P. 1
Suport Curs MII

Suport Curs MII

|Views: 97|Likes:
Published by Teodora Maria

More info:

Published by: Teodora Maria on May 12, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/02/2013

pdf

text

original

DE LA PEDAGOGIA GRUPULUI LA PEDAGOGIA DIVERSITĂŢII

CURS DE FORMARE MODULUL II
Prof. univ. dr. Traian Vrasmas Universitatea „Ovidius” Constanta

Prof. univ. dr. Ecaterina Vrasmas Universitatea Bucuresti

Conf. univ. dr. Alois Ghergut Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi

Psiholog pr. Corina Murariu-Botez Asociatia RENINCO

CUPRINS
1. Pedagogia diversitatii si educaţia timpurie
1.2. Definirea educatiei timpurii 1.3. Programele educative pentru copilăria mică 1.4. Stimularea copilului- coordonata principala a programelor timpurii 1.5. Necesitate, exemple de bună practică

2. Studiile actuale asupra copilariei mici
2.1. Cercetările asupra copilăriei mici 2.2. Efectele lor în construirea programelor

3. Principiile programelor de educaţie timpurie în grădiniţe
3.1. Principiile generale ale dezvoltării 3.2. Principiile generale ale elaborarii programelor 3.3. Principii operaţionale

4.

Dezvoltarea copilului între unicitate şi diversitate

4.1. Modele ale dezvoltarii, abordari si concepţii actuale 4.2. Domeniile dezvoltarii 4.3. Unicitatea dezvoltarii 4.4. Rolul mediului in dezvoltare

5.

Cunoaşterea particularităţilor fiecărui copil

5.1. Metode si instrumente pentru cunoasterea individualitatii copilului 5.2. Utilizarea observatiei ca metoda de cunoastere a copilului 5.3. Individualizarea programului didactic din grădiniţă.

5.4. Amenajarea spatiului educational in gradinita. 5.5. Curriculum invatamanutului prescolar.

6.

Copiii cu CES la vărstele mici: grădiniţa şi intervenţia timpurie

6.1. Evaluarea timpurie a dizabilitatilor si altor CES. 6.2. Interventia timpurie in dizabilitati. 6.3. Lucrul in echipa in abordarea copiilor cu CES in gradinita: rolul consilierului scolar, rolul logopedului, asistentului social si al medicului. 6.4. Imaginea de sine a copilului mic.

7.

Parteneriatul educaţional în grădiniţă

7.1. Definirea parteneriatului educational 7.2. Relatiile de cooperare in grupul de copii, cooperarea in grupul de educatoare.. 7.3. Valorizarea familiei in activitatea din gradinita/scoala. 7.4. Implicarea parintilor. 7.5. Implicarea comunităţii şi altor agenţii în activitatea grădiniţei

Pedagogia diversitatii si educaţia timpurie
1.2. Definirea educatiei timpurii 1.3. Programele educative pentru copilăria mică 1.4. Stimularea copilului- coordonata principala a programelor timpurii 1.5. Necesitate, exemple de bună practică Cuvinte cheie: Îngrijire, dezvoltare, educaţiei, copilăria mică, educaţie timpurie, (ECCD), dezvoltarea optimală, sprijin, stimulare, programe, politici de educaţie în coplilăria timpurie

1. Educaţia timpurie ca domeniu multiplu şi nou de studiu şi acţiune. Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare(ECCD) Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare constituie un concept şi o orientare actuală care încearcă să dea răspunsuri la neliniştile şi descoperirile referitoare la noile generaţii. (Early Childdhood Care for Development, ECCD). Este vorba în acelaşi timp, de o disciplină nouă de studiu care combină elemente din mai multe câmpuri de cunoaţtere şi acţine şi care include: stimularea copilului mic, sănătatea, nutriţia, educaţia timpurie, dezvoltarea comunităţii, dezvoltarea femeii, psihologie, sociologie, antropologie, dezvoltarea copilului, şi chiar economie. La nivel internaţional se acordă tot mai multă importanţă problematici care ţine de recunoaşterea faptului că dezvoltarea intelectuală, emoţională şi fizică, socializarea şi achiziţiile culturale interacţionează toate în constucţia vieţii copilului mic. Tocmai pentru că lumea copilului mic este adevăratul capital al viitorului, ECCD este recunoscută în toată lumea ca un element esenţial al educaţiei permanente şi în strategiile de susţinere a dezvoltării umane şi sociale. Mai mult, s-a demonstrat prin studii de cost-eficienţă faptul că beneficiile economice şi sociale ale ECCD acţionează asupra individului şi a societăţii ca un întreg care depăşeşte costurile. Educaţia timpurie, pe care o percepem în legătură directă cu îngrijirea, cuprinde aşadar, din punct de vedere pedagogic mai multe domenii sau componente de aplicaţie, printre care : - Educaţia prenatală a familiei; - Educaţia copilului mic (0-1 AN) - Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general;

. umanistă. Dezvoltarea optimală este un concept care se referă la abilităţile copilului de a achiziţiona deprinderi şi comportamente relevante din perspectiva individuală şi culturală şi care îi permit copilului să: . -Responsabilizează educatorii.Educaţia prosociala si educaţia pentru paticipare şi construcţia indentităţii. vârstelor copilării mici. .Educaţia copilului între 1-3 aniANI . holistică asupra educaţiei.Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor. eliminând viziunea sancţionatoare şi etichetarea. .Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie. limbaj si expresie. să înţeleagă schimbarea. -Propune şi proiectează parteneriate educaţionale având în centru grija pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil. Educaţia timpurie în cadrul educaţiei pentru toţi Organizaţiile internaţionale construiesc azi politici care se referă la o mişcare globală în favoarea copiilor şi copilăriei.Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia. . participare şi integrare. să se adapteze cu succes când contextul se schimbă.. -Construieşte premizele socializării şi participării sociale.Educaţia preşcolară sau preprimară. . Premisa de bază de la care porneşte educaţia timpurie ca parte a educaţiei şi îngrijirii pentru dezvoltare la vârstele timpurii (ECCD) este că: investiţia în vârstele mici-timpurii ale copilului promovează o dezvoltare optimală. . familia.. -Schimă curriculum. 2.să funcţioneze în mod efectiv în contextul curent. -Vede grădiniţa ca o instituţie a dezvoltării.Educaţia ed. îl flexibilizează pentru toţi copiii. . Este vorba de a orienta politicile şi practicile educaţionale în aşa fel încât să se schimbe orientarea şi filosofia adcă viziunea cu privire la valoare şi la importanţa vârstei mici şi a investiţiilor pentru aceasta. -Schimă modul de abordare a vârstelor mici atât în teorie cât şi în practică. . activităţii de joc şi învăţare. -Egalizează şansele la dezvoltare. -Oferă o perspectivă pozitivă.Educaţia comunităţii. Educaţia timpurie este astfel o componentă importantă a educaţiei pentru toţi şi conţine următoarele elemente caracteristici care o reprezintă: -Identifică startul dezvoltării individuale. comunitatea şi socieatatea.pentru comunicare şi stimularea dezvoltarii.Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţllor instrumentale şi intervenţia timpurie.

Copilul are nevoie de un mediu sănătos. spre a le încuraja dezvoltarea. Mediul în care copilul se dezvoltă şi stimularea pe care o primeşte sunt hotâtâtoare pentru fiecare. Sunt condiţii necesare pentru o persoană sănătoasă mai târziu. Dezvoltarea fizică. Educaţia pentru toţi începe cu mica copilărie. Chiar cu pregătirea părinţilor de a creşte şi îngriji copilul. etc) Premisa educaţiei timpurii Se porneşte de la ideea că orice copil merită un început bun pentru viaţa sa. De aceea trebuie înţeles faptul că fiecare copil începe să înveţe din primul moment al vieţii sale. mentale. afectivă şi intelectuală în mica copilărie constituie aspecte decisive pentru viitorul adult. Parte componentă a familei sale. a comunităţii şi a valorilor culturale ale acestora copilul mic. Dacă dorim să sprijinim copilul mic în procesul dezvoltării sale trebuie să înţelegem multiplele faţete ale dezvoltării sale şi să definim contextul în care trăieşte. de o alimentaţie adecvată şi de dragoste şi atenţie din partea familei sale. Este vorba. de acele situaţii în care copiii sunt defavorizaţi şi devin vulnerabili în dezvoltare datorită unor medii sociale marginale şi-sau exclusive (sărăcie. . cu precădere. Perspectica drepturilor descrie în primul rând eforturile internaţionale de a stabili direcţii strategice comune statelor în această direcţie. una din temele specifice de educaţie pentru politicile UNESCO şi UNICEF este dezvoltarea şi protecţia micii copilării. HIV SIDA. Este vorba de a încuraja comunităţile de a se preocupa şi de a oferi condiţii favorabile pentru toţi copiii mici. Dacă pornim în perspectiva nevoilor vor apela la cunoştinţe psihologice şi sociologice asupra dezvoltării umane. Este o iniţiere prin limbaj şi prin lumea fizică şi socială care îl înconjoară. fete. Astfel. de la 0 la 8 ani ( aşa cum este definit în documentele de lucru ale organismelor internaţionale care promovează educaţia timpurie) are nevoie să fie sprijinit în dezvoltarea abilităţilor sale fizice. Educaţia la vârstele mici ca obiectiv al politicilor internaţionale Pentru a aborda educaţia timpurie este bine să pornim de la a înţelege diferitele perspective în care poate fi construită. De acea vorbim despre educaţia timpurie sau educaţie şi protecţie împreună. sociale care îi facilitează supravieţuirea şi realizarea individuală şi socială de mai târziu. La nivelul acţiunii apare şi calitatea acestor programe precum şi eficienţa lor. 4. minorităţi. Nu este suficient să argumentăm nevoia de educaţie adecvată la vârstele mici: este nevoie ca ea să fie recunoscută prin drepturile acceptate şi transformată în acţiune reală prin programe adecvate.Un alt concept antrenat în discuţie la acest moment este sprijinul. orfani. Dacă accesăm perspectiva drepturilor vom dezvolta ideile referitoare la politicile care însoţesc acest nou domeniu. Nu putem separa la copilul mic educaţia de protecţie.

Argumentele pentru învăţarea timpurie a copilului Sunt specificate două mari argumente pentru care se consideră că învăţarea copilului trebuie începută de la vârste cât mai mici (trebuie investit în programe de educaţie pentru mica copilărie): 1. si prin noi moduri de a concepe societatea si copiii. Al doilea argument se referă la metodele de învăţare şi adapatare. Declaratia de la Salamanca (1994). rasa. Copiii au dreptul de a trai si de a-si dezvolta la maxim potentialul. . el va învăţa mai repede şi mai bine şi se vor pune mai adecat bazele unei învăţări organizate prin şcoală. Nevoia de metode active şi participative de educaţie. limba. Cănd copilul este mic. chiar când este vorba de scriere sau de imaginile de pe ecran.Mai mult. prin dezvoltarea de programe de succes. demografice. pentru a se exprima şi pentru a comunica cu ceilalţi. Astazi scepticismul. provocat de un corp de cunostinte in crestere despre beneficiile investitiilor timpurii. Copilul care este stimulat să fie curios în faţa aspectelor diferite ale vieţii. De aici este firesc să ne gândim că atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de lume. Argumente in sprijinul investitiei in ECCD Acum 25 de ani era necesar sa raspunzi pe larg la intrebari ca: ‘’De ce investim in programe ECCD ?’’pentru ca exista un scepticism serios in ce priveste valoarea interventiilor timpurii. si altele. Conventia despre Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare impotriva Femeilor (CEDAW). datorita vulnerabilitatii lor fizice si mentale. Declaratia Conferintei Mondiale despre Educatia pentru toti(EFA)(1990). (de la 0 la 6 ani) dezvoltă aptitudinle sale psihologiuce şi sociale care vor fi un punct de plecare în viaţa de adult. Dacă copilul învaţă să exploreze lumea imaginilor. au nevoie de ingrijire si atentie speciala. asta îl încurajează să înveţe să citească şi să scrie. Mai corect spus. si educationale in schimbare. ca şi de modul în care aceasta funcţionează. Cu alte cuvinte. religie sau de orice fel. sociale. fără distinctie de sex. să socotească. experientele copiilor din primii ani au fost considerate de catre multi drept de domeniul exclusiv al familiilor si nu de domeniul guvernului sau altor institutii. prin noi cerinte legate de conditiile economice. 2. a. Primul argument se referă la faptul că acest timp din viaţa unui om e dovedit ştiinţific ca fiind extrem de important pentru dezvoltarea ulterioară. educaţia şi protecţia primei copilării favorizează dezvoltare individuală. trebuie sa aiba sansa de a-si dezvolta intregul potential. Dacă copilul este abordat de mic prin metode adecvate. Summitul Mondial despre Copii. • Copiii. depinde de stimularea pe care o simte şi o acceptă copilul. Documente internaţionale care oglindesc aceste drepturi sunt: Conventia Drepturilor Copilului(1989). Urmatoarele afirmatii au reiesit din aceste conferinte si conventii mondiale: • Totii copiii. Valoarea pentru dezvoltarea personalităţii. pare in scadere. desi este inca prezent intr-o masura semnificativa. politice. începe din primele momente ale vieţii. devine tot mai apt să înveţe eficient şi eficace la şcoală.

adulti cu care sa realizeze legaturi afective. Este perioada când e cel mai mult necesar să creem ocazii de a explora lumea inconjuratoare şi stimularea adecvata a limbajului. Pentru copilul dela 1 la 3 ani vom identifica aceleasi ca la stadiul anterior si in plus urmatoarele: .sprijin in achizitia unei noi sanse de a dezvolta deprinderi motorii. De la 0 la 3 ani.o sansa sa-si dezvolte o oarecare independenta . rasa. valorile. fizica si intelectuala.Copiii care traiesc in conditii foarte dificile au nevoie de atentie speciala. Creste obligatia pentru a prevedea care copii este posibil sa devină sau să fie dezavantajati si intarziati in dezvoltarea lor sociala.’’Acest principiu este in opozitie specifica cu credintele. Trebuie sa luam la cunostinta ca putem aduce schimbare sociala comunitatii prin aceste programe ECCD bazate pe comunitate. De exemplu. sanatate adecvata. De exemplu. si practicile in unele culturi. adulti care pot intelege si raspunde la semnalele lor. atunci culturile locale vor trebui sa se schimbe. Parintii si familiile(oricum ar fi definite)-atat femeile cat si barbatii-au responsabilitatea primara pentru cresterea. dezvoltarea. Perspectiva Drepturilor asigura o abordare foarte diferita a programarii decat perspectiva nevoilor. de limbaj si de gandire . si educarea copiilor lor. • Guvernele ar trebui sa stabileasca o politica de mediu care sa permita familiilor si comunitatilor sa-si indeplineasca responsabilitatile cresterii si protejarii copiilor. ‘’Toti copiii . Daca acest scop este implementat pe deplin. sa le atinga. copiii pot fi departajaţi în două grupe importante: de la 0 la 1 an şi de la 1 an la 3. trebuie sa aiba sansa de a si dezvolta la maxim potentialul. b. putem preciza că se dezvoltă stadiul protejarii de primejdiile fizice. Valoarea atentiei timpurii fata de nevoile copilului se reflectă în dezvoltare şi integrare Dacă vom analiza nevoile principale ale copiilor mici vom putea realiza siteza extrem de simplă. limba. că este importantă o hranire adecvata. exista un imperativ moral de a sustine starea de bine a copilului si calitatea vietii. si schimbarea sociala se accelereaza. Verificarea realitatii: In vreme ce incercam sa ne bazam programarile pe aceste principii. primul principiu despre state. dar şi lucruri la care sa priveasca. sa miroasa si sa guste. fara distinctie de sex. religie sau de orice fel. diferite roluri de gen extrase din principiile religioase vor trebui sa se schimbe. si practicile financiare in comunitate ar putea fi alterate (in special daca exclud femeile sau minoritatile etnice). si de a face tot ce ne sta in putere pentru a impiedica acest lucru sa se intample. Aceasta comparatie este subliniata in tabelul următor: • • Pe masura ce mai multi copii supravietuiesc. trebuie recunoscut faptul ca multe din aceste articole ale acestor documente internationale se izbeste de ceea ce gasim in culturile locale. chiar prea tarziu. sa auda. Pentru copiii de la 0 la 1 an.

. sociologiei. Nevoia de a imbunatati baza de resurse umane a unei tari a capatat o importanta mai mare ca niciodata. Cercetarea stiintifica stabileste importanta promovarii dezvoltarii sanatoase in timpul primilor ani si demonstreaza ca programele de atentie integrata in dezvoltarea timpurie ofera o oportunitate extraordinara de a evita sau modera problemele de dezvoltare. sa invete. depinde intr-o mare masura de fundatia asezata in timpul primilor ani. care le permit sa comunice. Copiii se nasc cu cu abilitati fizice. Aceste argumente economice pentru investirea in programe timpurii/de copilarie frageda au castigat forta in relatie cu schimbarile recente in politicile economice. In timpul primilor doi ani de viata. si educatiei continua sa se acumuleze. Primul an din viata este cel mai important in termenii nutritiei copilului si cresterii fizice. apare cresterea majoritatii celulelor creierului. psihologiei. decat o persoana care nu si-a dezvoltat aceste capacitati. In timpul imbunatatirii acestei baze se face in mod clar legatura cu educatia formala.ajutor sa invete sa-si controleze comportamentul . Cercetarea sugereaza ca mare parte din dezvoltarea inteligentei la copii apare inainte de varsta de 7 ani. Exista o literatura stiintifica ampla care leaga imbunatatarile in scolarizare si invatare de angajarea crescuta si de productivitatea economica. nutritiei. Dar chiar fara aceste fapte. copiii care sovaie in aceasta perioada prezinta riscul dezvoltarii cognitive(mentale) intarziate sau slabite. c. potentialul de invatare este crescut si sansele de esec scolar sau in viata scad. cel putin in termenii activitatii creierului. tara. Acest proces este afectat nu numai de statusul nutritional si de sanatate al copilului. comunitate. Dezvoltarea creierului de la nastere pana la 2 ani jumatate sau trei ani. acestea se vor vesteji in loc sa infloreasca. bunul simt sugereaza ca o persoana care este bine dezvoltata fizic. Educatia de succes a copilului in timpul anilor sai de scolarizare. Dovezi din domeniile psihologiei. si participarea acelui copil in societate ca adult. Daca aceste capacitatinu nu sunt recunoscute si sustinute. insotite de structurarea conexiunilor neuronale din creier. ci de asemenea de felul de interactiune pe care un copil il dezvolta cu oamenii si lucrurile din mediul sau. este concentrata in principal pe expansiunea coenxiunilor intre celule. social si emotional va fi intr-o pozitie mai buna de a fi angajat si de a contribui economic in familie. Dovezile arata de asemenea ca investitia in primii ani conduce la beneficii economice pentru societate. mental. personalitatii si comportamentului social. aducand astfel beneficii durabile indivizilor si societatii. care subliniaza politicile deschise care necesita o forta de munca flexibila si bine educata pentru a concura la nivel global. indicand ca anii timpurii sunt cruciali in formarea inteligentei. Daca se dezvolta bine creierul.ocazii sa inceapa sa invete si sa se ingrijeasca singur . sanatatii.ocazii zilnice sa se joace cu o vareitate de obiecte. procesul incepe bine inainte de intrarea copiilor in scoala primara! . si sa se dezvolte. sociale si psihologice.

. ci de asemenea sa asigure surse aditionale unde este nevoie sa ‘’niveleze terenul de joc’’social si economic. Innocenti Report card 8. au cele mai susţinute efecte pe termen lung.o mai bună coeziune în familii şi în comunitate. In rezumat. umanitatea isi transmite valorile.Într-o prezentare în faţa Congresului Statelor Unite.ei perpetueaza valorile culturale Prin copii. . - . nu numai individual si imediat. Conditiile nesanatoase si stressul asociate cu saracia sunt insotite de inechitati in dezvoltarea timpurie si in invatare. . Inactiuneanu este raspunsul. . de . sau ai căror părinţi au o educaţie limitată. Copiii sunt viitorul. chiar dacă se manifestă mai puţin decât la începutul şcolii elementare. este posibil sa modifici inechitatile socioeconomice si legate de gen care provoaca probleme. programe de munca adaptate pentru mame. si natiune. copiii din familiile cu resurse putine adesea cedeaza repede si progresiv inaintea colegilor lor mai avantajatiin dezvoltarea lor mentala si in pregatirea lor pentru scoala si viata. Intrun ciclu vicios. deprinderi parentale mai bune. guvernele sustin/aproba tacit si intaresc inechitatile existente. Valorile. Natiunile sunt confruntate cu problema de a defini si aborda echitatea in conditiile extremei saracii. ci de asemenea social si economic de a lungul unei vieti in termenii abilitatii copilului de a contribui la familie.beneficiile acestor programe continuă în şcoala elementară şi mai departe în clasele gimnaziale şi liceale. la Universitatea Columbia.aceste efecte sunt puternice în special la copiii care provin din medii sărace. p11) programele centrate pe calitatea educaţiei produc realizări şcolare şi comportamente adaptate la copiii mici. incluzand pe cei saraci. 2008. Pentru a pastra valorile morale si sociale. comunitate. programele de copilarie timpurie pot aduce mari beneficii copiilor. d. si acest gol nu se umple. . serviciile de educaţie timpurie pot aduce rezultate adiţionale ca: mai puţină sărăcie famiililor. e. Esuand sa intervina intr-un mod oportun pentru a sprijini invatarea in copilaria timpurie si dezvoltarea unde conditiile sunt dificile. New York a prezentat următoarele beneficii ale educaţiei timpurii: (apud UNICEF. unde exista de asemenea o tendinta de a incerca sa schimbi responsabilitatea de la guvern la oameni. Aici ideea nu e numai de a asigura un pachet minim de surse astfel incat sa putem arata spre egalitatea de sansa. cum ar fi traiul impreuna in armonie si apreciand si protejand mediul.in legătura directă cu alte tipuri de servicii pentru familie. sau pentru a le schimba in bine-trebuie sa incepem cu copiii. incep sa se evidentieze in anii prescolari si pot fi promovate prin programe de copilarie timpurie. Aceasta transmitere incepe cu copiii mici.programele care continuă în învăţământul primar. Programele de copilarie timpurie promoveaza echitatea Asigurand un ‘’inceput cinstit’’ copiilor. şi care oferă intervenţie timpurie intensivă. Aceste inechitati ajuta sau mentin sau amplifica inechitatile sociale si economice existente. profesorul Jeanne Brooks-Gunn.

si programele de ingrijire ale copilului pot creste foarte mult sansele femeilor de a participa in programe menite sa le sprijine rolul productiv. printre alte strategii. educat. construirea consensului si a solidaritatii in comunitatile in care traiesc copii. De aici devine important cum. explorand. luate impreuna. In general. etc. atentia fata de ‘‘pregatirea’’ copiilor pentru scoala poate face programele educationale mai eficiente. creste sansele de supravietuire ale copilului. incep sa aprecieze faptul ca acestia (copiii) pot asigura un punct de plecare pentru actiuni politice si sociale. De exemplu. un accent pe insusi procesul de hranire poate creste seminificativ valoarea suplimentatiei nutritionale. programe de supravietuire accentuand sanatatea si nutritia. o premisa pentru majoritatea programelor prescolare este ca un copil invata cel mai bine facand/actionand. daca programele de sprijin parental sunt oferite de sectorul de sanatate in adaugire fata de cu serviciile de remediere. intreband si rezolvand probleme. Adaugand o componenta ECCD poate face alte programe mai eficiente Succesul unei varietati de programe sociale(de exemplu. . Desi copiii nu pot vota. 6. simţuri. Stimularea ca specificul al dezvoltării la vârstele mici Cuvinte cheie: stimulare. interactiune de grup. mişcare. Studiile moderne dovedesc tot mai evident că prima copilărie este decisivă în dezvoltarea psihică a copilului.)se ofera singura sa produca acele trasaturi considerate esentiale pentru democratie-mai mult decat forma si continutul majoritatii scolarizarii primare asa cum este aceasta constituita in prezent. forma si continutul majoritatii educatiei prescolare(invatarea activa. cât şi cum este îngrijit. Unele dintre aceste argumente in sprijinul investitiei in programele ECCD vor fi mai relevante pentru o situatie fata de alta. cu profesori care faciliteaza/inlesnesc mai degraba decat sa ordone procesul. in special la nivele locale. argumentele in sprijinul ECCD asigura un suport obligatoriu pentru a face o investitie masiva in programe de a imbunatati Grija pentru a ameliora Dezvoltarea in primii ani. sau programele de dezvoltare a femeilor) pot fi ameliorate prin incorporarea unui element de atentie fata de dezvoltarea in copilaria timpurie. sau educatia din scoala primara. O investitie in programele de copilarie timpurie poate fi o investitie in crearea unor cetateni mai educati. g.f. Acest potential mobilizator al programelor de copilarie timpurie poate ajuta la consolidarea decentralizarii participante si a democratiei locale. In rezumat. ECCD este un vehicul pentru participarea sociala Copiii asigura un punct de plecare pentru actiunile sociale si politice care pot ajuta in a construi consensul si organizarea pentru binele comun. Intr-adevar. dar toate sunt potential importante in orice tipar/model. parintii sunt preocupati de un viitor mai bun pentru copiii lor si sunt adesea dispusi sa colaboreze si sa se sacrifice pentru a indeplini acest scop. esential autoritara intre profesor si copil. STIMULAT copilul mic de către părinţii săi. In timp ce scolarizarea primara continua sa fie orientata spre o relatie indubitabila. politicienii.

Pentru copilul mic este deosebit de important să descifrăm mecanismele mişcării. Adică limbajul ca răspuns la limbaj. calculul mathematic. Până vor însuşi organizat instrumental inteligenţei sociale adică scrisul şi cititul. Căile de intrare în creier sunt cele cunoscute de simţurile copilului: prin văz. De fapt îi învăţăm pe copii de la vârste fragede tot felul de lucruri. Aşa se dezvoltă creierul său şi pornind de la coordonarea mişcării şi a simţurilor sale se construiesc scheme tot mai complexe de comunicare şi de cunoaştere. olfactil. trebuie să ne intereseze ca prin programele educative aceste stimulări să ajungă la creier. Mişcă mâinile. Simţurile Dacă stimularea este cea care dezvoltă creierul. (despre asta vorbesc toate teoriile moderne). ceea ce favorizează dezvoltarea. creierul nu se dezvoltă în parametrii optimali şi nu se pot realiza competenţele necesare dezvoltării psihologice. Dacă aceasta nu se realizează într-o manieră adecvată. Toate aceste mişcări provoacă maturizarea creierului şi declanşează mecanismele necesare mişcărilor tot mai complexe. copiii vor învăţa foarte multe lucruri şi vor dezvolta capacităţile necesare acestei învăţări. Şi asta pentru a le încuraja explorarea şi a le trezi intersul faţă de mediul care îi înconjoară. Învăţarea şi produsele ei. Să nu uităm că dezvoltarea creierului este globală şi că acesta are nevoie de stimulare permanentă prin căile senzoriale şi prin organizarea tot mai adecvată a mişcării şi a manualităţii. sau cel puţin insuficiente pentru o adaptarea firească. tactil sau kinestezic. Pe măsură ce copilul poate face tot mai multe lucruri. braţele. Mişcarea Sesizăm uşor că fiecare copil mişcă mult. Sau ca să fim mai concreţi cu descoperirile moderne: inteligenţele. Dacă se dezvoltă coordonarea şi echilibrul maturizării globale a creierului apare o abilitare manuală tot mai performantă. Folosim pentru asta imagini. ramificaţiile neuronale nu se realizează. obiecte sclipitoare. capacitatea de a explora. Stimularea Dezvoltarea normală a creierului se produce datorită stimulării. . dezvoltarea îi va permite să iniţieze activităţi. De aceea pe măsură ce se dezvoltă copilul trebuie încurajat să mânuiască obiectele să mişte şi să se delaseze tot mai organizat în aşa fel încât folosirea mâinilor să fie tot mai coordonată. copilul este stimulat şi asta îl ajută să îşi dezvolte inteligenţa. înainte de a învăţa să se deplaseze.Debutul învăţării pentru fiecare copil este cât mai devreme cu putinţă. de a face anumite lucruri. La nivel neuronal conexiunile nervoase rămân limitate. De aceea programele educative pentru vărstele mici se preocupă de deschiderea căilor de transmitere a stimulărilor. de a comunica. se întoarce şi se răsuceşte. auz. le atragem atenţia cu sunete plăcute. precum şi abilitarea manuală şi explorarea obiectelor. La o simplă stimulare copilul poate găsi o cascadă de răspunsuri. rămân limitate. Prin aceste căi de comunicare şi mişcare. A doua direcţie este cea care analizează şi clarifică răspunsurile date de copil stimulărilor diferite venite de la mediu şi intrate prin căile senzoriale.

adică pentru EDUCAŢIA TIMPURIE. - . Ceea ce este important este să subliniem că există o direcţie clară. să comunice. de la o ţară la alta. O altă tendinţă recunoscită este aceea de a asigura supravegherea copiluli în exclusivitate fără aşteptări de formare sau stimulare. Specificăm că există mai multe modele şi forme diferite. memebrii ai familiei sau fraţi mai amri. nu numai lucrul cu intelectul. Tendinţe şi statistici O întrebare apare firească: cum. De aceea primii educatori ai copilului sunt PĂRINŢII. În esenţă: STIMULAREA copilului mic presupune stimularea acestuia să se mişte.mama sau tatăl în concediu de maternitate. Adică nevoia de a vea copilul în supraveghere cât părinţii sunt la serviciu. 7. organizaţiile neguvernementale precum şi părinţii care se pot chiar ei organiza. mai mulţi copiii sau chiar grupe). auzul. în toate ţările pentru educaţia şi protecţia micii copilării. prin ce forme a se face acest tip de educaţie . Asta în fiecare zi. . Tendinţele programelor Toate iniţiativele moderne tind să recunoască faptul că: educaţia şi protecţia copilului mic nu este o şcoală în miniatură şi recunosc nevoia unei învăţări mai largi şi globale. să folosească tot mai mult mâinile şi să îşi dezvolte căile de pătrundere a informaţiilor spre creier: văzul.supravegherea asigurată la domiciliu cu părinţi.Pentru părinţi şi educatori Pentru educatori este deci de subliniat faptul că trebuie să încurajăm copilul mic să se mişte. să dezvolte capacităţile manuale şi pe cele intelectuale. să îşi folosească simţurile. Există: clase de grădiniţă în cadrul şcolilor primare. simţul tactil şi mirosul. cuprinse sau recomandate de politicile educaţionale şi sociale ale oricărei ţări. Există numeroase iniţiative care accentuează una sau alta din direcţiile menţionate. (pentru unul. În general toate aceste forme se pot unifica prin ideea de derulare a unor programe de educaţie timpurie. STIMULAREA copilului presupune lucru cu tot corpul şi cu intelectul său. De acesta se ocupă instituţiile de stat. Totuşi există încă în anumite părţi tendinţa de ase considera că la grădiniţă copilul se pregăteşte numia pentru şcoală şi că dacă merge la o formă de pregătire nu face alceva decât să înveţe bazele şcolarităţii. . forme de supravehghere a copiilor mici sprijinite de comunităţi. care să ofere posibilitate unui câmp de relaţii sociale ale copilului cu adulţii dar şi cu covârstnicii săi. grădiniţe sau şcoli pentru copiii mici (materenelle) creşe organizate de comunitate.

