UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE

EDUCATIEI

EDUCATIE TIMPURIE

1
CONTINUTUL CURSULUI

1. Necesitatea stabilirii Reperelor Fundamentale privind Învăţarea şi Dezvoltarea Timpurie

(RFIDT).
2. Educaţia timpurie – retrospectiva conceptuală
3. Repere teoretice şi practice de sprijin în educaţia copiilor de la naştere la până la vârsta de
3 ani (I)
4. Repere teoretice şi practice de sprijin în educaţia copiilor de vîrstă preşcolară 3-7 ani (II)
5. Domenii de dezvoltare in educatia timpurie
6. Fundamente teoretice şi analiză structurală pentru curriculum antepreşcolar
7. Fundamente teoretice şi analiză structurală pentru curriculum preşcolar
8. Teorii generative pentru metodologii specifice educaţiei timpurii

2
CURSUL 1
NECESITATEA STABILIRII REPERELOR FUNDAMENTALE PRIVIND
ÎNVĂŢAREA ŞI DEZVOLTAREA TIMPURIE (RFIDT).

Obiectivele cursului
Prin curriculumul său cursul îşi propune următoarele obiective:
 Crearea unui cadru formal riguros fundamentat ştiinţific şi deopotrivă cu înaltă relevanţă
aplicativă în care să se formeze viitorii specialişti în proiectarea, organizarea şi
conducerea activităţilor didactice la nivelul vârstelor timpurii;
 Inţelegerea necesităţii abordării învăţării din perspectiva jocului, activitate fundamentală
în copilărie, modalitate specifică de cunoaştere la această vârstă;
 Dezvoltarea şi diversificarea competenţelor necesare desfăşurării activităţilor educative în
diferite domenii ale dezvoltării copilului – fizică, sănătate şi igienă personală, socio –
emoţională, limbaj, comunicare şi cognitiv precum şi pentru formarea şi dezvoltarea
capacităţilor şi atitudinilor faţă de învăţare.
 Dezvoltarea unei viziuni inter şi transdisciplinare a învăţării la vârstele timpurii în
concordanţă cu Curriculum Naţional pentru vârstele timpurii.
 
Educatia timpurie , ca prima treapta de pregatire pentru educatia formala, se ocupa de
formarea copilului de la nastere pana la intrarea in sistemul de invatamant obligatoriu si tine cont
de caracteristicile dezvoltarii fiecarui copil. Educatia timpurie porneste de la ideea ca varstele
mici constituie baza dezvoltarii personalitatii si ca, pentru reusita educationala a copilului,
familia, institutiile educationale si comunitatea sunt raspunzatoare de realizarea obiectivelor
educationale.

Educatia timpurie are ca referinte principii si valori : 

 Fiecare copil este unic, cu nevoile lui specifice si particulare. Nevoile copilului sunt
cerintele importante pentru educatie , sunt diferite de la un copil la altul si de la o
perioada la alta, deci abordarea lui nu poate fi generala, ci specifica fiecarui copil in
parte; 
 Educatia este continua , ea incepe in primele momente ale vietii si dureaza cat aceasta;

3
  Fiecare act de ingrijire este un demers educativ, iar interactiunea activa cu adultul este
definitorie;
 Dezvoltarea copilului
In dezvoltarea copiilor mici, dragostea
este si atentia sunt primordiale. dependenta de
ocaziile pe care i le ofera rutina
zilnica, interactiunea cu
ceilalti, organizarea mediului si activitatilor de invatare;
 Invatarea copilului mic se realizeaza prin exploatari si experiente in situatii de joc; 
 Dreptul la sanse egale presupune accesul la servicii de calitate, iar universalitatea
accesului la serviciile de educatie timpurie trebuie garantate de politicile nationale.

Parintii sunt primii si cei mai importanti educatori si au o influenta covarsitoare asupra
dezvoltarii copiilor lor. Parteneriatul intre educatori si parinti este benefic pentru dezvoltarea
sanatoasa a copilului. Adultii sunt cei mai importanti profesori din viata copilului, la sugari si la
copiii mici. In acest interval, toti adultii, in special parintii si educatoarele influenteaza viata
copiilor. 
Copiii mici sunt capabili de acte de invatare complexe si variate. Invatarea la copiii mici
se realizeaza holistic pentru ca implica toate celelalte domenii de dezvoltare a copilului: fizic,
emotional, social si intelectual. Aceste domenii de dezvoltare se modifica rapid si uneori se
suprapun pe masura ce copilul creste. Pentru educatoare aceasta inseamna ca o activitate poate sa
serveasca mai multor arii de dezvoltare. 
Copilul intre 2 si 3 ani exploateaza totul, se misca repede si constant, incepe sa isi
stabileasca sentimentele, corpul invata sa fie independent, vrea sa invete sa se joace cu cei de o
varsta cu el, dar are nevoie de mult sprijin din partea adultului ca sa faca acest lucru. Copilul se
naste pregatit sa invete, invata interactionand cu lumea si utilizand toate simturile. Toti copiii au

4
un impuls innascut de a cunoaste, toate achizitiile copilului din primii ani de viata dau in grad de
autonomie si independenta.
Piaget afirma "jocul este acel mecanism de asimilare -acomodare prin care copilul isi
incorporeaza lumea (o face a lui) , dar se si integreaza acestei lumi". Jocul reprezinta atat un
rezultat, cat si o conditie a dezvoltarii . Data fiind importanta jocului pentru dezvoltarea
copilului, adultul foloseste jocul pentru a-l forma pe copil. La aceasta varsta, copilul prin joc
invata cu atat mai mult cu cat sarcinile de joc sunt gandite intr-o structura unitara si cu cat
incercam sa solicitam prin aceste sarcini de joc mai mult copilul.
Invatarea este un fenomen pe care il regasim atat in lumea umana, cat si in lumea
animala, a invata reprezinta modificarea constanta, stabila a posibilitatilor de a reactiona in
raport cu diferite conditii ale mediului, diferite solicitari.
Fiecare moment trait de copil este o ocazie de a invata ceva: ritualul primirii zilnice,
masa,  jocul liber sau dirijat, toate acestea il pot pune pe copil in fata unor situatii noi, din toate
isi poate imbogatii bagajul de trairi si de cunostinte. 
In timpul activitatilor de invatare, educatorii vor creea situatii numeroase si variate prin care
copilul sa invete, asigurandu-i-se, toata libertatea de actiune, de a alege. Pentru desfasurarea cu
succes a activitatilor de invatare se vor respecta cateva principii foarte importante: 
 Educatoarea sa stea cat mai des si indelung la acelasi nivel cu copiii, schimbandu-si locul
din cand in cand, ceea ce ii stimuleaza pe copii s-o urmeze. Comunicarea verbala si mai
ales cea nonverbala cu copiii se realizeaza mult mai bine astfel, decat daca copilul este
obligat sa priveasca in sus. 
 Sa verbalizeze fiecare gest pe care-l face, in  felul acesta, copilul va invata cum se
folosesc materialele, jucariile, si alte obiecte puse la dispozitia lor. Povestirea si
comentarea unor evenimente din timpul zilei la care copilul a participat, povestiri, poezii,
cantece legate de viata lui, sunt situatii de invatare, daca se vorbeste copiilor pronuntand
cuvintele clar. 
 Sa inlesneasca posibilitatile copiilor de a interactiona. 
 Sa-i ajute pe copii sa exploreze lumea din jur, sa-i lase sa analizeze si sa descopere, dar
cu multa atentie la prevenirea accidentelor si a imbolnavirilor. 
 Sa cedeze copiilor rolul de conducator al jocului pe masura ce ei au deprins regulile. 

5
CURSUL 2.
EDUCATIA TIMPURIE – RETROSPECTIVA CONCEPTUALA

 Până spre sfarsitul secolului XX, educaţia copiilor de la 3 la 6/7 ani era numita
educaţie preşcolară..
 1982, National Association for the Young Children –NAYEC, conceptul de educatie
timpurie se extinde de la naştere la varsta de 8 ani.
 1990: Conferinţa Mondială de la Jomtien (Thailanda) introduce termenul educaţia
pentru toţi -“lifelong learning”.
 Educaţia începe de la naştere iar sintagma “dezvoltarea timpurie a copilului” -
include în sfera sa educaţia, protecţia şi sănătatea.
 „Servicii destinate copiilor de la naştere la 8 ani în cadrul diferitelor tipuri de
programe (normal, prelungit, etc) oferite în centre de zi, acasă, în grădiniţe şi şcoli
primare, precum şi în cadrul programelor de recreaţie” .
(National Association for the Young Children -NAYEC, Early childhood teacher
education guidelines, Washington DC, 1982 apud Seefeld, Carol, Barbour, Nita,
Early Childhood Education. An introduction., 3rd ed., Macmillan College Publishing
Company, New York, 1994, pag.13).
1990: Conferinţa Mondială ”Educaţie pentru toţi” – din Declaraţia de la Jomtien
(Thailanda):

6
 „Învăţarea începe de la naştere. Acest fapt atrage nevoia de educaţie şi îngrijire
timpurie, ce pot fi asigurate prin implicarea corespunzătoare a familiilor, a
comunităţilor şi a programelor instituţionale.”

