea de jos a fisierului de lucru. Pentru a trece dintr-o foaie in alta se selecteaza de aici o
anumita foaie. Numele foii de calcul active la un moment dat apare cu caractere ingrosate (bold).
O foaie de calcul este compusa din celule distincte, in care se pot inscrie diverse valori.
Intr-o foaie de calcul, fiecare coloana este identificata prin litere, incepand cu A, iar fiecare linie
prin numere, incepand cu 1. La intersectia unei linii cu o coloana se gaseste o celula a carei
adresa este data de litera coloanei si numarul liniei (exemplu: A3, H5, B20).
LANSAREA APLICATIEI
Click pe butonul Start  Programs  Microsoft Office  Microsoft Excel
44
ALVAREA UNUI DOCUMENT EXCEL

Meniul File  Save  se specifica numele documentului in sectiunea File Name, tipul
fisierului in sectiunea Save as type si locul in care va fi salvat, in sectiunea Save in  click pe
butonul Save.
Daca se doreste asigurarea securitatii datelor atunci salvarea registrului se va face cu parola
astfel: se executa click pe butonul Tools  General Options  iar in noua fereastra aparuta se
specifica o parola (pentru deschidere sau modificare)  click pe OK  click pe butonul Save.
DESCHIDEREA UNUI DOCUMENT EXCEL EXISTENT

Meniul File  Open  in sectiunea Look in se cauta documentul in folder-ul in care a fost
salvat  se selecteaza fisierul  click pe butonul Open.
OPERATII CU FOILE DE CALCUL
45
Foile de calcul se pot redenumi, sterge, copia, muta, se pot insera noi foi de calcul sau se
poate alege o anumita culoare pentru foi.
Pentru a realiza una dintre aceste operatii se executa click pe foaia de calcul asupra careia se
doreste sa se faca modificari  din meniul afisat se alege optiunea dorita. Daca se alege
optiunea Move or copy, va aparea urmatoarea fereastra:
Se specifica fisierul Excel in care se va realiza copierea/mutarea in sectiunea To Book, iar in

sectiunea Before sheet se alege foaia de calcul inaintea careia se va face copierea/mutarea sau
se alege optiunea (move to end) daca foaia va fi copiata/mutata pe ultima pozitie in registrul de
calcul.
Optiunea Create a copy se bifeaza doar in cazul copierii. La mutare, aceasta optiune ramane
nebifata.
Pentru a grupa mai multe foi de calcul se tine tasta CTRL apasata si apoi se executa click
cu mouse-ul pe foile care vor fi grupate sau se executa click dreapta peuna din foile de calcul si
se alege optiunea Select all sheets. Pentru a anula gruparea anumitor foi se executa click dreapta
pe una din foile din grup si se alege optiunea UnGroup Sheets.
INTRODUCEREA DE INFORMATII INTR-O CELULA

Click asupra celulei in care se vor introduce datele  se introduc datele  click in alta celula
sau se apasa tasta Enter.
Intr-o celula se pot introduce texte, valori numerice, date calendaristice, valori monetare etc.
UTILIZAREA SABLOANELOR
Pentru crearea unei foi de calcul se pot folosi sabloane predefinite sau se pot crea unele
noi. Sabloanele sunt utile pentru a usura activitatea utilizatorului. Aplicatia Excel pune la
dispozitie o serie de sabloane care cuprind mai multe domenii de utilizare: rapoarte de cheltuieli,
formulare de comanda, bugetul familiei etc.
Deschiderea unui sablon predefinit se realizeaza astfel: meniul File  New  din lista
de sabloane disponibile se alege sablonul dorit.
46
Excel permite crearea propriilor sabloane. Astfel, pentru ca o foaie de calcul sa fie salvata
ca sablon trebuie sa alegeti optiunea Excel Template in caseta de text Save as type. Extensia
noului fisier va fi .xltx si va putea fi folosit ori de cate ori este necesar.
De obicei, sabloanele realizate sunt destinate altor utilizatori decat cei care le realizeaza.
Deoarece corectitudinea introducerii datelor este esentiala, proiectantul sablonului trebuie sa aiba
in vedere aspectele legate de validarea datelor.
Se selecteaza celula sau celulele pentru care se face validarea datelor  meniul Data 
click pe butonul Data Validation  se alege optiunea Data Validation  se selecteaza
criteriul de validare dorit  in pagina Error Alert se scrie mesajul de alerta la aparitia erorii 
pentru atentionarea utilizatorului asupra conditiei impuse se introduce un mesaj in pagina Input
Message  OK.
47
CREAREA FORMULARELOR PENTRU VALIDAREA DATELOR

La introducerea datelor in foile de calcul, deseori suntem pusi in situatia de a introduce
aceleasi valori in mai mulet celule. In aceste situatii, optiunea Data Validation ne vine in ajutor.
In loc sa introducem aceleasi valori de mai multe ori, putem folosi liste ascunse (drop-down list /
combobox). In acest fel, putem sa selectam valoarea dintr-o lista si sa trecem la urmatoarea
inregistrare.
Daca dorim sa cream urmatorul tabel in care penrtu fiecare student trebuie sa alegem
disciplina si nota obtinuta la disciplina respectiva.
In coloanele D si E vom scrie elementele ce vor crea listele ascunse din coloanele B si C.
Se selecteaza coloana B (click pe litera B)  meniul Data  click pe butonul Data Validation
 in fereastra Data Validation se fac urmatoarele setari: in sectiunea Allow se alege List, iar in
sectiunea Source se selecteaza domeniul D2:D6  OK.
48
Dupa aceasta, cand se va introduce un student, in coloana Disciplina se va alege varianta dorita
dintr-o lista. In aceeasi maniera se procedeaza si pentru coloana Nota.
Se observa ca atunci cand selectam celula B1 apare de asemenea lista drop-down. Pentru a nu
mai aparea, se selecteaza celula  meniul Data  Validation  in sectiunea Allow se alege
Any Value  OK.
Deplasarea intr-o foaie de calcul se realizeaza fie cu ajutorul mouse-ului pozitionand cursorul
mouse-ului pe celula dorita si efectuand click, fie cu ajutorul tastelor de deplasare (tastele
sageti).
Comutarea intre mai multe registre deschise se poate face:

a) cu ajutorul mouse-ului – se executa click pe simbolul registrului dorit din bara de task-uri
b) cu ajutorul tastaturii – se tine tasta ALT apasata si apoi se apasa tasta TAB pana cand se
ajunge la aplicatia dorita.
MODIFICAREA DIMENSIUNII DE VIZUALIZARE A FOII DE CALCUL PE ECRAN
49
Meniul View  click pe butonul Zoom  se alege dimensiunea dorita

BLOCAREA (INGHETAREA) COLOANELOR SI RANDURILOR
Uneori se doreste deplasarea in cadrul foii de calcul astfel incat intotdeauna sa fie vizibile
anumite linii de inceput si/sau anumite coloane de inceput ale foii. Pentru a defini numarul
liniilor si coloanelor care nu vor participa in procesul de defilare a foii ( adica raman
„inghetate”), se va selecta o celula astfel incat zona situata deasupra si in stanga celulei selectate
sa desemneze regiunea foii de calcul ce va fi inghetata  meniul View  click pe butonul
Freeze Panes  se alege optiunea Freeze Panes.
Operatia de „dezghetare” a panourilor se realizeaza astfel: meniul View  click pe butonul
Freeze Panes  se alege optiunea Freeze Panes  UnFreeze Panes.
Daca se doreste inghetarea primei linii se alege optiunea Freeze Top Row, iar daca se doreste
inghetarea primei coloane se alege optiunea Freeze First Column.
ASCUNDEREA RANDURILOR SI COLOANELOR
Se executa click dreapta pe numarul randului/litera coloanei ce va fi ascuns/a  se alege
optiunea Hide.
Pentru reafisarea randului/coloanei se selecteaza randurile/coloanele ce incadreaza
randul/coloana ascuns/a  click dreapta  Unhide.
COPIEREA / MUTAREA CONTINUTULUI UNEI CELULE INTR-O ALTA CELULA A
ACELEIASI FOI DE CALCUL SAU A ALTEI FOI DE CALCUL ACTIVE SAU INTRE
REGISTRE
Selectarea datelor
Selectarea unui grup de celule: click asupra primei celule din grup  se tine butonul mouse-
ului apasat  se deplaseaza mouse-ul spre ultima celula din grup  se elibereaza butonul
mouse-ului.
Selectarea unei coloane: click pe litera coloanei.
Selectarea unei linii: click pe numarul liniei.
Selectarea unei foi de calcul: click in coltul stanga sus (vezi figura).
50
Copierea cotinutului unui grup de celule in alte celule din aceeasi foaie de calcul sau in alta
foaie de calcul
Se selecteaza grupul de celule  click dreapta pe selectie  Copy  se selecteaza foaia de
calcul in care se va face copierea  se selecteaza grupul de celule destinatie  click dreapta pe
selectie  Paste.
Obs. Se poate folosi orice metoda de copiere studiata anterior.
Mutarea cotinutului unui grup de celule in alte celule din aceeasi foaie de calcul sau in alta
foaie de calcul
Se selecteaza grupul de celule  click dreapta pe selectie  Cut  se selecteaza foaia de
calcul in care se va face mutarea  se selecteaza grupul de celule destinatie  click dreapta pe
selectie  Paste.
STERGEREA UNEI CELULE SAU A UNUI GRUP DE CELULE ADIACENTE, A UNEI

LINII, A UNUI RAND
Stergerea continutului unei celule/grup de celule

Se selecteaza celula/grupul de celule  se apasa tasta Delete.
Stergerea unei celule
Click dreapta pe celula  Delete se alege una
dintre optiuni (deplasarea celulelor spre stanga,
deplasarea celulelor in sus, stergerea intreului
rand sau a intregii coloane).
Stergerea unei linii
51
Click dreapta pe numarul liniei  Delete.

Stergerea unei coloane
Click dreapta pe litera coloanei  Delete.
INSERAREA DE RANDURI/COLOANE
Inserarea unei linii

Click dreapta pe numarul liniei unde va fi inserata noua linie 
Insert.
Inserarea unei coloane
Click dreapta pe litera coloanei unde va fi inserata noua coloana 
Insert.
MODIFICAREA DIMENSIUNILOR LINIILOR / COLOANELOR

a) Click pe marginea dreapta a coloanei  se tine butonul mouse-ului apasat  se
deplaseaza mouse-ul spre dreapta (pentru marire) sau spre stanga (pentru micsorare) pana
se ajunge la dimensiunea dorita  se elibereaza butonul mouse-ului.
b) Click dreapta pe numele coloanei  Column width...

(Latime coloana)  se specifica latimea dorita  OK.
a) Click pe marginea de jos a liniei  se tine butonul mouse-ului apasat  se deplaseaza

mouse-ul in jos (pentru marire) sau in sus (pentru micsorare) pana se ajunge la
dimensiunea dorita  se elibereaza butonul mouse-ului.
b) Click dreapta pe numarul liniei  Row height...
(Inaltime rand)  se specifica inaltimea dorita  OK.
CAUTAREA / INLOCUIREA ANUMITOR DATE
52
Meniul Home  click pe butonul Find & Select  se alege optiunea Find/ Replace sau
combinatia de taste CTRL+F / CTRL+H  in fereastra aparuta se completeaza cuvintul cautat
si cel cu care se va face inlocuirea  click pe butonul Find Next (Find All) / Replace Next
(Replace All).
ANULAREA COMENZILOR GRESITE
a) click pe butonul din bara de titlu

b) combinatia de taste CTRL+Z
INSERAREA UNEI CELULE
Click dreapta pe pozitia unde va fi inserata noua celula  Insert.
COMBINAREA CELULELOR
Se selecteaza celulele care vor fi combinate  click dreapta pe selectie  Format Cells  tab-
ul Alignment  se bifeaza optiunea Merge Cells  OK.
53
Daca dorim ca odata cu imbinarea celulelor sa realizam si centrarea continului acestora

procedam astfel: se selecteaza celulele al caror continut va fi imbinat  meniul Home  click
pe butonul Merge and Center.
SEPARAREA DATELOR DIN CELULE IN COLOANE

Click pe celula al careui continut va fi separat  meniul Data  click pe butonul Text to
Columns  se parcurg pasii wizard-ului („vrajitor” / asistent).
FORMATAREA CELULELOR
STABILIREA TIPULUI DE DATA CE VA FI INTRODUS IN CELULA
Pentru a efectua anumite setari asupra datelor dintr-o celula se executa click dreapta pe celual
respectiva  Format Cells  tab-ul Number  in sectiunea Category se alege tipul de data
dorit si se efectueaza eventualele setari  click pe OK.
STABILIREA ALINIERII DATELOR DIN CELULA

Format Cells tab-ul Alignment  se aleg optiunile dorite.
54
Se poate determina modul de aliniere al

datelor in celula atat pe orizontala cat si pe verticala cat
si gradul de inclinare al datelor in celula.
Daca se bifeaza optiunea Wrap text, in cazul in care celula contine informatie ce depaseste
dimensiunea ei atunci textul va fi organizat pe mai multe randuri astfel incat sa se incadreze in
latimea celulei.
Daca se bifeaza optiunea Shrink to fit, in cazul in care celula contine informatie ce
depaseste dimensiunea ei atunci dimensiunea textului va fi redusa astfel incat textul sa se
incadreze in latimea celulei.
STABILIREA FONTULUI DATELOR DIN CELULA

Format Cells  tab-ul Font  se aleg optiunile dorite.
STABILIREA TIPULUI DE CHENAR
Format Cells  tab-ul Border  se alege tipul de chenar dorit.
STABILIREA CULORII DE FUNDAL A CELULEI
Format Cells  tab-ul Patterns  se alege nuanta dorita.
FORMATAREA RAPIDA
Pentru a stabili un anumit sablon pentru celulele dintr-o foaie de calcul : se selecteaza
celule meniul Home  click pe butonul Format as Table  se alege sablonul de
tabel dorit.
COPIEREA UNUI FORMAT

Pentru a copia formatarile applicate datelor unei celule pentru o alta celula: se selecteaza celula
al carei format se va copia  meniul Home  se apasa butonul Format Painter
 se executa click in celula destinatie.
FORMATAREA CELULELOR IN FOI GRUPATE
55
Pentru a realiza anumite formatari simultan in mai multe foi de calcul se procedeaza astfel: se
grupeaza celulele (se tine tasta CTRL apasata si se selecteaza toate foile dorite sau click dreapta
pe una din foile de calcul iar apoi se alege optiunea Select All Sheets)  intr-una din foile din
grup se realizeaza toate formatarile dorite  se anuleaza gruparea foilor (click dreapta pe una
din foile din grup  Ungroup Sheets).
FORMATAREA CU AJUTORUL STILURILOR

Pentru a defini un stil propriu se urmeaza pasii: meniul Home Cell Styles  se alege optiunea
New Cell Style  in fereastra aparuta se fac modificari referitoare la font, aliniere etc. , se
specifica un nume pentru stilul creat  click pe butonul OKl.
Pentru a utiliza un anumit stil: se selecteaza celula sau domeniul asupra caruia se va aplica stilul
respectiv  meniul Home  Cell Styles  se alege din lista stilul dorit  OK.
INSERAREA IMAGINILOR IN FOILE DE CALCUL

Meniul Insert  click pe unul din butoanele Picture, ClipArt, Shapes, SmartArt in functie
de ce doreste sa se insereze: imagine din fisier, imagine din galerie (miniatura), forma automata
sau organigrama.
56
PROTECTIA CELULELOR, FOILOR SI REGISTRELOR

Meniul Review  click pe unul din butoanele Protect Sheet (pentru a proteja o foaie de calcul),
Protect Workbook (pentru a proteja tot registrul de calcul) se fac setarile dorite si se
introduce parola  click pe OK.
INTRODUCEREA UNEI FORMULE SIMPLE INTR-O CELULA

Formulele permit efectuarea calculelor in cadrul foii de calcul. Cand se folosesc formule,
Excel va recalcula automat rezultatul la orice modificare a valorilor numerice care participa la
respectivul calcul.
Pasii necesari pentru introducerea unei formule:
1. se selecteaza celula in care se va scrie formula.
2. se tasteaza semnul „=” pentru a incepe introducerea formulei.
3. se introduc coordonatele primei celule sau click pe celula cu mouse-ul.
4. se introduce operatorul.
5. se introduc coordonatele urmatoarei celule implicate in calcul sau click pe celula cu
mouse-ul.
6. se repeta pasii 4 si 5 de cate ori este necesar.
7. se apasa tasta Enter.
57
Operatori matematici:
Operator Operatia
+ Adunare
- Scadere
* Inmultire
/ Impartire
^ Ridicare la putere
Formulele se pot scrie in zona de formule sau in celula respectiva.

Daca formula se scrie in zona pentru formule: se selecteaza celula in care se doreste afisarea
rezultatului  se muta cursorul in zona de formule ( fx )  se scrie formula  se apasa Enter
sau click pe butonul .
Dupa apasarea tastei Enter, in celula in care a fost scrisa formula, va aparea rezultatul.
rezultatul
REFERINTE RELATIVE SI REFERINTE ABSOLUTE

Orice informatie scrisa in foaie poate fi referita prin adresa celulei care o contine. Adresa
unei celule este, uzual, formata din numele coloanei urmat de numele liniei.
Un domeniu de celule este notat prin indicarea celulelor din coltul stanga-sus si coltul
dreapta-jos, separate prin caracterul “:”. De exemplu, domeniul dreptunghiular determinat de
coloanele A, B, C si D si liniile de la 3 la 7 se noteaza A3:D7. Daca domeniile sunt cu structuri
58
mai complicate, atunci se specifica prin descompuneri in componente dreptunghiulare, separate

prin virgule: A1,B2:C4,D5 reprezinta o zona compusa din celula A1, dreptunghiul B2:C4 si
celula D5.
Acesta este modul de referinta relativ. Adresa celulei referite este stabilita prin pozitia
relativa fata de celula de unde se face referinta. Adica, daca suntem in celula C1, o referire la A2
inseamna celula situata cu doua coloane la stanga si cu o linie mai jos. Atunci cand se copie
informatia in alte celule, referintele relative sunt copiate cu semnificatia lor. Adica, daca in
exemplul anterior copiem din C1 informatia in celula D3, atunci referinta la A2 se va copia ca
inteles, deci va deveni B4 (celula care se pozitioneaza fata de D3 in aceeasi configurttie cum era
pozitionata A2 fata de C1).
Modul de referinta absolut este indicat prin plasarea caracterului $ in fata partii
(partilor) absolute din adresa. De exemplu, $A$1 reprezinta celula A1 indiferent de unde este
referita; $A1 reprezinta celula situata pe coloana A (referita absolut) si in linia interpretata relativ
din locul unde se face referinta; A$1 reprezinta celula situata in coloana interpretata relativ fata
de locul unde se face referinta si pe linia 1 (indicata absolut).
Exemplu:
referinte relative referinta absoluta
REFERINTE LA FOI DE CALCUL

O referinta la o celula dintr-o alta foaie de calcul decat cea activa se face in urmatorul
mod: nume-foaie!adresa-celula.
Exemplu:
O referinta la o celula dintr-un alt registru de calcul se face astfel:

[nume-registru]nume-foaie!adresa-celula.
Exemplu: =[Reg1.xls]Sheet1!A1
59
In situatia in care nu referinta nu este luata automat, Excel va afisa o fereastra in care puteti
selecta registrul din care face parte celula referita.
FOLOSIREA FUNCTIILOR
Functiile sunt formule predefinite care efectueaza anumie operatii (suma, maximul,
media mai multor valori etc.).
Introducerea unei functii intr-o celula
1. se selecteaza celula in care va fi scrisa functia.
2. se tasteaza semnul „=” pentru a incepe introducerea functiei.
3. se scrie numele functiei urmat de o paranteza deschisa.
4. se selecteaza grupul de celule.
5. se inchide paranteza (optional).
6. se apasa tasta Enter.
OBS. Functiile pot fi scrise, la fel ca si formulele, in zona de formule.

Exemple de functii
Functia Operatia
sum Suma valorilor din celulele selectate
product Produsul valorilor din celulele selectate
max Maximul valorilor din celulele selectate
min Minimul valorilor din celulele selectate
average Media aritmetica a valorilor din celulele selectate
Introducerea functiei pentru calculul mediei
60
Dupa apasarea tastei Enter, in celula se va afisa rezultatul.
rezultatul
COPIEREA FORMULELOR/FUNCTIILOR
Selectati celula care contine formula  click pe punctul de selectare (coltul dreapta jos al
celulei) pana cand cursorul mouse-ului ia forma +  se tine butonul mouse-ului apasat  se
deplaseaza mouse-ul pana cand se acopera intregul grup de celule  se elibereaza butonul
mouse-ului.
61
RECUNOASTEREA ERORILOR STANDARD ASOCIATE FORMULELOR

Unele formule, in loc de returnarea unei valori, afiseaza constante de erori. Principalele
constante de erori sunt prezentate in tabelul urmator:
Constanta de
Cauza erorii
eroare
###### Datele sunt prea late pentru a incapea in coloana
Se utilizeaza o intersectie nula(vida) de regiuni de celule, de exemplu

#NULL!
=A1:B1 B3:B4
#DIV/0! Se imparte cu zero o valoare, de exemplu =A1/ 0
Se utilizeaza operatori care au valori incompatibile, de exemplu in

#VALUE!
formula se aduna un numar cu un text
Se referentiaza o celula inexistenta (de exemplu o celula care apartine

#REF!
unei foi de calcul care a fost stearsa).
Se utilizeaza un nume de celula inexistent sau un nume de functie

#NAME?
inexistent, de exemplu =ALFA+13
Se utilizeaza un argument numeric care nu apartine domeniului permis

#NUM!
de valori, de exemplu =(-2)^0.5 (radical dintr-un numar negativ)
Apare atunci cand o valoare este inaccesibila pentru o functie sau

#N/A
formula.
62
CALCULE CU AUTOCALCULATE
Daca avem un domeniu ce contine valori numerice si selectam acest domeniu vom
observa in bara de stare a aplicatiei ca Excel a calculat suma valorilor din domeniu fara ca
utilizatorul sa fi introdus vreo functie sau formula.
Daca dorim sa se calculeze si altceva decat ce este afisat se executa click dreapta pe una dintre
valori si din lista se bifeaza operatia dorita.
FUNCTII PREDEFINITE
Functii logice
AND Returneaza TRUE daca argumentele sunt toate adevarate
IF Specifica un test logic ce trebuie executat
NOT Inverseaza valoarea logica a argumentului
OR Returneaza TRUE daca unul dintre argumente este adevarat
Functii pentru date calendaristice
DATE Returneaza numarul serial al unei date calendaristice
Calculeaza numarul de zile dintre doua date calendaristice avand ca baza

DAYS360
anul cu 360 de zile
Returneaza numarul serial al datei calendaristice care este numarul

EDATE
indicat de luni, inainte sau dupa data calendaristica de inceput
NETWORKDAYS Returneaza numarul de zile lucratoare intregi dintre doua date
63
calendaristice
NOW Returneaza numarul serial al datei calendaristice si al timpului curent
TODAY Returneaza numarul serial al datei calendaristice curente
WEEKDAY Face conversia unui numar serial intr-o zi a saptamanii
Functii de cautare si referinta
CHOOSE Alege o valoare dintr-o lista de valori
COLUMN Returneaza numarul coloanei unei referinte
COLUMNS Returneaza numarul de coloane dintr-o referinta
HLOOKUP Cauta in randul de sus al unei matrice si returneaza valoarea celulei indicate
LOOKUP Cauta valori intr-un vector sau intr-o matrice
ROW Returneaza numarul de rand dintr-o referinta.
ROWS Returneaza numarul de randuri al unei referinte
VLOOKUP Cauta in prima coloana a unei matrice si se deplaseaza pe rand pentru a returna
valoarea unei celule
Functii matematice si trigonometrice