Ceea ce este de subliniat este creştera între 1990 – 2000 a efectivelor în grădiniţă în unele ţări. dar şi scăderea în altele. La noi. Se pune problema în special în zonele populaţiei sărace . a exsitat o descreştere severă dupî 1990 iar după 2000 se manifestă o creştere din nou a cuprinderii în structurile preprimare. Un mediu sigur. psihologice. De obicei explicaţiile vin din politicile publice şi priorităţile guvernelor. În plus. Nu este vorba de o şcoală pentru ei. dinamic. (referire la studiile americane după 2000 care spun ca 1 dolar aduce 3 în investiţia în grădiniţe). un cadru de învăţare. dar şi o creştere a iniţiativelor şi programelor alternative şi private. efectivele cuprind chiar 90% şi în 74 situaţia este între aceste două extreme. . Aşa. Se simte nevoia de a se realiza mai multe oportuniţi de acces şi de învăţare pentru copii înainte de şcoala primară. Responsabilitatea instituţională. să îi convingi pe finanţişti de valoarea unui domeniu de investiţie pentru că nu se vede prea repede ceea ce stabilesc cercetările. Se consideră nevoile fizice.Statistici la nivel mondial Există foarte multe forme prin care se asigură azi protecţia şi educaţia pentru copiii mici. autodisciplină şi respect pentru ceilalţi. În general. Oricum este cert că mai sunt multe de făcut. dar acestea se referă la maniere deiferite şi la structuri extrem de variate. ci înţelegerea dezvoltării copilului de la vârstă cât mai timpurie. ca toţi profesioniştii să realizeze că învăţarea la vârstele mici este decisivă pentru integrara şi dezvoltarea în viaţa adultă. ca persoană unică şi valoroasă. formarea comunităţilor în sensul sprijinirii copilăriei mici şi parteneriatul instituţional. încă. Educaţia timpurie cere o abordare de tip global. pentru că sărăcia este una din marile probleme. precum şi în toate celelalte domenii dar şi a-l trata în general. Provocările actuale Trebuie să menţionăm existenţa unor mari provocări legate de planificarea. în 56 efectivele cuprinse în educaţia preprimară cuprind 30% din populaţia de o anumită vârstă. afective şi intelectuale ale copiilor mici. de a râde şi a se destinde. Ntr-un studiu UNESCO anul 2000. Se pune problema de a stimula copilul mic intelectual. putem descrie abordarea globală a dezvoltării copilului prin educaţia timpurie. sănătos. Vorbim de grupuri vulnerabile şi de aici sunt copiii săraci. De fapt este greu ca modelul de şcoală tradiţională să se schimbe în această viziune. În tote statele sunt statistici. În general nu sunt cuprinse în statistici iniţiativele private. Pentru aceştia este nevoie ca resursele să fie mai ample şi piedicile se măresc. 3. ocazii de joc şi expresie individuală. Devine greu să planificăm accesul la educaţia părinţilor. Este greu. organizarea şi derularea acestei educaţii precum şi de protecţia micii copilării. dar şi asigurăm calitatea educaţiei pentru toţi la vârstele mici. orfanii. situaţii sociale bine structurate. În 22. studiile de politici în educaţia timpurie identifică trei mari probleme sau provocări: 1. 2. din 152 de ţări. Accesul. Se simte peste tot lupta surdă cu autorităţile pentru a se proiecta şi susţine progremele de educaţie timpurie. sumele alocate educaţiei nu sunt prea mari în state diferite. Abordarea globală. o protecţie destinsă şi afectivă. implicarea acestora. copiii străzii. copiii cu dizabilităţi sau cei care aparţin unor minorităţi. sociale.

Sau . Se vorbeste astfel de programe educative care sprijina mamele in timpul sarcinii. Institutiile de educatie nu se pot substitui familiei. Important pentru el este sa se sature şi sa bea laptele matern. preocuparea educatiei este de a interveni cat mai devreme in formarea şi dezvoltarea copilului. exemple de buna practica Din contextul teoretic şi practic prezentat până acum reiese clar ca un program educativ trebuie sa inceapa de la varste foarte mici. Dar sunt copii care nu pot manca anumite alimente şi sugarul. Conceptul de educatie timpurie se refera asadar la doua dimensiuni: Începerea preocuparilor educationale de la vârstele mici. sau a persoanei care il ingrijeste. Daca vârstele mici constituie baza dezvoltarii personalitatii. Implicarea familiei şi comunitatii in educarea copilului mic şi prescolar. Copilul primeste dragoste prin gesturile de ocrotire. ingrijire şi satietate. ca orice copil are nevoie de caldura trupului matern. ci o sprijina şi contribuie la dezvoltarea relatiilor intra şi extra familiale. Azi se stie prin studii stiintifice. este in grija familiei. până intra in cresa sau gradinita. Mai mult alimetatia la san ii asigura nu numai aportul de vitamine şi anticorpi ci atingerea şi comunicarea fizic-corporala cu fiinta care il ingrijeste. Cu atat mai mult cand este bolnav sau suparat. Studiile au dovedit ca educaţia parentala incepe din momentul conceptiei fatului.Educaţia timpurie şi educaţia preşcolară. Educaţia timpurie se preocupa de extinderea strategiilor de stimulare şi dezvoltare a copilului şi in familie.cea mai mare parte a existentei. pentru ca in hranirea şi in grija fata de sanatatea şi curatenia micutului copil sta punctul de plecare a sanatatii psihice şi sociale de mai tarziu. nu cand suna ceasul. se stie ca un copil trebuie sa manance cand cere. De asemenea. pentru a avea un copil sanatos. Copilul mic. Un program eficient educativ este un program care isi propune sa ia in seama copilul de la primele momente ale existentei sale şi care implica toti agentii educationali care contribuie la cresterea şi dezvoltarea lui. sau din 4 in 4 ore. nu poate inlocui familia. Rolurile parentale se invata şi se dezvolta odata cu cresterea şi ingrijirea copilului. Un exemplu. Igiena şi ingrijirea copilului sugar constituie o alta preocupare a educatiei timpurii. unde isi petrece firesc. foarte multa vreme s-a considerat ca un copil sugar trebuie obligat sa manance anumite lucruri şi ca atunci cand refuza mama trebuie sa insiste. O alta povaţa veche era ca un copil sa nu fie tinut in brate. . atunci cand copilul este la cresa sau la gradinita el face parte şi din familie. singur este in stare sa aleaga ceea ce ii face bine. Nici o institutie.copiii erau obligati sa manance planificat din 3 in 3 ore. Azi. oricat de buna ar fi ea.

nu pe impunere necondiţionată. regulilor de viata şi de convietuire.Educaţia timpurie prevede parteneriatul activ cu parintii copilului mic sau prescolar. competentelor şi comportamentelor flexibile şi deschise este o premiza optima pentru scolarizare.refuza gradinita şi se tem mai departe de scoala. ci formarea nucleului de personalitate in şi prin relatiile sociale pe care le ofera gradinita. disciplina bazata pe interdictii şi invatarea mecanica sunt elemente la care tanara generatie de azi nu mai raspunde.devin mai mult sau mai putin conformisti . Gradinita nu este şi nu trebuie sa devina o mica scoala. Un program de educatie prescolara este un program care se preocupa de dezvoltarea copilului in sensul devenirii şi constructiei personalitatii sale armonioase. Ea are propria ei importanta pentru copil. nu mai e proprie epocii noastre. trebuie vazuta prin prisma jocului şi amenajarii adecvate a spatiilor educative. De aceea trebuie construita in parteneriat educativ cu familia şi comunitatea şi constituie premiza cea mai importanta a dezvoltarii copilului. Constrangerea. . Educaţia parentala cu care ne-am obisnuit. se manifesta crize de relatii şi adaptare la care copiii au doua tipuri de reactii: . O buna pregatire in sensul dezvoltarii şi formarii capacitatilor. in asa fel incat acestia sa continuie acasa ceea ce se realizeaza la cresa sau gradinita şi chiar sa-şi imbunatateasca practicile parentale. De aceea încercăm azi o schimbare spre o discilină pozitivă bazată pe argumentarea normelor şi pe înţelegerea lor. de conceptele de baza pe care le va folosi la scoala. Dimpotriva. Obiectivul central nu este pregatirea pentru scoala cum ar putea aparea din denumire. prin modelul familiei sau "dupa ureche". Este institutia care ofera ocaziile jocului in sensul dezvoltarii copilului şi astfel face trecerea de la informal la formal. Desigur ca treapta a invatamantului. .spun ca educatoarea dar fac cum vor ei. Nu ne ferim sa recunoastem nevoia de educatie a parintilor in privinta cresterii şi educarii optime a urmasilor lor. Ea este o treapta care are in vedere exeprienta deja acumulata de copil in mediul familial. In aceste conditii educaţia prescolara trebuie inteleasa şi construita tinand seama de dimensiunea timpurie. Problema apropierii copilului de cunoasterea normelor. gradinita se preocupa şi de viitorul scolarului. dar aceasta este secundar la nivel individual. Aptitudinea de scolaritate depinde de formarea acelor competente care tin de interiorizarea adecvata a rezultatelor activitatilor de joc liber ales şi interior motivat al copilului.

pozitive şi democratice. Evaluarea finala 9. Stabilirea obiectivelor noului program educativ. Studiile teoretice. sau cerintele obiectivate in contextul unei reforme globale. 8. accesului şi calitatii educatiei de la vârstele mici. Cerintele fata de introducerea unui program educativ timpuriu in activitatea prescolara se refera la organizarea şi planificarea unor etape bine definite in derularea lui. Stabilirea acelor elemente care necesita schimbarea determinata de obiectivele noi propuse. Dimensiunile unui proiect de program bazat pe individulizare şi abordare timpurie a educaţiei. Elaborarea programului şi determinarea dimensiunilor lui calitative şi cantitative. Putem considera astfel. 7. determina schimbari prin programe educative noi. care ofera copiilor: • • Dreptul la copilarie şi dezvoltare in sensul promovarii identitatii proprii. analizele de tip cercetare-actiune. 4. 5. inclusiv cele care se adreseaza varstelor timpurii se construieste pornind de la nevoia imbunatatirii practicilor educative. ca etape ale unui program prescolar de educatie urmatoarele: 1. prin intrducerea unei inovatii. Proiectarea noului program de educatie prescolara trebuie sa tina seama de raspunsul la patru mari intrebari: De ce? Cum? . Evaluarile in program.In afara argumentelor pe care le pune in evidenta practica educativa şi cercetarea acestor varste. Propunerea de imbunatatire a practicilor determinata de teorie sau de practica insasi. 6. Orice proiect educational are sanse de reusita daca se bazeaza pe o fundamentare solida teoretica şi practica şi daca rezultatele lui sunt vizibile in produse masurabile cantitativ şi calitativ. promovate de politicile educative internationale. exista şi argumentele pedagogiei umaniste. Etapele. Şansa participarii. Derularea programului şi actiunile educative propriu-zise. Orice program educativ. 3. 2. Extinderea acelor elemente care vadesc impotanta deosebita pentru tot invatamantul prescolar. Identificarea starii reale a invatamantului prescolar in raport cu modificarile propuse.

precum şi gasirea surselor de constituire şi reconstituire a acestora este raspunsul la a patra intrebare. La acest nivel este necesara o relatie de parteneriat intre coordonatorii programului şi toti agentii schimbarii implicati. orice program prescolar trebuie sa tina seama de o serie de realitati practice şi valori teoretice contemporane.Implicarea societatii in rezolvarea problemelor educative. Constituirea unei echipe este foarte importanta din perspectiva eficientei şi durabilitatii schimbarilor introduse de program. . Stabilirea resurselor materiale necesare şi raportarea lor la realitate. Acesta este doar inceputul unui proiect educativ. de ascultare. Resursele umane care vor fi antrenate de proiect şi modul de pregatire a lor pentru abordarea noului propus.Redimensionarea activitatii fundamentale de joc a copilului prescolar. Izvoarele unui proiect educativ pentru vârstele timpurii trebuie gasite in : . . Este vorba de stabilirea resurselor teoretice şi metodice pe care proiectul le va pune la dispozitia programului educativ. In timpul derularii unui program educativ prescolar este de mare importanta realizarea permanenta a monitorizarii progreselor. . a educatoarelor şi a factorilor de decizie pentru aplicarea schimbarilor propuse. De aceea cultivarea comunicarii eficiente.Cine? . Astfel. . constituie cerinţe primare ale programului.Orientarea activă şi participativă a strategiilor şi metodelor folosite. piedicilor şi realizarilor.Valorizarea persoanei. Rolul echipei nu este numai in intalnirile de tip formativ (cursuri) ci cel mai mult in activitatile de evaluare permanenta cand schimburile de idei şi discutiile metodice sunt un sprijin al activitatilor. competentelor de observare.. in care constructia propiu-zisa sa fie rodul schimburilor de experienta şi al discutiilor profesionale in cadrul echipei proiectului de educatie prescolara. de tip cercetare-actiune. constituie raspunsul la intrebarea a treia. Aceasta maniera de actiune la nivelul invatamantului prescolar este cea mai adecvata cerintelor determinate de contextul global al politicilor educative la nivel international cat şi de Reforma actuala din invatamantul romanesc.Organizarea mediului educativ.Analiza contextului multicultural. . .Cu ce? Primele doua intrebari primesc raspunsul din elaborarea bazei stiintifice şi metodice pe care proiectul o propune. care determina directiile tuturor orientarilor de programe la vârstele mici. Urmeaza pregatirea resurselor umane implicate.. Acest lucru presupune o permanenta colaborare. Propunerea pe care o facem este de program interactiv. comunicare şi discutare a problemelor.

mai ales. exista o multitudine întrebari cu privire la dezvoltarea psihologica a copilului care ne preocupa pe fiecare dintre noi si la care acest domeniu al psihologiei încearca sa ofere raspunsuri: Cum se dezvolta fiinţa umana înainte de momentul nasterii? Ce putem face pentru a asigura premisele pentru o dezvoltarea normala a copilului înca din perioada prenatala si a ne asigura ca nou-nascutul va fi sanatos? • Cum percepe lumea un nou-nascut? Ce anume înţelege noul-nascut din ceea ce se întâmpla în jurul sau. cum si ce învaţa de-a lungul timpului? • Cum reusesc copii sa înveţe sa utilizeze un sistem lingvistic extrem de complex într-un timp relativ scurt? • Cum apar diferenţele la nivelul personalitaţii si inteligenţei? Ce rol are ereditatea? Ce aspecte ale mediului în care se dezvolta copilul determina aceste diferenţieri? • Cum trebuie sa se comporte parinţii pentru a asigura o dezvoltare plenara. .Traditia şi practicile pozitive din educaţia prescolara romaneasca. . emoţionala si cognitiva. Abordarea narativa . Aceasta explica de ce studiul dezvoltarii psihologice a copilului este în prezent un domeniu extrem de important. Diferentele dintre programele educative pentru vârstele timpurii vin din imbinarea diferita a cantitatii de atentie indreptata spre elementele mentionate şi in special din structurarea strategiilor folosite. afectiva si psihica a copilului din momentul concepţiei pâna la adolescenţa. Observam ca raspunsurile la aceste întrebari nu prezinta doar un interes pur stiinţific ci. • Modele de studiu si abordare metodologica A. dezvoltarea sa fiind stimulata si accelerata sub influenţa presiunii sociale.Documentele internationale referitoare la importanta educatiei la aceste varste. unul practic. Orice proiect va deveni un progam adoptat daca va fi axat pe baze teoretice solide şi pe o practica eficienta şi sanatoasa.1. - Studiile actuale asupra copilariei mici 2. Practic. . a copilului? Trebuie sa fie permisivi sau foarte stricţi? Care este strategia optima? etc. Documentele nationale care se refera la reformă şi restructurarea sistemului educativ.Cercetarile interdisciplinare asupra copilului de la 0 la 7 ani.2.Cercetare-actiune asupra efectelor acestui program. Cercetările asupra copilăriei mici 2. Efectele lor în construirea programelor Câmpul de studiu al psihologiei copilului cuprinde dezvoltarea intelectuala.

Primele studii empirice privind dezvoltarea psihologica a copilului apar la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX sub forma înregistrarilor biografice ale comportamentului copiilor (Charles Darwin. Alfred Binet si Theodore Simon. igienic). urmarind dinamica dezvoltarii: • • • • • nasterea primul an de viata prima copilarie (perioada anteprescolara): de la 1 la 3 ani a doua copilarie (perioada prescolara): de la 3 la 6. abordarea dezvoltarii psihologice a copilului în diferite etape de dezvoltare. Tipul de contradictii: dependenta totala fata de adult. care îi permit copilului sa se adapteze la mediu. dar lipseste scopul constient. C.observația de tip etnografic si cercetarile longitudinale în care dezvoltarea copilului este urmarita pe un interval lung de timp.7 ani a treia copilarie (perioada scolarã mica) de la 6 la 10-12 ani Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor 0-1 an: stadiul sugarului Activitatea fundamentala a individului: satisfacerea trebuintelor organice. Abordarea psihometrica Lewis Terman (1877-1956) .accentul este pus asupra masuratorilor cantitative a comportamentului si elaborarea unei harți obiective a dezvoltarii. La începutul anilor 1900. Stadiile dezvoltarii psihologice a copilului Cronologic.). porneste chiar din perioada prenatala. 1-3 ani: stadiul anteprescolar Activitatea fundamentala: manipularea obiectelor. Abordarea normativa Propusa de Stanley Hall (1844-1924) . Freud) .publica primele teste de inteligența pentru copii utilizate pe scara larga – Scala de Inteligența Stanford-Binet. Piaget. Tipul de relatii: începe elaborarea primelor reflexe conditionate (alimentar. B. alimentar etc. . Tipul de relatii : se bazeaza pe reflexele neconditionate (de aparare. doi cercetatori francezi au primit sarcina de a elabora un test care sa permita identificarea copiilor cu redard intelectual în scolile din Paris si orientarea acestora catre clase speciale.

Stadiul impulsiv(0-3 luni) şi emoţional (3-12 luni) 0-3 luni: La naştere şi până în jurul sfârşitului primului trimestru al vieţii postnatale. Tipul de relatii: stabileste relatii sociale. "Emoţia – afirmă Wallon – este o primă formă de înţelegere şi diferenţiere". 6.) şi de insatisfacţie (corelatul subiectiv). sa mearga la gradinita. Aceste reacţii impulsive devin repede expresie deoarece anturajul le întăreşte prin satisfacerea trebuinţelor "reclamate". are obligatii si drepturi: sa se trezeasca la anumite ore.7-10.11 ani: stadiul scolarului mic Activitatea fundamentala: învatarea impusa. Deoarece satisfacerea necesităţilor sale nu mai este automată. Aici este baza viitoarelor atitudini şi mimici comunicative tot mai complexe. Tipul de contradictii: gradul de dependenta este influentat de formarea unei conceptii proprii despre realitatea înconjuratoare.7 ani : stadiul prescolar Activitate fundamentala: jocul. STADIILE ONTOGENEZEI — SCURTĂ PREZENTARE 1. atunci când apare starea de necesitate (foame. Tipul de contradictii: gradul de dependenta scade datorita constituirii constiintei de sine si cresterii caracterului critic al gândirii. copilul reacţionează prin descărcări şi activări musculare. devine o persoana cu statut social. se desfasoarã pe baza de reguli unanim acceptate. se dezvolta capacitatea de verbalizare si deplasare independenta. dirijata din exterior. căldură. sa se îmbrace. dominanta este cea a impulsivităţii motrice.Tipul de contradictii: gradul de dependenta fata de adult scade. . 3-6. Tipul de relatii: se extind relatiile sociale precum si obligatiile si drepturile. ca în stadiul intrauterin. protecţie etc. Ca prime semne observabile ale vieţii psihice şi supuse modelajului social. ele sunt principalul mecanism organizator al psihismului infantil. 3-12 luni: Substadiul emoţional (3-12 luni) se caracterizează prin preponderenţa expresiilor emoţionale care devin mijlocul dominant de relaţionare cu anturajul. în joc copilul interpreteaza anumite roluri în conformitate cu care îsi alege comportamentul adecvat. Graţie experienţelor emoţionale (proprii şi ale anturajului) copilul îşi cristalizează o formă globală de reprezentare a situaţiilor ceea ce-i permite anticiparea.

nediferenţiere în cunoaştere). Se disting trei faze: 3-4 ani: Perioada de opoziţie: afirmarea autonomiei ca premisă a personalităţii (ex. intelectuală şi socioafectivă şi sub impulsul unui nou context socio-cultural: şcoala. Stadiul senzorio-motor şi proiectiv (1-3 ani) 1-2 ani: Reacţiile circulare sunt expresia ralierii mişcărilor copilului la datele senzoriale şi excitaţiile provocate de mediu. se dezvoltă în două direcţii independente. Imitaţia susţine interiorizarea. de pe poziţii de "adultism" (un amestec de rivalitate şi admiraţie faţă de adult). care este baza pentru inteligenţa practică (acţiune) şi b) activitatea postual-imitativă. Categorizarea abstractă îşi face treptat loc.2. 4. de ce este bun şi ce face ceva sau cineva) este înlocuită cu cea categorială în forma sa concretă însă. Este marcat de exprimarea conştiinţei de sine a copilului. "NU VREAU!") 4-5 ani: Perioada graţiei. un raport de substituţie a ceea ce a fost cândva prezent. formă primară a inteligenţei discursive ce se va instala odată cu apariţia funcţiei semiotice/simbolice (limbaj. fiind la intersecţia a două faze importante în devenirea personală: construcţia persoanei şi dimensiunea sa instrumentală. narcisismului îl domină. 3. ca tip de activitate dominantă. dar complementare: a) activitatea manipulatorie de explorare (obiecte. forma sa amânată (în absenţa modelului) fiind deja o evocare. Raportul sinealţii este complex şi multifazic în acest stadiu. Senzorio-motricitatea. Are loc o dublă decentrare. în acest substadiu precategorial asistăm la o diminuare a sincretismului (amestec. Raportarea funcţională la realitate (la ce serveşte. a validării sociale. rezultată din parcurgerea conştientizării corporalităţii proprii şi a diferenţei sale sociale faţă de alţii. 5-6 ani: Perioada imitativă a rolurilor de tip adult. "EU SPUN!". a seducţiei: căutarea aprobării. să fie în centrul atenţie. 5. spaţiul proxim.: "EU FAC!". Stadiul personalismului (3-6 ani) Acest stadiu este o etapă centrală în stadialitatea walloniană. centripet). către cele orientate spre exterior. 3 ani: în cel de al treilea an se face trecerea de la actele motorii la reprezentare. Ca urmare copilul caută să seducă. Stadiul categorial (6-11 ani) 6-9 ani: Se produce o repoziţionare a intereselor: de la cele faţă de sine (din stadiul anterior. imagine mentală). Stadiul adolescenţei . 9-11 ani: Substadiul categorial începe printr-o activitate comparativă de diferenţiere şi extragere a asemănărilor şi deosebirilor dintre obiecte şi situaţii. Saltul este mijlocit prin actele imitative (copilul mai mult mimează decât vorbeşte!) ca forme de prezentare.

Revine în prim plan o nouă fază de opoziţie prin care exigenţele construcţiei persoanei(trebuinţă centripetă) se fac simţite. este stadiala.. în plan intelectual gândirea conceptuală permite unificarea reprezentărilor "insularizate" bazate pe interese concrete. preverbală) 2) 2-7 ani – stadiul preoperaţional (inteligenţa prelogică.2-4 ani – prelogic (intuiţia simplă) . stadiul operaţional – se structurează în această perioadă sau niciodată. cuprinzând următoarele momente: 1) 0-2 ani – stadiul senzorio-motor (inteligenţa practică.7-12 ani – operaţional concret . inteligenţa logică.Modificările fiziologice şi cele ale schemei corporale sunt punctul de start al crizei pubertare centrată pe sentimentul schimbării. Ambivalenţa egocentrism/egoism – allocentrism/altruism poate fi prezentă şi deconcertantă. presimbolică.substadiul structurilor operatorii formale .12 … ani – operaţional formal – se dezvoltă inteligenţa ipotetico-deductivă propoziţională şi cea reflexivă (gândirea se întoarce asupra ei însăşi) .substadiul genezei operaţiilor formale .atunci". cu autoritate.. afectiv. Stadiile dezvoltării gândirii la Piaget Conform teoriei lui Piaget dezvoltarea intelectuală evoluează printr-o serie de stadii iar organizarea comportamentului este calitativ diferită în fiecare stadiu. Se face saltul de la reprezentarea atomistă a realităţii spre cea a legilor şi integrărilor succesive. în planul construcţiei personale începe armonizarea asperităţilor prin integrarea planurilor: cognitiv. nu pentru a rezolva) .4-7 ani – semilogic (intuiţia articulată) 3) 7-15-16 ani . Grupul de covârstnici este atractiv. nu gândeşte formal doar logic. ca forma superioara a adaptării. un stadiu reprezentaţional (împărţit în două substadii. cel al gândirii preoperaţionale şi cel al operaţiilor concrete) şi un stadiul al gândirii formale (sau proporţionale). controlează un singur indice şi nu coordonează) . simbolică. Stadiul senzorio-motor începe de la naştere şi ţine până la circa 2 ani când începe cel preoperaţional. Acesta ţine până la circa 7-8 ani când copilul intră în stadiul operaţiilor concrete iar spre 11-12 ani. intuitivă – gândeşte ce vede. copiii ajung să dezvolte elementele unei logici formale constând în propoziţii de tip "Dacă. gnostică – cunosc pentru a şti. Dezvoltarea inteligentei. Cele două condiţii pe care Piaget le stabileşte pentru stadialitatea sa sunt: (1) stadiile trebuiesc definite astfel încât să garanteze o ordine constantă în succesiunea lor.. specifice stadiilor anterioare. (2) definirea trebuie să permită dezvoltarea progresivă a structurilor mentale Piaget propune trei stadii principale de dezvoltare intelectuală: un stadiu senzoriomotor.. social. dimensiunea polivalentă a personalităţii fiind exersată de acest nou anturaj.

Fiecare stadiu are specificul sau sub aspectul instrumentelor cu care operează si achiziţiilor pe care le obţine. Stadii Senzoriomotor Mecanisme / instrumente Reflexul/ schema senzoriomotorie / scheme de scheme Achiziţii Permanenţa obiectului, apariţia reprezentărilor ca proces mintal, reprezentări practice ale cauzalităţii, spaţialităţii şi intenţionalităţii Reversibilitatea simplă (a-a=0, a=b si b=a) - 8 ani Conservarea invariantelor, gândire de tip noţional şi cea categorială Dubla reversibilitate şi INRC (identitate (A este B), negaţia (A este nonB), reciproca (A implică B şi B implică A), corelativa (A şi B corelează, au o legătură comună reciprocă)), gândire conceptuală

Preoperaţional si operaţional concret 2-12 ani Operaţional formal

Pre si semi operaţii mintale (7-8 ani), Operaţii concrete după 8 ani Operaţii mintale, operaţii cu operaţii mintale (operaţii de gradul II sau propoziţionale)

Asimilare – proces de încorporare a noutăţii prin intermediul setului de instrumente, (reflex, schemă, scheme de scheme, operaţii, semioperaţii), existente deja ca bun al individului. Acomodare – proces prin care un mecanism existent deja folosit în situaţii noi îşi modifică structura şi funcţionarea anterioară devenind altceva sau premisa pentru altceva. Schema senzorio-motorie – echivalent în plan practic a ceea ce va fi noţiunea şi conceptul în plan simbolic (o generalizare practică). Ea apare ca unitate primară de viaţă psihică şi se referă la faptul ca un segment informaţional senzorial sau perceptiv este prelucrat şi are drept consecinţă un răspuns motor. Permanenţa obiectului – capacitatea copilului de a-şi da seama că obiectele pe care nu le mai percepem există totuşi. Conservarea – capacitatea copilului de a-şi da seama că sub forme diferite se ascunde o aceeaşi realitate. Se caracterizează prin decalaj longitudinal, în următoarea ordine: număr, substanţa, lungime, suprafaţa, greutate, volum.