Educaţia timpurie în România, Step by Step-IOMC-UNICEF, Vanemmonde, 20004:

„Este ansamblul tuturor obiectivelor, cunostinţelor şi modalităţilor de realizare a
dezvoltării optimale a copilului de la naştere până la 6-7 ani, bazat pe considerarea fiecărui act de
îngrijire ca pe o experienţă de învăţare, de educaţie şi de creare de situaţii noi, predominant prin
joc, care să stimuleze şi să direcţioneze cât mai devreme formarea personalităţii copilului. Acest
proces este posibil numai în parteneriatul educaţional dintre familie, profesionişti competenţi şi
comunitate”.
Educaţia timpurie – perioada actuală:
In prezent, educatia timpurie este perceputa drept abordarea pedagogică ce acoperă
intervalul de viaţă de la naştere la 6/7 ani. Este o abordare convergentă a politicilor din domeniul
social, educaţional, sanitar (sănătate şi nutriţie).
In anul 2007, UNICEF a elaborat documentul Repere fundamentale privind învăţarea şi
dezvoltarea timpurie a copilului între naştere şi 7 ani.
In anul 2008, MECT adopta documentul Material orientativ pentru stimularea
dezvoltării copilului de la naştere la 3 ani (pentru uzul personalului de îngrijire şi educaţie), iar
la data de 1.09.2008 a fost aprobat un nou curriculum pentru învăţământ preşcolar:
 „Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani” însoţit de
 „Ghidul de bune practici pentru educaţia timpurie”
 HG. 1252/2012, Metodologia de organizare şi funţionare a creşelor şi a altor unităţi de
educaţie timpurie antepreşcolară
 MEN, 2013:
- Conţinutul educativ pentru educaţia timpurie antepreşcolară
- Standarde privind materialele de predare învăţare în educaţia timpurie

Obiectivele generale ale educaţiei timpurii antepreşcolare (HG. 1252/2012,

Metodologia de organizare şi funţionare a creşelor şi a altor unităţi de educaţie timpurie
antepreşcolară):

7
a) stimularea diferenţiată a copilului în vederea dezvoltării sale individuale în plan intelectual,
socio-afectiv şi psihomotric, ţinând cont de particularităţile specifice de vârstă ale acestuia şi de
potenţialul său evaluat;
b) realizarea unui demers educaţional bazat pe interacţiunea activă cu adultul, rutina zilnică,
organizarea eficientă şi protectivă a mediului şi a activităţilor de învăţare;
c) promovarea jocului ca formă de activitate, metodă, procedeu şi mijloc de realizare a
demersurilor educaţionale la vârstele timpurii;
d) promovarea interacţiunii cu ceilalţi copii prin activităţi de grup specifice vârstei;
e) sprijinirea părinţilor şi familiei în educaţia timpurie a copiilor.

Obiective specifice educaţiei timpurii

(„Curriculum pentru Învăţământul Preşcolar 3-6/7 ani“ aprobat prin OM nr. 5233/1.09.2008)
1. Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul
propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia.
2. Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi
cunoştinţe, deprinderi, atitudini si conduite noi. Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor
si experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;
3. Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei
imagini de sine pozitive;
4. Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare
acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii
Educaţia timpurie – roluri importante:
 Identifică startul dezvoltării;
 Construieste premisele socializării şi participării copilului;
 Egalizează şansele la dezvoltare, participare şi integrare fiecărui copil;
 Responsabilizează familia, educatorii, comunitatea, societatea;
 Propune si proiectează parteneriate educaţionale;
 Schimbă abordarea vârstelor mici în teorie si practică;
 Oferă o perspectivă pozitivă, umanistă asupra educaţiei, vârstelor copilăriei şi activităţii
de joc şi învăţare;

8
  Schimbă curriculumul, îl flexibilizează pentru toţi copiii;
 Vede scoala/grădiniţa ca instituţie a dezvoltării, eliminând viziunea sancţionatoare şi
etichetarea .
Păun Emil, Romiţă Iucu (coord.), Educaţia preşcolară în România, Polirom, Iasi, 2002, pg 80.

Structura sistemului naţional de învăţământ preuniversitar

 Educaţie timpurie: 0-3 ani (nivel antepreşcolar) şi 3-6 ani (învatamant preşcolar)
 Învăţământ primar: cls.preg.şi cls.I-IV
 Învăţământ secundar
 Invatamant inferior sau gimnazial (cls.V-IX)
 Invatamant superior sau liceal (cls.X-XII)
 Învăţământ profesional
 Învăţământ terţiar nonuniversitar - şc.postliceale

LEGEA EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 Educaţia antepreşcolară se organizează în creşe şi, după caz, în grădiniţe şi în centre

de zi (art.27).
 Învăţământul preşcolar se organizează în grădiniţe cu program normal, prelungit şi
săptămânal. Grădiniţele pot funcţiona ca unităţi cu personalitate juridică sau în
cadrul altor unităţi şcolare cu personalitate juridică (art.28).
Formaţiunile de studiu cuprind:
a) educaţia antepreşcolară: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai puţin de 5 şi nu mai
mult de 9;
b) învăţământul preşcolar: grupa cuprinde în medie 15 preşcolari, dar nu mai puţin de 10 şi nu
mai mult de 20;
c) învăţământul primar: clasa care cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu
mai mult de 25;
Art. 63 din Legea Educaţiei Naţionale

Educatia timpurie- preocupări praxiologice

9
UNICEF,in anul 2002, sugereaza zece actiuni necesare pentru cresterea calitatii vietii copilului:
1. Nici un copil sa nu fie exclus!
2. Copiii mai intâi!
3. Ingrijire pentru fiecare copil!
4. Sa luptam cu HIV/SIDA!
5. Sa oprim exploatarea si lovirea copiilor!
6. Sa ascultam ce spun copiii!
7. Sa dam educatie fiecarui copil!
8. Sa protejam copiii de război!
9. Sa protejam Pamântul pentru copii!
10. Sa luptăm impotriva sărăciei si să investim în copii!
Drepturile copiilor de 0-3 ani (UNICEF, 2001)
 Protecţie împotriva pericolelor fizice
 Nutriţie şi asistenţă medicală adecvate
 Vaccinări complete
 Prezenţa unui adult de care să se ataşeze
 Prezenţa unui adult care poate înţelege şi răspunde la semnele lor
 Lucruri pe care să le privească, să le atingă, să le audă, să le afle, să le miroase, să le
guste
 Oportunităţi de a explora lumea din jurul lor
 Stimulare a capacităţii de a se exprima şi a înţelege
 Sprijin pentru a căpăta deprinderi noi de mişcare, de vorbire şi de reflecţie
 Şanse de a dezvolta o anumită independenţă
 Ajutor pentru a învăţa cum să-şi controleze propriile comportamente
 Oportunităţi de a începe să înveţe cum să-şi poarte de grijă singuri
 Ocazii cotidiene de a se juca cu diferite obiecte

Drepturile copiilor de 4-7 ani (UNICEF, 2001)

 Oportunităţi de a-şi dezvolta deprinderi de mişcare fină
 Încurajare de a vorbi — prin intermediul conversaţiei, lecturii făcute de un adult,
cîntecului

10
  Activităţi care vor dezvolta un sentiment de autoritate, pricepere
 Ocazii de a învăţa să coopereze, să ajute, să împartă cu alţii
 Explorare prin intermediul acţiunii
 Aplicarea aptitudinilor preparatorii pentru scris şi citit
 Oportunităţi de a alege şi a-şi asuma responsabilităţi
 Încurajare de a-şi dezvolta autocontrolul, cooperarea şi determinarea de a realiza proiecte
 Susţinerea sentimentului propriei valori
 Ocazii de autoexprimare
 Stimularea creativităţii

CURSUL 3.
REPERE TEORETICE ŞI PRACTICI DE SPRIJIN ÎN EDUCAŢIA COPIILOR DE LA
NAŞTERE LA PÂNĂ LA VÂRSTA DE 3 ANI (I)

 Delimitări conceptuale
 Caracteristicile şi specificul dezvoltării şi învăţării la copilul antepreşcolar (0-3 ani)
 Caracteristicile şi specificul dezvoltării şi învăţării la copilul preşcolar (3-6ani)
 DELIMITĂRI CONCEPTUALE: creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea copilului
 Îngrijirea include totalitatea acţiunilor întreprinse de îngrijitorii parentali, non-parentali şi
de comunitate în vederea asigurării sănătăţii, alimentaţiei, dezvoltării psihosociale şi
cognitive a copilului.
ÎNGRIJIREA
Factorul principal în dezvoltarea optimă a copilului, acest concept este în legătură cu cel
al dezvoltării. A îngriji înseamnă a răspunde necesităţilor fundamentale ale copilului, ce ţin de:
 Protecţie;
 Alimentaţie;
 Asistenţă medicală;
 Dragoste şi afecţiune;
 Interacţiune;
 Stimulare;

