Dezvoltare,

învAtare şI
educatie la
vârstele mici

Educatia
timpurie
prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas Facultatea
de Psihologie si Stiintele Educatiei
Universitatea din Bucuresti
cuprin
1. Educaţia timpurie ca domeniu multiplu
şi nou de studiu şi acţiune.
2. Educaţia timpurie în cadrul
educaţiei pentru toţi.
3. Definiţia educaţiei timpurii
4. Educaţia la vârstele mici ca obiectiv al
politicilor internaţionale
5. Nevoile de dezvoltarea ale copiilor mici
6. Stimularea ca specific al dezvoltării la
vârstele mici
7. Tendinţe
Cuvint cheie

 Educaţie timpurie,  Sprijin,

 Interventie  Stimulare,
timpurie,  Programe,
 Copilăria mică,  Politici de educaţie
 Îngrijire, în copilăria timpurie
 Dezvoltare,
 Dezvoltarea
optimală,
DE CE ?
 Lumea în care trăim este tot mai
complexă. Avem nevoie de tot mai multă
informaţie şi construim tot mai multe punţi
pentru a comunica unii cu alţii.
 Devine tot mai evident că modul în care
începe viaţa fiinţa umană este hotărâtor
pentru evoluţia să socială şi individuală.
 Cele mai importante descoperiri ale ştiinţelor
sociale, educatorilor şi ale disciplinelor bio-
psiho- sociale încearcă să identifice
factorii care dau un start cât mai adecvat
în viaţă fiinţei umane.
1. Educaţia timpurie ca domeniu
multiplu şi nou de studiu şi
acţiune.
Educaţie şi îngrijire tim purie pentru dezvoltare(ECCD)

 Educaţie şi îngrijire tim purie pentru dezvoltare

constituie un concept şi o orientare actuală care
încearcă să dea răspunsuri la neliniştile şi descoperirile
referitoare la noile generaţii. (Early Childdhood Care for
Development, ECCD).
 Este vorba în acelaşi timp, de o disciplină nouă de
studiu care combină elemente din mai multe câmpuri de
cunoaştere şi acţiune şi care include: stimularea copilului
mic, sănătatea, nutriţia, educaţia timpurie, dezvoltarea
comunităţii, dezvoltarea femeii, psihologie, sociologie,
antropologie, dezvoltarea copilului, şi chiar economie.
Educaţie şi îngrijire timpurie
pentru dezvoltare
 La nivel internaţional se acordă tot mai multă
importanţă problematici care ţine de recunoaşterea
faptului că în construcţia vieţii copilului mic, dezvoltarea
intelectuală, em oţională şi fizică, socializarea şi
achiziţiile culturale TOATE INTERACŢIONEAZĂ.
 Tocmai pentru că lumea copilului mic este adevăratul
capital al viitorului, ECCD este recunoscută în toată
lumea ca un element esenţial al educaţiei permanente şi
în strategiile de susţinere a dezvoltării umane şi sociale.
 Mai mult, s-a demonstrat prin studii de cost-
eficienţă faptul că beneficiile economice şi sociale ale
ECCD acţionează asupra individului şi a societăţii ca
un întreg care depăşeşte costurile.
Educaţia timpurie, (care cuprinde
şi îngrijirea), componente
educationale
 Educaţia prenatală a familiei;
 Educaţia copilului mic (0-1 an);
 Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general;
 Educaţia copilului între 1-3 ani;
 Educaţia preşcolară sau preprimară;
 Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor;
 Educaţia comunităţii;
 Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia;
 Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie;
 Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţllor instrumentale
şi intervenţia timpurie;
 Educaţia ed.pentru comunicare şi stimularea dezvoltarii, limbaj şi
expresie;
 Educaţia prosociala şi educaţia pentru participare şi construcţia
indentităţii.
 ET = Abordare multisectoriala,
holistica şi pluridisciplinara

