UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” DIN ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE ŞI EDUCAŢIE

FIZICĂ ŞI SPORT

INFORMATICĂ
- note de curs -

Asist. Univ. Drd. PĂTRAȘCU BORLEA DIANA IOANA

ARAD

2017

1
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE
La ce foloseşte calculatorul?
 jocuri;
 facturi de tot felul;
 diagnostice medicale;
 conducerea automată a proceselor tehnologice;
 strategii militare;
 simularea reacţiilor chimice;
 calcule statistice;
 anticiparea rezultatelor electorale;
 prognoza vremii;
 comunicare etc.

Calculatorul este un sistem complex format din dispozitive ce permit:

 introducerea datelor;
 prelucrarea datelor sub pe baza unui program;
 extragerea rezultatelor;
 stocarea informaţiilor.

Calculatoarele pot fi împărţite în mai multe clase:

 calculatoare mainframes;
 minicalculatoare;
 supercalculatoare;
 microcalculatoare.

Sistemul de calcul reprezintă ansamblu componentelor fizice (hardware), al

componentelor logice (software) şi al personalului care se ocupă cu proiectarea,
programarea, operarea şi întreţinerea sistemului, acţionând în interdependenţă în
scopul prelucrării informaţiilor.

Sistemele de calcul, în forma generală calculatoarele, se împart în trei categorii:

 calculatoare numerice;
 calculatoare analogice;
 calculatoare hibride.

Informaţia este:
 materia primă şi produsul finit al calculatorului;
 un mesaj obiectiv care elimină nedeterminarea în legătură cu realizarea
unui anumit eveniment.

2
 Informatica este un complex de discipline prin care se asigură prelucrarea
raţională a informaţiilor prin intermediul maşinilor automate:
Informatica are mai multe subdomenii:
 arhitectura calculatoarelor;
 sisteme de operare;
 algoritmi şi structuri de date;
 limbaje de programare;
 ingineria programării;
 calcule numerice şi simbolice;
 sisteme de gestiune a bazelor de date;
 inteligenţă artificială;
 animaţie şi robotică.

1 Componenetele principale ale unui microcalculator

Un calculator personal actual este alcătuit din unitate centrală şi dispozitive

periferice.
Unitatea centrală poate fi montată într-o carcasă orizontală (desktop) sau
verticală (tower, care poate fi mini, midi sau big). U. C. conţine:
 placa de bază pe care sunt conectate:
o microprocesorul (UCP);
o memoria RAM principală;
o memoria ROM;
o dispozitive interne suplimentare:
 placa video;
 placa de sunet;
 modem intern;
 extensii de memorie etc.;
o porturile ce permit conectarea dispozitivelor periferice;
 dispozitive de memorie externă:
o HDD
o FD
o CD etc.
 Sursa de alimentare;
 Ventilator etc.

Dispozitivele periferice externe (monitor, tastatura mouse etc.) sunt conectate la

UC prin intermediul unor cabluri seriale sau paralele.

3
 2 Unitatea centrală de prelucrare (UCP)
(Central Processing Unit – UCP)

UCP – “creierul calculatorului” este implementat cu ajutorul unui

microprocesor. Are rolul de a prelucra informaţiile şi de a controla activitate
celorlalte echipamente.
Componentele UCP sunt:
 UCC – Unitatea de Comandă şi Control care are rolul de a controla activitatea
tuturor dispozitivelor fizice ale calculatorului de a decodifica şi de a executa
instrucţiuni;
 UAL – Unitatea Aritmetico - Logică care execută operaţiile elementare
aritmetice şi logice;
 Coprocesorul matematic – care execută operaţiile de calcul complexe (ex.:
radicali, funcţii trigonometrice etc.);
 Regiştri – sunt zone de stocare temporară a informaţiei încorporate în
microprocesor care pot fi citite şi scrise rapid;
 Ceasul intern – este un cristal de cuartz care vibrează la aplicarea unei tensiuni
electrice; frecvenţa ceasului este exprimată în cicluri/secundă = Hertz (Hz) şi
este măsură a performanţei procesorului.

3 Unitatea de memorie

Memoria se compune din circuite integrate (chip-uri) care au rolul de a stoca

informaţii (date şi instrucţiuni). Informaţiile sunt stocate în memoria calculatorului
sub formă binară adică succesiuni de cifre 0 si 1. Acestea corespund absenţei (0) sau
prezenţei (1) unei tensiuni electrice în circuitele electronice (tranzistorii) ale
calculatorului.
BIT–ul (BInary digiT = cifră binară) reprezintă cea mai mică unitate de date
care poate fi reprezentată şi prelucrată de către un sistem de calcul.
BYTE –ul sau OCTET –ul este o succesiune de 8 biţi şi reprezintă cea mai
mică zonă de memorie care poate fi reprezentată şi adresată de către memoria unui
sistem.
Numărul total de bytes care poate fi înregistraţi în memorie reprezintă
capacitatea memoriei care se exprimă în multipli ai byte-ului:
1Kb = 210 bytes = 1024 bytes =1024*8 biţi (kilo)
1Mb = 220 bytes = 1024 Kbytes (mega)
1Gb = 230 bytes (giga)
1Tb = 240 bytes (terra)

Principalele tipuri de memorie internă sunt:

 Memoria ROM (Read Only Memory):
o este un chip conectat pe placa de bază;
o permite acces numai la citire;

4
 o este inscripţionat de către firma producătoare;
o este nevolatilă (nu dispare la închiderea calculatorului).

Instrucţiunile din memoria ROM efectuează următoarele operaţii:

o verifică dispozitivele de intrare/ieşire;
o verifică memoria RAM determinându-i dimensiunea;
o iniţiază încărcarea sistemului de operare în RAM.
 Memoria RAM (Random Acces Memory):
o este constituită din mai multe circuite integrate;
o permite acces la citire şi scriere;
o este volatilă (dispare la închiderea calculatorului).

În funcţie de utilitate se clasifică în:

o memoria RAM principală – este “masa de lucru” a calculatorului. Aici este
adus orice program lansat în execuţie şi informaţiile necesare execuţiei.
o Memoria RAM CACHE – aici sunt aduse datele care sunt folosite frecvent şi
funcţionează ca un tampon între procesor şi memoria RAM principală.
o Memoria RAM VIDEO – aici sunt aduse datele care urmează a fi afişate pe
ecran;
o Memoria tampon pentru imprimantă (printer buffer) – aici sunt aduse datele
care urmează a fi tipărite;
o CMOS (Complementary Metal–Oxide Semiconductor) – este o memorie
specială care este alimentată de o baterie, conţine configuraţia sistemului,
data şi ora exactă (semiconductor complementar din oxid metalic).

4 Magistralele calulatorului

Magistralele sunt căi de comunicaţie între componentele unui calculator. O

magistrală este formată dintr-un grup de fire de conexiune prin care se transferă
semnalele electrice.
Numărul de fire este egal cu numărul de biţi ce pot fi transferaţi simultan prin
magistrală.
Magistrale se clasifică astfel:
 Magistrala de intrare–ieşire (extinsă) – este principala magistrală a sistemului
deoarece conectează toate dispozitivele sistemului de intrare/ieşire cu unitatea
centrală;
 Magistrala microprocesorului – conectează microprocesorul cu magistrala
principală a sistemului şi cu memoria cache;
 Magistrala memoriei – conectează memoria RAM cu UCP.

5 Sistemul de intrare ieşire

Un calculator interacţionează cu exteriorul prin intermediul dispozitivelor

periferice de intrare/ieşire şi al dispozitivelor de memorie externă.
5
 Dispozitivele periferice se conectează la calculator prin intermediul porturilor.
În funcţie de modul de transmitere a informaţilor porturile se clasifică în:
 porturi seriale – la un moment dat se transmite un singur bit (tastatura, modem,
mouse);
 porturi paralele – la un moment dat se transmit mai mulţi biţi (imprimanta).

6 Dispozitive periferice de intrare

Dispozitivele periferice de intrare au rolul de a permite introducerea datelor în

calculator.
1. Tastatura unui calculator este asemănătoare cu cea a unei maşini de scris
obişnuite şi are rolul de a permite introducerea datelor în calculator prin apăsarea
tastelor.
Conţine trei categorii mari de taste:
a) Tastele alfanumerice – conţin: taste alfabetice (A–Z), numerice (0–9)
şi tastele cu caractere speciale (“.”, “,”, “/” etc.).

Pentru a obţine litera mare se tastează Shift şi litera mică în acelaşi timp sau se
blochează tasta specială Caps Lock (se aprinde ledul corespunzător).
Caracterele speciale scrise pe tastele numerice se obţin în acelaşi mod ca literele
mari (Shift + tasta).
Caracterele numerice se mai pot obţine prin utilizarea tastaturii numerice aflate
în partea dreaptă având grijă să fie acţionată tasta specială Num Lock (se aprinde ledul
corespunzător).
b) Tastele funcţionale – sunt dispuse pe primul rând al tastaturii, au scris
pe ele F1…F12 şi au diferite funcţii în diferite produse soft.

c) Tastele speciale – sunt folosite, în general pentru:

o Esc (Escape) – întreruperea unei acţiuni;
o Tab – saltul la următoarea zonă;
o Ctrl (Control) şi Alt – sunt utilizate în combinaţie cu alte taste pentru
obţinerea diferitor efecte (Ex.: Ctrl+Alt+Del = resetează calculatorul);
o Caps Lock – blocarea tastaturii alfabetice pe litere mari (Capitals);
o Backspace – ştergerea caracterului aflat înaintea poziţiei curente a
cursorului;
o Enter – încheierea mesajului dat calculatorului;
o Print Screen – preluarea imaginii ecranului;
o Scroll Lock – oprirea defilării ecranului;
o Pause – oprirea/pornirea execuţiei unui program;
o Num Lock – utilizarea tastaturii numerice ca atare (led aprins) sau ca
tastatură specială (led stins);
o Tastele speciale de navigare:
 Insert – mod de suprascriere;
 Delete – ştergerea caracterului pe care se găseşte cursorul;
6
  Home – mută cursorul la începutul rândului;
 End - mută cursorul la sfârşitul rândului;
 PageUp - mută cursorul la începutul paginii anterioare;
 PageDown - mută cursorul la începutul paginii următoare.

2. Mouse-ul – este dispozitivul ce controlează mişcarea cursorului pe ecranul

monitorului şi permite selectarea sau activarea unor obiecte de pe ecran prin
acţionarea unor butoane.
Operaţiile ce se pot executa cu mouse-ul sunt:
 indicare;
 clic;
 dublu clic – acţionarea scurtă de două ori a butonului din partea stângă a
mouseului;
 glisare – deplasarea mouse-ului cu un buton acţionat;
 derulare (scrolling).
În general mouse-ul este format din: carcasă, bilă, butoane şi circuite electrice.
Clasificarea acestor dispozitive se poate face în funcţie de:
 numărul de butoane – de la 2 la 5 sau mai multe;
 tipul portului prin care se conectează – serial sau paralel;
 compatibilitate: Microsoft, Genius, Logintech etc.;
 tehnologia folosită în transmiterea semnalului: mecanic, optic, radio.

3. Trackball – dispozitiv de indicare asemănător mouse-ului. Practic este un

mouse răsturnat utilizat în special la calculatoarele portabile. Mişcarea cursorului se
realizează prin rotaţia bilei.

4. Creion optic (light pen) – un dispozitiv asemănător unui creion ce are în vârf
un senzor optic.

5. Tableta grafică (graphics tablet) – dispozitiv ce permite introducerea facilă

a desenelor şi schiţelor. Este alcătuită dintr-un creion cu vârf electronic şi o plăcuţă
electronică, capabilă să detecteze mişcările creionului şi să le transmită calculatorului.

6. Scanner – dispozitiv ce permite digitizarea imaginilor şi introducerea lor în

calculator. În funcţie de modul de utilizare şi dimensiune sunt:
 fixe – imaginea e plasată pe o suprafaţă de scanare (ca la xerox);
 mobile – de dimensiuni mici şi se deplasează pe imaginea ce urmează a fi
digitizată (cititorul de coduri de bare).

7. Joystick

8. Microfon

7
 9. Camera video, aparat de fotografiat digital

10. GIS (Georaphic Information System) – permite introducerea de date geografice

preluate, în general, de la sateliţi.

7 Dispozitive periferice de ieşire

Dispozitivele periferice de ieşire permit extragerea informaţiilor dintr-un sistem

de calcul.

1. Monitorul – permite vizualizarea pe ecran a rezultatelor execuţiei

programelor.
Caracterizări şi clasificări:
a) În funcţie de numărul de culori afişate:
- monocrom – două culori (alb-negru, portocaliu-negru);
- gray scale – nuanţe de gri;
- color – între 16 şi 16*106 culori.

b) Dimensiunea ecranului – este caracterizată de lungimea diagonalei măsurată

în inch: 9", 14", 15", 17", 21"…42".

c) Rezoluţia monitorului – este o măsură a calităţii imaginii şi este exprimată în

număr de pixeli (puncte din care este alcătuită imaginea). Rezoluţia = nr. de
pixeli pe linie X nr. de pixeli pe coloană 640 x 480, 800 x 600, 1024 x 768,
1280 x 1024, 1600 x 1200.

d) Radiaţia monitorului – reprezintă efectul produs asupra omului (nu doar

asupra ochilor) de bombardarea ecranului cu electroni. Se recomandă monitoare
cu radiaţie redusă (low radiation).

e) Tipul semnalului – analogic sau digital.

f) Definiţia – reprezintă distanţa dintre două puncte de pe ecran. Cu cât e mai

mică cu atât imaginea e mai clară.

g) Viteza de afişare – viteza cu care se vor afişa imaginile pe ecran şi depinde

de viteza cu care poate prelucra informaţia placa video şi de memoria RAM
video.

h) Din punct de vedere al tehnologiei de fabricaţie există două categorii de

monitoare:
- monitoare cu tub catodic (CRT – Cathodic Ray Tube) – utilizează o
tehnologie de fabricaţie asemănătoare cu cea a televizoarelor. O caracteristică
importantă a monitoarelor CRT este rata de reîmprospătare (refresh rate) care
8
 reprezintă numărul de împrospătări a imaginii într-o secundă (trebuie să fie mai
mare de 70 Hz);
- monitoare cu afişaj cu cristale lichide (LCD – Liquid Crystal Display) –
nu emit radiaţii, au un consum mic de energie electrică şi sunt compacte.

2. Imprimanta – este dispozitivul ce realizează afişarea informaţiilor pe hârtie.

Principalele caracteristici ale imprimantelor sunt:
- viteza de tipărire – măsurată în cps sau ppm;
- rezoluţia – exprimată în număr de puncte de imagine pe inch (dpi – dots per
inch);
- posibilitatea de a tipări text şi grafică sau numai text;
- dimensiunea maximă a hârtiei: A3, A4, A5 etc.;
- memoria imprimantei – stochează informaţiile ce urmează a fi tipărite.

În funcţie de principiul de funcţionare există:

a) imprimante cu impact (matriceale) – tipărirea se realizează prin impactul
unui cap de scriere asupra unei benzi tuşate, sunt ieftine, oferă o calitate
scăzută, sunt zgomotoase;
b) imprimante fără impact:
- laser – imagini alb-negru şi color de o calitate foarte bună, au viteză de
tipărire
mare (4-20 ppm), sunt scumpe (consumabilele) etc.
- cu jet de cerneală (ink jet printers) – capul de scriere baleiază foaia de hârtie
linie cu linie pulverizând cerneala, viteză mai mică de scriere, calitate bună.

3. Plotter – dispozitiv asemănător imprimantei dar hârtia poate fi parcursă în

ambele sensuri, acceptă formate mari de hârtie şi precizia desenelor este foarte mare.
Este folosită pentru schiţe, grafice, desene etc.

4. Difuzor – dispozitiv de ieşire audio.

8 Dispozitive de intrare-ieşire

1. Modem – dispozitiv ce permite comunicarea între calculatoare aflate la

distanţă.
Modulare = transferul semnalului din digital în analogic.
Demodulare = transferul semnalului din analogic în digital.
Principala caracteristică este viteza de transfer – se măsoară în bps (bits per
second): 14400 bps, 28,8 Kbps, 36,6 Kbps, 57,6 Kbps.
În funcţie de modul de conectare sunt există:
- modem intern – conectat pe placa de bază;
- modem extern – conectat pe un port serial.
Tipuri de modem: fax-modem, data/voice-modem.
9
 2. Touchscreen – dispozitiv ce permite selectarea prin atingere a unor opţiuni
afişate pe ecranul care este dotat cu senzori.