11
  Securitate.
Îngrijirea include totalitatea acţiunilor întreprinse de îngrijitorii parentali, non-parentali şi
de comunitate în vederea asigurării sănătăţii, alimentaţiei, dezvoltării psihosociale şi cognitive a
copilul.
CREŞTEREA
Presupune schimbările specifice de ordin fizic şi creşterea în dimensiune:
- Sporirea numărului de celule;
- Creşterea în dimensiune a celulelor existente;
Ambele aspecte conduc la creşterea în înălţime, în greutate, precum şi la modificarea
formei corpului.
Creşterea şi dezvoltarea sunt procese complementare.
DEZVOLTAREA
Dezvoltarea poate fi definita ca o serie dinamică de modificări morfofiziologice şi
funcţionale ce începe în momentul concepţiei până la atingeea stadiului evolutiv de adult.
 Dezvoltarea neuropsihică;
 Dezvoltarea organismului în întregul său;
 Dezvoltarea la nivelul colectivităţii – acceleraţia dezvoltării.
D.p.v. semantic – posibil de a vorbi de creştere
D.p.v. psihic – posibil de a vorbi de dezvoltare
Presupune sporire în complexitate sau modificare de la forme simple la forme mai
complexe şi mai detaliate. Ea este un proces ordonat, continuu, în cadrul căruia copilul obţine
cunoştinţe vaste, dezvoltă un comportament mai variat şi deprinderi mai diverse.
Deşi modelul dezvoltării este, în general, acelaşi pentru toţi copiii, ritmul dezvoltării
variază de la un copil la altul, în funcţie de:
 maturitatea fiziologică a sistemelor nervos, muscular şi a scheletului.
 alţi factori ereditari şi de mediu, unici în cazul fiecărui copil, influenţează şi ei ritmul şi
calitatea dezvoltării copilului.
Procesul de creştere şi / sau dezvoltare poate fi:
1. Tipic/normal: obţinerea unor deprinderi şi asumarea unor modele comportamentale într-
un ritm şi cu o consecutivitate previzibile; se includ şi diferenţele neînsemnate şi simple
neregularităţi.

12
 2. Atipic: cu devieri sau întîrzieri marcate de dezvoltare sau a căror creştere şi dezvoltare
sunt incomplete sau nu corespund parametrilor normali.
Dezvoltare atipică:
 Copiii cu întîrzieri în dezvoltare se manifestă ca şi copiii de vîrstă mai mică în unul sau în
mai multe domenii de dezvoltare.
 Devierea de dezvoltare: existenţa unui element care se deosebeşte de cel caracteristic
pentru dezvoltarea normală.
 Dezvoltarea anormală în unul sau mai multe domenii poate să aibă sau nu repercusiuni
asupra dezvoltării şi obţinerii deprinderilor în alte domenii.

Dezvoltarea apare succesiv drept efect şi premisă a educaţiei:

 efect, prin schimbările calitative în plan psihic, trecerea de la inferior la superior;
 premisă, prin faptul că formularea şi dozarea exigenţelor educaţiei se face pornind de la
nivelul atins în dezvoltarea psihică până în acel moment.

Dezvoltarea pedagogică
 Presupune ansamblul acţiunilor şi influenţelor educaţionale care asigură evoluţia
personalităţii umane în plan psihologic şi social.
 Corelarea acestor evoluţii angajează dezvoltarea intelectuală şi dezvoltarea socială.
J. Piaget identifica urmatoarele stadii ale dezvoltarii:
 preoperatorie (vârsta 0-1 an),
 preconceptuală (2-3 ani),
 intuitivă (4-5 ani),
 operatorie concretă (6-11 ani),
 operatorie abstractă pe cale de formare (12-15 ani),
 operatorie abstractă, formată şi integrabilă în diferite domenii ale cunoaşterii (după 16-
18 ani).

GRUPA 0-1 ANI

Dezvoltarea fizica

13
  priveste si urmareste cu privirea
 intoarce privirea catre lumina sau zgomote
 se dezvolta mult miscarile capului si gatului, urmand sa se dezvolte miscarile corpului,
intoarcerea independentă de pe o parte pe alta, la 5-6 luni sta in sezut sprijinit
 i se formeaza gestul de apucare (4-5 luni) 
 imita mimica fetei adultului
 spre 12 luni miscarile devin mai complexe, mai ample, mai voluntare
 apar elementele de mers (tararea, urmata de mersul cu sprijin, iar după 12-13 luni mersul
independent.

Dezvoltarea cognitiva
 descopera multe obiecte, le cunoaste pe cele care produc zgomot, pe cele care se misca,
pe cele care-i produc placere, pe cele care nu trebuie atinse
 recunoaste persoanele apropiate din familie si reactioneaza la cele care sunt necunoscute
 comunica destul de bine cunoscand gesturile si cuvintele, putand sa-si faca cunoscute
propriile dorinte si emotii in moduri foarte variate incluzand „vorbitul”- spre sfarsitul
acestei perioade
 intelege ca obiectul continua sa existe chiar daca el nu mai poate fi vazut.

Dezvoltarea psiho-sociala
 exprima emotiile: bucuria, surprinderea, supararea, teama, neplacerea, interesul
 dupa 6 saptamani apare zambetul ca raspuns dat altei persoane (zambetul social)
 dupa 3-4 luni rade in imitatie sau daca ceva il bucura
 la 6 luni se contureaza teama de straini care va disparea în jurul varstei de 1 an. Tot in
aceasta perioada se formeaza atasamentul fata de persoana care-l ingrijeste (mama sau un
substitut al acesteia, persoana care-i ofera in mod constant satisfacerea nevoilor).

Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora

14
  Adultul este cel care ii asigura copilului accesul la cunoastearea mediului si care ii
influenteaza decisiv gradul de achizitii in plan motor, cognitiv si psihosocial.
 Copilul are nevoie de un spatiu sigur (mediul sau de dezvoltare) si securizant (ii permite
sa intre in relatii cu persoane care ii satisfac in primul rand nevoia de afectiune, ii ofera
ocazia experimentarii, exersarii si consolidarii).
 Dezvoltarea fizica a copilului depinde de ingrijirile acordate (igiena alimentara, igiena
corporala, profilaxie, tratamente) si de gradul de stimulare motorie si senzoriala.
 Se formeaza atasamentul fata de persoana care-l ingrijeste (mama sau un substitut al
acesteia, persoana care-i ofera in mod constant satisfacerea nevoilor). Atitudinea
adultului trebuie sa il ajute pe copil sa integreze informatia ca obiectele exista si daca nu
sunt in campul vizual. Fiecare moment de separare si regasire trebuie bine punctat si
accentuat de catre adultul care ingrijeste copilul (cand plecam ii spunem ca ne vom
reintoarce, iar la sosire ii amintim ca i-am promis ca ne vom reintoarce la el).
GRUPA 1-2 ANI
Caracterizare generala a copilului de 1-2 ani
Varsta de 1-2 ani reprezinta perioada de dezvoltare a copilului ce se caracterizeaza printr-
o imensa curiozitate. Daca pana acum bebelusul avea doar cateva necesitati de baza cum ar fi
hrana, odihna si igiena, iata ca incetul cu incetul el va deveni un mic "detectiv", si va dori sa
atinga, sa pipaie, sa cunoasca tot ce va fi nou si interesant in jurul sau. Majoritatea copiilor dupa
varsta de 1 an isi dezvolta simtul umorului foarte mult. Acestora le place sa faca glume, sa fie
admirati si laudati. Cu cat se apropie de varsta de 2 ani copiii devin tot mai curiosi, vor vrea sa
atinga tot, sa cunoasca, sa afle tot ce se intampla in jurul lor. 
Ritmul de dezvoltare fizica si psihica difera de la un copil la altul. O data ce se vor ridica
in picioare si vor incepe sa vorbeasca ei isi vor schimba atitudinea fata de cei din jur si fata de
propria persoana. Din momentul in care copilul incepe sa mearga persoanele din jurul lui trebuie
sa-i creeze toate conditiile de siguranta, trebuie sa-l ajute sa exploreze fara a exista pericolul de
accidentare. Foarte important de precizat este faptul ca aceasta curiozitatea a copilului nu trebuie
oprita, iar copilul nu trebuie obligat sa stea cuminte intr-un colt. Aceasta curiozitate il va ajuta sa
se dezvolte normal, sa aiba mai multa incredere in el si sa se simta mai puternic. 
De asemenea, in aceasta perioada vor aparea starile de nemultumire, bebelusul va avea
multe frustrari datorate faptului ca va dori sa faca multe lucruri singur si nu va reusi. Vor aparea

15
crizele de furie, plansete, tranteli pe jos, astfel exprimandu-si starile afective, emotiile, oboseala,
boala, etc. In cazul aparitiei acestor stari de nervozitate parintii trebuie sa aiba foarte mare grija si
sa gaseasca metode optime de impacare, nefacand abuz de pedepse, deoarece copilul este la o
varsta la care nu se poate controla singur. 