La copilul mic nu putem separa

Educaţie

Protecţie

Sănătate
2. Educaţia timpurie în
cadrul educaţiei pentru toţi
 Organizaţiile internaţionale construiesc
azi politici care se referă la o mişcare
globală în favoarea copiilor şi
copilăriei.
 Este vorba de a orienta politicile şi
practicile educaţionale în aşa fel încât
să se schimbe direcţia şi filosofia, adică
viziunea cu privire la valoarea şi la
importanţa vârstei mici şi a investiţiilor
pentru aceasta.
Pentru o alta viziune !
Educaţia timpurie este astfel o
componentă importantă a
educaţiei pentru toţi
 Identifică startul dezvoltării individuale;
 Construieşte premizele socializării şi participării sociale;
 Egalizează şansele la dezvoltare, participare şi integrare;
 Responsabilizează educatorii, familia, comunitatea şi
socieatatea;
 Propune şi proiectează parteneriate educaţionale având
în centru grija pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui
copil;
 Schimbă modul de abordare a vârstelor mici atât în teorie cât
şi în practică;
 Oferă o perspectivă pozitivă, umanistă, holistică asupra
educaţiei, vârstelor copilării mici, activităţii de joc şi
învăţare;
 Schimbă curriculum, îl flexibilizează pentru toţi copiii;
 Vede grădiniţa ca o instituţie a dezvoltării, eliminând
viziunea sancţionatoare şi etichetarea.
Premisa în Ed.Pt.Toţi
 Prem isa de bază de la care porneşte educaţia
timpurie ca parte a educaţiei pentru toţi este că:
investiţia în vârstele mici-timpurii ale copilului
promovează o dezvoltare optimală tuturor copiilor.
 Dezvoltarea optimală este un concept care se
referă la abilităţile copilului de a achiziţiona deprinderi şi
comportamente relevante din perspectiva individuală şi
culturală şi care îi permit copilului să:

 să funcţioneze în mod efectiv în contextul

curent,
 să se adapteze cu succes când contextul se
schimbă;
 să înţeleagă schimbarea.
ET = Sprijin pentru toţi copiii
 Parte componentă a familei sale, a
comunităţii şi a valorilor culturale ale acestora
copilul mic, de la 0 la 8 ani ( aşa cum este
definit în documentele de lucru ale
organismelor internaţionale) are nevoie să fie
sprijinit în dezvoltarea abilităţilor sale fizice,
mentale, sociale care îi facilitează
supravieţuirea şi realizarea individuală şi
socială de mai târziu.
 Dacă dorim să sprijinim copilul mic în procesul
dezvoltării sale trebuie să înţelegem multiplele
faţete ale dezvoltării sale şi să definim
contextul în care trăieşte.
3. DEFINIŢIA EDUCAŢIEI
TIMPURII
 ET include toate formele de sprijin sau suport
necesare copilului foarte mic pentru a-şi
realiza dreptul la supravieţuire, protecţie şi
pentru a ne îngriji să îi fie asigurată
dezvoltarea de la naştere la 8 ani. (Evans,
Meyer, Ilfeld, 2000, p.3)
 Asigurarea îngrijirii, dezvoltării şi educaţiei
optimale a copilului, prin sprijin direct şi
indirect dat adulţilor, familiilor, comunităţilor şi
întregii societăţi pentru a percepe copilăria
mică ca un stadiu esenţial în devenirea umană
şi socială a indivizilor.
ET ca educaţie indirectă
 lucrul cu părinţii pentru a le întări deprinderile parentale,
 lucrul cu fraţii şi cu întreaga familie pentru a răspunde
nevoilor specifice de dezvoltare ale copilului mic,
 promovarea serviciilor de îngrijire zilnică şi opţiunile
existente,
 sprijinirea femeilor şi familiilor pentru a putea oferi
suport copiilor şi din punct de vedere economic.
De aici, PROGRAMELE ECCD se adresează proceselor din
comunitate de tipul:
 construirea capacităţilor familiilor şi comunităţilor,
 identificarea şi măsurarea problemelor din comunitate şi
rezolvarea acestora,
 dezvoltarea programelor intersectoriale,
 stimularea mobilizării şi participării sociale.
De ce 0 la 8 ani ?
 1. În termeni de teorie a învăţării,
putem spune că de la naştere la 8 ani
este o perioadă de viaţă în care copilul
învaţă predominant făcând (learning by
doing), deşi nu vom neglija nici faptul
că el învaţă şi prin observare şi
ascultare.
 Sa faca
 Sa observe
 Sa asculte
DE la 0 la 8 ani ?