Substadiu cronologic

Instrumente-mecanisme

Performanţe

Exersarea reflexelor 0-1 lună Reacţii circulare primare 1-4 luni primele adaptări Reacţii circulare secundare 4-8 luni procedee menite să prelungească experienţe interesante

Perfectează instrumentele reflexe conferindu-le exactitate şi promptitudine Repetarea comportamentelor plăcute la care copilul ajunge din întâmplare, sunt focalizate asupra propriului corp, activităţile exista în sine - a privi pentru a privi, a apuca pentru a apuca - au statut de asimilări funcţionale Specific este orientarea şi dincolo de universul propriului corp şi capacitatea de a produce şi a reproduce acţiuni interesante descoperite întâmplător. Acţiunea este susţinută de plăcerea noutăţii, marchează începutul satisfacţiei de natura psihică, şi câştigării intenţionalităţii prin deosebirea pe care începe să o facă între mijlocul şi scopul acţiunii, acţiunea este orientată spre exterior şi spre viitor Substadii preintenţionale ⇑ Conduitele sunt în mod clar intenţionale, apare coordonarea a două scheme anterioare într-un singur act prin subsumare lor într-o schemă principală Caracteristici: intenţia, căutarea unui mijloc bun pentru a-si realiza intenţia, reunirea schemelor anterioare intr-un act unic Obiectul acţiunii devine dominant luând locul acţiunii propriu-zise Apare conduita inteligenţei speciale: suportului 8-9 luni, sforii 10-11 luni, băţului 11 luni

Obiectul care dispare din raza vizuală nu are semnificaţie Copilul poate urmări cu privirea obiectul sau poate rămâne cu privirea în zona de dispariţie

Capacitatea de a se raporta interogativ la obiectul dispărut şi de a descoperi obiectele parţial ascunse

Coordonare schemelor senzoriomotorii cu apariţia schemelor secundare si cu aplicarea lor la situaţii noi 8-12 luni

Căutarea activă a obiectului dispărut dar fără a ţine cont de succesiunea deplasărilor succesive ale obiectului chiar în condiţiile observării acestor deplasări, ca urmare obiectul va fi mereu căutat în locul primei dispariţii

Reacţii circulare terţiare

Rezolvarea problemelor prin încercare şi eroare practică, schemele pot fi îmbunătăţite, curiozitatea este mobilul Experimentare experienţei

Găsirea obiectului dispărut în urma unor deplasări succesive cu condiţia vizualizării traiectoriilor

activă 12-18 luni Invenţia mintală 18-24 luni Începuturile reprezentării şi deliberării practice care pot prefigura acţiunea Găsesc soluţia în minte prin imitarea problemei de rezolvat

intermediare

Instalarea permanenţei obiectului ce are drept consecinţă reprezentarea deplasărilor invizibile şi în absenţa vizualizării traiectoriilor sale

FORMELE FUNCŢIEI SIMBOLICE Imitaţia amânată – (1,5-2 ani) se caracterizează prin reproducerea unui comportament in absenta modelului care a fost perceput anterior. (ex. Copilul vede pe tatăl său fumând şi repetă gestul mai târziu. Are un statut de prereprezentare, deoarece o acţiune este evocată tot printr-o acţiune (reprezentare prin act). Jocul simbolic – (2-5 ani) are drept specific faptul ca aducerea spre sine a realităţii se face prin substituţi construiţi de subiect şi modificabili potrivit trebuinţelor lui de moment. La baza jocului simbolic se află schema simbolică care este reproducerea unei scheme senzorio-motorii în afara obiectivului său obişnuit si folosirea ei cu valoare explicativă (jocul de-a ceva). Funcţia jocului este cathartică şi explicativă. Această formă de joc urmează celei a jocului exerciţiu sau funcţional şi precede jocul cu reguli (5-7 ani). Desenul este considerat a fi la jumătatea drumului între jocul simbolic şi imaginea mintală. Cu prima are în comun plăcerea funcţională şi autotelismul (=îşi are scopul în sine). Cu imaginea mintală are în comun efortul de imitare a realităţii şi reciprocitatea cu aceasta. Desenul copilului până la 8-9 ani este realist ca intenţie dar ca realizare este idealist, în măsura în care copilul mai mult desenează ce ştie decât ce vede. Gradul de realism al desenului infantil prezintă o serie de etape: Realismul fortuit – 2-2 ½ ani – specific – semnificaţia desenului se descoperă concomitent cu execuţia, este un desen povestit. Realismul neizbutit – 3-4 ani şi după – are ca specific prezenţa în desen a elementelor esenţiale ale modelului, dar într-o manieră juxtapusă dat fiind imposibilitatea coordonării lor (ex. omul cefalopod). Realismul intelectual – în desen se regăsesc toate atributele esenţiale ale modelului, dar prezentate într-o formulă stângace fără materialitate şi fără perspectivă (ex. desen Roentgen). Realismul vizual – are drept caracteristică prezentarea în desen doar a elementelor modelului care sunt posibile dintr-un singur punct de vedere. Apare perspectiva şi plasarea în coordonatele paginii, respectarea proporţiilor. Sub aspectul conţinutului

exista o ordine tematică: mai întâi omul şi animalele, casa şi mijloacele de transport, copaci flori şi obiecte. Limbajul Stadii şi Competenţa (a înţelege şi orienta repere după mesaj verbal) cronologice 0-6 luni stadiul incipient comun copiilor dintro cultură indiferent de limbă Reacţionează la sunete puternice emise brusc, încearcă localizarea sunetului întorcând capul şi privirea, pare să asculte pe cel care vorbeşte căruia îi poate răspunde prin zâmbet (4-5 luni), să facă distincţie între voci vesele şi furioase (sensibil la paraverbal), răspunde când e strigat pe nume Performanţa (a utiliza limbajul)

La naştere este prezent ţipătul neonatal, plânsul şi diverse sunete vegetative (deglutiţie, tuse), în primele săptămâni apare “baia de sunete”- sunete extrem de diverse şi inexistente în limba copilului din care ulterior se selectează cele ale limbii vorbite (3-4 luni) apare gânguritul bazat mai ales pe vocale (5-6 luni), apare lalaţiunea, asocieri de silabe, copilul emite vocalize care au valoare de joc funcţional Răspunde prin vocaliza când e strigat pe nume, imita melodii, are un jargon propriu (e-e-e, I-I-I, face gesturi cu sens de “nu”, fiind mai expresiv în comunicarea nonverbală

7-11 luni stadiul diferenţierii fonemelor acesta se conduce după legea efortului fiziologic minim (vocale labiale guturale)

Dovedeşte selectivitate auditiva, asculta cu interes muzica, poate asculta o explicaţie care durează mai mult de 1 minut cu condiţia să se axeze pe un obiect care îl interesează, ascultă persoana care vorbeşte fără a fi sustras de alte sunete, recunoaşte sensul lui „Nu”

Stadii prelingvistice ⇑ 12-18 luni stadiul holofrazei comunica printr-un singur cuvânt Face distincţie netă între sunete şi provenienţa lor, înţelege numele unor obiecte şi părţi ale corpului, acest gen de achiziţii îmbogăţindu-se săptămânal, identifică obiecte simple într-un tablou, la 18 luni înţelege 100 de cuvinte Foloseşte un singur cuvânt începând de la 10-11 luni pentru a desemna o întreagă realitate, repertoriul de cuvinte folosite este de un cuvânt la începutul perioadei şi ajunge la 20 cuvinte la 18 luni (ex. O fetiţă de 1 an denumeşte prin ”bebe” o fotografie cu copii) are un jargon propriu folosit în discuţie cu jucăriile, 25% din ce

înţelege semnificaţia pronumelor (tu. foloseşte diferite forme gramaticale (trecut. pronume Recunoaşte şi înţelege cuvinte care denumesc părţi mai de detaliu din structura corporală (cot. există o ordine în achiziţia acestora: substantive. poate purta un dialog alternativ. sprânceană. este capabil să definească cuvinte. înţelege semnificaţia cuvintelor mai mare şi mai mic şi denumirile unor activităţi.1600). noi). ea. foloseşte vorbirea pentru a relata evenimente petrecute. povesteşte. el. omite consoana iniţială sau finală) 18-24 luni stadiul limbajului telegrafic (2 cuvinte) este primul stadiu lingvistic Execută după comanda verbală acţiuni simple. înţelege analogii si cauzalităţi exprimate verbal (dacă-atunci) După 55 luni Stadiul desăvârşirii gramaticale Înţelege exprimarea verbală a unor noţiuni legate de număr timp şi spaţiu. dialoghează. conjuncţii. articulează corect toate vocalele. pisica miau). are un jargon bogat (bombează-bombardează. apare ecolalia şi ecomimia (repetarea cuvintelor sau gesturilor interlocutorului). se manifestă tulburări de ritm ale rostirii (dislalie de dezvoltare (înlocuirea unor sunete cu altele sau omiterea lor).spune este inteligibil. gene). negativ) se joacă cu cuvinte. 25-50% din ce spune este inteligibil. verbe. numerale. vorbirea e inteligibilă 100% 36-54 luni stadiul dezvoltării gramaticale Înţelege semnificaţia propoziţiilor. interogativ. conversează sau monologhează.9001000. apare creaţia verbală Articulează corect şi consoanele. (3 ani . se corectează singur la greşelile gramaticale. înţelege un mare număr de cuvinte. înţelege cuvinte care denumesc categorii de rudenie. prezent. 50-80% din cuvinte sunt inteligibile. flecuştean-oştean). viitor. poate urmări povestiri cu trei personaje plasate într-un context familiar Foloseşte propoziţii simple din două cuvinte (tata dus. creează poezii. 4ani . se descurca in vorbirea in dialect. este mare colecţionar de cuvinte. adjective. înţelege propoziţii mai complexe. se refera la el la persoana a III-a. foloseşte limbajul pentru a-şi exprima dorinţe sau necesitaţi 24-38 luni stadiul formarii gramaticale Foloseşte propoziţii simple după o sintaxă proprie. înţelege semnificaţia dreapta-stânga . mai face greşeli gramaticale Povesteşte. poate repeta o propoziţie şi 12 cuvinte foarte corect.

în joc. un nonconservativ (incapacitatea de a sesiza neschimbarea esenţei dacă forma se schimba). Sincretismul – gândire globală amestecata nediferenţiat în măsura în care la această vârstă copilul amestecă realul cu imaginarul (N-ai găsit ceva să cumperi vine zâna bună şi aduce). în relaţiile cu anturajul. povestirea paralelă nu ţine cont de ce spun ceilalţi (nu afirma de ex. adevărul este cel care corespunde propriei experienţe de viaţă. pentru a ajunge la 44-47% la 5-7 ani. limbaj. pentru copil nu există întâmplare şi nici nu o acceptă (mărul =se mănâncă). Limbajul egocentric. totul e însufleţit chiar antropomorfizat. raţionalul cu afectivul. Gândirea la aceasta vârsta se caracterizează prin: animism. el nu are conştiinţa acestei centrări pe sine şi nu se poate transpune în punctul de vedere al celorlalţi. La aceasta vârstă copiii se joacă unii lângă alţii decât unii cu alţii. până la aceasta vârstă copilul fiind el însuşi regula. În relaţie cu adultul se manifestă potenţialul de opozabilitate (vârsta negativismului. Animismul – însufleţirea oricărei realităţi inclusiv a celei obiectuale. După ½ ani animismul s e localizează la nivelul 3 jocului şi jucăriilor pentru ca după 5 ani să dispară şi acesta animismul rămânând la nivel explicativ în situaţii legate de mişcare. Ca forma de manifestare predomină afirmaţia (nu argumentează şi nu demonstrează ci mai ales afirmă pentru că nu simte nevoia să-şi impună propriul punct de vedere pe care îl consideră general). La 3 ani domină un animism profund. Până la 7 ani este greu de realizat la copii un joc cu reguli autentic. Realismul – imaterialitatea este permanent tradusă de copil în imagini materializabile. moment în care copilul celălalt începe să fie perceput ca partener. Jocul colectiv durează la 3 ani 5 minute. Egocentrismul se manifestă la nivelul conduitei generale. criza de încăpăţânare). Artificialismul – realitatea inclusiv cea naturală este creată de cineva (soarele este un bulgăraş care a crescut mare). “Asta s-a mai spus”). Gradele de animism diferă în funcţie de vârsta copilului. are o pondere de 60% din exprimare în perioada 3-5 ani. palpabile (visul= mici tablouri sau filme). dialogul până la 6 ani este cel mai adesea un monolog paralel. un preoperaţional. egocentrism si sincretism. concrete. Egocentrismul – supunerea adevărurilor generale propriului adevăr. artificialism. realism. non-comunicativ. în raport cu covârstnicii cooperarea apare abia după 5-6 ani. finalism. Relaţia cu anturajul – egocentrismul face ca vârsta preşcolară să fie o vârstă a precooperării şi aceasta pentru că nu sesizează punctul de vedere al celuilalt. Finalismul – toate şi totul sunt pentru cineva sau pentru ceva. generalul cu parţialul (Bicicleta este ceva cu .Mentalitatea preşcolarului În planul procesualităţii copilul rămâne un nereversibil (gândire cu un singur fir). Ca atare gândirea lui este precauzală ceea ce impune o mentalitate tipică.

iar cuvintele. ca o reactie în lant. teama sau refuzul de a merge la gradinita etc. „Progresul la nivelul gândirii şi cel al nivelul limbajului nu sunt paralele. „Comportamentele unui astfel de grup familial. Urmarea acestei situatii: de multe ori. Pe măsură ce copilul creşte cercurile se întâlnesc şi întrepătrund. spune F.). Când este vorba despre tulburari ale copilului mare sau a adolescentului care nu a prezentat tulburari în mica copilarie.). la caracteristicile generale ale diferitelor obiecte şi nu la obiecte în sine. abilitatea în manipularea obiectelor) şi de limbaj neconceptual (ex. Conceptul în acest caz se referă la o abstracţie. care sa-i asigure protectie si suport afectiv. copilul nu mai gaseste în anturajul sau social. durerile de cap sau varsaturile pot fi în relatie directa cu o stare emotionala negativa a copilului. Aceasta se aplica şi la ontogeneză şi la filogeneză. fie sunt stânjeniti de criza de inadaptare sociala a copilului (refuzul scolar este un exemplu ilustrativ în acest sens). independenţă sau interdependenţă. Aceste cercuri nu se suprapun niciodată perfect. Cele două curbe de creştere se intersectează şi se despart.roate şi pedale şi cineva a stricat-o când a căzut cu ea). insecuritate si frica de a-si parasi mama. Acest autor consideră că gândirea şi limbajul la copil apar în mod independent şi pot fi reprezentate sub forma unor cercuri separate: gândirea non-verbală şi cuvântul neconceptualizat. aceste tulburari pot provoca anxietatea reactionala a parintilor care. Există întotdeauna o parte de gândire nonverbală (ex. anxietate. aproape întotdeauna dificultatile comportamentale sau relationale ale copilului (de exemplu. Joncţiunea lor reprezintă gândirea verbală ceea ce înseamnă începutul achiziţionării conceptelor cărora le asociază cuvinte. pot fuziona pentru un timp pentru ca totdeauna să se separeu ulterior. a recita o poezie. Dificultaile parentale si tulburarile reactionale ale copilului În mica copilarie.” . Ele se pot redresa şi merge paralel. si nici chiar în familia sa. a memora un număr). sau tulburari ale climatului relational din familie (de exemplu. În fata lipsei de întelegere a anturajului familial se instaleaza. procese defensive si revendicari insuportabile. deceptii mutuale. La rândul lor. fie nu pot sa îsi ajute copilul sa depaseasca conflictul. Dolto. tulburari în fratrie. antrenând incapacitatea de noi achizitii culturale si pierderea încrederii în sine. pâna la tulburari comportamentale diverse) pot fi considerate tulburari reactionale la dificultatile parentale. temporalitatea (Te-a bătut tata?M-a bătut mâine. un mediu sigur. este posibil ca acestea sa fie datorate unor conflicte dinamice intrinseci copilului. DEZVOLTAREA GÂNDIRII ŞI A LIMBAJULUI COPILULUI Cercetările lui Vîgotski au avut ca scop şi analiza proceselor de gândire conştiente şi raporturile dintre gândire şi limbaj încercând să determine care este relaţia dintre ele: identitate. proiectile schimbate între cei atacati si atacanti”. întârzierile în dezvoltarea limbajului. devin pereti ai unei incinte fortificate. pornind de la nervozitate.

apar „reacţiile sociale” care îmbogăţesc repertoriul de sunete deja existent şi reprezintă reacţii vocale preferenţiale la prezenţa mamei sau a altor persoane familiare. Astfel îşi îmbogăţeşte rapid vocabularul şi gândirea şi limbajul încep să se întrepătrundă. care substituie nevoile şi dorinţele acestuia şi pe care el doreşte să le facă cunoscute. Acest stadiu se caracterizează prin debutul inteligenţei practice. Lărgind aceste consideraţii teoretice Vîgotski sugerează că stadiile prin care evoluează gândirea şi limbajul unui copil sunt aceleaşi cu cele prin care a evoluat umanitatea. Limbajul egocentric constituie partea esenţială a limbajului preşcolarului. Stadiul primitiv sau natural (0-2 ani) se regăseşte în perioada în care cele două cercuri (gândire şi limbaj) nu se întrepătrund. apoi. Stadiul creşterii interioare sau al limbajului interior. Acest limbaj se prezintă ca un monolog al copilului care însoţeşte activităţile sale fie când este singur fie în prezenţa altor copii. Copilul descoperă că funcţia simbolică a cuvintelor şi manifestă interes pentru numele diferitelor obiecte. Vîgotski vede în el un nou instrument de gândire. El a verificat această ipoteza introducând o serie de dificultăţi în jocul unor copii (lipsa creioanelor. Ceea ce îşi spune copilul va influenţa ceea ce gândeşte. el nu se mai reduce la condiţionare. a hârtiei de dimensiuni potrivite) şi a constatat o creştere a limbajului egocentric. Acest stadiu se caracterizează prin trei funcţii neintelectuale ale limbajului: sunetele care reprezintă modalitatea de expresie emoţională. Cuvintele se învaţă prin condiţionare. Totuşi la nivelul limbajului acesta este considerat naiv deoarece copilul foloseşte regulile gramaticale fără a cunoaşte regulile care îl guvernează. Acest limbaj nu dispare din manifestările copilului până în jurul vârstei de 7 ani când începe cel de al 4-lea stadiu numit: 4. . El estimează că educaţia lingvistică formală şi informală determină în mare măsură nivelul conceptual al gândirii pe care îl va atinge copilul. A treia funcţie este constituită de cuvinte propriu-zise. Utilizând obiecte „mijloc” pentru a ajunge la obiectele „scop” dorite. prin asocierea lor repetată cu diferite obiecte.Vîgotski se opune teoreticienilor cărora maturarea internă a copilului determină formarea unei gândiri conceptuale indiferent de ceea ce învaţă acesta. a memoriei logice şi prin utilizarea semnelor interioare în rezolvarea problemelor. primele din vocabularul copilului. Pe tot parcursul vieţii individul va utiliza limbajul interior şi pe cel exterior ca instrumente de gândire conceptuală sau verbală. Învăţarea noilor cuvinte este un proces activ din partea copilului. copilul începând o explorare activă a lumii înconjurătoare şi o la fel de activă luare în posesie a acesteia. începând cu luna a doua. La doi ani începe stadiul psihologiei naive. adică în căutarea şi planificarea soluţiei unei probleme. 3. În cursul acestui stadiu copilul manipulează limbajul „în minte” sub forma limbajului nearticulat. Acest monolog a fost interpretat diferit de alţii autori ai dezvoltării. mai ales în situaţii de joc. 2. Stadiile dezvoltării limbajului 1. Vîgotski concluzionează că limbajul egocentric nu constituie o descărcare de tensiune sau un însoţitor inexpresiv al activităţii ci un instrument important al gândirii în adevăratul sens al cuvântului.

bik pe toate cele mari dar joase.Stadiile gândirii conceptuale Vîgotski a pus la punct un instrument pentru a putea studia evoluţia gândirii. căci natura fiecăruia dintre ele reflectă strategia de gândire la care el a recurs. Gândirea conceptuale este de fapt un mod de a-şi organiza mediul făcând apel la abstracţii şi numind o calitate comună a două sau mai multe fenomene. experimentatorul arată copilului cuburile alese greşit şi acesta reia exerciţiul până reuşeşte să identifice corect cuburile asemănătoare. 2) Gândirea bazată pe mulţimi organizate. cuvântul lag apare pe toate cuburile înalte şi mari. o ceaşcă şi un bănuţ). Exista trei faze ale acestui stadiu: a. Copilului îi sunt prezentate toate cele 22 de cuburi amestecate. Acest stadiu are mai multe faze: a. A găsi soluţia corectă înseamnă că acesta (copilul) învaţă că un cuvânt reprezintă un concept format din două dimensiuni ale cubului: înălţimea şi mărimea. Utilizarea “cuburilor lui Vîgotski” a permis stabilirea unei ierarhii formate din trei stadii prin care trece copilul până la atingerea gândirii conceptuale şi care se situează între anii preşcolarităţii şi mijlocul adolescentei. Pe parcursul acestei perioade gruparea obiectelor se face pe criterii subiective şi pe baza unor asociaţii făcute la întâmplare plecând de le percepţiile copilului. Ansambluri asociative bazate pe orice legătură observată de copil cum ar fi culoarea. În acest stadiu obiectele nu mai sunt grupate după impresii subiective ci după legături reale care exista între ele. Acest instrument este cunoscut drept „cuburile (blocurile) lui Vîgotski”. mur. Aceste caracteristici variază în aşa fel încât nu există doua cuburi la fel. Cum nu există nici un cuvânt din limbajul copilului care să redea acest concept combinat însemnă că el nu l-a putut învăţa înainte de experiment. gruparea în funcţie de câmpul vizual – copilul dă nume unei serii de obiecte alese în funcţie de localizarea lor în timp şi spaţiu c. b. bik. Pe parcursul experimentului examinatorul observa cu atenţie toate combinaţiile alese de copil. Grupări complexe efectuate mai mult pe baza contrastului decât asemănării (de ex. ceea ce marchează deplasarea de la gândirea egocentrică spre obiectivitate. fără să întoarcă cuburile. . culori şi forme diferite. gruparea “reformată” – copilul stabileşte grupuri de obiecte pe baza regulilor din primele două faze şi apoi le reorganizează modificând dispunerea elementelor care le compun dar obiectele rămân în esenţă dezorganizate. gruparea prin tatonare-grupare se face complet la întâmplare b. adică are acelaşi cuvânt înscris pe el. Sunt 22 de cuburi de mărimi. mur pe cele înalte şi mici şi cev pe cele mici şi joase. o lingură şi o farfurie. Indiferent de alte caracteristici ale acestora. Cele trei stadii descrise de Vîgotski sunt: 1) Gândirea bazată pe mulţimi neorganizate. După ce copilul alege. În aceste mulţimi legăturile între diverse componente sunt mai curând concrete sau factuale decât abstracte şi logice. forma sau distanţa dintre obiecte. Experimentatorul alege un cub şi cere copilului să aleagă toate celelalte cuburi care estimează el că ar fi la fel cu acela. cev. Pe una din suprafeţe (baza) sunt înscrise unul din următoarele cuvinte fără sens: lag.

limbajul este un mediator şi un instrument pentru gândire. Desigur aceste cuburi prezintă şi alte caracteristici şi prin acesta abstractizarea este incompletă. Grupări în lanţ în care legătura se face doar între un obiect şi următorul din lanţ ca în jocul de domino fără ca ansamblul să se constituie pe baza aceluiaşi criteriu (de ex. În fiecare stadiu al dezvoltării există o activitate dominantă sau directoare. o sinteză stabilă care “devine principalul instrument al gândirii”. individul nerenunţând practic la modalităţi anterioare de gândire. Cu toate acestea printre adolescenţi ca şi printre adulţi gândirea conceptuală are un caracter instabil. 3) Pentru a ajunge la acest stadiu final al dezvoltării este nevoie de convergenţa a două modalităţi ale gândirii: analiza şi sinteza. daca el grupează toate cuburile roşii şi experimentatorul îi arată două cuburi alese greşit. Pe tot parcursul dezvoltării gândirii. Vîgotski a numit aceste grupări concepte potenţiale. iar produsul acesteia poate fi modificate de structura intelectuală a individului. În cursul experimentelor sale Vîgotski situează debutul abstractizării în momentul în care copilul identifică anumite asemănări complexe între obiecte. un cub mare roşu urmat de un cub mare verde urmat de un cub mic verde) d. Gândirea conceptuală presupune gruparea spontană a obiectelor pornind de la caracteristici abstracte pe care acesta le percepe şi nu doar pe baza unor denumiri prestabilite pe care le-a învăţat în timpul altor activităţi de grupare. Copilul ajunge la etapa finală a gândirii conceptuale atunci când stabileşte o combinaţie nouă de trăsături pur abstracte. Între formele conceptuale şi cele pseudoconceptuale există o continuitate şi nu o ruptură astfel ca gândirea adultului este şi ea impregnată cu astfel de modalităţi incipiente ale gândirii. Grupări difuze care conţin subansamble în interiorul cărora criterii de selecţie a elementelor urmează criterii flexibile (de ex. care nu au aceeaşi inscripţie. ACTIVITATEA CA MOTOR PRINCIPAL AL DEZVOLTĂRII Prin activitate se înţelege întreprinderea unei acţiuni care are ca scop operarea asupra mediului. De exemplu copilul alege două cuburi care sunt scunde şi verzi. Pe baza unei teorii care ţine cont de această definiţie a fost descrisă o ierarhie a tipurilor de activităţi. Totuşi atunci când este întrebat copilul dovedeşte că încă nu este capabil să raţioneze într-un mod valid asupra criteriilor de grupare (de ex. Vîgotski face o distincţie importanta între concepte şi pseudoconcepte. Aceste activităţi dominante care guvernează succesiv fiecare etapă de dezvoltate sunt descrise în modelul lui Vîgotski şi Elkonin care cuprinde şase etape sau nivele de creştere: . copilul alege triunghiuri şi le organizează în diferite grupuri şi le adaugă câte un trapez ale cărui vârfuri amintesc copilului de triunghi) e.c. Ansambluri pseudoconceptuale par a fi grupări bazate pe adevărata gândire conceptuală. copilul este incapabil să abandoneze strategia iniţială pentru a găsi o altă caracteristică ce poate grupa cuburile). La vârsta de debut a acestui stadiu copilul este preocupat de găsirea similarităţilor şi va căuta o caracteristica care să-i permită gruparea obiectelor (de exemplu toate cuburile înalte sau toate cuburile verzi).

