Indrumar laborator Anul I - Text preliminar

Aplicaţia nr. 1

Structura fizică a PC-ului

1.1. Scopul lucrării

Descrierea structurii fizice a PC-ului. Prezentarea componentelor şi a

relaţiilor dintre ele în cadrul sistemului. Caracterizarea funcţională şi descrierea
performanţelor acestora.

1.2. Elemente teoretice

1.2.1. Definiţii şi clasificări

Calculatorul este un sistem complex, format din dispozitive care permit:

- introducerea datelor;
- prelucrarea datelor pe baza unui program;
- extragerea rezultatelor.
Sistemul de calcul este format din:
- Hardware – totalitatea componentelor fizice ale sistemului;
- Software – totalitatea programelor care rulează pe sistemul
respectiv;
De asemenea, se mai poate aminti personalul uman necesar pentru
programarea, operarea şi întreţinerea sistemelor mari (“Peopleware”).
Clasificarea sistemelor de calcul:

După modul de obţinere a informaţiilor:
a) calculatoare de utilizare generală – informaţiile sunt introduse
local, “off-line”. ca simboluri şi sunt codificate în formă numerică binară;
b) calculatoare de proces, în timp real – informaţiile se obţin “on-
line” prin măsurarea unor mărimi fizice în cadrul unei instalaţii (temperatură,
presiune, mărime electrică etc), după convenirea lor din forma analogică în forma
digitală şi sunt prelucrate, iar rezultatul prelucrării este retrimis la proces sub formă
de comenzi.
Odată cu trecerea timpului performanţa calculatoarelor s-a îmbunătăţit,
caracterizându-se prin următoarele elemente:
- viteza de calcul, măsurată în număr de operaţii efectuate într-o
secundă;
- capacitatea memoriei interne şi externe;
- conectivitatea în reţele de calculatoare;
- fiabilitatea.

După puterea de calcul:
1
Indrumar laborator Anul I - Text preliminar

a) Microcalculatoarele au aplicabilitate în orice domeniu de

activitate şi pot fi utilizate de o singură persoană la un moment dat, în condiţiile în
care sistemele de operare permit multiprogramare. Structura modulară este
realizată după criterii funcţionale: unitatea centrală este implementată cu ajutorul
unui microprocesor, iar memoria şi perifericele sunt realizate ca subansamble
distincte. Dimensiunile şi costurile sunt reduse.
Exemplu: Personal Computer (La apariţie cunoscut ca “IBM PC”)
b) Minicalculatoarele au o structură modulară, având de regulă mai
multe magistrale. Sunt utilizate în aplicaţii multiutilizator, control industrial şi
sisteme de comunicaţie. Dimensiunile şi costurile sunt mai mari.
Exemplu: VAX
c) Mainframe-urile sunt sisteme complexe, de exemplu în aplicaţii
pentru gestiunea tranzacţiilor unei întreprinderi. Sunt sisteme multiutilizator.
Exemplu: IBM/Fujitsu
d) Supercalculatoarele sunt utilizate pentru aplicaţii foarte
complexe, în cercetare ştiinţifică, aplicaţii militare, etc. Ele au arhitecturi paralele
şi sunt foarte performante, având costuri foarte ridicate.
Exemplu: CRAY, Fujitsu.

1.2.2. Arhitectura calculatorului

Structura Hardware a unui calculator. Configurarea hardware a unui

microcalculator se prezintă astfel (figura 1.1.):
- unitatea centrală de prelucrare (UCP sau CPU – Central Processing
Unit), compusă din procesor (microprocesor) şi memorie internă;
- unităţile periferice – tastatură, monitor (display), imprimantă, mouse-
ul, unităţi de discuri (floppy disk, hard disk, CD-ROM, DVD), boxe audio,
videocamera, scanner etc.

