DE LA PEDAGOGIA GRUPULUI LA PEDAGOGIA DIVERSITĂŢII

CURS DE FORMARE MODULUL II
Prof. univ. dr. Traian Vrasmas Universitatea „Ovidius” Constanta

Prof. univ. dr. Ecaterina Vrasmas Universitatea Bucuresti

Conf. univ. dr. Alois Ghergut Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi

Psiholog pr. Corina Murariu-Botez Asociatia RENINCO

CUPRINS
1. Pedagogia diversitatii si educaţia timpurie
1.2. Definirea educatiei timpurii 1.3. Programele educative pentru copilăria mică 1.4. Stimularea copilului- coordonata principala a programelor timpurii 1.5. Necesitate, exemple de bună practică

2. Studiile actuale asupra copilariei mici
2.1. Cercetările asupra copilăriei mici 2.2. Efectele lor în construirea programelor

3. Principiile programelor de educaţie timpurie în grădiniţe
3.1. Principiile generale ale dezvoltării 3.2. Principiile generale ale elaborarii programelor 3.3. Principii operaţionale

4.

Dezvoltarea copilului între unicitate şi diversitate

4.1. Modele ale dezvoltarii, abordari si concepţii actuale 4.2. Domeniile dezvoltarii 4.3. Unicitatea dezvoltarii 4.4. Rolul mediului in dezvoltare

5.

Cunoaşterea particularităţilor fiecărui copil

5.1. Metode si instrumente pentru cunoasterea individualitatii copilului 5.2. Utilizarea observatiei ca metoda de cunoastere a copilului 5.3. Individualizarea programului didactic din grădiniţă.

5.4. Amenajarea spatiului educational in gradinita. 5.5. Curriculum invatamanutului prescolar.

6.

Copiii cu CES la vărstele mici: grădiniţa şi intervenţia timpurie

6.1. Evaluarea timpurie a dizabilitatilor si altor CES. 6.2. Interventia timpurie in dizabilitati. 6.3. Lucrul in echipa in abordarea copiilor cu CES in gradinita: rolul consilierului scolar, rolul logopedului, asistentului social si al medicului. 6.4. Imaginea de sine a copilului mic.

7.

Parteneriatul educaţional în grădiniţă

7.1. Definirea parteneriatului educational 7.2. Relatiile de cooperare in grupul de copii, cooperarea in grupul de educatoare.. 7.3. Valorizarea familiei in activitatea din gradinita/scoala. 7.4. Implicarea parintilor. 7.5. Implicarea comunităţii şi altor agenţii în activitatea grădiniţei

Pedagogia diversitatii si educaţia timpurie
1.2. Definirea educatiei timpurii 1.3. Programele educative pentru copilăria mică 1.4. Stimularea copilului- coordonata principala a programelor timpurii 1.5. Necesitate, exemple de bună practică Cuvinte cheie: Îngrijire, dezvoltare, educaţiei, copilăria mică, educaţie timpurie, (ECCD), dezvoltarea optimală, sprijin, stimulare, programe, politici de educaţie în coplilăria timpurie

1. Educaţia timpurie ca domeniu multiplu şi nou de studiu şi acţiune. Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare(ECCD) Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare constituie un concept şi o orientare actuală care încearcă să dea răspunsuri la neliniştile şi descoperirile referitoare la noile generaţii. (Early Childdhood Care for Development, ECCD). Este vorba în acelaşi timp, de o disciplină nouă de studiu care combină elemente din mai multe câmpuri de cunoaţtere şi acţine şi care include: stimularea copilului mic, sănătatea, nutriţia, educaţia timpurie, dezvoltarea comunităţii, dezvoltarea femeii, psihologie, sociologie, antropologie, dezvoltarea copilului, şi chiar economie. La nivel internaţional se acordă tot mai multă importanţă problematici care ţine de recunoaşterea faptului că dezvoltarea intelectuală, emoţională şi fizică, socializarea şi achiziţiile culturale interacţionează toate în constucţia vieţii copilului mic. Tocmai pentru că lumea copilului mic este adevăratul capital al viitorului, ECCD este recunoscută în toată lumea ca un element esenţial al educaţiei permanente şi în strategiile de susţinere a dezvoltării umane şi sociale. Mai mult, s-a demonstrat prin studii de cost-eficienţă faptul că beneficiile economice şi sociale ale ECCD acţionează asupra individului şi a societăţii ca un întreg care depăşeşte costurile. Educaţia timpurie, pe care o percepem în legătură directă cu îngrijirea, cuprinde aşadar, din punct de vedere pedagogic mai multe domenii sau componente de aplicaţie, printre care : - Educaţia prenatală a familiei; - Educaţia copilului mic (0-1 AN) - Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general;

