Dezvoltare,

învAtare şI
educatie
la
vârstele mici

Educatia timpurie
DE CE ?

 Lumea în care trăim este tot mai

complexă. Avem nevoie de tot mai multă
informaţie şi construim tot mai multe
punţi pentru a comunica unii cu alţii.
 Devine tot mai evident că modul în care
începe viaţa fiinţa umană este hotărâtor
pentru evoluţia să socială şi individuală.
 Cele mai importante descoperiri ale
ştiinţelor sociale, educatorilor şi ale
disciplinelor bio-psiho- sociale încearcă să
identifice factorii care dau un start cât
mai adecvat în viaţă fiinţei umane.
1. Educaţia timpurie ca
domeniu multiplu şi nou de
studiu şi acţiune.
Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare(ECCD)

 Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare

constituie un concept şi o orientare actuală care
încearcă să dea răspunsuri la neliniştile şi
descoperirile referitoare la noile generaţii. (Early
Childdhood Care for Development, ECCD).
 Este vorba în acelaşi timp, de o disciplină nouă de
studiu care combină elemente din mai multe câmpuri
de cunoaştere şi acţiune şi care include: stimularea
copilului mic, sănătatea, nutriţia, educaţia timpurie,
dezvoltarea comunităţii, dezvoltarea femeii,
psihologie, sociologie, antropologie, dezvoltarea
copilului, şi chiar economie.
Educaţie şi îngrijire
timpurie pentru dezvoltare
 La nivel internaţional se acordă tot mai multă
importanţă problematici care ţine de recunoaşterea
faptului că în construcţia vieţii copilului mic,
dezvoltarea intelectuală, emoţională şi fizică,
socializarea şi achiziţiile culturale TOATE
INTERACŢIONEAZĂ.
 Tocmai pentru că lumea copilului mic este
adevăratul capital al viitorului, ECCD este
recunoscută în toată lumea ca un element esenţial al
educaţiei permanente şi în strategiile de susţinere a
dezvoltării umane şi sociale.
 Mai mult, s-a demonstrat prin studii de cost-
eficienţă faptul că beneficiile economice şi sociale
ale ECCD acţionează asupra individului şi a societăţii
ca un întreg care depăşeşte costurile.
Educaţia timpurie, (care cuprinde
şi îngrijirea), componente
educationale

 Educaţia prenatală a familiei;

 Educaţia copilului mic (0-1 an);
 Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general;
 Educaţia copilului între 1-3 ani;
 Educaţia preşcolară sau preprimară;
 Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor;
 Educaţia comunităţii;
 Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia;
 Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie;
 Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţllor instrumentale şi
intervenţia timpurie;
 Educaţia ed.pentru comunicare şi stimularea dezvoltarii, limbaj şi
expresie;
 Educaţia prosociala şi educaţia pentru participare şi construcţia
indentităţii.
ET = Abordare multisectorială,
holistică şi pluridisciplinară

La copilul mic nu putem separa

Educaţie

Protecţie

Sănătate
2. Educaţia timpurie în
cadrul educaţiei pentru toţi
 Organizaţiile internaţionale construiesc azi politici care
se referă la o mişcare globală în favoarea copiilor şi
copilăriei.
 Este vorba de a orienta politicile şi practicile
educaţionale în aşa fel încât să se schimbe direcţia şi
filosofia, adică viziunea cu privire la valoarea şi la
importanţa vârstei mici şi a investiţiilor pentru aceasta.
Pentru o alta viziune !
Educaţia timpurie este astfel o
componentă importantă a
educaţiei pentru toţi
 Identifică startul dezvoltării individuale;
 Construieşte premizele socializării şi participării sociale;
 Egalizează şansele la dezvoltare, participare şi integrare;
 Responsabilizează educatorii, familia, comunitatea şi
socieatatea;
 Propune şi proiectează parteneriate educaţionale având în
centru grija pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui
copil;
 Schimbă modul de abordare a vârstelor mici atât în teorie
cât şi în practică;
 Oferă o perspectivă pozitivă, umanistă, holistică asupra
educaţiei, vârstelor copilării mici, activităţii de joc şi
învăţare;
 Schimbă curriculum, îl flexibilizează pentru toţi copiii;
 Vede grădiniţa ca o instituţie a dezvoltării, eliminând
viziunea sancţionatoare şi etichetarea.
Premisa în Ed.Pt.Toţi