PROCESORUL este la microcalculatoare, de regulă, un microprocesor

(de exemplu Intel Pentium şi AMD Duron, etc)
Microprocesorul este un circuit integrat care conţine milioane de
tranzistori, încapsulaţi într-un înveliş ceramic, de numai câţiva centimetri pătraţi.
Învelişul are rol de protecţie, dar şi de disipare termică. Microprocesorul efectuează
operaţii aritmetice şi logice sub controlul unui program.
Microprocesorul cuprinde următoarele blocuri interconectate:
- unitate aritmetică şi logică;
- registre interne;
- unitate de comandă şi control.
Un microprocesor este caracterizat de:
- Viteza de lucru este determinată de frecvenţa ceasului intern, capacitatea
registrelor interne şi-a magistralei de date, tipul constructiv al microprocesorului,
capacitatea memoriei cache.

2
Indrumar laborator Anul I - Text preliminar

- Ceasul intern este un oscilator care trimite în calculator pulsuri la

intervale de timp egale. Toate activităţile calculatorului sunt controlate de aceste
pulsuri periodice, nu are nici o legătură cu ora exactă. Frecvenţa cu care sunt
generate aceste pulsuri se numeşte frecveneţa ceasului intern şi se măsoară în
hertzi.
- dimensiunea registrelor; cu cât este mai mare, numărul operaţiilor de
transfer între procesor şi memoria internă este mai mic şi timpul de lucru se
micşorează.
- dimensiunile magistralei de date; cu cât este mai mare, cu atât volumul
de date care circulă pe această magistrală este mai mare, iar viteza calculatorului
creşte.

MEMORIA INTERNĂ se compune din circuite integrate (chipuri) care

stochează informaţiile (date şi instrucţiuni). Informaţiile sunt stocate în memoria
calculatorului în formă binară – (succesiuni de cifre 0 şi 1).
- Organizarea logică a memoriei. Din punct de vedere logic, memoria
poate fi privită ca o succesiune de cellule binare, fiecare celulă fiind capabilă să
reţină o cifră binară (0 sau 1). Cantitatea de informaţie ce poate fi înregistrată într-o
celulă binară se numeşte bit. Conversia informaţiei din formă uzuală în binar şi
invers se face cu ajutorul unităţilor de intrare ieşire (I/O – Input/Output – tastatură,
monitor, imprimantă etc).
Memoria internă semiconductoare permite stocarea temporară a datelor şi
şi citirea-scrierea lor cu viteză mare. Pentru realizarea operaţiilor de citire-scriere
este necesară localizarea zonei de memorie (operaţie numită adresare) şi
gestionarea capacităţii de memorie disponibilă.
- Capacitatea memoriei este dată de dimensiunea sa care se poate
exprima în următoarele unităţi de măsurare:
1Byte (octet) = 8 biţi
1 Word (cuvânt) = 16 biţi
1 Double Word (dublu cuvânt) = 32 biţi
1Kb (kilobyte) = 1024 Bytes ( 210 bytes)
1Mb (megabyte) = 1024 Kb ( 2 20 bytes)
1 Gb (gigabyte) = 1024 Mb ( 230 bytes)
1Tb (terabyte) = 1024 Gb ( 2 40 bytes)

- Organizarea fizică a memoriei.Memoria internă este de două tipuri:

Memoria ROM (Read Only Memory):
- este formată, de regulă dintr-un singur cip pe placa de bază a
calculatorului;
- permite acces numai la citire;
- este inscripţionată de către firmă cu BIOS-ul sistemului;
- este nevolatilă – la închiderea calculatorului conţinutul ei nu se pierde;

