Prof.

Simona Murgu

Arhitectura unui sistem de calcul

Generalităţi

Un calculator, numit și sistem de calcul, computer sau ordinator, este o mașină de

prelucrat date și informatii conform unei liste de instrucțiuni numită program. 1
- din punct de vedere funcţional un sistem de calcul conţine 7 blocuri funcţionale
organizate ca în figura de mai jos:

Fig1.2

Unde:
UCC – Unitatea de comandă şi control , primeşte instrucţiunile de la memorie, le
interpretează şi emite apoi comenzile corespunzătoare către UAL, MEM, DP I/E sau memoria
externă prin intermediul canalelor de intrare/ieşire.

1
Definitie conform Wikipedia
2
Figura preluata din Tehnologia Informatiei si a Comunicatiilor, Radu Marsanu/Razvan Bologa/Ana Ramona Lupu,
Ed. BIC ALL , 2004
 UAL – Unitatea aritmetică logică, are rolul de a executa operaţiile aritmetice şi logice cu
datele furnizate din memoria internă, loc în care va transfera şi rezultatul operaţiilor. UCC
impreună cu UAL formează UCP – unitatea centrală de prelucrare.
MEM – Memoria internă, destinată păstrării datelor şi instrucţiunilor programelor în
locaţii binare identificate prin adrese. Dacă la UCP se ataşează MEM, acestea constituie UC –
unitatea centrală.
DP I/ – Dispozitive periferice de intrare.
DP /E – Dispozitive periferice de ieşire.
Memoria Externă – Folosită pentru salvarea datelor şi programelor, memoria internă
fiind o memorie neremanentă (la încheierea sesiunii de lucru datele se pierd).
Canale I/E – Canale de intrare/ieşire, dirijează fluxul de informaţii ce se transferă de la
DP I/ către DP /E
Această structuctură functională ar putea fi explicată mai sintetizat astfel:
Calculatorul este o maşină care prelucrează automat informaţia. Pentru aceasta însă
trebuie să fie introduse în calculator datele (date de intrare) pe care acesta să le prelucreze, dar şi
o listă de instrucţiuni (programul) conform căruia să se facă prelucrarea lor. Calculatorul va
furniza apoi rezultatul prelucrării – datele de ieşire (informaţiile).

Date de intrare Date de ieşire

Calculator (Informaţii)
Program

Fig. 2 Fluxul datelor

Trebuie să facem deci diferenţa între date şi informaţii:

 Datele privesc evenimente primare, colectate din diverse locuri nedefinite sau
neorganizate într-o formă care să stea la baza luării decizilor;
 Informaţiile sunt mesaje obţinute în urma prelucrării datelor, acestea trebuie să
fie: concise, actuale complete şi clare a.î. să răspundă cerinţelor conform cărora au fost
prelucrate.
Datele introduse în calculator sunt sub formă de caractere (litere, cifre, caractere
speciale), dar sistemul de calcul, datorită structurii sale funcţionale formată cu preponderenţă din
circuite eletronice nu recunoaşte decât datele binare. Codificarea datelor în format binar se face
diferit în funcţie de tipul datelor: pentru cele de tip caracter se foloseşte codul ASCII iar pentru
desene şi sunete se foloseşte un proces numit digitizare. Deci fiecare unitate de informaţie va fi
reprezentată printr-o secvenţă de opt cifre binare 0 şi 1 numite biţi (informaţia elementară). De
exemplu litera A este reprezentată în memorie astfel: 01000001. Această secvenţă de opt biţi se
numeşte octet sau byte şi reprezintă o unitate de măsură a informaţiei avănd la răndul ei alţi
multipli Kbyte (=210 byte), Mbyte(=220 byte), Gbyte(=230 byte), Tbyte(=240 byte).
- Din punct de vedere arhitectural un sistem de calcul se poate împărţi în două
componente: hardware (care cuprinde totalitatea componentelor electronice şi mecanice) şi
software (care cuprinde totalitatea programelor utilizate).
Principalele componente hardware sunt:
1. Unitatea Centrală care coordonează funcţionarea întregului sistem de calcul şi
cuprinde.

