Notiuni introductive

bit = unitatea de masura a informatiei. Un bit poate lua valorile 0 si 1.

1 Byte (octet) = 8 biti. Multiplii Byte-ului: KiloByte, MegaByte, GigaByte, TeraByte
1KB = 1024 B (210 B); 1MB = 1024 KB (210 KB); 1GB = 1024 MB (210 MB); 1TB = 1024 GB (210 GB)
Toate informatiile ( date (text, cifre sunete, imagini etc.) sau comenzi) sunt reprezentate in calculator prin numere
binare (numere alcatuite numai din cifre 0 si 1 - cifrele din baza 2).

Structura unui sistem de calcul (calculator)

Din punct de vedere structural calculatorul este alcatuit din hardware (componentele fizice ale calculatorului) si
software (programele si datele).

Prin arhitectura unui computer se intelege un set de reguli care descrie componentele hardware si software ce il
alcatuiesc, cum sunt organizate si cum interactioneaza intre ele pentru a-l face sa functioneze.

Componentele hardware ale calculatorului personal (PC = Personal Computer)

Placa de baza este o placa cu circuite integrate la care se conecteaza componentele hardware ale calculatorului.
Pe placa de baza se gasesc cai de comunicatie intre componente numite magistrale.O magistrala (bus) este formata
dintr-un grup de fire sau trasee de cupru prin care circula semnale electrice. Numărul de fire este egal cu numărul de
biţi ce pot fi transferaţi simultan prin magistrală. Magistralele sunt de 2 tipuri: magistrale paralele – care transmit mai
multi biti simultan prin firele paralele si seriale – care transmit un singur bit la un moment dat.

Microprocesorul (UCP–unitate centrala de prelucrare) este un circuit integrat amplasat pe placa de baza.
Rolul lui: executa instructiuni. Microprocesoarele functioneaza sub controlul unor programe alcatuite din instructiuni
fiecare instructiune fiind codificata (reprezentata) printr-un numar binar. Toate instructiunile pe care le poate
9G
interpreta si executa un microprocesor formeaza setul de instructiuni al microprocesorului. Setul de instructiuni se
mai numeste limbaj masina sau cod masina.
Componentele (unitatile functionale) principale ale microprocesorului:
1) unitatea aritmetico-logica UAL - are rolul de a efectua operatiile aritmetice si logice
2) unitatea de comanda si control UCC - extrage instructiunile din memorie, le interpreteaza si le executa apelând
UAL ori de cate ori e necesar.
Registrii microprocesorului sunt zone de memorare temporara de mici dimensiuni situate in interiorul
microprocesorului ce pot fi accesate foarte rapid.
Unul dintre parametrii ce caracterizeaza performantele unui procesor este frecventa de ceas la care lucreaza. Ceasul
este un circuit special care regleaza fiecare actiune a procesorului. Pentru frecventa procesorului se foloseste in mod
curent termenul de viteza a procesorului (CPU speed) si se masoara in Ghz sau Mhz. (1Ghz=1000Mhz). Frecventele
micoprocesoarelor din generatia actuala ating 4-5 Ghz. Exemple de modele de microprocesoare: Pentium, Core i5,
Core i7 fabricate de firma Intel, Athlon, Ryzen fabricate de firma AMD.

Memoria interna
Unul dintre parametrii ce caracterizeaza memoria interna este capacitatea memoriei. Capacitatea memoriei se
apreciaza folosind ca unitate de masura byte-ul si multiplii lui. Din punct de vedere al mentinerii informatiei stocate
memoria interna se clasifica in:
- ROM (Read Only Memory) este un tip de memorie din care se poate citi, in care nu se poate scrie si al carei
continut se pastreaza la oprirea calculatorului. Circuite de memorie de tip ROM se gasesc pe majoritatea
componentelor hardware ele continand soft–ul (firmware) inscriptionat de producator, soft care coordoneaza
functionarea componentelor respective. La calculatoarele mai vechi microprogramul care initializeaza lucru cu
calculatorul la pornirea acestuia se gaseste intr-un circuit de memorie de tip ROM aflat pe placa de baza. La
calculatoarele moderne microprogramul respectiv este memorat intr-un circuit de memorie de tip flash.
- RAM (Random Access Memory) este un tip de memorie din care se poate citi, in care se poate scrie si al carei
continut se pierde la oprirea calculatorului.
Un exemplu de memorie de tip RAM este memoria principala a calculatorului in care se incarca sistemul de operare
si programele de aplicatie. Se prezinta sub forma unor module care se fixeaza prin intermediul unor sloturi pe placa
de baza. Exemple de capacitati ale modulelor de memorie RAM: 2 GB, 4 GB, 8GB, 16GB etc
Microprocesorul si memoria interna RAM sunt componentele care influenteaza cel mai mult performantele
calculatorului.