ABS Returneaza valoarea absoluta a unui numar
ACOS Returneaza valoarea arccosinusului unui numar
ACOSH Returneaza valoarea inversa a cosinusului hiperbolic al unui numar
ASIN Returneaza valoarea arcsinusului unui numar
ASINH Returneaza valoarea inversa a sinusului hiperbolic al unui numar
ATAN Returneaza valoarea arctangentei unui numar
ATAN2 Returneaza valoarea arctangentei dupa coordonatele x si y
ATANH Returneaza valoarea inversa a tangentei hiperbolice a unui numar
CEILING Rotunjeste un numar la cel mai apropiat intreg sau la cel mai apropiat
64
multiplu semnificativ
COMBIN Returneaza numarul de combinari pentru un numar dat de obiecte
COS Returneaza valoarea cosinusului unui numar
COSH Returneaza valoarea cosinusului hiperbolic al unui numar
DEGREES Converteste radianii in grade
EVEN Rotunjeste un numar la cel mai apropiat intreg par
EXP Returneaza e la puterea unui numar dat
FACT Returneaza factorialul unui numar
FACTDOUBLE Returneaza dublul factorial al unui numar
FLOOR Rotunjeste un numar prin lipsa, inspre zero
GCD Returneaza valoarea celui mai mare divizor comun
INT Rotunjeste un numar la primul intreg dinaintea lui
LCM Returneaza valoarea celui mai mic multiplu comun
LN Returneaza valoarea logaritmului natural al unui numar
LOG Returneaza valoarea logaritmului unui numar intr-o baza data
LOG10 Returneaza valoarea logaritmului zecimal al unui numar
MDETERM Returneaza valoarea determinantului unei matrice
MINVERSE Returneaza inversa unei matrice
MMULT Returneaza valoarea produsului matricial a doua matrice
MOD Returneaza restul unei impartiri
MROUND Returneaza un numar rotunjit la multiplul dorit
MULTINOMIAL Returneaza valoarea multinomiala a unui set de numere
ODD Rotunjeste un numar la cel mai apropiat numar intreg impar urmator
PI Returneaza valoarea numarului pi
POWER Returneaza valoarea unui numar ridicat la o putere
PRODUCT Inmulteste argumentele functiei
65
QUOTIENT Returneaza catul unei impartiri
RADIANS Efectueaza conversia gradelor in radiani
RAND Returneaza un numar aleator intre 0 si 1
RANDBETWEEN Returneaza un numar aleator, cuprins intre numerele specificate.
Efectueaza conversia in forma romana a unui numar cu cifre arabe, sub

ROMAN
forma de text
ROUND Rotunjeste un numar la un numar specificat de cifre.
ROUNDDOWN Rotunjeste un numar prin lipsa, inspre zero
ROUNDUP Rotunjeste prin adaos un numar, in sensul dinspre zero
SERIESSUM Returneaza suma unei serii de puteri, pe baza formulei
SIGN Returneaza semnul unui numar
SIN Returneaza sinusul unui unghi dat
SINH Returneaza sinusul hiperbolic al unui numar
SQRT Returneaza valoarea pozitiva a radicalului unui numar
SQRTPI Returneaza valoarea radacinii patrate din (numar * pi)
SUBTOTAL Returneaza subtotalul unei liste sau baze de date
SUM Aduna argumentele functiei
SUMIF Aduna continutul celulelor specificate, dupa un criteriu dat
SUMIFS Adauga celulele dintr-o zona care indeplinesc mai multe criterii.
SUMPRODUCT Returneaza suma produselor componentelor unei matrice corespondente
SUMSQ Returneaza suma patratelor argumentelor
Returneaza suma diferentelor patratelor valorilor corespondente din doua

SUMX2MY2
matrice.
Returneaza suma sumei patratelor valorilor corespondente din doua

SUMX2PY2
matrice.
Returneaza suma patratelor diferentelor valorilor corespondente din doua

SUMXMY2
matrice.
66
TAN Returneaza valoarea tangentei unui numar
TANH Returneaza valoarea tangentei hiperbolice a unui numar
TRUNC Trunchiaza un numar la un intreg
Functii financiare
FV Returneaza valoarea viitoare a unei investitii
Returneaza valoarea neta actualizata a unei investitii bazate pe o serie de fluxuri de

NPV
numerar periodice si a unei rate de actualizare
PV Returneaza valoarea actualizata a unei investitii
RATE Returneaza rata dobanzii periodice pentru o anuitate
DIAGRAME
Diagramele permit reprezentarea datelor unei foi de calcul intr-o forma grafica. Diagrama
poate fi creata pe foaia de calcul ce contine datele sau pe o alta foaie. La modificarea datelor din
foaia de calcul, diagrama este actualizata, astfel incat va reflecta modificarile facute.
Crearea diagramelor
1. se selecteaza datele care vor fi reprezentate grafic.
2. meniul Insert  click pe unul din butoanele ce
reprezinta tipuri de diagrame  se alege subtipul de diagrama dorit.
67
Diagrama apare in foaia de calcul.
MODIFICAREA DIAGRAMELOR
Mutarea si redimensionarea diagramelor se realizeaza in aceeasi maniera ca mutarea si
redimensionarea unei imagini in Word.
Pentru mutare se executa click pe diagrama  se tine butonul mouse-ului apasat si se
deplaseaza in pozitia dorita (metoda drag-and-drop).
Pentru redimensionare se executa click in unul din colturile cadrului diagramei  se tine
butonul mouse-ului apasat si se trage spre interior (pentru micsorare) si spre exterior (pentru
marire).
Pentru a modifica proprietatile diagramei generate automat de aplicatia Excel, se va
folosi bara de instrumente Chart Tools, ce este afisata atunci cand diagrama este selectata.
Chart Tools are subordonate trei bare de instrumente: Design, Layout si Format.
Bara DESIGN
68
Butonul  permite schimbarea tipului de diagrama
Butonul  permite salvarea diagramei ca sablon (template).
Butonul  permite inversarea seriilor de valori de pe linie pe coloana
Butonul  permite selectarea datelor care vor fi reprezentate in diagrama, in cazul in

care datele selectate initial nu mai corespund cerintelor. Tot aici se poate realiza si inversarea
seriilor de valori de pe linie pe coloana.
69
Butonul  permite alegerea unui anumit layout pentru diagrama.
Permite alegerea unui anumit stil pentru diagrama.
Butonul  permite mutarea diagramei in alta foaie de calcul.

Bara LAYOUT
 permite alegerea unei zone de grafic (chart area, back wall, floor, side
wall, legend, plot area, o anumita serie etc.) si realizarea unor formatari asupra acestor zone, prin
apasarea butonului Format Selection.
 permite introducerea in cadrul diagramei a unei imagini dintr-un fisier

(Picture), a unei forme automate (Shape) sau a unei cutii pentru introducerea textului
(TextBox).
 permite atasarea unui titlu diagramei (Chart Title), a

etichetelor pentru axe (Axis Titles), setari legate de afisarea legendei diagramei (Legend),
70
afisarea valorilor pentru fiecare serie de date in parte (DataLabels), atasarea tabelului la
diagrama – tabelul are carui date sunt reprezentate in diagrama (Data Table).
 permite stabilirea unor setari legate de axe si de grila din spatele diagramei.
 permite realizarea unor formatari legate de peretii si baza

diagramei si rotirea axelor diagramei.
 permite alegerea unui nume pentru diagrama

Bara FORMAT
Permite realizarea anumitor formatari asupra diferitelor zone ale diagramei.
ADAUGAREA OBIECTELOR GRAFICE

Intr-o foaie de calcul se pot realiza diferite obiecte grafice. Pentru aceasta trebuie afisata
bara de desenare: meniul Insert  click pe butonul dorit: Picture (pentru imagine din fisier),
ClipArt (pentru miniaturi), Shapes (pentru forme automate), SmartArt (pentru organigrame),
Screenshot (pentru capturi de ecran).
PREGATIREA PENTRU IMPRIMARE A FOILOR DE CALCUL
71
Meniul Page Layout
1 – stabilirea marginilor documentului

2 – stabilirea orientarii paginii (portrait sau
landscape)
3 - stabilirea dimensiunii hartiei pe care se va
face imprimarea
4 – selectarea zonei de imprimat
5 – inserarea intreruperilor de pagina
6 – stabilirea unui anumit fundal pentru foaia
de calcul
7 – deschide fereastra Page Setup
In sectiunea Page se pot stabili:
 Orientarea paginii
 Stabilirea zonei de imprimare (Scalling): Adjust to- micsoreaza sau mareste dimensiunea
zonei de imprimare( poate fi micsorata pana la 10% si marita pana la 400% ; dimensiunea
normala este de 100%), Fit to – reduce zona sau selectia in asa fel incat informatia
imprimata va incape pe un numar specificat de pagini
 Dimensiunile hartiei
 Calitatea tusului
 Stabilirea numarului de inceput pentru numerotarea paginilor
In sectiunea Margins se stabilesc marginile paginii ce va imprimate.
In sectiunea Header/Footer se pot crea antetul si subsolul. Exista doua butoane de comanda:
Custom Header si Custom Footer pentru particularizarea antetului si subsolului.
72
Daca se apasa pe butonul Custom Header va aparea urmatoarea fereastra in care se poate edita
antetul. Exista butoane de instrumente ce permit stabilirea fontului, inserarea numarului de
pagina, a numaruluitotal de pagini, inserarea datei si orei curente, inserarea locatiei si numelui
registrului de lucru, inserarea numelui registrului de lucru, a foii de calcul, inserarea unei
imagini.
In sectiunea Sheet se pot stabili:
 Zona din foaia de calcul de va fi imprimata (Print area)
 Liniile si coloanele care se vor repeta pe fiecare pagina (Rows to repeat at top,
Columns to repeat at left)
 Afisarea grilelor (Gridlines), imprimarea in alb si negru (Black and white), calitatea
tusului (Draft quality)
 Ordinea paginilor (Down, then over / Over, then down)
IMPRIMAREA FOILOR DE CALCUL
Meniul File  Print  se aleg numarul de copii dorite, paginile care vor fi imprimate
sau selectia  butonul Printer Properties  se alege calitatea tusului si alte optiuni specifice
imprimatei instalate OK  click pe butonul Print.
Daca se doreste imprimarea intr-un fisier se alege optiunea Print to file din sectiunea
Printer.
73
MODULUL IV. Microsoft PowerPoint
Prezentare generala
Microsoft PowerPoint este o aplicatie folosita pentru crearea si editarea de prezentari

profesionale. Aplicatia PowerPoint este un produs al firmei Microsoft, integrat in pachetul de
programe de birotica - Microsoft Office. Prin urmare, acest produs poate fi instalat odata cu
celelalte componente ale Microsoft Office.
Facilitatile oferite de aplicatia PowerPoint permit realizarea rapida a unei prezentari
profesionale, indiferent de domeniul de activitate in care lucrati.
 O prezentare este constituita dintr-o succesiune de pagini sau diapozitive denumite
slide-uri;
 Poate fi sustinuta de un utilizator sau poate rula independent (self-running presentations);
Instrumentele PowerPoint va ajuta sa structurati eficient informatiile, sa le prezentati intr-
un mod atractiv si dinamic.
De exemplu, puteti utiliza o prezentare PowerPoint cand doriti sa sustineti o comunicare, sa
promovati un proiect etc.
Accesarea aplicatiei
Aplicatia se poate accesa astfel:

1. dublu clic pe icon-ul Microsoft PowerPoint de pe desktop.
2. Clic pe butonul Start→ Programs→ Microsoft PowerPoint
Cateva reguli elementare pentru realizarea unei prezentari reusite sunt:
 Volumul de text inclus intr-o prezentare este redus. Prezentarea trebuie sa contina doar ideile
principale, remarcabile pe care doriti sa le ilustrati. Eventualele explicatii suplimentare care
sunt necesare trebuie sa fie sustinute verbal.
 Efectele de animatie si de tranzitie utilizate trebuie sa accentueze ideile principale, nu sa
distraga atentia publicului. De exemplu, deoarece in mod uzual oamenii citesc de la stanga
la dreapta, animatia textelor incluse in slide se poate realiza prin miscare din stanga. Dar daca
dorim sa accentuam una din idei, putem sa utilizam un efect de animatie diferit (de exemplu,
miscare de la dreapta la stanga). Aceasta schimbare va atrage atentia publicului asupra ideii
respective. Dar daca regula este schimbarea, cu alte cuvinte folositi la fiecare element un alt
efect de animatie, atentia publicului in loc de a fi focalizata asupra ideilor, va fi distrasa de
efectele de animatie. Aceste afirmatii sunt valabile si pentru efectele de sunet.
 Ritmul de prezentare trebuie adaptat la context. Un ritm prea alert va obosi publicul, iar un
ritm prea lent va plictisi.PowerPoint va ofera instrumente prin care puteti exersa ritmul
prezentarii.
 Trebuie evitat un titlu prea lung si nu se recomanda scrierea oricarei idei pe centru pentru ca
devine obositor de citit.
 Este indicat ca in coltul din dreapta jos al fiecarui cadru sa existe eticheta autorului sau a
proiectului prezentat.
74
 Nu folositi mai mult de 3 culori pentru fiecare cadru.

 Folositi culori reci pentru background si culori calde in rest.
 Recomandabil este sa utilizati numerele in locul punctelor.
 Este preferabil, pe cat posibil, ca la fiecare 3-5 cadre sa fie introdus un grafic sau tabel.
 Prezentarea sa nu dureze mai mult de 20 de minute.
Crearea unei noi prezentari
La lansarea in executie a aplicatiei PowerPoint apare pe ecran o fereastra pentru crearea unei
noi prezentari.
In cazul in care aplicatia este deschisa, crearea unei noi prezentari se realizeaza folosind optiunea
New (Nou) din meniul File (Fisier) (Ctrl+N).
Editarea si formatarea textului intr-o prezentare PowerPoint se face respectand regulile de
tehnoredactare cunoscute. Informatiile astfel prezentate sunt percepute si retinute mult mai usor.
Deschiderea unei prezentari existente
Pentru a deschide o prezentare existenta, puteti selecta optiunea Open

(Deschidere) din meniul File (Fisier) (Ctrl+O).
Va aparea pe ecran o fereastra de dialog in care trebuie sa specificati fisierul care contine
prezentarea pe care doriti sa o deschideti.
Salvarea unei prezentari
75
Salvarea unei prezentari se poate realiza in mai multe feluri, in functie de modul in care
dorim sa o utilizam ulterior.
Ca si in cazul documentelor, la prima salvare utilizam optiunea Save (Salvare)/ Save As
(Salvare ca) din meniul File, sau cu ajutorul butonului Save (Salvare) de pe bara de acces
rapid.
In acest caz trebuie specificat numele si locatia in care dorim sa salvam prezentarea. Salvarile
prin care se doreste redenumirea sau mutarea prezentarii se realizeaza cu optiunea Save as din
meniul File (Ctrl+S).
Salvarile curente, care nu implica redenumirea sau mutarea prezentarii se realizeaza cu ajutorul
butonului Save.
La salvarea unei prezentari putem alege unul din cele doua formate specifice aplicatiei
PowerPoint:
 Prezentare (Presentation) – fisier cu extensia pptx
 Expunere PowerPoint (PowerPoint Show) – fisier cu extensia ppsx

Deosebirea dintre cele doua formate consta in modul in care va fi deschisa prezentarea:
– la actionarea printr-un dublu-clic pe icon-ul unui fisier ppt se va lansa in executie aplicatia
PowerPoint si va fi incarcata prezentarea in fereastra aplicatiei. Dupa incarcare, prezentarea
poate fi editata, rulata sau doar vizualizata.
– la actionarea printr-un dublu-clic pe icon-ul unui fisier pps, va rula prezentarea in mod full-
screen (fara a fi incarcata in prealabil intr-o fereastra PowerPoint), la terminarea prezentarii,
parasindu-se automat PowerPoint-ul.
Modul de vizualizare al prezentarilor
Ca forma de vizualizare a materialului creat /ce va fi creat, puteti alege diferite moduri de
vizualizare din meniul View (Vizualizare), sau puteti alege una din optiunile existente in partea
dreapta jos a ferestrei.
Aceste optiuni sunt urmatoarele:
 Normal - este tipul de vizualizare cel mai des folosit, ce va permite vizualizarea
diapozitivelor, unul cate unul, cat si a tuturor datelor cuprinse in acest diapozitiv, este foarte
utila pentru crearea unei imagini de ansamblu asupra prezentarii. Sunt disponibile toate
76
operatiile de editare in casutele de text, se pot realiza inserari, stergeri si actualizari de

obiecte, diverse operatii de formatare.
Prin intermediul optiunii Zoom (Panoramare) din meniul View (Vizualizare), al butonului
Zoom de pe Ribbon sau din pasrtea dreapta jos , putem controla
dimensiunea slide-ului.
Trecerea de la un slide la altul se realizeaza cu ajutorul tastelor Page Up/Page Down, sau prin
deplasarea barei de defilare cu ajutorul mouse-ului.
 Outline (Schita) este o vizualizare a intregii prezentari. Se

evidentiaza continutul text al diapozitivelor (stanga) iar cel curent selectat apare in formatul
de afisare pe ecran. Dupa regulile uzuale, utilizand meniul si butoanele, se pot realiza operatii
de inserare, copiere, mutare, stergere asupra diapozitivelor si operatii de baza asupra textelor,
imaginilor etc.
 Notes Page (Pagina de note) - prezinta textul si comentariile referitoare la un

diapozitiv, iar in partea de sus este prezentat diapozitivul selectat, este foarte buna pentru
editarea si vizualizarea comentariilor. Dublu clic pe oricare din diapozitive determina
revenirea in modul Normal.
77
 Slide Sorter View (Sortare diapozitive) - prezinta fiecare diapozitiv sub forma unei
mici imagini grafice fiind foarte utila pentru realizarea operatiilor de copiere, mutare a unor
diapozitive. Dublu clic pe oricare din diapozitive determina revenirea in modul Normal.
 Slide Show (Expunere diapozitive) - se poate vizualiza intreaga prezentare creata. Pentru a
porni o prezentare puteti apasa tasta F5 existenta pe tastatura sau cu ajutorul meniului Slide
Show.
Editarea prezentarii
Operatii cu slide-uri
Pe parcursul editarii unei prezentari pot sa intervina urmatoarele operatii de lucru cu slide-uri.
 Inserarea unui nou slide
1. selectam meniul Home→ New Slide

2. se poate opta pentru diverse machete (executand clic pe sageata butonului New slide sau pe
butonul Layout:
In aceasta caseta puteti alege diferite formate pentru diapozitivele pe care le introduceti, ca de
exemplu puteti introduce diapozitive cu format de tip titlu, de tip grafic si text, de tip tabel si
altele.
 Inserarea unor slide-uri dintr-un fisier
Home  New Slide Reuse Slides
78
In partea dreapta apare caseta Reuse Slides de unde putem deschide și folosi diapozitive din alte
fișiere.
 Duplicarea unui slide
Home  New Slide  Duplicate Selected Slides
 UtiIizarea formatelor implicite

Alegerea unui format implicit
Microsoft PowerPoint pune la dispozitie diferite formate implicite pentru prezentari. Pentru a
alege un format predefinit pentru prezentarea dumneavoastra, apelati din meniul Design.
 Modificarea aspectului unui slide

1. Pentru a inlocui aspectul slide-ului cu un alt format standard:
- ne pozitionam pe slide-ul al carui aspect dorim sa il modificam;
- - selectam meniul Home → Layout;
- - din fereastra care va aparea in dreapta ecranului selectam formatul dorit.
79
- clic dreapta pe unul din aspectul dorit, putand aplica acest aspect (șablon) numai
diapozitivului selectat sau tuturor.
2. Putem modifica aspectul unui slide si manual:
- mutand casetele text (se selecteaza caseta text printr-un clic, apoi se agata caseta de
bordura si se trage pana in pozitia dorita);
- redimensionand casetele text (se selecteaza caseta text printr-un clic, apoi se trage
bordura de unul din cele 8 puncte de tragere, pana la obtinerea dimensiunii dorite);
- inserand noi casete text (meniul Insert (Inserare) → TextBox (Caseta Text)
- stergand o caseta text (se selecteaza printr-un clic caseta text si se actioneaza tasta
Delete);
 Schimbarea fundalului unui diapozitiv sau a tuturor diapozitivelor unei prezentari

- meniul Design →se alege tema Themes
- langa se alfa lista Colors din care selectam o schema de culoare standard sau cream o schema
de culoare proprie (Create New Theme Colors);
- in același mod actionam daca dorim sa modificam fontul sau efectele pentru o schema de
culoare standard sau pentru o noua schema de culoare.
Schimbarea culorii de fundal se poate realiza si prin:
- meniul Design →Background Styles;
- se deschide lista Background in care puteti alege culoarea dorita, sau va puteti crea
propria dumneavoastra culoare prin alegerea optiunii Format Background.
80
 Stergerea unui slide

Se selecteaza slide-ul pe care dorim sa il stergem  apasam tasta Delete;
Formatarea caracterelor
 Introducerea textului intr-un diapozitiv

Textul este plasat pe slide-uri numai in interiorul casetelor text. Elementele de formatare a
textului sunt similare celor utilizate in editorul Microsoft Word.
Textul este introdus cu ajutorul tastaturii:
- in momentul in care se ajunge la capatul randului, cursorul continua pe randul urmator.
Pentru a introduce un text, va trebui sa dati un clic in zona in care scrie Click to add text (Faceti
clic pentru adaugare text), apoi se introduce textul dorit.
 Editarea comentariilor unui diapozitiv

Pentru a edita comentariile unui diapozitiv se poate lucra in modul de vizualizare Normal
sau Notes Page. Selectati diapozitivul caruia doriti sa ii adaugati un comentariu si apoi in partea
de jos a ferestrei dati un clic in campul Se face clic pentru adaugare note.
In acest camp, se pot introduce diferse texte, simboluri etc.
Formatarea textului
Dupa introducerea textului puteti alege optiunea de formatare a acestuia. Din meniul
Home  Font. Se deschide urmatoarea caseta de dialog:
Aici se poate modifica tipul de font, stilul si dimensiunea acestuia.
Sau selectand textul apare caseta in care putem formata textul

 Pentru a alege o culoare  clic pe meniul derulant Color ce deschide o noua caseta din care
se poate alege o culoare pentru font.
81
Se poate opta pentru crearea unei culori speciale apasand pe butonul More Colors (Mai multe
culori).
Se va deschide fereastra Colors (Culori). Aici va puteti crea orice culoare doriti prin
modificarea codurilor RGB, sau prin deplasarea crucii albe in fereastra Colors, spre nuanta
dorita. Intensitatea culorii, se modifica prin deplasarea sagetii negre din partea dreapta in sus sau
in jos pana la obtinerea nuantei dorite.
In fereastra de dialog Font apare si sectiunea Effects, putand adauga textului efecte ce pot fi
activate prin marcarea acestora printr-un simplu clic.
Fiecare efect va fi atribuit doar textului dinainte selectat. Efectele mai importante sunt:
Strikethrough care taie textul cu o linie orizontala si Double Strikethrough care taie textul cu
doua linie orizontale, Superscript (Exponent) este optiunea necesara pentru a scrie textul
selectat ca exponent si Subscript (Indice) scrie textul selectat ca indice. Pentru a face
modificarile se apasa butonul OK. In caz contrar, textul va ramane asa cum era.
Stilurile se pot realiza si prin intermediul butoanelor.
Astfel:
- scrierea ingrosata, Aldin (Bold), se realizeaza prin apasarea butonului , sau prin apasarea
simultana a tastelor Ctrl+B
- scrierea inclinata, Cursiv (Italic) se realizeaza prin apasarea butonului , sau prin apasarea
simultana a tastelor Ctrl+I
- sublinierea textul (Underline) se realizeaza apasand butonul , sau prin combinatia de
taste Ctrl+U
- efectul de umbra (Shadow), se realizeaza apasand butonul .
- schimbarea culorii fontului – apasand
- pentru schimbarea fontul sau dimensiunii textului se utilizeza listele ascunse
Pentru a alinia textul: se alege: meniul Home  Paragraph, apoi se alege optiunea dorita.
82
Alinierea textului se poate realiza si cu butoanele de pe bara de formatare:

- La stanga , sau prin combinatia de taste Ctrl+L
- Centrat , sau prin combinatia de taste Ctrl+E
- La dreapta , sau prin combinatia de taste Ctrl+R
- Stanga – dreapta (Justified) ,sau Ctrl+J
Transformare toturor caracterele unui text din litere mici in litere mari sau invers, se
realizeaza astfel:
- selectati textul dorit si apoi din grupul Font alegeti (Change Case), ce va deschide
caseta se poate alege optiunea dorita.
Schimbarea spatiului intre paragrafe
Pentru a schimba spatierea intre diferite paragrafe selectati paragrafele asupra carora doriti sa
realizati modificarile si apoi in Home  Paragraph selectati Line Spacing. Aceste
modificari pot fi realizate si cu ajutorul casetei Paragraph.
Alegerea diferitilor marcatori
O modalitate de formatare a paragrafelor existente intrun diapozitiv este cea cu ajutorul
marcatorilor din Home  Paragraph avem butoanele Bullets si Numbering .