 Vom reţine ca idei cheie, nevoiile

copilului de de a găsi în jurul său
:
 obiecte,
 ocazii,
 experimentare,
 mediu sigur şi stimulativ.
De ce 0 la 8 ani ?

 Termenul de copilărie timpurie include în

el şi dezvoltarea pre- natală şi
continuă şi în vârsta timpurie a anilor
şcolii primare (6-8 ani) datorită
experienţelor continue ale copilului sau
a continuării experienţelor acestuia.
Etape ale copilăriei timpurii
 Cea m ai rapidă perioadă de dezvoltare a creierului
are loc în primii doi ani de viaţă, determinând în mod
semnificativ structurile intelectuale, emoţionale, fizice-
imunologice şi funcţiile sociale. (Mustard 1998,
Carnegie Corporation, 1994, apud. Evans, Meyers,
Ilfeld, E, 2000, p.12).
 Experienţele trăite de copil între 2 şi 5 ani duc la
fundamentarea învăţării viitoare şi a educaţiei formale
şi determină deprinderile de ordin social.
 Experienţele copilului în timpul tranziţiei către
şcoala primară (de la 4 la 6 ani)
 şi apoi în cadrul şcolii (de la 6 la 8 ani) sunt
hotărâtoare dacă ceea ce s-a învăţat înainte de şcoală
este susţinut şi dacă copilului îi merge bine la şcoală şi
mai târziu în viaţă.
Conceptele cheie în ET

Îngrijire,
Nutriţie,
Mediu,
Învăţare,
Dezvoltare,
Sprijin direct şi indirect
Îngrijirea

 Îngrijirea se defineşte ca un proces

din care rezultă un mediu îmbogăţit şi
care poate sprijini dezvoltarea optimală
a copilului. Practic, termenul de
îngrijire ţine de cultură. Include tot ceea
ce adultul şi alte persoane
semnificative în viaţa copilului sunt
capabile să ofere,
Nutriţie
 Nu e vorba doar de hrana copilului ci de modul de
hrănire a acestuia care înseamnă un element cheie în
vederea unei creşteri şi dezvoltări sănătoase. Studiile au
demonstrat că un copil bine hrănit, (adică hrănit
consistent şi cu o îngrijire atentă) este mai rezistent la
boli şi învaţă mai bine decât cel care nu primeşte o
asemenea hrănire. În aceeaşi măsură, un copil neglijat
este mai vulnerabil la îmbolnăviri şi malnutriţie şi devine
mai puţin echipat şi motivat pentru a învăţa. Studiile
efectuate în ultimii 20 de ani de UNICEF au demonstrat şi
au propus campanii internaţionale pentru a acoperi
nevoia copilului de calciu, magneziu, iod şi fier.
Mediul cuprinde

 mediu sigur şi sănătos, suportiv şi cu

interacţiuni adecvate, modele
potrivite, stimulare, protecţie şi timp
care sunt toate componente ale
respectării drepturilor copilului.
Învăţarea
Pentru dezvoltare este crucială învăţarea
Aceasta este definită ca achiziţii de cunoştinţe,
deprinderi, obişnuinţe şi valori formate prin
experienţă, experimentare, reflecţie, şi sau
studiu şi instruire. (MYERS,1995, apud Evans,
Meyers, Ilfeld, 2000). Statutul curent de
dezvoltare a copilului facilitează sau inhibă atât
învăţarea prezentă cât şi cea viitoare.
(LEVINGER, 1992, apud Evans, Meyers, Ilfeld,
2000).
Dezvoltare, învăţare, îngrijire