. . Premisa de bază de la care porneşte educaţia timpurie ca parte a educaţiei şi îngrijirii pentru dezvoltare la vârstele timpurii (ECCD) este că: investiţia în vârstele mici-timpurii ale copilului promovează o dezvoltare optimală. limbaj si expresie. comunitatea şi socieatatea. .Educaţia copilului între 1-3 aniANI . -Schimă modul de abordare a vârstelor mici atât în teorie cât şi în practică. -Oferă o perspectivă pozitivă.Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie. familia. participare şi integrare. să înţeleagă schimbarea.Educaţia comunităţii. activităţii de joc şi învăţare. . . vârstelor copilării mici. -Vede grădiniţa ca o instituţie a dezvoltării.Educaţia prosociala si educaţia pentru paticipare şi construcţia indentităţii. . Este vorba de a orienta politicile şi practicile educaţionale în aşa fel încât să se schimbe orientarea şi filosofia adcă viziunea cu privire la valoare şi la importanţa vârstei mici şi a investiţiilor pentru aceasta. Educaţia timpurie în cadrul educaţiei pentru toţi Organizaţiile internaţionale construiesc azi politici care se referă la o mişcare globală în favoarea copiilor şi copilăriei. holistică asupra educaţiei. -Responsabilizează educatorii.pentru comunicare şi stimularea dezvoltarii. eliminând viziunea sancţionatoare şi etichetarea. -Construieşte premizele socializării şi participării sociale. Educaţia timpurie este astfel o componentă importantă a educaţiei pentru toţi şi conţine următoarele elemente caracteristici care o reprezintă: -Identifică startul dezvoltării individuale.Educaţia preşcolară sau preprimară. . îl flexibilizează pentru toţi copiii. -Egalizează şansele la dezvoltare.Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia.Educaţia ed.Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor.. .. -Schimă curriculum. -Propune şi proiectează parteneriate educaţionale având în centru grija pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil. Dezvoltarea optimală este un concept care se referă la abilităţile copilului de a achiziţiona deprinderi şi comportamente relevante din perspectiva individuală şi culturală şi care îi permit copilului să: . 2.să funcţioneze în mod efectiv în contextul curent. să se adapteze cu succes când contextul se schimbă.Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţllor instrumentale şi intervenţia timpurie. umanistă.