3
Indrumar laborator Anul I - Text preliminar

Rolul memoriei ROM este dat de funcţiunile programelor BIOS conţinute

(verificări la pornirea sistemului, încărcarea sistemului de operare de pe disc, etc.)
Memoria RAM (Random Access Memory) – reprezintă memoria
principală şi este constituită, de regulă, din mai multe module cu circuite integrate
de memorie:
- module SIMM (Single In-line Memory Module), care sunt de fapt nişte
plăcuţe pe care sunt montate un număr variabil de cip-uri de memorie
- module SIPP (Single In-line Pin Packages), care diferă de modulele
SIMM în special prin modul de conectare la placa de bază.
- module de memorie DIMM (Dual In-line Memory Module);
- cip-uri de memorie individuală (memorie cache externă);
Funcţiunile memoriei principale (RAM) sunt:
- conţine programele lansate în execuţie;
- reţine datele de lucru temporare ale programului pe durata execuţiei sale;
- memoria RAM este alocată dinamic între programele aflate în rulare
simultan în calculator.
Memoria RAM Cache. Pentru a mări viteza de acces la informaţii, datele
utilizate cel mai frecvent sunt stocate într-o zonă de memorie specială numită
memorie cache; aceasta acţionând ca un fel de tampon între processor şi memoria
RAM principală.
1) Memoria cache internă sau de nivel I (primary cache) este inclusă în
microprocessor şi poate fi accesată la viteza ceasului intern al microprocesorului.
Dimensiunile sale sunt relativ mici (8-64 Kb).
2) Memoria cache externă sau de nivel II (secondary cache) este
realizată cu circuite de memorie SRAM (Static Random Access Memory),
conectate pe placa de bază a calculatorului, cu o viteză de acces de 10-15 ns şi o
capacitate de 64 Kb – 2 Mb.
Când procesorul are nevoie de date, le caută mai întâi în memoria cache
internă, care este cea mai rapidă. Dacă nu le găseşte în cache-ul intern (cache
miss), caută datele în cache-ul extern, apoi le caută în memoria RAM principală, şi
în cele din urmă, în caz de eşec, pe hard-disc sau CD-ROM.
3) Memoria Disc-cache poate fi o zonă de memorie RAM destinată
stocării informaţiilor citite/scrise pe hard-disc, pentru a micşora întârzierile datorate
diferenţei de viteză între memoria RAM şi hard-disc.
4) Şi alte dispozitive pot beneficia de cache – CD-ROM, DVD-ROM etc.
Memoria CMOS (Complementary Metal Oxide Semiconductor) este o
memorie nevolatilă (semipermanetă) fiind alimentată de la baterie. Dacă se
decuplează bateria, conţinutul memoriei CMOS se pierde şi datele trebuie
reîncărcate. Această memorie poate fi scrisă şi citită prin programul SETUP şi
conţine informaţii despre configurarea sistemului, numărul şi tipul unităţilor de
floppy şi de hard-disk.Tot de aici pot fi modificate data şi ora curentă.
Memoria Video poate fi o parte din memoria RAM principală, dar de
regulă este plasată pe adaptoarele video. Aici este memorată imaginea ce urmează
a fi afişată pe ecran. Memoria DRAM este mai lentă, de aceea noile adaptoare
4
Indrumar laborator Anul I - Text preliminar

video folosesc o memorie VRAM (Video RAM) situată pe placa video, mult mai
rapidă.

Fig.1.1. Tipurile de memorie ale PC-ului

Fig. 1.2. Legăturile dintre componentele structurale ale PC - ului

5
Indrumar laborator Anul I - Text preliminar

MEMORIA EXTERNĂ este realizată prin intermediul dispozitivelor de

memorare externă (hard-disc, etc) .

PERIFERICELE se împart în două categorii:

- Dispozitivele periferice de intrare: tastatura, mouse-ul, trackball, creion
optic (light pen), tabela grafică (graphics tablet), scanner-ul mobil sau fix, joystick
etc.
- Dispozitive periferice de ieşire: monitorul, imprimanta, plotter-ul,
boxele, modem-ul, dischetele, CD-ROM, DVD-ROM etc.