Bullets deschide caseta de dialog din care ne putem alege simboluri diverse pentru a evidentia
anumite paragrafe.
Tipurile de marcatori:
In aceeasi caseta se poate alege din meniul derulant Color (Culoare) culoarea pe care dorita
pentru marcatorul respectiv, sau puteti alege dimensiunea acestuia exprimat procentual in functie
de marimea caracterelor textului.
Pentru a introduce automat un bulet se poate da clic pe imaginea corespunzatoare

Pentru crearea listelor numerotate se realizeaza aceeași pași ca și in cazul inserarii
marcatorilor.
 Utilizarea comenzii Anulare (Undo) si Repetare (Redo)
83
In momentul in care s-a gresit cava in introducerea datelor se apeleaza functia Anulare
(Undo) pentru a anula ultima operatiune efectuata. Functia Undo (Anulare) se gaseste pe Bara
cu acces rapid . Aceeasi operatie se poate realiza si prin apasarea combinatiei
de taste Ctrl+Z.
Opus functiei Anulare este functia Redo (Repetare), care realizeaza refacerea ultimei
operatii anulate. Functia Repetare (Redo) se gaseste langa Undo, pe Bara cu cces rapid. Se poate
utiliza combinatia de taste Ctrl+Y.
Inserarea obiectelor
 Inserarea imaginilor
Uneori aveti nevoie si de alte elemente decat text pe care sa le introduceti in document, ca de
exemplu : foi de calcul, imagini, alte documente. Pentru aceasta folositi meniul Insert
(Inserare).
Inserarea unei imagini se realizeaza prin intermediul grupului Images. Aici sunt butoanele
care corespund diferitelor tipuri de imagini pe care le putem insera in prezentari.
Pentru a avea in document diferite imagini puteti alege una din optiunile:
 Inserarea clipart-urilor apasarea butonului
 Inserarea unei imagini -se foloseste .

Aceasta functie, deschide o caseta, din care puteti alege imaginea pe care doriti sa o inserati
in document.
 Inserarea unui screenshot -se foloseste butonul , cand se doreste inserarea unei
imagini a unui program/aplicatie ce ruleaza.
84
Se alege optiunea Screen Clipping pentru a insera o imagine a ecranului.
 Copiere, mutare, stergere, redimensionare imagini, obiecte
 Copierea, mutarea, stergerea textului, imaginilor intre diapozitive diferite

Copierea si mutarea textului in diferite parti ale fisierului, sau chiar in fisiere diferite, este
posibila datorita existentei Clipboard-ului. Clipboard-ul este o memorie temporara, folosita la
pastrarea pe termen scurt a diferitelor obiecte copiate (cuvinte, imagini, diagrame etc.).
Pentru a copia un text, sau o imagine in alta parte a diapozitivului sau intre diapozitive diferite se
alege optiunea Copy (Copiere) din meniul Home  Clipboard, ; folosind butonul sau
combinatia de taste Ctrl+C.
 Pentru a putea alege optiunea Copiere va trebui ca textul sau imaginea ce trebuie copiata
sa fie selectata, in caz contrar aceasta optiune va fi inactiva (culoarea gri) .
Dupa copierea textului sau imaginii pentru a putea fi inserate in locul unde se doreste va trebui sa
alegeti optiunea Paste (Lipire), folosind butonul sau combinatia de taste Ctrl+V.
Pentru a muta un text, imagine in alta parte a diapozitivului sau intre diapozitive diferite se
alege optiunea Cut (Decupare); butonul sau combinatia de taste Ctrl+X. Dupa mutarea
textului, imaginii pentru a putea fi inserat in locul unde se doreste va trebui sa alegeti realizam
operatia paste.
Stergerea textului, sau a imaginilor - se realizeaza prin apasarea tastelor Backspace
(stergerea facandu-se in directia ) sau prin apasarea tastei Delete (stergerea facandu-se in
directia ). Stergerea se poate face caracter cu caracter sau selectand un paragraf si stergandu-l
apasand pe butonul Delete sau Backspace o singura data.
 Redimensionarea imaginilor, obiectelor
In primul rand va trebui sa selectati imaginea dorita. Selectarea imaginii, se face printr-un
clic pe aceasta. Imaginea va aparea intr-un patrat incadrat de 8 puncte.
Acum puteti modifica dimensiunea obiectului plasand cursorul mouse-ului pe unul din cele 8
puncte. Cursorul va avea diferite forme in functie de punctul deasupra caruia il plasati.
Imaginea inserata poate fi modificata/transformata cu ajutorul optiunilor cuprinse in Picture
Tools.
85
 Inserarea graficelor
Inserarea unui grafic se realizeaza selectand Insert  Illustrations, actionand butonul Chart.
Se deschide caseta ce permite alegerea tipului de diagrama dorit.
Se permite generarea unui grafic pe baza unor serii de date. Se va deschide o fereastra
denumita Foaie de date (Datasheet), in care trebuie sa introducem datele pe baza carora vom
genera graficul.
Putem alege datele pe baza carora dorim sa generam graficul din Microsoft Excel. Pentru
aceasta, putem alege una din optiunile din Chart Tools. Cu ajutorul acestor butoane se poate
personaliza diagrama.
 Inserarea secventelor audio sau video

Inserarea secventelor audio sau video se realizeaza prin intermediul meniului Insert 
Media.
Pentru fiecare va fi vizualizat un submeniu din care selectam sursa din care inseram secventa
video/audio:
 Video from File (Film din fisierul) – secventa video memorata intr-un fisier
 Video from Web Site – secventa video de pe o pagina web
 Clip Art video – secventa video din galeria Microsoft Office;
 Audio from File (Sunet din fisierul) – secventa audio memorata intr-un fisier;
86
 Clip Art Audio – secventa audio din galeria Microsoft Office;

 Record Audio (Inregistrare sunet) – secventa audio inregistrata cu ajutorul unui microfon
(comentarii verbale).
Comentariile verbale sunt informatii verbale adaugate prezentarii, pe care le puteti inregistra
de la un microfon. Comentariul poate fi inregistrat inaintea prezentarii sau chiar in timpul
prezentarii diapozitivelor (cand pot fi inregistrate si comentariile auditorului). Comentariul
verbal poate insoti intreaga prezentare sau poate fi inregistrat separat ca un obiect in diapozitiv.
Daca intr-o prezentare ati introdus atat comentarii verbale cat si alte sunete, se vor auzi
numai comentariile verbale. Orice modificare a unui comentariu verbal inseamna stergerea
comentariului pe care doriti sa-l modificati si reinregistrarea celui modificat.
 Inserarea ecuatiilor
Pentru a insera o ecuatie selectam optiunea Object (Obiect) din meniul Insert. Pe ecran va
aparea o caseta de dialog in cadrul careia selectam un editor de ecuatii (Microsoft Equation).
 Coordonatorul de diapozitiv (Master Slide)

Un diapozitiv special oferit de Microsoft PowerPoint este Coordonatorul de diapozitiv
(Master Slide). Cu ajutorul acestui diapozitiv puteti controla diferite proprietati ale prezentarii,
ca de exemplu caracteristici legate de textul folosit in prezentare, de fundalul aplicat
diapozitivelor. Atunci cand doriti sa realizati anumite modificari asupra tuturor diapozitivelor din
prezentare, nu trebuie sa realizati modificarile asupra fiecarui diapozitiv. Puteti realiza
modificarile dorite asupra acestui diapozitiv si PowerPoint realizeaza automat modificarile
asupra tuturor diapozitivelor prezentarii cat si asupra noilor diapozitive ce urmeaza a fi adaugate.
De exemplu daca modificati culoarea titului in Coordonatorul de diapozitiv (Master
Slide), PowerPoint va modifica automat culoarea titlului in toate diapozitivele existente in
prezentare. Pentru a afisa acest diapozitiv apelati meniul View (Vizualizare)  Master Views
 Slide Master (Coordonator de diapozitiv).
Pe ecran va aparea un diapozitiv asupra caruia realizati modificarile dorite. Aceste modificari
vor aparea pe fiecare diapozitiv din prezentare si asupra diapozitivelor noi pe care le introduceti
in prezentare.
Introducerea, stergerea unei imagini, obiect in Master slide
Daca aveti o imagine sau un obiect care doriti sa apara in fiecare diapozitiv pantru a nu
introduce manual imaginea in fiecare diapozitiv alegeti introducerea imaginii in Master Slide.
Aceasta imagine va aparea pe fiecare diapozitiv in locul unde ati introdus-o in Coordonator de
diapozitiv.
Pentru a introduce o imagine apelati din meniul lnsert  Images, alegeti imaginea pe care
doriti sa o inserati si apoi pozitionati imaginea in locul in care doriti sa apara in diapozitive.
Imaginea va aparea in Coordonator si o puteti pozitiona unde doriti.
Pentru a sterge o imagine din Coordonatorul de diapozitiv va trebui sa selectati imaginea
respectiva si apoi sa apasati una din tastele Delete sau Backspace existente pe tastatura.
Cu ajutorul grupului Insert puteti introduce in Coordonatorul de diapozitiv diferite obiecte
ca: WordArt, scheme organizatorice si altele.
Adaugarea textului in subsol, pentru un diapozitiv, sau pentru toate diapozitivele

Daca doriti introducerea unui text in subsolul unui diapozitiv sau in cadrul tuturor
diapozitivelor alegeti din meniul lnsert  Text, Header and Footer (Antet si subsol).
87
Aceasta functie va deschide caseta Antet si subsol (Header and Footer). in care introduceti
subsolul dorit.
Pentru a introduce un subsol selectati casuta Footer si apoi in campul de editare introduceti
textul dorit. Daca nu doriti ca acest text sa apara si pe primul diapozitiv selectati optiunea Nu se
afiseaza la diapozitivul titlu (Don't show on title slide). Pentru a introduce acest subsol doar in
diapozitivul curent apasati butonul Se aplica (Apply), pentru a introduce subsolul in toate
diapozitivele prezentarii apasati butonul Se aplica pentru toate (Apply to All).
 Adaugarea automata a numerelor diapozitivelor

Daca doriti introducerea numerelor, in cadrul unui diapozitiv, sau in cadrul tuturor
diapozitivelor, alegeti din meniul lnsert  Text  Antet si subsol (Header and Footer).
Aceasta functie va deschide fereastra Antet si subsol in care va trebui sa alegeti optiunea
Numar diapozitiv (Slide Number).
Daca nu doriti ca primul diapozitiv sa apara numerotat selectati optiunea Nu se afiseaza la
diapozitivul titlu (Don’t show on title slide). Pentru a introduce un numar doar in diapozitivul
curent apasati butonul Se aplica (Apply), pentru a introduce subsolul in toate diapozitivele
prezentarii apasati butonul Se aplica pentru toate (Apply to All).
 Inserarea butoanelor
Inserarea unui buton se realizeaza prin intermediul lnsert  Illustrations  Shapes 
Action Buttons (Butoane de actiune).
La alegerea butonului, va aparea caseta de dialog action Settings (Setari actiune) in care
specificam actiunea care se va produce la actionarea butonul respectiv in timpul prezentarii
(deplasare care primul sau ultimul slide, deplasarea la un anumit slide, deschiderea unei alte
prezentari, a unei pagini Web sau rularea unui program).
Crearea unui buton de actiune permite realizarea de hiperlegatura (hyperlink), similara

celor folosite pentru navigarea printr-un site de Web; este o tehnologie prin care se asigura
legatura intre un element al documentului curent (cuvant, fraza, simbol, imagine) cu un alt
element din acelasi document sau cu alt document sau cu alt fisier.
Prin efectuarea unui clic pe Hiperlink to (hiperlegatura), utilizatorul poate schimba ordinea
secventiala de parcurgere a diapozitivelor unei prezentari (de la diapozitivul curent se poate sari
la un alt diapozitiv) la o alta prezentare PowerPoint, la un document realizat cu procesorul de
texte Word sau la o foaie de calcul realizata cu Excel sau chiar intr-un site pe Internet.
Pentru a crea o hiperlegatura cu un diapozitiv procedam astfel:
 „desenam” obiectul (butonul) ce urmeaza sa fie hiperlegatura
 Setari actiune (Action Setings) (sau clic dreapta si selectam Setari actiune)
 clic Hiperlink catre si din lista derulanta selectati diapozitivul, URL-ul, prezentarea sau
fisierul cu care se doreste efectuarea legaturii
 clic OK pentru a crea hiperlegatura
Butoanele de actiuni sunt obiecte care prin actionare declanseaza actiuni. Butoanele permit
definirea unor actiuni interactive:
 legatura catre un alt diapozitiv al prezentarii
o diapozitivul urmator (Next Slide)
88
o diapozitivul anterior (Previos Slide)

o primul diapozitiv al prezentarii (First Slide) sau
o ultimul diapozitiv al prezentarii (End Show)
 legatura catre o alta sursa de informatie
o Expunere particularizata (Custom Show) - catre o alta prezentare de diapozitive
o URL.. - catre adresa URL a unei pagini Web din reteaua Internet
o Alt fisier… (Other File...) - catre un alt fisier
 declansarea unor actiuni:
o ajutor (Help) - pentru legatura cu un document care contine informatii pentru
autodocumentare
o Document (pentru legatura cu un alt document sau cu o aplicatie care va fi lansata
in executie)
o Informatii (Information) - pentru legatura cu un document care contine informatii
despre prezentare
o Sunet (Sound) - pentru legatura cu un fisier audio
o Film (Movie) - pentru legatura cu un fisier video
Utilizarea efectelor de animatie
Animatia inseamna adaugarea de efecte speciale (vizuale sau sonore) la nivelul unui text,
obiect sau diagrama dintr-un diapozitiv. Pentru a face prezentarea cat mai atractiva si pentru a
evidentia punctele importante ale prezentarii, putem utiliza efectele de animatie (efecte vizuale
sau sonore asociate unui text sau unui obiect grafic). De exemplu, titlurile slide-urilor pot zbura
de la stanga spre dreapta, insotite de un zgomot de aplauze, imaginile pot sa apara deplasandu-se
in spirala, elementele unui grafic pot „sa rasara” succesiv etc.
Pentru a configura efectele de animatie asociate elementelor unui slide selectam obiectul,
meniul Animations.
Pe ecran, in dreapta, va aparea ribbonul Animations din care selectam tipul de animatie,
modul in care se declanseaza animatia pentru fiecare element al slide-ului (pornire la clic,
automat, dupa un numar de secunde pe care il specificam in campul corespunzator).
Daca dorim sa eliminam efectele de animatie asociate elementului respectiv, clic dreapta pe
efectul ce trebuie (in Animation Pane) eliminat Eliminare (Remove).. Daca dorim, actionand
butonul Redare (Play) putem vizualiza imediat in zona de lucru efectul de animatie ales.
Pentru a face prezentarea cat mai placuta putem anima si diapozitivele.
Tranzitia inseamna adaugarea de efecte speciale unui diapozitiv, vizibile in modul de

vizualizare pe intreg ecranul a prezentarii.
Tranzitia poate fi realizata prin:
 stabilirea ordinii in care apar diapozitivele intr-o prezentare
 controlul modului de aparitie a diapozitivelor prezentarii (automat, dupa un interval
de timp, prin efectul de repetitie sau in urma actiunii mouse-ului)
 stabilirea temporizarii (a intervalului de timp dintre doua afisari de doua diapozitive,
atunci cand afisarea se face automat).
Pentru a aplica o tranzitie unui diapozitiv: Transition, si se alege efectului de tranzitie dorit
(modul in care dispare un diapozitiv si apare celalalt), dupa ce a fost selectat diapozitivul caruia
89
i se aplica. Pentru a selecta mai multe diapozitive se tine tasta Shift apasata in timp ce selectam
diapozitivele.
Exersarea prezentarii
Pentru a stabili cat mai corect timpii dupa care sa se realizeze tranzitia automata a slide-urilor
si timpii dupa care sa se declanseze efectele de animatie, este bine sa exersam prezentarea.
Inainte de a incepe exersarea, activam optiunea Programarea repetitiilor (Rehearse
Timings) din Slide Show.
Va aparea pe ecran o fereastra de dialog in care vizualizam timpul scurs de la inceputul

prezentarii, precum si timpul scurs de la inceputul prezentarii slide-ului curent. In acest timp,
aplicatia PowerPoint inregistreaza timpul necesar prezentarii fiecarui slide si momentul la care
trebuie sa se produca diferitele efecte de animatie asociate elementelor fiecarui slide.
Exista un buton prin intermediul caruia putem intrerupe temporar prezentarea, Pauza
(Pause) si un buton prin intermediul caruia putem relua prezentarea unui slide Reluare
(Repeat). La final, putem accepta timpii inregistrati sau putem modifica timpii si sa reexersam
prezentarea.
Tiparirea prezentarii
Pentru a tipari prezentarea utilizam optiunea Imprimare (Print) din meniul Fisier (File).
90
MODULUL V. Microsoft Access
Elemente de baza ale programului Access

Access 2010 creeaza fișiere in formatul de fișier .accdb, care nu poate fi accesat cu versiuni de
Access anterioare Acces 2007.
Utilizarea Access pentru prima oara
Multi utilizatori incep sa utilizeze Access cand programul pe care il utilizeaza pentru a urmari
ceva devine din ce in ce mai putin potrivit pentru activitatea respectiva. De exemplu, sa
presupunem ca sunteti un organizator de evenimente și doriti sa urmariti toate detaliile care
trebuie gestionate pentru ca evenimentele sa aiba succes. Daca utilizati un procesor de text sau
un program de calcul tabelar pentru a efectua aceasta activitate, este posibil sa intampinati cu
ușurinta probleme cu datele dublate sau neuniforme. Aveti posibilitatea sa utilizati un software
de programare a calendarului, dar urmarirea informatiilor financiare intr-un calendar nu este o
alegere potrivita.
Baze de date relationale
Uneori aveti nevoie de o baza de date relationala pentru a urmari astfel de informatii: un depozit
de date care a fost impartit in colectii mai mici de date (numite tabele) pentru a elimina
redundanta și apoi au fost asociate pe baza unor informatii comune (numite campuri). De
exemplu, o baza de date relationala pentru planificarea unui eveniment poate contine un tabel cu
informatii particularizate, un tabel cu informatii despre furnizori și un tabel cu informatii despre
evenimente. Tabelul cu informatii despre evenimente poate avea un camp care sa-l asocieze la
tabelul despre clienti și un camp care sa-l asocieze la tabelul despre furnizori. In acest fel, de
exemplu, daca s-a modificat numarul de telefon al furnizorului, informatiile se pot modifica in
tabelul despre furnizori, in loc sa se modifice in fiecare eveniment care implica furnizorul.
Pentru ce este proiectat Access
Access este un instrument care se poate utiliza pentru a dezvolta ușor și rapid aplicatii de baze de
date relationale care va ajuta sa gestionati informatii. Aveti posibilitatea sa creati o baza de date
care sa va ajute sa urmariti aproape orice tip de informatii, cum ar fi inventare, persoane de
contact de afaceri sau procese care tin de afaceri. De fapt, Access vine echipat cu șabloane pe
care aveti posibilitatea sa le utilizati imediat pentru a urmari o varietate de informatii, facilitand
lucrul chiar și pentru un incepator.
Cand deschideti Access
Cand porniti Access 2010, vedeti vizualizarea Backstage din Microsoft Office, unde este posibil
sa obtineti informatii despre baza de date curenta, sa creati o baza de date noua, sa deschideti o
baza de date existenta și sa vizualizati continutul disponibil in Office.com.
De asemenea, vizualizarea Backstage contine și multe alte comenzi pe care aveti

posibilitatea sa le utilizati pentru a ajusta, a intretine sau a partaja bazele de date. Comenzile din
vizualizarea Backstage se aplica in general bazelor de date intregi, iar nu obiectelor din interiorul
unei baze de date.
91
Nota Este posibil sa accesati vizualizarea Backstage in orice moment, daca faceti clic pe fila
Fișier.
Microsoft Access 2010 este un instrument pentru proiectarea aplicatiilor de baze de date
și implementarea acestora, instrument care poate fi utilizat pentru a urmari informatiile
importante.
O baza de date Access consta din urmatoarele obiecte:
 Tabele – contin toate inregistrarile
 Interogari – localizeaza inregistrari specifice
 Formulare – afiseaza inregistrarile din tabele, una cite una
 Rapoarte – tiparesc loturi de inregistrari
 Pagini de acces la date – pun la dispozitie date prin intermediul paginilor Web
 Macrocomenzi – actiuni automate uzuale
 Module – stocheaza declaratii si proceduri Visual Basic, care ne permit sa scriem
programe pentru bazele de date, astfel incat acestea sa poata interactiona cu alt software.
O baza de date (BD) reprezinta o colectie de date integrata, anume structurata si dotata cu o
descriere a structurii si a relatiilor dintre date.
In functie de modul de organizare a informatiilor, se cunosc citeva modele de baze de date:
Modelul ierarhic. Cu ajutorul modelului conceptual ierarhic, schema bazei de date poate fi
reprezentata sub forma unui arbore in care nodurile exprima colectii de date, iar ramurile reflecta
relatiile de asociere intre inregistrarile colectiilor de date superioare si inferioare.
Accesul la inregistrarile colectiilor de date inferioare se face prin traversarea arborelui, adica se
parcurg toate colectiile aflate in subordonare ierarhica dintre colectia – radacina si colectia
cercetata. Unui element superior ii pot corespunde unul sau mai multe elemente inferioare, iar
unui element inferior ii corespunde un singur element superior.
Modelul retea. Modelul retea se aseamana cu cel ierarhic, diferenta constind in aceea ca unui
element inferior ii pot corespunde unul sau mai multe elemente superioare.
Modelul relational. Modelul relational este in prezent cel mai raspindit model de baze de date.
Acest model are o singura structura de date: relatia sau tabelul. O baza de date relationala este
un ansamblu de relatii (tabele) grupate in jurul unui subiect bine definit. Deci, o relatie poate fi
redata printr-un tabel, in care fiecare rind reprezinta o inregistrare diferita, iar fiecare coloana un
atribut. Coloanele tabelului sunt identificate prin nume diferite si reprezinta cimpurile
(atributele, caracteristicile) modelului conceptual. In fiecare coloana datele trebuie sa fie de
acelasi tip. Cautarea in acest model de BD se face secvential toate articolele si comparind
criteriile de cautare. Articolele ce satisfac conditiei cautarii se selecteaza si pot fi afisate.
Sistemul de gestiune a bazelor de date (SGBD) este acel sistem de programe care faciliteaza si
supervizeaza introducerea de informatii in baza de date, actualizarea si extragera din baza,
controlul si autorizarea accesului la date.
O baza de date este un ansamblu de colectii de date cunoscute sub denumirea de tabela
(pentru bazele de date relationale) si obiect (pentru bazele de date orientate obiect).
Informatia se poate defini ca fiind formata din:
 entitate (obiectul informatiei)
 atribut (proprietatile entitatii)
 valoare (masura proprietatii).
Toate aceste date sunt organizate in tabele.
O baza de date este formata din mai multe tabele cu diferite legaturi intre ele. Pentru a defini
92
o tabela sunt necesare urmatoarele elemente:

Domeniul de valori - reprezinta un ansamblu de valori caracterizate printr-un nume, ce
poate fi definit implicit sau explicit.
Atributul - reprezinta o coloana dintr-o tabela caracterizata printr-un nume. Acesta de
obicei semnifica valorile luate dintr-un domeniu corespunzator. Mai multe atribute pot lua valori
din acelasi domeniu.
Pentru a defini o baza de date este nevoie de o tabela care reprezinta un produs cartezian dintre
mai multe domenii, caracterizata printr-un nume.
Tipurile de legaturi dintre doua tabele pot fi urmatoarele:
 1:1 - legatura de tip unu la unu cand unei inregistrari dintr-o tabela ii corespunde o singura
inregistrare in cealalta tabela
 1:n - legatura de tip unu la multi cand unei inregistrari dintr-o tabela ii corespund mai multe
inregistrari in cealalta tabela
 n:n - legatura de tip multi la multi cand mai multor inregistrari dintr-o tabela le corespund
mai multe inregistrari in cealalta tabela.
Orice tabela trebuie sa aiba definita o cheie. Cheia unei tabele reprezinta un ansamblu minim de
atribute care identifica o inregistrare dintr-o tabela.
Prezentarea mediului de lucru Microsoft Acces
Deschiderea sesiunii de lucru Microsoft Acces se realizeaza, de regula, prin succesiunea
de optiuni
Daca exista o pictograma pe ecran sub care scrie Microsoft Access 2010 se poate porni
aplicatia printr-un dublu clic pe acesta iconita.
Prezentare generala
Cele trei componente principale ale interfetei utilizator Access 2010 sunt:
 Panglica este banda de file care strabate fereastra programului și care contine grupuri
de comenzi.
 Vizualizarea Backstage este colectia de comenzi pe care le vedeti pe fila Fișier de pe
panglica.
 Panoul de navigare este panoul din partea stanga a ferestrei programului Access, care
va permite sa lucrati cu obiecte de baze de date. Panoul de navigare a inlocuit Panoul de
baza de date din Access 2007.
Aceste trei elemente ofera mediul in care se creeaza și se utilizeaza bazele de date.
Panglica
Panglica este principalul inlocuitor pentru meniurile și barele de instrumente din versiunile
anterioare Access 2007. Aceasta se compune in principal din file care au grupuri de butoane.
Panglica are file principale care grupeaza comenzi frecvent utilizate asociate, file contextuale
care apar doar atunci cand le utilizati, precum și Bara de instrumente Acces rapid, o bara de
instrumente mica ce pe care aveti posibilitatea sa o particularizati cu comenzile dvs. preferate.
Pe filele panglicii, unele dintre butoane va ofera o galerie de optiuni, in timp ce altele lanseaza o
comanda.
93
Vizualizarea Backstage
Vizualizarea Backstage este o caracteristica noua in Access 2010. Acesta contine comenzi și
informatii care se aplica la o intreaga baza de date, cum ar fi Compactare și
reparare/Compact&Repair Database, precum și comenzile existente in meniul Fișier/File din
versiunile anterioare, cum ar fi Imprimare/Print.
Panoul de navigare
Panoul de navigare va ajuta sa va organizati obiectele din baza de date și este principalul mijloc
de a deschide sau de a modifica proiectul unui obiect din baza de date. Panoul de navigare a
inlocuit Fereastra baza de date prezenta in versiunile Access anterioare Access 2007.
Panoul de navigare este organizat pe categorii și grupuri. Aveti posibilitatea sa alegeti dintr-o
varietate de optiuni de organizare și, de asemenea, sa va creati propria schema de organizare
particularizata in Panoul de navigare. In mod implicit, o baza de date noua utilizeaza categoria
Tip obiect, care are grupuri ce corespund diverselor tipuri de obiecte baza de date. Categoria Tip
obiect organizeaza obiectele baza de date intr-un mod similar cu afișarea din Fereastra baza de
date din versiunile anterioare.
Panoul de navigare se poate minimiza și ascunde, dar nu se poate estompa prin deschiderea
obiectelor baza de date in fata lui.
Vizualizarea Backstage
Vizualizarea Backstage ocupa fila Fișier/File din panglica și contine multe comenzi care se aflau
inainte in meniul Fișier. De asemenea, vizualizarea Backstage contine alte comenzi care se
aplica la un intreg fișier baza de date. Cand deschideti Access, dar nu deschideti o baza de date
(de exemplu, deschideti Access din meniul Start din Windows), veti vedea vizualizarea
Backstage.
In Vizualizarea Backstage, aveti posibilitatea sa creati o baza de date noua sau sa deschideti o
baza de date existenta și sa efectuati multe activitati de intretinere a fișierelor și bazelor de date.
Creati o baza de date noua, necompletata
1. Porniti Access din meniul Pornire/Home sau dintr-o comanda rapida.
Apare vizualizarea Backstage.
2. Alegeti una dintre urmatoarele variante:
 Creati o noua baza de date Web
1. Sub Șabloane disponibile/Available Templates, faceti clic pe Baza de
date Web/Blank web database.
2. La dreapta, sub Baza de date Web, tastati un nume pentru fișierul baza de
date in caseta Nume fișier/File Name sau utilizati-l pe cel furnizat pentru
dvs.
3. Faceti clic pe Creare/Create.
Se creeaza baza de date noua și se deschide un tabel nou in vizualizarea Foaie de date.
 Crearea unei baze de date desktop noi
94
1. Sub Șabloane disponibile/Available Templates, faceti clic pe Baza de date/Blank

database.
2. La dreapta, sub Baza de date, tastati un nume pentru fișierul baza de date in caseta
Nume fișier/File name sau utilizati-l pe cel furnizat pentru dvs.
3. Faceti clic pe Creare/Create.
Se creeaza baza de date noua și se deschide un tabel nou in vizualizarea Foaie de date.
Aveti posibilitatea sa descarcati șabloane Access suplimentare de la office.com direct din
Vizualizarea Backstage.
Crearea unei baze de date noi dintr-un șablon Office.com
1. Porniti Access din meniul Pornire sau dintr-o comanda rapida.
Apare vizualizarea Backstage.
2. Sub panoul Șabloane Office.com/Office.com Templates, faceti clic pe o categorie, apoi,
cand apar șabloanele in acea categorie, faceti clic pe un șablon.
Nota De asemenea, aveti posibilitatea sa cautati un șablon utilizand caseta de cautare furnizata.
3. In caseta Nume fișier, tastati un nume de fișier sau utilizati-l pe cel furnizat.
4. Faceti clic pe Descarcare.
Access descarca automat șablonul, creeaza o baza de date noua pe baza șablonului, o stocheaza
in folderul dvs. de documente (de exemplu, folderul Documentele mele), apoi deschide baza de
date.
Cand deschideti (sau creati și deschideti) o baza de date, Access adauga numele de fișier și
locatia bazei de date la o lista interna de documente utilizate recent. Lista se afișeaza in fila
Recent a vizualizarii Backstage, pentru fi posibila deschiderea bazelor de date utilizate recent.
Deschiderea unei baze de date utilizate recent
1. Porniti Access.
2. In Vizualizarea Backstage, faceti clic pe Recent, apoi faceti clic pe baza de date pe care
doriti sa o deschideti.
Access deschide baza de date.
Deschiderea unei baze de date din vizualizarea Backstage
1. Porniti Access.
2. Faceti clic pe fila Fișier/File, apoi pe Deschidere/Open. Cand apare caseta de dialog
Deschidere, rasfoiti și selectati un fișier, apoi faceti clic pe Deschidere.
Se deschide baza de date.
Panglica
Panglica este principalul inlocuitor pentru meniuri și bare de instrumente și furnizeaza principala
interfata de comanda din Access 2010. Unul din avantajele principale ale Panglicii este ca
unifica intr-o locatie unica acele activitati sau puncte de intrare care necesitau afișarea de
meniuri, bare de instrumente, panouri de activitati etc. In acest mod, trebuie sa cautati intr-un
singur loc pentru comenzi, nu in mai multe locuri.
95
Cand deschideti o baza de date, Panglica apare in partea de sus a ferestrei principale Access,
unde afișeaza comenzile in fila de comenzi activa.
Panglica contine o serie de file care contin comenzi. In Access 2010, principalele file din
Panglica sunt Fișier/File, Pornire/Home, Creare/Create, Date externe/External Data și
Instrumente baza de date/Database Tools. Fiecare fila contine grupuri de comenzi asociate, iar
aceste grupuri scot la suprafata unele dintre elementele suplimentare noi, cum ar fi galeria, care
este un nou tip de control care prezinta optiunile in mod vizual.
Comenzile care sunt disponibile in panglica reflecta, de asemenea, obiectul activ in prezent. De
exemplu, daca aveti un tabel deschis in vizualizarea Foaie de date și faceti clic pe
Formular/Form in fila Creare/Create din grupul Formulare, Access creeaza formularul pe
baza tabelului activ. Mai exact, numele tabelului activ este introdus in proprietatea
RecordSource a noului formular. In plus, unele file din panglica apar doar in anumite contexte.
De exemplu, fila Proiectare/Design apare numai atunci cand aveti un obiect deschis in
vizualizarea Proiect.
Aveti posibilitatea sa utilizati comenzile rapide de la tastatura pentru a utiliza Panglica. Toate
comenzile rapide de la tastatura din versiunile anterioare de Access functioneaza in continuare.
Sistemul de acces la tastatura inlocuiește acceleratoarele de meniu din versiunile anterioare de
Access. Acest sistem utilizeaza indicatori mici cu o singura litera sau o combinatie de litere care
apar in Panglica atunci cand apasati tasta ALT. Acești indicatori arata ce comanda rapida
activeaza controlul de dedesubt.
Cand ati selectat fila de comanda, aveti posibilitatea sa navigati la comenzile disponibile din acea
fila.
Selectarea unei file de comenzi
1. Porniti Access.
2. Faceti clic pe fila dorita.
- sau -
1. Porniti Access.
2. Apasati și eliberati tasta ALT.
Apar sfaturile de tastatura.
3. Apasati tasta sau tastele afișate in sfaturile de tastatura care sunt pe sau cel mai aproape
de comanda dorita.
Aveti posibilitatea sa executati o comanda in mai multe moduri. Cel mai rapid și mai direct mod
este de a utiliza comanda rapida de la tastatura asociata cu comanda respectiva. Daca știti
comanda rapida de la tastatura utilizata din versiunile anterioare de Access, ea ar trebui sa
functioneze și in Access 2010.
Executarea unei comenzi
1. Porniti Access.
2. Faceti clic pe fila comenzii dorite. Urmatorul tabel afișeaza mostre de file și comenzi
disponibile in fiecare dintre ele. Filele și comenzile disponibile se modifica in functie de
activitatea pe care o efectuati.
96
Fila de comenzi Operatiuni obișnuite posibile

Pagina de pornire Se selecteaza alta vizualizare
Copiati și lipiti din clipboard.
Setati caracteristicile curente de font.
Setati alinierea fontului curenta.
Aplicati formatare de tip text imbogatit pentru un camp de tip Memo.
Lucrati cu inregistrari (Reimprospatare, Nou, Salvare, Ștergere, Totaluri,
Corectare ortografica, Mai multe).
Sortati și filtrati inregistrarile.
Gasiti inregistrari.
Creare Creati un tabel nou, necompletat.
Creati un tabel nou utilizand un șablon de tabel.
Creati o lista pe un site SharePoint și un tabel in baza de date curenta care
face legatura o lista nou creata.
Creati un tabel nou, necompletat in vizualizarea Proiect.
Creati un formular nou, bazat pe tabelul activ sau interogarea activa.
Creati un tabel PivotTable sau o diagrama PivotChart.
Creati un raport nou pe baza tabelului activ sau a interogarii active.
Creati o interogare noua, o macrocomanda noua, un modul nou sau un
modul de clasa nou.
Date externe Importati date sau creati o legatura la date externe.
Exportati date.
Colectati și actualizati date prin intermediul poștei electronice.
Creati importuri salvate și exporturi salvate.
Executati Manager de tabele legate.
Instrumente baza de Mutati partial sau integral o baza de date pe un site SharePoint nou sau
date existent.
Lansati editorul Visual Basic sau executati o macrocomanda.
Creati și vizualizati relatiile intre tabele.
Afișati/ascundeti dependentele obiectului.
Executati Documentar baza de date sau analizati performanta.
Mutati date pe un server Microsoft SQL sau intr-o baza de date Access
(numai tabele).
Gestionati programele de completare Access.
Creati sau editati un modul VBA (Visual Basic for Applications).
3. Faceti clic pe controlul care reprezinta comanda. Alternativ, daca știti comanda rapida de
la tastatura pentru comanda dintr-o versiune anterioara de Access, introduceti comanda
rapida de la tastatura utilizand tastatura.
- sau -
Apasati și eliberati tasta ALT.
Apar tastele de acces.
Apasati tasta sau tastele afișate in sfatul de tastatura asociat cu comanda pe care o doriti.
File contextuale de comenzi
97
In plus fata de filele standard de comenzi, Access 2010 are, de asemenea, file contextuale de
comenzi. In functie de context (adica de obiectul cu care lucrati și operatiunea pe care o
efectuati), este posibil sa apara una sau mai multe file contextuale de comenzi langa filele
standard de comenzi.
Activarea unei file contextuale de comenzi

 Faceti clic pe fila contextuala de comenzi.
- sau -
1. Apasati și eliberati tasta ALT.
Apar tastele de acces.
2. Apasati tasta sau tastele afișate in tasta de acces care apare pe sau cel mai aproape de fila
contextuala de comenzi.
Filele contextuale de comenzi contin comenzi și caracteristici care sunt necesare pentru lucrul
intr-un anumit context. De exemplu, cand deschideti un tabel in vizualizarea Proiect, filele
contextuale contin comenzi care se aplica numai cand lucrati cu un tabel in acea vizualizare. De
asemenea, cand deschideti un tabel in vizualizarea Proiectare, apare o fila contextuala de
comenzi denumita Proiectare/Design langa fila Instrumente complexe. Cand faceti clic pe fila
Proiectare, Panglica afișeaza comenzile disponibile numai atunci cand obiectul este disponibil
in vizualizarea Proiectare.
Galerii
Panglica mai utilizeaza și un tip de control denumit galerie. Controlul galerie este proiectat sa
atraga atentia asupra rezultatelor pe care doriti sa le obtineti. Mai degraba decat sa afișeze numai
comenzi, controlul galerie afișeaza rezultatul utilizarii acelor comenzi. Ideea este de a furniza un
mod vizual de a naviga și vedea ce poate face Access 2010, cu accentul pus pe rezultate, nu pe
comenzile in sine.
Galeriile sunt de diferite forme și dimensiuni. Exista o structura de tip grila, o reprezentare
verticala de tip meniu și chiar un aspect de tip panglica, ce plaseaza continutul galeriei in
interiorul panglicii.
Ascundere Panglicii
Uneori, este nevoie sa se aloce mai mult spatiu zonei de lucru. Din acest motiv, Panglica poate fi
restransa, astfel incat sa ramana numai bara cu filele de comanda. Pentru a ascunde Panglica,
faceti dublu clic pe fila activa de comenzi. Pentru a o afișa din nou, faceti dublu clic din nou pe
fila activa de comenzi.
Ascunderea și restaurarea Panglicii
1. Faceti dublu clic pe fila activa de comenzi (fila activa este cea evidentiata).
2. Faceti dublu clic din nou pe fila activa de comenzi pentru a restaura Panglica.
Bara de instrumente Acces rapid
Bara de instrumente Acces rapid este o bara de instrumente adiacenta Panglicii, care permite
accesul la comenzi cu o singura apasare pe butonul mouse-ului. Setul implicit de comenzi
cuprind Salvare, Anulare și Refacere și aveti posibilitatea sa particularizati bara de instrumente
98
Acces rapid pentru a include comenzile pe care dvs. le utilizati cel mai des. De asemenea, aveti
posibilitatea sa modificati plasarea barei de instrumente și sa o modificati din dimensiunea mica
implicita in dimensiune mare. Bara de instrumente mica apare langa filele de comenzi din
Panglica. Cand comutati la dimensiune mare, bara de instrumente apare sub Panglica și se
extinde la latime completa.
Panoul de navigare
Cand deschideti o baza de date sau creati una noua, numele obiectelor din baza dvs. de date apar
in Panoul de navigare. Obiectele bazei de date includ tabelele, formularele, rapoartele, paginile,
macrocomenzile și modulele. Panoul de navigare inlocuiește fereastra Baza de date utilizata de
versiunile anterioare de Access. Daca ati utilizat fereastra Baza de date pentru a efectua o
activitate in versiunea anterioara, acum o veti efectua in Panoul de navigare. De exemplu, daca
doriti sa adaugati un rand la un tabel in vizualizarea Foaie de date, deschideti acel tabel din
Panoul de navigare.
Nota Panoul de navigare nu este disponibil intr-un browser Web. Pentru a utiliza Panoul de
navigare cu o baza de date Web, trebuie sa deschideti mai intai baza de date utilizand Access.
Pentru a deschide un obiect de baza de date sau a aplica o comanda la un obiect de baza de date,
faceti clic cu butonul din dreapta și selectati un element de meniu din meniul contextual.
Comenzile din meniul contextual variaza in functie de tipul obiectului.
Adaugarea unui tabel
Aveti posibilitatea sa adaugati un tabel nou la o baza de date existenta daca utilizati
instrumentele din grupul Tabele din fila Creare.
Nota Intr-o baza de date Web, este disponibila numai comanda Tabel in grupul Tabele.
Indiferent de vizualizarea cu care incepeti, aveti intotdeauna posibilitatea sa comutati la cealalta
vizualizare utilizand butoanele de vizualizare din bara de stare din fereastra Access.
 Crearea unui tabel necompletat in vizualizarea Foaie de date In vizualizarea Foaie
de date, aveti posibilitatea sa introduceti date imediat și sa lasati Access sa genereze
structura tabelului. Numele de campului se atribuie automat (Camp1, Camp2, etc.), iar
Access seteaza tipul de date pentru camp pe baza tipului de date pe care il introduceti.
1. In fila Creare/Create, in grupul Tabele, faceti clic pe Tabel.
2. Access creeaza tabelul, apoi plaseaza cursorul in prima celula goala din coloana
Faceti clic pentru adaugare.
3. Pentru a adauga date, incepeti sa tastati in prima celula necompletata sau lipiti
date dintr-o alta sursa, dupa cum este descris mai jos in acest articol.
 Pentru a redenumi o coloana (un camp), faceti dublu clic pe titlul coloanei,
apoi tastati numele nou.
Sfat Dati un nume semnificativ fiecarui camp, astfel incat sa va dati seama ce contine, fara a
trebui sa va uitati la date.
 Pentru a muta o coloana, selectati-o facand clic pe titlul ei, apoi glisati-o acolo unde
doriti. De asemenea, aveti posibilitatea sa selectati mai multe coloane alaturate și sa le
glisati pe toate intr-o locatie noua.
99
Pentru a adauga mai multe campuri la tabel, fie incepeti sa tastati in coloana Faceti clic pentru
adaugare din vizualizarea Foaie de date, fie adaugati campuri noi, utilizand comenzile din
grupul Adaugare și ștergere, de pe fila Campuri.
 Crearea unui tabel, incepand din vizualizarea Proiectare/Design In vizualizarea
Proiectare, creati mai intai structura tabelului nou. Apoi, comutati la vizualizarea Foaie
de date pentru a introduce date sau introduceti datele utilizand alta metoda, cum ar cu un
formular.
Nota Vizualizarea Proiectare nu este disponibila pentru tabele, intr-o baza de date Web.
1. Pe fila Creare/Create, din grupul Tabele, faceti clic pe Proiectare tabel/Table Design.
2. Pentru fiecare camp din tabel, tastati un nume in coloana Nume camp, apoi selectati un
tip de date din lista Tip de date.
3. Aveti posibilitatea sa introduceti informatii suplimentare pentru fiecare camp din coloana
Descriere. Descrierea pe care o introduceti este afișata in bara de stare, cand punctul de
inserare se afla in acel camp și este utilizata ca text in bara de stare pentru toate
controalele pe care le creati, glisand campul din panoul Lista de campuri intr-un
formular sau un raport și pentru toate controalele care sunt create pentru campul
respectiv, de Expertul Formular sau Expertul Raport.
4. Dupa ce ati adaugat toate campurile, salvati tabelul:
 Pe fila Fișier, faceti clic pe Salvare.
Specificatii pentru baze de date
Urmatoarea lista de tabele se aplica la bazele de date Microsoft Access 2010 și Access 2007:
General
Atribut Maxim
2 gigaocteti, minus spatiul necesar pentru obiectele de sistem
Nota NOTA: Deși dimensiunea maxima pentru un singur fișier
Dimensiunea fișierului baza de baza de date este 2 GO, aveti posibilitatea sa rezolvati aceasta
de date Access (.accdb) limitare, utilizand o baza de date scindata. Un fișier de baze de
date front-end poate indica spre mii de fișiere de baze de date
back-end, care pot avea fiecare pana la 2 GO.
Numarul de obiecte dintr-o
32768
baza de date
Numarul de module
(incluzand formulare și
rapoarte care au 1000
proprietatea HasModule
setata la True )
Numarul de caractere din
64
numele unui obiect
Numarul de caractere dintr- 20
100
o parola
Numarul de caractere dintr-
un nume de utilizator sau 20
nume de grup
Numarul de utilizatori
255
simultani
Tabel
Atribut Maxim
Numarul de caractere dintr-un nume de tabel 64
Numarul de caractere dintr-un nume de camp 64
Numar de campuri dintr-un tabel 255
2048; numarul efectiv poate fi
Numarul de tabele deschise mai mic din cauza tabelelor
deschise intern de Access
2 gigaocteti, minus spatiul
Dimensiune tabel necesar pentru obiectele de
sistem
Numarul de caractere dintr-un camp text 255
65535 cand se introduc date
prin intermediul interfetei
utilizator;
Numarul de caractere dintr-un camp Memo
2 gigaocteti de stocare de
caractere cand se introduc date
programatic
Dimensiunea unui camp OLE Object 1 gigaoctet
Numarul de indexari dintr-un tabel 32
Numarul de campuri dintr-un index 10
Numarul de caractere dintr-un mesaj de validare 255
6 2048
Numarul de caractere dintr-o descriere de tabel sau camp 255
Numarul de caractere dintr-o inregistrare (excluzand
campurile de tip Memo și OLE Object) cand proprietatea 4000
UnicodeCompression a campurilor este setata la Yes
Numarul de caractere din setarea proprietatii unui camp 255
Interogare
Atribut Maxim
32 per tabel, minus numarul de indexari care se afla in
Numarul de relatii impuse tabel pentru campurile sau combinatiile de campuri ca nu
sunt implicate in relatii*
Numarul de tabele dintr-o
16*
interogare
Numarul de asocieri dintr-o 16*
101
interogare
Numarul de campuri dintr-un set
255
de inregistrari
Dimensiunea setului de inregistrari 1 gigaoctet
Limita de sortare 255 de caractere in unul sau mai multe campuri
Numarul de niveluri a interogarilor
50*
imbricate
Numarul de caractere dintr-o celula
1024
in grila de proiectare a interogarii
Numarul de caractere pentru un
parametru intr-o interogare cu 255
parametri
Numarul de operatori AND intr-o
99*
clauza WHERE sau HAVING
Numarul de caractere intr-o
Aproximativ 64.000*
instructiune SQL
*Este posibil ca valorile maxime sa fie mai mici in cazul in care interogarea include campuri
multivalorice de cautare
Formulare și rapoarte
Atribut Maxim
Numarul de caractere dintr-o eticheta 2048
Numarul de caractere dintr-o caseta text 65535
Latimea formularului sau raportului 55,8 cm
Inaltimea unei sectiuni 55,8 cm
Inaltimea tuturor sectiunilor plus sectiunea antet (vizualizarea
508 cm
Proiectare)
Numarul de niveluri de formulare sau rapoarte imbricate 7
Numarul de campuri sau expresii dupa care se poate grupa sau sorta
10
intr-un raport
1 antet/subsol per
raport;
1 antet/subsol per
Numarul de anteturi sau subsoluri dintr-un raport
pagina;
10 anteturi/subsoluri
per grup
Numarul de pagini imprimate intr-un raport 65536
Numarul de controale și sectiuni care se pot adauga intr-un formular
754
sau raport de-a lungul timpului
Numarul de caractere dintr-o instructiune SQL care sunt proprietatea
Recordsource sau Rowsource unui formular, raport sau control (atat 32750
pentru .accdb, cat și .adp)
102
Macrocomenzi
Atribut Maxim
Numarul de actiuni dintr-o macrocomanda 999
Numarul de caractere dintr-o conditie 255
Numarul de caractere dintr-un comentariu 255
Numarul de caractere dintr-un argument de actiune 255
Specificatii de proiect
Urmatoarea lista de tabele se aplica la proiectele Access 2010 și Access 2007:
General
Atribut Maxim
Numar de obiecte intr-un proiect Access (.adp) 32768
Numarul de module (incluzand formulare și rapoarte care au
1000
proprietatea HasModule setata la True )
Numarul de caractere din numele unui obiect 64
250 (Microsoft SQL Server
6.5)
Numarul de coloane dintr-un tabel
1024 (Microsoft SQL Server
7.0, 2000 și 2005)
Baza de date Microsoft SQL Server