 Premisa de bază de la care porneşte educaţia

timpurie ca parte a educaţiei pentru toţi este că:
investiţia în vârstele mici-timpurii ale copilului
promovează o dezvoltare optimală tuturor copiilor.
 Dezvoltarea optimală este un concept care se referă
la abilităţile copilului de a achiziţiona deprinderi şi
comportamente relevante din perspectiva individuală
şi culturală şi care îi permit copilului să:

 să funcţioneze în mod efectiv în contextul

curent,
 să se adapteze cu succes când contextul se
schimbă;
 să înţeleagă schimbarea.
ET = Sprijin pentru toţi copiii

 Parte componentă a familei sale, a

comunităţii şi a valorilor culturale ale
acestora copilul mic, de la 0 la 8 ani ( aşa
cum este definit în documentele de lucru ale
organismelor internaţionale) are nevoie să fie
sprijinit în dezvoltarea abilităţilor sale fizice,
mentale, sociale care îi facilitează
supravieţuirea şi realizarea individuală şi
socială de mai târziu.
 Dacă dorim să sprijinim copilul mic în
procesul dezvoltării sale trebuie să înţelegem
multiplele faţete ale dezvoltării sale şi să
definim contextul în care trăieşte.
3. DEFINIŢIA EDUCAŢIEI
TIMPURII
 ET include toate formele de sprijin sau suport
necesare copilului foarte mic pentru a-şi
realiza dreptul la supravieţuire, protecţie şi
pentru a ne îngriji să îi fie asigurată
dezvoltarea de la naştere la 8 ani. (Evans,
Meyer, Ilfeld, 2000, p.3)
 Asigurarea îngrijirii, dezvoltării şi educaţiei
optimale a copilului, prin sprijin direct şi
indirect dat adulţilor, familiilor,
comunităţilor şi întregii societăţi pentru a
percepe copilăria mică ca un stadiu esenţial
în devenirea umană şi socială a indivizilor.
ET ca educaţie indirectă

 lucrul cu părinţii pentru a le întări deprinderile

parentale,
 lucrul cu fraţii şi cu întreaga familie pentru a răspunde
nevoilor specifice de dezvoltare ale copilului mic,
 promovarea serviciilor de îngrijire zilnică şi opţiunile
existente,
 sprijinirea femeilor şi familiilor pentru a putea oferi
suport copiilor şi din punct de vedere economic.
De aici, PROGRAMELE ECCD se adresează proceselor din
comunitate de tipul:
 construirea capacităţilor familiilor şi comunităţilor,
 identificarea şi măsurarea problemelor din comunitate şi
rezolvarea acestora,
 dezvoltarea programelor intersectoriale,
 stimularea mobilizării şi participării sociale.
 De ce 0 la 8 ani ?

 1. În termeni de teorie a învăţării, putem spune că de la

naştere la 8 ani este o perioadă de viaţă în care copilul
învaţă predominant făcând (learning by doing), deşi nu
vom neglija nici faptul că el învaţă şi prin observare şi
ascultare.
 Să facă
 Să observe
 Să asculte
DE la 0 la 8 ani ?

 Vom reţine ca idei cheie, nevoiile copilului de de a găsi

în jurul său :
 obiecte,
 ocazii,
 experimentare,
 mediu sigur şi stimulativ.
De ce 0 la 8 ani ?

 Termenul de copilărie timpurie include în el şi

dezvoltarea pre- natală şi continuă şi în vârsta timpurie
a anilor şcolii primare (6-8 ani) datorită experienţelor
continue ale copilului sau a continuării experienţelor
acestuia.
Etape ale copilăriei timpurii

 Cea mai rapidă perioadă de dezvoltare a creierului

are loc în primii doi ani de viaţă, determinând în mod
semnificativ structurile intelectuale, emoţionale,
fizice-imunologice şi funcţiile sociale. (Mustard 1998,
Carnegie Corporation, 1994, apud. Evans, Meyers,
Ilfeld, E, 2000, p.12).
 Experienţele trăite de copil între 2 şi 5 ani duc la
fundamentarea învăţării viitoare şi a educaţiei
formale şi determină deprinderile de ordin social.
 Experienţele copilului în timpul tranziţiei către
şcoala primară (de la 4 la 6 ani)
 şi apoi în cadrul şcolii (de la 6 la 8 ani) sunt
hotărâtoare dacă ceea ce s-a învăţat înainte de
şcoală este susţinut şi dacă copilului îi merge bine la
şcoală şi mai târziu în viaţă.
Conceptele cheie în ET