Limbajul
In dezvoltarea vorbirii se inregistreaza progrese mari. De la pronuntarea de sunete, de
exclamatii, de cuvinte izolate, copilul va trece la elaborarea de propozitii cu 2-3 sau chiar mai
multe cuvinte. Apare un limbaj particular copilului, cu deformari si inventii originale, care-i
confera o posibilitate mai larga de exprimare si de a pune intrebari.
Pentru a numi un obiect, pentru a avea "notiuni", copilul trebuie mai intai sa inteleaga.
Etapa de cercetare si cucerire a lumii din jurul lui favorizeaza mult dezvoltarea limbajului. O alta
premisa obligatorie este ca auzul sa fie normal.
Atunci cand, in familie sau in cresa, vorbirea este o veriga permanenta de legatura dintre
diferitii membri, cand copilul este inconjurat de o atmosfera de calm, afectiune si intelegere, cele
auzite reprezinta un stimul, dezvoltarea vorbirii este favorizata.
Dimpotriva, scandalul, tipetele, "scenele" il fac pe copil sa nu inteleaga, iar cuvinteie
auzite sunt asociate cu sentimente negative. In astfel de cazuri, se observa intarzieri de vorbire.
Trebuie subliniat ca la aceasta varsta copilul traieste intr-un mod particular denumirile si numele.
Pentru el, numele reprezinta persoana sau obiectul. Daca este denumit un animal, o persoana sau
un obiect prezent, atunci aceasta prezenta devine mai vie. Mai tarziu, daca un adult ii spune
denumirea unui obiect, el il recunoaste, il cere sau se deplaseaza si-l aduce mamei. Astfel,
copilul isi creeaza lumea care-l inconjoara, apoi, putin cate putin, da un nume obiectelor si
fiintelor care populeaza aceasta lume.
Dezvoltarea fizica
 introduce un obiect in altul (umple o cana cu cuburi la comanda sau in imitatie)
 poate deschide o cutie
 se poate servi de degete in actiunea de alimentare alaturi de lingurita
 intoarce mai multe foi o data la carte
 se dezvolta gestul grafic (trage o linie pe hartie iar mai tarziu poate trage linii verticale si
orizontale si poate colora o foaie de hartie - nu in contur!!!)

16
  construieste (din cuburi)
Dezvoltarea cognitiva
 rosteste corect si inteligibil cuvintele uzuale si se exprima inpropozitii scurte care se vor
transforma treptat, spre 3 ani, in fraze
 foloseste foarte des intrebarea „ce este asta”?
 isi verbalizeaza dorintele, intentiile, sentimentele
 manifesta gelozia in raport cu un alt copil
 timiditatea fata de persoanele straine, simpatia sau antipatia fata de cele cunoscute
 dobandeste mai multa siguranta si independent, are loc dezvoltarea psiho-sociala
 ii place sa se joace cu obiectele dar si cu adultul. Initial singur, apoi apar elementele
jocului in paralel (alaturi de alti copii), sfarsind prin jocul impreuna cu alti copii
 este mai atasat de mama
 este posibil sa isi orienteze afectivitatea catre obiecte (un ursulet de plus, o hainuta).
GRUPA 2-3 ANI

Personalitatea
La doi ani, copilul a devenit mai calm, mai sigur de el. A dobandit un nou grad de
independenta si nu mai trebuie sa se zbata ca sa-l apere. Acest nou echilibru ii permite
demonstratii mai frecvente de afectiune, iar copilul degaja o impresie de mai mare echilibru.
In perioada aceasta, este interesat mai ales de cuvinte si invatarea cuvintelor ii ia mult timp si
energie. In acelasi timp, invata sa se mentina curat, ceea ce se face in mod natural, dar necesita
cu toate acestea o maturitate atat fizica, cat si intelectuala si afectiva.
Are simtul proprietatii?
Este normal la varsta aceasta. Ceea ce este „al meu” defineste autonomia, il asigura
asupra valorii sale personale. Incetul cu incetul, i se va explica, iar el va intelege ca atunci cand
dai cu imprumut un lucru, il recapeti si ca poti la randul tau sa imprumuti un lucru de la cineva.
Toate acestea le va intelege mai tarziu, cand se va simti destul de sigur pe el ca sa le
impartaseasca.
Sociabilitatea
Copilul de doi ani a devenit o fiinta sociala complexa si aparte. Chiar daca jocurile lui se
desfasoara inca mai mult in paralel cu ceilalti copii decat in conditionare reciproca, ii face
17
placere sa fie cu prieteni de varsta lui. El leaga prietenii, dintre care unele se vor prelungi ani de
zile. Frecvent, el ii imita pe ceilalti copii, imita jocurile lor si comunica cu ei intr-un mod mult
mai apropiat. In raporturile cu adultii, el a invatat esentialul: cum poti sa le faci placere, cum sa-i
infurii, cum sa le atragi atentia. El stie sa-si exprime adecvat si amanuntit dispozitiile si emotiile,
dorintele si refuzurile.

Dezvoltare socială:
 Etapa presocială (vârsta 1-5 ani),
 Etapa de explorare a factorilor de socializare (6-15 ani),
 Etapa de organizare conştientă a relaţiilor sociale (15-24 ani),
 Etapa de realizare socială (după 25-27 ani).

Dezvoltarea generală a copilului

Este un ansamblu de schimbări succesive, precis direcţionate, continue şi coerente de-a
lungul vârstelor care se produc într-o anumită ordine şi la toate nivelurile: somatic, fiziologic,
psihic, moral, psihosocial şi comportamental şi care duc spre starea de adult.
Invăţarea
Presupune dobândirea unor achiziţii noi ori modificări în comportamentul existent,
survenite neapărat în urma exersării şi menite să asigure adaptarea la mediu. „Învăţarea trebuie
să producă dezvoltarea” ( P. Golu).
Fiecare copil este diferit si nu poate fi comparat decât cu sine însuşi. În schimb, sunt
câteva trăsături esenţiale în funcţie de care poate fi apreciat nivelul de dezvoltare al unui copil
în plan socio-emoţional, în planul limbajului si al cunoaşterii, precum şi în plan fizic.

Principalele repere psihogenetice

 inteligenţa,
 gândirea,
 interesele,
 afectivitatea,
 procesele de osificare,

18
  microkinesteziile.

PROFILUL VÂRSTEI ANTEPREŞCOLARE

Rose Vincent numeste varsta anteprescolara „vârsta afectivităţii pure”.
 perioada sugarului
 perioada antepreşcolară
Dominanta funcţională a acestei varste : activitatea senzorio-motorie
- Mâna: instrument de cunoaştere, investigaţie, manipulare a obiectelor
- Reflexul de prehensiune capătă un caracter intenţional
- Percepţiile sunt grosolane şi imprecise; percepţia vizuală este contemplativă şi
investigativă.
- „Curiozitate epistemică”, interogaţii: „De ce … ?”, specifică vârstei de 3 ani, numită şi
„marea identificare”.
Manifestări afective
 se conturează stări de satisfacţie şi insatisfacţie;
 apar emoţiile de teamă, mânie, gelozie;
 negativism/opoziţie faţă de autoritatea celor din jur, faţă de obiceiurile zilnice sau faţă de
dificultăţile de joc.
Însuşirea limbajului: cucerirea spaţiului social
 gângurit, lalaţiune,
 silabe, primele cuvinte,
 holofraze (limbajul mic),
 limbajul situativ,
 limbajul contextual
Gândirea este:
 concretă,
 situativă,
 ilogică,
 animistă,
 egocentrică,
 saturată de imagini

19
 Mersul: asigură cucerirea spaţiului locomotor
Reglaje corporale: înţărcarea, curăţenia; prefigurează educaţia morală (M. Debesse)
 obiectele încep să-l intereseze în sine
 se fixează primele amintiri
 se accentuează simpatiile, antipatiile
 se perfecţionează capacitatea de a imita (apărută la sfârşitul primului an).
Formarea intelectuală:
 Nu presupune un învăţământ organizat, căci se realizează prin activităţi faţă de care
copilul manifestă un interes spontan.
 Arta educatorului constă în a urma pas cu pas progresele maturizării organice
(M.Debesse)
 Rol principal: mediul familial (mama)

CURSUL 4
REPERE TEORETICE ŞI PRACTICI DE SPRIJIN ÎN EDUCAŢIA COPIILOR DE
VÎRSTĂ PREŞCOLARĂ 3-7 ANI (II)

Învăţarea începe încă înainte de naşterea copilului, acesta fiind un subiect activ si
competent în procesul învăţării. Învăţarea copilului se realizează în context social şi emoţional,
în interacţiune directă cu adultul. Copilul învaţă interacţionând cu obiectele din mediul
înconjurător. Activitatea esenţială a copilului mic este jocul, pentru copil nu există diferenţă între
joc si învăţare. Copilul învaţă prin imitare, explorare si experienţe, iar jocul îi permite practicarea
acestora într-o modalitate naturală şi în acelasi timp atractivă.
La aceasta varsta, copilul actioneaza prin reluări şi repetări ale unei activităţi şi a
operaţiilor activităţii până ce aceasta se perfecţionează şi se rafinează. Exemplele cele mai
vizibile sunt mersul, apucările în pensă bidigitală şi vorbitul.