Specificatiile de capacitate maxima a Microsoft SQL Server sunt descrise in documentatia
SQL Server.
Formulare și rapoarte
Atribut Maxim
Numarul de caractere dintr-o eticheta 2048
Numarul de caractere dintr-o caseta text 65535
Latimea formularului sau raportului 55,8 cm
Inaltimea unei sectiuni 55,8 cm
Inaltimea tuturor sectiunilor plus sectiunea antet (vizualizarea
508 cm
Proiectare)
Numarul de niveluri de formulare sau rapoarte imbricate 7
Numarul de campuri sau expresii dupa care se poate grupa sau sorta
10
intr-un raport
1 antet/subsol per
raport;
Numarul de anteturi sau subsoluri dintr-un raport 1 antet/subsol per
pagina;
10 anteturi/subsoluri
103
per grup
Numarul de pagini imprimate intr-un raport 65536
Numarul de controale și sectiuni care se pot adauga intr-un formular
754
sau raport de-a lungul timpului
Numarul de caractere dintr-o instructiune SQL care sunt proprietatea
Recordsource sau Rowsource unui formular, raport sau control (atat 32750
pentru .accdb, cat și .adp)
Macrocomenzi
Atribut Maxim
Numarul de actiuni dintr-o macrocomanda 999
Numarul de caractere dintr-o conditie 255
Numarul de caractere dintr-un comentariu 255
Numarul de caractere dintr-un argument de actiune 255
2. Fundamentele bazelor de date relationale

In sens larg, o baza de date este o colectie de date organizata (structurata). O baza de date
are, in principal, urmatoarele roluri: stocare (memorare) si organizarea datelor (structurare).
Ca si utilitate, bazele de date ne permit (1) memorarea unor cantitati mari de date, (2) regasirea
datelor pe baza unor criterii ce cautare (ce sunt legate in mod direct de structurarea datelor), dar
si (3) prelucrarea unor volume mari de date (filtrare, ordonare, agregare).
Bazele de date relationale sunt un tip de baze de date in care datele, vazute ca si atribute ale
entitatilor reale, sunt socate in tabele si sunt legate intre ele prin relatii.
Acest mod de structurare a datelor, bazat pe legaturi intre date, permite eliminarea redundantei,
astfel incat stocarea si, mai ales, modificarea unei informatii se face intr-un singur loc, iar, din
punct de vedere functional, aceasta structura permite regasirea, filtrarea, ordonarea si
agregarea datelor, in mod natural.
Un model relational de baze de date cuprinde trei componente principale:
 structura datelor prin definirea unor domenii si a relatiilor “n” (atribute, tupluri, chei
primare);
 integrarea datelor prin impunerea unor restrictii;
 prelucrarea datelor prin operatii din algebra relationala sau calcul relational.
Modelul relational se bazeaza pe notiunea matematica de relatie (din teoria multimilor)
definita ca o submultime a produsului cartezian a unei liste finite de multimi numite domenii.
Elementele unei relatii se numesc tupluri (sau n-cupluri), iar numarul de domenii din produsul
cartezian se numeste arietatea relatiei .
De obicei relatiile sunt reprezentate sub forma unor tabele in care fiecare rand reprezinta
un tuplu si fiecare coloana reprezinta valorile tuplurilor dintr-un domeniu dat al produsului
cartezian.
104
In reprezentarea sub forma de tabel a unei relatii, coloanelor si domeniilor

corespunzatoare lor, li se asociaza nume intitulate atribute. Multimea numelor atributelor unei
relatii se numeste schema relationala.
Deci prin relatie se intelege o multime de functii definite pe o multime de atribute cu

valori in reuniunea unor domenii, cu restrictia ca valoarea corespunzatoare fiecarui atribut sa se
afle in domeniul asociat acelui atribut.
Se numeste cheie candidat al unei relatii R coloana sau multimea de coloane din R pentru
care valorile corespunzatoare din oricare doua tupluri nu coincid, deci identifica tuplurile prin
relatia respectiva si nu contin strict o submultime de coloane cu aceasta proprietate. Pentru
fiecare relatie se alege un candidat de cheie care se numeste cheie primara a relatiei. Tuplurile
unei relatii nu pot sa contina valoarea nula in coloane ce apartin cheii primare. Eventualii
candidati de chei diferiti de cheia primara se numesc chei alternante. Se numeste cheie straina o
coloana sau o multime de coloane a unei relatii R 1 ale carei valori, daca nu sunt nule, coincid cu
valori ale unei chei primare dintr-o relatie R, nu neaparat distincta de R1.
Multimea tuturor schemelor relationale corespunzatoare unei aplicatii se numeste schema

bazei de date relationale, iar continutul curent al relatiilor, la un moment dat, se numeste baza de
date relationala.
In modelul relational, entitatile sunt reprezentate sub forma de relatii in care schema
relationala contine toate atributele entitatii si fiecare tuplu al relatiei corespunde unui element al
entitatii.
Proiectarea unei baze de date

Concret, pasii care trebuie facuti la proiectarea unei baze de date relationale sunt
urmatorii:
• Analiza aplicatiei: analiza circuitului informational, studierea intrarilor si
iesirilor, stabilirea claselor de utilizatori;
• Analiza semanticii atributelor din entitati: identificarea atributelor si a
sensului lor functional, gruparea atributelor in relatii pe entitati, stabilirea
cheilor primare si externe;
• Normalizarea relatiilor obtinute la punctul anterior: micsorarea redundantei
prin gruparea atributelor in relatii conform definitiilor pentru formele normale,
stabilirea de constrangeri pentru eliminarea anomaliilor de actualizare;
• Scoaterea din relatiile principale a atributelor care au peste 70% valori
nule.
Observatie: Daca se opteaza pe o metoda de tip rapid prototyping acesti pasi vor fi repetati
in mod iterativ pe parcursul procesului de dezvoltare.
In general, pentru proiectarea unei baze de date relationale se creeaza mai intai schema
conceptuala a acesteia (folosind de obicei modelul entitate-legatura), care este transformata apoi
intr-un design logic, folosind metodologia descrisa anterior. O alta metoda poate fi folosita, in
locul acestei tehnici de modelare conceptuala, pentru proiectarea unei baze de date relationale.
Aceasta este numita tehnica normalizarii, ce consta in adunarea informatiilor intr-un tabel
relational si din din descompunerea acestui tabel relational in mai multe tabele care satisfac
anumite reguli si care stocheaza aceleasi date ca si tabelul initial.
105
In prezent, normalizarea se foloseste pentru a rafina design-ul logic al bazei de date rezultat in
urma transformarii schemei conceptuale, eliminand unele probleme care pot aparea in urma
procesului de proiectare initial. Evident, daca schema conceptuala este corecta si daca
transformarea acesteia in tabele relationale este corecta, procesul de normalizare nu mai este
necesar.
Exista mai multe metode de proiectare a BD relationale, dar nici-una nu s-a impus cu
desavarsire pana in prezent. Fiecare dintre ele insa se bazeaza pe consideratii practice
referitoare la sistemele modelate, consideratii care stau la baza activitatilor de procesare a
datelor si anume: protocoale de functionare a sistemului, modul cum sunt folosite datele, modul
de gestionare a acestora etc.
Proiectarea BD cuprinde 3 etape principale:
 Realizarea schemei conceptuale a BD
 Realizarea proiectului logic al BD (schemei logice a BD)
 Realizarea proiectului fizic al BD (schemei fizice a BD)
In prima faza, o echipa nominalizata colecteaza (achizitioneaza) datele corespunzatoare din
sistem, apoi urmeaza faza de organizare a acestora utilizandu-se modelul entitate-legatura.
Principalele concepte folosite in acest model sunt: entitatea, relatia (legatura) si atributul.
Entitatea este un obiect de interes din sistem pentru care trebuie sa existe date inregistrate.
Observatii:
- Fiecare entitate are o denumire unica in cadrul unui sistem.
- Entitatile sunt reprezentate prin substantive, dar nu orice substantiv folosit in descrierea
sistemului este entitate, ci numai acelea care au o semnificatie deosebita.
- Fiecare entitate trebuie sa fie bine definita si precizata pentru a se evita confuziile.
Relatia (legatura) este o asociere (raport) nedirectionata intre 2 entitati. In exemplul de mai sus
relatiile sunt:
- "lucreaza_in" - intre entitatile FACULTATE si PROFESOR,
- "studiaza_in" intre FACULTATE si STUDENT,
- "preda" intre PROFESOR si CURS,
- "urmeaza" intre STUDENT si CURS.
Observatii:
- Relatiile sunt reprezentate prin verbe, dar nu orice verb utilizat in descrierea sistemului este
relatie.
- Intre 2 entitati pot exista mai multe relatii. Ex.: "lucreaza_in" si "conduce" - intre entitatile
FACULTATE si PROFESOR.
- Pot exista in cadrul unei scheme conceptuale mai multe relatii cu acelasi nume, dar cele care
leaga aceleasi entitati trebuie sa aiba nume diferite.
Cardinalitatea unei relatii indica numarul de instante din fiecare entitate care poate participa
la relatie. Exista 3 tipuri de cardinalitate:
- "multi-la-unu" (many-to-one, n:1).
106
Relatia dintre entitatile A si B este de tipul "multi-la-unu" daca fiecarei instante din A i
se poate asocia cel mult o singura instanta din B si fiecarei instante din B i se pot asocia mai
multe instante din A.
- "unu-la-unu" (one-to-one, 1:1).
Relatia dintre entitatile A si B este de tipul "unu-la-unu" daca fiecarei instante din A i se
poate asocia cel mult o singura instanta din B si fiecarei instante din B i se poate asocia cel mult
o singura instanta din A.
- "multi-la-multi" (many-to-many, n:n).
Relatia dintre entitatile A si B este de tipul "multi-la-unu" daca fiecarei instante din A i
se pot asocia mai multe instante din B si fiecarei instante din B i se pot asocia mai multe
instante din A.
Valorile prezentate pana acum (n:1, 1:1, n:n) reprezinta cardinalitatea maxima a unei
relatii. Pe de alta parte, o relatie este caracterizata si de o cardinalitate minima ce indica
obligativitatea participarii entitatilor la relatie. Cardinalitatea minima a unei relatii poate avea
valorile: 0:0, 0:1, 1:1. Daca avem cardinalitatea minima a unei relatii egala cu 1 inseamna ca
exista o participare totala a entitatii la relatie (participare obligatorie). Daca avem cardinalitatea
minima egala cu 0 inseamna ca exista o participare partiala a entitatii la relatie. In cadrul
reprezentarii grafice cardinalitatea maxima a unei relatii se va afisa fara paranteze, in timp ce
cardinalitaatea minima, se va scrie scrie intre paranteze. Uneori cardinalitatea minima nu este
reprezentata in diagrama, dar cea maxima este obligatorie.
Atributul este o caracteristica a unei entitati sau a unei relatii. Fiecare entitate are un anumit
numar de atribute despre care sunt inregistrate date. Ex.: nume, prenume, data. Fiecare atribut
poate lua valori care furnizeaza informatii despre entitatea respectiva. Ex.: Ionescu, Aurel,
13.10.84 data_angajarii.
Observatii:
 Numele unui atribut este unic in cadrul unei entitati sau al unei relatii.
 Atributele sunt intotdeauna substantive, dar nu orice substantiv este atribut.
 Pentru fiecare atribut este necesara o descriere, impreuna cu domeniul de valori (intreg,
sir de caractere, data calendaristica etc.).
 Trebuie evitate atributele indirecte. Ex.: numele_facultatii este un atribut indirect pentru
tabelul STUDENT si un atribut direct pentru tabelul FACULTATE.
Cheia unei entitati este un atribut sau set de atribute care identifica in mod unic o instanta a
acelei entitati (face distinctie intre oricare 2 randuri diferite ale tabelului asociat entitatii).
Cheile sunt de 2 feluri: naturale (au semnificatie reala pentru entitate, ex.: (nume, prenume,
data_nasterii)) si artificiale (nu au semnificatie reala pentru entitate, ex.: cod_student,
cod_facultate).
Avantajele cheilor artificiale primare:
- stabilitatea – Cheile primare artificiale se schimba rar. Schimbarea unei chei
primare presupune schimbarea cheilor straine care fac referire la ea.
- simplitatea – Au un numar de atribute si de caractere mai mic.
- Nu prezinta ambiguitati in reprezentare (ex.: liniute, spatii etc.).
- Elimina aparitia valorilor Null.
107
- Unui atribut simplu ii corespunde o singura valoare atomica. Ex.: nume_facultate.

- Un atribut compus este format din mai multe atribute simple numite componentele
sale. Ex.: adresa (oras, strada, numar).
- Un atribut repetitiv (multivaloare) poate avea mai multe valori, numarul lor variind
de la o instanta la alta. Ex.: nr_telefon (051-435455, 095-770324).
- Un atribut calculat (dedus) are valoarea cunoscuta indirect, pe baza calculului cu
ajutorul valorilor altor atribute. Ex.: salariul_net = 0,75*salariul_brut.
Observatie: Atributele deduse reprezinta o redundanta a datelor.
Pentru realizarea schemei logice a unei baze de date se porneste de la scheme conceptuala
(modelul entitate – legatura) urmarindu-se conversia entitatilor si a legaturilor in tabele
relationale.
Regula generala: entitatile se transforma in tabele.
Subcazuri:
a) Entitatile independente devin tabele independente, adica tabele a caror cheie primara nu
contine chei straine.
Ex.: Entitatea “STUDENT” devine tabelul “STUDENT” cu cheia primara cod_student.
b) Entitatile dependente devin tabele dependente (tabele detaliu) adica tabele a caror cheie
primara contine cheia straina ce face referinta la cheia primara a entitatii de care depinde
entitatea in cauza.
Ex.: Entitatea “MODUL” devine tabelul “MODUL” a carui cheie primara este formata din
cod_curs (care este o cheie straina pentru entitatea “CURS”) si nr_modul.
c) Subentitatile devin subtabele, adica tabele a caror cheie primara este cheia straina pentru
tabelul superentitate.
Ex.: Subentitatea “PROFESOR” va avea cheia primara cod_personal, aceeasi cu cea a
superentitatii “PERSONAL”.
- Avantajele supertabelelor: simplificarea programelor de manipulare a datelor.
- Dezavantajele supertabelelor: probleme de integritate, apar valori de Null.
- Avantajele subtabelelor: mai stabile, mai flexibile, ocupa spatiu mai mic, contin mai
putine valori de Null.
- Dezavantajele subtabelelor: se ingreuneaza manipularea datelor.
Transformarea atributelor
Regula generala: Atributele se convertesc in coloane ale tabelelor provenite din entitati sau
chiar in tabele.
Cazuri:
a) Atributele simple ale unei entitati devin coloane in tabelul provenit din acea entitate.
b) Toate componentele unui atribut compus devin coloane.
Ex.: sc., et., ap.
108
c) Atributele repetitive (multivaloare) ale unei entitati devin tabele dependente ce contin
fiecare o cheie straina (care face referinta la cheia primara a entitatii) si atributul
multivaloare. Cheia primara a unui astfel de nou
d) Atributele simple ale unei relatii 1:1 sau M:1 devin coloane ale tabelului care contine
cheia straina.
Ex.: atributul data_inscrierii al relatiei studiaza_la devine coloana in tabelul STUDENT.
3. Tabele
Adaugarea unui tabel
Aveti posibilitatea sa adaugati tabele noi la o baza de date existenta utilizand comenzile din
grupul Tabele din fila Creare.
Crearea unui tabel, pornind din vizualizarea Foaie de date

In modul de vizualizarea Foaie de date, aveti posibilitatea sa introduceti date imediat și sa
permiteti Acces sa genereze o structura de tabel in spatele informatiilor introduse. Numele de
campuri se atribuie numeric (Camp1, camp2, etc.), iar Access seteaza automat tipul de date
pentru fiecare camp, in functie de datele introduse.
1. In fila Creare/Create, in grupul Tabele, faceti clic pe Tabel.
Access creeaza tabelul și selecteaza prima celula goala din coloana Faceti clic pentru
adaugare.
2. Pe fila Campuri, in grupul Adaugare și ștergere, faceti clic pe tipul de camp pe care
doriti sa il adaugati. Daca nu vedeti tipul de camp dorit, faceti clic pe Mai multe
campuri.
Access afișeaza o lista de tipuri de fișiere utilizate in mod obișnuit. Faceti clic pe tipul de camp
dorit, iar Access adauga campul nou la foaia de date, in punctul de inserare.
Este posibil sa mutati campul, glisandu-l. Cand glisati un camp intr-o foaie de date, apare o bara
de inserare verticala in locul unde va fi plasat campul.
3. Pentru a adauga date, incepeti sa tastati in prima celula goala sau lipiti date dintr-o alta
sursa.
4. Pentru a redenumi o coloana (camp), faceti dublu clic pe titlul coloanei, apoi tastati
numele nou.
Ar trebui sa atribuiti nume semnificative pentru fiecare camp, astfel incat sa știti ce contin
campurile cand le vedeti in panoul Lista de campuri.
5. Pentru a muta o coloana, faceti clic pe titlul ei pentru a o selecta, apoi glisati-o in locatia
dorita.
Aveti posibilitatea sa selectati mai multe coloane alaturate și sa le glisati impreuna intr-un alt loc.
Pentru a selecta mai multe coloane alaturate, faceti clic pe antetul primei coloane, apoi tineti
apasata tasta SHIFT și faceti clic pe antetul ultimei coloane.
Crearea unui tabel, incepand din vizualizarea Proiectare In vizualizarea Proiectare, creati
mai intai structura tabelului. Apoi, comutati la vizualizarea Foaie de date pentru a introduce
datele sau introduceti-le utilizand alta metoda, cum ar fi lipirea sau importul.
109
1. In fila Creare/Create, in grupul Tabele, faceti clic pe Proiectare tabel/Tabel Design.

2. Pentru fiecare camp din tabel, tastati un nume in coloana Nume camp/Field Name, apoi
selectati un tip de date din lista Tip de date/Data Type.
3. Aveti posibilitatea sa tastati o descriere pentru fiecare camp in coloana
Descriere/Description. Descrierea este atunci afișata in bara de stare, atunci cand
cursorul se afla in acel camp in vizualizarea Proiectare/Design. Descrierea este utilizata
de asemenea ca text in bara de stare pentru orice controale intr-un formular sau raport pe
care il creati prin glisarea campului din panoul Lista de campuri, și pentru orice
controale create pentru acel camp cand utilizati expertul Formular sau expertul Raport.
4. Dupa ce adaugati toate campurile, salvati tabelul:
 Pe fila Fișier/File, faceti clic pe Salvare/Save.
5. Se poate incepe introducerea de date in tabel oricand, daca se comuta la vizualizarea
Foaie de date și se face clic pe prima celula necompletata.
Setarea proprietatilor pentru campuri in vizualizarea Proiectare/Design
Indiferent de modul in care este creat un tabel, se recomanda sa se verifice și sa se seteze
proprietatile campurilor. Chiar daca unele proprietati sunt disponibile in vizualizarea Foaie de
date, unele proprietati se poate seta numai in vizualizarea Proiectare. Pentru a comuta la
vizualizarea Proiectare, faceti clic cu butonul din dreapta pe tabel in Panoul de navigare, apoi
faceti clic pe Vizualizare proiect. Pentru a vedea proprietatile unui camp, faceti clic pe camp in
grila de proiectare. Proprietatile sunt afișate sub grila de proiectare, in Proprietati camp.
Pentru a vedea o descriere a fiecarei proprietati de camp, faceti clic pe proprietate și cititi
descrierea din caseta de langa lista de proprietati, sub Proprietati camp. Veti obtine informatii
detaliate daca apasati butonul Ajutor.
Cand proiectati baza dvs. de date, trebuie sa selectati setarea de tip de date potrivita
pentru fiecare camp, daca tipul de date este altul decat text. Urmatorul tabel are informatii despre
tipurile de date Access și ce efect are fiecare setare de tip de date asupra introducerii de date.
Tipul de date Efect asupra intrarilor de date

Campurile de tip Text accepta caractere text sau numerice, inclusiv liste de
elemente delimitate. Un camp text accepta un numar mai mic de caractere decat
Camp Text
un camp Memo - de la 0 la 255 de caractere. Uneori, se pot utiliza functii de
conversie pentru a efectua calcule pentru datele dintr-un camp Text.
Aveti posibilitatea sa introduceti cantitati mari de text și date numerice in acest
tip de camp. De asemenea, daca proiectantul bazei de date seteaza campul
pentru a accepta formatarea de text imbogatit, aveti posibilitatea sa aplicati
tipurile de formatare care se gasesc in mod normal in programe de procesare de
Camp Memo
text, cum ar fi Word. De exemplu, se pot aplica stiluri de font și marimi de font
diferite la anumite caractere din text și sa aplicati stilul aldin sau italic etc. De
asemenea, aveti posibilitatea sa adaugati etichete Hypertext Markup Language
(HTML).
110
In plus, campurile Memo au o proprietate noua denumita Numai adaugare.