TASTATURA
Tastatura (keyboard-ul) este o componentă obligatorie a oricărui computer
necesară pentru comunicarea cu utilizatorul.
Tastatura este compusă dintr-un număr de dispozitive de tip „tastă” şi
dintr-un procesor conectat la PC printr-un cablu cu mai multe fire. Procesorul
tastaturii comunică sistemului (PC-ului) ce tastă este apăsată sau eliberată şi
asociază un număr (nu un caracter) fiecărei taste (key). Tastele de control (control
key) ca <Shift> sau <Ctrl> sunt considerate ca orice altă tastă.
Când utilizatorul apasă o tastă, procesorul tastaturii comunică PC-ului
numărul tastei ca un prim cod corespunzând apăsării. Când utilizatorul eliberează
tasta, procesorul comunică un alt cod care diferă de primul doar prin aceea că în
reprezentarea pe 8 biţi (0-7), bitul cel mai semnificativ (7) este 1.
La un PC/AT comunicaţia se realizează bidirecţional între CPU şi
tastatură.
Când este apăsată o tastă se generează un semnal electric ce este prelucrat
de procesorul tastaturii. Procesorul realizează conversia impulsului electric
corespunzător unei anumite taste într-un număr unic numit scan-code. Scan-codul
este transferat serial de la procesorul tastaturii la sistem.
Există diverse tipuri de tastaturi disponibile pentru PC-uri, dar numai trei
dintre acestea sunt standardizate, fiind introduse de IBM.
Acestea sunt:
- PC/XT cu 83 de taste;
- PC/AT- (MF-I) cu 84 de taste;
- PC/AT - (MF-II) cu 101 sau 102 taste.
Aspectul celor trei tastaturi poate fi variat, deşi ele sunt standardizate,
înfăţişarea lor depinzând de limba în care sunt folosite; astfel tastele pot fi
localizate diferit şi pot conţine diverse simboluri. Totuşi, numărul de taste şi
codurile sunt standardizate.
Din cele trei tipuri de tastaturi, AT/MF-II a devenit cea mai răspândită,
caracteristicile sale reprezentând acum un standard general:
- un grup de patru taste separat pentru mişcarea cursorului;
- zece taste de funcţii situate în partea superioara a tastaturii;
- tastele de funcţii <F11> şi <F12>;

6
Indrumar laborator Anul I - Text preliminar

- tastele <Alt>, <Ctrl> şi <Shift> situate în partea de jos a tastaturii pentru

acces mai uşor.
Versiunea cu 101 taste este pentru USA, iar versiunea cu 102 taste este
pentru Europa (o tastă suplimentară poziţionată lângă tastă Shift în stânga).

Fig. 2 Tastatura

Odată cu introducerea laptop-urilor şi note-book-urilor au apărut o

diversitate de tipuri de tastaturi cu aspect diferit, dar care emulează totuşi tastatura
standard generând aceleaşi scan-coduri sau utilizează un driver de tastatură pentru
conversia codurilor nestandard în coduri standard.
Sunt disponibile şi tastaturi cu funcţii de mouse, prin interpolarea unui
„track-ball” - o bilă care poate fi rotită îndeplinind funcţia mouse-ului sau a unei
suprafeţe senzitive prin care se determina direcţia de deplasare a corpului care o
atinge (de obicei un deget).
Tehnologia de realizare a tastaturii
Comutatoarele de tastă se realizează mecanic sau electric. Variantele
mecanice sunt: pur mecanic, cu element spongios, cu calotă de cauciuc, cu
membrană, etc. Variantele electrice sunt: capacitive, cu traductori Hall, etc.

MOUSE-ul
Mouse-ul este un dispozitiv cu bilă care serveşte la plasarea unui indicator
pe suprafaţa ecranului. Din punct de vedere constructiv, bila este plasată între două
rotiţe, una pentru transformarea mişcării pe axa X, iar cealaltă pentru axa Y. Aceste
rotiţe sunt legate de regulă cu două discuri cu fante, care permit şi blochează
trecerea luminii alternativ. Mişcarea rotiţelor este detectată de senzori optici care
urmăresc fascicolul de raze inflaroşii care trece prin fantele discurilor, pe măsură
ce acestea se rotesc. Aceste impulsuri luminoaste sunt transformate în semnale de
mişcare de-a lungul axelor. Acest tip de mouse este denumit opto-mecanic.

