Arhitectura calculatorului

I) Arhitectura calculatorului
1. Procesorul- Procesorul este creierul calculatorului. El
transmite instrucțiuni calculatorului la un nivel foarte
scăzut.
2. Memoria- Memoria este locul unde procesorul găsește
programele și datele atunci când își îndeplinește sarcinile.
3. Un set de echipamente de intrare/ ieșire, incluzând
tastatura, mouse-ul, imprimanta, monitorul, etc- Prin
intermediul acestor echipamente se realizează de fapt
schimbul de informații cu lumea externă a calculatorului.
4. O magistrală sau un set de magistrale- Are rolul de a
conecta microprocesorul la memorie sau la adaptoarele care
fac posibilă atașarea altor dispozitive.
5. Dispozitive de stocare- Unde datele și programele sunt
păstrate pe termen lung.
6. Porturile- sunt interfețe hard (conectori fizici) folosite de
adaptoare pentru conectarea la dispozitivele de intrare-
ieșire.
7. Conectorii de extensie- Sunt conectori fizici care permit ca
după fabricație să poată fi atașate unt conectori fizici care
permit ca după fabricație să poată fi atașate.
 1.Procesorul
Procesorul, denumit uneori unitate centrală de prelucrare
(UCP) reprezintă nucleul calculatorului. El traduce instrucțiunile
din programe (cereri de a executa calcule, deschideri de fișiere,
afișare pe ecran, gestionarea memoriei, etc.) în instrucțiuni
hardware necesare pentru execuția respectivelor instrucțiuni.
2.Tipuri de microprocesoare
O lungă perioadă firma Intel a fost singurul furnizor important
de procesoare.
Firma AMD (Advance Micro Device) a fost primul concurent
serios al companiei Intel.
Firma Cyrix și-a dezvoltat propria sa linie de procesoare fără a
folosi deloc tehnologiile Intel.
1. Procesorul 80386
2. Procesorul 80486
3. Procesorul Pentium
4. Procesorul Pentium Pro
5. Procesorul Pentium II
6. Procesorul Pentium III

3.Magistrala
 Diferitele componente ale unității unui sistem de calcul
sunt interconectate pe cale electronică, prin așa-numita
magistrală de date, diferită de la un calculator la altul.
Magistralele sunt construite în conformitate cu anumite
standarde. Dintre acestea cele mai răspândite sunt ISA
(Industry Standard Arhitecture), EISA (Extended Standard
Arhitecture), MCA (Micro Channel Arhitecture), VESA
(Video Electronics Standards Association) și PCI (Peripheral
Component Interconnect).
4.Memoria
Memoria internă este “memoria pe termen scurt” a
calculatorului. Această memorie este ușor accesibilă, dar are o
capacitate limitată în comparație cu alte sisteme de stocare.
Memoria internă este de mai multe tipuri:
 ROM (Read Only Memory)
 PROM (Programable Read Only Memory)
 EPROM (Erasable Programable Read Only Memory)
 RAM (Random Access Memory)
II) Părţile componente ale unui calculator.
-Dispozitivul de comandă (DC)
Rolul principal al DC: extragerea din MI a instrucţiunilor
consecutive ale unui program în cod maşină, decodificarea
(interpretarea) acestora, elaborarea şi transmiterea semnalelor de
comandă necesare pentru dirijarea funcţionării tuturor
subansamblelor calculatorului în direcţia efectuării operaţiilor
prevăzute în fiecare instrucţiune.
Parametrii care caracterizează DC şi, implicit, calculatoarele
actuale sunt:
a) umărul de instrucţiuni maşină acceptate (de la câteva
zeci la câteva sute);
b) lungimea unei instrucţiuni maşină (fixă de 8, 16, 32,
64 cifre binare sau chiar variabilă);
c) viteza de execuţie - numărul mediu de instrucţiuni
maşină executat pe secundă
-Dispozitivul aritmetic şi logic (DAL)
În DAL se efectuazăoperaţiile aritmetice şi logice care intrăîn
componenţa programelor în cod maşinăşi care sunt chiar cele
permise de caracteristicile constructive ale DAL.
-Memoria internă (MI)
Memoria unui calculator este privităca o secvenţă de octeţi,
identificaţi prin adresele lor.
Memoria internă este caracterizată de 2 parametri:
o Dimensiunea sau capacitatea de memorare – se
exprimă în multipli de octet:
1 Koct (1 KB) = 1024 octeţi
1 Moct (1 MB) = 1024 Koct
1 Toct (1 TB) = 1024 Goct
1 Goct (1 GB) = 1024 Moct
o Timpul de acces– este intervalul de timp necesar
pentru a efectua o citire sau o scriere în memorie.

-Unităţi de introducere (intrare)

o Tastatură
o Mouse
o Scanner
o Cameră video, cameră foto
o Microfon
o Joystick, touchpad, trackball
-Memorii externe
Suporturile pentru memoria externă au la bază, în special,
materiale magnetice. Până în prezent s-au utilizat 3 tipuri de
memorii externe pe suport magnetic: tamburul magnetic,
banda sau caseta magnetică şi discul magnetic.
Discul magnetic- este principalul suport pentru memoriile
externe. Informaţiile sunt înregistrate pe disc sub formă de
cercuri concentrice numite piste.
Benzile sau casetele magnetice- au forma benzilor sau casetelor
audio dar, de obicei, de dimensiune mai mare.
Memory stick (Flash memory card)- este un periferic portabil
cu conectare la USB.
Discurile compacte- CD-ROM, CD-R sau CD-RW sunt discuri
optice de capacitate mult mai mare (700 MB) şi mult mai rapide
decât discurile flexibile.
DVD- sunt discuri optice de capacitate foarte mare (4,7 GB) şi
viteza discurilor compacte.