VÂRSTA PREŞCOLARĂ – (3-5/6ANI)

„Vârsta de aur”, „prima încercare de a iubi pe altcineva”

Dezvoltare fizică

20
 - proces de creştere accelerat spre sfârşitul perioadei ( de la 90 cm la 110 cm, de la 15 kg la
20-25 kg);
- Intens proces de osificare a scheletului; coloana vertebrală rămâne maleabilă;
- Maturizarea SNC: mielinizarea fibrelor nervoase (procesul poate fi accelerat sau întârziat,
în funcţie de condiţiile de mediu);
- Iritabilitatea mucoaselor rino-faringiene;
- Pierderea danturii;
- Disproporţia cap (relativ mare) – picioare scurte;
- perioadă de fragilitate somatică (Gessel).
Dezvoltarea personalităţii preşcolarului
Dacă în primul an copilul şi realitatea formează un tot nediferenţiat, odată cu intrarea în
antepreşcolaritate, treptat începe o desprindere de obiecte, verbalizarea acţiunilor, folosirea
pronumelui personal „Eu”, ceea ce înseamnă un început de generalizare relativ la propria fiinţă.
Treptat îşi dă seama că de fapt, el, copilul, este cauză a acţiunii, este subiect al activităţii.
Are loc, astfel, intuirea propriei persoane, reprezentarea de sine. Apariţia identităţii de
sine a fost legată de momentul recunoaşterii în oglindă (Gessel o situează la 2 ani, Rene Zazzo la
3 ani).
Apariţia identităţii de sine cunoaşte 2 etape:
- identificarea primară (bucurie, teamă, mirare);
- identitatea autentică – atunci când îşi dă seama că cel din oglindă este el însuşi.
Se formează şi imaginea de sine care la această vârstă este o copie fidelă a imaginii
propuse de adult. Chiar cele mai ascunse nuanţe ale atitudinii propuse de adult „copilul le
percepe cu o uimitoare sensibilitate” (ex. „Eşti o fetiţă frumoasă? „Da, aşa zice mama”).
Pe fondul identităţii şi al imaginii de sine încep să se contureze primele trăsături ale
personalităţii. Copiii foarte alintaţi, dependenţi de adulţi devin capricioşi, geloşi, iar cei care
trăiesc într-un regim prea restrictiv pot deveni inhibaţi, timizi.
Personalitatea copiilor evoluează în mare măsură în funcţie de orientarea şi controlul
părinţilor.
- Se dezvoltă sensibilitatea tuturor organelor de simţ: tactul devine un simţ de control.
- Percepţia evoluează spre observaţie; se formează constantele perceptive de culoare,
formă, mărime.

21
 Apare logica relatiilor:
- 3 ani: lung-scurt, gros-subţire;
- 4 ani: sus-jos;
- 5 ani: perceperea distanţei şi a mărimii;
- 5/6 ani perceperea duratei (devreme/târziu);
- 6 ani: stânga-dreapta (reprezentări spaţiale)
- Se intensifică funcţia cognitivă a reprezentărilor
- Dobândeşte capacitatea de reactualizare
Imaginatia:
- În desene apare efectul Roetgen.
- Nu este capabil de analiză şi de sinteză, nu ştie să descrie şi să povestească după criterii
logice, dar fabulează şi inventează,
- apoi are tendinţa de a crede că fiinţele şi obiectele există pentru folosinţa şi interesul său;
- îmbină realul cu imaginarul.
Jocul:
Aceasta activitate reperzinta principala parghie a dezvoltarii
- educarea şi exersarea funcţiilor psihice
- educarea atitudinilor
- relevarea imaginii despre sine
Forme ale sinelui:
- sinele material (simţul proprietăţii)
- sinele spiritual
- sinele social (eu = alţii)

Cerinţe psihopedagogice:
-îmbogăţirea mediului prin jucării pentru a satisface cerinţa de explorare şi de fixare a
experienţei în mişcări, acţiuni ce presupun eforturi, antrenare;
-crearea unui univers situaţional cât mai favorabil pentru implicarea directă şi
independentă a copilului în acţiune, în formarea deprinderilor de autoservire;

22
 -denumit stadiul înmuguririi verbale, al fiinţei ce ţopăie, educaţia trebuie să aibă în
vedere că mersul, vorbirea şi simbolismul sunt conduitele ce cunosc o dezvoltare impetuoasă, iar
celelalte se formează în cadrul lor;
-la nivelul conduitelor socio-afective, adultul trebuie să stimuleze încrederea, evitând
retragerea iubirii în formule ameninţătoare ,,dacă nu eşti ascultător, mama nu te mai iubeşte’’, ca
şi toleranţa excesivă;
-pentru că antepreşcolaritatea este perioada unei receptivităţi puternice fată de situaţii şi
atitudini sociale, modul de comportare al adulţilor, relaţiile dintre ei, atmosfera cooperantă,
sistemică, reprezintă cele mai favorabile modele în vederea unei educaţii şi dezvoltări psihice
echilibrate a copilului.

CURSUL 5
DOMENII DE DEZVOLTARE IN EDUCATIA TIMPURIE

A. DOMENIUL DEZVOLTAREA FIZICĂ, SĂNĂTATE ŞI IGIENĂ PERSONALĂ

Acest domeniu cuprinde:
- deprinderi şi abilităţi: de la mişcări largi, cum sunt săritul, alergarea, până la mişcări fine
de tipul realizării desenelor sau modelarea;
- coordonarea, dezvoltarea senzorială;
- cunoştinţe şi practici referitoare la îngrijire şi igienă personală, nutriţie, practici de
menţinerea sănătăţii şi securităţii personale.
Dimensiuni ale domeniului:
 Dezvoltare fizică:
- Dezvoltarea motricităţii grosiere
- Dezvoltarea motricităţii fine
- Dezvoltarea senzorio-motorie
 Sănătate şi igienă personală:

23
 - Promovarea sănătăţii şi nutriţiei
- Promovarea îngrijirii şi igienei personale
- Promovarea practicilor privind securitatea personală

B. DOMENIUL DEZVOLTAREA SOCIO-EMOŢIONALĂ

Acesta reprezinta debutul vieţii sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili şi menţine
interacţiuni cu adulţi si copii.
Interacţiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei înşişi si lumea din
jur.
Dezvoltarea emoţională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a-şi percepe şi a
exprima emoţiile, de a înţelege şi a răspunde emoţiilor celorlalţi, precum şi dezvoltarea
conceptului de sine, crucial pentru acest domeniu.
În strânsă corelaţie cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului,
care influenţează decisiv procesul de învăţare.

Dimensiuni ale domeniului:

 Dezvoltare socială:
- Dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu adulţii
- Dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu copiii de vârstă apropiată
- Acceptarea şi respectarea diversităţii
- Dezvoltarea comportamentelor prosociale
 Dezvoltare emoţională:
- Dezvoltarea conceptului de sine
- Dezvoltarea controlului emoţional
- Dezvoltarea expresivităţii emoţionale

C. DOMENIUL DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI A COMUNICĂRII

Acest domeniu are specifica dezvoltarea limbajului, sub aspectele vocabularului,
gramaticii, sintaxei, dar şi a înţelegerii semnificaţiei mesajelor, dezvoltarea comunicării,
cuprinzând abilităţi de ascultare, comunicare orală si scrisă, nonverbală si verbală, precum si
preachiziţiile pentru scris-citit.

24
  Dezvoltarea limbajului şi a comunicării:
- Dezvoltarea capacităţii de ascultare si înţelegere (comunicare receptivă)
- Dezvoltarea capacităţii de vorbire şi comunicare (comunicare expresivă)
 Dezvoltarea premiselor citirii şi scrierii:
- Participarea la experienţe cu cartea; cunoaşterea şi aprecierea cărţii
- Dezvoltarea capacităţii de discriminare fonetică; asocierea sunet-literă
- Conştientizarea mesajului vorbit/scris
- Însuşirea deprinderilor de scris; folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj.

D. DOMENIUL DEZVOLTAREA COGNITIVĂ

Presupune abilitatea copilului de a înţelege relaţiile dintre obiecte, fenomene, evenimente
şi persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice.
Domeniul include:
- abilităţile de gândire logică şi rezolvare de probleme,
- cunoştinţe elementare matematice ale copilului ,
- Cunoştinţe referitoare la lume şi la mediul înconjurător.
Dimensiuni ale domeniului:
 Dezvoltarea gândirii logice şi rezolvarea de probleme
 Cunoştinţe şi deprinderi elementare matematice, cunoaşterea şi înţelegerea lumii:
reprezentări matematice elementare (numere, reprezentări numerice, operaţii, concepte de
spaţiu, forme geometrice, înţelegerea modelelor, măsurare)
 Cunoaşterea şi înţelegerea lumii: lumea vie, Pământul, Spaţiul, metode ştiinţifice, etc.

E. DOMENIUL CAPACITĂŢI ŞI ATITUDINI ÎN ÎNVĂŢARE

- modul în care copilul se implică într-o activitate de învăţare;
- modul în care abordează sarcinile şi contextele de învăţare,
- atitudinea sa în interacţiunea cu mediul şi persoanele din jur, în afara deprinderilor şi a
abilităţilor menţionate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare.
Dimensiuni ale domeniului:
 Curiozitate şi interes
 Iniţiativă

25
  Persistenţă în activitate
 Creativitate

CURSUL 6
FUNDAMENTE TEORETICE ŞI ANALIZĂ STRUCTURALĂ PENTRU CURRICULUM
ANTEPREŞCOLAR

HG. 1252/2012, Metodologia de organizare şi funţionare a creşelor şi a altor unităţi de

educaţie timpurie antepreşcolară
 Cadrul organizatoric al serviciilor de educaţie timpurie
 Baze de dezvoltare pentru competenţe şi abilităţi
 Principii de organizare curriculară
 Teorii generative pentru metodologii specifice educaţiei timpurii
 Activităţi de educaţie antepreşcolară
 Domeniile de dezvoltare ale copilului
HG.1252/2012, art. 14
Tipurile de servicii pe care le oferă unităţile de educaţie antepreşcolară

26
 a) servicii de educaţie timpurie realizate în baza unui curriculum naţional, centrat pe
dezvoltarea fizică, cognitivă, emoţională şi socială a copiilor, respectiv pe remedierea
timpurie a eventualelor dificultăţi /deficienţe de dezvoltare;
b) servicii de îngrijire, protecţie şi nutriţie a copiilor;
c) servicii de supraveghere a stării de sănătate a copilului;
d) servicii complementare pentru copil, familie, respectiv servicii de consiliere, de educaţie
parentală, de informare.
Principii de organizare
HG.1252/2012, art. 15
(1) În unităţile care oferă servicii de educaţie timpurie, se recomandă următoarea modalitate de
organizare:
a) grupa mică - copii până la 1 an;
b) grupa mijlocie - copii de 1 - 2 ani;
c) grupa mare - copii de 2 - 3 ani.
(2) Se recomandă constituirea grupelor eterogene şi repartizarea fraţilor şi a prietenilor de vârste
diferite în aceeaşi grupă.