Principiile generale ale elaborarii programelor 3. Astfel dezvoltarea este compusă din perioade de stabilitate şi de crize tranzitorii.2. .1. Principiile generale ale dezvoltării 3. Momentele de criza apar când un tip de activitate nu mai domină interesele copilului şi acesta are tendinţa de iniţia următorul tip de activitate. Copii dezvoltă abordări teoretice pentru stăpânirea mediului ceea ce îi obligă să ia în consideraţie obiectivele realităţii şi precursorii psihologici ai gândirii abstracte (operaţii şi scheme mentale). Tânărul dezvoltă interese cognitive şi vocaţionale noi. Trecerea de la un stadiu al dezvoltării la altul stabilitatea modului de gândire şi natura interacţiunilor copilului cu lumea sunt discontinui. 6) Activitatea de învăţare vocaţională (15-17 ani).1) Contact intuitiv şi emoţional între copil şi adulţi (copilăria mică 0-1 an). Programele educative de educaţie timpurie sunt politici educaţionale de amploare internaţională şi naţională care se referă la orientări în sistemele de educaţie şi învăţământ şi nu numai. cerinţele şi orientarile educatiei timpurii se traduc azi in lume prin existenta unor numeroase programe educative pentru vârstele timpurii care se completeaza şi urmaresc in fapt evidentierea tendintelor generale prin prisma accentuarii unor aspecte alese ca prioritare. 3) Activitate de joc (3-7 ani). Adolescenţii achiziţionează abilităţile de comunicare necesare pentru a rezolva problemele cotidiene. Copii manipulează obiectele şi prin interacţiunea cu adulţii dezvolta un anumit nivel de competenta lingvistică şi o gândire vizuală şi perceptivă. 2) Activitate de manipulare a obiectelor (1-3 ani). Principiile programelor de educaţie timpurie în grădiniţe 3. care să se realizeze împletind intervenţiile plurisdisciplinare şi interdisciplinare necesare acestei vârste. dar şi pentru a înţelege punctul de vedere al altora şi a se supune regulilor sociale. 5) Activitatea de comunicare socială (11-15 ani). înţelege elementele unei munci de cercetare şi elaborează proiecte de viaţă. 4) Activitatea de învăţare (7-11 ani). Tipurile fundamentale de dezvoltare psihologică produse de acest contact constau în nevoia de interacţiune cu alţii şi o atitudine emoţională faţă de ei pe de o parte şi pe de altă parte dezvoltarea actelor de prehensiune şi a celor perceptive.3. Copilul se angajează în funcţii simbolice lăsându-şi imaginaţia sa intervină în joc şi în alte activităţi şi dobândeşte o anumită înţelegere a coordonării sociale şi a grupului. Principii operaţionale Toate viziunile.

b. a. religie sau alte criterii care ii deosebesc. Directiile mentionate şi recomandate educatiei de toate aceste declaratii internationale se refera in principal la drepturile şi responsabilităţile în plan individual şi social elaborate în raport cu fiacer individ şi în principal legate de copil şi copilărie. rasa. 1990. Evans directoarea Grupului consultativ pentru ingrijiea şi dezvoltarea timpurie a copilului. Declaratia Conferintei mondiale de la Jomtien.Diferitele alternative găsite de sistemele educative actuale devin eficiente şi operante in momentul in care raspund unor principii general valabile şi acceptate de educaţia timpurie la nivel international. pune la baza acestora. 1994 cu privire la realizarea scolii de tip incluziv. limba. Declaratia Conferintei de la Salamanca.copiii necesita prin imaturitatea lor fizica şi mentala ingrijire şi atentie din partea intregii societati. Principiile care guverneaza dezvoltarea şi invatarea la vârstele mici( determinate de studiile stiintifice şi de cercetarile in domeniul varstelor mici).Toti copiii fara deosebire de gen. Implicarea familiei şi comunitatii in decizia şi actiunea educativa Familiile. sintetizand orientarile actuale ale programelor de educatie timpurie la nivel mondial. Ele pot fi sintetizate în următoarele direcţii prioritare: Valorizarea şi sprijinirea copilului mic prin stimulare şi preveniera situaţiilor de risc. c. nediscriminativ . Principiile operationale de ordin general( determinate de derularea oricarui program de tip educational). Principiile sociale acceptate( determinate de politicile educationale de la nivel international). 2006. parintii in special. referitor la "Educaţia pentru toti". etc. Conentia ONU privind persoanel cu dizabilitati. participarea şi calitatea unei educatii pentru toti. . Principiile sociale care determina şi structureaza sfera de interventie educativa timpurie asupra copilului sunt reliefate din cunoasterea şi respectarea unor documente internationale ca: Conventia cu privire la drepturile copilului. Asigurarea unei educatii pentru toti copiii. trei serii de principii general valabile: a. au responsabilitatea primara a cresterii şi dezvoltarii copiilor lor. la accesul. Respectarea copilului indiferent de problemele de invatare şi dezvoltare pe care le are . trebuie sa aibe conditii sa-şi dezvolte plenar potentialul. J.Copiiii care traiesc in situatii dificile sunt lipsiti de ocaziile necesare dezvoltarii şi invatarii şi de aceea necesita consideratii speciale. Perspectiva de abordare a copilului .

al sănătăţii. Vom trata astfel următoarele elemente care formează tabloul necesar enumerării principiilor. De exemplu. al educaţiei şi din cel social: . Comunitatile. Acest nou mod de înţelegerea a orienatării sistemelor şi a practicilor educative impune o viriune nouă care reliefează cele trei concepte fundamentale: Acces neângrădit la educaţie de la cele mai mici vârste. sau normelor ce trebuie respectare în copilăria mică: Delimitarea perioadei de vârstă.Calitatea intervenţiilor educaţionale. trebuie sa stabileasca o politica a mediului educational care sa asigure plenarea realizare a responsabilitatii sociale pentru cresterea şi educarea tinerei generatii. (Grantham-Mc Gregor et al. daca se asigura copiilor nutritie şi programe de stimulare in primii trei ani. şi stimulare.1998). castigurile realizate prin atentia timpurie se pot pierde. Calitatea certifica nevoia alegerii unor metode care sa satisfaca progresul uman şi tehnic al epocii noastre. poate avea un impact negativ in dezvoltarea pe parcursul intregii vieti. in particular) intr-un punct semnificativ din continuumul de la nastere până la intrarea in scoala primara. sanatate.Politicile educative de responsabilizare socială la nivel local şi central. Respectarea lor oferă indicatorii de calitate şi premisele de succes în abordarea copilului mic. b. Participare la educaţie şi viaţa socială prin dezvoltarea competenţelor.Enumerarea principiilor genrale ale dezvoltării şi învăţării Toate studiile încep prin a identifica nevoile copilului mic şi a descrie vărsta luată în calcul pentru perioada considerată ca timpurie în viaţa individului. Identificarea nevoilor de bază Abordarea pluridisciplinară din punctele de vedere: nutriţional. . Principiile referitoare la dezvoltarea şi invatarea copilor. Studiile şi cercetarile din domeniul stiintelor educatiei au determinat in ultimii ani o serie de principii drept factori cheie pentru asigurarea unei dezvoltari plenare a copilului. asigurarea drepturilor şi îndeplinra responsabilităţilor sociale. - . Trebuie reamintită aici orientarea actuală a politicilor educative la vârstele mici ca parte a educaţiei pentru toţi. de la cele restranse până la cele largi reprezentate de guverne. Orice cercetare indica daca exista goluri semnificative in asigurarea cerintelor copilului(in termeni de nutritie. Aceste principii sunt punctul de orientare în organizarea şi structurarea programelor de educaţie timpurie. participarea cere schimbarea relatiei educative centrale catre independenta şi responsabilizarea copilului de la vârstele mici. Accesul pune problema preocuparilor educative pentru toate categoriile de copii fara nici o discriminare. şi atunci stimularea este intrerupta in timpul anilor dinainte de scoala.

in special auditorie şi vizuala. Invatarea senzoriala. abilitatea de a gandi. 2000. trebuie sa fie concepute in jurul nevoilor de dezvoltare şi al abilitatilor copilului. şi cercul de prieteni şi ingrijitori se largeste. mostenirea genetica. Meyers. aceasta tranzitie poate fi relativ usoara sau extrem de dificila. limbajul.L. De la 4 ani incolo. Dezvoltarea este multi-determinata. controlul actiunilor fizice. în favoarea acestor beneficiari. p. In anii dinainte de scoala. şi atasamentul fata de ingrijitor semnificativ par a fi sarcinile centrale. socializarea şi pregatirea pentru scolarizare capata o importanta mai mare.5-15). J. Ce urmeaza este o enumerare a unor principii de baza de dezvoltare care pot fi folosite pentru a ghida crearea de activitati potrivite şi experiente pentru copiii mici ( Evans. consta in dimensiuni inter-dependente. 3. 2. In timpul acestei perioade nutritia continua sa fie de o importanta critica. . atentia este concentrata pe mama prin programele maternale şi de sanatate a copilului.Una din ideile cunoscute azi este aceea că nevoile copiilor difera pe parcursul copilariei timpurii. şi uneori sase). R. instituţiile care elaborează documentele programatice cu privire la educaţia timpurie enumeră şi explicitează o serie de principii de la care trebuie schimbat pas cu pas modul în care sunt percepuţi copiii mici şi orghanizate intervenţii programatice în planul politicilor educaţionale. Un accent special trebuie pus pe sanatate şi nutritie in timpul acestei perioade . Depinzand de gradul de sincronicitate intre casa şi scoala. e mai probabil ca programele de copilarie timpurie sa fie asociate cu educaţia şi programele scolare. Copilaş la primii pasi şi post-copilaş la primii pasi( de la 18 la 36 de ani). E. dar sanatatea şi nutritia raman componente-cheie de care au nevoie copiii mici. Hranitul la san este obligatoriu. Sprijinul pentru aceasta pozitie vine din literatura de spăecialitte internationala despre cum se dezvolta şi cum invata copiii. nu trebuie sa se rateze nici o ocazie pentru copii de a fi cu mamele lor. Pruncia(până la 18 luni). Ilfeld. Coordonarea copilului. la orice varsta. şi variaza ca o funcţie a statutului nutritional şi biomedical al copilului. Intr-o acceptie minimalista. Pre-scolar(aproximativ vârstele patru şi cinci ani. La nivel internaţional. Dezvoltarea este holistica. In timpul acestei perioade. 1. şi abilitatile sociale avanseaza rapid. pot fi distinse urmatoarele perioade: • • Prenatala şi nasterea. şi prin educatie şi sprijin parental. Nevoile de dezvoltare ale unui copil pot varia in primii ani de viata in legatura cu procesul lui de maturizare/crestere. Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere. Se porneşte de la a se argumenta faptul că experientele pentru copii. şi contextul social şi cultural.G. • • Scoala primara pregătitoare sau timpurie este o perioada de tranzitie intre scoala şi lumea in general(in mare intre 6 şi 8 ani).

In adaugire. consta in dimensiuni inter-dependente Specialiştii care se ocupă de copilariea timpurie foloseste termenul ‘’holistic’’ pentru a descrie dezvoltarea copilului. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi obiectele din mediul lui Să le analizăm pe fiecare trecînd prin argumentele aduse de autorii citaţi (Evans. ca ii este asigurat într-un un mediu sanatos. emotional. se impune ca fiecare copil mic să fie iubit şi hranit adecvat. In timp ce copiii sunt motivati in mod natural sa exploreze si sa incerce sa controleze mediul. Un exemplu de cum functioneaza interactiunea este urmatorul. Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura. sanatatea subreda. La fel. sa creasca. Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare 6. Primii opt ani din viata unui copil formeaza fundatia pentru toata dezvoltarea viitoare. ● Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere In timpul perioadei prenatale. Toate acestea au un impact asupra abilitatii acelui copil de a invata. J. cei cu sanatate sau nutritie proasta au motivatie redusa de a explora. sociale si emotionale. şi nu neaparat progresiva 5. sigur şi curat.. apar dezvoltari importante care afecteaza creierul. nutritia adecvata. corpul fizic. şi chimia copilului. Iată de ce educaţia timpurie se referă şi la a asigura fetelor adolescente şi femeilor insarcinate ingrijirea fizică. . Progresul intr-o zona afecteaza progresul in altele. Meyers. dezvoltare socialemotionala(asigurand afectiune si sanse pentru participarea sociala). ca şi protectia socială necesară. care afecteaza stima de sine a copilului. social.4. E. atentia timpurie fata de nevoile copilului este de aceea critica.2000) ● Dezvoltarea este holistica. sa se dezvolte. nutritională şi psihologică adecvate. In mod similar. De exemplu. Ilfeld. Aceasta presupune că dezvoltarea copilului nu poate fi impartita in variabile ca: sanatate. dezvoltarea mentala(prin educatie si stimulare).L. Aceasta le inhiba invatarea si dezvoltarea. care afecteaza mai tarziu invatarea. R.G. odata ce copilul vine pe lume este important sa se asigure acel sprijin nutritional adecvat (in forma alaptarii la san). De aceea interventiile trebuie sa includa atentia la dezvoltarea fizica(prin sanatate si nutritie). Toate se intretes in viata copilului si se dezvolta simultan. cand ceva merge prost in oricare zona/arie influenteaza toate celelalte arii. care la randul ei duce la probleme de invatare. şi sa fie sanatos. nutritie. si ingrijirea mai putina decat necesara au un impact negativ asupra cunoasterii si dezvoltarii motorii. si dezvoltarea spirituala(definita in cultura copilului). educatie.

primii ani sunt in termeni de dezvoltare pe termen lung a copilului.(GranthamMcGregor et al. mostenirea genetica. atentia fata de copiii mici încă de la nastere poate ajuta in a preveni dificultatile viitoare. scopurile copiilor difera de la cultura la cultura. Este important sa foloseasca metode care se potrivesc cu modelul de dezvoltare al copilului. S-a demonstrat ca beneficiile interventiei sunt mai mari daca asiguri sprijinul corect timpuriu. şi interactiune) pentru copiii mici este cea mai buna masura preventiva pentru dizabilitati şi intarzierile in dezvoltare. (De exemplu. şi cu cat este mai in varsta copilul. Drept rezultat. emotionala şi sprituala. şi nu neaparat progresiva Dupa cum s a observat. trebuie sa acorde atentie sanatatii copilului şi statutului nutritional( din punct de vedere istoric şi curent) şi trebuie sa asigure forme variate de stimulare. caracterul. şi modelele de comunicare dintre adulti şi copii variaza in mod extins). şi variaza ca o functie a statutului nutritional şi biomedical al copilului. Wachs 1998) . interventiile promovand dezvoltarea sociala. traiectoria optima nu este probabil de obtinut odata ce un ciclu descendent a inceput. şi de a lungul timpului dezvoltarea copilului urmeaza o traiectorie descendenta. Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura. unii copii raman din ce in ce mai in urma fata de colegii lor. hranire activa. cu atat este mai probabil ca problemele sa poata fi prevenite. De aceea.1998. se asteapta ca acestia sa-şi asume responsabilitati la varste diferite. nu numai in zona cognitiva. dezvoltarea este intarziata sau slabita. mai intensa trebuie sa fie interventia pentru a avea un impact pozitiv. In vreme ce este un model general sau o secventa de dezvoltare care este valabila pentru majoritatea copiilor. legate de cultura. In timp ce interventiile de mai tarziu pot creste/ajuta dezvoltarea copilului. stimulare mentala. şi contextul social şi cultural. Dezvoltarea este multi-determinata. perceprtuale şi motorii. Ingrijirea buna(sanatate.Psihologii specializati in dezvoltarea copilului mic au demonstrat ca in primii ani un copil isi dezvolta toate structurile de baza psihologice şi neuronale/ale creierului de care dezvoltarea şi invatarea viitoare sunt dependente. Cultura influenteaza dezvoltarea in feluri diferite. şi asa cum s a notat. ca şi invatarea cognitiva. cu cat este mai timpurie atentia fata de progresul de dezvoltare al copilului. Daca nutritia şi sanatatea timpurie sunt puse in pericol. şi calitatea dezvoltarii variaza de la copil la copil ca un rezultat a ce aduce copilul in lume(natura copilului) şi experientele pe care copilul le are in lume(hranire). dar şi in zonele afective. De aceea. chiar cand luam in considerare ca exista secvente recunoscute şi activitati care faciliteaza invatarea şi dezvoltarea. Este de asemenea important sa se asigure permanent o atentie continua asupra dezvoltării copilului. mancare hranitoare.

g atitudinea pozitiva fata de invatare şi abilitatile de gandire) decat pe ce sa inveti. sa experimenteze şi sa descopere. Parintii şi alti ingrijitori pot fi incurajati sa hraneasca. fie acasa in sarcinile zilnice fie in medii mai organizate din afara casei. puterea programelor de dinainte de scoala este limitata. Dar fara o baza solida in timpul primilor ani. şi imitarea modelelor pozitive. şi asigurarea de spatiu. . interventiile trebuie sa includa sanse pentru copii de a invata facand. interactiune cu materialele. sCriere şi aRitmetica). Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare Invatarea implica construirea cunostintelor copilului. Abilitatile care sunt baza pentru construirea cunostintelor se imbunatatesc cu practica.cu atat este mai bine. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi obiectele in mediul lui. şi sa asigure copiilor sanse de a lucra cu obiecte concrete. De aceea. sprijinul catre copii poate ajuta familia şi comunitatea. invatarea şi dezvoltarea pot fi sprijinite prin crearea unui mediu sanatos. De aceea. Sansele pentru implicarea activa trebuie sa abunde. Copiii au nevoie de asemenea de sanse de a interactiona cu colegii şi adultii intr-un mediu sigur care ofera copilului siguranta şi acceptare. sa vorbeasca. fie acasa sau in alta parte. şi sa se joace cu copiii lor. Accentul trebuie sa fie pe cum sa inveti(e. sa faca alegeri. sa fie angajati in rezolvarea de probleme şi sa dezvolte limbajul şi abilitatile de comunicare. stimuleze. statutului de dezvoltare şi nutritional. sa exploreze lucrurile şi ideile. in special de starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i. Trebuie de asemenea sa se recunoasca ca. Este important pentru copii sa aiba sa aiba sanse de a-şi construi propriile cunostinte prin explorare. Rolul adultilor(acasa şi in alte medii) in sprijinirea dezvoltarii copiilor este sa raspunda emotional şi sa fie implicati fata de copii. De accea. nu o impunere a informatiilor asupra copilului de catre adult. materiale. cu cat se da o atentie mai timpurie copilului. hranirea şi stimularea) este asigurata in primii trei ani. Programele ECCD nu trebuie sa puna accent pe memorarea mecanica şi invatarea celor trei R (Citire. daca se vor asigura interventii dupa varsta de trei ani. şi sanse de a ajuta copiii sa invete prin joaca. cultura-şi nevoile lor sunt in majoritate efectiv satisfacute in legatura cu acel context Starea de bine a copilului este legata indeaproape de starea de bine a familiei. boala şi neglijare. Daca ingrijirea potrivita(in special in legatura cu nutritia. pot exista limite asupra ceea ce poate fi realizat in termenii depasirii deficitelor deja existente rezultand din nutritia proasta. comunitate. Copiii traiesc intr-un context-familie. sprijinul catre familie şi comunitate ii poate ajuta pe copii.De aceea. atunci pot exista rezultate pe termen lung foarte pozitive din programele care centreaza pe anii dinainte de scoala.

De aici se concluzioneaza ca adultii tebuie sa identifice şi sa foloseasca in educatie metode care sa se adreseze nu numai ariei cognitive ci şi celei afective. sa faca alegeri. imbunatatirea sanatatii şi sanitatiei in comunitate. In acelasi timp se recunoaste nevoia copiilor de a interactiona cu egalii lor de la care pot invata şi cu care pot sa se sprijine reciproc in invatare. Numai astfel inteles actul invatarii. şi imbunatatirea mediului politic şi social va afecta cresterea şi dezvoltarea copilului. sa exploreze lucrurile şi ideile. invatare şi comunicare. Desi exista secvente de invatare. cognitiva.Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de dezvoltare. Ele se influenteaza unele pe celelalte şi se dezvolta simultan. sa experimenteze şi sa descopere singuri sau condusi indirect. pe care numai stimularea şi orientarea pozitiva le vor transforma in capacitati. Progresul uneia influenteaza pe celelalte. Problemele intampinate in una din dimensiuni vor avea ecou şi in celelalte. Dezvoltarea copilului survine in strânsă dependenţă cu relatiile acestuia. Procesul invatarii este fundamental in dezvoltare. perceptuale şi motorii. cu ceilalti oameni (semeni şi adulti) şi cu sine insusiInvatarea efectiva este dependenta şi este un rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi cu obiectele din mediul apropiat. care sa fie recunoscute ca secvente şi activitati care faciliteaza invatarea. provocarea unei dezvoltari a zonelor proxime. De aici se recunoaste rolul adultului care sa sprijine invatarea prin raspunsuri afective şi prin implicare şi empatie. De aceea. cresterea venitului familiei. este de asemenea posibil sa dezvolti interventii care fac schimbari in mediul copilului. Se cere identificarea şi promovarea unor forme variate de invatare legate de cultura. oferind in general copilului. exista o mare varietate individuala şi sociala determinata de rata dezvoltarii şi de ritmul şi stilul invatarii. Dimensiunile dezvoltarii se refera la ariile. stadii de invatare recunoscute. relatiile cu obiectele inconjuratoare. - - . Dezvoltarea copilului este in dependenta cu mediul. spirituala. Dezvoltarea este variată de la un copil la altul. Dezvoltarea şi învăţarea depind de interacţiunile copilului. Pornind de la principiile menţionate mai sus şi adâugând perspectiva unei pedagogii constructive necesare pentru a orienta educaţia preşcolară ca pedagogie timpurie am sintetizat ca principii ale dezvoltării şi învăţării următoarele: Momentul începerii educaţiei timpurii este chiar concepţia copilului. Toţi copiii au potenţialităţi de dezvoltare. ca şi promovarea unor activitati care sa ofere posibilitatea copiilor sa foloseasca obiectele concrete. din momentul conceptiei. sociala şi a mijloacelor de expresie prin limbaj. domeniile cele mai importante ale personalitatii. ameliorand starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i.De vreme ce mediul are un impact asupra dezvoltarii copilului. desi impactul va fi mai indirect decat dezvoltarea serviciilor specifice pentru copil. emotionala. copii invata acceptarea şi securitatea in relatiile cu ceilalti. respectiv dezvoltarea fizica. Educaţia timpurie cere ocazii şi forme diferite de învăţare.

Baza teoretica trebuie sa fie solid argumentata şi sa faca parte dintr-o strategie comprehensiva. Comunitatea se implica activ in dezvoltarea programelor timpurii de educatie. c. Orice program trebuie sa fie flexibil. intense. şi holistice(comprehensive) au cea mai mare probabilitate de a afecta dezvoltarea intr-un mod pozitiv. pe sanatate şi conditiile de sanatate in comunitate se realizeaza premizele unor politici educative preventive a situatiilor de risc in copilarie. comunitatea. Recunoasterea copilului ca participant activ al propriei formari se leaga de dezvoltarea constructiei cunoasterii lumii şi cunoasterii de sine. programele cele mai potrivite. Familia este mediul necesar al dezvoltării copilului la vârstele mici. şi de dezvoltare sunt combinate. norme şi valori de tip operational: Se va porni de la ceea ce exista. - - In sinteză. se va cunoaste clar realitatea educationala a varstelor mici şi pe aceasta se va construi. ca şi alte programe de dezvoltare. Educaţia timpurie este premisa eliminării riscurilor copilăriei mici.- Copilul este participant active al propriei dezvoltări. Focalizand sprijinul educativ pe familie. Sprijinirea familiei pentru a creste şi educa copilul este in fapt sprijin acordat copilului prin crerea conditiilor favorabile de dezvoltare.Avand in vedere importanta mediului in promovara invatari eficiente la copii. orice program de educatie timpurie. Cultura. interventiile pot sa propuna ca obiectiv tocmai imbunatatirea mediului in care copiii se dezvolta. se dezvoltă şi este educat copilul mic îşi pune amprenta pe personalitatea lui. Fiecare copil apartine unui context socio-cultural de care educaţia trebuie sa tina seama. Cercetarile stiintifice au stabilit importanta unei dezvoltari sanatoase in timpul primilor ani de viata şi demonstreaza ca programele de concentrare a atentiei pe dezvoltarea timpurie ofera ocazii clare pentru evitarea problemelor şi situatiilor de risc din copilarie fiind benefice atat pentru individ cat şi pentru societate. de sanatate. tine seama de urmatoarele reguli. multifactoriala. Familiile copiilor trebuie sa fie parteneri in intreaga dezvoltare a acestuia. frecvente. Mediul în care creşte. Tinand seama de cele mentionate relativ la principiile sociale şi cele legate de invatarea şi dezvoltarea copilului. continui. . Principiile operationale pentru eleborare programelor de educaţie timpurie. Efectele pe termen lung ale dezvoltarii sunt cele mai mari cand interventiile nutritionale. familia pun amprenta pe personalitatea fiecarui copil. Pentru copil este la fel de important sa exploreze mediul invatarii ca şi interactiunea cu materialele şi cu ceilalti precum şi imitarea modelelor de rol.

Dezvoltarea supletii solutiilor. depind de atitudinea şi actiunea experientiala din primele varste ale copilului. Abordarea educatiei timpurii cere programe axate pe parametrii şi tendintele de dezvoltare ale copiilor.- Programele de educaţie timpurie trebuie să se ancoreze în intelegerea mediului larg social ca o coordonată importantă. creativitatii. Programele de educaţie timpurie trebuie sa reflecte diversitatea. Orice program de educaţie timpurie trebuie se asigure cresterea calitatii educatiei. b. Principiile metodologice care stau la baza programului propus vor exemplifica aceasta orientare curriculara. decat sa gaseasca raspunsuri gata fabricate. Este un program care urmareste stimularea dezvoltarii copiilor prin cunoasterea lor şi evaluarea permanenta a progreselor. Epoca viitorului este epoca intrebarilor. Putem determina o serie de principii legate de domeniile urmatoare: . Reconsiderarea copilului ca fiinta unica. d. sa le formuleze şi sa antreneze solutii diferite. Revalorizarea jocului Parteneriatul educativ. prin organizarea flexibila a spatiului educational şi prin folosirea unor strategii participative şi experientiale de invatare şi joc. Prima cerinta fata de program este de a I se asigura eficienta şi deci succesul. Programele de educaţie timpurie trebuie să obtina beneficii sustinute. Programele de educaţie timpurie trebuie se promoveze echitatea de acces. Principiile metodologice propuse în grădinită în perspectiva educatiei timpurii Programul educativ pe care il propunem pentru vârstele timpurii se axeaza pe pe patru axe principale: a. c. Ele trebuie sa se foloseasca de o varietate de strategii. alternativelor de raspuns. Reamenajarea spatiului educational prin arii de stimulare. Programele de educaţie timpurie trebuie sa fie rentabil relativ la costurile efective. Pornim de la ideea ca in epoca noastra intrebarile la care va trebui sa raspunda generatiile viitoare sunt atat de complexe incat este mai important sa-I invatam pe copii sa-şi puna intrebari.

B. Amenajarea şi folosirea spatiului educational prin mesaje directe şi indirecte. Din punct de vedere al bazei explicative teoretice şi metodologice programul de educatie timpurie pe care il propunem se refera la urmatoarele dimensiuni: 1. activitati şi idei care sa corespunda cu diversitatea problemelor şi indivizilor implicati in program. 3. Implementarea schimbarilor in acord cu cerintele. Se porneşte de la ideea ca nu numai copilul trebuie sa se adapteze cerintelor . 2. Modul de abordare a copilului. Organizarea şi alegerea jocului ca activitate fundamentala de invatare şi adaptare pentru copil. Materiale şi mijloacele variate şi flexibile de sprijinire a jocului şi invatarii. 4. sa ofere o varietate de solutii. Antrenarea strategiilor de invatare individualizata prin experienta şi relationare. a resurselor existente (materiale. Vom enumera in continuare cele mai importante principii care stau la baza programului de educatie timpurie individualizata pe care il propunem. ca activitate fundamentala de dezvoltare a personalitatii copilului.A. nevoile diferite. Fiecare se constituie ca o cerinta de reflectie şi actiune educativa in vederea asigurarii eficientei şi flexibilitatii actului educational la vârstele timpurii. sa deschida o perspectiva globala. Parteneriatul educational ca nevoie de baza a educatiei timpurii. Principiile operationale propuse. oferind conditiile parteneriatului educational. sa se axeze pe cunoaşterea copilului ca partener. curriculara asupra educatie. Curriculumul formativ şi flexibil al educatiei prescolare. 8. teoretice şi umane) şi a perspectivelor de dezvoltare. 7. sa incurajeze cooperarea şi implicarea participantilor la program. 6. Să fie bazat pe activitatea de joc. interesele individuale ale celor implicati in program (agentii educationali şi copiii). Aceste principii se incadreaza in una sau mai multe din domeniile anuntate mai sus. Asigurarea eficientei programului educativ trebuie sa se respecte urmatoarele principii: Planificarea in concordanta cu vârstele de dezvoltare a copiilor. metode. 5. materiale. Rolurile nuantate şi noi ale educatoarei. Ele afirma nevoia luarii in considerare a conditiilor psiho-pedagogice necesare dezvoltarii copilului şi a devenirii sale socio-culturale prin sprijin şi relatii pozitive democratice.

Amenajarea mediului educational prin arii sau domenii de activitate şi joc constituie o forma optima de realizare a alegerilor timpurii şi a ocaziilor de experimentare. - . cerintele copilului sunt nu numai cele de baza (de ingrijire. cat şi afective (de dragoste. Educaţia este continua. Oferind copiilor ocazii de joc şi dandu-le posibilitatea de a alege liber jocurile şi jucariile. Conducerea actului didactic la varsta prescolara este o conducere indirecta (care ofera conditii şi ocazii de joc intre care copilul alege). intarire pozitiva a actiunilor lui. Stimularea independentei de alegere şi actiune trebuie impletita cu activitatea de grup şi cu sprijinirea relatiilor interpersonale. in concordanta cu nevoile şi cerintele educative ale copilului. Nevoile/cerintele copilului sunt atat cele de baza pentru supravietuirea sa (ingrijire fizica. Identificand continuu cerintele copilului şi evaluand progresele prin observatie. Invatarea copilului se realizeaza prin joc şi este experientiala ( se realizeaza prin experiente proprii) şi sociala (e dependenta de relatiile sociale ale copilului cu adultii şi cu egalii). ca mijloc de apropiere a realitatii inconjuratoare şi de adaptare. de aceea invatarea depinde la aceasta varsta de joc. Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care I le ofera jocul. cunoastere). ele sunt diferite de la copil la copil şi de la o perioada la alta. securitate afectiva şi intarire pozitiva a actiunilor) dar şi de actiune (prin joc liber ales). siguranta afectiva. asiguram succesul actiunilor lui şi invatarea eficienta şi de durata. Jocul care asigura dezvoltarea este jocul liber ales. ci şi acesta. in mod dinamic şi flexibil trebuie sa se adapteze particularitatilor şi nevoilor copiilor. Educaţia timpurie nu se adreseaza "copiilor" ci fiecarui copil in parte. hrana. etc. se deschide motivatia intrinseca pentru activitate şi asumarea deciziilor şi responsabilitatilor.educationale ale unui program anume propus. Observatia ajuta educatoarea sa sesizeze dinamica cerintelor educative ale fiecarui copil şi sa ofere posibilitatea dezvoltarii competentelor şi capacitatilor. Cerintele copilului fata de educatie pot fi satisfacute daca activitatea educativa incepe cu cunoasterea lor. Prin specificul varstelor mici şi prin posibilitatea extrem de mare de influentare a dezvoltarii personalitatii gradinita devine responsabila nu numai de pregatirea pentru scoala ci de dezvoltarea armonioasa şi sprijinita adecvat a personalitatii: Fiecare copil este unic. cunoastere şi de hrana) ci şi cele afective ( de dragoste. oferind premisele dezvoltarii independentei de actiune.)şi de joc. ea incepe din primele momente ale vietii şi dureaza cat aceasta In centrul actului educativ trebuie sa stea copilul cu cerintele sale individuale. Nevoile copilului sunt cerinţe importante pentru educatie. responsabilizarii timpurii şi increderii in propriile forte. In educaţia timpurie (0-6/7 ani) forma specifica de activitate a copilului este jocul. cu nevoile lui specifice şi particulare. Nevoile.

