Importanța educației la vârstele timpurii

Autor: Giubega Oana Andreea

Auzim tot mai des despre educatia timpurie a copilului, fara sa inteleaga pe deplin semnificatia si 'greutatea' acestui concept.

Definitia educatiei timpurii cuprinde un set de strategii educationale concepute special pentru copiii cu varste de pana in 8 ani.
Exista, de asemenea, o subdiviziune a educatiei timpurii din copilarie care se concentreaza asupra dezvoltarii de la nastere pana la
varsta de 2 ani. Exista o mare dezbatere in acest domeniu privind daca aceasta subdiviziune constituie sau nu o ingrijire sau o educatie.

Într-o accepţie generală, educaţia este procesul prin care se realizează formarea şi dezvoltarea personalităţii umane. Ea
constituie o necesitate pentru individ şi pentru societate. Educaţia este o activitate specific umană realizată în contextul existenţei
sociale a omului şi, în acelaşi timp, este un fenomen social, un atribut al societăţii, o condiţie a perpetuării şi progresului acesteia. Prin
urmare se raportează, în acelaşi timp, la individ şi la societate.

Psihologul elvetian Jean Piaget este considerat pe scara larga ca tatal educatiei timpurii. El si-a dedicat viata educatiei copiilor.
Ideile sale privind dezvoltarea cognitiva a copiilor au devenit populare printre psihologi inca de la inceputul anilor '60. El a
popularizat metoda constructivista de predare, care a devenit baza multor strategii folosite astazi in salile de clasa.

Piaget a venit cu "modelul sau sociologic de dezvoltare" in anii 1920 si a pus bazele celei mai populare lucrari, "Etapele de
dezvoltare ale lui Piaget". Aceste etape au fost punctul culminant al anilor de cercetare pentru a intelege, la nivel genetic si biologic,
modul in care copiii invata.
 Studiile ştiintifice asupra dezvoltării creierului au demonstrat că stimularea precoce declanşează structurile cognitive şi
demararea procesualităţii intelectuale, angajarea precoce a structurilor intelectuale conduce la reducerea abandonului şcolar, iar
nutriţia adecvată a copilului mic garantează dezvoltarea creierului şi înlătură riscul de deficienţă mintală.

Accentul pus pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă deoarece aceasta este perioada în care copiii se
dezvoltă rapid. În cazul în care procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil ca pierderile să fie compensate
mai tarziu. Acţiunile întreprinse de părinţi şi societate în copilăria timpurie au o influenţă puternică şi de durată asupra progresului
individual al copilului.

Luând în considerare unicitatea fiecărui copil, conceptul de educaţie timpurie şi îngrijire (Early Childhood Education and
Care) presupune o abordare holistică a copilului (comprehensivă din toate punctele de vedere ale dezvoltării sale). O astfel de
abordare, pluridisciplinară, înseamnă preocuparea pentru sănătatea, nutriţia, educaţia şi protecţia copilului, din perioada prenatală până
la începerea şcolii. Acestui concept îi este adăugat cel de parentalitate, considerând importanţa pe care părintele o are în cercul
educaţional, fiind partenerul-cheie în educaţia copilului, iar relaţia familie – grădiniţă – comunitate fiind una hotărâtoare. Beneficiile
educației timpurii

Socializarea: un element fundamental pentru abilitățile de relaționare ale copilului. Pe lângă familie, piticul trebuie să fie
expus la socializarea cu alți copii, experiență care îl ajută să treacă peste timiditate și să-și întărească încrederea în sine.

Cooperarea: un concept folositor pentru relațiile pe care le creează cel mic. Foarte util mai ales în cazul copiilor care nu sunt
obișnuiți să împartă cu cei din jur, învățarea ideii de cooperare, împărțire și perseverare se deprinde tot în primii ani de viață, printr-un
program de educație timpurie.
 Respectul: o atitudine necesară atât în relațiile cu sine, cât și în relațiile cu ceilalți. Într-un mediu al educației timpurii unde
se învață conceptul de a împărți și manierele în mod organic, termenul de respect față de oameni și obiecte personale se învață în
același timp cu respectul față de mediul urban sau natură.

Entuziasmul pentru învățare: cu cât își însușește acest entuziasm mai devreme, cu atât va învăța mai ușor și mai cu drag.
Dragostea față de lectură, simțul curiozității și nevoia avidă de cunoaștere sunt lucruri care se dezvoltă în grădiniță și chiar și înainte
de aceasta. Lecțiile servite într-o maniera distractivă și totodată interactivă îi ajută pe cei mici să învețe mai eficient și îi inspiră să-și
dorească să știe din ce în ce mai mult.

Lucrul în echipă: o abilitate extrem de utilă pentru tot restul vieții. Activitățile centrate pe lucrul în echipă ajută copiii să
învețe cum să lucreze cu alți membri, cum să asculte opiniile celorlalți, deprinzând astfel ideea de a coopera și a livra în mod egal, în
funcție de rolul fiecăruia.

Concentrarea: modalitatea prin care poate ignora zgomotul de fond, pentru a se dedica acțiunii pe care o întreprinde în acel
moment. Având o imaginație bogată și o energie debordabilă, micuții nu pierd nicio șansă de a descoperi lucruri noi, de a trăi
experiențe diferite de cele de până acum și de a-și face alți prieteni.

Răbdarea: o abilitate ce poate fi dezvoltată la vârste fragede prin implicarea celor mici în experiențe sociale unde pot
practica răbdarea. Prin diverse exemple, experiențe sau conturarea unor modele, precum împărțirea atenției educatorului sau așteptarea
rândului, copiii au posibilitatea de a-ți dezvolta răbdarea, ceea ce îi face mai disciplinați și mai înțelegători.

Încă din primul an de viață, cel mic începe să își dezvolte propriul limbaj prin care comunică cu cei din jurul său și îi înțelege.
Educația timpurie a copilului începe cu primul zâmbet oferit celui mic, cu fiecare schimb de vorbe sau joacă în familie. Când spunem
educație, nu ne referim la un program strict de 4-5 ore pe zi în care cel mic trebuie să învețe ca la școală anumite informații noi sau
noțiuni necunoscute. Educația timpurie se face într-un mod cât mai natural, de obicei prin intermediul jocului, într-un mediu plăcut și
sigur. Educația timpurie este și una centrată pe fiecare copil în parte, tocmai de aceea nu spunem ”educația timpurie a tuturor copiilor”
și ”educația timpurie a copilului meu”. Fiecare copil este unic, iar stagiile de dezvoltare diferă de la un copil la altul, așa că nu ar
trebui să te îngrijorezi dacă spre exemplu, copilul tău încă nu a făcut primii pași până la vârsta de 2 ani, iar copilul vecinei deja a
început să meargă de la un an. Este important să te focusezi pe nevoile propriului copil, să îl sprijini în activitățile sale și să îi asiguri
mediul necesar dezvoltării sale.

În concluzie, educația timpurie este necesară pentru dezvoltarea copilului din toate punctele de vedere. Este important să
privim această dezvoltare ca un întreg și să îl ajutăm pe cel mic să treacă prin toate etapele unei dezvoltări sănătoase și armonioase.
Familia este cea care pune bazele acestei educații timpurii încă de la naștere, în timp ce grădinița este mediul ideal de formare a
personalității celui mic prin participarea la diverse jocuri și activități care nu vor face altceva decât să îi crească încrederea în sine și să
îl ajute să interacționeze cât mai mult cu cei din jurul său. Reține faptul că educația timpurie este extrem de importantă în dezvoltarea
unui copil și nu ar trebui tratată superficial pentru că de ea depinde viitorul copilul tău!