1
Interfete hardware

Interfetele hardware sunt componente electronice intermediare prin care diferite dispozitive se conecteaza la
calculator. Cele mai importante interfete hardware sunt standardizate. Standardele pentru interfete hardware definesc
mai multe aspecte: 1) design-ul conectorilor si al porturilor sau sloturilor 2) modul in care componentele ce se
interconecteza comunica intre ele 3) semnalele electrice care trec prin interfata

Exemple de interfete care conecteaza la computer dispozitive periferice sau de stocare

Interfata seriala transmite date secvential, cate un singur bit la un moment dat prin acelasi fir. Era folosita pentru
mouse si modem la calculatoarele mai vechi.
Interfata paralela permite transferul mai multor biti simultan prin firele paralele. Era utilizata pentru imprimanta si
scanner la calculatoarele mai vechi.
Interfata USB (Universal Serial Bus) este o interfata seriala care permite conectarea dispozitivelor periferice fara a
opri calculatorul. Este principala interfata utilizata pentru conectarea dispozitivelor periferice. Se foloseste pentru
imprimanta, mouse, tastatura, scanner, etc. si este rapida in comparatie cu interfetele clasice seriala si paralela
mentionate mai sus. Se observa din denumire ca termenul bus (magistrala) apare nu numai la o cale de comunicatie
situata pe placa de baza ci si la una intre calculator si un dispozitiv periferic.
Interfata PS/2 (Personal Systems/2) este o interfata seriala folosita pentru mouse si tastatura.

In cazul acestor interfete zona in care un dispozitiv se conecteaza fizic la calculator se numeste port. Se deosebesc
astfel porturile serial, paralel, USB, PS/2.

Placi de extensie (expansion cards)

Placile de extensie sunt placi cu circuite integrate care se fixeaza in sloturi situate pe placa de baza.
9G
Placa video (sau placa grafica) genereaza imaginile ce sunt afisate pe monitor. Placile video sunt inzestrate cu
microprocesor propriu (GPU - Graphics Processing Unit) si memorie proprie numita memorie video.
Caracteristici tehnice ale placilor video: rezolutia maxima suportata de placa, frecventa microprocesorului grafic,
frecventa si tipul memoriei video.
O placa video se conecteaza la monitor printr-o interfata de afisare standardizata.
Exemple de interfete de afisare standardizate (standarde de afisare): 1) VGA – un standard analog mai vechi, 2)
HDMI (un standard digital), 3) DisplayPort – cel mai modern standard digital.
Legatura dintre placa video si monitor se face printr-un cablu care respecta un standard de afisare. De exemplu un
cablu HDMI se conecteaza la un capat la portul HDMI al monitorului si la celalalt capat la portul HDMI al placii
video.
Circuitele necesare afisarii imagini pe monitor pot fi integrate pe placa de baza sau direct in microprocesor ca
alternativa la placa video dedicata. Acesta solutii, se regasesc amandoua sub numele de grafica integrata si
reprezinta o varianta mai ieftina si suficienta pentru sarcini de lucu mai putin solicitante cum ar fi navigarea pe
Internet, sau vizionarea unui film.

Placa de sunet are rolul de a converti semnalul electric digital (informatia binara) din calculator in semnal electric
analog necesar boxelor pentru redarea sunetelor sau invers preia semnalul electric analog produs de microfon prin
convertirea sunetului si il transforma in semnal electric digital. La fel ca la placa video, circuitele necesare redarii
sunetelor pot fi integrate pe placa de baza.

Placa de retea se foloseste pentru interconectarea calculatoarelor. Si in acest caz circuitele necesare interconectarii
calculatoarelor pot fi integrate pe placa de baza pentru o solutie mai ieftina dar mai putin performanta.