Cele doua tipuri de actiuni generatoare a dezvoltarii: relatiile cu obiectele şi relatiile cu semenii au posibilitatea de a se construi şi monitoriza in activitatea pe arii de dezvoltare. Obiectivele activitatilor in gradinita trebuie sa vizeze achizitionarea unor cunostinte dar şi formarea unor abilitati şi capacitati instrumentare fundamentale dezvoltarii personalitatii. Activitatile individuale se combina cu cele pe grupuri mici şi cu activitatile cu grupa inteaga pentru a se realiza gama necesara de relatii pregatitoare activitatilor scolare şi sociale. Rolul educatoarei este de a observa. nu un scop in sine. Evaluarea procesului instructiv-educativ in programul individualizat este nuantata prin numeroase instrumente. La organizarea spatiului prin arii de stimulare. procesul este mai important decat produsul obtinut. cele socio-afective.) nu sunt noi. a cunoaste. ca proces de dezvoltare. pe cultivarea independentei şi spiritului de responsabilitate. Nou este accentul pe individualitatea copilului. Toate sunt la fel de importante şi constituie premiza dezvoltarii nucleului de individualitate şi expresie personala. pe construirea capacitatilor exploratorii şi de relatie. pe procesul devenirii personale. organizate in momentele de "pauza" a procesului educativ. controlul indirect al educatoarei se poate realiza prin negocierea initiala a regulilor impreuna cu copii şi chiar expunerea acestora ca un regulament interior. de aceea este necesara grija fata de personalul administrativ in gradinita şi fata de colaborarea dintre agentii - - - - .- - Gradinita este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitatii copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare şi relationare prin joc şi astfel de dezvoltare a personalitatii ca parte componenta a educatiei timpurii. creativa a copilului. şi foloseste observatiile educatoarei. In programul de educatie timpurie individualizat este necesar a se pastra un echilibru permanent intre activitatile intelectuale. Ele nu se confunda cu activitatile liber alese. Continuturile activitatilor din gradinita sunt importante dar ele nu trebuie sa puna in umbra nevoia de centrare pe individualizarea educatiei. a organiza şi a conduce indirect procesul educativ. miscarea libera a copiilor in sala este obligatorie. Obiectivul central al activitatii in gradinita trebuie sa fie dezvoltarea şi stimularea dezvoltarii copiilor prin modalitati care sa asigure bazele unei personalitati independente şi creatoare. o noua maniera de organizare a spatiului educational in care se petrece jocul şi deci invatarea. hotarat in parteneriat. Copii sunt influentati de toti adultii cu care vin in contact. Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ. Tinand cont de importanta invatarii prin joc la aceste varste. cele de dezvoltare psihomotorie şi a limbajului. la invatarea prin joc şi importanta jocului in dezvoltare. ca un specific la acest nivel. la dreptul copilului la joc precum şi teza conform careia dezvoltarea intelectuala este in interdependenta cu cea afectiv-motivationala şi cu cea psiho-motorie. etc. Ideile referitoare la jocul copilului intre 0 şi 6/7 ani. Invatarea se realizeaza cel mai bine prin propria experienta antrenata in jocul liber ales. pregatirea pentru scoala este o componenta care tine seama de particularitatile individuale şi de ritmurile proprii fiecarui copil.

Modele ale dezvoltarii.3. ci o personalitate in devenire care se poate constitui ca partener a propriei sale formari.familie. dintre parinti. Studiile demonstreaza ca exista posibilitatea influentarii educative chiar din perioada intrauterina (experimentele efectuat cu auditia muzicii). Parintii doresc adesea sa participe in gradinita la educaţia şi dezvltarea programului copiilor lor. dezvoltarea şi educarea copiilor. Unicitatea dezvoltarii .copil. Pe de alta parte influentele educative din gradinita trebuie sa fie in consens cu toate celelalte influente educative permanente sau temporale care actioneaza asupra copilului. fiecare are de castigat. Domeniile dezvoltarii 4.2.). rolul educatoarelor este sa identifice şi sa construiasca punti de parteneriat cu acestia. dar cel mai important rezultat este cresterea. Copilul vine in gradinita cu o experienta importanta. dintre directoare şi educatoare. Din colaborarea educatoare.- educationali implicati (relatiile dintre educatoare.1. Copilul nu este o materie de modelat. Parteneriatul intre gradinita şi familie constituie o cerinta importanta a progamului de educatie timpurie in gradinita. abordari si concepţii actuale 4. Depinde de educatoare sa ofere ocazii de dezvoltare şi sa construiasca impreuna cu familia conditiile experimentarii actionale şi motivate şi socializarii copilului Dezvoltarea copilului între unicitate şi diversitate 4. dintre parinti şi educatoare.comunitate. etc.

4. Metode si instrumente pentru cunoasterea individualitatii copilului 5.3.1. . Individualizarea programului didactic din grădiniţă.4. Utilizarea observatiei ca metoda de cunoastere a copilului 5. Rolul mediului in dezvoltare Cunoaşterea particularităţilor fiecărui copil 5.2.

fizic are un rol important în dezvoltarea copilului mic.4. spatiul este special amenajat pentru copii şi pentru a purta mesaje educative câtre aceştia. zugraveala în culori placute şi deschise. curata. ii cumpara sugarului multe jucarii frumoase şi el prefera numai o zornaitoare ponosita pe care o suge tot timpul. Cele mai multe din aceste mesaje sunt esentiale pentru formarea acestuia şi constituie elemente de baza în experienta sa de viata. Copilul de pana la un an este foarte mult influentat de spatiul sau material de viata.dezvoltarea sa va avea un sens pozitiv şi va fi mai rapida. Spatiul constituie contextul material în care se desfasoara educatia. De exemplu.5. Spatiul camerei. copiii simt nevoia de aceasta delimitare a spatiului. dupa varsta de un an a copilului. Camera este nevoie sa fie aerisita. Mamele stiu ca fiecare copil are nevoie de aer dar stiu mai putin ce jucarii sa cumpere copiilor. Chiar cand nu le putem asigura o camera separata. în parc sau intr-o gradina. Este important ca educatoarea sa cunoasca şi sa amenajeze spatiul pentru ca acesta sa trimita copilului mesaje cu suport educativ în sprijinul dezvoltarii. De exemplu. Vor învaţă astfel primele reguli de ordine şi de folosire a spatiului şi obiectelor.. Cand descopera pozitia bipeda şi apoi mersul. Aproape toti copiii mici prefera jucariile moi atunci cand merg sa se culce şi este o mare descoperire pentru parinti ca în acest fel ei dorm singuri. Mediul material. vitrinele trebuie ferecate de micile manute care experimenteaza şi bibelouri şi vaze trebuie puse în locuri la care copiii sa nu aibe acces. iar invatarea eficienta este în dependenta de mediul invatarii. În grădiniţa. Copiii crescuti în apartamentele de bloc au nevoie zilnic de mers la aer. casa intreaga "simte" cand se naste şi creste în ea un copil. universul se largeste şi copilul are posibilitatea sa vada şi sa experimenteze obiecte noi din jurul sau. Importanţa amenajării spaţiului educativ din grădiniţă şi din sala de grupă O problema importanta intr-un program educativ la varstele timpurii este acordarea unei atentii deosebite amenajarii spatiului. desi ar putea sa se joace linistit cu un urs de plus. Copiii au nevoie de un loc anume în care sa se joace şi în care jucariile lor (mai multe sau mai putine) sa fie depozitate. Largirea mediului lor de viata corespunde şi cu nevoia experientelor diferite şi extinderea cunoasterii mediului fizic. multi parinti considera ca jucariile necesare copiilor sunt cele scumpe şi nu stiu ca fiecare copil are dorintele şi placerile lui în alegerea obiectelor de joc. Copii învaţă prin joc. El trimite permanent mesaje copilului. . pe masura ce creste şi incepe sa le observe în jurul lui. obiectele din jur sa fie sigure şi placute pentru el. chiar la varste foarte fragede. Daca aceste obiecte vor fi placute şi utile experientelor senzoriale şi motorii.Mai bine spus. Problemele unor parinti incep atunci cand copii se joacă cu cratitele sau cu lingurile şi fac zgomot. Amenajarea spatiului educational in gradinita.

indrumand indirect actiunea.). Organizand sectorizarea clasei în domenii de activitate diferite. Constructia se prabuseste şi baiatul priveste speriat catre educatoare. Dimpotriva. Folosind situatiile de invatare ivite în contextul jocurilor copiilor (spontane şi organizate). copiii învaţă sa aleaga ceea ce li se potriveste: învaţă prin experienta proprie şi isi asuma responsabilitatea deciziei. Sa nu il certe şi sa nu rada de el. Faptul ca isi aleg singuri jocul şi datorita acestei alegeri numai ei stiu sa explice ce fac şi cum fac. Petrica construieste un turn din cuburile mari şi pune în varf cel mai mare cub. primitor. Una din responsabilitatile educatoarei este de a ajuta/sprijini copiii sa nvete din propria lor experienta. zimbind il poate intreba:". Educatoarea cum ii va raspunde privirii? Ea nu il va certa sau apostrofa ci. ci sa-l lase pe el sa experimenteze. Jocul pe care copilul il alege singur dintre optiunile pe care i le propune mediul din sala de grupa este un joc creativ şi liber. Mediul este confortabil. Mediul bine ales şi bogat în alternative de joc ofera copiilor un sprijin la activitatile individuale şi e o baza de dezvoltare a limbajului. desi nu acolo trebuia el sa stea. De exemplu. care sustine şi incurajeaza dezvoltarea personalitatii copilului atat global cat şi în . estetica. se poate folosi eficient spatiul pentru a se respecta cerintele de dezvoltare proprii tuturor prescolarilor şi asigurandu-se individualizarea reala a educatiei. Mediul securizant şi stimulativ. Sa reactioneze pozitiv şi sa incurajeze reluare invatarii prin propria experienta a copilului. Spatiul " vorbeste" prescolarului prin ceea ce ii ofera ca posibilitate de actiune şi experienta. daca un copil a luat un borcanel cu vopsea şi l-a varsat tocmai pe covorul alaturat. educatoarea trebuie sa furnizeze permanent ocaziile de actiune şi responsabilizare a acestora. etc. Spatiul amenajat educativ ajuta copilul sa aleaga şi sa decida.Un mediu eficient pentru invatare la varstele mici este un mediu care favorizeaza jocul liber ales în directia dezvoltarii globale a personalitatii copilului. sa ii indrume sa reia activitatea şi sa reuseasca. Aflati în fata mai multor posibilitati. De exemplu. Mediul educativ din sala grupei trebuie sa fie un cadru adecvat experientei şi situatiilor de invatare. sectorizarile. Spatiu educational ofera siguranta emotionala şi afectiva atunci cand educatoarea isi cunoaste bine copii grupei şi organizeaza şi amenajeaza ambientul astfel incat acestia sa gaseasca în el prilej de activitati potivite dezvoltarii individuale. De aceea sunt la fel de importante şi conditiile de ordin general (lumina. care vede şi observa ceea ce se petrece.Oare nu a fost prea mare cubul din varf? Daca ai incerca cu unul mai mic? " Ea nu trebuie sa intinda mana şi sa faca gestul de a repara constructia. cu tact şi rabdare educatoarea .) cat şi cele particulare care se refera la masurile formative/educative (amenajarile. materialele folosite. Asumarea raspunderii se poate dezvolta şi din situatiile conflictuale. da bucuria independentei şi în acelasi timp raspunderea rezultatelor.securizant şi stimulativ daca copiii gasesc în el materiale care sa ii provoace la actiuni care ii intereseaza. se va realiza o motivatie intrinseca şi se vor exersa solutii creative. Cand copiii gresesc. ei nu trebuie intreupti din joc şi nici sanctionati verbal. ordonarile. reactia noastra trebuie sa fie una educativa: sa-l punem pe copil sa curete. caldura. Pentru aceasta este nevoie de un sprijin pozitiv şi adecvat. etc. În acest joc se vor antrena posibilitatile maxime de rezolvare de probleme.

sanctiune. alte relatii sau alta educatoare. cooperare. Acest lucru este posibil numai daca ei simt libertatea şi au siguranta ca greselile nu le sunt spru sanctionate. daca doi copii incep sa se joace impreuna şi sa comunice intre ei. educatoare este interesata de ceea ce isi vorbesc. Jucandu-se cu nisip şi apa. ofera cunoasterea propriilor forte. toleranta. Amenajarea adecvata a spatiului ofera ocazii de rezolvare a propriilor probleme. negociere. copilul va fi stimulat sa aleaga jocul cel mai potrivit invatarii şi dezvoltarii sale. Adaptarea se realizeaza prin invatare şi aceasta constituie la copilul preşcoalr în mod progresiv baza de competente şi capacitati necesare experientei sale cu obiectele şi cu ceilalti semeni. Intr-un asfel de aranjament al spatiului. Educatoarea este cea care foloseste aceasta resursa didactica în sprijinul programului sau educativ şi în favoarea individualitatii copilului. sunt orientate indirect de educatatoare spre comunicare. Este bine sa tinem seama de varietatea solutiilor: indiferenta. Fiecare caz are solutia lui. caci educatoarea poate învaţă copilul pornind de la alegerile lui şi de la activitati pe care le propune acesta. etc. Realitatea este mult mai complexa. În general exista trei dimensiuni actionale : indiferenta. aptitudinile şi atitudinile necesare adaptarii eficiente socio-individuale şi stapanirii mediului inconjurator. Daca mediul va fi structurat adecvat. Copilul devine capabil de a lua decizii şi a-şi asuma responsabilitati. De exemplu. acceptare. respect. Sau observa ce interesant picura stropii . decizie a alegerii. persoanelor implicate şi resurselor avute în vedere. Aceasta maniera de lucru permite sanse la independenta şi libertate în exprimare. cu materiale suficiente şi bine precizate ca scop educativ. intarirea pozitiva sau sanctiunea (prin cuvant şi actiune). trebuie gasit tonul. sa-i separam iremediabil pe doi prieteni sau sa ii invatam sa se accepte reciproc? În aceste probleme nimeni nu poseda un numar limitat de retete. Mediul stimulativ are şi beneficul dezvoltarii independentei copiilor. incredere şi creativitate. intr-un anumit moment dat. Daca copii au anumite probleme de invatare. De fiecare data variabilele problemei sunt altele: alti copii. copiii au ocazia de a se intalni în activitate cu ceilalti. gestul şi conversatia adecvata spre a se rezolva problema. Daca lucrurile se complica şi copiii incep sa se certe pe un obiect sau altul (conflict de resurse). etc. organizare a jocului. discutie. iar aceste relatii devin libere. Este vorba de independenta de decizie. Aceasta presupune flexibilitatea metodelor didactice. alteori e mai bine sa lasam lucrurile sa curga daca conflictul se rezolva de la sine. Cateodata este bine sa intevenim. Am putea pune intrebarea retorica: ce este mai bine. de ritm şi chiar particularitati ale invatarii. El isi va forma cunostintele. alte obiecte. actiune şi stabilire a relatiilor sociale cu egalii şi cu educatoarea. Mediul eficient ofera copiilor ocazii de experimentare a noi solutii de activitate.componentele ei. În ori ce caz. Trebuie sa avem în vedere şi importanta pentru copii a solutiei gasite. vor gasi posibilitatea remedierii şi exersarii adecvate intr-un mediu stimulativ. prietenie. un copil descopera ce frumos pluteste un dop colorat pe care l-a adus în buzunar de acasa. nu exista numai solutia intreruperii şi sanctiunii verbale. dar nu intervine sa le intrerupa discutia. Nimeni nu are un inventar complet de solutii ci este de dorit sa fim flexibili şi sa gasim mereu acea cale de rezolvare care se potriveste situatiei. colaborare. acceptare.

este în . unde e voie şi unde nu. Vina este educatoarei care organizeaza şi conduce activitatea. cum va învaţă ca nu trebuie pusa în apa daca nu a experimentat? Daca rezolvam problema prin observatii şi cearta. pe panou. faina. Cel mai bine este ca o papusa delicata sa nu fie în apropierea ariei de nisip şi apa. ci de a-i explica cu rabdare ca nu orice lucru trebuie inmuiat în apa. Daca însă stimularea este indirecta. care nu este elocvent. Procesul de autocunoastere şi identificare. dar în acelesi timp sa indepartam ocaziile care creaza confuzii. Ea poate sprijini individual prin elemente de amenajare care sa oglindeasca nevoile individuale şi de grup. vom intelege ca în locurile în care se picteaza. va veni cu timpul. datorita ritmurilor foarte diferite de dezvoltare. El aduce apoi o papusa şi vrea sa-I faca baie. Se mai ridica o problema: cum şi de ce se murdaresc copii la jocuri. pardoseala trebuie acoperita cu plastic sau linoleu. Daca vom gandi eficient spatiul. Sa nu uitam ca fiecare copil are ceva bun. atat de important în devenirea personalitatii. oferim sprijin adecvat nivelului individual de dezvoltare. Judecarea copiilor şi aprecierea este bine sa se faca în special cu ei insisi. copilul se va depasi pe sine. Acum este important sa dam fiecaruia sansa de valorizare. Cel mai bine este ca la varstele mici sa se aprecieze efortul. se adauga un detaliu de perfectare. nu în concurenta. Sau daca lipim foi de hartie pe pereti şi ii lasam pe copii sa deseneze. Ideea celui mai bun. stimulandu-i în acelasi timp individual. Rolul educatoarei nu este de a lua repede papusa spre a nu fi stricata. interes şi intelegere pentru eforturile copiilor. Este o papusa delicata care se poate strica. Fiecare copil trebuie stimulat un pic mai mult pentru a se perfectiona şi a atinge performantele de care e în stare. Ele reprezinta efortul copiilor. Din observatiile sale educatoarea stie ce şi cat ii trebuie fiecarui copil. procesul de realizare a unui produs şi nu produsul în sine. Realizata direct. Daca vor picta pe un covor persan. cand se formeaza imaginea de sine şi incepe procesul de construire a caracterului şi a respectului de sine. facuta de un copil care nu a desenat deloc pana azi. iar la varstele mici. Pe masura ce copilul învaţă sa deseneze şi sa se exprime prin desen. riscam ca gestul sa se repete pe furis. tot prin amenajarea spatiului adecvat. Asa se observa evolutia copilului. aceasta stimulare este de multe ori refuzata de copil.dintr-o lingura. Daca în plus. Ocazia ca fiecare copil sa se simta bine cu sine o putem oferi în grupa. Frumusetea şi corectitudinea trebuie judecate în raport cu posibilitatile şi cu efortul depus de copil. sau cele în care se foloseste apa. culoarea. La grădiniţa. În timpul jocului copiii vor avea sortulete de musama sau plastic care le vor ocroti imbracamintea. la fiecare desen nou. educatoarea trebuie sa ii valorizeze pe toti. educatoarea contribuie la constructia delicata a imaginii de sine a fiecaruia. O alta intrebare retorica: ce aste mai valoros în munca unui copil: desenul unui copac copiat fidel dupa modelul educatoarei sau o crenguta stangace şi simpla. el nu este "supravegheat"cu stictete şi are voie sa greseasca. complete sau nu. pentru ca cere efort. sa nu ne miram ca ei vor desena şi în alte spatii pe peretele curat. Dar daca o aduce un copil trebuie sa facem fata situatiei. sa nu certam copiii care varsa castronul cu apa. trebuie expuse toate lucrarile. Prin sprijin. În fond. Daca amenajam spatiul în spirit educativ. alte lichide sau solide care pot murdari. prin mesajele mediului (ceea ce gaseste copilul ca obiecte şi provocari de activitate în cadrul spatiului educativ) acesta il invita la actiune. Ea poate sa-i arate copilului ca doar un pic de apa strica fardul jucariei şi în acelasi timp sa-i ofere alternative: alte lucruri şi papusi care se pot inmuia în apa. Rolul nostru este sa-i invatam cu regulile.

sunt situatii foarte variate. Se recomanda sa existe un moment bine marcat în care sa se efectueze aceasta: un clopotel sau o melodie anume sa aminteasca copiilor ca este timpul sa stranga şi sa desfasoare o alta activitate. Daca spatiul educativ din grădiniţa indeplineste aceste cerinţe el devine un spatiu eficient invatarii şi dezvoltarii copiilor. personal auxiliar sau orice alt intervenant din unitate.Sa nu uitam ca intreaga grădiniţa este amenajata pentru copii şi deci toate spatiile indeplinesc rolurile mentionate. În toate aceste organizari. jocurilor. pentru ca valoarea produsului propiu ( jocul şi constructia) este mai importanta pentru copiii decat ordinea în sine.dependenta de factorii din mediul socio-cultural inconjurator şi de raspunsurile pe care copilul le primeste la ceea ce face el. nu constituie o impunere exagerata. Spatiul impodobit cu lucrarile facute de copii. Parintii şi educatoarea au datoria de a stimula aceste interactiuni prin amenajarea adecvata a spatiului de viata şi educare a copiilor. Pedagogic vorbind ariile sunt spatii educative care stimuleaza dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc pe care le ofera acestuia . idei şi oamenii cu care ei vin în contact. rolul adultului fie el educatoare. sectoare. De asemenea. care sa nu mai imite modelul scolar ci sa ofere ocazii şi oferte de joc liber şi ceativ corespunde în fapt în organizarea arilor de stimulare. este foarte important. Pastrarea ordinii în sala de grupa este foarte importante dar şi flexibila. Copiii vor tine ordinea şi în acelasi timp este important ca ei sa aiba acces la toate obiectele folosite. Este bine însă ca toti copiii sa se simta valorizati şi tuturora sa li se ofere posibilitatea sa stranga jucariile şi sa pastreze ordinea. o constructie inceputa de un copil nu trebuie distrusa numai pentru ca noi decidem sa strangem jucariile. Jean Piaget (1970) considera ca invatarea la copiii mici este rezultatul interactiunii dintre gandire. intr-o maniera care sa dea prilejul desfasurarii unor activitati în sensul şi în favoarea dezvoltari lor psihice şi fizice. este un element de baza dar. El va gasi şi maine lucrul inceput şi va avea placere. Ce sunt ariile de stimulare Amenajarea spatiului grupei intr-o noua maniera. Ordinea jucariilor. Desigur. Acestea sunt colturi. un joc inceput nu se intrerupe iar o constructie neterminata nu se descompune. cu obiecte practice şi utile inseamna grija fata de influenta sa asupra copiilor. ungherase în care sunt puse materialele didactice la indemana copiilor. Este important ca ariile sa fie amenajate astfel incat ele sa exprime ordine şi siguranta pentru copii. Astfel. domenii. Copilul are timp sa-şi dezvolte propriile idei şi imagini daca ii este permis sa se joace cat vrea. ateliere. sau dovedeste o placere mare în continuarea jocului. centre. rolul educatoarei este de a analiza aceste situatii şi de a nu intrupe activitatea. unde şi cu ce vrea el. Daca sesizam un copil ca are un ritm mai lent în ceea ce efectueaza. locuri.

jocurile de rol. B. se amenajeaza ariile de stiinta. de insusire a semnelor şi simbolurilor de comunicare. Activităţi fundamentale umane cu care familiarizăm copilul. de miscare mai mult sau mai putin ampla în spatii diferite. a alta antrenare în joc şi activitate a copiilor dupa reguli în care se stimuleaza motivatia interna şi respectul de sine. Ele corespund unei viziuni educative care il apropie pe copil de cunoastere prin intermediul unei invatari experientiale. de identificare cu rolurile sociale. Daca mediul trimite mesaje permanent copilului. Ariile de stimulare corespund în fapt activitatilor generale de tip uman.Explicatia acestei amenajari a spatiului grupei se leaga de consideratiile referitor la importanta şi rolul acestora pentru copil. acesta va învaţă din modul cum este asezat şi organizat mediul educativ. Este vorba de activitatile de cunoastere şi comunicare. muzica. etc. În functie de domeniile cele mai cunoscute ale activitatilor de tip uman cu care dorim sa familiarizam copiii. În spatiului unei arii. de manevrare şi manuire a obiectelor mai mari sau mai mici. artele plastice. Fiecare copil are nivelul. El depinde deci de cunoasterea initiala a grupei şi a copiilor. C. Materialele dispuse în ariile de stimulare trebuie sa fie variate şi sa stimuleze curiozitatea prescolarilor.etc. sportul. Ariile sunt o alta amenajare a spatiului. Cadrul pentru individualizarea educaţiei Ariile ofera educatoarei posibilitatea individualizarii atat prin lucrul fata în fata cu copilul cat şi în grupe spontane sau organizate. . nisip şi apa. cu scopuri de cunoastere şi dezvoltare exprientiala a copilului.. ritmul şi stilul sau de invatare şi dezvoltare. Ariile de stimulare sunt moduri de amenajarea spatiului educativ. Moduri de organizare-amenajare a spaţiului educativ. de creatie şi exprimare artistica. de constructii cu cuburi mari. Obiectivul principal este de a provoca şi urmari invatarea prin orientarea copiilor spre acele activitati de care au nevoie. jocurile de masa. Putem spune ca spatiul este limbajul actiunii instructivformative a educatoarei care cunoaste initial nevoile de dezvoltare ale copiilor. a alta asezare a jocurilor şi jucariilor în sala. joacă copiilor poate fi supravegheata. prin impartirea lui în spatii diferite şi diverse. Aceste ocazii sunt construite de educatoare în functie de nevoile copiilor din grupa şi în functie de resursele de care dispune. analizata şi indrumata indirect spre a oferi ocazii dezvoltarii. Continuturile invatarii sunt importante dar secundare procesului propriu-zis. Cadrul de invatare prin joc trebuie sa tina seama de particularitatile fiecarui copil. jocurile în curte. Cunoasterea. Amenajarea ariilor este în fapt crearea permanenta a ocaziilor de exprimentare şi invatare. Prin aranjarea ariilor educatoarea transmite copiilor o influenta educativa planificata şi indirecta urmarind jocul liber şi creativ al copilului. Putem identifica ariile de stimulare cu urmatoarele coordonate utilitare: A. Domeniile personalitatii constituie caracteristici proprii ale fiecaruia.

toate se pot observa în cadrul activitatii pe arii.psiho-motricitatea. D. atentia. E. Introducerea elementelor noi este planificata şi organizata cu ajutorul evaluarii continuue. respectul de sine. de aceea este nevoie de o cunoastere permanenta a progreselor şi de o introducere graduala a elementelor în mediul de joc. Pe masura ce se realizeaza dezvoltarea. cooperare şi colaborare în rezolvarea unor probleme. capacitatea de a-şi asuma responsabilitati. în jocuri în care ei isi exerseaza creativitatea. negociaza. Obiectele şi situatiile create realizeaza pentru copil o lume de reprezentari. Totul este ca mesajul sa fie indirect . comunica. modul de manifestare. aptitudinile de negociere. aptitudinile de comunicare. competenţelor şi atitudinilor copiilor În ariile de stimulare copiii aleg singuri jocul şi jucarile . imagini şi simboluri. Educatoarea poate observa comportamentele şi atitudinile copiilor şi poate interveni adecvat acolo unde este necesar. socio-afectivitatea. aptitudinile exploratorii. Modurile diferite de invatare. Numarul obiectelor noi ca şi numarul situatiilor noi duce la idei şi reprezentari noi. nucleul de individualitate sunt diferite la fiecare copil. Sectorizarea ofera sansa de a se organiza astfel mediul educativ incat copiii sa-şi antreneze capacitatile şi competentele care sa le asigure independenta şi constructia ascendenta a personalitatii. stilurile diferite. în aceste locuri se exprima relatii sociale libere şi expresive. stabilitatea. limbajul.motivatia invatarii. Laborator al observării comportamentelor. Ei se folosesc de materiale pentru a se juca liber şi a alege solutii diferite problemelor. Enumeram în continuare o serie de astfel de componente: capacitatea de a lua decizii rapid. Spaţiu de exersare a relaţiilor sociale Tocmai pentru ca aici se realizeaza activitati din dorinta libera a copiilor. . este necesar ca educatoarea sa ofere copilului posibilitatea unor experiente noi prin obiecte şi situatii noi. gradul de concentrare. . Libertatea de a decide şi de a a ctiona le da curaj şi serveste construirii imaginii de sine şi respectului de sine. Fiecare lucru nou este o situatie problema pentru el. jocurilor şi ariilor ludice singuri şi în cooperarea cu ceilalti copii şi cu educatoarea. Copiii colaboreaza. Germenii acestor competente sunt în alegerea libera a jucariilor.etc. Dezvoltarea competentelor de cunoastere şi relationare este evidentiata şi da posibilitatea antrenarii în acele jocuri care sa asigure dezvoltarea.aptitudini şi atitudini pentru o viata sanatoasa. coopereaza şi depinde de educatoare sa indrume usor şi cu tact construirea unor relatii pozitive şi eficiente. respectul celuilalt. .