Cand se activeaza aceasta proprietate, Access urmarește versiunile anterioare
ale datelor, in camp. Aveti posibilitatea sa revizuiti istoricul campului, daca
faceti clic cu butonul din dreapta și selectati Afișare istoric coloana din meniul
contextual. Caracteristica are ca scop utilizarea in aplicatii cum ar fi baze de
date de urmarire a problemelor, unde este posibil sa fie necesara mentinerea
unei inregistrari permanente. Cand plasati cursorul intr-un camp Memo care are
proprietatea Numai adaugare activata, in mod implicit textul din acel camp va
disparea. Nu se poate aplica nicio formatare sau modificare la textul respectiv.
Se pot introduce numai numere in acest tip de camp și se pot efectua calculari
Numar
cu valorile dintr-un camp Numar.
Aveti posibilitatea sa introduceti numai date și ore in acest tip de camp. In
functie de modul in care proiectantul bazei de date seteaza campul, este posibil
sa intampinati urmatoarele conditii:
 Daca proiectantul unei baze de date a setat o masca de intrare pentru
camp (o serie de literali și substituenti care apar la selectarea campului),
trebuie sa introduceti datele in spatiile și in formatul furnizate de masca.
De exemplu, daca vedeti o masca ZZ_LLL_AAAA, trebuie sa tastati 11
oct 2009 in spatiile furnizate. Nu se poate introduce numele intreg al
unei luni sau o valoare pentru an care sa contina numai doua cifre.
Data/Ora  Daca proiectantul nu a creat o masca de intrare pentru a controla modul
de introducere al date sau orei, aveti posibilitatea sa introduceti valoarea
utilizand orice format de data și de ora care este valid. De exemplu, se
poate tasta 11 Oct. 2009, 10/11/09, Octombrie 11, 2009 etc.
 Este posibil ca proiectantul bazei de date sa aplice campului un format
de afișare. In acest caz, daca nu se intalnește nicio masca de intrare,
aveti posibilitatea sa introduceti o valoare in aproape orice format, dar
Access afișeaza datele in concordanta cu formatul de afișare. De
exemplu, se poate introduce 10/11/2009, dar formatul de afișare poate fi
setat sa afișeze valoarea ca 11-Oct-2009.
Aveti posibilitatea sa introduceti numai valori monetare in acest tip de camp. De
Simbol asemenea, nu este necesar sa introduceti manual un simbol monetar. In mod
monetar implicit, Access aplica simbolul monetar ( ¥, £, $ etc.) specificat in setarile
regionale Windows.
Nu se pot introduce sau modifica datele din acest camp in orice moment. Access
Numerotare
marește valorile dintr-un camp Numerotare automata ori de cate ori adaugati o
automata
inregistrare noua intr-un tabel.
Cand faceti clic pe un camp care este setat la acest tip de date, Access afișeaza
fie o caseta de selectare, fie o lista verticala, in functie de modul de formatare al
campului. Daca formatati campul pentru a afișa o lista, aveti posibilitatea sa
Da/Nu selectati din lista fie Da fie Nu, fie Adevarat fie Fals, fie Activat fie
Dezactivat, din nou in functie de formatul aplicat campului. Nu se pot introduce
valori in lista sau modifica valorile din lista direct dintr-un formular sau dintr-un
tabel.
111
Se utilizeaza acest tip camp la afișarea unui formular de date dintr-un camp
creat intr-un alt program. De exemplu, aveti posibilitatea sa afișati un fișier text,
o diagrama Excel sau un pachet de diapozitive intr-un camp obiect OLE.
Obiect OLE
Nota Atașarile furnizeaza un mod mai rapid, mai ușor și mai flexibil de a
vizualiza datele din alte programe. Pentru mai multe informatii, consultati
intrarea Atașari, mai jos in acest tabel.
Aveti posibilitatea sa introduceti date in acest tip de camp și Access adauga
http:// la textul dvs. Daca introduceti o adresa Web valida, linkul va functiona.
In caz contrar, linkul va avea ca rezultat un mesaj de eroare. De asemenea,
editarea hyperlinkurilor existente poate fi dificila, deoarece daca faceti clic cu
mouse-ul pe campul hyperlink se pornește browser-ul și va conduce in site-ul
Hyperlink
specificat in link. Pentru a edita un camp hyperlink, selectati campul adiacent,
utilizati tasta TAB sau tastele sageti pentru a muta focalizarea in campul
hyperlink, apoi apasati F2 pentru a activa editarea sau faceti clic cu butonul din
dreapta pe camp, indicati spre Hyperlink, apoi faceti clic pe Editare
hyperlink.
Aveti posibilitatea sa atașati date din alte programe la acest tip de camp, dar nu
Atașare
aveti posibilitatea sa tastati sau sa introduceti in alt mod text sau date numerice.
Expertul Cautare nu este un tip de date. In schimb, utilizati expertul pentru a
crea doua tipuri de liste verticale: liste de valori și campuri de cautare. O lista de
Expert
valori utilizeaza o lista delimitata de elemente pe care le introduceti manual
cautare
cand utilizati expertul Cautare. Acele valori pot fi independente de orice date
sau obiecte din baza de date.
Urmatorul tabel contine o descriere a unor proprietati de camp care se regleaza in mod obișnuit.
ProprietateDescriere
Pentru campurile Text, aceasta proprietate seteaza numarul maxim de caractere
care pot stocate in camp. Numarul maxim este 255. Pentru campurile Numar,
Dimensiune aceasta proprietate seteaza tipul de numar care va fi stocat (Intreg lung, Dublu,
camp și așa mai departe). Pentru o stocare eficienta a datelor, se recomanda sa alocati
spatiul minim necesar pentru datele respective. Aceasta valoare poate fi marita
mai tarziu, in caz ca este nevoie.
Aceasta proprietate seteaza modul in care se afișeaza datele. Nu afecteaza
datele in sine dupa cum sunt stocate in camp. Aveti posibilitatea sa selectati un
Format
format predefinit sau sa introduceti un format particularizat.
Utilizati aceasta proprietate pentru a specifica un model pentru toate datele care
Masca vor fi introduse in acest camp. Astfel, datele se vor introduce corect și vor
intrare contine numarul corect de caractere. Pentru ajutor despre generarea unei maști
de intrare, faceti clic pe in partea dreapta a casetei de proprietati.
Utilizati aceasta proprietate pentru a specifica valoarea implicita care va aparea
Valoare in fiecare camp de fiecare data cand se adauga o inregistrare noua. De exemplu,
implicita daca aveti un camp Data/ora in care doriti sa inregistrati intotdeauna data la care
s-a adaugat inregistrarea, aveti posibilitatea sa introduceti "Data()" (fara
112
ghilimele) ca valoare implicita.

Aceasta proprietate stabilește daca se solicita o valoare pentru acest camp. Daca
Necesar setati aceasta proprietate la Da, Access nu va permite adaugarea unei
inregistrari decat daca se introduce o valoare pentru acest camp.
Introducerea datelor intr-un tabel
Chiar daca un formular este cel mai bun obiect de utilizat pentru introducerea datelor, mai ales
daca aveti mai multi utilizatori pentru baza de date Access, aveti posibilitatea sa introduceti și sa
editati datele direct intr-un tabel.
Tipul de date care poate fi introdus de un utilizator in tabel poate fi influentat de urmatoarele
aspecte:
 Un camp dintr-un tabel este setat, in mod implicit, sa accepte un anumit tip de date de
camp (tipul de date al campului: Caracteristica a unui camp care determina tipul de date
ce il poate stoca. De exemplu, un camp cu tipul de date Text poate stoca date constand fie
in text, fie in caractere numerice, dar un camp Numar poate stoca numai date numerice.),
cum ar fi text sau numeric. Trebuie sa introduceti tipul de date la care este setat campul,
altfel Access afișeaza un mesaj de eroare.
 Poate fi necesar sa introduceti datele intr-un anumit format daca un camp are aplicata o
masca de intrare (masca de intrare: Format care consta in caractere de afișare literala
(cum ar fi paranteze, puncte și linii de despartire in silabe) și caractere de masca care
precizeaza locul unde se introduc datele, felul datelor și cate caractere sunt permise.).
 Cu exceptia atașarilor și listelor cu valori multiple, aveti posibilitatea sa introduceti un
singur tip de date in majoritatea campurilor. In cazul in care nu știti daca un camp accepta
atașari, verificati proprietatile campului. Cand un camp este o lista cu mai multe valori,
Access afișeaza o caseta de selectare langa fiecare element al listei.
Vizualizarea setarii de proprietati a campului

1. In Panoul de navigare, faceti clic cu butonul din dreapta pe tabel, apoi faceti clic pe
Vizualizare proiect din meniul de comenzi rapide.
2. Pe fila Proiectare/Design, in grupul Afișare/ascundere, faceti clic pe Foaie de
proprietati pentru a vizualiza proprietatile campului.
Locatia in grila
Comportamentul la momentul
Proprietate de proiectare a Valori posibile
introducerii datelor
tabelului
Limita de caractere se aplica numai
campurilor care sunt setate la tipul de date
Dimensiunea Text. Daca se incearca introducerea de mai
Fila General 0-255
campului multe caractere decat numarul specificat,
campul trunchiaza sfarșitul datelor pe care le
introduceti.
113
O masca de intrare obliga utilizatorii sa

introduca datele intr-un format predefinit.
Maștile se afișeaza cand selectati un camp
dintr-un tabel sau un control dintr-un
formular. De exemplu, sa presupunem ca
Seturi de faceti clic pe un camp Data și vedeti un set
caractere de caractere: ZZ-LLL-AAAA. Aceasta este o
predefinite sau masca de intrare. Va obliga sa introduceti
Masca intrare Fila General
particularizate valoarea lunii ca abreviere formata din trei
de litere sau de litere, cum ar fi OCT, și valoarea anului ca
substituenti patru litere - de exemplu, 15-OCT-2009.
Nota Retineti ca maștile de intrare
controleaza numai modul de introducere al
datelor, dar nu controleaza și modul in care
Access stocheaza sau afișeaza datele
respective.
Cand este activata, aceasta proprietate va

obliga sa introduceti o valoare intr-un camp,
iar Access nu va permite salvarea datelor
pana cand nu este terminat un camp
obligatoriu. Cand este dezactivata, campul va
Necesar Fila General Da/Nu accepta valori nule, așadar campul poate
ramane necompletat.
Nota O valoare nula nu este același lucru
cu o valoare zero. Zero (0) este o cifra, iar
"nul" inseamna o valoare care este
necunoscuta, nedefinita sau care lipsește.
Cand este activata, aveti posibilitatea sa
introduceti șiruri de caractere cu lungimea
Se permite zero: șiruri care nu contin niciun caracter.
Fila General Da/Nu
lungime zero Pentru a crea șiruri de caractere cu lungimea
zero, introduceti o pereche de ghilimele in
tabel ("").
De asemenea, veti posibilitatea sa creati un
Da (Cu
index pornind de la mai mult de un camp. din
dubluri), Da
Indexat Fila General mai mult de un camp. Daca procedati astfel,
(Fara dubluri),
aveti posibilitatea sa dublati valorile dintr-un
Nu
camp, dar nu din ambele campuri.
1. Pentru a introduce date intr-un tabel, faceti dublu clic in Panoul de navigare pe tabelul pe
care doriti sa-l utilizati.
In mod implicit, Access deschide tabelul in vizualizarea Foaie de date.
2. Faceti clic pe campul pe care doriti sa-l utilizati, apoi introduceti datele.
3. Pentru a va muta la urmatorul camp de pe același rand, apasati tasta TAB, utilizati tastele
sageata dreapta sau sageata stanga, sau faceti clic pe celula din randul urmator.
114
Nota Cand apasati tasta TAB, Access utilizeaza in mod implicit setarile regionale Windows
pentru a determina daca va muta cursorul la stanga sau la dreapta. In cazul in care computerul
utilizeaza o limba in care se citește de la stanga la dreapta, cursorul se muta la dreapta, cand
apasati tasta TAB. In cazul in care computerul utilizeaza o limba in care se citește de la dreapta
la stanga, cursorul se muta la stanga.
Sfat Pentru a trece la urmatorul camp dintr-o coloana, utilizati tastele sageata in sus sau in jos,
sau faceti clic pe celula dorita.
Am creat tabela Angajati campurile id, nume, data nasterii, salariu, vechime cu tipurile
de date corespunzatoare fiecarui camp in parte.
Cheia unei tabele reprezinta un ansamblu minim de atribute care identifica in mod unic o
inregistrare dintr-o tabela. Atunci cand creati o tabela, trebuie sa stabiliti cheia primara.
Cheia primara a unei tabele se stabileste cu ajutorul comenzii Primary Key care se gaseste in
Table Tools si apoi Design. Va trebui sa apelati aceasta functie, dupa ce ati selectat campul sau
campurile care doriti sa fie cheia primara a tabelei.
Voi crea a doua tabela in fila Creare/Create, in grupul Table si o voi salva cu numele Profesii.
Apoi alegem View si Design View si vom introduce numele campurilor dorite si tipul datelor.
Am introdus cateva date in tabelele Angajati si Profesii.

Crearea unei legaturi intre doua tabele
Pentru a stabili relatii intre tabele mai intai trebuie sa cream tabelele si apoi apasam butonul
Relationships din Table Tools apoi Table.
Dupa ce am adaugat tabelele apasam butonul Edit RelationShips pe care il gasim in
Relationships Tools la Design.
Dupa ce am ales Edit Relationships apasam butonul Create New pentru a crea o noua legatura
intre doua tabele. Apoi se alege tabela din stanga si tabela din dreapta si campurile din cele doua
tabele intre care se stabileste relatia sau legatura.
Daca vrem sa revenim pentru a reedita o relatie intre doua tabele apasam butonul Edit
RelationShips.
Alegem Join Type si apoi OK.
Interogari
Interogari QBE
Interogarile permit filtrarea si ordonarea datelor din tabele precum si reunirea datelor din
mai multe tabele, respectiv calcularea unor noi informatii.
Pentru crearea unei interogari, sistemul Access pune la dispozitie doua limbaje cu
proprietati diferite. Primul, numit QBE - Query by Example - este un limbaj vizual al carui
principal avantaj este simplitatea. Al doilea limbaj, SQL - Structured Query Language - este un
limbaj declarativ care, desi contine relativ putine cuvinte cheie, permite exprimarea unor
interogari mult mai elaborate decat QBE.
Interogarile pot fi clasificate in functie de actiunea realizata in:
• Interogari de selectie
• Interogari de actualizare
115
• Interogari de stergere
• Interogari de creare sau insertie
In acest capitol vor fi prezentate doar interogarile de selectie. Din punct de vedere al
operatiilor implicate de interogari, putem distinge intre: proiectie, sortarea, filtrarea (selectia),
reuniunea (JOIN), gruparea si sumarizarea.
Crearea unei interogari (query)
Alegem Create apoi Query Wizard pentru a crea o interogare in mod automat de asistent.
Putem sa alegem ce fel de interogare dorim. Pentru acest exemplu am ales Simple Query
Wizard si apasam OK.
Apoi apare urmatoarea fereastra si putem sa ne cream interogarea pe baza tabelei dorite si putem
selecta si campurile care vrem sa apara in interogare si apasam Next.
Sau mai putem crea o interogare folosind Create si apoi Query Design si ne vom selecta tabela
pe care o vom utiliza pentru interogare si campurile pe care dorim sa apara in interogare.
Pentru aceasta interogare am selectat doar campurile nume, salariu si vechime si am pus conditia
>=100 pentru salariu adica vor fi afisate doar salariile care respecta aceasta conditie.
Vom salva interogarea cu numele dorit dupa care o vom rula apasand Run .
Vrem sa revenim in modul Design pentru a mai adauga o conditie vom alege si vom alege
Design View pentru pune conditia ca vechimea sa fie mai mare de 2 ani.
Salvam si rulam interogarea.
116
MODULUL VI. Internet
Definitia protocolului TCP/IP

TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) este cel mai utilizat protocol folosit in
retelele locale cat si pe Internet datorita disponibilitatii si flexibilitati lui avand cel mai mare grad
de corectie al erorilor.
TCP/IP permite comunicarea intre calculatoarele din intreaga lume indiferent de sistemul de
operare instalat.
Cum functioneaza
Protocolul TCP/IP este compus din patru niveluri: Aplicatie, Transport, Retea si Acces la retea.
Modelul TCP/IP este asemanator cu modelul OSI (Open Systems Interconnection).
Atentie: A nu se confunda numele nivelurilor TCP/IP cu numele nivelurile din OSI.
Nivelul Aplicatie
Nivelul Aplicatie se ocupa cu protocoalele de nivel inalt, codificarea, si controlul dialogului,
impachetarea datelor si trimiterea lor la urmatoarele niveluri.
El comaseaza nivelurile Aplicatie, Prezentare si Sesiune din modelul OSI
Nivelul Aplicatie contine urmatoarele protocoale de nivel inalt:
 Transfer de fisiere: TFTP, FTP si NFS
 E-mail: SMTP
 Remote: telnet, rlogin
 Managementul de retele: SNMP
 Managementul de nume: DNS
 HTTP
Nivelul Transport
Nivelul Transport asigura conexiunea logica dintre calculatorul sursa si calculatorul destinatie,
fluxul de date si corectia erorilor.
Nivelul transport include protocoale TCP si UDP.
TCP (Trasmission Control Protocol) este un protocol orientat pe conexiune care permite ca un
flux de octeti trimisi de la un calculator sa ajunga fara erori pe orice alt calculator din Internet.
Daca pe calculatorul destinatie un pachet ajunge cu erori, TCP cere retrimiterea acelui pachet.
TCP fragmenteaza fluxul de octeti in mesaje discrete si paseaza fiecare mesaj nivelului Retea.
TCP trateaza totodata controlul fluxului pentru a se asigura ca, calculatorul sursa nu inunda
calculatorul destinatie cu mai multe pachete decat poate acesta sa prelucreze.
Toate aceste lucruri sunt realizate prin utilizarea secventelor de numar, sliding windows si
acknowledgments.
UDP (User Datagram Protocol) este un protocol nesigur, destinat pentru aplicatii care trebuie sa
interogheze rapid, fara retrimiterea pachetelor eronate.
UDP este folosit in aplicatiile de transmisii video sau audio si aplicatii client-server.
Exemple de aplicatii care folosesc procolul UDP:
 DNS (DOMAIN NAME SERVER)
 TFTP (TRIVIAL FILE TRANSFER PROTOCOL)
 IPTV (TV prin Internet)
 VOIP (Telefonie prin Internet)
Nivelul Retea
Scopul nivelul retea este de a gasi cel mai optim traseu prin care poate trimite pachetele.
Nivelul retea corespune cu acelasi nivel retea din modelul OSI.
Protocoalele care lucreaza la nivelul Retea din modelul TCP/IP sunt:
117
 IP (Internet Protocol)
 ICMP (Internet Control Message Protocol)
 ARP (Address Resolution Protocol)
 RARP (Reverse Address Resolution Protocol)
IP cauta cea mai buna cale de a trimite pachetele.
ICMP ofera capabilitati de control si de schimbul de mesaje.
ARP determina adresa MAC pentru adresele IP
RARP determina adresa IP pentru o adresa MAC cunoscuta.
Problemele majore se refera la dirijarea pachetelor si evitarea congestiei in retea. De aceea este
rezonabil sa presupunem ca nivelul Retea din TCP/IP functioneaza asemanator cu nivelul retea
din OSI.
Nivelul Acces la Retea
Nivelul Acces la Retea se ocupa cu toate problemele legate de transmiterea efectiva a unui
pachet IP pe o legatura fizica, incluzand si aspectele legate de tehnologii si de medii de
transmisie, adica nivelurile OSI Legatura de date si Fizic.
Drivere, modemuri, placi de retea, si alte componente se gasesc in nivelul Acces la retea.
Nivelul de acces la retea defineste procedurile folosite pentru interogarea cu echipamentele de
retea si de acces la mediu de transmisie. Protocol standard, cum ar fi Serial Line Internet
Protocol (SLIP) si punct-la-punct Protocol (PPP) trebuie sa asigure accesul la retea prin
intermediul unui modem de conectare. Multe protocoale sunt necesare pentru a determina
elementele de hardware si software, precum si specificatiile de transitere la acest nivel.
O simpla comparatie intre modelul OSI si modelul TCP/IP
Asemanari:
 Ambele au niveluri
 Ambele au niveluri de aplicare, chiar daca acestea includ servicii diferite
Deosebiri:
 TCP/IP combina din modelul OSI nivelurile aplicatie, prezentare si de sesiune in propriul
nivel numit Aplicatie.
 TCP/IP combina din modelul OSI nivelurile Legatura Date si Fizic in propriul sau nivel
numit Acces la retea.
 TCP/IP pare simplu pentru ca are mai putine niveluri.
 In cazul in care TCP/IP nivelul Transport utilizeaza UDP, acesta nu ofera incredere
livrare de pachete. Nivelul transport din modelul OSI ofera incredere.
Internetul a fost dezvoltat pe baza standardelor de protocoale TCP/IP. TCP/IP a castigat
credibilitate din cauza protocoalelor.
Modelul OSI nu este folosit in constructia de retele, el este folosit ca un ghid, cu scopul de a-i
ajuta pe elevi sa inteleaga procesul de comunicare.
Adresa IP
 Adresa IP / IP Address (Internet Protocol Address): Acest numar este un numar
utilizat in exclusivitate de catre toate echipamentele ce tin de tehnologia informatiei
(imprimante, routere, modemuri, calculatoare etc.) ce le permite sa se identifice si sa
comunice intre ele intr-o retea de calculatoare.
Exista un standard in comunicatii, denumit Protocol Internet (Internet Protocol / IP). In
termeni obisnuiti, este ca si adresa ta de acasa. In cazul in care comanzi ceva prin posta,
respectivii trebuie sa stie adresa ta corecta (Adresa IP), orasul in care esti (Network -
Reteaua de calculatoare) sau nu vei putea primi produsele comandate. Acelasi lucru este
118
valabil pentru toate echipamentele din Internet. Fara o adresa specifica, informatiile nu
pot fi receptionate.
Adresele IP pot fi alocate permanent unui server Email/Business sau unei retele de
resedinta sau pot fi alocate temporar de catre furnizorul tau de servicii Internet dintr-o
"pusculita"de adrese disponibile pe principiul primul venit, primul servit (altfel spus,
cand te conectezi la internet, automat furnizorul iti va aloca o adresa IP astfel incat
calculatorul tau sa poata comunica cu alte echipamente)
 Nume Domenii / Sistem DNS (Domain Names / Domain Name System): Acest sistem
permite transformarea adreselor IP in cuvinte. Este mult mai usor sa-ti amintesti un
cuvant decat o serie de numere. Acelasi lucru este valabil si pentru adresele email.
De exemplu, este mult mai usor sa-ti amintesti o adresa web precum adresameaip.ro
decat sa-ti amintesti 80.96.148.26 sau, in cazul adresei email, mai rapid iti amintesti
nume@adresaip.ro decat nume@80.96.148.26.
 Adresa IP Dinamica (Dynamic IP Address): Reprezinta o Adresa IP ce nu este statica
si se poate schimba oricand fiind destinata echipamentelor ce nu necesita conexiune
permanenta la Internet/Retea. Aceasta adresa IP iti este alocata de catre furnizorul tau de
acces la internet (ISP) sau de catre un Server DHCP. Acest lucru este destinat unui numar
mare de clienti ce nu necesita sa aibe aceeasi adresa IP mereu, din mai multe motive.
Calculatorul tau va prelua automat o adresa IP cand se conecteaza la reteaua respectiva
fara sa fie nevoie sa cunosti detaliile retelei respective privind configurarea. Aceasta
adresa IP poate fi alocata oricui utilizeaza o conexiune dial-up, conexiuni Wireless si
conexiuni de mare viteza (Hight Speed Internet). Daca ai nevoie de un server email sau
un server web, este recomandat sa ai o adresa IP statica.
 Adresa IP statica (Static IP Address): Este o adresa IP fixa ce nu se schimba niciodata
fiind destinata echipamentelor ce necesita conexiuni permanante la Internet/Retea. Este in
contrast cu o adresa IP dinamica ce se poate schimba oricand. Majoritatea furnizorilor de
acces la internet iti pot aloca o adresa IP statica sau un bloc de adrese statice pentru o
taxa mica.
 Versiunea IP 4 (IP Version 4): In prezent este utilizata de catre majoritatea
echipamentelor legate in retele. Oricum, pe masura ce numarul calculatoarelor ce
acceseaza Internetul creste, adresele IPv4 disponibile se imputineaza. IPv4 este limitat la
4.294.967.296 adrese.
 Versiunea IP 5 (IP version 5): Acesta este un protocol experimental bazat pe sisteme
UNIX. Pentru a respecta conventiile UNIX (UNIX este un sistem de operare a
calculatoarelor) toate versiunile numerotate diferit sunt considerate experimentale. IPv5
nu a fost niciodata destinat publicului larg.
 Versiunea IP 6 (IP version 6): Reprezinta inlocuirea batranului IPv4. Numarul estimat
de adrese IP unice este 40.282.366.920.938.463.463.374.607.431.768.211.456.
DNS
Domain Name System (DNS) este un sistem distribuit de pastrare si interogare a unor date
arbitrare intr-o structura ierarhica. Cea mai cunoscuta aplicatie a DNS este gestionarea
domeniilor in Internet.
Caracteristicile sistemului de nume (DNS) sunt:
 foloseste o structura ierarhizata;
 deleaga autoritatea pentru nume;
 baza de date cu numele si adresele IP este distribuita.
Fiecare implementare TCP/IP contine o rutina software (name resolver) specializata in
interogarea serverului de nume (DNS) in vederea obtinerii translatarii nume/adresa IP sau invers.
Exista 2 tipuri de rezolutie de nume:
119
 rezolutie recursiva (name resolverul cere serverului de nume sa faca translatarea);