Exemplu de interfata prin care se conecteza placile de extensie:

PCI Express (Peripheral Component Interconnect Express - PCIe) este o interfata seriala de mare viteza
standardizata care conectează la placa de baza plăci de extensie cum ar fi plăcile video, plăcile de sunet, plăcile de
rețea, adaptoarele Wi-Fi sau unele tipuri de SSD-uri foarte rapide. O componenta hardware precum cele enumerate
se conecteaza la magistrala PCIe de pe placa de baza prin intermediul unui slot PCIe.

2
Thunderbolt este o interfata seriala care combina interfetele PCI Express si DisplayPort. In plus este compatibila cu
dispozitivele USB (pentru ca incorporeaza un controller USB) si permite si furnizarea de energie electrica, curent
continuu, maxim 100W, pentru dispozitivele conectate - toate acestea prin intermediul unui singur cablu.
Thunderbolt este produsa de Intel in colaborare cu Apple si a ajuns in prezent la versiunea 4.
Varianta cea mai noua de USB, USB4, are la baza interfata Thunderbolt 3.

Dispozitive periferice

Dispozitive periferice de intrare: tastatura, mouse, microfon, camera video, joystick, scanner, touchpad (la
calculatoare portabile)
Scanner-ul se conecteaza la portul USB si este dispozitivul care produce imagini digitale pornind de la imagini sau
documente tiparite. Prin scanare pentru fiecare punct fizic scanat, de exemplu de cerneala sau tonner, se genereaza
un pixel din imaginea digitala. Un pixel (picture element) este un punct luminos afisat pe ecran.
Caracteristici tehnice: 1) Rezolutia optica 2) Adancimea de culoare
- Rezolutia optica se refera la densitatea punctelor in care este descompusa imaginea si este o caracteristica tehnica
ce se masoara la scannere in dpi (dots (puncte) per inch). (1 inch=2,54 cm). Exemplu: 1200 x 1200 dpi.
- Adancimea de culoare (color depth) reprezinta numarul de biti utilizati pentru a reprezenta culoarea unui singur
pixel. Ex. 48 bit.
Dispozitive periferice de iesire
1) Monitorul Se conecteaza la unul dintre porturile placii video, de exemplu portul HDMI.
Clasificandu-le dupa tehnologia de afisare a imaginilor se deosebesc monitoare CRT (Cathode Ray Tube) – o
tehnologie mai veche ce nu se mai foloseste in prezent, LCD (Liquid Crystal Display), LED (Light Emitting Diode)
si OLED (Organic Light-Emitting Diode). Dintre tehnologiile de mai sus doar LCD si LED folosesc cristale
lichide. Dimensiunea diagonalei se masoara la monitoare in inch. De exemplu 24” etc.
Caracteristici tehnice ale monitoarelor:
9G
- Rezoluţia. La monitoare rezolutia reprezinta numarul de pixeli afisat pe ecran.
Exemplu de rezolutie: 1920 x 1080 (1920 de pixeli pe orizontala si 1080 pe verticala).
- Rata de reimprospatare (refresh). Frecventa cu care ecranul este redesenat se numeste rata de reîmprospătare
si se masoara in Hz Exemplu: 85 Hz ceea ce inseamna ca ecranul este redesenat de 85 de ori pe secunda
- Luminozitatea. Se masoara in cd/m2 sau nit unde 1 nit = 1 cd/m2 (cd – candela este unitatea fundamentală pentru
intensitatea luminoasă din sistemul internațional de unități). Exemplu de luminozitate la un monitor:
300 cd/m2 (300 candela pe metru patrat) sau 300 nits (300 niți - litera s pentru cuvinte scrise la plural in engleza)
- Contrastul. Este raportul dintre luminozitatea maxima si minima. Exemplu: un contrast de 1000 : 1 inseamna ca
cel mai luminos punct alb este de 1000 de ori mai luminos decat cel mai intunecat punct negru de pe ecran.
- Numarul de culori
2) Imprimanta se conecteaza la portul USB sau portul RJ-45 (registered jack-45) situat pe placa de retea.
Principalele caracteristici tehnice ale unei imprimante sunt rezolutia si viteza de tiparire. Rezolutia se masoara la
imprimante in dpi (dots (puncte) per inch) iar viteza de tiparire in pagini pe minut (ppm) la imprimantele cu jet de
cerneala si cele laser si caractere pe secunda (cps) la imprimantele matriceale.
Clasificarea imprimantelor se face in functie de tehnologia de imprimare. Cateva tipuri de imprimante:
 Imprimante matriceale - Sunt utilizate in domeniu financiar contabil (pentru imprimarea formularelor care folosesc
hartie autocopianta deoarece sunt singurele imprimante care realizeaza impact fizic pe suprafata de imprimare). Au
calitate mai slaba a paginii tiparite, zgomot mare, viteza de tiparire relativ mica, sunt scumpe.
 Imprimante cu jet de cerneala - Sunt cele mai ieftine dar costul unei pagini imprimate este relativ mare.
 Imprimante laser - Se bazeaza pe principiul copiatoarelor. Au cel mai mic cost pe pagina imprimata dar pretul
imprimantei este mai mare.
3) Plotter – dispozitiv care tipareste desene cu precizie mare si accepta formate de hartie de dimensiune mare (de
exemplu A0).
4) Boxele
Dispozitive periferice de intrare - iesire
Modem-ul (modulator-demodulator) este un dispozitiv care converteste semnalul electric digital din calculator in
semnal analog si invers. Se foloseste pentru a putea transmite date prin intermediul diferitelor tipuri de retele.
Viteza de transmitere a datelor prin modem (rata de transfer) se masoara in bps (biti pe secunda).