3. Placa de sunet (sound card) – permite calculatorului să redea sunete prin

intermediul difuzorului, să înregistreze sunete prin intermediul unui microfon sau să
opereze cu sunete stocate în format digital.
Dispozitive de memorie externă
Dispozitivele de memorie externă permit stocarea unor cantităţi mari de
informaţii pe termen lung. În funcţie de tehnologia utilizată pentru stocarea
informaţiilor acestea se clasifică în:
- magnetice;
- optice;
- magnetico-optice.

1. Dischete (FD – floppy-disc) – suporturi de memorie magnetică. Au forma

pătratică cu latura de 3,5", carcasă din plastic, pot stoca 1,44Mb (capacitate mică),
viteza de acces la informaţii este mică dar sunt portabile şi ieftine. Pentru a putea
utiliza o dischetă aceasta trebuie formatată. Operaţia de formatare stabileşte modul de
memorare a informaţiilor pe dischetă. Citirea şi scrierea informaţiilor de pe dischete se
realizează cu ajutorul unităţilor de floppy-disc.

2. Hard-disk (HDD – disc dur) – este un dispozitiv magnetic de stocare, este

principala formă de stocare externă a informaţiilor, are o capacitate mare de stocare
(de ordinul zecilor de Gb), viteza de acces la informaţii este mare (10-15
milisecunde), viteza de rotaţie este mare (până la 10000 rotaţii pe minut), sunt
costisitoare, sunt puţin portabile. Există şi HDD-uri portabile incluse într-o carcasă de
plastic dar necesită o unitate specială.

3. Discurile optice – sunt:

- CD-ROM (Compact Disc Read Only Memory) – capacitate de stocare 630Mb
- 1Gb;
- CD-RW (CD ReWritable) – CD reinscriptibil);
- DVD (Digital Versatile Disk) - capacitate de stocare mai mare decât a CD-
urilor 4,7-17,08 Gb, viteza de acces la informaţii este mai mare decât viteza la
CD.
Fiecare dintre aceste dispozitive necesită unităţi speciale pentru citire respectiv
scriere.

4. Discurile magnetico-optice – combină tehnologia discurilor magnetice cu

cea CD-ROM. Pot fi citite şi scrise, sunt portabile, au capacitate mare de stocare
(200Mb), viteza de acces la informaţii este mare.

10
 5. Banda magnetică – este similară benzilor muzicale de casetofon. Sunt
utilizate pentru stocarea pe termen lung a informaţiilor (arhive, copii etc.).

9 Organizarea memoriei externe

Pe dispozitivele de memorie externă datele şi programele sunt organizate sub

formă de fişiere.
Fișierul – este o colecţie organizată de date identificate prin nume şi extensie,
separate prin punct:
nume.extensie
- nume – reprezintă identificatorul fişierului;
- extensie – reprezintă tipul fişierului.
Exemple:
poezie.doc – este un fişier numit poezie şi este de tip document;
poza.bmp – reprezintă un fişier cu o imagine de tip bmp;
adunare.pas – este un program Pascal.
Fişierele sunt grupate în folder-e (dosare), în sistemul de operare MS-DOS
acestea numindu-se directoare.
Un folder (director) poate conţine mai multe fişiere şi subfoldere (subdirector);
pot exista fişiere cu acelaşi nume dar în foldere diferite, nu în acelaşi folder.
Adresa unui fişier se face precizând calea acestuia adică succesiunea de foldere
în care este inclus.
Exemplu:
C:\My Documents\Music\Bolero.mp3
C – se numeşte director rădăcină.
Folder 11→fişier
Folder 1→ Folder 12
C:\→Folder 2→Fişier
Fişier→….

10 Funcţiile componentei hardware

Componenta hardware a unui calculator este formată din echipamentele fizice

în care circuitele electronice asigură prelucrarea automată a informaţiei şi din
echipamentele care asigură comunicarea între om şi calculator.
Componenta hardware trebuie să asigure următoarele funcţii:
1. Funcţia de memorare – a datelor şi a programelor. Această funcţie este
asigurată de memoria internă şi memoria externă.
2. Funcţia de prelucrare – care asigură efectuarea operaţiilor aritmetice şi
logice. Această funcţie este asigurată de unitatea aritmetică-logică.
3. Funcţia de comandă şi control – care asigură
- extragerea instrucţiunilor din memoria internă;
11
 - analiza instrucţiunilor;
- comanda pentru executarea fiecărei operaţii;
- extragerea datelor de intrare din memoria internă;
- aranjarea datelor de ieşire în memoria internă.
Funcţia este asigurată de unitatea de comandă şi control.
4. Funcţia de intrare–ieşire – care asigură introducerea datelor şi a
programelor în memoria internă şi livrarea rezultatelor. Funcţia este asigurată de
dispozitivele periferice de intrare-ieşire şi interfeţele de intrare-ieşire.

12
 SISTEME DE OPERARE

1 Prezentarea generală a sistemelor de operare

Sistemul de operare (SO) reprezintă un set de programe care asigură legătura

funcţională între părţile /unităţile componente ale unui sistem de calcul şi permite
utilizatorilor folosirea eficientă a resurselor fizice, logice şi informaţionale ale
acestuia.
Sistemele de operare sunt modulare, pentru a permite adaptarea uşoară la
cerinţele utilizatorilor. Aceasta înseamnă că o configuraţie de calculator electronic
oarecare poate avea mai multe sisteme de operare, dar la un moment dat se foloseşte
numai unul singur.
Odată cu apariţia SO s-a schimbat şi concepţia de programare a calculatoarelor.
Astfel, programele sursă nu conţin instrucţiunile de intrare sau ieşire, prin care se
realizează schimbul fizic de date între unitatea centrală de prelucrare (UCP) şi
unităţile periferice. Aceste instrucţiuni fac parte dintr-un program special al SO.
În consecinţă, a apărut necesitatea unei interfeţe între operator /utilizator şi sistemul de
operare, care se realizează prin intermediul tastaturii şi a monitorului calculatorului.
SO transmite mesaje operatorului şi primeşte răspunsuri şi /sau comenzi de la acesta.
Interfaţa folosită până la apariţia sistemului WINDOWS a fost de tip linie de comandă
(dialog de tip text, dificil pentru nespecialişti). Prin WINDOWS a fost creată interfaţa
grafică WIMP (Windows, Icons, Mouse, Pull-down menus) care oferă un dialog facil
om-calculator.
Sistemele de operare au un rol determinant în exploatarea calculatoarelor
electronice:
 asistă programatorii în realizarea, depanarea şi execuţia programelor;
 oferă utilizatorilor diferite facilităţi pentru rezolvarea problemelor;
 permit execuţia programelor la un cost redus, folosind eficient resursele
sistemelor;
 oferă posibilitatea execuţiei concurente a programelor şi a sincronizării
acestora;
 alocă automat resursele sistemului de calcul, pentru utilizatori, cererile de
resurse fiind aleatoare şi concurente;
 permit accesul interactiv, de la distanţă, la resursele sistemelor de calcul
folosind tehnica de multiacces (posibilitatea unui sistem de calcul de a accepta
simultan cereri de prelucrare de la două sau mai multe terminale);
 permit memorarea pe timp îndelungat a informaţiilor sistem.

2 Clasificarea sistemelor de operare

Sistemele de operare pot fi clasificate după mai multe criterii: configuraţiile

hard pe care le deservesc, gradul de partajare a resurselor, tipurile de interacţiuni
13
permise, organizarea internă a programelor componente, natura suportului tehnic
folosit, numărul de prelucrări executate simultan.
După configuraţiile hard pe care le deservesc, sistemele de operare sunt
specializate pentru mainframe-uri, minicalculatoare şi microcalculatoare.
Sistemele de operare pentru mainframe-uri se caracterizează prin:
 modul de lucru este serial şi /sau interactiv;
 sunt puternice şi pot asigura conectarea unui număr mare de periferice;
 au dimensiuni mari ale cuvântului de memorie ( 64 de biţi).
Sistemele de operare pentru minicalculatoare folosesc cu prioritate tehnicile
time-sharing şi multiprogramare permiţând partajarea resurselor pentru lucrul
interactiv multiutilizator şi planificarea unităţii centrale pentru servirea tuturor
utilizatorilor.
Sistemele de operare pentru microcalculatoare sunt cele mai folosite la ora
actuală, deoarece pot fi achiziţionate într-o configuraţie minimă, la un preţ accesibil
utilizatorilor şi sunt uşor de exploatat. Aceste SO pot fi instalate atât pe sisteme de
calcul individuale, cât şi pe sisteme cuplate în reţea.
După gradul de partajare a resurselor, sistemele de operare pot fi monoutilizator
şi multiutilizator.
Sistemele de operare monoutilizator sunt cele mai simple şi permit executarea la
un moment dat, a unui singur program, care rămâne activ în memoria internă, de la
lansare şi până la terminarea lui. În cazul unor sisteme de calcul medii /mari, aceste
SO admit şi tehnica swapping (transfer date), prin care un program este executat pe
porţiuni, alternând momentele de prelucrare (în memoria internă), cu cele de evacuare
(pe disc). În timpul evacuării, în memoria internă este încărcat un alt program, care, şi
el, se supune tehnicii swapping.
Sistemele de operare multiutilizator au în vedere partajarea memoriei, a
timpului, a perifericelor şi a altor tipuri de resurse, între utilizatorii conectaţi. Aceste
sisteme lucrează în multiprogramare folosind şi tehnici de gestiune şi protecţie ale
utilizatorilor.
După tipurile de interacţiuni permise, sistemele de operare pot fi seriale,
interactive şi în timp real.
Sistemele de operare seriale sunt sisteme în cadrul cărora programele se execută
pe loturi pregătite în prealabil (tehnica batch-processing). În acest caz, utilizatorul nu
poate interveni în execuţia programului, după ce acesta a fost preluat de sistemul de
calcul.
Sistemele de operare interactive sunt sisteme care permit utilizatorului să fie în
contact nemijlocit cu programul şi să intervină în timpul execuţiei acestuia. Cu aceste
sisteme este posibilă şi gestionarea terminalelor de teletransmisiuni, cuplate la un
calculator gazdă, sau organizate într-o reţea de calculatoare.
Sistemele de operare în timp real permit deservirea, în timp prestabilit, a
fiecărei operaţii cerute de utilizator.
După organizarea internă a programelor componente, sistemele de operare pot fi
monolitice, cu nucleu de interfaţă hardware, cu structură stratificată şi organizate ca
maşini virtuale.
14
 Sisteme de operare monolitice conţin o colecţie de proceduri, apelate la cererea
utilizatorului. Specifică acestor sisteme de operare este legătura de tip "apel-revenire"
care determină execuţia fără întrerupere a procedurilor.
Sisteme de operare cu nucleu de interfaţă hard organizează sarcinile esenţiale
apropiate de componentele fizice, într-o colecţie de rutine numită nucleu.
Componentele nucleului se pot executa concurent. Toate cererile de prelucrare ale
utilizatorului (inclusiv întreruperile) sunt coordonate de acest nucleu.
Sistemele de operare cu structura stratificată sunt o generalizare a organizării cu
nucleu, componentele fiecărui nivel folosind toate serviciile oferite de nivelul inferior.
Sisteme organizate cu maşini virtuale deservesc mai multe procese. În acest caz, pe
acelaşi echipament hard, pot coexista simultan mai multe sisteme de operare. Folosind
sistemele organizate cu maşini virtuale, pentru fiecare utilizator se simulează resurse
fizice (virtual machines) putând interacţiona on-line, de la terminalul său, cu sistemul
de calcul şi având totodată senzaţia că sistemul îi aparţine integral. Dezvoltarea
acestor sisteme de operare a fost influenţată de un nou concept şi anume "programarea
orientată pe obiect". Există o similitudine între un obiect şi o maşină virtuală.
Ţinând seama de natura suportului tehnic pe care se păstrează, sistemele de
operare pot fi ROS, TOS, NOS, DOS.
Sistemele ROS (Resident Operating System) au componentele rezidente
permanent în memoria internă a microcalculatorului şi au fost specifice primelor
microcalculatoare (1981).
Sistemele TOS (Tape Operating System) memorează componentele sistemului
pe suport extern, de tip bandă (bandă perforată, bandă magnetică sau casetă
magnetică).
Sistemele DOS (Disk Operating System) asigură rezidenţa componentelor pe
disc magnetic fix (hard disk), disc flexibil (floppy disk). Prin sistemele DOS s-a
generalizat utilizarea componentelor sistemului de operare, indiferent de arhitectura
sistemului de calcul, asigurându-se totodată şi standardizarea cerută de utilizatorii din
ce în ce mai numeroşi. În timp sistemele de operare strict specializate (specifice
primelor microcalculatoare) au fost înlocuite cu sisteme de operare cu un înalt grad de
portabilitate (MS-DOS, OS/2, UNIX, NOVELL, WINDOWS etc.).
Sistemele de operare NOS (Netware Operating System) includ funcţii speciale
cum ar fi conectarea calculatoarelor şi a dispozitivelor periferice într-o reţea locală.
După numărul de prelucrări executate simultan sistemele de operare pot fi
monotasking şi multitasking.
Sistemele monotasking execută la un moment dat o singură lucrare
/program/proces /task.
Principalele funcţii pe care le îndeplinesc sunt încărcarea şi execuţia
programului, asigurarea unei interfeţe omogene cu dispozitivele periferice, asigurarea
dialogului cu utilizatorii prin intermediul interpretorului de comenzi.
Sistemele de operare multitasking trebuie să asigure, în plus, partajarea timpului
între programele ce se execută simultan şi gestionarea alocării resurselor necesare.

15
 3 Structura generală a unui sistem de operare

Pentru a răspunde rolului de interfaţă între utilizator şi partea hardware a

sistemului de calcul şi având în vedere gradul de participare la executarea lucrărilor,
majoritatea sistemelor de operare sunt organizate pe două niveluri: fizic şi logic.
Nivelul fizic este apropiat de partea fizică (hard) a sistemului de calcul,
interferând cu acesta prin intermediul unui sistem de întreruperi şi include
componenta firmware.
Nivelul logic este apropiat de utilizator interferând cu acesta prin intermediul
comenzilor şi instrucţiunilor din programe. Comunicarea inversă se realizează prin
mesaje transmise de sistemul de operare utilizatorului.
Plecând de la aceste niveluri, un sistem de operare cuprinde:
 programe de comandă şi control, care au rolul de coordonare şi control a tuturor
funcţiilor sistemului electronic de calcul;
 programe de serviciu, care sunt utilizate pentru dezvoltarea programelor de
aplicaţii.
Programele de comandă şi control coordonează activităţile tuturor
componentelor sistemului de operare în primul rând prin intermediul supervizorului
(monitor, executiv), care conţine rutine rezidente şi rutine tranzitorii.
Rutinele rezidente (nucleul SO) sunt încărcate în memoria internă pe tot
parcursul execuţiei programelor şi au ca funcţie coordonarea activităţii sistemului de
calcul. Rutinele tranzitorii sunt încărcate din memoria externă în memoria internă de
către rutinele rezidente atunci când sunt solicitate. Ele au rolul de a gestiona fiecare tip
de resursă din sistem.
Programele de comandă şi control îndeplinesc următoarele funcţii:
 gestiunea resurselor fizice şi logice (gestiunea memoriei, gestiunea fişierelor,
gestiunea fizică a intrărilor şi ieşirilor, gestiunea proceselor, evidenţa gradului
de utilizare a componentelor etc.);
 planificarea, lansarea şi urmărirea execuţiei (planificarea lucrărilor şi alocarea
resurselor, evidenţa lucrărilor executate, a utilizatorilor şi a resurselor
consumate etc.);
 depistarea şi tratarea evenimentelor la execuţie (evidenţa erorilor hard, evidenţa
întreruperilor etc.).
Programele de serviciu permit utilizatorului să folosească resursele fizice şi
logice ale sistemului pentru efectuarea aplicaţiilor. Cele mai utilizate programe din
această categorie sunt: translatoarele, editoarele de legături, bibliotecarul, programele
de încărcare, gestionarul sistemului de operare, programele de organizare a colecţiilor
de date, mediile de programare, programele utilitare.
Translatoarele de limbaje au rolul de a transforma instrucţiunile programelor
sursă (scrise de utilizatori într-un limbaj de programare) în coduri executabile de
calculator (format obiect). Din această categorie fac parte:

16
  asambloarele au rolul de a traduce programele sursă, scrise în limbaje de
asamblare, în programe obiect executabile şi sunt specifice unui anumit tip de
sistem de calcul;
 macroasambloarele permit utilizatorului să folosească, în activitatea de
programare, macroinstrucţiuni pentru generarea, în programele sursă, a unor
secvenţe de instrucţiuni elementare;
 compilatoarele sunt specifice sistemelor care utilizează limbaje de programare
de nivel înalt, asigurând traducerea programelor sursă, în programe obiect. Cele
mai cunoscute sunt: FORTRAN, COBOL, PASCAL, C, ADA etc.;
 interpreterele /interpretoarele analizează şi execută pas cu pas instrucţiunile
programului sursă, permiţând o punere mai rapidă la punct a programelor. În
general, interpreterele sunt utilizate pentru lucrul în regim conversaţional, având
însă ca dezavantaj, faţă de compilatoare, timpul ridicat de execuţie.
Editorul de legături are rolul de a transforma modulele obiect (obţinute prin
translatare), în programe executabile. Editorul realizează următoarele funcţii:
 stabilirea legăturii între module în vederea constituirii programului executabil;
 includerea în programul executabil, a unor componente din bibliotecile sistem;
 includerea unor componente ale sistemului de operare, care facilitează punerea
la punct şi depanarea programelor utilizator.
Bibliotecarul asigură crearea, gestionarea şi întreţinerea bibliotecii sistem (care
conţine programele sistemului de operare) şi a bibliotecilor utilizator.
Programele de încărcare sunt componente ale programelor de serviciu cu rolul
de a încărca în memoria internă, în vederea execuţiei, programele obiect executabile.
Generatorul sistemului de operare permite utilizatorului să genereze un SO compatibil
cu configuraţia hardware de care dispune (memoria internă, echipamente periferice
utilizate, tipuri de interfeţe hardware etc.) şi cu modalităţile de exploatare adoptate în
funcţie de opţiunile domeniului de utilizare.
Programele de organizare a colecţiilor de date asigură operaţiunile de intrare
/ieşire prin colecţii de date (fişiere, baze, depozite de date).
Mediile de programare sunt programe destinate automatizării procesului de
construire şi testare a programelor. Cu ajutorul mediilor de programare se realizează:
editarea, compilarea şi, eventual, editarea de legături, lansarea în execuţie şi depanarea
unui program.
Programele utilitare s-au dezvoltat şi diversificat odată cu perfecţionarea
calculatoarelor, a modalităţilor de exploatare şi a domeniilor de aplicare. După
funcţiile îndeplinite, utilitarele pot fi:
 editoare de text – destinate creării şi modificării programelor sursă, asimilate
unor texte;
 utilitare pentru manevrarea de cataloage /foldere şi fişiere, care asigură
întreţinerea, sortarea, interclasarea, conversia acestora etc.;
 programe de comprimare /decomprimare care permit stocarea datelor într-un
format care necesită mai puţin spaţiu decât cel uzual;

17
  programe antivirus care caută viruşi pe o suprafaţă de memorare şi, în cazul în
care îi găseşte, îi elimină prin ştergerea sau refacerea fişierelor infectate;
 utilitare pentru alte operaţii şi aplicaţii specifice domeniilor particulare din
economie, medicină, geologie, cercetare ştiinţifică etc.
Alte programe de serviciu. În această categorie intră pachetele de programe
utilizate pentru realizarea de aplicaţii care cer integrarea de operaţii diverse precum
gestionarea bazelor de date, editarea de texte şi grafică, proiectare asistată etc. Aceste
programe nu sunt componente propriuzise ale sistemului de operare, dar sunt
exploatate sub controlul acestuia.

4 Sisteme de operare pentru microcalculatoare

Există o multitudine de sisteme de operare, evoluţia acestora fiind paralelă cu

cea a limbajelor de programare şi a tehnologiilor de realizare a calculatoarelor. În
principal, microcalculatoarele folosesc sistemele de operare monotasking şi
multitasking. Cele mai populare sisteme de operare pentru microcalculatoare sunt MS-
DOS, Windows, OS/2, Unix, Lynux. La ora actuală cele mai utilizate sunt
WINDOWS şi LYNUX.

5 Sistemul de operare WINDOWS

La ora actuală, lumea calculatoarelor personale este dominată de familia de

sisteme de operare Windows, care, după unele estimări acoperă peste 90% din
sistemele de operare utilizate. Marele succes al sistemelor Windows vine de la
interfaţa grafică utilizator (GUI - Grapical User Interface), o alternativă la interfaţa de
tip linie de comandă.
Importanţa unei interfeţe utilizator a fost sesizată la începutul anilor '80 de către
proiectanţii de soft pentru calculatoarele Macintosh (Apple). O interfaţă grafică de tip
Windows constituie un sistem de programe deosebit de complex care se interpune
între utilizator şi calculator printr-un ecran grafic unde, cu ajutorul mouse-ului, se pot
activa diverse imagini şi butoane care de fapt înlocuiesc componentele interfeţei de tip
linie de comandă.
Evoluţia sistemului de operare Windows
Windows a cunoscut mai multe versiuni, dintre ultimele, cele mai folosite fiind:
Windows 95, Windows 98, Windows 98 SE, Windows NT, Windows 2000,Windows
XP, Windows 2007, Windows 2010, Windows 7, Windows 8, etc.
Toate versiunile de Windows au următoarele caracteristici comune: interfaţă
grafică prietenoasă, mod de lucru multitasking, posibilităţi de dezvoltare a aplicaţiilor
grafice, facilităţi avansate de gestiune a fişierelor, posibilităţi de exploatare în reţele de
calculatoare.
Windows 95 este primul sistem de operare care se eliberează de restricţiile
sistemului MSDOS, putând totuşi rula programe concepute pentru acesta sau
versiunile anterioare de Windows.

18
 Această versiune a adus o serie de îmbunătăţiri concretizate în principal în
mărirea vitezei de lucru, execuţia mai multor programe simultan şi acordarea de
priorităţi.
Windows 98 / Windows 98 SE (Second Edition) este succesorul care a
revoluţionat aspectul şi modul de utilizare a mediului Windows. El permite utilizarea
noilor tehnologii şi platforme asigură acces la Internet şi alte reţele, fiind mai uşor
integrabil în Web. În plus, include suport pentru perfecţionări hard şi soft.
Windows NT (New Technology) este un sistem de operare funcţional pentru
servere şi staţii de lucru, remarcându-se prin securitatea datelor şi modul de acordare a
drepturilor. El oferă o integrare pentru e-mail, server de fişiere, baze de date şi
comunicaţii.
Windows 2000 reprezintă o combinaţie a facilităţilor oferite de Windows 95 /98
şi NT. El este destinat unei game largi de aplicaţii de la jocuri la aplicaţii multimedia
şi aplicaţii profesionale ce necesită o maximă securitate a datelor.
Windows Millennium Edition (Windows Me), o versiune actualizată a lui
Windows 98, dar care se va baza în continuare pe DOS, spre deosebire de Windows
2000. Acest sistem este proiectat pentru a satisface cerinţele utilizatorilor privaţi,
oferind multiple facilităţi multimedia.
Windows XP a fost elaborat pe nucleul Windows 2000. Extinde puterea PC-
urilor prin conectarea dispozitivelor digital media şi a serviciilor Web pentru a oferi
utilizatorilor noi modalităţi de exploatare a sistemului electronic de calcul. Permite
oricărui utilizator care deţine un scanner şi o cameră digitală să vizualizeze, editeze,
tipărească, publice sau să transmită mai departe imagini şi alte date neconvenţionale.
XP-ul îmbogăţeşte experienţa muzicală digitală, permiţând utilizatorilor să-şi
construiască colecţii în format digital.
Windows XP este disponibil în două versiuni: Windows XP Home Edition şi
Windows XP Professional. Windows XP Home Edition aduce următoarele plusuri faţă
de Windows 2000 Professional: soft îmbunătăţit şi compatibilitate hard; securitate
simplificată; logare simplificată, cu un nou ecran welcome; schimbarea rapidă a
utilizatorilor; nouă interfaţă; suport îmbunătăţit pentru multimedia.
Windows XP Professional este destinat oamenilor de afaceri şi firmelor de toate
mărimile care doresc să exploateze la maximum posibilităţile PC-urilor. Ca
îmbunătăţiri faţă de Windows 2000 Professional, se adaugă:accesul la distanţă,
securitate, performanţă,uşurinţă în utilizare,operare în mai multe limbi. Interfaţa s-a
modificat integral. Dispune de un nou ecran de intrare, un meniu de Start diferit şi un
Explorer cu un aspect nou.
Windows Server 2003 este construit pe structura sistemului Windows 2000 şi
include toate facilităţile pe care un client le aşteaptă de la un sistem de operare
Windows Server: siguranţă, securitate şi scalabilitate. Familia cuprinde patru produse:
Windows Web Server 2003 reprezintă o bună platformă pentru dezvoltarea rapidă a
aplicaţiilor şi desfăşurarea serviciilor pe Web. Este uşor de administrat şi se poate
gestiona, de la o staţie de lucru aflată la distanţă, cu o interfaţă de tip browser.
Windows Standard Server 2003 este un sistem de operare în reţea care oferă
soluţii pentru firmele de toate mărimile. Acceptă partajarea fişierelor şi imprimantelor,
19
oferă conectivitate sigură la Internet, permite desfăşurarea centralizată a aplicaţiilor
din spaţiul de lucru, oferă colaborare între angajaţi, parteneri şi clienţi, acceptă
multiprocesarea simetrică cu două căi şi până la 4 GO de memorie.
Windows Enterprise Server 2003 este destinat firmelor medii şi mari. Este un
sistem de operare cu funcţionare completă care acceptă până la 8 procesoare de tip
Intel Itanium.
Windows Data Center Server 2003 este o platformă pentru firmele cu un volum
mare de tranzacţii şi cu baze de date scalabile. Este cel mai puternic şi mai funcţional
sistem de operare pentru servere oferit de Microsoft.
În general, sistemele Windows se compun din trei clase de programe:
programele sistemului de bază; programele API (Application Programming Interface)
şi programele „maşini virtuale”.
Programele sistemului de bază asigură controlul fişierelor, servicii de
comunicare şi control în reţea, controlul maşinii virtuale, controlul memoriei,
controlul implementării standardului de interconectare „plag&play”.
Sistemul API cuprinde trei componente: nucleul Windows – Kernel, interfaţa
grafică cu echipamentele periferice GDI (Graphic Devices Interface) şi componenta
USER. Aceste componente sunt biblioteci de programe adresate programatorului de
aplicaţii şi mai puţin utilizatorului obişnuit.
Sistemul „maşini virtuale” asigură interfaţa cu utilizatorul şi aplicaţiile sale,
modulele din această clasă fiind apelate de sistemul API. Această componentă asigură
încărcarea şi folosirea corectă a spaţiului de adresare. Din această clasă face parte şi
programul Explorer.

6 Alternative la Windows

La ora actuală, cel puţin în domeniul SO, supremaţia o deţine firma Microsoft.
Există însă serioase preocupări în direcţia zdruncinării acestei dominaţii. În acest sens
trebuie amintită alternativă firmei Sun care a prezentat o suită de aplicaţii, care ar
putea înlocui cu succes sistemele de operare Windows utilizate în mediile de afaceri.
Soluţia prezentată se numeşte oficial Sun Java Desktop şi a fost cunoscută sub numele
de Mad Hatter şi are la bază sistemul de operare open source Linux. Include o suită de
programe care înlocuiesc browser-ul Internet Explorer, şi alte programe care se
livrează împreună cu Windows. Ideea de bază este să se ofere o soluţie viabilă care să
fie mai ieftină decât Windows cu cel puţin 75 de procente. De asemenea, Larry
Singer, Senior Vice President of Global Market Strategies în cadrul Sun, a ţinut să
menţioneze că Sun Java Desktop va avea ceva ce îi lipseşte cu desăvârşire Windows-
ului, şi anume o bună protecţie împotriva celor mai noi viruşi.
LINUX este un sistem de operare UN*X conceput după sistemul Minix
(elaborat de Andrew Tannenbaum) şi dezvoltat de către o echipă deschisă de
programatori în spaţiul Internet, pentru procesoarele Intel i386. Linux-ul este un
sistem care se bazează pe un soft liber şi pe standarde deschise. De altfel, dezvoltarea
ulterioară a LINUX-ului n-ar fi fost posibilă fără existenţa reţelei Internet. Deşi nu a
existat niciodată o strategie de dezvoltare, în acest mod “anarhic”, utilizatorii au putut
20
veni cu propriile inovaţii ceea ce a condus la crearea unei infrastructuri care
concurează cu succes ofertele realizatorilor sistemelor de operare comerciale. La ora
actuală există peste 20 de distribuţii Linux, fiecare cu scopuri diverse şi producători
diferiţi. În distribuţii sunt integrate foarte multe programe (publicate de autori pe
Internet): programe pentru servere de imprimantă (lpd),
editoare de text (emacs, pico, vi, joe), programe pentru manipularea fişierelor,
programe de reţea etc. Pe lângă acestea trebuie amintite şi aplicaţiile Gimp (program
asemănător cu Photoshop), TeX (procesor de texte), Lynx şi Apache (server www),
baze de date etc. În plus, se oferă pachete Office comerciale (StarOffice,
Wordperfect), browsere (Netscape Communicator) şi programe CAD1.
O distribuţie are propriile trăsături şi este orientată spre anumite tipuri de
calculatoare şi utilizări. O distribuţie coerentă, care pune “cap la cap” toate
componentele, oricât de mici ar fi ele, este realizată de către compania Red Hat,
înfiinţată în anul 1994.
Spre deosebire de alte software-uri, LINUX este un soft gratuit, utilizatorul
neplătind codul (cel mult se plătesc CD-urile pe care se află distribuţia, sau operaţia
download de pe Internet). Codul Linux poate fi multiplicat şi comercializat în mod
neîngrădit. Forma juridică a acestei gratuităţi o reprezintă licenţa publică (Open
Source), concretizată de GNU (General Public Licence), care împreună cu The Free
Software Foundation (FSF), a ajuns la concluzia că cea mai eficientă modalitate de
protejare a unui software gratuit (free) este licenţierea acestuia (copyright).
GPL impune, atât pentru programator cât şi pentru comerciantul de software ca
sursele programului să fie puse la dispoziţia oricărui utilizator. Deşi, în lumea
specialiştilor, au fost exprimate destule opinii prin care programarea deschisă nu
asigură o bună organizare, stabilitate şi fiabilitate, totuşi Linux-ul s-a dovedit a fi mai
stabil şi mai sigur decât multe sisteme de operare. Cât priveşte securitatea pe care o
asigură, aceasta este mai ridicată decât cea oferită de multe produse de firmă
comerciale.
Necesarul de resurse hardware este mai redus decât în cazul sistemelor de
operare comerciale. Sunt destul de multe firme care au în dotare calculatoare cu
microprocesoare 386 şi 486 insuficiente pentru a rula versiuni superioare Windows
95, Windows NT sau OS/2, dar care pot fi folosite ca infrastructură pentru Linux.
Primii utilizatori ai acestui sistem au fost micii întreprinzători şi firmele mici care,
datorită renunţării la licenţele costisitoare, au putut să economisească sume importante
de bani. Printre primele firme de renume care au utilizat Linux-ul amintim: Ike (care
prin intermediul a două calculatoare 486 asigură deservirea altor 700 de sisteme),
Mercedes-Benz (care folosind pentru început 15 calculatoare sub Linux a realizat
procesul de portare a propriilor aplicaţii, de sub DOS, sub Linux), The Advanced
Storage Development Division (care folosind tot Linux-ul a produs firmware pentru
medii de stocare în masă).
Orice utilizator care dispune de cunoştinţe de programare poate să descifreze
sursele unui program, poate să încerce modelarea acestuia pentru propriile nevoi, şi
apoi să publice aceste modificări pentru cei ce le găsesc utile. De asemenea,
utilizatorul poate încerca portarea unui astfel de pachet pe alte platforme decât Linux.
21
 Linux are ca principale atuuri modularitatea, configurabilitatea şi flexibilitatea.
El este instrumentul ideal pentru reţelele de calculatoare, fiind legat de ideea de
interconectivitate. Aşadar, Linux-ul este un SO complex, construit modular
asemănător Unix-ului, prezentând multitasking real, capacităţi de reţea şi un mediu
multiuser. Iniţial a fost privit exclusiv ca sistem de operare de reţea, piaţa
calculatoarelor desktop fiindu-i inaccesibilă. La ora actuală prin proiectul LDP (Linux
Documentation Project), Linux-ul a fost transformat într-un sistem de operare deosebit
de documentat şi posibil de implementat pe o gamă largă de arhitecturi. De altfel şi
cele mai puternice firme de soft lansează pe piaţă produse operaţionale sub Linux
(Corel, Oracle, Informix). Linux-ul poate fi utilizat pentru lucrul în reţea, dezvoltare
de software şi ca platformă end-user. Deşi, la început a fost folosit de un cerc restrâns
de utilizatori (fiind considerat un sistem de operare pentru profesionişti şi agreat în
special în mediile universitare pentru studenţi ca material didactic şi platformă de
lucru pe diferite calculatoare şi reţele), astăzi Linux-ul pune la dispoziţia utilizatorului
aproape toate instrumentele de lucru oferite de către produsele comerciale.
Instalarea Linux-ului
Diversificarea distribuţiilor Linux a fost însoţită permanent de preocupări ale
informaticienilor pe linia simplificării instalării şi configurării şi pentru adiţionarea de
noi aplicaţii pentru acest sistem.
Pentru instalarea Linux-ului se utilizează pachetul Red Hat Linux *.* Boxed Set
care conţine instrumentele necesare (CD-uri de date, dischetă de bootare, cartea
tehnică etc.). Instalarea Linuxului se poate realiza atât sub MS-DOS, cât şi sub
Windows. Instalarea poate fi completă sau upgrade. Programul de instalare oferă patru
opţiuni: Personal Desktop, Worksation, Server şi Custom, fiecare având caracteristici
diferite:
 Personal Desktop este opţiunea preferată de utilizatorii care doresc o instalare în
funcţie de caracteristicile propriului Desktop;
 Workstation este varianta cea mai recomandată utilizatorilor începători
deoarece este o instalare aproape complet automată care şterge toate partiţiile de
Linux existente. Sunt instalate numai componentele absolut necesare
utilizatorului obişnuit.
 Server este un tip de instalare preconfigurată, destinată serverelor.
 Custom este opţiunea utilizată de profesionişti cărora le oferă controlul deplin
asupra instalării asigurând totodată maximum de flexibilitate. Utilizatorul este
consultat asupra folosirii partiţiilor (creare, ştergere etc.), a pachetelor ce vor fi
instalate şi a asistenţilor (daemoni) care vor fi lansaţi automat.
Chiar dacă în urma instalării şi configurării Linux, utilizatorul va dispune de o
interfaţă foarte asemănătoare cu cea din Windows 9*, trebuie ştiut că există o cu totul
altă “filosofie” în ceea ce priveşte modul de comportare a acestui SO. Astfel, deşi apar
aceleaşi funcţii, precum cea de multitasking sau multiuser, diferenţele sunt sesizabile,
începând cu linia de comandă şi introducerea comenzilor, modul de execuţie a
taskurilor etc.
KERNEL - ul Linux