) pot avea un caracter permanent sau temporar. Autoritatea devine o forma de parteneriat. Evaluarea initiala a nivelurilor de dezvoltare şi motivatiei pentru activitate este primul pas. colturi. Aceasta libertate este în acelasi timp controlata de educatoare care aseaza lucrurile în spatiu. Exprimă raportul necesar între libertate şi autoritate în ndecizi8a şi acţiunea copilului Amenajarea spatiului educativ în arii de stimulare ofera copilului posibilitatea sa aleaga liber catre ce activitate sa se indrepte. În functie de cunoasterea acestora se pot stabili domeniile ariilor care vor functiona pe o a numita perioada a programului educativ. Ariile se amenajeaza pe anumite perioade de timp care depind de modul cum se desfasoara programul educativ. pentru ca ea în continuare detine controlul prin planificare. Fiecare ofera terenul în care copiii vor experimenta pe cont propriu şi în interactiune cu ceilalti. Evaluarea se refera şi la resursele materiale pe care educatoarea le are la dispozitie. F.Da deci ocazia de alegere libera a jocului. . cunoastere şi amenajari. În arii trebuie sa existe un material variat şi interesant. Copilul are bucuria jocului/actiunii libere şi va antreana creativitatea şi expresivitatea sa la maxim. estetica. Colaborarea dintre educatoare şi copii în amplasarea şi dotarea ariilor constituie un factor de facilitare a intractiunilor şi asigura o motivatie reala în alegerea jucariilor şi jocurilor adecvate. atmosfera destinsa şi sa stimuleaze urmarirea intereselor de cunoastere şi investigatie personala. Ariile de stimulare (centre de interes. Autoritatea educatoarei nu sufera. Aceasta libertate de alegere şi de actiune sta la baza motivatiei interne a invatarii. Controlul este asigurat prin grija permanenta fata de observarea copiilor şi jocului lor şi prin cunoasterea nevoilor lor (initiala şi permanenta). Independenta de alegere şi actiune se impleteste cu comunicarea. Particularitatile copiilor sunt diferentele specifice de care trebui sa se tina seama.prin intermediul propunerilor şi alternativelor pe care sa le aleaga copilul. caci educatoarea poate participa la jocul copilului şi controleaza indirect activitatile. ofera siguranta de sine copilului şi temeinicia celor invatate prin propria alegere şi experienta Organizarea practică a spaţiului educativ prin arii de stimulare Pentru a motiva prescolarii în activitatile desfasurate pe arii de stimulare. educatoarea trebuie sa amenajeze aceste spatii impreuna cu ei. Limbajul ariilor este în materialele puse acolo şi în modul lor functional de organizare.cooperarea şi colaborarea. cunoaste copiii şi ii indruma prin modalitati indirecte.etc. Modul de distribuire şi amplasare a acestuia este necesar sa ofere copiilor accesibilitate. centre ludice. ateliere de joc. siguranta. Se asigura astfel o directie ascendenta a dezvoltarii şi copilul învaţă real prin joc ca forma de manifestare a cunoasterii realităţii. Educatoarea este o propunatoare şi o partenera: nu numai cea care obliga la un tip de actiune.

parinti şi membrii ai comunitatii ( dezvoltarea parteneriatului educativ). Simtindu-se sigur şi stimulat copilul isi dezvolta o imagine buna despre sine. putem elabora cu copii unele reguli care pot fi formulate dupa cum urmeaza: . activitatile pe arii de stimulare în relatie cu activitatile cu grupa intreaga (programul zilnic şi evaluarea permanenta). la aria Biblioteca. .aici vorbim în soapta. . sa hotaram o suita de cerinţe/obiective ale fiecarei arii.varierea materialeor. .cunoasterea ariilor impreuna cu copiii ( stabilirea regulilor de activitate şi ordine. cognitiv. . Atentia educatoarei trebuie sa fie indreptata în sensul ca aceste reguli stabilite cu copiii sa numai pozitive.punem mereu cartile la loc.avem grija de foi şi colturi.planificarea ariilor şi adecvarea activitatilor în concordanta cu activitatile cu grupa intreaga de copii (elaborarea planificarii). stabilirea obiectivelor fiecarei arii în colaborare cu copiii). inventarierea şi producerea resurselor şi echipamentelor materiale ( evaluarea initiala a resurselor şi posibilitatilor). limbaj şi autoservire.aici ne putem odihni. nu negative. Ele sunt sortate. Practic. . este bine sa facem o sinteza a lor în termenii pe care copiii ii folosesc şi printr-o initiere în negociere şi decizii în parteneriat. spiho-motor. Folosirea. ordonate şi etichetate pentru a învaţă pe copii ordinea şi pentru a fi usor de folosit. echipamentelor şi schimbarea ariilor (evaluarile sumative şi reamenajarile) . strangerea şi rearanjarea lor se poate face cu ajutorul copiilor. . Astfel. socio-afectiv. . desi obiectivele generale şi cele operationale nu pot fi communicate ca atare copiilor. . Etapele amenajarii ariilor de stimulare sunt: cunoasterea grupei de copii şi cunoasterea fiecarui copil în parte ( evaluarea initiala a copiilor). .amenajarea diferitelor arii şi dotarea lor cu materialele necesare (amenajarea propiu-zisa). dar obiectivele sunt reformulate apoi impreuna cu copiii. Echipamentele şi materialele trebuie sa fie la indemana copiilor. Ocazii de joc – ocazii de învăţare şi dezvoltare prin ariile de stimulare Mediul educational are o importanta deosebita în dezvoltarea copilului preşcoalr. El este bun şi eficient atunci cand reuseste sa sprijine copilul în dezvoltarea sa globala şi pe domenii.cunoasterea. Aceasta activitate are loc în prima faza a pregatirii spatiului.Fiecare arie da posibilitatea dezvoltarii tuturor componentelor personalitatii.apelul la colaboratori externi .

marea. S-a jucat timp de o saptamana în toate felurile posibile cu aceasta cutie . jocuri.incepe sa aibe incredere în propriile lui forte. Harap alb.). ca nu este suficient sa asezi frumos şi ordonat un spatiu. varierea şi diversificarea mijloacelor folosite.Piaget(1968) enumera urmatoarele caracteristici şi cerinţe fata de invatarea prin joc la copilul preşcoalr: a. ales sa faca parte dintre mijloacele didactice în ariile de stimulare. spatiul trebuie sa ofere ocazii de invatare prin joc. Educatoarea stie. Periodic.aceasta caracteristica impune ca nevoie confruntarea sa cu alte moduri şi maniere de perceptie. Pe de alta parte. Este bine sa nu se pornesca de la ideea ca nu sunt resurse suficiente. Pastrarea pe un timp indelungat a acelorasi obiecte. sa sti ce ai şi ce iti mai trebuie. Amenajarea spatiului grupei în zone ludice corespunde în fapt caracteristicilor şi nevoilor/cerintelor de dezvoltare ale prescolarului. are impact educativ. padurea sau orasul. De aici . cladire la cuburi iar la sfarsit i-a decupat pozele şi juca carti cu ele. Resursele materiale sunt foarte importante. Q alta cerinta este alegerea. J. florile. b. Sa nu uitam însă ca nu orice jucarie sau obiect scump. Trebuie sa gandesti la scopurile acestei amenajari. Numai elicopterul nu l-a interesat. pe o perioada intreaga. scut. a discuta şi a explica) în activitatile şi gandurile sale. ale adultului şi ale egalilor lui. Apoi trebuie sa-i faci pe copii sa aleaga ce le-ai pregatit şi sa simta ca este propria lor alegere. pentru ca prescolarii sa se dezvolte. Pentru fiecare caracteristica a invatarii la aceste varste corespund o serie de cerinţe ce trebuie indeplinite pentru asigurarea conditiilor dezvoltarii optimale. Studiile efectuate la varstele mici şi prescolare au demonstrat caracteristicile comune ale copiilor în ceea ce priveste procesul de invatare prin joc. O preocupare deosebita în programul de educatie timpurie este pentru organizarea şi imbunatatirea ocaziilor de invatare. masca. Nu este vorba de lucruri noi ci de altfel de aranjari. ariile se schimba şi se improspateaza. sa nu uitam ca un copil se joacă cu ceea ce ii place nu cu cea ce dorim noi. Important este sa surprindem mesajul mediului educativ şi sa il variem periodic în functie de sarcinile educative pe care le propunem cu grupa intreaga şi cu fiecare copil în parte. lucioasa şi viu ilustrata în culori. grupa poate fi amenajata cu subiecte ca toamna. Dupa un timp aceste teme se epuizeaza şi aceleasi obiecte pot exemplifica o alta tema: primavara. De aceea orice resursa este necesara şi importanta. Copilul are propria sa maniera de a percepe lumea . jucarii devine plictisitoare şi nefolositoare. El a fost fascinat de cutia jucariei. De multe ori este mai frumos şi util amenajata o grădiniţa cu resurse modeste. Valoarea unui obiect educativ. de pret. cu piloti şi elice. Practica ne-a demonstrat ca inventivitatea educatoarelor şi a copiilor este fara limita. De exemplu. Copilul are nevoia permanenta de a comunica şi verbaliza (a se exprima prin cuvant. adapost de masinute. vine din influenta lui asupra copiilor. Un exemplu este Alexandru (7 ani) care a primit un elicopter minunat. sa cunosti copiii şi nevoile lor educative.locuinta. etc. Cum jocul este activitatea copilului. o poveste ( Alice în tara minunilor.

Prescolarul percepe lucrurile fie global. sa actioneze. Din cerintele de invatare şi dezvoltare exprimate mai sus se evidentiaza urmatoarele teze: 1. fie partial şi nu este inca în stare sa surprinda toate relatiile dintre ele. c. O alta conditie necesara este sprijinul permanent acordat copilului prin amenajarea spatiului. 3. 2. sa clasifice. Iata de ce este nevoie ca el sa se cunoasca pe sine şi sa fie valorizat. Aceasta ce cere ca dezvoltarea lui sa fie asigurata intrun sistem de activitati potrivite nivelului sau şi care sa-l stimuleze prin rezultatele lor. Copilul are nevoie de reusita. sa clasifice. g. Aceasta caracteristica cere ca invatarea sa se axeze pe stabilirea legaturilor dintre lucruri prin experiente de tip integrat care sa I se ofere copilului. furnizeaza copilului ocaziile de a alege şi de a-şi asuma riscurile deciziilor cu curaj. De aceea el are nevoie sa compare.se manifesta şi cerinta ca prin vorbirea sa copilul sa fie sprijinit sa elaboreze idei asupra lumii. Prescolarul are nevoie de perseverare în actiunile sale pana la obtinerea unor rezultate satisfacatoare. De aceea este nevoie de comunicare. Orice copil are nevoie de siguranta şi incedere în sine. Copilul actioneaza adesea fara a gandi la consecintele faptelor sale. Mediu securizant şi pozitiv. sa asculte. Important este ca fiecare copil sa strabata etapele dezvoltarii proprii în ritmuri pe care sa le cunoastem şi sa le stimulam. dar capcitatile copiilor sunt diferite şi diferentele extrem de nuantate. tolerant şi valorizator. Nevoia amenajarii şi organizarii adecvate a ambientului educativ la varstele mici. d. sa se miste. Respectand ritmul fiecaruia şi stimuland stilurile personale de invatare. de a i se pune intrebari. . h. Cerinta fata de programele educative va fi sa i se ofere posibilitatea sa gandeasca asupra urmarilor actiunilor sale şi a-l învaţă sa ia decizii. Sa se simta bine în "pielea sa". Mai mult sa intervenim acolo unde sesizam dificultati şi oscilatii pentru a evita problemele instrumentale de invatare. se reuseste exprimarea individuala şi valorizanta a copiilor. sa construiasca şi sa se exprime grafic. i. De aceea este nevoie sa i se antreneze toate simturile pentru a explora obiectele. de la varstele mici. sa ordoneze obiectele şi situatiile. Copilul este curios şi are nevoie sa manipuleze obiectele din mediul sau imediat. Copilul preşcoalr cauta anumite puncte de reper pentru a intelege realitatea. Educatoarea trebuie sa stie care sunt cerintele educative ale copilor din grupa şi sa proiecteze astfel ariile incat fiecare sa gaseasca ceva de facut. f. sa deseneze. Este important sa se stabileasca o serie de asteptari realiste în raport cu fiecare copil. e. de a-şi exprima ideile prin cat mai multe şi variate moduri/ maniere. de a-l lasa sa-şi gaseasca singur raspunsurile şi sa invete sa raspunda. Desigur suntem interesati sa ii sprijinim individual pentru ca fiecare sa obtina un maxim de dezvoltare. situatiile şi relatiile apropiate.

aici pot fi puse plantele. Daca se vor diversifica resursele materiale. domeniilor.) de interes.Jocuri de manipulare ( jocurile de masa). este locul unor rafturi cu carti. pestisorii şi tot felul de seminte şi lucruri care formeaza spiritul stintific. Daca sprijinim copilul sa se joace şi sa invete. aerul şi - . în care vor fi antrenate limbajul şi expresia unica a individualitatii fiecaruia. . se poate pune apa intr-o cadita sau un lighean mare şi folosi o cutie cu nisip la constructii din acest material. . locul în care se pot pune aparatele de sport. .Biblioteca (coltul linistit şi coltul cartii). . vom oferi copiilor modele variate de activitati de joc. 6. exista numeroase moduri de amenajare a curtii pentru a deveni real un spatiu de joacă.Jocurile casei ( jocurile de rol şi activitatile casnice).etc. stabilirea climatului spatiului. sursele de lumina. curatenie).Spatiul curtii ( jocurile în aer liber). el ajunge sa-şi recunoasca şi sa-şi identifice dinamica posibilitatilor fara a se limita. activitati practice. . lumina. etc . spatiilor. . Devine evidenta necesitatea respectarii diversitatii copiilor cu accent pe modul lor personal de abordare a jocului şi a invatarii în general. locul în care se desfasoara activitile casnice şi jocurile de rol.Calculatoare. caiete şi creioane dar şi al unor saltele sau canapele pe care copiii se pot odihni. ungheraselor. Cel mai dificil în educatie este sa identifici unicitatea copilului fara a-l eticheta. 5.4. a jocurilor şi jucariilor. surse de apa. . Pasii planificarii aranjamentelor de spatiu sunt urmatorii: alegerea spatiului grupei şi aranjarea elementelor de mobilier. . identificarea resurselor de materiale şi depozitarea lor. colaje. masuta şi raft în care copii gasesc jucarii mici şi jocuri de masa. pictura cu acuarele sau guasa. desen. Strategiile didactice folosite trebuie sa fie în conformitate cu cerintele individualizarii programelor educative. Este necesar ca acestea sa concorde cat mai mult respectarii stilurilor de invatare şi rezolvari creative a problemelor.Gimnastica. Ii vom auzi spunand "eu pot" şi "eu vreau sa fac". mici aminale de casa. .Muzica. Educatoarea planifica activitatile şi spatiile lor de desfasurare tinand seama de asigurarea unor facilitati necesare copiilor: apropierea de sursa de apa. (caldura. colturilor. Este conditia necesara increderii în fortele proprii Principalele arii de stimulare care se pot amenaja în grădiniţa sunt: Artele plastice.Constructiile ( cuburile mari). aici pot exista instrumente de muzica dar şi obiecte care produc sunete muzicale. etc.Senzorial ( apa şi nisipul). dactilopictura. amenajarea ariilor( atelierelor. prin folosirea imaginativa a obiectelor din natura. un covor şi un raft care are ordonate în el cuburi de marimi şi forme diferite. .Ştiinta (coltul naturii vii).

miscarile copiilor. Prima grija trebuie sa fie pentru alegerea şi . isi propun explicit sa se preocupe şi de aceste dimensiuni. sunt conducatoare catre explorarea realităţii din propria initiativa a copiilor. În acest sens ea va realiza atatea arii cat este posibil. . . fac posibila descoperirea cunostintelor de catre copiii insisi. creative. lasa copiilor libertatea luarii deciziilor în utilizarea lor. În programul de educatie timpurie.Sa ofere posibilitatea unor jocuri variate şi a exprimarii creative a copiilor.cu finalitatea deschisa). . pot fi folosite de un copil care se joacă singur sau de un grup de copii - Alegerea jocurilor şi jucariilor constituie o componenta necesara nu numai pentru educatia din grădiniţa ci şi pentru parinti. Materialele folosite Echipamentele şi materialele folosite în sala de grupa trebuie sa indeplineasca roluri formative în dezvoltarea copiilor şi sa constituie pentru acestia un prilej de explorare a realităţii. Ele trebuie sa fie interesante.Sa fie sigure ( sa nu raneasca copilul). Acestea pot constitui o tema de discutii şi de colaborare intre educatoare şi membrii familiei.Sa fie potrivite cu nevoile de dezvoltare ale copiilor grupei.Sa aibe costuri accesibile. zgomotul şi linistea . . fac posibila dezvoltarea solutiilor ingenioase din partea copiilor. fara a forta nota. constituie suportul unor jocuri de imaginatie.Sa fie durabile. grija educatoarei se indreapta şi catre ceea ce parintii aleg şi ofera copiilor lor pentru joacă. Educatoarea poate sa-şi proiecteze şi influentarea familiei pentru a oferi copiilor materiale care sa stimuleze dezvoltarea. ofera ocaziile de prevenire a situatiilor de risc în dezvoltarea copiilor. şi folosind la maxim resursele pe care le are. Selectarea materialelor se face în functie de urmatoarele criterii: Sa fie materiale creative ( sa ofere solutii diferite de activitate şi joc pentru copii .nevoia de primenire a acestuia.Sa indeplineasca criteriile estetice. ale jocurilor şi jucariilor pe care parintii le pun la dispozitia copiilor. ofera conditii pentru propria initiativa a copiilor în dezvoltarea deprinderilor practice. incurajeaza procesele de rezolvare a problemelor. placute şi pe gustul copilor. Materialele şi jucarile care sunt creative şi ofera ocaziile dezvoltarii pentru copil au urmatoarele caracteristici: pot fi folosite în feluri variate şi de aceea nu exista interdictii a modului lor de manipulare. starea de repaos şi activitatile care necesita efort. . stimuleaza multisenzorial copiii. resurse suficiente şi spatiu suficient. . Parteneriatul educational şi scoala parintilor.

Acest lucru este valabil pentru toti copiii. Impartirea lor in grupuri de varste cronologica nu corespunde in fapt cu nivelul lor de dezvotare.2. 6.stilul de exprimentare si de invatare .selectarea jucariilor cat mai adecvate obiectivelor propuse de programul educativ timpuriu din grădiniţa. De aceea se semnaleaza diferente care tin de: . COPIII CU CES LA VĂRSTELE MICI: GRĂDINIŢA ŞI INTERVENŢIA TIMPURIE 6. in functie de particularitatile sale si de nevoile sale prezinta pentru educatoare anumite cerinte educative.3. Evaluarea timpurie a dizabilitatilor si altor CES. fie ca sunt considerati obisnuiti. asistentului social si al medicului.trasaturile/caracteristicile personale . Abordarea copiilor la varstele timpurii in functie numai de varsta cronologica poate sa impiedice tratarea corecta individualizata si personalizata a copilului. . incapacitati.particularitatile determinate de ereditatea de tip biologic . Interventia timpurie in dizabilitati. Imaginea de sine a copilului mic. tulburari).1. adica medii in dezvoltare.4.experienta de viata traita pana acum. 6. rolul logopedului. Diversitate şi diferenţe în dezvoltare Mai mult ca in orice alta perioada de viata copiii la varste mici sunt foarte diferiti. 6. aflati la extremele superiorului si ale problemelor serioase ale dezvoltarii (deficiente. fie de exceptie. Lucrul in echipa in abordarea copiilor cu CES in gradinita: rolul consilierului scolar. Cerinţe educative şi cerinţe educative speciale Fiecare copil.ritmul personal de crestere si dezvoltare .nivelul dezvoltarii atins de fiecare .

Atitudinile faţă de copiii cu CES De-a lungul istoriei. ci sa o faciliteze. ca procese vitale in devenirea individualitatii. marginealizeaza sau vulnerabilizeaza copiii (deprivari). Este vorba de acele cerinte legate de crestere. prin functionarea deficitara a capacitatilor lui de instrumentare a experientei de viata primara. zestrea ereditara. Sunt cerintele de baza. sensurile acesteia. (spartanii aruncau de pe stanca copii care se nasteau cu o malformatie) fie .). curiozitatea epistemica. care trebuie sa satisfaca esenta umana. dar in aceeasi masura si influentelor mediului primar de viata. cultural si care limiteaza. etc.Fiecare copil este unic. mentale cat si de deficientele si tulburarile determinate de sfera functionala dar si de mediul social. capacitatile generale si particulare pe care copilul le formeaza sunt determinate in special de experientele lui din copilaria mica. instrumentele si capacitatile instrumentale se realizeaza intr-o constructie personala. ignorati. In functie de ecuatia deja personala a copiilor. competentelor si comportamentelor la varstele mici. De aici apare acea categorie de copii pe care o numim. fiecare are si cerinte particulare determinate de propria ereditate biologica si socio-culturala si de modul in care se construieste personalitatea. La naştere există posibilităţi de dezovltare pentru orice copil. cum sa le trateze de pe o pozitie care sa nu franeze dezvoltarea. . revine substratului ereditar. Rolul important in formarea capacitatilor. Pentru educatoare se pune problema cum sa identifice problemele acestor copii si mai important. ritmurile relative ale dezvoltarii. In procesul complex al dezvoltarii. exista o serie de cerinte educative valabile pentru toti copiii. daca copilul are o deficienta organica innascuta. nevoia de actiune si de constructie a personalitatii. idiferent de particularităţile lui fizice. La varstele mici. Cand copilul vine in gradinita. neglijati. dezvoltare si educatie. ca de altfel la orice varsta. este valoros şi se dezvoltă în fucnţie de lumea care îl înconjoară. copii cu cerinte educative speciale. In functie de stimularile mediului. mediul initial poate sa-i ofere conditiile sa o compenseze in mare parte. pentru acelasi motiv: sunt diferiti de ceilalti. daca copilul se naste fara nici o problema organica. dupa primii ani. Sau. deficiente functionale (incapacitati. mediul initial de viata si stimularea elementelor primare ale personalitatii constituie parametrii care determina cerintele educative. Cu alte cuvinte. Aceste cerinte educative speciale se refera atat la probleme care tin de deficiente senzoriale. el poate sa prezinte deja. prin organizarea influentelor la varstele mici. copiii cu cerinte educative speciale(CES) au fost fie suprimati. exclusi. abandonati. tulburari. esentiale.

ridiculizarea. Au existat chiar conceptii care legau copilul cu deficiente de comportamente total antisociale si de aici devenea prioritar de inlaturat primejdia pe care o reprezenta el. determinate de diferentele lor de dezvoltare si de comportament. neproductivi. Pe de alta parte. si de aici. deteminate de particularitati care ii diferentiaza de ceilalti mai mult decat ne-am obisnuit noi sa acceptam. nefolositori si total dependenti. In aceeasi masura este vorba si de necunoastere si de neintelegere a cauzelor care determina aceste diferente. au trait mereu la fel ca si copiii.In aceasta problematica exista un complex de date. Frica. rusine. nevoi speciale fata de educatie au si familiile acestor copii. Toti copiii sunt diferiti si necesita atentie si sprijin pentru a creste si a se dezvolta. cer atentie speciala si necesita sprijin pe parcursul dezvoltarii lor. ridiculizarea acestei categorii de copii s-a datorat neancrederii in identitatea lor psihologica. Mai trebuie sa ne gandim si la faptul ca. au considerat ca acesti copii sunt in afara vietii active. nevalorizare si nesiguranta. Copiii care sunt diferiti. de practici. membrii in societate. Perspectiva pozitivă asupra copiilor cu CES Vom incerca sa determinam de ce sunt diferiti copiii cu CES si daca aceste diferente nu ar putea sa fie privite si pozitiv. Familiile acestor copii. teama. si-a manifestat mila. teama. si ca intreaga comunitate se cere a fi sprijinita pentru a deveni mai putin discriminativa. rusinea si respingerea cea mai mare in planul social. Epoca noastra a reusit sa determine faptul ca problemele de dezvoltare si deficientele copiilor constituie un domeniu care trebuie sa preocupe educatia si educatorii in mod expres. Societatea. in favoarea tuturor. a fost determinata de necunoastere si din nevoia de a ocroti . mai putin segregatoare. Unii au nevoi mai mari. de a sprijini suplimentar un copil cu handicap. si au CES. sunt de cele mai multe ori prilej de invatare si dezvoltare. care au fost ascunsi toata viata de "gura satului" pierzandu-si astfel orice sansa de a deveni persoane active. Orice copil are nevoie in anumite perioade ale vietii lui de atentie . O serie de conceptii filozofice au explicat deficientele unor persoane ca fiind datorate pedepselor divine meritate de parinti. de multe ori chiar parintii. in jena. conceptii si perspective psihologice. Pot fi date aici multe exemple de copii. Cand societatea a dorit sa ii inteleaga. Fiecare copil are dreptul de a i se acorda sansa unei vieti cat mai aproape de normalitate si integrare sociala. intelegerea dar si dispretul. Diferentele dintre copii. Cele mai multe reactii se datoreaza perceptiilor sociale asupra ceea ce inseamna diferentele dintre copii si oameni in general.

de modul în care sunt primiţi şi sprijiniţi în primele perioade ale existenţei depinde şi dacă vor avea sau nu dizabilităţi în viaţă. care potenteaza diferentele si le foloseste ca prilej de invatare si experimentare diferita. In literatura de specialitate de la conceptele de handicap. Mai mult. Pentru un copil cu dizabilităţi. invatare si dezvoltare. Unii copii au nevoi de mai multă ocrotire. tulburare. Imaginea de sine se formează în funcţie de modul în care copilul se interacţionează cu ceilaţi copii şi cu adulţi din jurul lor. dizabilitate termeni folositi pentru a determina problemele speciale ale copiilor. intreaga problematica a copiilor cu CES este privita ca o intelegere a diferentelor extrem de variate intre nivelurile. faptul că se vede diferit de ceilalţi copii este primul pas să îşi construiască o imagine de sine diferită.speciala si sprijin special. deficienta. dimensiunile problematicii copiilor cu CES devin prilej de perfectioanare a strategilor formative. ritmurile. Depinde de alţii: de dragostea lor. de îngrijire şi de condiţii favorabile de dezvoltare. Percepţia adulţilor dedin jur etichetează uneori prea uşor copilul care este în formare şi are dreptul de a se dezvolta cît mai adecvat prin sprijinul adulţilor din jurul său. Răspunsul la cerinţele educative ale copiilor consituie condiţia unei dezvoltări armonioase. precum şi prin compararea lor şi performanţelor pe care le obţin cu ale altor copii. o imagine de sine slabă este o problemă pentru orice copil. In perspectiva deschisa de politicile educationale internationale. Unii copii se nasc cu anumite deficienţe care le determină un mod de învăţare diferit şi nevoi de un sprijin suplimentar. Este foarte important ca adulţii să sprijine la toţi copiii construirea unie imagini de sine pozitive. Aşa cum ştim cu toţii copilul mic este cea mai vulnerabilă fiinţă. Daca aceasta nu vine la timp. De fapt. Imaginea de sine la copilul cu CES Existenţa unor CES constituie un punct de plecare care poate împiedica dezvoltarea firească a copilului. Imaginea corporală este începutul acestei comparaţii. pentru că fiecare copil se poate dezvolta şi poate învăţa. Aşacum am prezentat mai sus. Aceasta trecere nu este numai una de evolutie a conceptelor ci a conceptiilor. incapacitate. propria noastră experineţă dar şi toate studiile demonstrează: copii cu dizabilităţi au o imagine de sine slabă şi nu au încredere în forţele proprii şi nici în explorarea lumii din jurul lor. Dar. WOOLFSON (1989) listează comportamentele care identifică o imagine de sine slabă la copiii cu dizabilităţi: . de promovare a unei noi deschideri catre o scoala pentru toti. care au trecut de la simpla constatare si etichetare la intelegerea nevoii de actiune si de schimbare a mentalitatii in raport cu problemele copiilor. stilurile si particularitatile lor de crestere. se pune azi accentul pe termeni ca cerinte educative speciale si situatii de risc. un copil considerat "normal" poate ajunge usor in categororia celor "cu probleme".

in special la varstele mici cand influentele exterioare sunt esentiale pentru constructia personalitatii. Aici incadram problemele copiilor cu deficiente senzoriaale (nevazatori sau cu auzul foarte slab. în orice activitate. . Acestea se refera la riscurile survenite din cauza unui mediu de crestere. De aceea munca cadrele didactice şi profesionişiilor este de a sprijin imaginea de sine pozitivă la copilul cu dizabilităţi.nu stabilesc uşor relaţii cu covârstinicii lor şi se simt din punct de vedere social izolaţi de ceilalţi din jurul lor.au dificultăţi în a primi şi oferi dragoste către alţi copii. De exemplu. acei copiii care se nasc cu o greutate foarte mica. Riscurile determinate de mediul de dezvoltare. 2.chiar când au performanţe acceptabile într-un domeniu nu sunt convinşi că au reuşit ceva. Riscurile biologice. Privite in aceast sens riscurile se refera la trei grupuri de probleme (Evans. . 3. . . prevenirii si sprijinirii la timp a unei dezvoltari care sa dea copiilor o sansa la adaptare si integrare sociala. dezvoltare si educatie care nu este suficient de suportiv pentru copil . Aceasta se refera la posibilitatea cunoasterii. . sau prematurii si care necesita o crestere mult mai atenta si tratamente speciale pentru a se dezvolta. ca si deficiente mentale severe. Părinţii nu sunt întotdeauna cei care încurajează copilul. - Situaţiile de risc pentru dezvoltarea copiilor Copiii cu CES prezinta situatii de risc pentru dezvoltarea lor ulterioara. se resimte de multe ori nevoia de a sprijini şi părinţii.au progrese academice scăzute şi greutăţi în adaptarea şcolară.se simt ruşinaţi de ceea ce sunt. J. . Pe de altă parte. surzi). au dificultăţi în a fi corecţi şi cinstiţi cu alţii. în familiile care au copii cu dizabilităţi. extrem de stressante. au sentimente de vinovăţie şi chiar depresie.au un nivel ridicat de anxietate şi simt experienţele de zi cu zi. inclusiv către proprii părinţi. deficiente organice neurologice. Riscuri stabilite. Este vorba de diferitele dizabilitati pe care copii le manifesta de la inceput . Aceştia pot fi primii adulţi care acţionează şi interacţionează într-o manieră ce sprijină încrederea copilului în sine şi în felul în care se comportă şi arată. determinate de zestrea cu care copii vin pe lume.1998) : 1.sau adulţi. . cu adulţii şi işi asumă ce e mai rău. Conceptul de risc construieste in pedagogia timpurie o alta dimensiune a intelegerii problematicii copiilor cu CES.din lipsă de încredere în propriile opinii. Se refera la copiii care au la nastere probleme fizice care pot fi remediate. sunt defensivi când se relaţionează cu alţii.

razboi sau abuz. Programul de educatie timpurie pe care il propunem sprijina acesta maniera de interventie si de perceptie sociala. Ceea ce insa poate face cu succes este sa sprijine dezvoltarea si sa potenteze la maxim abilitatile existente. Majoritatea experientelor educationale in lume. Toate cele trei grupuri de probleme. asa cum este exemplul Roxanei? Se evidentiaza tot mai clar nevoia unei alte abordari. sa foloseasca mediul eficient si stimulativ si sa se sprijine pe parteneriat educational. Principala preocupare a progamului de educatie timpurie trebuie sa fie cresterea calitatii vietii pentru copiii cu CES.etc. De la inceput trebuie sa specificam: oricat de bun ar fi un program de educatie el nu poate sa schimbe un copil cu probleme de tipul celor mentionate in riscurile stabilite. religioase. Aceasta este valabil pentru situatiile de risc clare.La acest nivel de probleme ne referim cand vorbim de copiii care cresc in saracie. . Programul de educatie timpurie pe care il propunem este un program incluziv. mentale sau senzoriale. mai flexibile. care sa ofere si alte alternative fata de educatia speciala. toti traiesc in societate si depinde de noi ca si ei sa faca parte din acesta si sa participe la viata ei. Ceea ce este normal azi nu era normal in epoca Renasterii sau in timpul Revolutiei franceze. care sa perfectioneze tehnologiiile educationale pentru a intelege si sprijini dezvoltarea copiilor pentru a elimina riscurile si a rezolva problemele. crescuti in conditii de violenta. apartinand diferitelor grupuri marginalizate social (etnice. Chiar daca unii copii sunt diferiti prin problemele lor fizice..1998 ) promoveaza procesul prin care toti copiii sa participe in toate programele de educatie. Acoperirea nevoilor speciale de educaţie la vârstele timpuri Se pune intrebarea cum si cine poate sprijini copilul aflat in situatie de risc. Toti copiii au dreptul la o dezvoltare plenara. Pentru celelate doua grupuri de probleme este cert ca interventia timpurie este hotaratoare daca se face adecvat. pot fi intelese si sprijinite intr-un program de educatie timpurie. pledeaza pentru existenta unor structuri si servicii speciale care sa identifice. sa evalueze si sa intervina adecvat. sa fie inclusi in activitatile vietii de zi cu zi. J. independenta si la o viata care sa fie cat mai aproape de ceea ce epoca lor denumeste "normala". Exista o relativitate care trebuie sa ne indemne la un efort de reflectie. Toti copiii au dreptul sa participe. ci mai ales printr-o abordare pedagogica care se valorizeze diferentele.). Nu numai prin servicii si structuri de sprijin speciale. pentru riscul stabilit. Dar pentru riscurile determinate de un mediu nepotrivit? Dar pentru probleme intervenite pe parcursul cresterii si dezvoltarii. Politica de incluziune (Evans.