2
 Placa de bază, un support pe care se montează celelalte componente cum ar fi procesorul,
placa video, placa de sunet etc.
Memoria internă este formată din:
 RAM (Read Only Memory), este volatilă (îşi pierde conţinutul dacă nu
este alimentată cu curent electric) şi este considerată memoria primară a sistemului de
calcul (indispensabilă)
 PROM (Programmable Read Only Memory) nevolatilă = memorie care
poate fi doar citită şi care cuprinde programe ale fabricanţilor sistemului de calcul
 CMOS (Complementar Metal Oxid Siliciu) memorie asemănătoare
memoriei RAM, de capacitate foarte mică, alimentată permanent de la o baterie, care
păstrează setările de configurare a sistemului de calcul.
Dispozitivele de memorie externă permit stocarea unor cantităţi mari de informaţii pe
termen lung:
 Dischete (floppy-disc) – suporturi de memorie magnetică.
 Hard-disk (HDD – disc dur) – este un dispozitiv magnetic de stocare, este
principala formă de stocare externă a informaţiilor, are o capacitate mare de stocare (de
ordinul zecilor de Gb), viteza de acces la informaţii este mare
 Discurile optice: CD, DVD
 Stick-urile: pot fi citite şi scrise, sunt portabile, au capacitate mare de stocare
Sursa de alimentare
Ventilator, etc.
2. Dispozitive periferice de intrare: au rolul de a permite introducerea datelor în
calculator:
Tastatura unui calculator este asemănătoare cu cea a unei maşini de scris obişnuite şi are
rolul de a permite introducerea datelor în calculator prin apăsarea tastelor. Conţine trei categorii
mari de taste:
a) Tastele alfanumerice – conţin: taste alfabetice (A–Z), numerice (0–9) şi tastele cu caractere
speciale (“.”, “,”, “/” etc.). Pentru a obţine litera mare se tastează Shift şi litera mică în acelaşi
timp sau se apasă tasta specială Caps Lock (se aprinde ledul corespunzător). Caracterele speciale
scrise pe tastele numerice se obţin în acelaşi mod ca literele mari(Shift + tasta). Caracterele
numerice se mai pot obţine prin utilizarea tastaturii numerice aflate în partea dreaptă având grijă
să fie acţionată tasta specială Num Lock (se aprinde ledul corespunzător).
b) Tastele funcţionale – sunt dispuse pe primul rând al tastaturii, au scris pe ele F1…F12 şi au
diferite funcţii în diferite produse soft.
c) Tastele speciale –ESC, SHIFT,CTRL,ALT, etc. folosite pentru diferite acţiuni singure sau în
diverse combinaţii
Mouse-ul – este dispozitivul ce controlează mişcarea cursorului pe ecranul monitorului şi
permite selectarea sau activarea unor obiecte de pe ecran prin acţionarea unor butoane. În general
mouse-ul este format din: carcasă, bilă, butoane şi circuite electrice.
Trackball – dispozitiv de indicare asemănător mouse-ului. Practic este un mouse răsturnat
utilizat în special la calculatoarele portabile. Mişcarea cursorului se realizează prin rotaţia bilei.
Creion optic (light pen) – un dispozitiv asemănător unui creion ce are în vârf un senzor
optic.
Tableta grafică (graphics tablet) – dispozitiv ce permite introducerea facilă a desenelor şi
schiţelor.

3
 Scanner – dispozitiv ce permite digitizarea imaginilor şi introducerea lor în
calculator.
Joystick, microfon, cameră video, etc.
3. Dispozitive periferice de ieşire: permit extragerea informaţiilor dintr-un sistem
de calcul.
Monitorul – permite vizualizarea pe ecran a rezultatelor execuţiei programelor.
Principalele caracteristici ale monitoarelor sunt: rezoluţia, numărul de culori, viteza de afişare,
dimensiunea ecranului.
Imprimanta – este dispozitivul ce realizează afişarea informaţiilor pe hârtie. Principalele
caracteristici ale imprimantelor sunt: viteza de tipărire (măsurată în cps sau ppm); rezoluţia
(exprimată în număr de puncte de imagine pe inch:dpi – dots per inch); dimensiunea maximă a
hârtiei (A3, A4, A5 etc.); memoria imprimantei (stochează informaţiile ce urmează a fi tipărite).
Plotter – dispozitiv asemănător imprimantei dar hârtia poate fi parcursă în ambele
sensuri, acceptă formate mari de hârtie şi precizia desenelor este foarte mare. Este folosită pentru
schiţe, grafice, desene etc.
Boxe – dispozitiv de ieşire audio.
4. Dispozitive de intrare / ieşire care îndeplinesc ambele funcţii:
Modem – dispozitiv ce permite comunicarea între calculatoare aflate la distanţă.
Touchscreen – dispozitiv ce permite selectarea prin atingere a unor opţiuni afişate pe
ecranul care este dotat cu senzori.
Placa de sunet– permite calculatorului să redea sunete prin intermediul difuzorului, să
înregistreze sunete prin intermediul unui microfon sau să opereze cu sunete stocate în format
digital.
Componenta software a unui calculator este un ansamblu de programe care, la rândul
lor, sunt colecţii de instrucţiuni prin care i se cere calculatorului sa rezolve o anumită problemă.
Fără aceste programe, calculatorul ar fi o maşină inutilă, care nu ar putea sa facă nimic.

4
Prof. Simona Murgu

Software
Programe de Programele
aplicatie sistemului

Word Sistemul de Programele

operare utilitare

Power Point Nucleu Programe antivirus

Jocuri Interfaţă Programe de

arhivare

Fig. 3 Structura componentei software3

Programele de aplicaţie sunt folosite pentru a se executa activităţi cu caracter particular, specifice unui utilizator.

3
Figură reluată din Bogdan Pătruţ, Mariana Miloşescu, Informatică, ED. Teora 2003.
 Programele sistemului sunt folosite pentru a se executa activităţi comune sistemelor de calcul în general. Sunt formate din
sistemul de operare si programele utilitare.
Programele utilitare sunt folosite pentru a se executa activităţi comune mai multor tipuri de utilizatori. Ele nu sunt incluse în
sistemul de operare.
Sistemul de operare este o colecţie de programe folosite pentru gestionarea resurselor calculatorului si controlarea întregii lui
activitati. Exemple de SO: MS-Dos, Windows, Linux, MacOS, etc.

Bibliografie:

 Radu Mârşanu/Răzvan Bologa/Ana Ramona Lupu,Tehnologia Informaţiei şi a Comunicatiilor, Ed. BIC ALL , 2004
 Bogdan Pătruţ, Mariana Miloşescu, Informatică, ED. Teora 2003.
 http://ro.wikipedia.org
 http://elearning.masterprof.ro
 http://cursuri.flexform.ro