 rezolutie iterativa (name resolverul cere serverului de nume sa ii furnizeze adresa IP a
unui server care poate face translatarea).
Tipic, procesul de rezolutie a numelor se desfasoara astfel:
1. Name resolverul primeste de la o aplicatie client TCP/IP un nume; acesta formuleaza o
interogare primului server de nume din lista serverelor;
2. Serverul de nume (DNS) determina daca este mandatat (autorizat) pentru domeniul
respectiv (daca exista configurata o zona DNS care contine numele respectiv);
3. Daca este autorizat, transmite raspunsul clientului;
4. Daca nu, transmite o interogare altui server de nume pentru un raspuns autorizat; obtine
raspunsul autorizat si transmite clientului un raspuns neautorizat; totodata stocheaza
raspunsul local pentru a raspunde la alte cereri pentru acelasi nume.
5. Resolverul de nume transmite raspunsul aplicatiei utilizator si il pastreaza intr-un cache
pentru o anumita perioada;
6. Daca name resolverul nu primeste un raspuns intr-un anumit timp, transmite cererea
urmatorului server de nume din lista. Cand lista este epuizata, va genera o eroare.
Browser
Un browser este o aplicatie software care permite utilizatorilor sa afiseze texte, grafica, video,
muzica si alte informatii localizate pe o pagina din World Wide Web, dar si sa comunice cu
ofertantul de informatii sau cu alti utilizatori. Browserul este, prin urmare, un program de
navigare in web.
Unele dintre cele mai cunoscute browsere web sunt:
• Microsoft Internet Explorer
• Mozilla Firefox
• Apple Safari
• Google Chrome
• Opera Software- Opera
• Nintendo DS browser
In componenta unui browser intra un set de programe care permit afisarea si manevrarea
informatiilor bazate pe text, imagini si sunet, precum si rularea unor programe pe care site-urile
web si documentele pot sa le includa sau apeleze (applet-uri, scripturi). Fiecare browser are o
caseta de text in care utilizatorul poate sa scrie adresa documentului sau a site-ului dorit, adresa
care este unica (Uniform Resource Locator sau URL). Daca utilizatorul nu cunoaste adresa
exacta, el poate introduce drept "cheie de cautare" o parte de text pe care documentul ar trebui sa
il contina. Browserul transmite acest text unor aplicatii speciale din web, numite motoare de
cautare. Acestea cauta in multitudinea de documente sau site-uri respectivul text, oferind apoi ca
rezultat o lista de adrese care contin textul cautat. Utilizatorului nu ii mai ramane decat sa aleaga
- eventual prin mai multe incercari - locatia dorita. in realitate aceasta lista de adrese poate fi
uneori extrem de lunga, de ordinul sutelor de mii de linii, caz in care este nevoie de o strategie de
cautare mai exacta.
Functii accesate cu ajutorul unui browser:
• Navigarea printre documentele html din www sau din alte servicii, ori de pe propriul
calculator; vizualizarea acestora.
• Urmarirea conexiunilor dintre documentele html.
• Copierea informatiilor in calculatorul propriu.
• Utilizarea unor proceduri de cautare a informatiei.
• Gasirea rapida a informatiilor cu ajutorul ”semnelor de carte” si a istoricului.
120
• Accesarea altor servicii de informare si servicii Internet: posta electronica, serviciul de stiri,
serviciul ftp (transferul de fisiere), etc.
Elemente specifice unui browser:
• Descarcare (Download) reprezinta copierea unui fisier in calculatorul utilizatorului.
• Directorul cache in care browserul pastreaza informatia primita din web. Daca utilizatorul
parcurge paginile vizitate in sesiunea curenta, el acceseaza informatia salvata in directorul cache
la prima trecere prin aceste pagini.
• Reimprospatarea paginii web: pagina va fi incarcata din nou din retea, chiar daca exista deja
in directorul cache.
• Imaginile in-line sunt acele imagini incluse intr-o pagina web, care nu pot fi modificate,
redimensionate sau deplasate, dar pot fi vizualizate.
• Istoricul (History) reprezinta lista paginilor accesate intr-o sesiune (cea actuala sau, in cazul
unora dintre browsere, mai multe sesiuni anterioare). O adresa accesata anterior poate fi apelata
prin reluarea ei din aceasta lista.
• “Semnul de carte” sau ”pagina favorita”: utilizatorul poate asocia unei anumite pagini o
denumire preferata, cu ajutorul careia poate incarca acea pagina, in locul URL al paginii
respective.
• Aplicatie ajutatoare – reprezinta un soft prin intermediul caruia utilizatorul poate afisa
anumite formate de fisiere (ex. fisiere audio).
• Plug-in soft ce mareste functionalitatea browserului (ex. afisarea 3-D).
Documentele si paginile web pe care le afiseaza browserele sunt, in functie de optiunile celor
care le-au realizat, interconectate prin tehnologia Hipertext, care permite saltul simplu de la un
document sau site la altul, cu un simplu click pe mouse.
HTTP - HyperText Transfer Protocol reprezinta un protocol de comunicare in retea, special
proiectat pentru Web. Acest protocol dirijeaza toate operatiunile dintre browser si serverul de
Web. Daca protocolul FTP ofera o conexiune continua pana la eventuala aparitie a unei erori sau
pana la inchiderea conexiunii, protocolul HTTP nu are o stare stabila.
Browser-ul (aplicatia client ce foloseste protocolul HTTP pentru a furniza informatii) si
serverul (aplicatia care ruleaza pe computerul ce stocheaza informatiile) trebuie sa realizeze o
conexiune la internet si apoi sa o intrerupa, pentru fiecare operatie HTTP. De exemplu: daca este
solicitata conectarea la un site Web, browser-ul (clientul) si serverul creaza o legatura ce permite
serverului sa trimita clientului fisierul HTML solicitat. Dupa ce clientul prelucreaza fisierul
HTML si constata ca ii mai sunt necesare si alte fisiere, el trebuie sa initieze o noua conexiune la
server. Fiecare operatie HTTP este numita tranzactie. Protocolul HTTP foloseste o conexiune
TCP/IP care este mentinuta pe durata unei singure tranzactii. Nici browser-ul clientului si nici
serverul nu retin starea ultimei conexiuni. Folosind protocolul HTTP, clientii si serverele
determina tipul formatelor de document in mod dinamic, astfel ca atunci cand o aplicatie client
contacteaza un server, ea trimite serverului o lista a formatelor pe care le recunoaste. Ca raspuns,
serverul trimite datele folosind cel mai apropiat format posibil. Astfel, serverele si clientii pot
folosi formate de date proprii sau private pentru a schimba date.
HTTP (Hypertext Transfer Protocol) este metoda cea mai des utilizata pentru accesarea
informatiilor pastrate pe servere World Wide Web (WWW). Protocolul HTTP este de tip text,
fiind protocolul "implicit" al WWW (daca un URL nu contine partea de protocol, aceasta se
considera ca fiind http). HTTP presupune ca pe calculatorul destinatie ruleaza un program care
intelege protocolul. Fisierul trimis la destinatie poate fi un document HTML (Hyper Text
Markup Language), un fisier grafic, de sunet, animatie sau video, de asemenea un program
executabil pe server-ul respectiv sau/si un editor de text. Conform OSI, protocolul HTTP este de
nivel aplicatie. Realizarea si evolutia sa sunt coordonate de catre World Wide Web Consortium
(W3C).
121
HTTP ofera o tehnica de comunicare prin care paginile web se pot transmite de la un computer
aflat la distanta spre propriul computer. Daca se apeleaza un link sau o adresa de web cum ar fi
http://www.example.com, acesta reprezinta o solicitare adresata calculatorului host pentru
afisarea unei pagini web (index.html sau altele). In prima faza numele (adresa)
www.example.com este convertit de protocolul DNS intr-o adresa IP. Apoi se realizeaza
transferul prin protocolul TCP pe portul standard 80 al serverului HTTP. Informatii suplimentare
(indicatii pentru browser, limba dorita s.a.) pot fi adaugate in header-ul pachetului HTTP. In
urma cererii (HTTP-GET), urmeaza raspunsul serverului cu datele cerute (pagini cu fisiere
atasate - imagini, foi de stil <CSS>, scripturi <Javascript>, sau pagini generate dinamic <SSI,
JSP, PHP si ASP.NET>). Daca informatiile nu pot fi transmise, atunci serverul trimite inapoi un
mesaj de eroare. Modul exact de desfasurare a acestei actiuni (cerere si raspuns) este stabilit in
specificatiile HTTP.
Identificarea protocoalelor
Protocolul reprezinta un set de reguli cu ajutorul carora calculatoarele comunica intre
ele. Exemple de protocoale: FTP (File Tranfer Protocol), SMTP ( Simple Mail Tranfer Protocol),
TCP/ IP (Tranmission Control Protocol/ Internet Protocol), UDP (User Datagram Protocol) etc.
Protocolul SMTP este folosit pentru transferul mesajelor de posta electronica. Este
folosit pentru a trimite, receptiona si ruta mesajele (scrisorile) in cadrul retelelor oricit de mari,
ajungind sa fie protocolul (de facto) pentru e-mail-ul din Internet.
Protocolul FTP permite utilizatorilor transferul de fisiere, in ambele sensuri, intre un
sistem local si unul distant. Fisierele pot contine fie texte (caractere ASCII sau EBCDIC), fie
date pur binare.
Protocolul Telnet permite unui utilizator sa se identifice intr-un sistem distant prin
intermediul sistemului local. Acest protocol stabileste o relatie client - server intre sistemul
local (client) si aplicatia Telnet distanta (server), permitand deci functionarea unui sistem local
in regim de terminal virtual conectat la un sistem distant.
Protocolul SSH (Secure SHell) ofera servicii similare cu Telnet, si servicii in plus.
Chiar daca in esenta el este o "dezvoltare" a altui protocol (RSH - Remote Shell), practic insa
este folosit mai ales ca inlocuitor al lui Telnet pentru ca ofera o autentificare mult imbunatatita
si, in plus, criptarea datelor.
Protocolul SNMP este folosit pentru administrarea de la distanta a echipamentelor de
interconectare a retelelor. Protocolul SNMP asigura un serviciu care permite realizarea unor
functiuni de administrare a retelei.
Protocolul HTTP asigura un serviciu de transfer al informatiei in reteaua globala
(WWW – World Wide Web) reprezentata intr-un limbaj specific, HTML (HyperText Markup
Language). Aplicatia deservita de acest protocol este de tip client – server, iar paginile
serverelor de Web sunt identificate dupa o schema speciala de adresare numita URL (Uniform
Resource Locator).
Protocolul PING asigura serviciul care poate fi utilzat pentru a testa conectivitatea intre
doua sisteme.
Enumerarea serviciilor oferite in Internet
World Wide Web ( sau mai pe scurt spus WWW sau Web-ul ) reflecta prin numele sau
trasaturile sale esentiale :
 - destinat cautarii informatiei in intregul Internet ( world wide = in lumea intreaga)
 - foloseste hypertextul pentru organizarea informatiei ceea ce face ca aceasta sa apara ca
o panzã de pãianjen ( web ) si care permite navigarea cu usurinta de la o pagina la alta .
Hypertextul reprezinta o metoda de organizarea a informatiei in care anumite cuvinte, marcate
, sunt legate de alte documente care contin informatii aditionale despre ele. Hypermedia permite
122
realizarea delegaturi similare la grafice, imagini, animatie, etc. Selectionarea unui astfel de
cuvint ( sau imagine) va avea ca efect afisarea documentului legat de cuvintul respectiv.
Web-ul reprezinta un sistem urias de informatii legate intre ele ca intr-o pinza de paianjen si
care se afla pe calculatoare aflate in intreaga lume (situri web). Informatia poate fi accesata
privind paginile web care contin legaturi hypertext catre alte pagini web. Aceste pagini web pot
fi accesate folosind un software special numit Browser .
Principalele browsere existente pe piata sunt :
 Internet Explorer ( gratuit )
 Netscape Navigator ( gratuit)
 Opera ( shareware )
Fiecare pagina web este identificata printr-o adresa unica, care se mai numeste si URL (
Uniform Resource Locator ) . Aceasta va fi de forma protocol://(www).gazda.nume_de_domeniu
. Ea poate fi urmata in anumite cazuri de nume de fisiere.
 Protocolul este de obicei http ( Hypertext Protocol ) insa el poate fi si FTP (File Transfer
Protocol) ori Telnet sau alte mai putin gasite.
 Particula www poate fi gasita in cadrul unor pagini, dar ea poate si sa lipseasca.
 Gazda reprezinta numele calculatorului si poate fi format din mai multe cuvinte cu punct
intre ele.
 Nume de domeniu reprezinta o prescurtare din 2 sau 3 litere. La aceasta ora exista 6
nume de domenii generale ( TLD - Top Level Domains ) - com, org. net, gov, edu, mil (
urmeaza sa se introduca cit de curind si altele noi - de tipul .pro, .info ) si nume de
domenii pentru fiecare tara ( ccTLD's - country codes Top Level Domains ) ca .ro pentru
Romania, .fr pentru Franta, .ca pentru Canada, .uk pentru Marea Britanie, etc
E-mail
E-mail sau posta electronica (/i'mejl/ sau /'i.mejl/) se numeste sistemul care permite
transmiterea sau primirea de mesaje prin Internet. Cuvantul provine din engleza (electronic mail,
posta electronica). Uneori pentru posta electronica se mai intrebuinteaza si desemnarea simpla
mail.
O adresa de e-mail are forma [utilizator]@[domeniu].[TLD], unde [domeniul] este adresa sit-
ului care acorda serviciul de e-mail, iar [TLD] este extensia de localizare geografica a
domeniului (engl. Top Level Domain). O adresa-exemplu ar fi ionpopescu123@yahoo.com.
Semnul tipografic @ inseamna "la" si se citeste "a rond" (engl. at).
Standardul e-mail-ului a fost definit in RFC 2822, care stabileste printre altele ca e-mail-urile
sunt compuse din doua parti:
 header - antetul, care include informatii precum destinatar, subiect, etc.
 body - corpul, textul mesajului propriu-zis.
Antetul contine cel putin patru campuri:
 From (de la) - adresa de e-mail a expeditorului mesajului,
 To (spre) - adresa de e-mail a destinatarului (sau adresele destinatarilor, daca sunt mai
multi),
 Subject (subiectul) - un rezumat al mesajului,
 Date (data) - data si ora locala a trimiterii mesajului.
Alte campuri des folosite sunt:
 Cc - "Carbon Copy" (copie la indigo) - o copie identica a mesajului trebuie trimisa si la
adresa sau adresele de e-mail din acest camp,
 Bcc - "Blind Carbon Copy" (copie la indigo oarba) - la fel ca si Cc, doar ca nici un
destinatar nu va afla la cine se mai trimit copii ale mesajului, in afara de el insusi.
La momentul actual (octombrie 2009), cei mai cunoscuti furnizori de e-mail sunt:
 Yahoo! (Yahoo! Mail), domeniile @yahoo.com, @ymail.com
 Microsoft (Hotmail), domeniile @hotmail.com, @msn.com
123
 Google (Gmail), domeniile @gmail.com, @googlemail.com

Chat-ul reprezinta comunicare in timp real intre doi utilizatori folosind computerele. Fiecare
utilizator poate transmite un mesaj, batut de la tastatura si acesta va aparea imediat pe ecranul
calculatorului celuilalt utilizator.
Chat - la origine un cuvant englezesc insemnand "sporovaiala, taifas, discutie". Desemneaza un
dialog sau schimb de replici scrise (text) intre doua sau mai multe persoane, prin intermediul
unui canal electronic de transmitere a informatiei, de obicei in Internet. Chatul poate fi realizat
ori pe browser, ori cu ajutorul unui program special separat cum ar fi "Yahoo Messenger" sau si
altele.
O trasatura caracteristica a chaturilor este utilizarea masiva a prescurtarilor, pe care un chatter
(un participant la chat) le invata repede. Ca exemplu "cu", care citit litera cu litera, dar pe
englezeste (spelling), se pronunta si-iu, care corespunde acustic foarte bine si cuvintelor "see
you" = "la revedere, pa".
Protocoale de chat:
 AOL Instant Messenger (AIM)
 Google Talk
 ICQ (OSCAR)
 Internet Relay Chat (IRC)
 Jabber (XMPP)
 Pichat
 Skype
 TeamSpeak (TS)
 Windows Live Messenger
 Yahoo! Messenger
Un portal reprezinta un site de web care ofera o gama larga de servicii si resurse, precum email,
forum, motoare de cautare si magazine virtuale. De exemplu www.edemocratie.ro este considerat
un portal resurse de e-democratie si guvernare electronica in Romania.
Formulare in internet
Un formular este un ansamblu de zone active alcatuit din butoane, casete de selectie, campuri
de editare etc. Formularele Web permit utilizatorilor sa introduca efectiv informatii si sa le
transmita serverului. Formularele pot varia de la o simpla caseta de text, pentru introducerea unui
sir de caractere pe post de cheie de cautare - element caracteristic tuturor motoarelor de cautare
din Web, pana la o structura complexa, cu multiple sectiuni, care ofera facilitati puternice de
transmisie a datelor. Aceasta tehnica se bazeaza pe doua elemente: pagina Web care afiseaza
formularul virtual in browserul clientului si programul (scriptul) de pe server, care proceseaza
datele din formularul completat si trimis de client, prin intermediul browserului sau. In
continuare va fi prezentata partea de formular, mai exact cum poate fi creat un astfel de formular
in HTML. La trimiterea datelor formularului inapoi la server, toate datele sunt trimise in perechi
„nume=valoare”.
Realizarea unei pagini web ce contine un formular cuprinde urmatoarele etape:
1. Utilizatorul completeaza formularul si il expedieaza unui server.
2. O aplicatie dedicata de pe server analizeaza formularul completat si (daca este necesar)
stocheaza datele intr-o baza de date.
3. Daca este necesar serverul expediaza un raspuns utilizatorului.
Un formular este definit intr-un bloc delimitat de etichetele corespondente <form> si </form>.
Acest tag specifica browserului ca blocul respectiv este un formular virtual. Pot exista mai multe
astfel de formulare pe o pagina, dar acestea nu pot fi imbricate.
Exista doua atribute esentiale ale tag-ului <form>:
124
1. Atributul “action” - precizeaza ce se va intampla cu datele formularului odata ce acestea

ajung la destinatie. ”Action” mentioneaza adresa scriptului (aflat pe server) care va interpreta
formularul. Script-urile pot fi scrise in limbajele Perl, C, PHP, Unix shell.
2. Atributul “method” precizeaza metoda utilizata de browser pentru transmiterea formularului.
Poate lua valorile:
• get (valoarea implicita) - in acest caz, datele din formular sunt adaugate la adresa URL
precizata de atributul “action”; permite trimiterea unor cantitati mici de date (maxim 1 Kb);
• post - in acest caz datele sunt expediate separate; sunt permise cantitati mari de date (de
ordinul MB).
Formularele Web pot contine zone de introducere text, butoane radio, butoane de selectie si
butoane pentru a trimite datele din formular serverului sau de a sterge din formular datele
introduse anterior. Elementele formularului trebuie sa fie organizate pe pagina, cu tag-uri
obisnuite, deoarece browserul le afiseaza una dupa alta pe pagina, fara sa le formateze.
Operatii bancare prin Internet

Internet Banking, sau serviciul bancar prin internet, ofera posibilitatea de a efectua operatiuni
bancare prin intermediul calculatorului, oriunde te-ai afla. Nu trebuie sa stai cu ochii pe ceas
pentru ca intarzii la cursuri ca sa-ti platesti facturile sau pentru ca seminariile se prelungesc
peste orarul de functionare al bancii. Prin intermediul serviciului de Internet Banking, poti accesa
orice informatie referitoare la contul tau si la tranzactiile efectuate de tine in orice moment.
Internet Banking, sau serviciul bancar prin internet, poate fi considerat o etapa remarcabila de
dezvoltare a sectorului bancar. Si asta pentru ca ofera posibilitatea de a efectua operatiuni
bancare prin intermediul calculatorului, chiar de la tine de acasa. In plus, beneficiile Internet
Bankingului sunt accesibile tuturor celor care au calculator conectat la internet, cu dotari tehnice
minime. Chiar si student fiind, poti face toate operatiunile bancarepe care le doresti stand comod,
acasa, in fata calculatorului. Si, mai mult decat atat, le poti face asa cum iti place tie sa realizezi
lucrurile la varsta ta: rapid, usor si sigur.
Cel mai mare avantaj al Internet Bankingului consta in faptul ca nu mai esti obligat sa astepti la
cozi, uneori lungi si obositoare, pentru a efectua o tranzactie bancara. Nu trebuie sa te deplasezi
prin traficul din ce in ce mai aglomerat pana la o unitate bancara. Timpul tau liber iti apartine si,
foarte important, costurile sunt mai reduse pentru operatiunile efectuate prin Internet Banking
comparativ cu cele standard, de la ghiseul bancii. Cu ajutorul acestui serviciu, poti accesa orice
informatie referitoare la contul tau si la tranzactiile efectuate de tine, 24 de ore din 24. Fie ca este
vorba de conturi curente cu/fara card atasat, fie ca este vorba de conturi de economii, de depozite
la termen sau de certificate de depozit cu discount. Poti sa iti deschizi si sa inchizi conturi, poti
sa le alimentezi, poti sa efectuezi o serie de transferuri dintr-un cont in altul, inclusiv sa iti
platesti facturile, sau sa faci schimburi valutare.
Tipuri de comunicatii pe internet
Canalul de comunicatie intre calculatoarele retelei este mediul de transmisie a
datelor (satelit de telecomunicatii, unde radio, fibra optica, cablu torsardat, cablu
coaxial), fiind reprezentat printr-o legatura punct cu punct sau multipunct . Comunicarea
intre calculatoare se poate face serial sau paralel.
Comunicarea de tip serial implica o viteza de transmisie mai redusa, dar linii de
comunicatie mai putin pretentioase ( linii telefonice obisnuite ), folosita cu predilectie
pentru calculatoare aflate la mare distanta .
Calculatoarele unei retele cu mica raspandire geografica ( acelasi birou, aceeasi cladire,
cladirii invecinate) comunica intre ele printr-un protocol
de tip paralele , asigurat de o placa speciala – cate una pentru fiecare
calculator in parte .
Din punct de vedere al ariei de cuprindere, retelele de calculatoare se
125
impart in trei categorii :