Aceasta tendinta. Prima faza. . s-a evidentiat in perioada 1945-1970 si a fost caracterizata de expansiunea serviciilor de sprijin. Primele institutii au fost create de ordinele religioase si organizatiile de caritate. . programul de educatie timpurie poate oferi conditii de mediu care sa stimuleze efectiv si eficient dezvoltarea tuturor. se pune problema de a sprijini includerea lor pe cat posibil intr-un mediu in care sa creasca impreuna cu ceilalti si nu separat.nevoia unei interventii cat mai timpurii in identificarea si tratarea riscurilor. Cand copiii au cerinte speciale determinate de riscurile mentionate mai sus. Faza a treia. Teze fundamentale în tratarea CES la vârstele timpuri Tezele de care pornim se refera la: . O"Toole (1991) precizeaza ca atat individul cat si problema lui. Faza a doua. a constat in identificarea problemelor si recunoasterea lor. Daca facem o prezentare istorica a procuparilor de educatie speciala. 2. sa se dezvolte si sa fie educat.Prin atentia acordata tuturor copiilor. au fost exclusi din contextul social in care existau pana la semnalarea nevoilor speciale si s-au incercat solutii terapeutice intr-un mediu tot mai artificial. care are nevoie de sprijin ca sa creasca. Au aparut institutii in care au fost tratati copiii considerati ca diferiti din punctul de vedere al abilitatilor de viata. . incluzand si copiii aflati in risc stabilit sau biologic. pe care diferitii specialisti il creau in acest sens.Aplicarea filozofiei incluziunii in programul de educatie timpurie presupune ca obiectiv central un program efectiv si eficient care sa antreneze toti copiii. 3. Istoricul intervenţiilor educaţionale asupra copiilor cu CES Educatia speciala a copiilor cu CES a constituit primul pas in tratarea adecvata a problemelor pe care le pot avea copiii in dezvoltarea lor. putem evidentia cinci faze (Tuunainen.un mediu cat mai normal posibil. fara deosebire si sa sprijine imaginea centrala a copilului. de a izola copilul cu nevoi speciale s-a manifeste la nivelul unor sisteme educationale cu . precum si in infiintarea serviciilor si sprijinului special. 1997): 1. a inceput atunci cand la nivel social s-a recunoscut responsabilitatea formala asupra sprijinirii copiilor cu CES. Acest lucru s-a exprimat in legislatie si in crearea unor servicii sociale speciale pentru a rezolva nevoile speciale ale unor copii. din care toti invata. tot mai izolate de serviciile oferite copiilor fara probleme. Aceste servicii au devenit tot mai segregative.sprijin adecvat dar si cu metodologii incluzive.

focalizarea pe educatia pentru dezvoltare si pentru o viata cat mai sanatoasa individual si social. Copiii nu sunt integrati total. sau in alta.extinderea diferentelor si distantelor intre copiii care sunt serviti de educatia speciala si cei care au nevoie sa fie sprijiniti in invatare. integrare. in care ne aflam acum. 4. care caracterizeaza raspunsurile psihopedagogiei anilor nostrii. 5. in afara programului scolar. prin intelegerea importantei contextului social. nevoilor si potentialului de dezvoltare al tuturor copiilor. S-a dovedit insa. .imaginea holistica.cheltuielile mari pentru anumite forme de sprijin si nevoia de resurse care se face tot mai mult resimtita. Introducerea copiilor cu CES in scolile obisnuite. Faza a cincea. in afara comunitatii de viata a copilului si cat mai departe posibil (Ainscow. actuala faza de dezvoltare a educatiei cerintelor educative speciale. . comprehensiva asupra abordarii problemelor de educatie speciala. incepand cu anul 1990. Desi reuseste sa elimine izolarea caracteristica perioadelor anterioare.intensitate. ca izolarea structurilor si institutiilor de sprijin a fost discriminativa si potrivnica adaptarii pe termen lung a copiilor cu handicap la viata sociala.depasirea modelului strict individual si individualist de tratare a CES. . cultural si economic. . tocmai pentru ca trebuie sa urmeze structuri de sprijin parale cu scoala obisnuita si ca astfel sunt separati de colegii lor. nu sunt de neglijat nici costurile mari a serviciilor de sprijin. la un numar tot mai mare de copii. 1994). participare. In plus. ca si alti copii. prin specificarea importantei organizarii mediului educational. comprehensiva asupra copilului necesita o imagine holistica. actiune. Faza a patra a adus o schimbare de perspectiva (1970-1990). Au inceput sa fie operationale conceptele de individualizare. . pentru a realiza raspunsuri potrivite capacitatilor. primind sprijin suplimentar in acesta institutie.identificarea si recunosterea limitelor abordarii segregationiste a CES. se apropie tot mai mult de interventia timpurie si de reconsiderarea politicilor educative la varstele mici.. Aceasta inseamna pentru copii cu CES. crearea unui mediu adecvat si adaptat. Prin toata argumentatia de mai sus.recunosterea limitelor modelului medical de rezolvare a CES ale copiilor. adaptare la scoala obisnuita. nu realizeaza total dezideratul integrarii. aceasta maniera de rezolvare a cerintelor speciale educationale nu s-a dovedit nici ea perfecta. Dimensiunile acestei perioade. este caracterizata de politicile incluziunii.recunoasterea drepturilor copilului la educatie. . provin din mai multe argumente: . . tot mai pregnant. normalizare. prin crearea institutiilor de sprijin. decizie si dezvoltare. Copiii cu CES au fost tot mai mult indrumati catre scoala obisnuita. .

caracteristici ale abordarilor contemporane.Educaţia timpurie – terenul unei intervenţii educaţionale adecvate asupra copiilor cu CES Enumeram in continuare o serie de teze. la fel cum este preconizat si de educatia timpurie. la masura pedagogica directa. . necesara in educatia incluziva. . Propunerea unui spatiu educativ organizat si amenajat in sensul urmaririi dezvoltarii si stimularii este cea mai eficienta. ca fundamentale in directia formarii capacitatilor generale si specifice de adaptare psiho-individuala si sociala. Se evidentiaza in acest sens nevoia unei constientizari a rolului pe care poate sa-l joace o strategie didactica adecvata in rezolvarea multor probleme de dezvoltare. pornind de la politica de incluziune mentionata: Dezvoltarea copilului isi determina directiile si bazele la varstele foarte mici. Identificarea initiala a copiilor care prezinta riscuri in dezvoltare este . Problema cea mai dificila este legata de inregistrarea progreselor copiilor si de evaluarea nevoilor si evolutiei lor. argumente teoretice desprinse din cercetarile psihopeagogiei copilului prescolar. isi are bazele in educatia timpurie. constituie primul pas al educatiei timpurii si caramida de baza a incluziunii. care influenteaza educatia timpurie.Educatia incluziva evidentiaza nevoia de accentuare a dezvoltarii sociale a copilului si de focalizare pe procesele invatarii.Educatia primilor ani de viata nu se poate realiza in afara unei legaturi functionale cat mai accesibile intre familie si factorii educationali ai comunitatii (educatorii si toti agentii educationali).Recunoasterea importantei diferentelor individuale si planificarea activitatilor educationale in sensul acoperirii nevoilor copilului ca individualitate care apartine grupului si contextului de dezvoltare. Este eficient parteneriatul educational si este necesara cunoasterea initiala a individualitatiii copiilor. In capitolul inchinat educatiei incluzive la varstele mici am prezentat detaliat principile si directiile de actiune propuse azi institutiilor de educatie timpurie si parteneriatului educational cu familia si comunitatea. de la concepte la actiune. .Invatarea activa si eficienta. Dupa ultimele studii. . Este vorba de a trece de la politicile largi. - CES în grădiniţă – direcţii de acţiune Problema de elucidat aici este: ce ne propunem sa urmarim in gradinita in mod tintit pentru abordarea copiilor cu Ces. se evidentiaza importanta primului an de viata si apoi a primilor trei.

Fiecare adult care acţionează ca un profesionist în viaţa unui copil cu dizabilităţi poate deveni un exemplu de practici adecvate în formarea celorlalţi adulţi şi profesionişti din viaţa copilului. dezvoltaţi activităţi adecvate pentru abilităţile lui pentru a îi oferi şansa să obţină rezultate pozitive şi progrese cât de mici. a evidentiat o serie de posibilitati de evaluare cu instrumente diferite.nu vă adresaţi niciodată celui care impinge căruciorul ci celui care îl ocupă. . . chiar dacă este un copil mic.preţuiţi. . care sunt la indemana educatoarei si a parintilor. De aceea evidentierea prin comportamente observabile este dificila in primii doi ani de viata. ea este mai greu de detectat. Câteva sfaturi şi recomandări provenite din experienţa profesioniştilor care lucrează cu copii cu dizabilităţi: trataţi copilul. .implicaţi copilul întoate activităţile care au loc. . Cunoasterea copilului mic. . dar nu de netrecut.asiguraţi-vă ca este îmrpreună cu ceilalţi copii şi nu stă de loc izolat.să aveţi aşteptări realistice cu privire la copil şi abilităţile lui. Ea se realizeaza prin evaluarea initiala cu atentie a copiilor si a naturii dificultatilor pe care ei le pot avea.delicata. . în a identifica şi a aborda de timpuriu problemele de dezvoltare ale copiilor.Părinţii şi educatoarea au un rol important.daţi ocazia ca fiecare copil. a prescolarului.prezentaţi progresele copilului către părinţi şi alţi adulţi şi persoane care vin în contact cu acesta şi asiguraţi-vă că acsştia preţuiesc fiecare succes. char dacă este mic. cu cat este o problema mai severa. .asigura-ţi-vă că ceilalţi copii nu sunt ironici şi tratează pe colegul lor cu respect. cu atat poate sa fie mai devreme si mai usor identificata in comportamentele copiilor. şi încurajaţi-l să exploreze împrejurimile. o persoană cu dizabilitate. mereu ca un individ şi asiguraţi-vă că în primul rand este pentru voi un copil şi abia apoi. Daca problema este mai delicata si mai subtila. încurajaţi şi valorizaţi mereu copilul chiar dacă sunt rezultate forate mici. . De aceea este important ca să încurajeze copilul să trăiască cât mai aproape de un stil de viaţă normal. . inclusiv cei cu dizabilităţi să poată decide şi încurajaţi luarea deciziilor şi alegerea soluţiilor. - Semnele de risc la copiii mici de la 0 la 2 ani Din cele expuse mai sus se evidentiaza urmatoarele directii importante intr-o pedagogie timpurie: intr-un program de educatie timpurie este cruciala identificarea si evaluarea cat mai timpurie a unei probleme de risc .

Daca copilul: - . Daca copilul: este incapabil sa gaseasca obiecte si piese mici de jucarii pe care le arunca. Daca copilul: .la 2 ani nu poate denumi obiecte familiare si persoane.vorbeste altfel decat copiii de aceasi varsta cu el.Daca copilul: . .nu se intoarce dupa sursa unui sunet nou sau a unei voci noi.nu raspunde daca il chemi. ceata.Probele si testele dedicate acestei prime perioade sunt mai costisitoare si de obicei nu pot fi aplicate de educatori. Redam mai jos un asemenea instrument.cand se uita la ceva.iti priveste buzele atunci cand vorbesti.dupa varsta de 6 luni. posibil de folosit de catre persoanele care ingrijesc. incruciseaza un ochi sau chiar amandoi. . Personalul medical este cel mai in masura sa ne dea relatii pentru primele varste ale copiilor. Este evident ca la varstele foarte mici. .la 18 luni copilul nu spune inca mama (sau echivalentul ) . necostisitor. .vorbeste foarte incet sau foarte tare.dar si de parinti.la 4 ani nu vorbeste inca in propozitii simple. .nu vorbeste sau vorbeste ciudat.are infectii dese la ureche. usor de interpretat. . are obiceiul sa priveasca si sa incline capul intr-o anumita pozitie care dovedeste ca nu vede suficient. VORBIRE. INTELEGERE. pete pe ochi. .la 5 ani nu se face inteles de persoane din afara familiei. cresc copilul.se izbeste des de obiectele din camera. VAZ. In urmatoarele arii se poate identifica daca copilul are o problema. In acelasi timp suntem tot mai mult interesati sa oferim parintilor instrumente simple care sa-i ajute sa-si cunoasca copilul mic si sa poata eventual sa-l stimuleze pentru depasirea unor probleme speciale semnalate.la 3 ani nu poate repeta mici poezii sau cantece. Un instrument de evaluare pentru copilăria mică Parintii si alti adulti care se ocupa de copilul cu probleme . .pot realiza acest nivel de identificare situatiilor de risc ca evaluare initiala. evaluarea problemelor pe care le are copilul trebuie facuta de profesionisti -cu precadere medici si psihologi. . . sau se freaca frecvent la ochi si spune ca il doare. are ochii rosii sau o disfunctie cronica a ochilor. De aceea se pune problema de a folosi astfel de instrumente care sa fie usor de aplicat. atunci cand nu te poate vedea.inclusiv educatoarea care are in grupa un copil cu anumite deficiente. cu specificatia ca el reda semnele de risc crescut in copilaria mica. . . cand prezinta frecvent unul din urmatoarele comportamente: AUZ .

In capitolul dedicat cunoasterii copilului in gradinita. este un proces care se refera la profilul motor. am specificat nevoia ca educatoarea sa cunosca dezvoltarea fiecarui copil din grupa. pentru ca actiunile educationale merg impreuna : educatoare-parinti-sprijin psiho-pedagogic si uneori sprijin medical. are dificultati sa inteleaga. educatoarea are nevoie de un sprijin profesional de la un psiholog sau un consilier educational. iar parintilor continuarea acasa a programului de sprijinire a copilului. fara sprijin. la 2 ani nu poate merge fara ajutor. .) .A Trainer"s Manual. teste simple.13-15 ) Pasul urmator. cognitiv. cauta-ma. la 4 ani nu raspunde la intrebari simple. educatorul. Procesul de evaluare educationala. JOC.nu se joaca la fel cu copiii de aceasi varsta cu el. Daca copilul: la 10 luni nu poate inca sa stea in sezut. 1995. Cand este vorba de copii cu CES sau cu semne de risc crescut. Accentuam inca odata nevoia de identificare si de cunoastere initiala a tuturor copiilor. si deci a nivelului lor de dezvoltare. cateva secunde. la 3 ani nu poate urmari povesti simple. este de a se evidentia dimensiunile acestei probleme si apoi de a se interveni adecvat. . University of South Pacific. Acest sprijin este necesar si in sensul pateneriatului cu familia. - ( Adaptare dupa " Early Childhood care and education. comprehensiv si sa includa o varietate de masuratori. pentru a li se determina cerintele educative. se misca diferit de copiii de aceeasi varsta cu el.la 1 an nu se bucura de jocuri simple de miscare.). Probe. etc.la 2 ani nu se joaca cu obiecte obisnuite (lingura. psihologul. pentru a putea interveni educational pe acele comportamente care sa sprijine capacitatile urmarite de programa la varstele prescoalare.la 1 an nu reactioneaza cand isi aude numele. daca s-a identificat o problema in dezvoltarea copilului. psiho-social si motor al copilului. fise de observare. evaluarea dimensiunilor acesteia o face un profesionist: medicul. etc. la 3 ani nu poate identifica diferitele parti ale fetei. scale de dezvoltare.la 4 ani nu se joaca inca cu alti copii (de-a fatea ascunselea. p. O evaluare complexa permite educatoarei masuri pedagogice cat mai adecvate. Daca copilul: . . Daca parintii pot identifica si depista problema. pare ca nu intelege. intr-un picior. la 4 ani nu poate sa stea in echilibru. MISCARE. Acest proces trebuie sa urmareasca copilul in mod global. etc. sapunul. lucruri simple care I se spun spre deosebire(in comparatie cu) copiii de varsta sa. psihopedagog. ca o sarcina a educatoarei.

Bruder (1997) vorbeste de posibilitate folosirii unui inventar ecologic. Cu cat se cunoaste mai repede problema copilului cu atat se poate interveni mai adecvat si chiar se poate preveni sau inlatura dezvoltarea deficitara. rolul educatoarei este foarte important cand observa. Ele servesc centrarii interventiei pe deprinderile functionale ale domeniilor de dezvoltare. Evalurea copiilor trebuie vazuta ca un proces. Cum isi inchipuie el o problema? Cum atrage atentia ? Adaptare. evaluarea sa se bazeze pe mai multe surse de informatii referitoare la copil. Cum interactioneaza cu egalii sai? . in evaluarea copilului sa se tina seama de toate domeniile dezvoltarii si sa se priveasca copilul in contextul sau natural (familie si cultura). e. O evaluare corecta si eficienta trebuie sa tina seama de urmatoarele domenii: Interactiunea dintre copil si cei care il cresc. evaluarea sa se faca tinand seama de itemi actionali/functionali. Sunt informatii care au relevanta pentru calitatea vietii copilului si familiei din care face parte prin faptul ca evidentiaza competentele determinate de intractiunile cu obiectele si persoanele din mediul inconjurator.Pentru sprijinul adecvat acordat copiilor aflati in situatii de risc. noteaza. evalurea sa se bazeze pe situatii de joc si sa folosesaca tehnicile de joc si in care copilul singur isi etaleaza inventarul de comportamente. adica pe ceea ce face copilul in viata sa zilnica. Acest inventar consta din secventele deprinderilor necesare oricarui copil pentru a participa la activitatile mediului de viata. in situatiile obisnuite in care se presupune ca poate participa. Evaluarea timpurie a CES în grădiniţă Evaluare cat mai timpurie este o conditie a interventiei adecvate. Ce este natural in mediul lui de viata. Motivatia copilului. trebuie implicati si parintii si alti profesionisti. inregistreaza diferitele comportamente in cadrul activitatilor obisnuite sau special organizate. Abordarea unui inventar ecologic include urmatoarele conditii de identificare a problemelor: a. Ce il face pe copil sa actioneze intr-un mod sau altul? Care sunt recompensele care ii fac placere? Rezolvarea problemelor. Cum reactioneaza copilul in medii diferite si cu persoane diferite? Competente sociale. Cum se decurca copilul cu dizabilitatea lui? Raspusuri la mediu si oameni. si pe mai multe instrumente de adunat aceste informatii. c. b. d. nu in situatii create. evidentierea problemelor de dezvoltare sa se faca in situatii cat mai confortabile pentru copil. De aceea.

schimbul de idei de actiune. Daca pe o perioada anume educatoarea observa ca problemele sunt frecvente. folosind si la inceput. bunici.Pentru educatoare. De unde poate ea sa ia acest sprijin? Sursa principala de sprijin este grupul de educatoare. Acelasi lucru se petrece si cu rolul parintilor: ei trebuie antrenati in orice activitate de sprijinire sau remediere a problemelor copilului. Schimbul de experienta. Ei participa. Copiii cu CES sunt parte a grupului de copiii. acest lucru semnifica nu neaparat sarcini in plus. Activitatea in echipa presupune un mod de actiune in care educatoarea lucreaza impreuna cu o alta colega pentru a organiza. sau studenti practicanti care sunt parte activa in organizarea si desfasurarea activitatilor. de metode. sunt tot atatea forme de a folosi experienta si practica colegelor in rezolvarea unor probleme. Ea face permanent observatii referitoare la progresele programului educativ. Evaluarea trebuie sa se faca impreuna cu parintii. ci strategii de educatie care sa fie cat mai flexibile. consilier psiho-pedagog). rolul educatoarei va fi mereu important caci ea il urmareste permanent in cadrul gradinitei si in activitatile zilnice si poate consolida progresele programului. membrii unor asociatii neguvernamentale care au in obiectiv integrarea si/sau incluziunea copiilor cu CES. participarea in echipa la anumite activitati. sa continuie acasa programul. logoped. pe masura posibilitatilor lor. Educatoarea observa si identifica problemele de dezvoltare sau riscurile de dezvoltare care apar atat din modul particular de raspuns la diferitele activitati cat si din informatiile primite de la medic sau de la familie. Cine sprijină educatoarea în activitatea cu copii cu CES Programul de educatie timpurie individualizata necesita o abordare cat mai deschisa si mai incluziva a copiilor. pe parcurs si la sfarsit parteneriatul de actiune si decizie dintre gradinita si familie. dupa posibilitatile lor la activitati si program. . Aceasta inseamna ca in grupa de copii pot exista copii cu CES. Evaluarea se face in scopul programarii unei actiuni tintite spre stimularea si dezvoltarea copilului. desfasura si evalua activitati didactice personalizate. Chiar daca copilul va urma un program de interventie personalizata pentru remedierea problemelor sale. au intensitate si se manifesta acut. dar cu toata incarcatura afectiv-emotionala pe care o aduce mediul familial. trebuie sa presupunem ca si educatoarea are nevoie de sprijin. g. parinti. Rolul educatoarei în evaluarea CES Educatoarea trebuie sa cunoasca toti copiii cu care lucreaza in grupa. trebuie sa ceara sprijin de la un profesionist (psiholog. Asa cum vorbim de sprijin pentru copil in procesul educational.f. O alta cerinta a evaluarii copiilor cu CES in gradinita se refera la scopul clar al acesteia. discutiile metodice. Activitata sprijinita de voluntari.

). Centrele de resurse profesionale si Centrele de resurse pentru parinti constituie structuri metodologice care se pot infinta la nivelul unor institutii. dar pentru a opera cu toate nevoile speciale este nevoie de competente noi ale educatoarelor. deficienta motorie si tulburarile de invatare se pot rezolva in activitatile de zi cu zi. Teama educatoarelor de a avea in grupa copiii cu deficiente. profesori de sprijin. contribuie la programul de educatie timpurie si pot fi baza unui program de incluziune. In acelasi timp. In acest sens. este de multe ori indreptatita de numarul mare de copii la grupa si de lipsa sprijinului necesar. Parteneriatul cu alti profesionisti si cu structuri de sprijin ale gradinitei (cabinete logopedice. cabinete de psihologie. In acelasi timp este nevoie de sprijin calificat si de colaborarea cu famiile copiilor. sa fim realisti si sa incercam sa . profesori itineranti. se pot rezolva in mare parte si unele cerintele educative speciale. pentru a sprijini rezolvarea diferitelor probleme cu care educatoarea vene in contact in tratarea CES. sau de consilieri psiho-pedagogi. De aceea consilierea problemelor speciale din gradinita va fi sprijinita de psihologi educationali. valorizarea activitatilor realizate pe aceste varste. Cum folosim progamul de educaţie timpurie în problematica copiilor cu CES Din tot ceea ce am prezentat in acest capitol se poate concluziona ca intr-un program de educatie timpurie care se adreseaza tuturor copiilor. Devine tot mai evident ca si gradinita are nevoie de un management care sa presupuna formarea continuua. deficienta mintala de limita. intr-o maniera incluziva. toate problemele usoare. dezavantajul serviciilor de sprijin este in solutiile care cer negociere. etc. Principiile care conduc activitatile de stimulare si provocare a situatiilor de invatare/dezvoltare sunt in mare aceleasi care stimuleaza adaptarea si reabilitarea copiilor cu CES. cunoasterea si tratarea nevoilor individuale. centrle de asistenta psihopedagogica. de colaborare si de multe ori de sprijinul direct al altor profesionisti. schimbul de idei si experienta. Desi incluziunea este solutia cea mai adecvata pe care o merita copii cu CES. cabinete medicale. Dezvoltarea politicilor de incluziune.Parteneriatul cu familia este o alta sursa de sprijin ai activitatea cu copii cu CES. rezolvarea relatiilor in echipa. Problemele mediului stimulativ. comunicare. Managementul institutiilor prescolare si parteneriatul institutional. Putem considera ca un program de calitate in educatia timpurie are multe din caracteristicile unui program incluziv. Autoperfectionarea profesionala este sursa cea mai importanta de sprijin. Includerea in gradinita a copiilor cu CES presupune pentru educatoare o continuua provocare in a gasi solutiile educative adecvate. va aduce si dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru educatoare. etc.

inainte de toate sa-l sprijine. Implicarea comunităţii şi altor agenţii în activitatea grădiniţei De ce e colaborarea cu parintii atât de importanta? Colaborarea cu familiile se bazeaza pe doua principii Pe de o parte e principiul loialitatii. Refuzul de a primi in gradinita un copil cu CES este de cele mai mult ori egal cu pierderea unei sanse mari pentru acesta.creem macar un mediu stimulativ care sa sprijine invatarea tuturor copiilor incercand in acelasi timp sa cunoastem si sa venim in intampinarea nevoilor tuturor copiilor. nu va pune niciodata problema gradului sau tipului de probleme educative pe care le are un copil. Faptul ca educatia esueaza nu înseamna ca stilul adoptat este cel gresit. sa sprijine familia si sa se poata sprijini de profesionisti diferiti in tratarea adecvata a copiilor cu CES. chiar daca nu este intotdeauna sprijinita de alte servicii. Pe de alta parte. pentru ca participantii se pot confrunta cu diferite alte cazuri si le pot cadra mult mai bine. O educatoare de vocatie. 7. Dezvoltarea unor practici educationale de participare si activizare a copiilor. Secretul integrarii si chiar incluziunii copiilor cu CES in gradinita consta in a nu le refuza sansa la educatie si de a cauta impreuna cu familia sprijinul necesar invatarii lor adecvate. Sunt copii aceia care fac viata parintilor amara sau sunt parintii de vina pentru ca nu pot educa copii cum trebuie? In majoritatea situatiilor este o combinatie între cei doi factori. este firesc ca gradinita sa ofere un model de parteneriat educational.3. PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL ÎN GRĂDINIŢĂ 7. Participarea lui in activitati alaturi de alti copii de varsta sa. 7. Implicarea parintilor. Relatiile de cooperare in grupul de copii. la orice nivel. parintii dispun de calitati. cooperarea in grupul de educatoare. în cadrul careia se poate obtine o imagine mai de amploare despre problematica. . Relatiile în familie nu sunt întotdeauna ideale si de aceea parintii vor sa stie care sunt cauzele.4. dar si aspectele pozitive. Trebuie sa se porneasca de la ipoteza ca. invata unii de la altii si aceasta e un alt avantaj al grupelor deschise. ajuta educatoarea sa ia decizii bune si sa organizeze un program educativ cat mai incluziv. Definirea parteneriatului educational 7.1.2. Copiii se sprijina reciproc.5.. De ce este sprijinul acordat în educatie atât de important? Parintii au nevoie de un feedback. pentru ca se lucreaza pe tema loialitatilor care exista si pe de alta parte este multipla partialitate. Este important ca în timpul acordarii asistentei parintii sa fie asistati acolo unde au nevoie. constituie deja un pas inainte pentru integrare si adaptare. Ca îndrumator trebuie sa încerci sa gasesti cauzele esecului. 7. de valorizare a diferentelor si de motivare continua spre perfectionare. Valorizarea familiei in activitatea din gradinita/scoala. Ea va incerca.