Sunt diferite tipuri de modemuri in functie de reteaua pentru care se folosesc. Exemple: modem DSL pentru
reteaua de telefonie clasica, modem de cablu pentru reteaua de cablu TV, modem 4G sau 5G pentru retele de
telefonie mobila. Dispozitivul care permite conectarea la retele de fibra optica se numeste ONT (Optical Network
Terminal).

3
Dispozitive de stocare

Sunt intalnite si sub denumirile de medii de stocare si suporturi de memorie externa

In functie de modul de scriere si citire a informatiei se deosebesc dispozitive de stocare de tip magnetic, optic si flash.
Dispozitive de stocare magnetice - informatia este memorata prin magnetizarea unor suprafete acoperite cu oxid de
fier. Exemple de dispozitive de stocare magnetice: hard-disk-ul, discheta.
Hard disk-ul – foloseste unul sau mai multe discuri magnetice numite platane ce se rotesc in timpul functionarii. Este
un mediu de stocare cu capacitate mare, cele mai mari ajung la zeci de terrabytes. Viteza de transfer a informaţiilor
este mai mare fata de dispozitivele de stocare optice.
Caracteristici tehnice ale hard disk-urilor:
1) capacitatea Exemplu 10 TB, 2) viteza de rotatie Exemplu: 7200 rpm (rotatii pe minut)
O viteza de rotatie mai mare are ca efect un timp de access la date mai mic.
Dispozitive de stocare optice - informatia este memorata utilizand tehnologie laser.
Exemple: CD-ul (compact disk) - capacitate 700 MB si DVD-ul (digital versatile disk) - capacitate 4,7 GB
Dispozitive de stocare de tip flash – se bazeaza pe memoria de tip flash care este un tip de memorie alcatuita
numai din circuite integrate, al carui continut se pastreaza la oprirea calculatorului si care poate fi stearsa.
Exemple: 1) SSD (Solid State Drive) este un dispozitiv care nu contine parti in miscare cum sunt discurile
metalice de la hard-disk-ul de tip magnetic, discuri ce se rotesc in timpul functionarii. Avantaje ale SSD: este mai
rezistent la socuri mecanice, timpul de acces la informatia memorata este mai mic deci viteza de acces la date e mai
mare. Datorita acestor avantaje pe masura ce devine mai ieftin inlocuie treptat hard-disk-ul clasic ca dispozitiv de
stocare principal.
2) stick-ul de memorie - se bazeaza tot pe memorie de tip flash, dar, spre deosebire de SSD, un tip de memorie
flash de calitate mai scazuta cu o viteza de accees la date mai mica. Se conecteaza la calculator prin portul USB.
Dintre mediile de stocare de mai sus viteza de access la date cea mai mare o are SSD-ul.