Astfel învăţarea este o parte cheie a

procesului de dezvoltare şi
rezultatele ei sunt afectate de
calitatea îngrijirii pe care o primeşte
copilul.
Dezvoltarea

 Dezvoltarea este definită ca un

proces de schimbare în care copilul
ajunge să stăpânească tot mai multe şi
complexe niveluri de mişcare, gândire,
simţire şi interacţiune cu semenii şi cu
obiectele din mediu
 dezvoltarea sănătoasă, holistică a
copilului este un drept fundamental al
fiecăruia.
Sprijin direct şi indirect

 Presiune şi sprijin două laturi

ale dezvoltării şi învăţării

 Acţiunile de sprijin presupun

stimularea dezvoltării implicând
presiune directă asupra copilului dar şi
asupra celor din jur
4. Educaţia la vârstele mici ca
obiectiv al POLITICILOR
internaţionale
 Pentru a aborda educaţia timpurie este bine să pornim
de la a înţelege diferitele perspective în care poate fi
construită.
 Dacă pornim în perspectiva nevoilor vor apela la
cunoştinţe psihologice şi sociologice asupra
dezvoltării umane.
 Dacă accesăm perspectiva drepturilor vom
dezvolta ideile referitoare la politicile care însoţesc
acest nou domeniu. Nu este suficient să argumentăm
nevoia de educaţie adecvată la vârstele mici: este
nevoie ca ea să fie recunoscută prin drepturile
acceptate şi transformată în acţiune reală prin
programe adecvate. La nivelul acţiunii apare şi calitatea
acestor programe precum şi eficienţa lor.
Perspectiva drepturilor
 Perspectica drepturilor descrie în primul rând
eforturile internaţionale de a stabili direcţii strategice
comune statelor în această direcţie.
 Astfel, una din temele specifice de educaţie
pentru politicile UNESCO şi UNICEF este
dezvoltarea şi protecţia m icii copilării. Este
vorba de a încuraja comunităţile de a se preocupa
şi de a oferi condiţii favorabile pentru toţi copiii
mici, spre a le încuraja dezvoltarea.
 Este vorba, cu precădere, de acele situaţii în care
copiii sunt defavorizaţi şi devin vulnerabili în
dezvoltare datorită unor medii sociale marginale şi-sau
exclusive (sărăcie, orfani, HIV SIDA, minorităţi, fete,
etc)
Documentele POLITICILOR
Internaţionale
Documente internaţionale care oglindesc
aceste drepturi sunt:

 Conventia Drepturilor Copilului(1989),

Declaratia Conferintei Mondiale despre
Educatia pentru toti (EFA),(1990), Summitul
Mondial despre Copii, Declaratia de la
Salamanca (1994), Conventia despre
Eliminarea tuturor Formelor de
Discriminare impotriva Femeilor (CEDAW),
şi altele.
Argumentele in sprijinul
investitiei în ET
Argumentul drepturilor
Argumentul ştiinţific
Argumentul economic
Argumentul echităţii sociale
Argumentul participării
sociale
Argumentul eficienţei sociale
Argumentul drepturilor