22
 Linux fiind o clonă UN*X pentru PC-uri asigură prelucrări de tip multitasking.
El oferă însă un algoritm diferit de implementare bazat pe kernel. Kernelul este
responsabil de administrarea tuturor resurselor calculatorului începând cu accesul la
periferice şi până la memoria internă.
Kernelul administrează şi o serie de structuri de nivel înalt, printre care
sistemele de fişiere sau traficul în reţele Ethernet. Deoarece este un sistem de operare
multi-platformă, LINUX foloseşte noţiunile generice de “user mode” şi “system
mode”.
Modul user oferă un mecanism de acces la memoria virtuală. În acest
mecanism, procesorul efectuează, la fiecare adresare a memoriei, o translaţie a adresei
pe baza unor structuri de date din memoria calculatorului, numite “page tables”.
Memoria calculatorului este împărţită în segmente (numite pagini) de mărimi egale,
numerotate. Aceste pagini sunt adresate indirect de către procesele individuale.
Fiecare aplicaţie dispune de propriul său spaţiu de adresare împărţit în pagini virtuale.
Un “page table” asigură legătura între paginile virtuale adresate de aplicaţie şi
paginile reale din memoria fizică a calculatorului.
Modul sistem asigură adresarea directă a memoriei fără nici un fel de translaţie.
Aceasta înseamnă că un kernel eronat poate bloca sau afecta sistemul prin modificarea
ilegală a paginilor de cod executabil.
Conturile şi sistemul de fişiere
Un sistem multiuser trebuie să asigure confidenţialitatea datelor utilizatorilor
săi. Linuximplem entează sistemul UN*X de conturi cu grupuri de utilizatori şi
permisii de acces cu nouă biţi.
Fiecare utilizator are o parolă şi poate folosi sistemul numai dacă îşi validează
login-ul folosind parola asignată. Un grup este o colecţie de utilizatori care împart
drepturile pentru fişierele sistemului aflate în proprietatea grupului. Un utilizator poate
fi membru al mai multor grupuri de utilizatori, neexistând restricţia ca grupurile să fie
disjuncte. Fiecare resursă protejată a calculatorului se află în proprietatea unui
utilizator şi a unui grup de utilizatori. Intern, atât utilizatorii cât şi grupurile sunt
identificate numeric şi referite prin UserID (UID) şi GroupID (GID).
Pe lângă informaţiile de proprietate, resursele au asociate informaţiile de acces,
un grup de nouă biţi ce marchează drepturile de scriere, citire şi execuţie pentru trei
clase de utilizatori şi anume: proprietarul (user), membrii grupului proprietar (group)
şi alţi utilizatori (others). Prin schema alternativă de conturi UPG (User Private
Groups) firma Red Hat Linux adaugă schemei clasice de conturi facilităţi ce permit
ataşarea fiecărui utilizator la un grup privat. Fişierele nou create într-un director
moştenesc proprietatea grupului de care aparţine directorul. Manageri de ferestre sub
Linux Mediul grafic X sub Linux se caracterizează în primul rând prin faptul că nu
există o interfaţă standard. Linux-ul oferă o gamă variată de manageri de ferestre şi
utilitare aferente existând particularităţi de prezentare şi exploatare pe fiecare
platformă în parte.
Evoluţia managerilor de ferestre a condus la apariţia unor sisteme desktop foarte
voluminoase şi consumatoare de resurse, alegerea impunând cunoaşterea avantajelor
şi a dezavantajelor fiecărui pachet în parte. şi programe dezvoltate pe baza lor.
23
KDE Office KDE ( The K Desktop Environment) se aseamănă cu Windows, fiind o
interfaţă grafică integrată, completă, stabilă, prietenoasă şi în spiritul Open Source,
împreună cu mecanisme de control şi configurare.
Ca tehnologie, KOffice impune modelul obiect KOM/OpenParts asemănător
tehnologiei Microsoft DCOM şi OLE, permiţând refolosirea în alte aplicaţii a
componentelor individuale create anterior. În plus, pachetul permite comunicarea între
componente şi integrarea mai multor aplicaţii /module într-un singur document pe
baza standardului MICO (o implementare free şi compatibilă deplin cu standardul de
comunicaţii între obiecte distribuite). Astfel, o aplicaţie poate deveni o resursă
utilizată şi împărţită şi de către alte aplicaţii.

24
 PROCESORUL DE TEXTE MICROSOFT WORD

Procesoarele de texte permit utilizatorilor să creeze documente cu o prezentare

deosebită datorită facilităţilor legate de: posibilităţile de formatare atât a textului cât şi
a pagini propriu-zise, folosirea de stiluri şi formate diverse inclusiv create de
utilizator, inserare de obiecte (imagini, tabele etc.), de antete de pagină şi subsoluri,
copieri şi mutări de texte, folosirea şi crearea de şabloane pentru unele documente etc.
Principalele procesoare de texte sunt incluse în pachete integrate. Cel mai folosit este
pachetul Office al firmei Microsoft. Componentele acestui pachet se numără printre
cele mai populare şi mai puternice programe software existente la ora actuală. Suita
Office include:
 procesorul de texte Word;
 programul de calcul tabelar Excel;
 programul pentru crearea de prezentări Power Point;
 sistemul de gestiune a bazelor de date Access;
 programul de gestiune a informaţiilor de birou Outlook;
 programul de design şi aranjare în pagină Publisher.

Word-ul oferă utilizatorului toate facilităţile necesare pentru a crea documente

profesionale.

1 Fereastra de lucru Word. Modalităţile de aplicare a fonturilor şi stilurilor

Fereastra Word este prevăzută şi cu o bară-riglă care poate fi folosită pentru

setarea coloanelor şi a tabulatorilor. În plus, în stânga barei de derulare pe orizontală
sunt disponibile butoanele de vizualizare, iar în partea de jos a barei de derulare pe
verticală se află butoanele de navigare. În dreapta ferestrei se deschide panoul de
activităţi (Task Pane), organizat pe mai multe zone, care diferă în funcţie de
operaţiunea în curs de derulare.
În ceea ce priveşte butoanele de vizualizare, acestea sunt echivalente cu primele
opţiuni din meniul View şi pun la dispoziţia utilizatorului diferite modalităţi de
vizualizare a documentelor. Stabilirea caracteristicilor legate de dimensiune, aspect,
stil etc. se poate realiza fie folosind instrumentele din bara de formatare (Formatting),
fie apelând opţiunile comenzii Font din meniul Format. Dacă utilizatorul are nevoie
de opţiunii de formatare care nu se regăsesc în bara Formatting, apelează comanda
Font din meniul Format.
Această fereastră are trei etichete (cadre) de pagină: Font, Character Spacing
(spaţierea între caractere) şi Text Effects (efecte de text).
Pagina Font este folosită pentru a stabili atributele fonturilor prin selectarea
diferitelor siluri (Font styles: normal, italic, bold, bold italic), a dimensiunii fonturilor
(Size: 8, 9,..72 pts), culorilor de font (Font color), stiluri şi culori de subliniere
(Underline style), precum şi a unsprezece efecte de scriere (scriere indice superior -
25
Superscript, scriere indice inferior - Subscript, scrierea majusculelor la dimensiunea
minusculelor – Small caps etc.).
Pagina Character Spacing este folosită pentru a ajusta distanţa între caractere.
Opţiunile din această pagină sunt folosite frecvent în programele avansate de
tehnoredactare computerizată, pentru a dimensiona şi scala cu precizie caracterele.
Pagina Text Effects oferă şase opţiuni de animaţie destinate doar documentelor
care vor fi afişate pe ecran: Blinking Background (clipirea fundalului), Las Vegas
Lights (lumini à la Las Vegas), Marching Black Ants (furnici negre în marş),
Marching Red Ants (furnici roşii în marş), Shimmer (pâlpâire), Sparkle Text (text care
sclipeşte).
Fonturile sunt gestionate de Windows, ceea ce înseamnă că acestea sunt
disponibile în toate aplicaţiile care rulează sub Windows. Fiecare aplicaţie are un font
prestabilit care poate fi Times New Roman, Arial, Britannic Bold etc. Toate fonturile
de tip True Type (desemnate prin grupul TT amplasat în faţa numelor lor) sunt
scalabile, adică dimensiunea lor poate fi modificată în caseta Font Size în funcţie de
dorinţa utilizatorului. Multe simboluri folosite cu regularitate în documentaţia de
afaceri nu se află pe o tastatură standard. Word pune la dispoziţia utilizatorului aceste
simboluri prin selectarea comenzii Symbol din meniul Insert. Această comandă oferă
o gamă deosebit de diversificată în ceea ce priveşte simbolurile propriu-zise şi
caracterele speciale pe care utilizatorul le poate folosi în documentele sale.

Prin aceeaşi comandă se pot accesa şi caracterele româneşti (ă, ş, ţ etc.). Pentru
aceasta se selectează fontul normal text şi un subset latin. Fereastra Symbol permite
inserarea caracterului ales direct în document pe poziţia cursorului dacă se foloseşte
butonul de comandă Insert. Ulterior caracterele de tip symbol pot fi folosite curent în
document dacă se definesc aşa numitele „scurtături” folosind butonul de comandă
Shortcut Key. La activare acest buton deschide fereastra din figura 4, utilizatorul
trebuind să acţioneze de la tastatură tasta sau combinaţia de taste ce va fi folosită
ulterior pentru obţinerea respectivului simbol în document.
Pentru stabilirea stilurilor se foloseşte comanda Style din meniu Format.
Funcţia de stiluri permite salvarea formatelor existente şi aplicarea acestora altor texte.
În stiluri se pot include diferite atribute de fonturi, alinieri, spaţieri de caractere şi de
paragraf, margini etc.
Utilitarul Format Painter se activează cu ajutorul pictogramei Format Painter
din bara de instrumente Standard, după ce a fost selectat textul al cărui format se
doreşte a fi copiat. Apoi, cursorul utilitarului se trage peste textul care va fi formatat la
fel. Imediat după aplicarea formatului utilitarul Format Painter se dezactivează.
Pentru a aplica formatul ales în mai multe texte se efectuează dublu clic pe pictograma
utilitarului. La încheierea operaţiei utilitarul trebuie dezactivat printr-un clic pe
pictograma din bara Standard.
Aspectul documentului poate fi îmbunătăţit şi cu ajutorul unor opţiuni din
meniul Format prin crearea unor efecte speciale. Dintre aceste opţiuni, în acest
paragraf sunt prezentate Drop Cap şi Bullets and Numbering.

26
 Opţiunea Drop Cap permite inserarea unei majuscule la începutul unui capitol
sau paragraf cu scopul de a scoate în evidenţă acea parte din document. Opţiunea
deschide fereastra Drop Cap care oferă câteva opţiuni ce privesc: poziţia caracterului
ce va stabili începutul de paragraf sau capitol; fontul din care face parte caracterul
ales; numărul de linii de text (între 1 şi 10) în faţa cărora va apărea caracterul
(înălţimea caracterului); distanţa dintre caracter şi textul propriu-zis (maxim 55,87
cm).
Opţiunea Bullets and Numbering permite crearea de liste numerotate sau
obţinute cu un anumit caracter, care generic se numeşte „bulină” şi care este ales de
către utilizator dintr-o multitudine de variante posibile. Fereastra este structurata pe
trei cadre de pagină: Bullets (cu buline), Numbered (numerotat) şi Outline Numbered
(numerotare imbricată, ex. cuprinsul unei cărţi). Utilizatorul are la dispoziţie şapte
stiluri pentru textele cu buline, şapte stiluri pentru listele numerotate şi şapte stiluri
pentru numerotarea imbricată. Pe lângă stilurile implicite utilizatorul poate să-şi
definească propriile stiluri, dacă se activează butonul de comandă Customize (şi /sau
Picture în cazul listelor cu buline).

2 Selectarea, mutarea şi copiere textului

În timpul procesării unui document apar destul de des situaţii în care un anumit
text trebuie deplasat, copiat, şters, aliniat sau redimensionat. Toate aceste operaţii
presupun în prealabil operaţia de selectare.
Mutarea şi copierea presupun existenţa a două locaţii: sursa şi destinaţia. Prin
mutare textul selectat este şters din locaţia sursă şi plasat în locaţia destinaţie. În
ambele operaţii, textul este copiat în memoria temporară Clipboard. Clipboard-ul este
o componentă a memoriei calculatorului, separată şi gestionată de către Windows. O
caracteristică a programelor din pachetul Office 2003, şi deci şi a procesorului Word
2003 o reprezintă tehnica Collect and Paste (adună şi lipeşte) care permite copierea
temporară în Clipboard a maximul 24 articole (texte, imagini şi alte categorii de
obiecte). Ulterior, din Clipboard aceste obiecte pot fi selectate şi lipite în aceeaşi zonă
fără a mai fi necesară deplasarea mai multor articole dintr-un loc în altul. De altfel,
dacă în Clipboard există cel puţin două obiecte selectate.
Din această fereastră se poate opta pentru copierea unui obiect selectat, pentru
lipirea completă a tuturor obiectelor selectate sau pentru golirea Clipboard-ului.
Mutarea şi copierea se realizează cu ajutorul opţiunilor Cut, Copy şi Paste din meniul
Edit sau cu ajutorul butoanelor cu acelaşi nume din bara cu instrumente Standard: Cut
, Copy şi Paste . De la tastatură pot fi folosite combinaţiile Ctrl +C pentru copiere, Ctrl
+X pentru mutare şi Ctrl + V pentru inserare.