7
Indrumar laborator Anul I - Text preliminar

Unele mouse-uri mai noi au înlocuite bilele sau alte dispozitive mecanice
cu un sistem pur optic de detecţie a mişcării. Tipurile mai recente de mouse optic
nu au nevoie de grile sau pad-uri speciale, deoarece senzorii lor sunt suficient de
sensibili pentru a detecta mişcarea pe orice fel de sauprafaţă. Neavând componente
în mişcare, durata de viaţă a mouse-usurilor optice este mult mai mare şi în plus nu
au nevoie de întreţinere. Funcţionarea lor are loc cu mult mai puţine erori faţă de
cele mecanice.
Mouse-urile se pot conecta la interfaţa serială, la interfaţa PS2 sau la USB.
Variantele mai moderne utilizează adaptoare wireless pentru unde radio sau
infraroşii.

1.3. Desfăşurarea lucrării:

1.3.1. Identificarea şi examinarea componentelor fizice ale unui

PC şi observarea plasării lor în carcasa calculatorului:
- aflarea detaliilor structurii PC-ului folosind opţiunea System Information
din Windows XP;
- utilizarea unor utilitare pentru evaluarea performanţelor şi testarea
componentelor hardware (AIDA, etc).

1.3.2. Generarea caracterelor ASCII

Orice cod ASCII poate fi introdus de la tastatură utilizând tastă <Alt> şi o

combinaţie de taste numerice de pe keypad. De asemenea se poate folosi tastă
<Ctrl> şi o altă tastă rezultând coduri ASCII mai mici decât codul 32 (vezi tabelul
1.1).

Tabelul 11.

8
Indrumar laborator Anul I - Text preliminar

Observaţie. Nu toate codurile ce pot fi generate de la tastatură au un

corespondent în tabela ASCII. Astfel avem:
<Print Screen> (sau <Print>) - startează o rutina ce copiază conţinutul
display-ului la imprimantă (generează întreruperea 5H);
<Ctrl> <Num Lock> - această combinaţie opreşte sistemul complet până
ce utilizatorul apasă o altă tastă;
<Ctrl> <Break> - determină oprirea programului şi reîntoarcerea în DOS
(generează întreruperea 1B);
<SysRq> - la apăsarea tastei se produce o întrerupere (15H) ce poate fi
folosită în program.
Codurile ASCII cu semnificaţie specială sunt : 8, 9, 10, 13 şi 27 (vezi
tabeleul 1).
Codurile extinse ale tastaturii pot şi recunoscute prin codul ASCII = 00H
din registrul AH şi prin scan-codul corespunzător în registrul AL . Acestea sunt
prezentate în tabelul 1.2.

Tabelul 1.2
Cod (hexa) Cod Tasta(taste) Cod (hexa) Cod Taste
(zecimal) (zecimal)
0F 15 Shift+Tab 55H 85 Shift+F1
10H 16 Alt+Q 56H 86 Shift+F2
11H 17 Alt+W 57H 87 Shift+F3
12H 18 Alt+E 58H 88 Shift+F4
13H 19 Alt+R 59H 89 Shift+F5
14H 20 Alt+T 5AH 90 Shift+F6
Shift+F1 21 Alt+Y 5BH 91 Shift+F7
16H 22 Alt+U 5CH 92 Shift+F8
17H 23 Alt+I 5DH 93 Shift+F9
18H 24 Alt+O 5EH 94 Ctrl+F1
19H 25 Alt+P 5FH 95 Ctrl+F2
1EF 30 Alt+A 60H 96 Ctrl+F3
1FH 31 Alt+S 61H 97 Ctrl+F4
20H 32 Alt+D 62H 98 Ctrl+F5
21H 33 Alt+F 63H 99 Ctrl+F6
22H 34 Alt+G 64H 100 Ctrl+F7
23H 35 Alt+H 65H 101 Ctrl+F8
24H 36 Alt+J 66H 102 Ctrl+F9
25H 37 Alt+K 67H 103 Ctrl+F10
26H 38 Alt+L 68H 104 Alt+F1
2CH 44 Alt+Z 69H 105 Alt+F2
2DH 45 Alt+X 6AH 106 Alt+F3
2EH 46 Alt+C 6BH 107 Alt+F4
2FH 47 Alt+V 6CH 108 Alt+F5
30H 48 Alt+B 6DH 109 Alt+F6
31H 49 Alt+N 6EH 110 Alt+F7
32H 50 Alt+M 6FH 111 Alt+F8
9
Indrumar laborator Anul I - Text preliminar