Este o iniţiere prin limbaj şi prin lumea fizică şi socială care îl înconjoară. Nu este suficient să argumentăm nevoia de educaţie adecvată la vârstele mici: este nevoie ca ea să fie recunoscută prin drepturile acceptate şi transformată în acţiune reală prin programe adecvate. sociale care îi facilitează supravieţuirea şi realizarea individuală şi socială de mai târziu. Mediul în care copilul se dezvoltă şi stimularea pe care o primeşte sunt hotâtâtoare pentru fiecare. Astfel. De aceea trebuie înţeles faptul că fiecare copil începe să înveţe din primul moment al vieţii sale. Parte componentă a familei sale. a comunităţii şi a valorilor culturale ale acestora copilul mic. afectivă şi intelectuală în mica copilărie constituie aspecte decisive pentru viitorul adult. orfani. spre a le încuraja dezvoltarea. Dacă accesăm perspectiva drepturilor vom dezvolta ideile referitoare la politicile care însoţesc acest nou domeniu. Dacă pornim în perspectiva nevoilor vor apela la cunoştinţe psihologice şi sociologice asupra dezvoltării umane. Dacă dorim să sprijinim copilul mic în procesul dezvoltării sale trebuie să înţelegem multiplele faţete ale dezvoltării sale şi să definim contextul în care trăieşte. Dezvoltarea fizică. etc) Premisa educaţiei timpurii Se porneşte de la ideea că orice copil merită un început bun pentru viaţa sa. Este vorba de a încuraja comunităţile de a se preocupa şi de a oferi condiţii favorabile pentru toţi copiii mici. una din temele specifice de educaţie pentru politicile UNESCO şi UNICEF este dezvoltarea şi protecţia micii copilării. Educaţia la vârstele mici ca obiectiv al politicilor internaţionale Pentru a aborda educaţia timpurie este bine să pornim de la a înţelege diferitele perspective în care poate fi construită. mentale. Sunt condiţii necesare pentru o persoană sănătoasă mai târziu. minorităţi. cu precădere. de o alimentaţie adecvată şi de dragoste şi atenţie din partea familei sale. HIV SIDA. Perspectica drepturilor descrie în primul rând eforturile internaţionale de a stabili direcţii strategice comune statelor în această direcţie.Un alt concept antrenat în discuţie la acest moment este sprijinul. Nu putem separa la copilul mic educaţia de protecţie. de acele situaţii în care copiii sunt defavorizaţi şi devin vulnerabili în dezvoltare datorită unor medii sociale marginale şi-sau exclusive (sărăcie. Chiar cu pregătirea părinţilor de a creşte şi îngriji copilul. de la 0 la 8 ani ( aşa cum este definit în documentele de lucru ale organismelor internaţionale care promovează educaţia timpurie) are nevoie să fie sprijinit în dezvoltarea abilităţilor sale fizice. Este vorba. Educaţia pentru toţi începe cu mica copilărie. . fete. 4. Copilul are nevoie de un mediu sănătos. De acea vorbim despre educaţia timpurie sau educaţie şi protecţie împreună. La nivelul acţiunii apare şi calitatea acestor programe precum şi eficienţa lor.

prin noi cerinte legate de conditiile economice. datorita vulnerabilitatii lor fizice si mentale.Mai mult. chiar când este vorba de scriere sau de imaginile de pe ecran. Summitul Mondial despre Copii. Copiii au dreptul de a trai si de a-si dezvolta la maxim potentialul. si altele. pentru a se exprima şi pentru a comunica cu ceilalţi. Dacă copilul este abordat de mic prin metode adecvate. pare in scadere. Conventia despre Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare impotriva Femeilor (CEDAW). politice.Argumentele pentru învăţarea timpurie a copilului Sunt specificate două mari argumente pentru care se consideră că învăţarea copilului trebuie începută de la vârste cât mai mici (trebuie investit în programe de educaţie pentru mica copilărie): 1. fără distinctie de sex. si educationale in schimbare. începe din primele momente ale vieţii. Urmatoarele afirmatii au reiesit din aceste conferinte si conventii mondiale: • Totii copiii. Dacă copilul învaţă să exploreze lumea imaginilor. Astazi scepticismul. limba. Valoarea pentru dezvoltarea personalităţii. Copilul care este stimulat să fie curios în faţa aspectelor diferite ale vieţii. Documente internaţionale care oglindesc aceste drepturi sunt: Conventia Drepturilor Copilului(1989). a. devine tot mai apt să înveţe eficient şi eficace la şcoală. • Copiii. depinde de stimularea pe care o simte şi o acceptă copilul. educaţia şi protecţia primei copilării favorizează dezvoltare individuală. Cu alte cuvinte. el va învăţa mai repede şi mai bine şi se vor pune mai adecat bazele unei învăţări organizate prin şcoală. au nevoie de ingrijire si atentie speciala. demografice. Al doilea argument se referă la metodele de învăţare şi adapatare. Cănd copilul este mic. Nevoia de metode active şi participative de educaţie. să socotească. Declaratia Conferintei Mondiale despre Educatia pentru toti(EFA)(1990). sociale. Argumente in sprijinul investitiei in ECCD Acum 25 de ani era necesar sa raspunzi pe larg la intrebari ca: ‘’De ce investim in programe ECCD ?’’pentru ca exista un scepticism serios in ce priveste valoarea interventiilor timpurii. 2. religie sau de orice fel. desi este inca prezent intr-o masura semnificativa. Primul argument se referă la faptul că acest timp din viaţa unui om e dovedit ştiinţific ca fiind extrem de important pentru dezvoltarea ulterioară. experientele copiilor din primii ani au fost considerate de catre multi drept de domeniul exclusiv al familiilor si nu de domeniul guvernului sau altor institutii. trebuie sa aiba sansa de a-si dezvolta intregul potential. Declaratia de la Salamanca (1994). asta îl încurajează să înveţe să citească şi să scrie. prin dezvoltarea de programe de succes. ca şi de modul în care aceasta funcţionează. De aici este firesc să ne gândim că atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de lume. Mai corect spus. rasa. provocat de un corp de cunostinte in crestere despre beneficiile investitiilor timpurii. si prin noi moduri de a concepe societatea si copiii. . (de la 0 la 6 ani) dezvoltă aptitudinle sale psihologiuce şi sociale care vor fi un punct de plecare în viaţa de adult.