3 Formatarea paginilor

Word paginează documentele în mod automat. Dacă utilizatorul doreşte o

formatare personalizată este folosită comanda Page Setup din meniul File. Această

27
comandă deschide o fereastră cu acelaşi nume care este organizată pe trei cadre de
pagină /etichete: Margins, Paper şi Layout.
Pagina Margins permite stabilirea de către utilizator a spaţiului dintre text şi
marginile colii de hârtie pe care se va tipări textul (Top, Bottom, Left /Inside, Right
/Outside), a marginii pentru îndosarire (Gutter position – folosită pentru a adăuga
spaţii suplimentare într-un document care urmează a fi „legat”), a înălţimii antetelor şi
subsolurilor de pagină (Header şi Footer). Caseta de validare Mirror margins asistă
utilizatorul la formatarea marginilor de pagină pentru tipărirea de tip faţă-verso.
Deosebit de importantă pentru toate operaţiile de formatare este contorul Apply To
care permite să se stabilească cât din document să fie influenţat de formatele alese.
Implicit, se aplică asupra întregului document (Whole documet), dacă nu se alege o
altă opţiune (This point forward - începând din acest punct de inserţie pentru restul
documentului etc.).
Cadrul de pagină Paper este structurat pe mai multe zone. Paper size permite
stabilirea mărimii /formatului paginii (A4, A3 etc.) şi modalitatea de orientare a
acesteia: pe verticală – portret (Portrait) sau pe orizontală – imagine /vedere
(Landscape). În zona Paper Source se precizează modul de alimentare cu hârtie:
manuală, automată etc.
Pagina Layout permite stabilirea unor opţiuni suplimentare legate de aspectul
documentului: antete şi subsoluri diferite pe prima pagină şi pe pagini impare şi pagini
pare (Headers and footers); modalităţile de aliniere pe verticală; numerotarea liniilor;
trasarea bordurilor /chenarelor etc.

4 Crearea de antete şi subsoluri

Paginile Word, pe lângă marginile Top şi Bottom, pot fi prevăzute cu antet şi

subsol.
Antetul este o zonă plasată imediat sub marginea Top a paginii, iar subsolul este
o zona plasată imediat deasupra marginii Bottom. Conţinutul lor este stabilit de către
utilizator pentru a oferi informaţii suplimentare privind conţinutul paginii, autorul
documentului etc.
Crearea antetelor şi subsolurilor se realizează din meniul View cu ajutorul
opţiunii Header and Footer. Implicit, această opţiune deschide caseta de text Header
şi bara de instrumente Header and Footer.
Butoanele din această bară de instrumente, dacă sunt activate, realizează
următoarele acţiuni: inserează numărul paginii curente (Insert Page Number);
inserează numărul total de pagini (Insert Number of Pages); deschide caseta de dialog
pentru formatarea numărului de pagină (Page Number Format); inserează data
calendaristică curentă (Insert Date); inserează ora curentă ( Insert Time); deschide
pagina Layout din fereastra de setare /configurare a paginii (Page Setup); comută între
antet şi subsol ( Switch Between Header and Footer); deplasare în antetul secţiunii
anterioare (Show Previous); deplasare în antetul secţiunii următoare (Show Next);
închide modul de vizualizare Header and Footer ( Close Header and Footer).

28
 Prin pagina Layout se pot stabili antete şi subsoluri diferite pentru prima pagină
şi pentru paginile impare şi cele pare.
În particular, în zona de antet şi/sau de subsol poate fi plasat şi numărul de
pagină. Inserarea acestui element se realizează folosind opţiunea Page Number din
meniul Insert .
În această fereastră se poate stabili poziţia (în antetul sau subsolul paginii) şi
alinierea numărului (la stânga, la dreapta etc.). Cu ajutorul butonului de comandă
Format se poate controla modalitatea de numerotare a paginilor documentului: în mod
continuu sau începând cu un anumit număr, stabilit în caseta de modificare valorică
subordonată butonului de comandă Start at.

5 Referinţe într-un document

Word oferă posibilitatea introducerii referinţelor în documente. Referinţele sunt

mecanisme care simplifică urmărirea documentelor şi localizarea elementelor căutate.
Intră în această categorie notele de subsol, notele de final, tabla de materii şi de
indexuri.
Notele de subsol (footnotes) care apar la sfârşitul paginii şi notele de final
(endnotes) care apar la sfârşitul documentului sunt folosite atunci când utilizatorul
doreşte să furnizeze mai multe informaţii despre un anumit subiect tratat în document
(numele unui autor, titlul unei lucrări, definiţia unui concept etc.). Pentru inserarea lor
se foloseşte opţiunea Footnote din meniul Insert care deschide fereastra Footnote and
Endnote.
Word numerotează automat notele şi calculează spaţiul necesar în partea de jos
a paginii pentru notelor de subsol. Dacă se selectează butonul radio Custom mark se
poate stabili o numerotare personalizată.
Atunci când se lucrează cu documente mari, pentru a repera rapid o anumită
locaţie (un paragraf, o definiţie, un tabel etc.) se recomandă crearea şi folosirea
semnelor de carte (Bookmarks). Pentru a insera un semn de carte, se selectează textul,
tabelul, elementul de grafică etc. ce se doreşte a fi marcat, după care se activează
opţiunea Bookmark din meniul Insert.
Adăugarea semnului de carte se realizează folosind opţiunea Add, iar
poziţionarea ulterioară se face selectând opţiunea Go To .

6 Crearea coloanelor

Sunt situaţii în care informaţiile trebuie prezentate sub formă de coloane de ziar.
Este cazul articolelor, anunţurilor, buletinelor de ştiri etc. Definirea coloanelor se
realizează fie din meniul Format, cu comanda Columns (când se pot obţine max. 12
coloane), fie din bara cu instrumente Standard cu pictograma Columns (când se pot
obţine max. 6 coloane). Folosind meniul se deschide fereastra Columns în care
utilizatorul are posibilităţi multiple de configurare a coloanelor:
a) Number of columns - stabilirea numărului de coloane ;

29
 b) Width and spacing - dacă sunt sau nu egale coloanele; dacă nu sunt egale se
poate stabili lăţimea fiecărei coloane şi spaţiul dintre coloanele alăturate;
c) Line between - dacă va fi trasată o linie verticală între coloanele alăturate;
d) Apply to - de unde se va aplica prezentarea în coloane (din acest punct –This
point forward, întregului document – Whole document etc.).
Pentru a se reveni la prezentarea normală, pe o singură coloană, se foloseşte
aceeaşi comandă Columns, iar din şabloanele de prezentare se alege One. Pentru
Apply to se alege This poin forward.
În continuare este prezentat textul de mai sus, scris pe trei coloane. Pentru a se
reveni la prezentarea normală, pe o singură coloană, se foloseşte aceeaşi comandă
Columns, iar din şabloanele de prezentare se alege One. Pentru Apply to se alege This
poin forward.

7 Crearea de tabele

Tabelele reprezintă o altă facilitate oferită de procesorul de texte Word, dar care
este foarte bine completată şi chiar substituită de programul de calcul tabelar Excel. O
tabelă este formată din coloane (columns) şi linii (rows), la intersecţia cărora sunt
celulele (cells).
Sub Word, crearea tabelelor se poate realiza în următoarele moduri:
a) folosind bara cu instrumentele Standard, din care se activează Insert Table
sau Tables and Borders;
b) folosind meniul Table din care se selectează, fie opţiunea Draw Table
(desenare tabel), fie opţiunea Insert Table.
Fereastra de dialog Insert Table, în care, de altfel, se regăsesc opţiunile de bază
folosite la crearea unui tabel.
În această fereastră se stabileşte numărul de coloane (între 1 şi 63) şi de linii
(între 1 şi 32767) prin contoarele Number of columns şi respectiv Number of rows.
Prin butoanele radio din zona AutoFit behavior se optează asupra modului de
stabilire a dimensiunii coloanelor astfel:
a) fixare automată (toate coloanele au aceeaşi lăţime) stabilită în funcţie de
lăţimea paginii (Fixed column width);
b) fixare în funcţie de conţinutul celulelor (AutoFit to contents);
c) fixare în funcţie de fereastra în care se creează tabelul.
Din această fereastră este posibilă şi alegerea unui format special dintr-o listă de
autoformate oferite de Word. Pentru aceasta se foloseşte butonul AutoFormat.
Comanda AutoFormat aplică margini, umbre, fonturi şi culori, majoritatea formatelor
incluzând formatări speciale pentru capul de tabel, pentru ultimul rând, pentru prima şi
ultima coloană.
După creare, o tabelă poate fi modificată sau prelucrată dacă sunt folosite
opţiunile meniului Table.
Cele mai utilizate opţiuni sunt:
a) Insert - inserarea de coloane (la stânga sau la dreapta celei curente), rânduri
(deasupra sau sub cea curentă) şi celule;
30
 b) Delete – ştergerea tabelului curent şi/sau eliminarea uneia sau mai multor
coloane, linii şi celule;
c) Select – selectarea întregului tabel, a coloanei curente, a rândului curent sau a
celulei în care este plasat cursorul;
d) Split Cells – împărţirea celulelor în mai multe rânduri şi /sau coloane;
e) Split Table – împărţirea pe orizontală a unui tabel în alte două tabele;
f) Merge Cells – fuzionarea /îmbinarea celulelor selectate;
g) Table AutoFormat – alegerea unui şablon de autoformatare a tabelului
curent;
h) AutoFit – stabilirea modului de determinare a lăţimii coloanelor tabelului
curent;
i) Sort – sortarea crescătoare /alfabetică sau descrescătoare /invers alfabetică,
după conţinutul coloanei curente a informaţiilor din tabel;
j) Formula – realizarea de calcule în tabelul curent prin activarea listei de
funcţii disponibile în zona PasteFunction;
k) Hide/Show Gridlines – ascunderea /afişarea grilelor tabelului curent;
l) Table Properties – stabilirea unor proprietăţi la nivel de tabel, coloană, rând
sau celulă. Din fereastra Table Properties se poate stabili modul de aliniere a tabelului
curent în pagină (la stânga, la dreapta sau centrat).
Fiecare celulă dintr-un tabel poate fi formatată separat prin folosirea facilităţilor
de formatare din meniul Format.

8 Definirea stilurilor

În stiluri se pot include fonturi, dimensiuni de fonturi, atribute ale fonturilor,

aliniere, spaţiere între caractere, spaţiere în paragraf, buline şi numerotare automată,
margini etc. Principalul avantaj al stilurilor constă în faptul că modificarea unui stil
determină modificarea tuturor textelor care folosesc stilul respectiv. Pentru definirea şi
modificarea stilurilor se foloseşte comanda Style din meniul Format.
Din fereastra panoului de comandă se activează butonul New Style care
deschide fereastra cu acelaşi nume. După cum se observă a fost definit (folosind
opţiunile butonului Format) un nou stil, numit, Observatii, cu un font Times New
Roman, de 11 pts, bold, cu umbre şi aliniere justified.
Ulterior, un stil poate fi apelat direct din lista ascunsă Style a barei cu
instrumentele de formatare Formatting.

9 Gestionarea datelor în Word

Pe lângă facilităţile de formatare propriu-zisă a textelor, Word este un foarte

bun instrument pentru gestionarea informaţiilor prin sortarea şi căutarea în liste,
fuzionarea unor liste de date cu alte documente, tipărirea de etichete, plicuri şi scrisori
tip. În continuare sunt prezentate facilităţile de fuzionare a documentelor.

31
 Fuzionarea documentelor pentru corespondenţă
Word pune la dispoziţia utilizatorului programul utilitar Mail Merge care oferă
asistenţă de tip Wizard la crearea unor surse de date şi la producerea unor documente
fuzionate. Acest utilitar este activat din meniul Tools prin comanda Letter and
Mailing, opţiunea Mail Merge. Ca efect se activează, în dreapta ecranului, fereastra
Mail Merge în care se parcurg şase paşi.
Fuzionarea presupune existenţa a două fişiere, documentul principal (Main
document) şi sursa de date (Data source). În fişierul /documentul principal se fac
referiri la informaţiile din sursa de date. Din fuzionarea documentului principal cu
sursa de date se obţin documente, scrisori, etichete personalizate.
Prin fuzionarea pentru corespondenţă /poştă un fişier (documentul scrisoare) se
multiplică de un număr de ori egal cu numărul de înregistrări dintr-un alt fişier
(documentul cu adresele destinatarilor).
În principal, pentru multiplicarea unei informări, cei şase paşi sunt:
1. Select document type. Se stabileşte tipul documentului: scrisoare, plic
etc.(alegeţi tipul Letter);
2. Select starting document. Se precizează modul de lucru pentru documentul
principal: crearea unui nou document, apelarea unui şablon sau a unui document creat
anterior (selectaţi butonul de opţiuni Use the current document);
3. Select recipients. Se precizează documentul de adrese: o listă existentă, lista
din Outlook sau o nouă listă de adrese (alegeţi opţiunea Type a new list şi butonul
Create pentru a crea un nou fişier cu adrese). Adresele pot fi introduse după un şablon
predefinit (Title, First Name, Last Name etc.), sau se poate crea o listă proprie de
câmpuri (Customize Address List). După definirea numelor de câmpuri se introduc
adresele (pentru fiecare articol se apasă butonul New Entry). După ultimul articol
introdus, butonul Close determină lansarea operaţiei de salvare a fişierului de adrese.
În fereastra Mail Merge Recipients pot fi realizate filtre pe anumite câmpuri, pentru a
distribui scrisoarea numai anumitor destinatari. (de exemplu, se vor trimite scrisori
doar clienţilor care nu sunt din Iaşi).
4. Write your letters. Redactarea documentului principal care conţine două
tipuri de text: text normal (scrisoarea propriu-zisă) şi text variabil (câmpurile de
fuzionare Mail Merge introduse prin Insert Merge Field, din bara de instrumente Mail
Merge), sau More Itemes, din fereastra Mail Merge.
5. Preview your letters. Previzualizarea scrisorii. Butoanele săgeţi Recipient
vizualizează secvenţial scrisorile (câte o scrisoare personalizată pentru fiecare
destinatar).
6. Complet the merge. Fuzionarea propriu-zisă. Rezultatul fuzionării poate fi:
un nou document (New to New Document), tipărit la imprimantă (Merge to Printer)
sau expediat prin e_mail (Merge to E-mail). Opţiunile sunt disponibile prin
pictograme în bara de instrumente Mail Merge.

32
 10 Facilităţi de verificare a ortografiei

Word oferă prin instrumente speciale, facilităţi de verificare a ortografiei.

Această facilitatea este disponibilă în toate aplicaţiile Office 2000, inclusiv pentru
mesajele pentru poştă electronică create de Outlook. Fiecare cuvânt ortografiat greşit
este subliniat cu o linie ondulată de culoare roşie. Activarea unui astfel de utilitar se
realizează fie cu butonul din bara de instrumente Standard, fie cu ajutorul opţiunii
Spelling and Grammar din meniul Tools. În fereastra deschisă se poate opta pentru
ignorarea eventualelor erori, pentru corectarea erorilor, sau pentru adăugarea în
dicţionarul personalizat al utilizatorului. Ultima variantă este recomandată mai ales
pentru nume proprii frecvent folosite. Pentru cuvântul eronat, Word oferă sugestii de
corectarea (dacă acestea sunt disponibile în caseta Suggestions). Toate aplicaţiile
Office folosesc în comun dicţionarul personalizat.
Word oferă şi remedii de corectare automată a erorilor. Această caracteristică se
activează cu ajutorul opţiunii AutoCorrect Options din meniul Tools. Prin intermediul
AutoCorrect utilizatorul îşi poate construi o listă proprie cu greşeli de ortografie.
Pe măsură ce se corectează cuvintele ortografiate greşit utilizatorul le poate
adăuga în listă AutoCorrect. De asemenea, AutoCorrect poate recunoaşte şi înlocui
combinaţii comune de simboluri precum simbolul copyright-ului sau al mărcii
înregistrate (Trade Mark).