3BH 59 F1 70H 112 Alt+F9

3CH 60 F2 71H 113 Alt+F10
3DH 61 F3 73H 115 Ctrl+Cursor
Left
Cod (hexa) Cod Tasta(taste) Cod (hexa) Cod Taste
(zecimal) (zecimal)
3EH 62 F4 74H 116 Ctrl+Cursor
Right
3FH 63 F5 75H 117 Ctrl+End
40H 64 F6 76H 118 Ctrl+Page Down
41H 65 F7 77H 119 Ctrl+Home
42H 66 F8 78H 120 Alt+1
43H 67 F9 79H 121 Alt+2
44H 68 F10 7AH 122 Alt+3
47H 71 Home 7BH 123 Alt+4
48H 72 Cursor Up 7CH 124 Alt+5
49H 73 Page Up 7DH 125 Alt+6
4BH 75 Cursor Left 7EH 126 Alt+7
4DH 77 Cursor Right 7FH 127 Alt+8
50H 80 Cursor Down 80H 128 Alt+9
51H 81 Page Down 81H 129 Alt+0
52H 82 Insert 82H 130 Alt+
53H 83 Delete 83H 131 Alt+
54H 84 Shift+F1 131

1.3.3. Programul de editare caractere de tip “utilizator”

EUDCEDIT.EXE

Programul se lansează din fereastra RUN sau din directorul

c:\WINDOWS\system32.
Caracterele de tip utilizator sunt reprezentate prin setul de caractere
Unicode. În acest set fiecare caracter este reprezentat prin doi octeţi. Caracterele
create cu programul Private Character Editor folosesc codurile hexazecimale
situate în intervalul [E000, F8FF]. Caracterele de tip utilizator generate de program
pot fi vizualizate cu ajutorul ferestrei de dialog Select Code. În această fereastră de
dialog se poate afişa atât codul hexazecimal, cât şi simbolul grafic corespunzător
de tip utilizator.
Operaţiile de creare sau de editare se pot realiza în patru paşi:
- selectarea codului hexazecimal al caracterului care se crează sau se
editează;
- desenarea sau editarea caracterului;
- salvarea caracterului;
- ataşarea caracterului la un anumit font sau la toate fonturile instalate.