HG.1252/2012, art. 16
(1) Numărul copiilor la grupa de antepreşcolari este în medie de 7 copii, dar nu mai puţin de 5
copii şi nu mai mult de 9 copii.

Recomandări privind raportul adult/copil şi mărimea maximă a grupei

_____________________________________________________________________
| Vârsta copiilor | Raport adult/ copii pe tură | Mărimea maximă a grupei |
|___________________|________________________|________________________|
| Sugari (grupă mică) | 1/4 | 7 |
|___________________|________________________|________________________|
| Copii de 1 - 2 ani | | |
| (grupă mijlocie) | 1/5 | 9 |
| Copii de 2 - 3 ani
| (grupă mare) | 1/6 | 9 |

27
Baze de dezvoltare pt. Competenţe şi abilităţi: (OMS, 1994):
 Luarea de decizii,
 Rezolvarea problemelor,
 Gândirea creativă,
 Gândirea critică,
 Comunicarea efectivă,
 Deprinderi de relaţii interpersonale,
 Autoapreciere,
 Empatie,
 Stăpânirea emoţiilor,
 Stăpânirea stresului.
PRINCIPII CURRICULARE pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între
naştere şi 3 ani
 Principiul considerării copilului ca un întreg. Abordarea holistă a dezvoltării
copilului.
 Educaţia centrată pe copil şi pe dezvoltare globală în contextul interacţiunii cu
mediul, natural şi social
 Incluziune socială; luarea în considerare a nevoilor educaţionale speciale ale copiilor.
Principiul diferenţierii si individualizării. Adecvarea la particularităţile de vârstă si
individuale
 Principiul respectării depline a drepturilor copiilor (trei categorii):
- Drepturi de protecţie: protecţia împotriva oricăror forme de abuz fizic sau
emoţional, precum şi împotriva oricăror forme de exploatare;
- Drepturi de dezvoltare: acces la toate serviciile de bază, precum educaţia şi
serviciile de îngrijire medicală;
- Drepturi de participare, care se referă la dreptul copilului de a fi implicat în
deciziile care îl privesc
 Centrarea pe nevoile familiilor în scopul creării unui parteneriat strâns cu familia
 Valorificarea principiilor învăţării autentice
 Principiul alternării formelor de organizare a activităţii si a strategiilor de învăţare

28
 Respectarea coerenţei si continuităţii curriculumului

HG. 1252/2012
Art. 34
(a) Educaţia antepreşcolară se realizează pe baza unui curriculum naţional, centrat pe
dezvoltarea fizică, cognitivă, emoţională şi socială a copiilor, respectiv pe evaluarea,
diagnosticarea şi remedierea timpurie a eventualelor deficienţe de dezvoltare
(2) Domeniile de dezvoltare ale copilului vizate în curriculumul specific vârstei antepreşcolare,
precum:
-dezvoltarea fizică, sănătatea, igiena personală,
-dezvoltarea socio-emoţională,
-dezvoltarea cognitivă,
-dezvoltarea limbajului şi a comunicării, -
-dezvoltarea capacităţilor şi atitudinilor în învăţare,
sunt esenţiale pentru realizarea unei educaţii particularizate, prin identificarea de către cadrul
didactic a potenţialului copilului, cât şi a dificultăţilor/ deficienţelor fiecărui copil în parte.
HG. 1252/2012,
Art. 37
(1) În activitatea desfăşurată în unităţile în care se oferă servicii de educaţie antepreşcolară se
respectă dreptul copilului la joc ca formă de activitate, metodă, procedeu şi mijloc de realizare a
demersurilor educaţionale la vârste timpurii, precum şi ca metodă de stimulare a capacităţii şi
creativităţii copilului, ca un drept al acestuia şi ca o deschidere spre libertatea de a alege, potrivit
nevoilor proprii.

CURSUL 7
FUNDAMENTE TEORETICE ŞI ANALIZĂ STRUCTURALĂ PENTRU CURRICULUM
PREŞCOLAR

Bazele abordarii sistemice

 continuitate în interiorul aceluiaşi ciclu curricular;

29
  interdependenţa dintre disciplinele şcolare (clasele I-II) şi tipurile de activităţi de învăţare
din învăţământul preşcolar;
 deschidere spre module de instruire opţionale.
Calităţile actualului curriculum
 extensie - angrenează preşcolarii, prin experienţe de învăţare, în cât mai multe domenii
experienţiale (Domeniul lingvistic şi literar, Domeniul ştiinţelor, Domeniul socio-uman,
Domeniul psiho-motric, Domeniul estetic şi creativ), din perspectiva tuturor tipurilor
semnificative de rezultate de învăţare;
 echilibru - asigură abordarea fiecărui domeniu experienţial atât în relaţie cu celelalte, cât
şi cu curriculum-ul ca întreg;
 relevanţă - este adecvat atât nevoilor prezente, cât şi celor de perspectivă ale copiilor
preşcolari:
- înţelegerea lumii în care trăiesc şi a propriei persoane;
- competenţe în controlul evenimentelor şi în confruntarea cu o largă varietate de cerinţe
şi aşteptări;
- echiparea lor progresivă cu concepte, cunoştinţe, atitudini şi abilităţi necesare în viaţă.
 diferenţiere - permite dezvoltarea şi manifestarea unor caracteristici individuale, chiar la
copii preşcolari de aceeaşi vârstă (vezi ponderea jocurilor şi a activităţilor alese şi a
activităţilor de dezvoltare personală);
 progresie şi continuitate - permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul şi de la
un ciclu de învăţământ la altul sau de la o instituţie de învăţământ la alta (consistenţa
concepţiei generale, asigurarea suportului individual pentru copii etc.).

COMPONENTELE CURRICULUMULUI

 diferenţiere - permite dezvoltarea şi manifestarea unor caracteristici individuale, chiar la

copii preşcolari de aceeaşi vârstă (vezi ponderea jocurilor şi a activităţilor alese şi a
activităţilor de dezvoltare personală);
 progresie şi continuitate - permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul şi de la
un ciclu de învăţământ la altul sau de la o instituţie de învăţământ la alta (consistenţa
concepţiei generale, asigurarea suportului individual pentru copii etc.).

30
Finalităţi pentru învăţământul preşcolar :
 - Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de
ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia;
 - Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a
dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite noi. Încurajarea explorărilor,
exerciţiilor, încercărilor şi experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;
 - Descoperirea de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea
unei imagini de sine pozitive;
 - Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini
necesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii. („Curriculum pentru
Învăţământul Preşcolar 3-6/7 ani“ aprobat prin OM nr. 5233/1.09.2008).

OBIECTIVE CADRU
 Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate şi exprimă competenţele care
trebuie dezvoltate pe durata învăţământului preşcolar pe cele cinci domenii experienţiale.
OBIECTIVE DE REFERINTA
 Obiectivele de referinţă, precum şi exemplele de comportament, ca exprimări explicite
rezultatelor învăţării (conceptelor, cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor, dar şi ale
competenţelor vizate) sunt formulate pentru fiecare temă şi fiecare domeniu experienţial
în parte.
În formularea acestora s-a ţinut cont de:
- posibilităţile, interesele şi nevoile copilului preşcolar, precum şi respectarea ritmului
propriu al acestuia;
- corelarea fiecărei noi experienţe de învăţare cu precedentele;
- încurajarea iniţiativei şi participarea copilului preşcolar la stabilirea obiectivelor, selecţia
conţinuturilor şi a modalităţilor de evaluare;
- încurajarea învăţării independente prin oferirea de ocazii pentru a-şi construi cunoaşterea
(atât în instituţia de învăţământ cât şi în afara acesteia), precum şi a lucrului în grupuri
mici pe centre de activitate (arii de stimulare) şi, pe cât posibil, în grupuri cu o
componenţă eterogenă;

31
 - stimularea autoreflecţiei, autoevaluării, autoreglării comportamentului de învăţare.

NOUL CURRICULUM
 Noul curriculum poate fi înţeles ca totalitatea experienţelor de învăţare a copilului, atât
în grădiniţă, cât şi în afara ei, prin activităţi de tip nonformal sau extracurricular,
planificate şi aplicate de grădiniţă.
 Aplicarea acestuia aduce cu sine noi schimbări în realizarea procesului de predare –
învăţare – evaluare.

TREI DIMENSIUNI MAJORE ALE PROGRAMULUI CURRICULAR

1. la nivelul domeniilor experienţiale;
2. la nivelul temelor curriculare integratoare;
3. la nivelul diferitelor tipuri de activităţi didactice cuprinse în planul de învăţământ.