Pentru copiii de la 0 la 1 an. sanatate adecvata. De exemplu. putem preciza că se dezvoltă stadiul protejarii de primejdiile fizice. dar şi lucruri la care sa priveasca. Daca acest scop este implementat pe deplin. adulti cu care sa realizeze legaturi afective. ‘’Toti copiii . fara distinctie de sex. primul principiu despre state. trebuie recunoscut faptul ca multe din aceste articole ale acestor documente internationale se izbeste de ceea ce gasim in culturile locale. si educarea copiilor lor. si de a face tot ce ne sta in putere pentru a impiedica acest lucru sa se intample. Perspectiva Drepturilor asigura o abordare foarte diferita a programarii decat perspectiva nevoilor. Parintii si familiile(oricum ar fi definite)-atat femeile cat si barbatii-au responsabilitatea primara pentru cresterea. Este perioada când e cel mai mult necesar să creem ocazii de a explora lumea inconjuratoare şi stimularea adecvata a limbajului. religie sau de orice fel. De exemplu. De la 0 la 3 ani. adulti care pot intelege si raspunde la semnalele lor. diferite roluri de gen extrase din principiile religioase vor trebui sa se schimbe. rasa.Copiii care traiesc in conditii foarte dificile au nevoie de atentie speciala. sa auda. că este importantă o hranire adecvata. Aceasta comparatie este subliniata in tabelul următor: • • Pe masura ce mai multi copii supravietuiesc. si practicile in unele culturi. si schimbarea sociala se accelereaza. atunci culturile locale vor trebui sa se schimbe. Valoarea atentiei timpurii fata de nevoile copilului se reflectă în dezvoltare şi integrare Dacă vom analiza nevoile principale ale copiilor mici vom putea realiza siteza extrem de simplă. Trebuie sa luam la cunostinta ca putem aduce schimbare sociala comunitatii prin aceste programe ECCD bazate pe comunitate. fizica si intelectuala. sa miroasa si sa guste.o sansa sa-si dezvolte o oarecare independenta . b. copiii pot fi departajaţi în două grupe importante: de la 0 la 1 an şi de la 1 an la 3. sa le atinga. dezvoltarea. de limbaj si de gandire . chiar prea tarziu. Creste obligatia pentru a prevedea care copii este posibil sa devină sau să fie dezavantajati si intarziati in dezvoltarea lor sociala. • Guvernele ar trebui sa stabileasca o politica de mediu care sa permita familiilor si comunitatilor sa-si indeplineasca responsabilitatile cresterii si protejarii copiilor. si practicile financiare in comunitate ar putea fi alterate (in special daca exclud femeile sau minoritatile etnice).’’Acest principiu este in opozitie specifica cu credintele. Verificarea realitatii: In vreme ce incercam sa ne bazam programarile pe aceste principii. Pentru copilul dela 1 la 3 ani vom identifica aceleasi ca la stadiul anterior si in plus urmatoarele: .sprijin in achizitia unei noi sanse de a dezvolta deprinderi motorii. limba. trebuie sa aiba sansa de a si dezvolta la maxim potentialul. valorile. exista un imperativ moral de a sustine starea de bine a copilului si calitatea vietii.