10
Indrumar laborator Anul I - Text preliminar

1.3.4. Să se studieze şi să se reţină următorii termeni folosiţi în

domeniul sistemelor PC

AGP (Accelerated Graphics Port). Dezvoltată de Intel, AGP este o

interfaţă dedicată, rapidă, între adaptorul video sau setul de circuite video şi setul
de circuite de pe placa de bază. AGP are o magistrală de 32 de biţi, rulează la
viteza de bază de 66 MHz şi poate transfera 1, 2, 4 sau 8 biţi în fiecare ciclu
(modurile lx, 2x, 4x sau 8x) pentru a obţine o capacitate de transfer de până la 132
Mocteţi/sec.
Controller - circuit electronic ce controlează un dispozitiv, cum ar fi, de
exemplu, un hard disc, şi intermediază trecerea datelor între dispozitiv şi calculator.
DDR SDRAM (Double Data Rate SDRAM). Este un tip de memorie
SDRAM care poate teoretic să îmbunătăţească viteza de ceas a memoriei la cel
puţin 200 MHz. Semnalele de ieşire sunt activate pe ambele fronturi ale semnalului
de ceas al sistemului, ceea ce dublează potenţial ieşirile.
DIMM (Dual Inline Memory Module). Un modul de memorie cu 168
pini şi cu magistrala de date de 64 de biţi, utilizat în maşinile Pentium şi în PC-
urile mai noi. Modulele DIMM sunt disponibile în mai multe versiuni, între acestea
numărându-se modele de 5 V şi de 3 V, cu buffere şi fără buffere, cu memorie
FPM/EDO sau SDRAM, de 64 de biţi (fără ECC/paritate) sau de 72 de biţi (cu
ECC/paritate). Majoritatea PC-urilor Pentium şi mai recente au nevoie de module
DIMM SDRAM de 3,3 V, fără buffere, atât în versiunea fără ECC, cât şi în
versiunea cu ECC (se recomandă ECC).
DMA (Direct Memory Access). Un tip de acces la memorie prin care
datele sunt transferate între o unitate de disc (sau un alt dispozitiv periferic) şi
memoria sistemului, la viteze mari, fără controlul direct al microprocesorului,
acesta putând să se ocupe de alte activităţi.
DRAM (Dynamic Random Access Memory). Un tip de memorie cu
acces aleatoriu realizată pe bază de semiconductoare. Cipurile DRAM sunt mici şi
ieftine, deoarece reprezentarea fiecărui bit necesită numai un tranzistor şi un
condensator. Pentru a-şi menţine sarcina, condensatoarele trebuie încărcate la
fiecare 15 ms. Memoria DRAM este volatilă, ceea ce înseamnă că işi va pierde
conţinutul dacă nu este alimentată sau împrospătată periodic.
EPROM (Erasable Programmable Read-Only Memory). Un tip de
memorie nevolatilă programată după fabricare, din care datele pot fi şterse pentru a
permite înscrierea unor şabloane noi. În mod uzual, circuitele EPROM pot fi şterse
cu raze ultraviolete şi înregistrate cu ajutorul unui semnal de programare cu nivelul
de tensiune peste normal (EEPROM).
IDE (Integrated Drive Electronics). Tip de interfaţă pentru unităţile de
hard-disc care are integrat setul de circuite pentru controlerul de disc. Primele
unităţi IDE au fost numite şi plăci hard. De asemenea, IDE defineşte şi standardul