1.Domeniile experienţiale:
„câmpuri cognitive integrate” (L.Vlăsceanu) care transced graniţele dintre discipline şi care se
întâlnesc cu domeniile tradiţionale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul psihomotric,
domeniul limbajului, domeniul socio-emoţional, domeniul cognitiv.
 Domeniul estetic şi creativ (DEC)
 Domeniul om şi societate (DOS)
 Domeniul limbă şi comunicare (DLC)
 Domeniul ştiinţe (DŞ) 
 Domeniul psiho-motric (DPM)
 Domeniul estetic şi creativ (DEC) - acoperă abilităţile de a răspunde emoţional şi
intelectual la experienţe perceptive, sensibilitatea faţă de diferitele niveluri de manifestare
a calităţii, aprecierea frumosului şi a adecvării la scop sau utilizare.
 Domeniul om şi societate (DOS)  - include omul, modul lui de viaţă, relaţiile cu alţi
oameni, relaţiile cu mediul social, ca şi modalităţile în care acţiunile umane influenţează
evenimentele.

32
Domeniul are o extindere şi către contexte curriculare care privesc tehnologia, în sensul
abordării capacităţilor umane de a controla evenimentele şi de a ordona mediul.
 Domeniul limbă şi comunicare (DLC) - acoperă stăpânirea exprimării orale şi scrise, ca şi
abilitatea de a înţelege comunicarea verbală şi scrisă.
Tot în cadrul acestui domeniu se include şi primul contact al copilului cu o limbă străină sau
regională. În acest sens, copilul va fi obişnuit sistematic să asculte sonoritatea specifică limbii
studiate, să o recunoască, să reproducă ritmul, fonemele şi intonaţia (atenţie, el este sensibil la
particularităţile limbii necunoscute, cum ar fi: succesiunea silabelor accentuate sau neaccentuate,
ritmul....etc.).
 Domeniul ştiinţe (DŞ)  - include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul
experienţelor practice cât şi înţelegerea naturii, ca fiind modificabilă de fiinţele umane cu
care se află în interacţiune.
Abilităţi şi competenţe asociate demersurilor de investigaţie ştiinţifică, cum ar fi:
observarea, selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante, generarea de
ipoteze, generarea de alternative, conceperea şi realizarea de experimente.
 Domeniul psiho-motric (DPM) - acoperă coordonarea şi controlul mişcărilor corporale,
mobilitatea generală şi rezistenţa fizică, abilităţile motorii şi de manipulare, de fineţe, ca
şi elemente de cunoaştere, legate mai ales de anatomia şi fiziologia omului.
Activităţile specifice:
- activităţile care implică mişcare corporală,
- competiţii între indivizi sau grupuri, având ca obiect abilităţi psihomotorii,
- activităţi care pot avea drept rezultat o mai bună supleţe, forţă, rezistenţă sau ţinută.

A2-A DIMENSIUNE A PROGRAMULUI CURRICULAR: TEMELE CURRICULARE

INTEGRATOARE:
1) Cine sunt/ suntem?;
2) Când, cum  şi de ce se întâmplă?;
3) Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?;
4) Cine şi cum planifică/organizează o activitate?;
5) Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?;
6) Ce şi cum vreau să  fiu?

33
Temele pot fi grupate in doua categorii:
 teme în abordarea cărora punctul central este copilul preşcolar: “Cine sunt/suntem?”, “Cu
ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?”, “Ce şi cum vreau să fiu?”, “Cine şi cum planifică
/organizează o activitate?”;
 teme referitoare la problematica lumii fizice şi a comunităţii lărgite: “Când, cum şi de ce
se întâmplă?”, “Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?”.

Temele anuale încearcă să acopere conţinuturile care pot fi abordate cu copilul preşcolar
într-un an de studiu, ţinând cont atât de interesele şi particularităţile copilului preşcolar, cât şi de
posibilităţile cadrului didactic de a le aborda.

A3-A DIMENSIUNE A PROGRAMULUI CURRICULAR: TIPURI DE ACTIVITĂŢI

DIDACTICE:
 Activităţi pe domenii experienţiale (ADE)
 Jocuri şi activităţi liber alese (ALE)
 Activităţile de dezvoltare personală (ADP)
 Activităţi pe domenii experienţiale – sunt activităţile integrate sau pe discipline
desfăşurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele mari propuse
de curriculum, precum şi de nivelul de vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor din
grupă;
 Jocuri şi activităţi didactice alese – sunt cele pe care copiii şi le aleg şi îi ajută pe aceştia
să socializeze în mod progresiv şi să sr iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului
social şi cultural căruia îi aparţin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris;
 Activităţile de dezvoltare personală – includ rutinele, tranziţiile şi activităţile din perioada
după-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau săptămânal), inclusiv activităţile
opţionale.

34
ACCENTE NOI PREZENTE ÎN CURRICULUMUL REVIZUIT
 1. Diversificarea strategiilor de predare-învăţare-evaluare
 2. Mediul educaţional
 3. Rolul familiei
 4. conceptul de dezvoltare globală - importanţa domeniilor de dezvoltare a copilului:
- dezvoltarea fizică
- dezvoltarea socio-emoţională
- dezvoltarea limbajului şi a comunicării
- dezvoltarea cognitivă
- capacităţi şi atitudini de învăţare

CURSUL 8
TEORII GENERATIVE PENTRU METODOLOGII SPECIFICE EDUCAŢIEI
TIMPURII

MECT, Ghid pentru educaţia timpurie a copiilor de la naştere la 3 ani, p.15-19

 Teoria ataşamentului (J.Bowlby, Ainsworth s.a)
 Teoria umanistă (A. Maslow, C.Rogers)
 Teoria cognitivă (Jean Piaget)
 Teoria dezvoltării psiho-sociale (E.Erikson)
 Teoria inteligenţelor multiple (Howard Gardner)
Tipurile de activităţi de educaţie antepreşcolară
 a) jocul cu jucăria, jocul simbolic, jocul senzorial, jocul cu nisip şi apă, jocul de
construcţie, jocul didactic;
 b) activităţi artistice şi de îndemânare: desen, pictură, modelaj, activităţi practice şi
gospodăreşti;

35
  c) activităţi de muzică şi de mişcare: audiţii, jocuri muzicale, jocuri cu text şi cânt,
cântece, euritmie;
 d) activităţi de creaţie şi de comunicare: povestiri, memorizări, lucrul cu cartea, citire de
imagini;
 e) activităţi de cunoaştere: observări, lecturi după imagini, activităţi matematice,
convorbiri, jocuri didactice, experimente;
 f) activităţi în aer liber: plimbări, jocuri la nisipar, jocuri şi întreceri sportive, utilizarea
aparatelor de joacă.
Art.38 (1) Durata activităţilor desfăşurate cu copiii antepreşcolari
 Pentru sugari, durata unei activităţi este de cel mult 5 minute,
 Pentru copiii cu vârste între 1 şi 2 ani, durata activităţii creşte până la cel mult 10 minute,
 Pentru copiii cu vârste între 2 şi 3 ani, activităţile durează 15 - 20 minute.
Activităţile în educaţia antepreşcolară vor fi alternate cu pauze. Acestea vor avea o durată
cel puţin egală cu durata activităţii.

Tipuri şi nr. de activităţi

Nr. crt. Categorii de activităţi de învăţare Sugari Copii de 1-2 ani Copii de 2-3 ani
1 Jocuri 2 4 6
2 Activităţi artistice şi de îndemânare 1 2 2
3 Activităţi de muzică şi de mişcare 1 2 3
4 Activităţi de creaţie şi de comunicare 1 3 4
5 Activităţi de cunoaştere 1 2 3
6 Activităţi în aer liber 3 4 6
Total
activ.   9 17 24
/săpt.

 Evaluarea progresului copiilor antepreşcolari se face pe baza standardelor naţionale

specifice, respectiv a „Reperelor fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea copilului de
la naştere la 7 ani”
Accente noi, prezente în curriculumul revizuit
1. Diversificarea strategiilor de predare-învăţare-evaluare

36
 2. Organizarea mediului educaţional
3. Rolul familiei
4. Valorificarea conceptului de dezvoltare globală - importanţa domeniilor de dezvoltare a
copilului:
- dezvoltarea fizică
- dezvoltarea socio-emoţională
- dezvoltarea limbajului şi a comunicării
- dezvoltarea cognitivă
- capacităţi şi atitudini de învăţare

A. DOMENIUL Dezvoltarea fizică, sănătate şi igienă personală

Cuprinde:
 deprinderi şi abilităţi: de la mişcări largi, cum sunt săritul, alergarea, până la mişcări fine
de tipul realizării desenelor sau modelarea;
 coordonarea, dezvoltarea senzorială;
 cunoştinţe şi practici referitoare la îngrijire şi igienă personală, nutriţie, practici de
menţinerea sănătăţii şi securităţii personale.
Dimensiuni ale domeniului:
 Dezvoltare fizică:
- Dezvoltarea motricităţii grosiere
- Dezvoltarea motricităţii fine
- Dezvoltarea senzorio-motorie
 Sănătate şi igienă personală:
- Promovarea sănătăţii şi nutriţiei
- Promovarea îngrijirii şi igienei personale
- Promovarea practicilor privind securitatea personală