Îngrijire,
Nutriţie,
Mediu,
Învăţare,
Dezvoltare,
Sprijin direct şi indirect
Îngrijirea

 Îngrijirea se defineşte ca un proces din care rezultă un

mediu îmbogăţit şi care poate sprijini dezvoltarea
optimală a copilului. Practic, termenul de îngrijire ţine
de cultură. Include tot ceea ce adultul şi alte persoane
semnificative în viaţa copilului sunt capabile să ofere,
Nutriţie

 Nu e vorba doar de hrana copilului ci de modul de

hrănire a acestuia care înseamnă un element
cheie în vederea unei creşteri şi dezvoltări
sănătoase.
 Studiile au demonstrat că un copil bine hrănit,
(adică hrănit consistent şi cu o îngrijire atentă)
este mai rezistent la boli şi învaţă mai bine decât
cel care nu primeşte o asemenea hrănire. În
aceeaşi măsură, un copil neglijat este mai
vulnerabil la îmbolnăviri şi malnutriţie şi devine
mai puţin echipat şi motivat pentru a învăţa.
 Studiile efectuate în ultimii 20 de ani de UNICEF
au demonstrat şi au propus campanii
internaţionale pentru a acoperi nevoia copilului
de calciu, magneziu, iod şi fier.
Mediul cuprinde

 mediu sigur şi sănătos, suportiv şi cu interacţiuni

adecvate, modele potrivite, stimulare, protecţie şi
timp care sunt toate componente ale respectării
drepturilor copilului.
Învăţarea

Pentru dezvoltare este crucială învăţarea

Aceasta este definită ca achiziţii de cunoştinţe,
deprinderi, obişnuinţe şi valori formate prin
experienţă, experimentare, reflecţie, şi sau
studiu
şi instruire. (MYERS,1995, apud Evans, Meyers,
Ilfeld, 2000).
Statutul curent de dezvoltare a
copilului facilitează sau inhibă atât învăţarea
prezentă cât şi cea viitoare. (LEVINGER, 1992,
apud Evans, Meyers, Ilfeld, 2000).
Dezvoltare, învăţare, îngrijire

Astfel învăţarea este o

parte cheie a procesului de
dezvoltare şi rezultatele ei sunt
afectate de calitatea îngrijirii pe
care
o primeşte copilul.
Dezvoltarea

 Dezvoltarea este definită ca un proces de schimbare în

care copilul ajunge să stăpânească tot mai multe şi
complexe niveluri de mişcare, gândire, simţire şi
interacţiune cu semenii şi cu obiectele din mediu
 dezvoltarea sănătoasă, holistică a copilului este un
drept fundamental al fiecăruia.
Sprijin direct şi indirect

 Presiune şi sprijin două laturi ale dezvoltării şi învăţării

 Acţiunile de sprijin presupun stimularea dezvoltării

implicând presiune directă asupra copilului dar şi asupra
celor din jur
4. Educaţia la vârstele mici ca
obiectiv al POLITICILOR
internaţionale
 Pentru a aborda educaţia timpurie este bine să
pornim de la a înţelege diferitele perspective în care
poate fi construită.
 Dacă pornim în perspectiva nevoilor vor apela la
cunoştinţe psihologice şi sociologice asupra
dezvoltării umane.
 Dacă accesăm perspectiva drepturilor vom dezvolta
ideile referitoare la politicile care însoţesc acest nou
domeniu. Nu este suficient să argumentăm nevoia de
educaţie adecvată la vârstele mici: este nevoie ca ea
să fie recunoscută prin drepturile acceptate şi
transformată în acţiune reală prin programe
adecvate. La nivelul acţiunii apare şi calitatea
acestor programe precum şi eficienţa lor.
Perspectiva drepturilor

 Perspectica drepturilor descrie în primul rând

eforturile internaţionale de a stabili direcţii
strategice comune statelor în această direcţie.
 Astfel, una din temele specifice de educaţie
pentru politicile UNESCO şi UNICEF este
dezvoltarea şi protecţia micii copilării. Este
vorba de a încuraja comunităţile de a se preocupa
şi de a oferi condiţii favorabile pentru toţi copiii
mici, spre a le încuraja dezvoltarea.
 Este vorba, cu precădere, de acele situaţii în care
copiii sunt defavorizaţi şi devin vulnerabili în
dezvoltare datorită unor medii sociale marginale
şi-sau exclusive (sărăcie, orfani, HIV SIDA,
minorităţi, fete, etc)
Documentele POLITICILOR
Internaţionale
Documente internaţionale care oglindesc
aceste drepturi sunt:

 Conventia Drepturilor Copilului(1989),

Declaratia Conferintei Mondiale despre
Educatia pentru toti (EFA),(1990),
Summitul Mondial despre Copii,
Declaratia de la Salamanca (1994),
Conventia despre Eliminarea tuturor
Formelor de Discriminare impotriva
Femeilor (CEDAW), şi altele.
Argumentele in sprijinul
investitiei în ET
 Argumentul drepturilor
 Argumentul ştiinţific
 Argumentul economic
 Argumentul echităţii sociale
 Argumentul participării
sociale
 Argumentul eficienţei sociale
Argumentul drepturilor

Copiii au dreptul de a trai şi de a-si dezvolta la maxim

potentialul.
 Totii copiii. fără distinctie de sex, rasa, limba, religie sau de
orice fel, trebuie să aiba sansa de a-si dezvolta intregul
potential.
 Copiii, datorita vulnerabilitatii lor fizice şi mentale, au
nevoie de ingrijire şi atentie speciala.
 Copiii care traiesc in conditii foarte dificile au nevoie de
atentie speciala.
 Parintii şi familiile(oricum ar fi definite)-atat femeile cat şi
barbatii-au responsabilitatea primara pentru cresterea,
dezvoltarea, şi educarea copiilor lor.
 Guvernele ar trebui să stabileasca o politica de mediu care
să permita familiilor şi comunitatilor sa-si indeplineasca
responsabilitatile cresterii şi protejarii copiilor.
Argumentul ştiinţific (1)

 Cercetarea stiintifica stabileste importanta

promovarii dezvoltarii sanatoase in timpul primilor
ani şi demonstreaza ca programele de atentie
integrata in dezvoltarea timpurie ofera o
oportunitate extraordinara de a evita sau modera
problemele de dezvoltare, aducand astfel
beneficii durabile indivizilor şi societatii.
 Dovezi din domeniile psihologiei, nutritiei,
sanatatii, sociologiei, psihologiei, şi educatiei
continua să se acumuleze, indicand ca anii
timpurii sunt cruciali in formarea inteligentei,
personalitatii şi comportamentului social. Copiii se
nasc cu cu abilitati fizice, sociale şi psihologice,
care le permit să comunice, să invete, şi să se
dezvolte. Daca aceste capacitatinu nu sunt
recunoscute şi sustinute, acestea se vor vesteji in
loc să infloreasca.
Argumentul economic

 ET conduce la beneficii economice pentru

societate.
 Exista o literatura stiintifica ampla care leaga
imbunatatarile in scolarizare şi invatare de
angajarea crescuta şi de productivitatea
economica. Dar chiar fara aceste fapte, bunul
simt sugereaza ca o persoana care este bine
dezvoltata fizic, mental, social şi emotional
va fi intr-o pozitie mai buna de a fi angajat şi
de a contribui economic in familie,
comunitate, tara, decat o persoana care nu
si-a dezvoltat aceste capacitati.
Argumentul moral

Copiii sunt viitorul;ei perpetueaza valorile

culturale
 Prin copii, umanitatea isi transmite valorile.
Aceasta transmitere incepe cu copiii mici.
Pentru a pastra valorile morale şi sociale, sau
pentru a le schimba in bine-trebuie să
incepem cu copiii. Valorile, cum ar fi traiul
impreuna in armonie şi apreciand şi protejand
mediul, incep să se evidentieze in anii
prescolari şi pot fi promovate prin programe
de copilarie timpurie.
Argumentul echităţii sociale