 retele locale ( LAN - Local Area Network ), care se intind pe o distanta de cateva
sute de metri, in incinta unei intreprinderi sau institutii , impementand suportul
informatic al sistemului informational al acestora;
 retele metropolitane ( MAN - Metropolitan Area Network ), care leaga
 filialele unei companii sau principalele obiective economice ale unui oras;
 retele pe arii intinse (WAN - Wide Area Network ), care interconecteaza centrele
informatice la nivel continental sau planetar.
Modem
Modemurile sunt dispozitive destinate conectarii intre calculatoare cu ajutorul liniei
telefonice pentru a avea acces la posta electronica si in mare la internet sau intranet.
Modem-urile sunt de trei feluri:
-Externe: cele care sunt plasate in afara unitatii centrale.
-Interne: cele care se gasesc in interiorul unitatii centrale, se instaleaza intr-un slot PCI
sau ISA avand integrate portul serial propriu.
-Fara fir (Wireless)
Modemurile au rolul de a converti semnalele analogice de pe reteaua telefonica - in semnale
digitale – din calculator – si invers. Modem este acronimul dela MOdulator/DEModulator.
Motoare de cautare
Un motor de cautare este un program care acceseaza Internetul in mod automat si frecvent si
care stocheaza titlul, cuvinte cheie si partial chiar continutul paginilor web intr-o baza de date. In
momentul in care un utilizator apeleaza la un motor de cautare pentru a gasi o anumita fraza sau
cuvant, motorul de cautare se va uita in aceasta baza de date si in functie de anumite criterii de
prioritate va crea si afisa o lista de rezultate (engleza: hit list ).
Problema nu este de loc triviala, deoarece:
 exista deja peste 100 milioane de situri web, sumand in total miliarde de pagini web,
distribuite pe tot globul
 continutul acestori pagini nu este static ci chiar extrem de dinamic (se schimba foarte
frecvent),
 si raspunsul la o comanda de cautare trebuie sa vina inapoi repede, in general in mai putin
decat o jumatate de secunda, chiar atunci cand lista de rezultate contine sa zicem zeci de
mii de pagini web potrivite la criteriile de cautare folosite.
Cele mai utilizate motoare de cautare de la ora actuala (2008) sunt:
 AMGEM Force ,AskJeeves ,Microsoft Bing ,Google ,MSN Search ,Yahoo! Search
Aplicarea modalitatilor de folosire a serviciului de e-mail
Una dintre cele mai importante componente ale Internetului este posta electronica sau sistemul e-
mail.
Sunt convins ca ai vazut de multe ori, pe cartile de vizita ale prietenilor tai, de exemplu,
adrese Internet, care difera de adresele http sau ftp prin faptul ca au in componenta lor un simbol
"@".
O astfel de adresa e-mail arata similar cu a mea: zeus@dart.ro. Partea din stanga simbolului
reprezinta numele unei cutii postale dintr-un calculator. Partea din dreapta lui "@" reprezinta
adresa calculatorului pe care se afla acea cutie postala. Ca si in cazul unor adrese Web (URL),
aceasta adresa a calculatorului iti poate arata din ce organizatie face parte, sau de ce nationalitate
este expeditorul unei scrisori pe care o primesti.
De exemplu, daca primesti o scrisoare electronica de la mine, vei intelege, din grupul de litere
"ro", ca eu sunt din Romania. Apoi, din "dart" vei putea intelege ca sunt un abonat al serviciilor
Internet oferite de Fundatia Dart din Arad. O alta adresa este: bogdan@cybernet. ro.
126
Prin e-mail pot fi trimise scrisori electronice chiar mai multor oameni deodata, astfel incat
posta electronica poate fi folosita si pentru stiri.
Pentru a trimite cuiva o scrisoare electronica, trebuie sa ii cunosti adresa e-mail. Vei mai avea
nevoie, fireste, de un program de transmitere e-mail, care poate fi Mail, Elm sau Pine, daca
lucrezi in Unix, sau Internet Mail, Netscape Mail, Eudora Pro sau Pegasus, daca lucrezi in
Windows 95. Noi vom face referire la programul Internet Mail, care este foarte simplu de utilizat
si are o interfata gratica prietenoasa. Modul de lucru in alte programe de sub Windows 95 este
similar.
Inainte de a incepe sa lucrezi cu programul Internet Mail, trebuie sa realizezi anumite operatii
de configurare, asa cum se vede mai jos (vezi options->server):
Practic, trebuie sa precizezi care este adresa ta de e-mail (cea pe care vei primi mesajele),
precum si numele de cont si parola pentru conectarea la serverul tau e-mail; pe acestea le-ai
primit de la furnizorul de servicii Internet (campurile POP3 Account si Password). Numele sau
codul IP al serverelor prin care trimiti, respectiv primesti mesajele e-mail, sunt precizate la
outgoing Mail (SMTP), respectiv incoming Mail (POP3). De obicei ele sunt doua grupuri de
numere identice sau doua grupuri de numere identice (de exemplu, mail.cybernet.ro).
Anumite operatii de configurare pentru trimiterea mesajelor pot fi facute alegand optiunea
"send", ca in figura urmatoare. Astfel, de exemplu, poti opta pentru trimiterea mesajelor in
format HTML, ceea ce va permite o formatare mai buna a textelor, sau includerea unor legaturi.
Totusi, va trebui sa-I avertizezi pe cel ce-ti va citi scrisoarea in legatura cu optiunea ta, pentru ca
el sa fie pregatit sa vizualizeze textul scrisorii in acest format. In mod prestabilit formatul
scrisorii este Plain text (text simplu, obisnuit).
Adresa destinatarului scrisorii tale va aparea in campul cu numele To:, dupa ce ai selectat
opiiunea New message. Va aparea si un camp cu numele cc : (Carbon copy= copie la indigo)
unde vei scrie alte adrese, daca vrei ca scrisoare ta sa poata fi citita si de alte persoane. O
descriere scurta a continutului scrisorii va fi data in campul subiect, iar continutul propriu-zis va
fi scris in spatiul mai mare, rezervat special. Din meniul options poti stabili o semnatura, pe care,
cu Insert signature o poti atasa scrisorilor pe care le trimiti, de regula la sfarsitul textului
scrisorii. Semnatura poate fi folosita pentru trimiterea de informatii suplimentare despre tine,
institutia in care inveti sau lucrezi, organizatia din care faci parte, adresa ta reala e-mail, adresa
paginii tale Web (daca ai).
Daca primele programe e-mail nu puteau transmite decat text, programele mai noi (inclusiv
Internet Mail pot lucra si cu caractere speciale, sub forma unor pachete de informatii binare, sau
ca imagini, programe sau documente pentru editoare de texte. In acest scop, se va folosi optiunea
Insert file (numita adesea Attachment si va fi precizat fisierul care se trimite.
De exemplu, in figura de mai jos, subsemnatul a trimis o scrisoare simpla la adresa
mionescu@cybernet.ro, atasand atat o semnatura, Cat si un fisier.
De asemenea, s-a stabilit si prioritatea maxima (exista trei niveluri de prioritate) pentru acest
mesaj, lucru care va fi evidentiat cand va ajunge la destinatie.
Am spus ca scrisoarea este trimisa la adresa mionescu@cybernet.ro, dar, totusi, in campul
subject apare scris pur si simplu Mihai Tonescu, nume care sa recunoastem este mult mai simplu,
mai clar si mai usor de retinut. Practic, s-a folosit posibilitatea de a asocia (intr-o agenda de
adrese Address book) fiecarei adrese un alias, care reprezinta un nume mai usor de retinut.
Selectarea unui alias din agenda de adrese se face executand un clic pe pictograma ce
insoteste unul din campurile To: si cc:.
Astfel, cand am trimis aceasta scrisoare, am folosit o agenda de adrese pe care o creasem mai
inainte, dupa modelul din figura urmatoare (se ajunge aici actionand butonul Properties).
Unii programatori au dezvoltat programe care pot transforma un fisier binar intr-un text
simplu, ce poate fi trimis apoi via e-mail, prin incorporarea sa chiar in cadrul textului propriuzis
al scrisorii. Apoi, cel care va primi scrisoarea va decodifica textul obtinand fisierul binar initial.
127
Metoda functioneaza bine, insa este destul de greoaie, iar expeditorii si destinatarii nu sunt
intotdeauna programatori sau experti in lucrul cu calculatorul, ci doar simpli utilizatori.
Exemple de codificari de acest gen sunt: Uuencode (decodificarea se face cu Uudecode),
BinHex si Mime.
Codificarea, respectiv decodificarea unor astfel de fisiere - pe baza acestor programe-se
realizeaza automat in cazul programelor e-mail mai noi.
In figura urmatoare, care ilustreaza cele spuse de mine mai inainte, se mai observa un lucru
interesant: faptul ca adresele e-mail sunt subliniate. Acelasi lucru se intampla si cu adresele Web,
iar un clic pe ele va avea ca rezultat lansarea programului de explorare (Internet Explorerj, deci
te va duce direct in Internet.
De fapt, la expediere, mesajele sunt depuse pentru moment intr-un recipient numit outbox, iar
la destinatar, in recipientul Inbox. Transmiterea lor propriu-zisa in Internet, prin intermediul
firmei furnizoare de servicii Internet, se realizeaza imediat in cazul in care conexiunea este
directa, sau mai lent, in cazul conectarii printr-un apel telefonic. Pentru realizarea transmisiei, in
ambele cazuri va trebui sa actionezi butonul Send and Receive.
Dupa realizarea unei conexiuni PPP obisnuite, va aparea o fereastra care va indica faptul ca
este verificata cutia postala si are loc un schimb de mesaje intre calculatorul tau si serverul
furnizorului Internet.
Mesajele primite pot fi puse in recipiente separate, create dupa anumite criterii (subiect,
adresa expeditorului etc.), din optiunea File->Folders.
De pilda, in cazul meu, am creat trei recipiente: Cassini-Romania, Mihai lonescu si Profesorii
de informatica, in functie de adresa de la care vin mesajele. In afara acestora, exista patru
recipiente standard, si anume:
Inbox- mesajele primite, care nu sunt redirectionate catre alte recipiente;
Outbox- mesajele ce urmeaza a fi trimise;
Sent Items- mesajele trimise;
Deleted Items - mesajele sterse, fie ca acestea sunt primite, trimise sau sterse inainte de a fi
trimise (ca te-ai razgandit).
Mesajele se sterg (logic) cu ajutorul butonului Delete, ele fiind mutate in recipientul Deleted
ttems, de unde pot fi sterse definitiv.
Sa presupunem ca ai de trimis mesaje pe o anumita tema, periodic, unui grup de prieteni din
toata tara, care au acces la e-mail. Este destul de complicat ca de fiecare data sa le scrii adresele
tuturor (la To: sau cc:), chiar daca folosesti si o agenda de adrese. Programatorii de sisteme e-
mail si-au pus si ei aceasta problema, rezultatul muncii lor fiind asa-zisele liste e-mail (sau liste
de discutie cu adrese). Astfel, pe un server se simuleaza existenta unui utilizator, avand o
anumita adresa, care este a tuturor, in sensul ca oricine se poate folosi de ea, dar, care practic nu
e a nimanui.
Astfel, de exemplu, lprofi@list.sfos.ro este o adresa a profesorilor de informatica din
Romania. Oricine poate trimite o scrisoare pe aceasta adresa. In plus, orice scrisoare primita pe
aceasta adresa este apoi trimisa la toti profesorii de informatica din tara care sunt inscrisi in lista
acestor profesori, atasata adresei. Asadar, lprofi este o lista e-mail.
In general, o lista de discutie consta dintr-o astfel de adresa care serveste drept "reflector"
pentru scrisorile primite de ea. Daca vreau sa scriu tuturor profesorilor de informatica inscrisi in
lista lprofi, voi expedia mesajul doar la adresa lprofi@list.sfos.ro.
Mesajul va fi primit doar de aceia care sunt deja inscrisi in aceasta lista. Inscrierea se face fie
manual (prin intermediul administratorului listei), fie automat. Inscrierea automata intr-o
anumita lista lista@domeniu se face, de obicei, trimitand un mesaj pe adresa listserv@domeniu
sau majordomo@domeniu, fara subiect, cu textul mesajului format dintr-o singura linie:
128
subscribe lista adresa_ta_de_e-mail

De exemplu, eu (bogdan@lbbc.sorosis.ro) pentru a ma inscrie in lista de discutii a
profesorilor de informatica, am trimis o scrisoare de subscriere de forma:
To: listserv@list.sfos.ro
Cc:
Subject: Message text:
subscribe lprofi bogdan@lbbc.sorosis.ro
Exista in Internet si o serie de locuri de unde poti sa obtii acces e-mail (deci si o adresa
personala) gratuit, in cadrul unor pagini Web. Poti sa te folosesti de acest serviciu si pentru a-ti
crea o alta adresa e-mail decat cea pe care o folosesti in mod curent. Ai putea avea nevoie de ea
atunci cand nu esti acasa, in orasul tau. O astfel de adresa e-mail se numeste hotmail, iar servicii
de acest gen pot fi obtinute de la adresele:
http://www.hotmail.com/
http://www.iname.com/
http://www.forevermail.com/
http://www.lovemail.com/
Emoticon
Cand oamenii corespondeaza (sau comunica in vreun fel) prin Internet, emotiile, mimica,
tonul nu pot fi respectate, ca intr-o conversatie directa. De aceea, utilizatorii Internetului pot
folosi diferite grupuri de simboluri emotionale, numite in engleza „emoticon” (sau in traducere
aproximativa „zambilici”) care reprezinta expresii sau emotii umane. Pentru a le intelege trebuie
sa le privesti cu capul intors cu 90 de grade spre stanga.
In general, sunt acceptate si folosote urmatoarele simboluri:
:-) Zambet ;-) Clipire

:-( Suparare :-t Suparare
:-| Nepasare :-7 Afirmatie falsa
:-o Uimire :-p Limba scoasa
:-x Discretie :-l Hmm!
:-O Oh! 8-| Soc
:-c Lene :-9 Lingerea buzelor
:-> Ingamfare :-\ Nehotarare
:-> Tristete |-) Plictiseala
Semnatura digitala
O semnatura digitala reprezinta o informatie care il identifica pe expeditorul unui
document. Semnatura digitala este creata prin criptarea continutului documentului, folosind
cheia criptografica a expeditorului. Aceasta face ca semnatura sa fie unica atat pentru fisier cat si
pentru detinatorul cheii. Orice modificari aduse documentului afecteaza semnatura, oferindu-se
astfel atat integritate cat si autentificare. Semnaturile digitale utilizeaza criptarea asimetrica, in
care se foloseste o cheie pentru a crea semnatura si o alta cheie, legata de prima, pentru a o
verifica. Intr-un sistem de securitate a cheii publice, toti participantii au nevoie de propria cheie
de semnare, sau cheie privata. Cheia publica este raspandita si identificata de catre certificatele
digitale. Certificatele sunt emise de terti de incredere, cunoscuti sub numele de autoritati de
certificare (AC), care isi asuma responsabilitatea pentru identificarea utilizatorilor si pentru
acordarea cheilor. AC-urile sunt deseori administrate de companii care sunt in masura sa
garanteze pentru dreptul de desfasurare a afacerii. De exemplu, organizatii profesionale incep sa
129
intemeieze AC-uri pentru a-si certifica membrii, in special doctori sau avocati, acordandu-le
drepturi electronice. In mod asemanator, companiile mari pot folosi AC-uri interne
organizationale pentru a identifica personalul si functia fiecaruia, in scopul autentificarii
tranzactiilor de comert electronic.
Acasa sau la birou, calculatorul dvs. este expus infectarii cu virusi prin memory stick,
email-uri, sau prin navigarea pe Internet.
Solutia este un program antivirus, care sa fie permanent actualizat prin Internet, astfel incat sa
recunoasca ultimele tipuri de virusi, troieni si alte amenintari.
Programe antivirus:
Eset Nod32 Antivirus, Norton Antivirus, Avira Antivirus, BitDefender Antivirus, F-Secure
Antivirus, Kaspersky Antivirus, Panda Antivirus.
Notiuni Internet:
1.Internet - adeseori numit simplu "net"; este o retea mondiala de retele de calculatoare.
2.Intranet -retea informatica locala cu acces restrictiv, ce functioneaza similar cu mediul Web.
De ex reteaua privata a unei companii. Intranetul este o retea privata bazata pe protocoale TCP/IP
apartinind unei organizatii, si accesibila membrilor organizatiei respective, angajatilor sau altor
personaje autorizate. Un site de Intranet arata la fel ca un site de pe Internet cu singura exceptie ca
el nu este oferit publicului si poate fi accesat doar de la calculatoarele organizatiei sau din afara
dupa autentificarea cu un nume de utilizator si parola. Intranet-urile sunt folosite, la fel ca si
Internet-ul, pentru a face disponibila informatia.
3. ISP – Internet Service provider .Furnizor de servicii Internet.
4.Internet Protocol (IP) = set de reguli care permite conexiunea calculatoarelor in internet
TCP/IP – numele unei familii de protocoale de retea (Transmission Control Protocol)
Urmatoarele protocoale sunt accesibile in Internet:
a.HTTP = (Hypertext Transfer Protocol) protocol de transfer HyperText.
b.FTP = Protocolul pentru transfer de fisiere ( File Transfer Protocol) este un protocol utilizat
pentru accesul la fisiere aflate pe servere din retele de calculatoare particulare sau din Internet.
c. SMTP - simple mail transfer protocol - este un protocol ce administreaza procesul de
transmitere al corespondetei online.
5.DHCP intr-o retea locala
Īn reteaua locala adresele IP trebuie sa fie unice. Pentru a minimiza posibilitatea existentei de
adrese duplicate īn retea se poate instala un server DHCP (Dynamic Host Configuration
Protocol) care va asigna automat o adresa oricarei statii care se va conecta īn retea.
6.Adresa IP, DNS
IP = secventa formata din patru octeti separati de caracterul „.” (punct), fiecare octet putānd lua
valori īntre 0 si 255. Fiecare calculator conectat la Internet are un numar IP unic pentru
identificare. Numarul IP este denumit si adresa IP.
DNS =Domain Name System sau Domain Name Service, un serviciu Internet care transforma
numele de domenii īn adrese IP. Numele de domenii sunt siruri de litere si cifre care sunt mai
usor de memorat decāt adresele IP. Ex. domeniul microsoft.com are adresa IP 207.46.249.27
7.Proxy = Server creat special pentru conectare externa a unui numar limitat sau nu de
utilizatori. Utilizand sistemul proxy server, un calculator din retea ce doreste accesarea unui
URL va transmite cererea calculatorului setat ca proxy (cel legat la Internet), acesta va obtine
resursa de pe Internet si o va returna calculatorului ce a solicitat-o.
8.modem = echipament care permite unui calculator sa comunice cu alte calculatoare prin
intermediul liniilor telefonice analoage standard. Cuvantul provine din prescurtarea expresiei
130
MOdulator/DEModulator.
9. browser = un program de "navigare" in web. Exemple: Microsoft Internet Explorer, Mozilla
Firefox, Google Chrome, Opera etc.
10.motor de cautare = un program care acceseaza Internetul in mod automat si frecvent si care
stocheaza titlul, cuvinte cheie si partial chiar continutul paginilor web intr-o baza de date. In
momentul in care un utilizator apeleaza la un motor de cautare pentru a gasi o anumita fraza sau
cuvant, motorul de cautare se va uita in aceasta baza de date si in functie de anumite criterii de
prioritate va crea si afisa o lista de rezultate. Ex: google
11.hyperlink - Hyperlink-urile (trimiteri Web) constituie cuvinte sau fraze care pot sa fie
subliniate in momentul in care sunt accesate prin click si trimit catre alte documente Web.
12.Hypertext - reprezinta un mod nonsecvential de prezentare a informatiilor. Hypertextul
interconecteaza informatii intr-un grup complex de asocieri, sustinute cu ajutorul hyperlink-
urilor.
13.ISDN = Retea digitala de servicii integrate.
14. www = World Wide Web este un sistem de documente si informatii de tip hipertext legate
ele intre ele care pot fi accesate prin reteaua mondiala de Internet.
15.e-mail = posta electronica , serviciu care permite transmiterea sau primirea de mesaje prin
Internet
16. newsgroup - grup de stiri - Grupurile de stiri reprezinta colectii cu informatii globale
actualizate frecvent, organizate mai mult sau mai putin in jurul unui anumit subiect cu relevanta
publica.
17. URL - uniform resource locator - Adresa uniforma pentru localizarea resurselor internet. Ex.:
http://ro.wikipedia.org/wiki/
18. Servicii de securitate Internet
semnatura digitala = o metoda sigura in a dovedi autenticitatea unei persoane ce va trimite un
oarecare document sau mesaj e-mail, cu avantajul ca ofera posibilitatea de a insera un cod
special (amprenta digitala) in momentul semnarii, ce poate indica daca mesajul a ajuns intact la
destinatie sau daca a fost alterat pe parcursul livrarii;
criptare = procesul de ascundere a informatiei pentru a o face ilizibila fara cunostinte speciale.
Criptarea este folosita pentru protejarea comunicatiilor.
Firewall = este un dispozitiv sau o serie de dispozitive configurate in asa fel incat sa filtreze, sa
cripteze sau sa intermedieze traficul intre diferite domenii de securitate pe baza unor reguli
predefinite.
131

Curs OCER - Bun

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs OCER - Bun

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OPERATOR

Formator: MUSTACA Delia

MODULUL I. Microsoft Windows ................................................................................................ 3

MODULUL I. Microsoft Windows

Tehnologia informatiei -> reprezinta normele si procedeele de colectare, memorare,

prezentari electronice (PowerPoint), proiectare asistata, programe de contabilitate,

Este componenta hardware care asigura interconectarea

 Este componenta hardware ce poate

1) Memoria interna (RAM=random acces memory si ROM=read only memory).

3) Memoria cache este un mecanism de stocare de mare viteza. Poate fi o sectiune

Din punct de vedere al tipului de operatie de intrare-iesire pe care dispozitivul periferic il

TRACKBALL (bila rulanta)

 Este un dispozitiv de intrare ce poate fi considerat un mouse asezat pe spate: mutarea

LIGHT PEN (creion luminos)

Primele generatii de monitoare au fost de tip digital , primind de la calculator

Structura unui calculator presupune existenta componentelor hard si soft, deci

Introducere in sistemul de operare Windows

Operarea corecta la nivel elementar in Windows

Inchiderea corecta a calculatorului

Informatii referitoare la sistemul de baza al calculatorului

De exemplu: sistemul de operare, tipul

Folosirea functiei Help

Selectarea si mutarea pictogramelor. Recunoasterea pictogramelor de baza de pe desktop.

Sistemul Windows prezinta urmatoarele icon-uri:

Crearea unui SHORTCUT

4. Se alege optiunea New Shortcut;

Programele create pentru utilizarea sub controlul sistemului de operare Windows se

Cunoasterea directorului de baza si structurii folderelor

Windows ofera aplicatia Windows Explorer pentru utilizatorii profesionisti. Windows

Crearea unui director si a unui subdirector

Recunoasterea celor mai utilizate tipuri de fisiere intr-un director

Redenumirea fisierelor si directoarelor

Copiere, mutare, stergere

Folosirea functiilor Copy si Paste

Folosirea functiilor Cut si Paste

Stergerea fisierelor sau directoarelor

Selectia tutror fisierelor/directoarelor

Alti accesori ale sistemului de operare Windows

Forme din Paint

Utilizati instrumentul Poligon pentru a crea o forma particularizata cu oricate laturi.

Functionalitatea calculatorului poate fi imbunatatita in mod semnificativ, prin

Comenzile din Control Panel

Vizualizarea configuratiei Desktop

Stabilirea configuratiilor de vizualizare a desktop-ului sistemului de operare Windows se

Change desktop background

“Tapetul“, indiferent de modelul folosit, consuma memorie. Un „tapet“ complicat poate

Programele de protejare a ecranului au fost implementate pentru a preveni degradarea

Schimbarea datei si orei

Schimbarea datei si orei sistemului de operare (Windows) se poate face:

In partea de jos a ferestrei, se selecteaza Set up a connection or network, apoi se

Din urmatoarea fereastra se alege tipul de conexiune dorit.

In continuare, se alege tipul de conexiune (Wireless, PPPoE sau Dial-Up):

MODULUL II. Microsoft Word

Lansarea programului se poate face folosind mai

Ecranul editorului Word se compune din trei zone principale:

Elementele ferestrei programului Word

Barele de instrumente contin butoane asociate functiilor incluse in meniurile

Barele de instrumente disponibile in Word sunt:

Page – contine numarul paginii curente

Barele de rulare (defilare)

Crearea unui nou document

Deplasarea in cadrul documentului

Secventa de taste Efect