11 Importul de obiecte

Word asigură importul în documentele sale a unei game foarte variate de

obiecte create sau preluate din fişiere de diverse tipuri: grafice, prezentări Power
Point, foi de calcul Excel, formule şi ecuaţii etc. Aceste obiecte dau un plus de valoare
documentelor Word făcându-le mai uşor de citi sau interpretat. Importul poate fi
realizat ca o copie simplă a obiectelor, sau folosind facilităţile oferite de tehnologia
OLE (Object Linking and Embedding – legare şi încorporare de obiecte). Această
tehnologie reprezintă un mecanism care permite partajarea datelor între mai multe
aplicaţii. Ultimele versiuni de OLE permit şi comunicarea dinamică între diferite
aplicaţii.
Activarea importului de obiecte se realizează cu ajutorul opţiunii Object din
meniul Insert .
Pentru editarea şi modificarea de formule şi ecuaţii complexe se selectează
componenta Microsoft Equation care activează o bară de instrumente specializate din
care utilizatorul, după caz selectează pictograma care conţine şabloanele şi simbolurile
dorite.

12 Salvarea şi protecţia documentelor Word

Pentru o utilizare ulterioară un document trebuie salvat. Operaţia se poate

realiza fie cu ajutorul opţiunilor Save, Save As sau Save as Web Page din meniul File,

33
fie cu ajutorul pictogramei Save din bara de instrumente Standard. Opţiunile Save As
şi Save (la prima salvare).
Implicit, documentul este salvat în folderul curent, primeşte un nume format din
şirul de caractere aflat pe primul rând din document şi este de tip .doc. Utilizatorul
poate să-şi stabilească o altă locaţie de salvare (în zona Save in), un alt nume (în zona
File name) şi un alt tip de fişier (în zona Save as type). În plus, în aceeaşi fereastră,
poate fi creat şi un nou folder, dacă se foloseşte pictograma Create New Folder .

34
 CALCUL TABEBAL MICROSOFT EXCEL

1 Facilitati de baza ale sistemului Excel

Realizat de celebra firma de produse program Microsoft si integrat în grupul de

produse destinate biroticii Microsoft Office, Excel este cel mai raspândit si mai
eficient sistem de calcul tabelar. El permite: pastrarea datelor sub forma de tabele,
deci într-o forma simplu de proiectat si utilizat; prelucrarea datelor; efectuare de
calcule folosind formule; operatii de cautari, introduceri, eliminari, ordonari de
informatii - (operatii specifice bazelor de date); raportarea rezultatelor în forme
sugestive si diverse: diagrame, harti, obiecte grafice.
Compatibilitatea sa cu celelalte programe utilitare de prelucrare a documentelor,
bazelor de date (si chiar cu un mediu de programare) face accesibile si câteva tehnici
de lucru mai avansate, cum ar fi: crearea si manipularea obiectelor din diverse aplicatii
(OLE - Object Linking and Embedding); interfata cu alte sisteme de gestiune a
bazelor de date (ODBC - Open Database Connectivity), adica posibilitatea
introducerii în Excel a unor fisiere create de alte SGBD (import) si a crearii de fisiere
baze de date în formatul specific altor SGBD (export) (dBase, FoxPro, Microsoft
Access, Oracle); posibilitatea introducerii de module de program Visual Basic în
aplicatiile Excel; posibilitatea crearii de macro-comenzi într-un limbaj specific, care
sa contina anumite succesiuni de operatii (aceasta facilitate a fost introdusa în Excel
4.0).
Excel a cunoscut mai multe versiuni, îmbunatatite succesiv, ultima dintre ele
fiind versiunea 2000, reproiectata pentru sistemul de operare Windows 2000.
Excel are directii de utilizare foarte variate: birotica; realizarea profesionala a
documentelor; gestiunea bazelor de date; aplicatii în domeniul financiar, contabil si
management; servicii de prognoza, analiza statistica; proiectare inginereasca; aplicatii
complexe.
2 Fereastra aplicatiei Excel

La intrarea în sistemul Excel, pe ecran apare fereastra ale carei principale

elemente sunt:
1. meniul cu optiunile disponibile;
2. barele de instrumente cu butoane pentru executia directa a unor comenzi (fara
a intra în meniuri si submeniuri);
3. bara pentru introducerea de formule;
4. zona pentru introducerea informatiilor într-un element din tabel (celula);
5. fereastra documentului care contine zona de lucru.
Descrierea facilitatilor sistemului Excel se va structura pe urmatoarele teme:
documente Excel, celule si domenii, inclusiv facilitatile de editare si formatare,
operatii specifice bazelor de date, reprezentari grafice si facilitati avansate.

35
 3 Documentele Excel

Pentru a numi un document Excel, cuvântul englez "workbook" s-a tradus în

mai multe variante: mapa de lucru, dosar, registru. Vom folosi în continuare
denumirea de mapa de lucru. Aceasta poate contine mai multe foi de lucru (în engleza,
worksheet), care au forma unor tabele. Documentele Excel se folosesc pentru
memorarea si prelucrarea datelor.
O mapa contine implicit 3 foi de lucru, dar acest numar se poate schimba.
Numele foilor apare în partea de jos a ecranului; initial, acestea sunt Sheet1, ....,
Sheet3, dar se pot schimba. În mod obisnuit, foile dintr-o mapa au caracteristici
comune si nume sugestive.
Principalele tipuri de foi ale unui document Excel sunt: foi de lucru, care contin
date si calcule, eventual grafice si foi pentru diagrame (reprezentari grafice ale
datelor). Foile mai pot contine module Visual Basic, ferestre de dialog si macro-
comenzi (provenite din Excel 4.0).
Un document Excel este memorat într-un fisier care are extensia .XLS. Alte
tipuri de fisiere folosite de catre sistemul Excel au extensiile: .XLT-sabloane, .XLA -
macro-uri auxiliare, .XLB - bare de instrumente definite de utilizator, .XLG formate
pentru diagrame definite de utilizator.
Sabloanele Excel se utilizeaza similar cu cele Word, dar au ca obiectiv principal
realizarea unor calcule specifice (în acest sens, se ofera câteva sabloane predefinite
dedicate sferei afacerilor pentru firmele mici).

4 Operatii cu mape de lucru

Principalele operatii cu mape în Excel se realizeaza prin intermediul optiunilor

meniului File si sunt urmatoarele:
 deschiderea unei mape noi se face cu optiunea File - New (de fapt, la
intrarea într-o sesiune de lucru Excel se deschide implicit o mapa noua,
numita Book1);
 deschiderea unei mape existente (introdusa anterior într-un fisier pe disc)
File - Open;
 salvarea unei mape (depunerea continutului într-un fisier, pe disc; altfel,
documentul din memoria interna a calculatorului se va pierde la iesirea
din Excel);
o cu caracteristici noi File - Save As (de exemplu, se pot schimba
numele si localizarea fisierului);
o cu aceleasi caracteristici File - Save;
 închiderea unei mape File - Close;
 tiparirea la imprimanta File - Print (pentru vizualizarea prealabila a
informatiei care urmeaza a fi tiparita se utilizeaza comanda File - Print
Preview)
Se observa ca aceste comenzi sunt analoage cu cele din majoritatea produselor
soft folosite uzual, inclusiv Microsoft Word.
36
 5 Operatii cu foi de lucru

Pentru a opera cu foi de lucru, se va specifica întâi foaia (sau foile) asupra
careia se opereaza - se spune ca se selecteaza foaia / foile - si apoi se va alege actiunea
dorita.
 selectarea unei/unor foi (prezentam operarea cu mouse-ul)
o o foaie: clic cu mouse-ul pe zona care contine numele foii
respective;
o mai multe foi: tasta CTRL apasata si clic cu mouse-ul pe fiecare
dintre foile respective;
o mai multe foi alaturate: selectarea primei etichete urmata de
mentinerea tastei SHIFT apasate si de selectarea ultimei etichete;
 introducerea unei foi într-o mapa - se va utiliza comanda Insert -
Worksheet, care permite inserarea unei noi foi de lucru în mapa curenta
înaintea foii de lucru selectate. Acelasi rezultat se poate obtine prin
selectarea optiunii Insert din meniul contextual al foii de lucru curente
(clic cu butonul drept al mouse-ului pe numele foii), doar ca în acest caz
utilizatorul are posibilitatea de a alege între o foaie de lucru simpla
(worksheet), una care sa contina un grafic (chart), una care sa contina un
macro Excel (MS Excel 4.0 Macro) sau o fereastra de dialog Excel (MS
Excel 5.0 Dialog).
 eliminarea unei/unor foi de lucru - se selecteaza foaia/foile, apoi se
utilizeaza comanda Edit - Delete Sheet (sau se alege optiunea Delete din
meniul contextual).
 redenumirea unei foi de lucru - se poate realiza prin efectuarea unui dublu
clic cu mouse-ul pe numele foii si tastarea noului nume sau prin
selectarea optiunii Rename din meniul contextual.
 mutarea unei/unor foi (schimbarea pozitiei în cadrul mapei de lucru
curente) - se selecteaza foaia si se deplaseaza cu mouse-ul pâna la pozitia
dorita. O alta posibilitate este de a alege optiunea Edit - Move or Copy
Sheet sau optiunea Move or Copy din meniul contextual (se poate muta si
în alta mapa)
 copierea unei/unor foi (depunerea într-un al doilea exemplar în pozitia
noua) - se selecteaza foaia, se mentine apasata tasta CTRL si se realizeaza
deplasarea mouse-ului în noua pozitie. Alternativ, pentru a se putea
realiza copierea si în alta mapa, se pot utiliza comenzile prezentate la
mutare, activând optiunea Create a Copy.
În concluzie, se poate retine ca cea mai simpla metoda de a executa operatii
asupra cu foilor de lucru este folosirea comenzilor din meniul contextual al foilor
selectate, meniu care se activeaza printr-un clic pe butonul din dreapta al mouse-ului,
dar exista comenzi analoage si în meniurile pull-down.
Observatie. Un tip special de mape îl constituie sabloanele. Daca avem de creat
mai multe documente cu o structura asemanatoare si cu informatii comune, în loc sa le

37
introducem sau copiem de mai multe ori, vom crea un document sablon, pe care-l vom
putea folosi la crearea celorlalte documente.
Sablonul se creeaza ca un document normal dar se salveaza cu tipul Template;
fisierul corespunzator va avea extensia XLT. Pentru a putea fi deschise usor cu File -
New - General, se recomanda salvarea sabloanelor în directorul implicit "Microsoft
Office\Templates".
În vederea obtinerii documentului creat pe baza unui sablon, se deschide
sablonul, se efectueaza modificarile necesare si se salveaza continutul (ca fisier XLS).
Unele versiuni Excel ofera si sabloane automate (în general pentru gestiunea micilor
afaceri); acestea se deschid cu File - New, activând pagina Spreadsheet Solutions.

6 Celule si domenii

Tipuri de date care se pot introduce în foaia de lucru

Datele dintr-o foaie de lucru sunt organizate sub forma unui tabel în care liniile
sunt numerotate 1, 2, 3, ... reprezintând antetele de linii iar coloanele A, B, C, ...
reprezentând antetele de coloane. Exista 16384 de linii si 256 de coloane (A, ..., Z,
AA, ..., AZ, BA, ..., BZ, IA,..., IV).
Un element de baza din tabel este intersectia unei linii cu o coloana si se
numeste celula. O celula se identifica prin litera coloanei si numarul liniei
corespunzatoare, de exemplu A2, B10 etc. O asemenea combinatie se numeste
referinta sau adresa celulei.
Observatie. De fapt mai exista un sistem alternativ de identificare a celulelor
care poate fi ales dintre optiunile sistemului Excel (Tools - Options - General): RiCj,
unde i este numarul liniei, iar j - numarul coloanei.
O zona dreptunghiulara de celule alaturate (adiacente) se numeste domeniu. El
se va identifica printr-o referinta care contine adresele celulelor din coltul stânga sus si
coltul dreapta jos din domeniu, separate de ":". De exemplu, domeniul a2:e5 contine
5*4 celule.
Într-o celula se pot introduce doua tipuri de informatii:
 valori
 formule (de calcul cu valori)
Valorile sunt date constante de urmatoarele tipuri: text (sir de caractere) -
succesiune de maximum 255 de caractere tiparibile; numar întreg sau real în format cu
parte întreaga si parte fractionara sau în format cu exponent (stiintific), de tipul
n.mmmE{+/-}ee. Un numar poate contine urmatoarele caractere speciale: +, - (semn),
( ) pentru un numar negativ, separator de mii, sute de mii, / simbol de fractie, $ simbol
monetar, % procent, . punct zecimal, E si e exponent (notatie stiintifica); data
calendaristica si marca de timp/ora.
Orice data calendaristica se converteste în data continua, adica un numar
reprezentând numar de zile scurs de la o data de referinta (uzual, 1 ianuarie 1900). De
exemplu, datei 1 ianuarie 1900 îi corespunde numarul de zile 1, datei 2 ianuarie 1900 -
numarul 2 etc.

38
 Orice marca de timp se converteste într-o fractie zecimala, care se ataseaza
numarului reprezentând data calendaristica. logic: TRUE, FALSE (rezultate ale unor
functii); eroare, daca Excel nu poate evalua o formula.
Functii - exista diferite tipuri de functii predefinite (statistice, matematice,
pentru date si ore, pentru baze de date financiare, pentru texte, cautari, logice).
Informatii despre fiecare functie putem obtine cu butonul Paste Function (marcat cu
simbolul "fx") sau prin utilizarea optiunii Insert - Function.
Operatorii - precizeaza operatia / actiunea care se executa asupra operanzilor.
În functie de tipurile operanzilor, acestia pot fi:
 aritmetici: +, -, *, /, ^ (ridicarea la putere), % (simbolul procent dupa o valoare);
 pentru siruri de caractere: concatenare & (alaturare);
 relationali - pentru verificarea relatiilor matematice =, <, >, <=, >=, <> (diferit),
având ca rezultat o valoare logica;
 pentru referinte la celule sau domenii - combina 2 referinte:
o caracterul ":" între 2 referinte la celule sau domenii creeaza un domeniu
(dupa s-a aratat înainte);
o caracterul spatiu între 2 referinte defineste domeniul comun;
o caracterul virgula (,) între 2 referinte defineste reuniunea celor 2 domenii.
Exemple: sum(d7:e7), sum(a1:b5 b3:c7), sum(a1:b5,b3:c7).
Exista o ordine prestabilita în care se evalueaza operatorii, data de un tabel al
prioritatii operatorilor. În ordinea descrescatoare a prioritatilor, acesta este: :
(domeniu), spatiu (intersectie de domenii), virgula (reuniune de domenii), -
(operatorul unar de negativare), % (procent), ^ (ridicare la putere), * si / (înmultire si
împartire ca operatori binari cu aceeasi prioritate), + si - (adunarea si scaderea ca
operatori binari, cu aceeasi prioritate), $ (concatenare), operatorii relationali.
Observatie. Pentru calcularea unei sume exista buton special marcat cu simbolul
S, si nu este neaparat necesara selectarea domeniului (daca acesta se poate deduce,
fiind situat adiacent pe o linie sau coloana), ci se realizeaza o simpla pozitionare în
celula situata imediat sub/în dreapta domeniului.
În introducerea formulelor, pentru ca acestea sa calculeze corect valorile dorite,
se recomanda sa se acorde atentie modului de adresare. În cazul în care, din greseala,
în formula dintr-o celula apare însasi adresa celulei, va rezulta un calcul infinit, limitat
doar de numarul maxim de iteratii stabilit în optiunile Excel (Tools - Options -
Calculation). O asemenea eroare este semnalata de sistem cu mesajul "Circular
Reference".
Pentru rezolvarea unor probleme de adresare mai complexe, cu lanturi de
dependente multiple se pune la dispozitie facilitatea Tools - Auditing. În plus,
modificarea valorii unei celule implicate într-un calcul astfel încât sa se obtina un
anumit rezultat final într-o celula destinatie se poate realiza folosind optiunea Tools -
Goal Seek, specificând valoarea finala dorita si adresa celulei care se doreste
modificata.
În afara de valoarea sau formula introdusa într-o celula, acesteia i se mai poate
atasa un comentariu, care va aparea la deplasarea cursorului mouse-ului deasupra
celulei, relevând semnificatia unor date din foaia de lucru. Introducerea comentariului
39
se poate realiza din meniul principal cu Insert - Comment sau din meniul contextual al
celulei sau domeniului selectat, cu optiunea Insert Comment. Comentariile se poate
edita cu optiunea Edit Comment (din meniul contextual al domeniului selectat sau din
meniul Insert) si sterge cu Delete Comment (din meniul contextual).
Toate comentariile introduse în foaia de lucru se pot activa (vizualiza) / inactiva
folosind optiunea View - Comments, care afiseaza suplimentar o bara de instrumente
destinata operarii asupra acestora.
În plus, dupa cum se va vedea în paragraful Facilitati de formatare, celulelor li
se pot asocia atribute de format.