Programele de copilarie timpurie promoveaza

echitatea
 Asigurand un ‘’inceput cinstit’’ copiilor, este
posibil să modifici inechitatile socio-economice şi
legate de gen care provoaca probleme. Conditiile
nesanatoase şi stressul asociate cu saracia sunt
insotite de inechitati in dezvoltarea timpurie şi in
invatare. Aceste inechitati ajuta sau mentin sau
amplifica inechitatile sociale şi economice
existente. Intr-un ciclu vicios, copiii din familiile
cu resurse putine adesea cedeaza repede şi
progresiv inaintea colegilor lor mai avantajatiin
dezvoltarea lor mentala şi in pregatirea lor pentru
scoala şi viata, şi acest gol nu se umple.
Argumentul participării
sociale
 Copiii asigura un punct de plecare pentru actiunile
sociale şi politice care pot ajuta in a construi
consensul şi organizarea pentru binele comun.
Desi copiii nu pot vota, politicienii, in special la
nivele locale, incep să aprecieze faptul ca acestia
(copiii) pot asigura un punct de plecare pentru
actiuni politice şi sociale, construirea consensului
şi a solidaritatii in comunitatile in care traiesc
copii. In general, parintii sunt preocupati de un
viitor mai bun pentru copiii lor şi sunt adesea
dispusi să colaboreze şi să se sacrifice pentru a
indeplini acest scop.
 O investitie in programele de copilarie timpurie
poate fi o investitie in crearea unor cetateni mai
educati.
Argumentul eficienţei sociale

Adaugand o componenta ET alte programe sociale devin mai

eficiente
 Succesul unei varietati de programe sociale(de exemplu,
programe de supravietuire accentuand sanatatea şi
nutritia, sau educatia din scoala primara, sau programele
de dezvoltare a femeilor) pot fi ameliorate prin
incorporarea unui element de atentie fata de dezvoltarea
in copilaria timpurie. De exemplu, printre alte strategii,
daca programele de sprijin parental sunt oferite de
sectorul de sanatate in adaugire fata de cu serviciile de
remediere, creste sansele de supravietuire ale copilului; un
accent pe insusi procesul de hranire poate creste
seminificativ valoarea suplimentatiei nutritionale; atentia
fata de ‘‘pregatirea’’ copiilor pentru scoala poate face
programele educationale mai eficiente; şi programele de
ingrijire ale copilului pot creste foarte mult sansele
femeilor de a participa in programe menite să le sprijine
rolul productiv.
5. Nevoile de dezvoltare ale
copiilor
Caracteristicile şi nevoile copiilor mici
 Fiecare copil este o persoana unica cu un
temperament individual, stil de invatare, mediu
familial, şi modelul şi temporizarea cresterii. Pe
masura ce se dezvolta copiii, au nevoie de tipuri
diferite de stimulare şi interactiune pentru a-si
exersa abilitatile de evolutie şi a-si dezvolta unele
noi. Este important să observam ca abilitatile
mentionate sub ‘‘ce fac copiii’’ nu ar trebui
considerate drept universale, in special in termenii
manifestarii lor in actiunea copiilor. De altfel,
abilitatile au nevoie să fie adaptate pentru a reflecta
consideratiile culturale şi sansele disponibile copiilor
pentru a-si dezvolta abilitatile, cunostintele, şi
abilitatile in general asociate cu o varsta data.
UNICITATEA

 TOŢI COPIII au nevoi determinate de

creştere, învăţare, dezvoltare, identitate
afirmare.
 Acestea sunt UNICE, determinate de zestrea
ereditară, de mediul social apropiat,
experienţele timpurii(rutine şi evenimente)
şi contextul socio-cultural de dezvoltare.
 Fiecare copil are anumite nevoi dar acestea
sunt pentru adultul care îl creşte şi
îngrijeşte anumite CERINŢE
De la NEVOI la CERINŢE

 CERINŢE EDUCAŢIONALE

 CERINŢE EDUCAŢIONALE
SPECIALE
6. Stimularea

 Dezvoltarea normală a creierului se produce

datorită stimulării. Dacă aceasta nu se realizează
într-o manieră adecvată, creierul nu se dezvoltă
în parametrii optimali şi nu se pot realiza
competenţele necesare dezvoltării psihologice. La
nivel neuronal conexiunile nervoase rămân
limitate, ramificaţiile neuronale nu se realizează.
Învăţarea şi produsele ei, rămân limitate, sau cel
puţin insuficiente pentru o adaptarea firească.
 Să nu uităm că dezvoltarea creierului este globală
şi că acesta are nevoie de stimulare permanentă
prin căile senzoriale şi prin organizarea tot mai
adecvată a mişcării şi a manualităţii.
Simţurile şi încurajarea
explorării
 Dacă stimularea este cea care dezvoltă creierul, (despre
asta vorbesc toate teoriile moderne), trebuie să ne
intereseze ca prin programele educative aceste
stimulări să ajungă la creier. Căile de intrare în creier
sunt cele cunoscute de simţurile copilului: prin văz,
auz, olfactil, tactil sau kinestezic. De aceea programele
educative pentru vărstele mici se preocupă de
deschiderea căilor de transmitere a stimulărilor.
 A doua direcţie este cea care analizează şi clarifică
răspunsurile date de copil stimulărilor diferite venite de
la mediu şi intrate prin căile senzoriale. Adică limbajul
ca răspuns la limbaj, precum şi abilitarea manuală şi
explorarea obiectelor. Pentru copilul mic este deosebit
de important să descifrăm mecanismele mişcării,
capacitatea de a explora, de a face anumite lucruri, de
a comunica. Prin aceste căi de comunicare şi mişcare,
copilul este stimulat şi asta îl ajută să îşi dezvolte
inteligenţa. Sau ca să fim mai concreţi cu descoperirile
moderne: inteligenţele.
Să nu uităm