Notiuni specifice dispozitivelor de stocare: formatare, sistem de fisiere, partiție

9G
Formatarea este un procedeu prin care dispozitivele de stocare sunt pregatite pentru a fi folosite pe calculator, adica
pentru a stoca fisiere. Formatarea este de 2 tipuri: fizica si logica.

Formatarea fizica
Notiunea de formatare fizica (low-level formatting) are 2 sensuri:
1) Pentru hard-disk-uri, formatarea fizica (low-level formatting) consta in impartirea suprafetelor de stocare in zone
concentrice de inregistrare numite piste si acestora la randul lor in sectoare. Pentru hard-disk-urile aparute dupa 1990
acest tip de formatare nu este facut de utilizator ci numai de producator in fabrica.
2) In prezent prin formatare fizica se intelege si reinitializarea dispozitivului de stocare (hard-disk, SSD, memorie
flash) cu setarile din fabrica. Odata cu reinitializarea se face si o verificare astfel incat dispozitivul de stocare sa nu
contina zone defecte care nu pot fi scrise sau citite. Acest tip de formatare, in sens de reinitializare, se poate face cu
programe utilitare specializate disponibile de regula pe site-ul producatorului.

Formatarea logica
Formatarea logica (high-level formatting) este procesul prin care pe dispozitivul de stocare e creat un sistem de
fisiere.

Un sistem de fisiere (file system) este o metoda de organizare, stocare si accesare a fisierelor pe un mediu de
stocare.

Sistemele de fisiere utilizeaza un index (un tabel, o lista) pentru a identifica locatia fisierelor, stabilesc sintaxa
utilizata pentru a le regasi, ce caractere pot fi utilizate pentru numele fisierelor, cat de lung poate fi numele unui
fisier, ce capacitate maxima poate sa aiba un fisier. De asemenea sistemele de fisiere utilizeaza metadate pentru a
gestiona fisiere. Exemple de metadate: data crearii fisierelor, a modificarii, a ultimei accesari, permisiuni de access,
dimensiuni, cat spatiu e e ocupat si cat disponibil pe mediu de stocare. Metadatele pentru fisiere sunt stocate separat
de continutul fisierelor respective. De regula sistemele de fisiere folosesc foldere (directoare) pentru gruparea
fisierelor in colectii separate. Exemple de sisteme de fisiere: NTFS, FAT.

Dispozitivele de stocare cum sunt hard-disk-urile si SSD-urile pot fi impartite in regiuni numite partiții.
O partiție este o zona de pe mediul de stocare (hard-disk, SSD) pe care sistemul de operare o gestioneaza separat.

4
Sunt 2 modalitati de partiționare numite si scheme de partiționare: MBR (Master Boot Record) folosita la
dispozitive de stocare mai vechi si GPT (GUID Partition Table) pentru dispozitive moderne.

Dupa partiționare fiecare partiție a dispozitivului de stocare trebuie formatata logic pentru a putea fi utilizata.

Componentele software ale calculatorului

Componentele software se grupeaza in 2 categorii: programele sistemului de operare si programele de aplicatie.

Definitie: Un sistem de operare este un ansamblu de programe cu ajutorul caruia se gestioneaza resursele fizice si
logice ale calculatoarelor. Programele si datele sunt memorate pe suport extern sub forma de fisiere. Pentru a fi
executat un program este mai intai incarcat in memoria interna si apoi lansat in executie prin intermediul sistemului
de operare. Sistemele de operare care permit executia mai multor programe simultan se numesc sisteme de operare
multitasking. Exemple de sisteme de operare: Windows, Linux, MS-DOS.

Componentele de baza ale unui sistem de operare

1) nucleul (kernel) este partea din sistemul de operare care se ocupa cu managementul memoriei, al fisierelor, lansarea
aplicatiilor si alocarea resurselor.
2) programele pentru interfata cu utilizatorul. Interfata este partea din sistemul de operare care face legatura cu
utilizatorul. Tipuri de interfete cu utizatorul:
- interfata grafica (GUI - Graphical User Interface) de exemplu la sistemul de operare Windows
- interfata linie de comanda (CLI - Command Line Interface) de exemplu la sistemul MS-DOS
3) drivere (programe specifice controlului si functionarii dispozitivelor periferice).
Driverele permit sistemului de operarare si altor programe care le uilizeaza sa acceseze functii ale componentelor
hardware fara sa stie detalii precise despre functionarea acelor componente. Driverele actioneaza ca mediatori intre
sistemul de operare si hardware.
9G
Pornind de la componente putem preciza functiile unui sistem de operare:
controlul executiei programelor, comunicarea cu utilizatorul, gestionarea eficienta a resurselor, etc.