Co p i i i au d rep tu l d e a trai şi d e a -si

dezvolta la maxim potentialul.
 Totii copiii. fără distinctie de sex, rasa, limba, religie sau
de orice fel, trebuie să aiba sansa de a-si dezvolta intregul
potential.
 Copiii, datorita vulnerabilitatii lor fizice şi mentale,
au nevoie de ingrijire şi atentie speciala.
 Copiii care traiesc in conditii foarte dificile au nevoie
de atentie speciala.
 Parintii şi familiile(oricum ar fi definite)-atat femeile cat
şi barbatii-au responsabilitatea primara pentru cresterea,
dezvoltarea, şi educarea copiilor lor.
 Guvernele ar trebui să stabileasca o politica de mediu care
să permita familiilor şi comunitatilor sa-si indeplineasca
responsabilitatile cresterii şi protejarii copiilor.
Argumentul ştiinţific (1)
 Cercetarea stiintifica stabileste importanta promovarii
dezvoltarii sanatoase in timpul primilor ani şi
demonstreaza ca programele de atentie integrata in
dezvoltarea timpurie ofera o oportunitate extraordinara de
a evita sau modera problemele de dezvoltare, aducand
astfel beneficii durabile indivizilor şi societatii.
 Dovezi din domeniile psihologiei, nutritiei, sanatatii,
sociologiei, psihologiei, şi educatiei continua să se
acumuleze, indicand ca anii timpurii sunt cruciali in
formarea inteligentei, personalitatii şi comportamentului
social. Copiii se nasc cu cu abilitati fizice, sociale şi
psihologice, care le permit să comunice, să invete, şi să
se dezvolte. Daca aceste capacitatinu nu sunt
recunoscute şi sustinute, acestea se vor vesteji in loc
să infloreasca.
Argumentul economic
 ET conduce l a benefi ci i economi ce pentru
s oc i e t a t e .
 Exista o literatura stiintifica ampla care leaga
imbunatatarile in scolarizare şi invatare de
angajarea crescuta şi de productivitatea
economica. Dar chiar fara aceste fapte, bunul
simt sugereaza ca o persoana care este bine
dezvoltata fizic, mental, social şi emotional va
fi intr-o pozitie mai buna de a fi angajat şi de a
contribui economic in familie, comunitate, tara,
decat o persoana care nu si-a dezvoltat aceste
capacitati.
Argumentul moral

Copii i sunt vii torul ;ei perpetueaza

val oril e cul tural e
 Prin copii, umanitatea isi transmite valorile.
Aceasta transmitere incepe cu copiii mici.
Pentru a pastra valorile morale şi sociale, sau
pentru a le schimba in bine-trebuie să incepem
cu copiii. Valorile, cum ar fi traiul impreuna in
armonie şi apreciand şi protejand mediul,
incep să se evidentieze in anii prescolari şi pot
fi promovate prin programe de copilarie
timpurie.
Argumentul echităţii sociale
Program ele de copilarie tim purie prom oveaza echitatea
 Asigurand un ‘’inceput cinstit’’ copiilor, este posibil să
modifici inechitatile socio-economice şi legate de gen
care provoaca probleme. Conditiile nesanatoase şi
stressul asociate cu saracia sunt insotite de inechitati in
dezvoltarea timpurie şi in invatare. Aceste inechitati ajuta
sau mentin sau amplifica inechitatile sociale şi
economice existente. Intr-un ciclu vicios, copiii din
familiile cu resurse putine adesea cedeaza repede şi
progresiv inaintea colegilor lor mai avantajatiin
dezvoltarea lor mentala şi in pregatirea lor pentru scoala
şi viata, şi acest gol nu se umple.
Argumentul participării sociale
 Copiii asigura un punct de plecare pentru actiunile
sociale şi politice care pot ajuta in a construi consensul
şi organizarea pentru binele comun. Desi copiii nu pot
vota, politicienii, in special la nivele locale, incep să
aprecieze
faptul ca acestia (copiii) pot asigura un punct de plecare
pentru actiuni politice şi sociale, construirea
consensului şi a solidaritatii in comunitatile in care
traiesc copii. In general, parintii sunt preocupati de un
viitor mai bun pentru copiii lor şi sunt adesea dispusi să
colaboreze şi să se sacrifice pentru a indeplini acest
scop.
 O investitie in programele de copilarie timpurie poate
fi o investitie in crearea unor cetateni mai educati.
Argumentul eficienţei sociale
Adaugand o componenta ET alte programe sociale devin
mai eficiente
 Succesul unei varietati de programe sociale(de exemplu,
programe de supravietuire accentuand sanatatea şi nutritia,
sau educatia din scoala primara, sau programele de dezvoltare
a femeilor) pot fi ameliorate prin incorporarea unui element de
atentie fata de dezvoltarea in copilaria timpurie. De exemplu,
printre alte strategii, daca programele de sprijin parental sunt
oferite de sectorul de sanatate in adaugire fata de cu serviciile
de remediere, creste sansele de supravietuire ale copilului; un
accent pe insusi procesul de hranire poate creste seminificativ
valoarea suplimentatiei nutritionale; atentia fata de ‘‘pregatirea’’
copiilor pentru scoala poate face programele educationale mai
eficiente; şi programele de ingrijire ale copilului pot creste
foarte mult sansele femeilor de a participa in programe menite
să le sprijine rolul productiv.
5. Nevoile de dezvoltare ale
copiilor
C ar acter istici le şi n evo i l e co p i i lo r m ici
 Fiecare copil este o persoana unica cu un
temperament individual, stil de invatare, mediu familial, şi
modelul şi temporizarea cresterii. Pe masura ce se
dezvolta copiii, au nevoie de tipuri diferite de stimulare şi
interactiune pentru a-si exersa abilitatile de evolutie şi a-
si dezvolta unele noi. Este important să observam ca
abilitatile mentionate sub ‘‘ce fac copiii’’ nu ar trebui
considerate drept universale, in special in termenii
manifestarii lor in actiunea copiilor. De altfel, abilitatile au
nevoie să fie adaptate pentru a reflecta consideratiile
culturale şi sansele disponibile copiilor pentru a-si
dezvolta abilitatile, cunostintele, şi abilitatile in general
asociate cu o varsta data.
UNICITATEA