 La o simplă stimulare copilul poate găsi o cascadă de

răspunsuri
Mişcarea

 Sesizăm uşor că fiecare copil mişcă mult,

înainte de a învăţa să se deplaseze. Mişcă
mâinile, braţele, se întoarce şi se răsuceşte.
Toate aceste mişcări provoacă maturizarea
creierului şi declanşează mecanismele
necesare mişcărilor tot mai complexe. De
aceea pe măsură ce se dezvoltă copilul
trebuie încurajat să mânuiască obiectele să
mişte şi să se delaseze tot mai organizat în
aşa fel încât folosirea mâinilor să fie tot mai
coordonată.
Pentru părinţi şi educatori

 Pentru educatori este deci de subliniat faptul că trebuie să

încurajăm copilul mic să se mişte, să îşi folosească simţurile,
să dezvolte capacităţile manuale şi pe cele intelectuale.

Asta în fiecare zi.

În esenţă

 STIMULAREA copilui mic presupune încurajarea

acestuia să se mişte, să comunice, să folosească tot
mai mult mâinile şi să îşi dezvolte căile de pătrundere
a informaţiilor spre creier: văzul, auzul, simţul tactil
şi mirosul. STIMULAREA copilului presupune lucru cu
tot corpul şi cu intelectul său, nu numai lucrul cu
intelectul.
7. Tendinţe

Recomandarile UNESCO pentru statele lumii

 UNESCO recomandă guvernelor să formuleze educaţie
timpurie ca o prioritate şi să investească pentru ea.
Măsurile principale sunt:
 să pună la punct politici adecvate;
 să susţină prin legislaţie;
 să integraeze educaţia timpurie ca o componentă a
educaţiei pentru toţi;
 politicile să fie bazate pe date riguroase şi pe probe
clare;
 politicile să fie urmate de practici potrivite precum
şi de servicii de calitate;
 să fie adunate date suficiente şi informaţiic are să
susţină formularea politicilor.
ET este un START BUN

Depinde de noi ca părinţi, ca

cercetători, educatori, profesori, alţi
profesionişti şi ca membrii ai
comunităţilor să influenţăm politicile şi
practicile sociale, pentru a face
din programele de ET

un START BUN în viaţa pentru toţi copiii

O sută de căi
traducere şi adaptare după Loris Malaguzzi

 Separă capul de corp .

 Copilul are o sută de limbaje,  I se spune copilului
 O sută de mâini,  Să gândească fara să-şi folosească mâinile.
 O sută de gânduri,  Să facă lucrurile fără a gândi.
 O sută de moduri de a gândi  Să asculte şi nu să vorbeasca.
 Jocul şi vorbirea.  Să inteleaga fara a se bucura.
 O sută, mereu o sută  I se spune copilului
 De feluri de a asculta  Ca munca şi jocul,
 De a se minuna, de a iubi.  Realitatea şi fantezia,
 O sută de jucării  Ştiinţa şi imaginaţia,
 Pentru a cânta şi a înţelege.  Cerul şi pământul,
 O sută de cuvinte pentru a descoperi,  Raţiunea şi visul
 O sută de cuvinte pentru a inventa,  Sunt lucruri
 O sută de cuvinte pentru a visa.  Care nu merg impreuna.
 Copilul are  Şi atunci cand i se spune copilului ca SUTA nu există,
 O sută de limbaje  Copilul raspunde
 (şi o sută de sute de sute încă).  Nu-i adevărat !
 Dar... i se fură nouazecisi nouă.  Exista ...o sută.
 Şcoala şi cultura
Vă mulţumensc
pentru atenţie