Organizarea memoriei externe

Observatie: Termenul din limba engleza drive este tradus in romana prin unitate.
Exemple: hard-disk drive – tradus ca unitate de disc dur sau disc fix, DVD drive – unitate de disc optic DVD,
Flash drive – unitate de memorie flash, Solid State Drive - unitate Solid State

Notiuni specifice organizarii memoriei externe: unitate logica (logical drive), folder, fisier

O unitate logica (logical drive), un disc logic (logical disk) sau un volum (volume) este o zona de stocare formatata
logic care are deci un sistem de fisiere propriu.
Se identifica cu o litera a alfabetului urmata de 2 puncte (A:, B:, C:, D:, E: etc).
O unitate logica poate reprezenta un intreg hard-disk sau SSD, o partitie a lui, o unitate DVD sau CD,
o unitate de memorie flash (stick sau card de memorie flash). De asemenea o unitate logica poate reprezenta mai
multe zone de stocare situate pe hard-disk-uri diferite, zone ce sunt vazute ca un tot unitar si identificate impreuna
printr-o singura litera.
Denumirea unitate de disc intalnita la subiectele de la Competente Digitale se refera la o zona de stocare identificata
ca mai sus, printr-o litera urmata de 2 puncte.
In cadrul unei unitati logice informatia este organizata sub forma de foldere si fisiere. Un fisier este o colectie de
date care se identifica prin nume si extensie sau doar prin nume. Cele 2 parti sunt separate prin punct.
Exemple de fisiere: activ.exe, text1.doc, date (fisier fara extensie).

Sunt 9 caractere care nu pot face parte din numele unui fisier sau folder: / \ : *? “ < >|

Exemple de extensii specifice fisierelor video: avi, wmv, mpeg, mp4

Exemple de extensii specifice fisierelor audio: mp3, wma, wav
Exemple de extensii specifice fisierelor arhiva: zip, rar, 7z
Exemple de extensii specifice fisierelor grafice: jpeg, bmp, png

5
Fisierele pot fi grupate in foldere. Un folder poate contine mai multe fisiere si subfoldere. Pot exista mai multe fisiere
cu acelasi nume dar aflate in foldere diferite. Un folder special care se creeaza la formatarea logica se numeste folder
radacina. (are litera unitatii urmata de 2 puncte si de caracterul \ ). Forma completa prin care se identifica un fisier
include calea spre fisier.
calea (path) spre fisier = ce foldere sunt parcurse pornind de la radacina pentru a ajunge la fisierul respectiv

Exemplu: C:\dosar1\activ1.exe
C:\
Structura dupa care sunt organizate fisierele si
folderele se numeste structura arborescenta dosar1 Zinca fisier.doc

activ1.exe clasa a 9-a

Tastele functionale F1, F2 ...F12 sunt taste care pot fi programate astfel incat sa execute anumite comenzi.
De exemplu apasarea tastei F5 in Notepad are ca efect inserarea in document a datei si orei curente in timp ce in
Microsoft Word apasarea aceleiasi taste F5 determina afisarea casetei de dialog Gasire si inlocuire.

O tasta modificatoare (modifier key) este o tasta speciala care modifica actiunea normala a unei alte taste cand
sunt apasate simultan. Exemple de taste modificatoare: CTRL, ALT, SHIFT

Combinatii de taste (prin simbolul + se intelege apasarea simultana a tastelor):

ALT + F4 - Inchiderea ferestrei unei aplicatii active
ALT + TAB - Comutarea intre ferestrele aplicatiilor deschise simultan
CTRL + A - Selecteaza automat tot continutul unui folder deschis in fereastra curenta a aplicatiei Windows
9G
Explorer
CTRL + ALT + DEL – Comutarea intre utilizatorii unui sistem de operare
CTRL + C – Copiere (Copy)
CTRL + X – Decupare (Cut)
CTRL + V – Lipire (Paste)

versiune fisier: 2022