Între ei exista o loialitate care nu poate fi distrusa. Când îndrumatorii si parintii îsi transmit aceste informatii. Gratie informatiei puse la dispozitie de ei. pentru ca parintii au dat viata acestor copii. Activitatea focalizata pe familii În momentul în care se lucreaza cu familiile se obtine o imagine de ansamblu si mai detaliata asupra problematicii copilului si a familiei. La rândul lor parintii pot deveni constieni de capacitatile de care dispun si pe care le pot dezvolta. Prin intermediul contactelor cu parintii. Sunt 3 motive principale pentru a colabora cu parintii si anume : 1. Este de asemenea posibil ca în procesul educational sa apara si probleme. îndrumatorii îsi pot forma o imagine completa a copilului si a problematicii cu care se confrunta. dupa cum copiii sunt legati de acestia si vor sa faca fapte bune. Între parinti si copii exista o relatie care nu poate fi rupta. Copilul poate sa aiba din nou încredere în capacitatile si obiectivele parintilor. 3. ambele parti vor fi la curent cu diferitele probleme si poate fi obtinuta o imagine mai completa a situatiei. capacitati si metode. Pe lânga acestea si relatia între îndrumator si parinti poate fi optimalizata.Acestia trebuie lasati sa efectueze lucrurile pe care le fac bine si trebuie sprijiniti si îndrumati în cele unde manifesta oarece carente. În acest context. Copilul nu va trebui sa faca o alegere între una din cele doua parti si poate fi el însusi în prezenta ambelor parti. si îndrumatorii pot sa se puna în situatia si în universul parintilor. Astfel copilul nu va fi plasat într-un conflict de loialitate. Este deci important ca sentimentele de loialitate sa fie recunoscute si respectate. . lucrul orientat pe familie este o maniera de a obtine o imagine clara a copilului si a familiei (parintilor) si o maniera de a lucra împreuna cu ei. DE CE SA LUCREZI CU FAMILIILE? Când parintii sunt din ce în ce mai implicati în procesul de asistenta al copilului lor poate sa apara o relatie parinte-copil mult mai strânsa. În prima parte ne vom referi în primul rând la lucrul orientat pe familie. În ceea ce priveste experienta cu copilul. acestia aud la rândul lor situatia altor parinti. Altfel îndrumatorii nu vad patroanele de comunicatie problematice cu care se confrunta cei din familie. dar parintii au întotdeauna sentimentul de responsabilitate fata de copiii lor. sansele sunt mari ca si copilul sa-i accepte ca pe niste parinti. Îndrumatorii nu pot sti cum se comporta copilul acasa si care sunt problemele care mai apar. Când un parinte accepta îndrumatorii. pentru a atinge astfel un proces pozitiv de educare. aici vor fi descrise câteva atitudini de baza. 2. parintii pot fi considerati ca fiind niste experti. În acest mod el va lucra mai bine în grup si va urma cu mai bune rezultate procesul de asistenta. În a doua parte va fi explicat principiul acordarii asistentei cu atitudinile de baza ale acestuia si metode.

Mai jos sunt prezentate si explicate câteva dintre acestea. nu poti avea ca punct de plecare propriile sentimente si experiente. în care indivizi. terapeutii. organizatii si comunitatea dobândesc controlul asupra propriei situatii si a mediului lor. A te putea pune în locul altei persoane contribuie la o mai buna întelegere a emotiilor persoanei respective si a comunicarii cu ceilalti. În lipsa empatiei nu poate avea loc un dialog si apar si diferente de opinie. Realizarea unei legaturi între perspectiva si viziunea parintilor si situatia în care se afla. Si ei nu îsi dau seama ca stiu deja aceste lucruri. În cadrul unei mari organizatii cu putini îndrumatori. ajungem la calitatile si energiile de care dispun parintii. Sarcina noastra este de a-i ajuta sa descopere ca de fapt ei stiu toate aceste lucruri’ Empowerment ‘Empowerment-ul este un proces de consolidare. la toate nivelurile. nu este întotdeauna posibil sa se tina seama de dorintele si necesitatile tuturor. Când se aplica în situatii de asistenta. Emancipare Emanciparea este tendinta de a deveni independent si egal cu ceilalti. Van Regenmortel. Empatie Empatia este un alt cuvânt pentru capacitatea de a se pune în locul altora. . 2002) Daca traducem literal “empowerment” asta înseamna ‘împuternicire’.’ (Zimmerma. Trebuie adoptata o pozitionare obiectiva si astfel un îndrumator poate patrunde în universul sentimentelor celuilalt. Eliminarea patroanelor de dependenta si neajutorare. Daca se pleaca de la aceste elemente. Ca îndrumator trebuie sa lucrezi în aceasta directie. O persoana cu un handicap nu are un surplus sau un deficit ca valoare în raport cu ceilalti. suntem experti în tratarea clientilor nostri. imaginea de sine a persoanei poate capata nuante pozitive. dar trebuie sa se tinda la acest lucru. capacitatea de a simti ceea ce simt altii. ceea ce este posibil într-un anumit moment. Câteva elemente pe care dorim sa le realizam prin intermediul acestui proces de empowerment: • • • Consolidarea încrederii în sine a parintilor. cu ei însisi. De aceea este important sa li se dea sansa de a-si îmbogati viata. prin ascutirea constiintei critice si prin stimularea participarii. de întarire. si asta prin preluarea controlului. Când trebuie sa îndrumi familii sau parinti. ‘Nu noi. Fiecare persoana are calitati bune.ATITUDINI DE BAZA În momentul în care se face îndrumarea familiilor este necesar sa se aplice anumite atitudini de baza. în relatia cu acesti oameni. când acestea sunt accentuate. Doar ei stiu ce este cel mai util pentru ei. 1998. îndrumatorul va putea întelege mai bine familia si copilul.

Activarea parintilor în gasirea de solutii care le pot fi utile. Si alte cauze pot determina starea acestuia. În acest proces de comunicare o persoana vrea sa spuna ceva alteia. pâna în momentul în care cunosti destul de bine situatia pentru a putea fi sigur ca interpretarile tale sunt corecte. Daca asisti fara a fi interesat în ceea ce se spune. . stimulerea partilor puternice ale parintilor. Nu este corect sa se creada ca s-a întâmplat ceva acasa. prespune respect pentru sentimentele lui si ca oferi celuilalt spatiu sa fie cine este el în realitate. nu-ti poti simti partenerul de discutie. sa consideri interpretatiile ca fiind provizorii. Acesta nu se va deschide în totalitate si va furniza si o cantitate mai redusa de informatie sau chiar eronata. Capacitatile vizeaza în special procesul de comunicare între îndrumator si parinte. Sa se acorde atentie lucrurilor care se desfasoara bine. Prin comunicare întelegem un proces continuu în care 2 sau mai multe persoane fac schimb de informatie si prin care acestea interactioneaza una cu alta. Ne formam întotdeauna o imagine si o opinie asupra a ceea ce percepen.• • • • • Întrebarile si necesitatile parintilor trebuie luate ca punt de plecare. Respectarea alegerii facute de parinti si dreptului de a lua decizii. Este important sa fii constient. cu un scop precis. Stimularea participarii si a responsabilitatii parintiilor. O atitudine activa de ascultare presupune o acceptare a celuilalt. Adoptarea unei atitudini interesate. Ce presupune o buna atitudine de ascultare? Câteva sugestii: • • Realizarea contactului vizual. adesea inconstient.: Un parinte ajunge la o organizatie cu o fata abatuta. O atitudine de ascultare activa poate influenta în mare masura o discutie. Capacitati Mai jos sunt analizate câteva capacitati care pot de folos în realizarea contactului cu parintii. Perceptie si interpretare Perceptia noastra este adesea nuantata. Se prea poate sa nu fi dormit bine. ca acesta are ocazia si ca este stimulat sa împartaseasca ceea ce este important pentru el. Interpretam realitatea si ne conformam comportamentul conform acesteia. în relatia cu ceilalti. Ascultare activa A sti sa asculti înseamna ca îti îndrepti atentia asupra celui care vrea sa-ti povesteasca ceva. De ex. adesea constient.

Se poate vorbi în diferite moduri. registrul si vocabularul. volumul. poti sa-ti dai adesea seama de cum se simte persoana în cauza. Sprijina si regleaza comunicarea verbala. Aceasta prima impresie va juca un rol important în continuarea discutiei. Atitudinea corporala si motricitatea pot furniza adesea informatii asupra starii cuiva. Luând în considerare distanta dintre persoane în timpul unei discutii. nu înceta sa pui întrebari. se poate aprecia cât de apropiate. dar limbajul corpului nu se poate tine foarte usor sub control. De ex.: o discutie la distanta va fi mai putin importanta decât o discutie în care partenerii se vad si se aud bine. Sensul cuvintelor devine mai clar în momentul în care comunicarea non verbala corespunde celei verbale.• • • • • • • Încurajarea celui care povesteste. de intime sunt acestea si cât de personala considera ei relatia reciproca si subiectul de discutie. În momentul în care privesti chipul cuiva. ritmul vorbirii. Caracteristicile si aspectul exterior vor forma prima impresie asupra celorlalti. Nu-ti fie teama de momentele de tacere. • • • Maniera cuiva de a vorbi. Tine-ti emotiile sub control. Aspecte ale comportamentului non-verbal. Nu-ti formula propriile asociatii. Mimica sau expresia fetei.: un copil poate nega ca este nefericit. Regleaza raporturile reciproce.: daca esti sigur de tine vei merge altfel decât atunci când ti-e frica sau când esti timid. Caracteristici exterioare. Fa un rezumat din timp în timp si vezi daca ai formulat interpretarile corecte. atitudini si identitate. dar pe chip i se poate citi statea interioara. Nu-l grabi pe cel care vorbeste si acorda-i timp sa spuna ce are de spus. Înlocuieste comunicarea verbala. Cere explicatii daca nu întelegi ceva. Comportamentul non verbal poate avea diferite functii. De ex. Într-o maniera subtila oamenii îsi pot comunica ce tip de compotament este permis si care nu. • • • • Ofera informatii despre caracteristici. Toate aceste aspecte ale vorbirii declanseaza la ceilalti diferite emotii. Ofera informatie despre emotiile si starile unei persoane. regleaza ordinea sociala. • • . Sentimentele si emotiile pot fi cenzurate la nivel verbal sau pot fi negate. O discutie nu consta doar în cuvinte. Comportamentul non verbal În timpul unei conversatii fiecare persoana îsi pune în miscare si corpul. pareri si idei. Câteva exemple: maniera de a articula. chiar daca ea face eforturi sa ascunda starea interioara. Apropierea. De ex.

stimuleaza explorarea ulterioara. pune în evidenta interesul si controleaza daca informatia primita a fost corect receptata. îl poti stimula pe celalalt sa-si spuna parerea. Acestea pot fi utile chiar si pentru tine însuti pentru a gândi si la ordonarea gândurilor.• Tacerea. pareri si/sau sentimente. În situatiile în care te afli în compania altora. trebuie sa ai grija sa lasi destul spatiu întrebarilor. Feedback-ul regleaza într-o anumita masura raporturile cu ceilalti. Tu sau partenerul de discutie va interveni cu o noua informatie în momentul în care sunt pregatiti pentru aceasta. Contribuie la detectarea unor fapte. elemente si la strângerea de informatii. Întreruperea si efectuarea unui rezumat al discutiei poate frâna pe cei care sunt prea vorbareti. emotii. Acestea ajuta persoana în cauza sa aiba o vedere mai clara asupra propriilor idei. poti pune întrebari legate de acest lucru. Un rezumat pune ordine într-o discutie. poate oferi o imagine clara a celor stabilite si a diferentelor si pun o limita între continut si stare. sau când trebuie obtinuta mai multa informatie decât ai primit pâna în momentul respectiv. În acest mod se poate contola daca esti în continuare pe aceeasi lungime de unda cu celalalt si poti de asemenea vedea daca interpretarile tale corespund cu ceea ce intentioneaza celalalt. Dau ocazia celuilalt de a se defula. Nu-ti fie teama de momentele de tacere. Se pot pune întrebari când nu s-a abordat ceva esential. . Pun în evidenta interesul fata de persoana celuilalt. Prin rezumat si redare a informatiei puse în discutie. Concretizarea si aprofundarea informatiei. Rezumat Într-o discutie în care trebuie prelucrata multa informatie într-un timp scurt poate fi util daca se face din când în când un rezumat al discutiei si al situatiei. De ex. Exista sansa ca acesta sa se deschida si sa spuna ce are pe suflet. Când observi pe chipul cuiva ca ceva e în neregula. Intrebari În momentul în care începi sa pui întrebari ai într-o oarecare masura controlul asupra discutiei.: Poti explica mai în amanunt cum faci asta? Ce vrei sa zici cu asta? Ce faci în timpul liber? Functii jucate de întrebarile puse: • • • • • • • Testare a ideilor si opiniilor si/sau sentimentelor. Feedback Feedback înseamna literal ‘reconectare’. creeaza o stare de liniste. dar când dupa parerea ta trebuie analizat mai în profunzime. Pentru ca uneori nu-ti poti da seama care e informatia care lipseste. Declansarea unei discutii. le comunici clar celorlalti ce crezi despre comportamentul lor.

Ma bucur ca voi va jucati.… Telefon sau e-mail Când intervine ceva urgent este simplu sa se comunice prin telefon cu parintii . si ca vrei sa-i asculti si îi respecti Agenda transmisibila Când nu este posibil sa se efectueze vizite la domiciliu la perioade regulate sau daca nu este mult timp pentru contactele la usa. Întrebarea este însa urmatoarea: de ce se apeleaza la telefon doar când este vorba de situatii de urgenta? Când avem timp la dispozitie se poate telefona cu parintii în prezenta sau absenta copiilor. Când se face o vizita la domiciliu parintii pot aprecia efortul care se face în încercarea de a-i ajuta. De ex. Înainte de plecarea copilului la organizatie. • Feedback-ul clarifica relatia între oameni. daca sunt lucruri importante pe care îndrumatorii trebuie sa le stie. daca sunt elemente care trebuie semnalate. Cum s-au desfasurat lucrurile acasa. Îndrumatorii vor comunica parintilor ce a mai facut copilul. Când faci o vizita la domiciliu poti fi confruntat cu tot felul de surprize. • Prin feedback comportamentul negativ (nedorit de mine) este corectat. Metode de atragere a parintilor in procesul de educatie Vizitele la domiciliu Unele familii pot sa apara în public cu totul diferit decât traiesc în realitate. Chiar si copilul se poate bucura de contactul cu parintii prin intermediul telefonului. Acesta este un instrument de comunicare între îndrumatori si parinti. ci pentru centrele unde copilul ramâne o perioada mai îndelungata. asa pot sami termin treaba la timp si apoi vom mai avea poate vreme sa facem ceva împreuna. . Aici trebuie sa descrii comportamentul concret. Abia atunci poti vedea cum traieste si locuieste familia si care le sunt posibilitatile. Un telefon neasteptat din partea copilului sau a îndrumatorilor poate face mare placere parintilor.… Îndrumatorii pot citi apoi în carnet cele notate când copilul a revenit în centru. daca au aparut probleme specifice. Si invers. care este influenta acestuia si care sunt sentimentele declansate de un anumit comportament. parintii au posibilitatea sa noteze observatiile lor. eu. astfel într-un timp foarte scurt se poate obtine informatia necesara. Caietelul este transmis între cele doua parti prin intermediul copilului. Daca sunt prea multi copii în centru si nu ai timp sa dai un telefon fiecarei familii. cum s-a comportat. nu ma pot concentra la ceea ce fac si astfel nu voi reusi sa termin ceea ce mi-am propus.• Prin feedback comportamentul pozitiv (dorit de mine) este sprijinit si confirmat. se poate lucra cu o astfel de agenda. Întrun centru de zi aceasta maniera de comunicare nu este neaparat necasara.: Nu-mi place ca e atât de mult zgomot aici. se poate stabili o programare. Când se da un feedback este important sa vorbesti din perspectiva primei persoane.

• • Explicare a misiunii parintilor.Seri pentru parinti Parintii au nevoie sa vorbeasca despre situatia lor. În acest caz parintilor li se pot explica noi lucruri în interactiune sau nu cu ceilalti parinti si pe baza de jocuri de rol. Aceasta nu este simpla si atunci când sunt în compania altor parinti. În aceste discutii parintii îsi refac energiile. îmbunatatirea sau ajutorarea capacitatilor educationale ale parintilor. parintii trebuie sa fie atentionati ca ei dispun de anumite capacitati si ca trebuie sa le abordeze si sa le utilizeze într-un mod pozitiv. îsi dau seama ca nu sunt singurii într-o astfel de situatie dificila. împreuna cu îndrumatorii prezenti sa gaseasca o solutie la problemele lor. pentru a face astfel posibila o deplasare a copilului la domiciliu.… Aceste exemple mentionate mai sus se pot încadra în categorii ale asistentei pentru educare. se pot organiza zile ale portilor deschise când este posibil sa se faca cunostinta cu organizatia. Câteva exemple: trebuie sa se dea o imagine asupra compotamentului copilului. Zile ale usilor deschise. Se pot stabili si teme de discutie. Aceste discutii pot fi deci stimulate în timpul întâlnirilor cu alti parinti. . De aceea este important sa se stabileasca o serie de etape intermediare. Acestea sunt activitati care îi ajuta pe parinti în porcesul de educare. sa se întrebe parintii asupra asteptarilor lor si deasemenea asupra întrebarilor pe care le au în ceea ce priveste situatia. De aceea parintii trebuie sa vada care este activitatea îndrumatorilor si cum arata ziua unui copil în centru. în aceeasi situatie. Parintii pot face singuri propuneri de noi teme sau întrebari. Parintii pot fi informati de activitatile din interiorul organizatiei facându-i sa participe direct la activitati. trebuie sa se completeze deficitul de cunostinte sau capacitati. dar si cu lucrarile copiilor. parintii trebuie ajutati sa se dezvolte în rolul lor de parinti. vizite. Intarirea competentelor parintesti prin furnizarea de informatie si sprijin. ei vor cauta singuri pe cineva cu care sa vorbeasca si înainte de a-ti da seama vor începe o convorbire cu o alta persoana. pentru a încerca astfel.’ (Hermanns) Acordarea de sprijin în procesul de educare are în acest context ca scop largirea contactelor între parinti si copil. Temele de discutie pot fi foarte variate. Astfel. Sprijin în procesul de educatie ‘Acordarea de sprijin în procesul de educatie reuneste toate acele activitati care au ca scop îmbunatatirea situatiei educationale a copiilor. Acest obiectiv nu poate fi atins într-o singura etapa. Parintii pot veni doar pentru a se întâlni. vor regasi si recunoaste situatii care se aseamana cu a lor.… Faptul ca parintii au sau nu posibiliatea de a-si vedea copii în fiecare zi sau cu regularitate nu are nimic de-a face cu faptul ca ei doresc sa stie ceea ce copilul lor face în cadrul organizatiei.

A Guide to Observing and Recording Behavior. Cristelijke Hogeschool Windesheim Zwolle. Cunoaşterea de sine – condiţie a înţelepciunii. Urie. 1997 Braden. Paris.. 2003. 1994 Borba. Bucuresti. Psihologia dezvoltării. H. Convention on the Elimination of Discrimination Against Women –CEDAW. 1993 Birch. N. UNESCO. New York. p. Centre for Educational development. Bucureşti. Growing up Free. Didactica. A. Serban.. 1-4 september. une force positive: Science et culture. R. Inter-professional collaboration and service delivery. Warren. E. p. B. Delmar Publisher. France.Manual de pedagogie prescolara.. • • • Sprijin informativ sub forma de informatie sau aviz asupra manierei de a actiona în anumite situatii.gn1cedai.16-19 Bronfebrenner. Popescu. Raising Your Child in the 80's. USA. Henk. Rafaila. dr. 2000. Bologne. EDP RA. Montreal. Comments prepared for International Consultation on Early childhood education and Special Educational Needs. Inc.A. adapted on 18 December 1979. Blenkers. Ecologia Dello sviluppo umana. J.. Sprijin emotional sub forma de concepte si compasiune si feedback. 1989 Bruder.Institute for Studying Education And Coception of Life. Self concept-Development plan. Lety Pogrehim. 1979. L Estime de soi.pdf Chelcea Adina. Ann. Jalmar Press.Acordarea asistentei poate lua trei forme. Bucureşti. M.. M. F. Sprijin practic/instrumental sub forma unui ajutor concret sau practic. Mc Grow-Hill Book Company. 1986 Cottin. Editura Albatros.126 CEDAW. 198 . Editura Tehnică. E.Esteem Builders: A K-8 Self Esteem Curriculum. Chelcea Septimiu. Mateias... BIBLIOGRAFIE Barbu. 1995 Bentzen..

Bucuresti. Montreal.3-4. Law D.G. Iss. un passport pour la vie.ac. p. Growing up Free. Jane. 1. Psihologia copilului.& Hart.362 Nolte. 115-157 Mitrofan Nicolae.D.. USA. 41. Ladouceur et J.Investing in Early Childrood Development Programs in Latin America: Toward Definition of an Investment Strategiy. no. Jean. Cum se formează copiii noştrii.3641 Myers.dr. Practice and reflexions. M. Rita. Exploring and Learning. O'Toole. Editura Humanitas. Ruhm. Bewrnerd van Leer Foundation.pdf Damon. Pauline. M. 1992.pdf. Christopher J and Waldfogel. R. Quebec.J. 1973 . The development of self-understanding from infancy through adolescence. American Educational Research Journal Washington:Spring 2004. Nasterea inteligentei la copil. Allyn and Bacon Inc.P. Katherine A. 53. 1980 The Word Declaration on Education for All: Meeting Basic Lerning Needs.8. traducere şi gn1ssfai. L estime de soi. Bucureşti. D. Casa Speranţa.. New York. Constanţa.. Novaliu8s.Dinu. Germain. Je suis aimable. 1985 Magnuson. Manual de instruire Montessori. Harris R. je suis copable:parcours pour l estime et l affirmation de soi. 1995 Lindberg. France. M. UNESCO.pdf Duclos. Meyers Marcia K. 1994 Piaget. 1998. Raising Your Child in the 80's.. Ed. Romania. Inequality in Preschool Education and School Readiness. Young children.B..Revista învăţământului preşcolar. p. Outremont. W. Promovarea rezilienţei la copii – sarcină prioritară a consilierii şi psihoterapiei. USA. 2002 p. Nr. Lety Pogrehim. 2004 Grotberg Edith. Vol. Morand de Jouffrey. J. E. Queens College.Desjardins-Proulx. Guide to community-based rehabilitation services. Pentru intelegerea aspectelor esentiale ale dezvoltarii personalitatii.1iecdl.Guides for special Education. A Guide to promoting resilience in children: strengthening the human spirit. 1998.Cottin. cn114awi. EdituraTeora. Lucile and Swedlow. Educaţia în anul 2002. Mc Grow-Hill Book Company.. Bucuresti. septembrie 1998 Monbourquette. 1982 Declaratia de la Salamanca si Cadrul pentru Actiune in Educatia Cerintelor Speciale. 1994. 1990. 1998 Mullinax. Paris. Child Development.de L Hopital Sainte Justine. Early Childhood Developemnt.

pdf. L. Bucuresti.. L' Enfant. Anghelescu C.wordbank. si. W.. De Boeuck. Finland. bc.pdf UNICEF : The Education Cluster " Toward a Comprehensive Strategy for the Development on Young Child... Mac Keith Press. New York. 1982 Sroufe. Educatia timpurie a copiilor in varsta de 0-7 ani.wordbank.. Educaţia copilului preşcolar. image de soi et competences sociales. Child Development.org/children/why/index. Paris. Bases for the infants development of self-awareness. Bucureşti. 1979 Preteur(Yves. 1979 Samuels.. A. P.. New York. 1989. P.Paris. EDP. traducere în romănă Wolfe. Ministry of Foreign Affairs of Filand. BasicBooks. Barb.pdf http://worldbank. la maternelle. Editura ProHumanitate. la societe'. UNICEF.F. . 1995 UNICEF. Agreed to the Word Summit for Children on 30 September 1990. Conceving the self. Myriam de Leonardis Education familiale. 1979 http://www. Editura Alternative.1 ebiei.. 29. 1998 Vrasmas. Ecaterina.Helen Disabled Children and Developing Countries . Paraschiv. Pam McConachie. MI.bc 1 bieci. 1995 Zinkin.. Why invest ? ECCD BRIEF LINK: The Benefits of Investing in Early Childrood Programes..D.org/children/why/brain. 2002 Rosenberg. C. M. Fausto Pedagogia familiei.. Costea. Les besoines de l'enfant. and col.gn1wsdpi.K.Paris. New york. L'Education constructive de l'enfant.. Pietraru. E. In Provinding Special Education for Those Who Need it in Developing Countries. Brain Research http://www. 1993 UNICEF..html. Herman.html ECCD BRIEF LINK: The Economic Benefits of Investiment in ECCD. Educateur.Plaisance. ed. UNESCO. 1997 Vrasmaş.M. K.. Great Lakes RAP. Helsinki. . 2003 Tuunainen. Conventia despre Drepturile Copilului. 1986 Telleri. Enhancing Self Esteem in Children. E. Ed.U. I. Word Declaration on Survival. 1986 Pringle.org/children/why/index. Cornell University. Human Development. P. Interaction between different special education structures: Integratedsegregated. Cambridge.htm. M. 1989 Wall.F.U. Protection And Development of Children. MS.

Brain Research 7.htm. adapted on 18 December 1979. Early Childhood Counts. Ilfeld. In Coordonators Notebook Nr. 2000 (p.gn1cedai. Evans. http://www. traducere şi gn1ssfai.html.htm Pentru Copiii mici si sanatatea. ECCD BRIEF LINK: The Benefits of Investing in Early Childrood Programes.org/children/why/nutri. J. R.wordbank. Agreed to the Word Summit for Children on 30 September 1990. http://worldbank. Evans.html 10. Washington.pdf 4.gn1wsdpi.ac. Why invest ? 8..worldbank.org/children/why/brain.org/children/why/health.1iecdl.pdf 15. 1. htm Pentru Copiii mici si nutritia. 1994.worldbank.G.pdf. 13.wordbank.org/children/why/index.wordbank. 11. .L. htm Pentru Copiii mici si nutritia.G.org/children/why/index.13.org/children/why/nutri. ECCD BRIEF LINK: The Economic Benefits of Investiment in ECCD.pdf 5.bc 1 bieci. Helth Care: The Care Required to Survive and Thrive.org/children/why/health. R. World Bank Institute. http://www. Convention on the Elimination of Discrimination Against Women –CEDAW.pdf 3. http://www. The Word Declaration on Education for All: Meeting Basic Lerning Needs.1 ebiei. Conventia despre Drepturile Copilului. J. 1992. cc113ahi. Myers.1-35) 14.Investing in Early Childrood Development Programs in Latin America: Toward Definition of an Investment Strategiy. 1990. 12.pdf 9. http://www.wordbank. 2. E. Meyers.http://www.DC.pdf 6. bc.htm Pentru Copiii mici si sanatatea B1. http://www. 1989.pdf. Protection And Development of Children.. Word Declaration on Survival. A Programing Guide on Early Childhood Care for Development. traducere în romănă cn114awi. Declaratia de la Salamanca si Cadrul pentru Actiune in Educatia Cerintelor Speciale.

Humanitas. Bucureşti Munteanu. Interacţiunea părinţi-copii. 1989. Psihologia educaţiei şi dezvoltării. Psihologie copilului şi a adolescentului. 1986. 1983. Ann. Ciofu. Psihanaliza şi copilul. Editura Ştiinţifică şi Tehnică. a III-a. Bucureşti Piaget. 1997. Birch. Psihologia dezvoltării. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.. Editura Didactică şi Pedagogică. Naşterea inteligenţei la copil. 1993.). Editura ProHumanitate. Random House. P. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1973. Human Development. Anca. Papalia. Psychologie du developpement. Bruxelles. Editura Augusta.16. Verza. Paris. New York Piaget. Psihologia vârstelor. DeBoeck. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. J.1997. Ecaterina. C. Constituirea realului la copil. Bucureşti .. Diane. 1976. Francoise. 2000. Helen. Învăţare şi dezvoltare. ed. E. Ursula. Vrasmaş. 1985. Educaţia copilului preşcolar. J.. Bucureşti Golu. Editura Academiei. Bucureşti Şchiopu. I. 1989. Bucureşti Radu.. (coord.. 1999 B2 ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Bee. Bucureşti Dolto.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->