11
Indrumar laborator Anul I - Text preliminar

de interfaţă ATA - standardul pentru ataşarea unităţilor de hard-disc la

calculatoarele compatibile IBM cu magistrală ISA. Unităţile IDE funcţionează de
obicei ca şi cum ar fi unităţi standard ST-506/412.
ISA (Industry Standard Architecture). Specificaţie de magistrală care a
fost introdusă ca o magistrală de 8 biţi o dată cu calculatorul IBM PC/XT original
în 1981 şi a fost ulterior extinsă la 16 biţi o dată cu sistemul IBM PC/AT, în 1984.
Sloturile ISA se mai găsesc ocazional în calculatoarele personale utilizate în
prezent, însă au fost eliminate complet din ultimele seturi de cipuri comercializate.
Întrerupere (interrupt). O suspendare a unui proces, cum ar fi executarea
unui program de calculator, cauzată de un eveniment extern procesului şi efectuată
astfel încat procesul să poata fi continuat. O întrerupere poate fi cauzată de condiţii
interne sau externe, de exemplu, un semnal care indică terminarea unui transfer de
date de către un dispozitiv sau un program. Întremperile hardware (denumite şi
IRQ) sunt utilizate de dispozitive, în vreme ce întremperile software sunt folosite
de programe.
Magistrală (bus). Set de linii de semnal electric prin care circulă semnale
de alimentare cu energie, de date şi de alte tipuri. Este caracterizată de numărul de
biţi pe care îi poate transporta la un moment dat. Termenul englezesc provine din
latina, omnibus având semnificaţia "pentru toţi". Când este utilizat la descrierea
unei topologii, termenul magistrală implică o structură liniară.
PCI (Peripheral Component Interconnect). Este un sistem de
interconectare între un microprocesor şi dispozitivele ataşate, în care sloturile de
extensie sunt poziţionate unele lângă altele pentru efectuarea de operaţii de mare
viteză. Dezvoltat iniţial de Intel, acest sistem era similar unei magistrale locale.
Versiunea PCI 2.0 nu mai este o magistrală locală şi este proiectată pentru a fi
independentă de modelul microprocesorului, dar sncronizată cu viteza de ceas a
microprocesomlui.
Sistemul PCI este instalat în prezent în majoritatea calculatoarelor desktop,
nu numai în cele bazate pe procesoare Intel Pentium sau compatibile, ci şi în
calculatoarele bazate pe PowerPC.
SCSI (Small Computer System Interface). Un standard dezvoltat iniţial
de Shugart Associates (denumit apoi SASI, de la Shugart Associates System
Interface) şi ulterior adoptat de ANSI, în 1986. SCSI-2 (denumit acum SPI-2) a
fost aprobat în 1994, iar pentru SCSI-3 (denumit acum SPI-3) a început procesul de
aprobare în 1995. Ultra SCSI-4 (denumit acum SPI-4) este în prezent în curs de
dezvoltare. Versiunile SCSI pe 8 biţi (înguste) folosesc în mod normal un conector
cu 50 de pini şi permit conectarea în cascadă a mai multe dispozitive (cel mult opt,
incluzând şi adaptorul gazdă). Există unele dispozitive SCSI înguste ieftine care
pot utiliza conector cu 25 de pini. Versiunile SCSI Wide şi Ultra Wide utilizează
un conector cu 68 de pini şi pot suporta până la 16 dispozitive, inclusiv gazda.
SDRAM (Synchronous DRAM). Tip de memorie RAM dinamicăa
(DRAM) ce poate funcţiona la aceeaşi frecvenţă ca şi magistrala principală de
sistem. Aceste memorii folosesc o tehnică de transfer în rafale, prin care memoria
anticipează adresa care va fi utilizată.
12
Indrumar laborator Anul I - Text preliminar

SIMM (Single Inline Memory Module). O matrice de cipuri de memorie,

montate pe o mică placă de PC cu un singur rând de contacte. Modulele SIMM au
de obicei 30 sau 72 de conectori şi nu mai sunt utilizate în calculatoarele moderne,
fiind înlocuite de modulele DIMM.
SRAM (Static Random Access Memory). Tip de memorie de mare
viteză, care are la bază circuite bistabile. Circuitele SRAM nu au nevoie de cicluri
de reîmprospătare la fel cu circuitele DRAM şi păstrează informaţiile atâta timp cât
sunt alimentate. Cipurile SRAM sunt foarte scumpe, deoarece necesită în mod
normal şase tranzistoare pentru fiecare bit (de unde şi dimensiunea mai mare decât
cea a cipurilor DRAM convenţionale). Memoriile SRAM sunt utilizate adesea
pentru memoriile cache.
VGA (Video Graphics Array). Un tip de circuit de monitor (display)
video (şi adaptor) pentru PC lansat iniţial de IBM, pe 2 aprilie 1987, care suportă
text şi grafică. Textul poate avea rezoluţia maximă de 80x25 caractere, în 16 culori,
cu o casetă de caracter de 9x16 pixeli. Grafica poate avea rezoluţia maximă de
320x200 pixeli, în 256 de culori (dintr-o paletă de 262144) sau de 640x480 pixeli,
în 16 culori. Adaptoml VGA dă la ieşire un semnal analogic cu o frecvenţă de
scanare pe orizontală de 31,5 kHz şi acceptă monitoare analogice color sau
monocrome. De asemenea, defineşte generic orice adaptor sau monitor (display)
capabil să asigure rezoluţia de 640x480.

13