 TOŢI COPIII au nevoi determinate de

creştere, învăţare, dezvoltare,
identitate afirmare.
 Acestea sunt UNICE, determinate de zestrea
ereditară, de mediul social apropiat,
experienţele timpurii(rutine şi evenimente)
şi contextul socio-cultural de dezvoltare.
 Fiecare copil are anumite nevoi dar acestea
sunt pentru adultul care îl creşte şi
îngrijeşte anumite CERINŢE
De la NEVOI la CERINŢE

 CERINŢE EDUCAŢIONALE

 CERINŢE EDUCAŢIONALE
SPECIALE
6. Stimularea
 Dezvoltarea normală a creierului se produce datorită
stim ulării. Dacă aceasta nu se realizează într-o
manieră adecvată, creierul nu se dezvoltă în parametrii
optimali şi nu se pot realiza competenţele necesare
dezvoltării psihologice. La nivel neuronal conexiunile
nervoase rămân limitate, ramificaţiile neuronale nu se
realizează. Învăţarea şi produsele ei, rămân limitate, sau
cel puţin insuficiente pentru o adaptarea firească.
 Să nu uităm că dezvoltarea creierului este globală şi
că acesta are nevoie de stimulare permanentă prin căile
senzoriale şi prin organizarea tot mai adecvată a
mişcării şi a manualităţii.
Simţurile şi încurajarea
explorării
 Dacă stimularea este cea care dezvoltă creierul, (despre asta
vorbesc toate teoriile moderne), trebuie să ne intereseze ca
prin programele educative aceste stimulări să ajungă la creier.
Căile de intrare în creier sunt cele cunoscute de simţurile
copilului: prin văz, auz, olfactil, tactil sau kinestezic. De aceea
programele educative pentru vărstele mici se preocupă
de deschiderea căilor de transmitere a stimulărilor.
 A doua direcţie este cea care analizează şi clarifică
răspunsurile date de copil stimulărilor diferite venite de la
mediu şi intrate prin căile senzoriale. Adică limbajul ca răspuns
la limbaj, precum şi abilitarea manuală şi explorarea obiectelor.
Pentru copilul mic este deosebit de important să descifrăm
mecanismele mişcării, capacitatea de a explora, de a face
anumite lucruri, de a comunica. Prin aceste căi de comunicare
şi mişcare, copilul este stimulat şi asta îl ajută să îşi dezvolte
inteligenţa. Sau ca să fim mai concreţi cu descoperirile
moderne: inteligenţele.
Să nu uităm