7 Modificarea datelor din foaia de lucru

Odata introduse datele în foaia de lucru, ele pot fi modificate prin operatii de
editare.
Editarea valorii unei celule se realiza prin: clic dublu cu mouse-ul pe celula
respectiva; selectarea celulei si apoi selectarea barei de formule; apasarea tastei F2.
Dupa ce se realizeaza modificarile dorite, se tasteaza ENTER.
Pentru a realiza operatii de editare asupra unor zone din foaia de lucru, se aplica
regula de baza de a selecta întâi zona supusa prelucrarii, iar apoi de a specifica
actiunea dorita.
Selectarea se face prin deplasarea mouse-ului, cu butonul din stânga apasat,
peste zona de celule dorita. O linie sau o coloana se mai pot selecta prin actionarea cu
mouse-ul a antetului lor. De exemplu, daca se doreste selectarea întregii coloane C, se
va efectua un clic cu mouse-ul pe zona care contine litera C din partea superioara a
zonei de lucru.
Daca se doreste selectarea tuturor celulelor din zona de lucru, se efectueaza un
clic cu mouse-ul pe butonul aflat la intersectia antetului de linie cu antetul de coloana.

8 Operatiile de editare posibile

Mutarea unei zone selectate se poate realiza prin: efectuarea unui clic cu mouse-
ul pe una dintre marginile domeniului, mentinerea butonului mouse-ului apasat si
deplasarea în noua pozitie; daca se doreste inserarea între alte date, se va tine tasta
SHIFT apasata (implicit se scrie peste datele existente); utilizarea optiunilor Edit - Cut
si Edit - Paste; utilizarea butoanele Cut si Paste din bara de instrumente.
Copierea unei zone selectate se poate realiza prin: efectuarea acelorasi operatii
ca si în cazul mutarii, doar ca se mentine tasta CTRL apasata; utilizarea optiunilor
Edit - Copy si Edit - Paste; utilizarea butoanele Copy si Paste din bara de instrumente.
Observatie. O facilitate speciala de copiere este oferita prin intermediul optiunii
Edit - Paste Special, care permite selectarea unor elemente ce se doresc copiate din
sursa marcata: doar valoarea, formula, formatul, comentariile etc.
Stergerea continutului unei zone selectate se realizeaza prin utilizarea optiunii
Edit - Clear cu una dintre urmatoarele variante: All - stergerea întregului continut al
zonei; Contents - stergerea valorii sau formulei din zona respectiva; Formats -
40
eliminarea atributele de formatare a zonei; Notes - stergerea comentariilor din zona de
celule respectiva.
Observatii:
1. Utilizarea comenzii Clear conduce doar la stergerea continutului zonei
selectate, fara a se elimina liniile/coloanele (deci nu se realizeaza operatii de
translatare de linii si coloane).
2. Eliminarea continutului unor linii / coloane utilizând xclusiv mouse-ul se mai
poate realiza selectând acea zona, pozitionând mouse-ul pe "handle" si deplasând
mouse-ul, cu butonul stâng apasat, în sus pentru coloane, respectiv la stânga pentru
linii.
Transpunerea liniilor si coloanelor se poate face la o copiere prin intermediul
comenzii Paste Special, folosind comutatorul Transpose din fereastra de dialog Paste
Special.
Inserarea de celule, linii si coloane vide se realizeaza prin intermediul optiunilor
Cells, Rows si respectiv Columns din meniul Insert. De exemplu, prin intermediul
comenzii Insert - Rows se va insera o linie întreaga înaintea liniei care contine celula
curenta (selectata). O alta posibilitate de a insera o linie/coloana vida este de a utiliza
meniul contextual al unei linii/coloane selectate.
Inserarea simultana a mai multor linii/coloane vide se realizeaza prin selectarea
liniilor/coloanelor înaintea carora se vor realiza inserarile, apoi activarea optiunii
Insert - Rows/ Insert - Columns. Se va insera un numar de linii/coloane identic cu cel
selectat.
Eliminarea unor celule, linii sau coloane: eliminarea unui domeniu de celule
selectat se realizeaza folosind comanda Edit - Delete. În fereastra de dialog care apare
se precizeaza directia deplasarii celulelor din jurul domeniului (la stânga sau la
dreapta) sau daca este vorba de o linie/coloana întreaga; eliminarea unor linii/coloane:
se selecteaza liniile/coloanele dorite (CTRL + clic pe antetul fiecareia), apoi se alege
Edit - Delete sau optiunea similara din meniul contextual.
Observatie. Prin utilizarea comenzii Edit - Delete, elementele specificate se
elimina complet, celulele înconjuratoare luându-le locul prin translatie.
Identificarea unor celule din cadrul foii de lucru curente dupa anumite criterii
(de obicei, un nume sau o referinta de domeniu) se realizeaza prin comanda Edit - Go
To si optiunile ferestrei de dialog cu acelasi nume. Celule identificate vor fi automat
selectate.
Cautare si înlocuire de valori - se selecteaza grupul de foi în care se face
cautarea, apoi se utilizeaza comenzile Edit - Find sau Edit - Replace care functioneaza
în mod identic cu cele din Word.

9 Facilitati de formatare

Daca dorim ca valorile din foaia de lucru sa apara afisate sub o anumita forma
sau cu un anumit aspect, putem sa realizam acest lucru folosind facilitatile de
formatare oferite de Excel. Formatarea se refera la:

41
  modul în care reprezentarea unei valori, dependenta de tipul ei, se reflecta în
afisare;
 aspectul sub care se afiseaza pe ecran.
Pentru reprezentarea valorilor, exista mai multe categorii de formate:
 pentru numere: General, Number, Fraction, Scientific (întreg, real, cu
exponent);
 pentru date si ore: Date, Time;
 pentru sume de bani: Currency, Percentage;
 pentru coduri postale, numere de telefon etc. definite de utilizator: Custom.
Aceste formate definesc doar valoarea care se afiseaza pe ecran, nu si
reprezentarea din memorie. De exemplu, putem afisa un numar cu doua zecimale dar
el se va reprezenta în memorie oricum cu 15 zecimale. Pentru o precizie cât mai buna,
calculele se fac uzual cu reprezentarea din memorie.
Aspectul se refera la forma caracterelor, culoarea lor si a fondului, tipul
chenarului (forma, dimensiune, culoare).
Formatarea se face prin asocierea unor atribute de format atasate celulelor sau
chiar caracterelor din celule, atribute care se refera la aspectele descrise mai sus si
intra în actiune în momentul afisarii valorilor. Atributele de format pot fi schimbate,
inclusiv la nivel de caracter.
Asocierea atributelor de format se poate realiza prin utilizarea butoanelor de
formatare continute în bara de instrumente Formatting sau a comenzii Format - Cells
si a optiunilor ferestrei de dialog asociate acesteia.
O combinatie de atribute de formatare alcatuieste un stil. Utilizatorul îsi poate
defini, dupa necesitati, stiluri proprii sau poate folosi câteva stiluri predefinite.

10 Prelucrarea datelor cu operatii specifice bazelor de date

O baza de date contine un ansamblu de date structurate într-o forma specifica;

structura de memorare si organizare a informatiilor faciliteaza gestiunea lor (operatii
de memorare, regasire a datelor etc.).
Un tabel Excel poate fi privit ca o baza de date pentru care numele de date sau
câmpurile sunt numele coloanelor tabelului iar fiecare set de valori pentru aceste nume
(înregistrare) se gaseste într-o linie a tabelului. Astfel, un tabel Excel implementeaza
în mod natural ceea ce este cunoscut sub numele de model relational de organizare a
bazelor de date. În Excel, pentru o structura de acest tip se mai foloseste si denumirea
de lista.

11 Operatii cu liste

 Crearea unei liste se face prin introducere de valori, respectând principiile

descrise în subcapitolele anterioare (numele câmpurilor apar ca nume de
coloane). Listei astfel construite i se poate asocia un nume cu optiunea Insert -
Name - Define.

42
  Actualizarea listei - presupune operatii de modificare a valorilor, adaugare si
eliminare de înregistrari din lista. Aceste operatii se realizeaza foarte usor
folosind formularele de date. Un astfel de formular se poate crea prin selectarea
comenzii Data - Form în timp ce cursorul este pozitionat în cadrul tabelului de
date. Fereastra formularului permite modificarea valorilor prin operatii uzuale
de editare, adaugarea unei înregistrari (New), eliminarea înregistrarii curente
(Delete).
Dupa efectuarea acestor operatii, modificarile corespunzatoare apar si în foaia
de lucru.
 Cautarea înregistrarii care îndeplineste anumite proprietati se poate face
folosind tot formularul de date: Data - Form. Butonul Criteria permite
specificarea valorilor cautate, care se vor introduce într-o fereastra de tip
înregistrare. Se va realiza pozitionarea pe înregistrarea (înregistrarile) care
îndeplinesc conditiile specificate. În cazul mai multor înregistrari, se va putea
trece de la una la alta.
 Sortarea înregistrarilor dintr-o lista este operatia de rearanjare a înregistrarilor,
dupa valorile unuia sau mai multor câmpuri, numite chei, în ordine alfabetica,
numerica sau cronologica (crescatoare sau descrescatoare).
Sortarea se realizeaza folosind comanda Data - Sort. În fereastra care se
deschide se specifica cheile de sortare. Primul câmp dupa care se face ordonarea se
numeste cheie principala. Daca exista mai multe înregistrari care au aceeasi valoare
pentru aceasta cheie, putem specifica alta cheie de ordonare (secundara). Astfel, în
Excel, la o operatie de sortare se pot specifica maximum trei chei de sortare.
Pentru fiecare cheie se poate opta între sortare crescatoare sau descrescatoare
(Ascending/Descending).
Observatie. Cu o tehnica mai deosebita, utilizatorul îsi poate defini ordini în
liste speciale care contin anumite valori (de exemplu: zilele saptamânii, lunile anului)
folosind Tools - Options - Custom List - List Entries.
 Selectarea înregistrarilor care îndeplinesc anumite proprietati (filtrare).
Observatie. Daca se doreste reafisarea tuturor înregistrarilor din lista, se alege
optiunea Data - Filter - Show All.
 Rezumarea datelor
În fiecare grup de înregistrari care au aceeasi valoare pentru un câmp dat,
asupra valorilor unor câmpuri specificate se pot aplica diverse functii de sinteza
(medie, numarare, implicit suma). Astfel, se pot realiza simplu totaluri si subtotaluri.
În locul functiei suma, se pot specifica si alte functii: numar de elemente (Count),
medie (Avg), maxim (Max), minim (Min) etc. Operatia se poate repeta pentru valorile
altui câmp; astfel se va obtine un rezumat al listei initiale.
Anterior, înregistrarile trebuie sortate dupa câmpul/câmpurile ale carui/caror
grupe de valori egale se urmaresc.
Daca se doreste sa se realizeze calcule asupra unei liste folosind un domeniu de
conditii (adica sa se prelucreze doar liniile care îndeplinesc acele conditii), se vor
utiliza functiile specifice bazelor de date: DSUM (suma pentru o baza de date),
DAVERAGE (medie pentru o baza de date), DCOUNT (numarare pe o baza de date)
43
etc. Aceste functii sunt caracterizate de trei parametri: domeniul bazei de date, câmpul
pe care se face calculul si domeniul de criterii care selecteaza liniile implicate în
calcul.
 Tabele de sinteza
Tabelele de sinteza sau tabelele pivot (Pivot Table) realizeaza sintetizarea
datelor dintr-o baza de date Excel din mai multe perspective. Utilizatorul poate alege
câmpurile care sa constituie titluri de pagina, de linie sau de coloana, sau câmpuri care
sa fie utilizate în realizarea unor calcule.

12 Reprezentari grafice

Sistemul Excel permite crearea de diagrame care sa reprezinte grafic datele

dintr-o foaie de lucru. Folosind aceste reprezentari grafice se usureaza întelegerea
unor fenomene si uneori se pot evidentia tendinte de evolutie.
Excel pune la dispozitie 14 tipuri de diagrame, din care 8 sunt bidimensionale
(2D) iar 6 sunt tridimensionale (3D). În plus, fiecare tip are o serie de subtipuri sau
formate din care se poate alege cel dorit.

Crearea diagramelor
O diagrama se poate introduce:
 direct în foaia de lucru (se numeste diagrama fixata) - se creeaza cel mai simplu
cu butonul Chart Wizard;
 într-o foaie de lucru noua (care se va insera înaintea celei curente) - se creeaza
cu Insert - Chart - As New Sheet.
Pentru crearea unei diagrame, parametrii necesari se precizeaza în cinci ferestre
de dialog gestionate de asistentul Chart Wizard. În cei cinci pasi se specifica:
 zona de date;
 tipul dorit de diagrama;
 subtipul de diagrama;
 modul de alegere a datelor (pe linii, coloane);
 legenda, titlurile pentru diagrama si axe.
La sfârsit, se alege butonul Finish. De la un pas se poate reveni la anteriorul cu
Back, iar la urmatorul se poate trece cu Next. Finish declanseaza crearea graficului iar
Cancel anuleaza procesul. Pentru diagramele fixate, la început se va delimita zona în
care va aparea diagrama.
Diagramele folosesc reprezentari grafice prin puncte, linii, suprafete, coloane
(2D), bare (3D), sectoare de cerc sau alte simboluri.
Într-o diagrama 2D, axa X se numeste axa categoriilor iar axa Y este axa
valorilor. În cazul în care diagrama reprezinta un tabel de valori în care liniile si
coloanele au etichete (si nu o simpla succesiune de valori), vom putea opta între
considerarea categoriilor ca linii sau coloane ale tabelului. Daca categoriile sunt linii,
atunci elementele de pe coloane vor fi numite serii si vor aparea în legenda. Numele
lor vor fi selectate din prima linie a domeniului. Daca categoriile sunt coloane,
44
elementele de pe linii vor fi numite serii si vor aparea în legenda; numele lor vor fi
selectate din prima coloana a domeniului.
Pentru o diagrama 3D, axa X va fi axa categoriilor, axa Y - a seriilor iar axa
verticala Z - a valorilor.

Tipuri de diagrame
Tipul de diagrama dorit se alege în functie de aspectele pe care dorim sa le
evidentiem prin reprezentarea grafica: Area, Bar, Column, Line, Pie, Doughnut.
Dintre acestea, tipul histograma 2D sau 3D (Column sau Bar - "turn") este foarte des
folosit.

Operatii cu diagrame
Chiar si dupa crearea unei diagrame, asupra acesteia se pot realiza numeroase
operatii: selectare (clic), mutare (deplasare cu mouse-ul), redimensionare (deplasarea
marginilor), eliminare (tasta Delete), activare/editare (clic dublu). În plus, orice
element al unei diagrame poate fi selectat cu clic pe elementul respectiv si ulterior
modificat (uzual, se folosesc optiunile din meniul sau contextual).
Diagrama poate fi actualizata prin modificarea elementelor ei. Se pot specifica
optiuni de formatare sau chiar se pot schimba modul de interpretare a datelor, tipul si
forma diagramei.
La o diagrama se pot adauga serii sau categorii noi de date prin deplasarea lor în
zona diagramei (se mai pot utiliza optiunile din meniul sau contextual).
Aspectul fiecarui element dintr-o diagrama se poate modifica prin operatii de
formatare (schimbarea dimensiunii sau formei caracterelor, schimbarea culorilor,
dimensiunii si formei liniilor, orientarii textelor etc.).
De asemenea, se pot combina doua reprezentari într-o diagrama (diagrame
combinate).
Cu butoanele din bara Drawing Toolbar, analoaga celei din Word, se pot desena
obiecte grafice care ulterior se pot prelucra cu facilitatile cunoscute din Word.