B. DOMENIUL Dezvoltarea socio-emoţională

37
 Acesta este debutul vieţii sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili şi menţine
interacţiuni cu adulţi si copii.
Interacţiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei înşişi si lumea din jur.
Dezvoltarea emoţională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a-şi percepe şi a exprima
emoţiile, de a înţelege şi a răspunde emoţiilor celorlalţi, precum şi dezvoltarea conceptului de
sine, crucial pentru acest domeniu. Este baza pt.dezoltarea.imaginii despre sine a copilului, care
influenţează decisiv procesul de învăţare.
Dimensiuni ale domeniului:
 Dezvoltare socială:
- Dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu adulţii
- Dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu copiii de vârstă apropiată
- Acceptarea şi respectarea diversităţii
- Dezvoltarea comportamentelor prosociale
 Dezvoltare emoţională:
- Dezvoltarea conceptului de sine
- Dezvoltarea controlului emoţional
- Dezvoltarea expresivităţii emoţionale

C. DOMENIUL Dezvoltarea limbajului şi a comunicării

- dezvoltarea limbajului, sub aspectele vocabularului, gramaticii, sintaxei, dar şi a
înţelegerii semnificaţiei mesajelor;
- dezvoltarea comunicării, cuprinzând abilităţi de ascultare, comunicare orală si scrisă,
nonverbală si verbală;
- preachiziţiile pentru scris-citit.
însoţeşte dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii.
Dimensiuni ale domeniului:
 Dezvoltarea limbajului şi a comunicării: Dezvoltarea capacităţii de ascultare si înţelegere
(comunicare receptivă)
 Dezvoltarea capacităţii de vorbire şi comunicare (comunicare expresivă)
 Dezvoltarea premiselor citirii şi scrierii: Participarea la experienţe cu cartea; cunoaşterea
şi aprecierea cărţii

38
  Dezvoltarea capacităţii de discriminare fonetică; asocierea sunet-literă
 Conştientizarea mesajului vorbit/scris
 Însuşirea deprinderilor de scris; folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj.

D. DOMENIUL Dezvoltarea cognitivă

Reprezintă abilitatea copilului de a înţelege relaţiile dintre obiecte, fenomene, evenimente
şi persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice.
Domeniul include:
 abilităţile de gândire logică şi rezolvare de probleme,
 cunoştinţe elementare matematice ale copilului
 Cunoştinţe referitoare la lume şi la mediul înconjurător.

Dimensiuni ale domeniului:

 Dezvoltarea gândirii logice şi rezolvarea de probleme
 Cunoştinţe şi deprinderi elementare matematice, cunoaşterea şi înţelegerea lumii:
reprezentări matematice elementare (numere, reprezentări numerice, operaţii, concepte de
spaţiu, forme geometrice, înţelegerea modelelor, măsurare)
 Cunoaşterea şi înţelegerea lumii: lumea vie, Pământul, Spaţiul, metode ştiinţifice, etc.

E. DOMENIUL Capacităţi şi atitudini în învăţare

- descrie modul în care copilul se implică într-o activitate de învăţare;
- modul în care abordează sarcinile şi contextele de învăţare;
- atitudinea sa în interacţiunea cu mediul şi persoanele din jur, în afara deprinderilor şi a
abilităţilor menţionate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare.
Dimensiuni ale domeniului:
 Curiozitate şi interes
 Iniţiativă
 Persistenţă în activitate
 Creativitate
RUTINELE

39
Înglobează activităţi de tipul:
- sosirea copilului
- întâlnirea de dimineaţă
- micul dejun
- igiena – spălatul şi toaleta
- masa de prânz
- somnul/perioada de relaxare de după-amiază
- gustările
- plecarea.
La întâlnirea de dimineaţă:
Se pune accent pe:
- Autocunoaştere
- Dezvoltarea abilităţilor de comunicare
- Managementul învăţării prin joc
- Dezvoltarea empatiei
- Luarea deciziilor
- Medierea conflictelor
AUTOCUNOASTERE
Stimă de sine, imagine de sine:
– Cine sunt eu/cine eşti tu?,
- Sunt creativ!
- Fluturaşul
- Etichete bune
- Etichete rele
- Inimioara de preşcolar/şcolar.
Cerinţe generale privind organizarea spaţiului fizic pentru educaţia şi dezvoltarea copilului
de la naştere la 3 ani
 să asigure sănătatea copilului prin luminozitate, ventilaţie, căldură adecvate;
 - să fie un spaţiu sigur, fără riscuri de accidente
 - să fie cât mai larg, în asa fel încât să încurajeze miscarea si explorarea
 - să permită colaborarea si interacţiunile dintre copii

40
  să conţină materiale didactice si produse realizate de copii, expuse şi la nivelul vizual al
copiilor
 - să fie împărţit în zone de activităţi, care să stimuleze dezvoltarea copilului în toate
domeniile
 - să fie dotat cu echipamente confortabile, usor de manipulat, care permit flexibilitate în
organizarea spaţiului
 - să conţină materiale diverse, suficiente, care să incite si să stimuleze operaţiile gândirii,
creativitatea si să exerseze capacitatea copilului de a alege
 să evite supraaglomerarea suprafeţelor de expunere, întrucât induce inhibiţia de protecţie
a copilului si limitează identificarea obiectelor în mediul respectiv
 - să asigure acces, confort si siguranţă copiilor cu cerinţe educaţionale speciale
 - să reflecte diversitatea culturală a copiilor.

Bibliografie :
1. Botiş, A., L. Mihalca (2007), Despre dezvoltarea abilitãţilor emoţionale şi sociale ale
copiilor, fete şi băieţi, cu vârsta până în 7 ani - Ghid pentru cadrele didactice din
învãţãmântulpreşcolar. Bucureæti UNICEF, Centrul Parteneriat pentru Egalitate;
2. Brebean, Silvia şi colab. (2002), Metode interactive de grup, Craiova, Ed. Arves
3. Chereja, Florica (2004), Dezvoltarea gândirii critice în învăţământul primar, Bucureşti, Ed.
2000+ Humanitas educational
4. Egan, Kieran (2007), Predarea ABC-ului învăţării, Bucureşti, CD Press
5. Glava, Adina s.a..(2009). Educatia timpurie. Ghid metodic pentru aplicarea curricumului
preşcolar, Bucuresti: Editura Paralela 45
6. Ionescu, Mihaela (coord., 2010), Reperele fundamentale privind învăţarea şi dezvoltarea
timpurie a copilului între naştere şi 7 ani.
7. Oprea, Crenguta-Lăcrămioara. (2009).Strategii didactice interactive. Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică
8. Paisi M., Lazarescu M., (2005). Psihologia educaţei copilului preşcolar şi şcolar mic, Piteşti,
Editura Paralela 45
9. Rafailă, Elena (2002), Educarea creativităţii la vârstă preşcolară, Bucureşti, Aramis

41
10. Sovar, Rodica (Min.Inv.); Fumărel, Steliana (UNICEF), coord., Educaţia timpurie a
copiilor de la 0 la 7ani (selectiv), Bucureşti: Ed. Alternative, 1995
11. Squibb, Betty, Sally J. Deitz, UNICEF (2011). Activităţii de învăţare pentru copiii
foarte mici (de la naştere la 3 ani), Ed. a 2-a. – Bucureşti : Vanemonde, p. 5-10.
12. Ştefan, Catrinel, A.; Eva, Kallay (2010), Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi
sociale la preşcolari, Ghid practic pentru educatori, Cluj-Napoca, ASCRED
13. Vrăşmaş, Ecaterina (2014). Educaţie timpurie, Bucureşti: Editura Arlequin.
14. *** Legea Educaţiei Naţionale, 2011
15. ***Colecţia Revista de pedagogie,
16. *** Colecţia Revista învăţământului preşcolar şi primar, Ed. Arlequin
17. *** Colecţia Didactica, revista pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar şi
primar, Ed. Didactica Publishing House
18. *** UNICEF. Standarde de învăţare şi dezvoltare pentru copilul de 5-7 ani Standarde
profesionale ale cadrului didactic Programul Educaţional Pas cu pas.
Surse internet:
1. ***Programa pentru învăţământul preşcolar aflată in uz:
http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/c685/
http://programe.ise.ro/Programescolareinvigoare.aspx#
2. Material orientativ pentru stimularea dezvoltării copilului de la naştere la 3 ani,
http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/c897/
3. ***Curriculumul educaţiei copiilor de vîrstă timpurie şi preşcolară (1-7 ani) în
Republica Moldova, http://www.unicef.org/moldova/Curric_rom_finala.pdf
4. *** MECT, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (2008), Curriculum pentru învăţământul
preşcolar,http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/progr_pre/TT/Curriculum%20pentru
%20invatamantul%20prescolar%203%20%E2%80%93%206-7%20ani.pdf
5. Ionescu, Mihaela (coord., 2003), Situaţia actuală a învăţământului preşcolar din
România, http://www.unicef.org/romania/ro/situatia_invata_prescolar_Rom.pdf
6. Ionescu, Mihaela (coord., 2010), Reperele fundamentale privind învăţarea şi dezvoltarea
timpurie a copilului între naştere şi 7 ani, http://www.unicef.ro/wp-
content/uploads/studiu_repere-fundamentale.pdf

42