 La o simplă stimulare copilul poate găsi

o cascadă de răspunsuri
Mişcarea

 Sesizăm uşor că fiecare copil mişcă mult,

înainte de a învăţa să se deplaseze. Mişcă
mâinile, braţele, se întoarce şi se
răsuceşte. Toate aceste mişcări provoacă
maturizarea creierului şi declanşează
mecanismele necesare mişcărilor tot mai
complexe. De
aceea pe măsură ce se dezvoltă copilul
trebuie încurajat să mânuiască obiectele să
mişte şi să se delaseze tot mai organizat în
aşa fel încât folosirea mâinilor să fie tot mai
coordonată.
Pentru părinţi şi

 Pentru educatori este deci de subliniat

faptul că trebuie să încurajăm copilul
mic să se mişte, să îşi folosească
simţurile, să dezvolte capacităţile
manuale şi pe cele intelectuale.

Asta în fiecare zi.

În

 STIMULAREA copilui mic presupune

încurajarea acestuia să se mişte, să
comunice, să folosească tot mai mult
mâinile şi să îşi dezvolte căile de
pătrundere a informaţiilor spre creier:
văzul, auzul, simţul tactil şi mirosul.
STIMULAREA copilului presupune
lucru cu tot corpul şi cu intelectul
său, nu numai lucrul cu intelectul.
7.
Recomandarile UNESCO pentru statele lumii
 UNESCO recomandă guvernelor să formuleze
educaţie timpurie ca o prioritate şi să investească
pentru ea. Măsurile principale sunt:
 să pună la punct politici adecvate;
 să susţină prin legislaţie;
 să integraeze educaţia timpurie ca o
componentă a educaţiei pentru toţi;
 politicile să fie bazate pe date riguroase şi pe probe clare;
 politicile să fie urmate de practici potrivite precum şi de
servicii de calitate;
 să fie adunate date suficiente şi informaţiic are să susţină
formularea politicilor.
ET este un START BUN

Depinde de noi ca părinţi, ca

cercetători, educatori, profesori, alţi
profesionişti şi ca membrii ai
comunităţilor să influenţăm politicile şi
practicile sociale, pentru a face
din programele de ET

un START BUN în viaţa pentru toţi copiii

 O sută de căi
traducere şi adaptare după Loris Malaguzzi

 Copilul are o sută de  Separă capul de corp .

limbaje,  I se spune copilului
 O sută de mâini,  Să gândească fara să-şi
 O sută de gânduri, folosească mâinile.
 O sută de moduri de a gândi  Să facă lucrurile fără a gândi.
 Jocul şi vorbirea.  Să asculte şi nu să vorbeasca.
 O sută, mereu o sută  Să inteleaga fara a se bucura.
 De feluri de a asculta  I se spune copilului
 De a se minuna, de a iubi.
 O sută de jucării  Ca munca şi jocul,
 Pentru a cânta şi a înţelege.  Realitatea şi fantezia,
 O sută de cuvinte pentru a  Ştiinţa şi imaginaţia,
 O descoperi,
sută de cuvinte pentru a 
 Cerul şi pământul,
Raţiunea şi visul
inventa,  Sunt lucruri
 O sută de cuvinte pentru a  Care nu merg impreuna.
visa.
 Copilul are  Şi atunci cand i se spune
 O sută
 (şi dede
o sută limbaje
sute de sute încă). 
copilului ca SUT A nu există,
Copilul raspunde
 Dar... i se fură nouazecisi  Nu-i adevărat !
nouă.
  Ş c o a la ş i c u ltu r a  E x is ta ...o s u tă .
Vă mulţumensc
pentru atenţie