45
 PROGRAMUL DE PREZENTARE POWER POINT

Programele de prezentare permit construirea de materiale vizuale pentru

comunicarea datelor prin realizarea de prezentări şi demonstraţii de produse, idei,
schiţe şi proiecte. Aceasta presupune crearea de secvenţe de diapozitive care implicit
se vor derula pe suport electronic. Opţional prezentarea poate fi obţinută şi pe folii
transparente care ulterior vor fi folosite la retroproiectoare. În special pentru
manifestările de natură comercială prezentările pot fi cu rulare automată. Fiecare
prezentare constă din mai multe elemente de bază numite diapozitive (slide-uri),
create de utilizator prin plasarea pe un fundal grafic a unor texte şi obiecte.
Aranjamentul constituit din texte, imagini grafice şi alte obiecte care fac parte
dintr-un diapozitiv este numit machetă (layout). Toate acestea pot fi plasate pe un
fundal format din culori adaptate, fonturi potrivite şi imagini grafice atrăgătoare.
Toate aceste componente fac parte din colecţii de obiecte numite şabloane de proiect
(design templates).
Unul dintre cele mai folosite programe de prezentare este Power Point, program
inclus în pachetul Microsoft Office.

1 Posibilităţi de creare a unei prezentări şi moduri de vizualizare

Fereastra Power Point are câteva caracteristici care nu se regăsesc în celelalte

componente ale pachetului Microsoft Office XP/2003.
Una dintre acestea este constituită din trei moduri de vizualizare ale unei
prezentări.
Comutarea între aceste modurile de vizualizare se realizează cu ajutorul a trei
butoane situate în colţul stânga-jos al ferestrei Power Point:
 Normal View – diapozitivele (în format miniatură), precum şi conţinutul lor,
sunt plasate în stânga, în panoul Outline sau panoul Slides, iar diapozitivul
curent ocupă partea centrală a ferestrei Power Point. În partea de jos, în panoul
Notes sunt afişate eventualele comentarii.
Conţinutul prezentării se poate edita /modifica şi în panoul Outline. În panoul Slide
pot fi lansate comenzi de copiere /mutare, formatare, definire a efectelor de tranziţie.
 Slide Sorter View - permite vizualizarea diapozitivelor unei prezentari într-un
singur ecran; utilizatorul poate schimba ordinea diapozitivelor (prin tehnica
„drag&drop”), poate şterge diapozitivele şi poate adăuga efecte speciale, dar nu
îi este permisă editarea textului sau inserarea de obiecte.
 Slide Show - în acest mod, începând cu diapozitivul curent, este simulată
prezentarea propriuzisă. Diapozitivul ocupă complet un ecran şi sunt vizualizate
toate elementele de formatare definite (inclusiv efectele de animaţie şi cele de
tranziţie). În acest mod este permisă şi deplasarea înainte şi înapoi prin „lanţul”
de diapozitive.

46
 La deschiderea unei sesiuni de lucru utilizatorul poate să creeze o nouă
prezentare sau să deschidă una creată anterior. Alegerea se poate realiza în panoul de
activităţi (Task Pane) afişat în dreapta ecranului.
Dacă se doreşte crearea unei noi prezentări (New) se poate opta pentru
 Blank presentation –obţinerea unei prezentări fără design, adică a unei
prezentări „goale”;
 From design template –obţinerea unei prezentări folosind un model de
design;
 From AutoContent wizard –activarea unei aplicaţii care oferă asistenţă pe
parcursul etapelor de concepere a unei prezentări.
În funcţie de opţiunea aleasă, programul Power Point deschide casete de dialog
în care utilizatorul îşi stabileşte obiectele ce vor apărea în prezentare şi formatele
acestora.
Aplicaţia AutoContent wizard oferă recomandări pentru trei etape ce trebuie
parcurse.
În prima etapă – Presentation type – este selectat tipul prezentării. Prezentările
sunt grupate pe cinci categorii, a şasea (All) cuprinzând toate prezentările disponibile.
Cea de a doua etapă – Presentation style permite selectarea stilului de
prezentare:
 pe ecran – on screen-presentation;
 pe o pagină Web – Web presentation;
 pe folie, negru pe alb - Black and white overheads;
 pe folie colorată – Color overheads;
 pe diapozitive de 35 mm (pentru un proiector de 35 mm) - 35 mm Slide.
În cea de a treia etapă – Presentation options, sunt stabilite anumite opţiuni de
configurare precum titlul prezentării (Presentation title) şi conţinutul subsolului
(Footer), numerotarea diapozitivelor, data creării sau a ultimei modificări.
Aceste trei etape sunt delimitate de alte două operaţii de început (Start) şi
respectiv de sfârşit (Finish).
Preluarea diapozitivelor dintr-o altă prezentare se realizează cu ajutorul opţiunii
Slides from Files (diapozitive din fişiere) din meniul Insert.

2 Structura diapozitivelor (Slide Layout)

Diapozitivele (slide-urile) pot avea structuri diferite, utilizatorul putând alege

structura dorită din panoul de activităţi (Task Pane) care este activat automat la
adăugarea unui nou slide.
Dacă panoul nu este deschis, se alege, fie opţiunea Slide Layout din meniul
Format, fie butonul Slide Layout din bara de formatare. În ambele situaţii se activează
fereastra Slide Layout.
Fereastra Slide Layout pune la dispoziţie şabloane de structuri de diapozitiv,
fiind afişate „obiectele” acceptate de fiecare structură. Aceste diapozitive includ
marcaje de rezervare
47
(placeholders) pentru titluri, liste marcate, imagini grafice, diagrame şi alte obiecte,
singure sau în combinaţii. Principalele tipuri de marcaje de rezervare sunt:
 titlurile – elemente principale dintr-o prezentare;
 listele marcate – obiecte folosite, în majoritatea prezentărilor, pentru
prezentarea ideilor;
 tabelele – obiecte în care, în spaţiul limitat al unui diapozitiv pot fi afişate mai
multe informaţii;
 sunt ideale pentru compararea mai multor opţiuni;
 diagramele /graficele – obiecte folosite pentru reprezentarea circulară, sub
formă de coloane,
 bare etc. a datelor numerice;
 imagini grafice – obiecte alese din colecţia de imagini artistice (clip-art) ale
pachetului Office
 XP/2003 sau din alte surse;
 clipuri multimedia şi diagrame de organizare.
Slide-urile pot avea diferite design-uri. Alegerea se realizează din fereastra
Slide Design, activată din panoul de activităţi, din meniul Format sau din bara
Formatting. În panoul Slide Design pot fi activate trei opţiuni:
 Design Templates - pentru selectarea unui şablon de desen (design) din câteva
zeci disponibile; şablonul ales se poate aplica slide-ului curent sau tuturor slide-
urilor din prezentare;
 Color Schemes – pentru a stabili culorile ce vor fi aplicate fundalului, titlurilor,
listelor etc. Din slide-ul curent sau toate slide-urilor prezentării. Sunt
disponibile 12 scheme predefinite, dar cu Edit Color Schemes se poate stabili o
diversitate foarte mare de combinaţii de culori;
Orice model de design cuprinde schema de culori pentru obiectele încorporate şi
culoarea de fundal. Fundalul, la rândul lui, poate conţine un efect de umbrire, un
şablon, o textură, o imagine sau un obiect grafic. Pentru a modifica fundalul se
foloseşte opţiunea Background din meniul Format care deschide fereastra cu acelaşi
nume.
Opţiunea Automatic realizează colorarea fundalului cu culoarea de umplere
prestabilită. Modificarea acesteia se poate realiza prin:
 alegerea unei culori din lista celor afişate;
 selectarea opţiunii More Colors care deschide aplicaţia Color Picker;
 selectarea opţiunii Fill Effects care deschide fereastra cu acelaşi nume
(figura 9).
În această fereastră culorile sunt grupate în patru cadre de pagină: Gradient
(degrade), Texture (textură), Pattern (şablon) şi Picture (imagine). Din pagina Picture
folosind butonul de comandă Select Picture se poate selecta o imagine care va
constitui fundalul diapozitivului. Power Point recunoaşte o mare diversitate de
formate grafice (.emf, wmf, jpg, jpeg etc.).
 Animation Schemes – pentru stabilirea elementelor de animaţie – modalităţile
în care sunt afişate obiectele slide-urilor. Panoul Slide Design pentru Animation
48
 Schemes dispune de butoanele Play şi Slide Show şi de caseta de validare
AutoPreview care au rolul de a previzualiza, pentru slide-ul curent, animaţia
aleasă (figura 10). Faţă de versiunile anterioare Power Point, în XP /2003 s-a
îmbogăţit mult gama efectelor de animaţie. Implicit, efectul stabilit se aplică
doar slide-ului curent. Pentru întreaga prezentarea se activează butonul Apply to
All Slide.
Notă: Opţiunile din panoul Slide Design pot fi selectate şi din meniurile
programului (ex. Animation Schemes din meniul Slide Show).

3 Aplicarea tranziţiilor

Tranziţia este un efect special care asigură apariţia sau dispariţia unui slide pe
sau de pe ecran (trecerea de la un slide la altul) în mod gradat, prin descompunere în
poziţia sa curentă, trecând prin fundalul diapozitivului anterior etc. Dacă o prezentare
nu este prevăzută cu elemente de tranziţie, fiecare diapozitiv apare în continuarea
celui precedent.
Efectele de tranziţie se aleg din panoul Slide Transition, care este afişat după
activarea opţiunii Slide Transitions, din meniul Slide Show (în modul de vizualizare
Normal View), sau cu butonul Trasition, din bara de instrumente Slide Sorter (în
modul de vizualizare Slide Sorter).
Principalele efecte sunt:
 Blinds Horizontal | Vertical (jaluzele) – imaginea se descoperă treptat
asemănător tragerii jaluzelelor;
 Box In | Out (casetă) – imaginea sub forma unui pătrat se măreşte sau se
micşorează în centrul diapozitivului;
 Checkerboard Across | Down (tablă de şah) – conţinutul unui nou diapozitiv
este scos în relief prin mici pătrate care dispar spre margini sau spre partea de
jos a imaginii;
 Cover Up | Down | Right | Left-Down (acoperire)- diapozitivul trece pe ecran de
sus, de jos, din laterale sau din colţuri, acoperind diapozitivul anterior;
 Cut (decupare) – trecere bruscă de la un diapozitiv la altul;
 Disolve (dizolvare) – noul diapozitiv este format din mici puncte care acoperă
imaginea anterioară;
 Fade Through Black (apariţie din întuneric) – noul diapozitiv apare dintr-un
ecran negru;
 Random Bars Horizontal | Vertical (bare aleatoare) – noul diapozitiv se
construieşte treptat din linii orizontale sau verticale, subţiri şi groase;
 Split (separare) – diapozitivul apare asemănător tragerii unei cortine;
 Strips (dungi) – noul diapozitiv se afişează acoperindu-l pe cel vechi pe una
dintre diagonale cu
 linie zimţată;
 Uncover (descoperire) – şterge treptat elementele de pe ecran în oricare din cele
opt direcţii
49
  posibile, timp în care noul dispozitiv se afişează automat;
 Wipe (curăţire)- afişează lent noul dispozitiv;
 Random Transition (tranziţii aleatoare)- afişează prezentarea cu efecte de
tranziţie diferite;
 No Transition (fără tranziţii) – prezentarea este fără efecte de tranziţii.
Fiecare tip de efect de tranziţie are o viteză prestabilită care poate fi modificată
prin opţiunile Slow, Medium sau Fast din lista Speed.
Trecerea la diapozitivul următor se poate realiza prin acţionarea mouse-ului (dacă
se activează caseta On mouse click), sau în mod automat, după un anumit număr de
secunde, minute sau ore, stabilite în zona Automatically after. Efectelor de tranziţie le
pot fi asociate şi anumite sunete selectate din lista Sounds. Power Point recunoaşte
fişierele de tip .wav, deci sunete de tip undă care implicit se regăsesc în folderul
Media din Windows.
Opţiunile alese se aplică tuturor diapozitivelor, dacă se foloseşte butonul de
comandă Apply to All, sau numai diapozitivului curent, dacă se acţionează butonul de
comandă Apply.
Butoanele Play şi Slide Show precum şi caseta de validare AutoPreview au acelaşi
rol ca şi în cazul efectelor de animaţie.

4 Adăugarea obiectelor

Obiectele dintr-un diapozitiv pot lua diferite forme: texte, imagini clip art,
tabele, sunete, clip-uri video etc.
Imaginile clip art pot fi utilizate într-o prezentare pentru a o face mai atractivă.
Pentru a activa galeria de clip art se foloseşte comanda Picture - Clip Art din meniul
Insert. Comanda oferă aceleaşi facilităţi ca şi cea din Word. La selectarea unui obiect
clip art sistemul activează automat bara de instrumente Picture în care apare butonul
Recolor Picture (recolorarea imagini) disponibil numai în Power Point. Fereastra
asociată acestui buton permite modificarea culorilor imaginii inserate în diapozitiv.
În categoria obiectelor ce pot fi incluse în diapozitive intră şi tabelele şi diagramele.
Cât priveşte tabelele acestea pot fi preluate din Word sau pot fi create în Power
Point, fie folosind comanda Table din meniul Insert care deschide fereastra, fie
selectând o structură de diapozitiv de tip Table în fereastra New Slide.
Sub Power Point tabelele pot avea cel mult 25 de coloane şi 25 de linii, dar este
necesară limitarea la 3 coloane şi 4 rânduri pentru a fi asigurată claritatea lor în cadrul
diapozitivelor.
Ulterior, tabelul poate fi redimensionat folosind butoanele de manevrare sau
poate fi repoziţionat prin tragerea cu mouse-ul într-o altă locaţie.

5 Efecte speciale pentru formatarea textului

Power Point oferă efecte speciale prin care se pot scoate în evidenţă texte sau
imagini grafice. Câteva dintre aceste efecte sunt realizate cu ajutorul butoanelor:

50
  Increase Font Size – măreşte, la fiecare acţionare, textul selectat sau întreaga
casetă de text, până când se atinge dimensiunea dorită;
 Decrease Font Size – reduce, la fiecare acţionare, dimensiunea literelor din text,
până se ajunge la mărimea dorită;
 Shadow – realizează umbre proiectate (drop shadows) pentru a scoate în
evidenţă literele;
 Move up şi Move Down - asigură trecerea la un slide la altul în panoul Outline,
din modul de vizualizare Normal View.

6 Salvarea prezentărilor

Pentru salvarea unei prezentări se folosesc comenzile specifice din meniul File
sau din bara de instrumente Standard, după aceleaşi reguli ca şi în cazul celorlalte
componente Office. Extensia implicită a fişierelor ce conţin prezentări Power Point
este .ppt. În plus, cu ajutorul utilitarului de vizualizare Power Point Viewer este
posibilă vizualizarea unei prezentări pe un calculator pe care nu este încărcat Power
Point. Aceasta presupune „împachetarea” utilitarului de vizualizare şi a prezentării
într-un ansamblu simplu comprimat, folosind opţiunea Pack and Go din meniul File.
Această opţiune lansează aplicaţia Wizard Pack and Go care oferă asistenţa
pentru realizarea acestei operaţii. Ulterior pentru a putea activa prezentarea, este
necesară operaţia de „despachetare” realizată cu ajutorul fişierului pngsetup.exe.

7 Alte facilităţi de prezentare

Ascunderea diapozitivelor
Într-o prezentare anumite diapozitive pot fi ignorate prin ascunderea lor.
Operaţiunea se realizează fie din meniul Slide Show cu opţiunea Hide Slide, fie cu
butonul Hide Slide din bara de instrumente Slide Sorter. Diapozitivul ascuns va avea
numărul de ordine afişat într-o casetă barată.
Anularea ascunderii se realizează în acelaşi mod ca şi ascunderea. Ascunderea
şi anularea ascunderii poate fi realizată şi cu ajutorul opţiunii Hide Slide din meniul
rapid.
Adăugarea de legături
În prezentările Power Point pot fi folosite şi hiperlegăturile. Acestea pot fi
create cu ajutorul opţiunii Hyperlink din meniul Insert sau din meniul rapid.
Hiperlegăturile sunt „puncte” (cuvinte,imagini etc.) care asigură legătura şi activarea
altor documente (alte diapozitive, fişiere utilizator,site-uri Web etc.).
Publicarea în World Wide Web
Power Point oferă posibilitatea transmiterii prezentării unui număr foarte mare
de „cititori” prin salvarea diapozitivelor în format HTML şi apoi împachetarea lor
pentru copierea pe un site Web. Pentru aceasta se foloseşte din meniul File opţiunea
Save as Web Page.

51