este concentrata in principal pe expansiunea coenxiunilor intre celule. Exista o literatura stiintifica ampla care leaga imbunatatarile in scolarizare si invatare de angajarea crescuta si de productivitatea economica. sanatatii. In timpul primilor doi ani de viata. psihologiei. Daca se dezvolta bine creierul. ci de asemenea de felul de interactiune pe care un copil il dezvolta cu oamenii si lucrurile din mediul sau. copiii care sovaie in aceasta perioada prezinta riscul dezvoltarii cognitive(mentale) intarziate sau slabite. indicand ca anii timpurii sunt cruciali in formarea inteligentei. Dovezi din domeniile psihologiei. Educatia de succes a copilului in timpul anilor sai de scolarizare. Primul an din viata este cel mai important in termenii nutritiei copilului si cresterii fizice. acestea se vor vesteji in loc sa infloreasca. insotite de structurarea conexiunilor neuronale din creier. Dovezile arata de asemenea ca investitia in primii ani conduce la beneficii economice pentru societate. c. potentialul de invatare este crescut si sansele de esec scolar sau in viata scad. Cercetarea stiintifica stabileste importanta promovarii dezvoltarii sanatoase in timpul primilor ani si demonstreaza ca programele de atentie integrata in dezvoltarea timpurie ofera o oportunitate extraordinara de a evita sau modera problemele de dezvoltare. care subliniaza politicile deschise care necesita o forta de munca flexibila si bine educata pentru a concura la nivel global. social si emotional va fi intr-o pozitie mai buna de a fi angajat si de a contribui economic in familie. aducand astfel beneficii durabile indivizilor si societatii. sa invete. apare cresterea majoritatii celulelor creierului. personalitatii si comportamentului social. cel putin in termenii activitatii creierului. depinde intr-o mare masura de fundatia asezata in timpul primilor ani. Copiii se nasc cu cu abilitati fizice. mental. Daca aceste capacitatinu nu sunt recunoscute si sustinute. nutritiei. sociologiei. Nevoia de a imbunatati baza de resurse umane a unei tari a capatat o importanta mai mare ca niciodata. Acest proces este afectat nu numai de statusul nutritional si de sanatate al copilului. Dar chiar fara aceste fapte.. si educatiei continua sa se acumuleze. si participarea acelui copil in societate ca adult. procesul incepe bine inainte de intrarea copiilor in scoala primara! . Dezvoltarea creierului de la nastere pana la 2 ani jumatate sau trei ani. tara. Aceste argumente economice pentru investirea in programe timpurii/de copilarie frageda au castigat forta in relatie cu schimbarile recente in politicile economice.ocazii sa inceapa sa invete si sa se ingrijeasca singur . care le permit sa comunice.ocazii zilnice sa se joace cu o vareitate de obiecte.ajutor sa invete sa-si controleze comportamentul . si sa se dezvolte. In timpul imbunatatirii acestei baze se face in mod clar legatura cu educatia formala. sociale si psihologice. comunitate. Cercetarea sugereaza ca mare parte din dezvoltarea inteligentei la copii apare inainte de varsta de 7 ani. bunul simt sugereaza ca o persoana care este bine dezvoltata fizic. decat o persoana care nu si-a dezvoltat aceste capacitati.

Innocenti Report card 8. este posibil sa modifici inechitatile socioeconomice si legate de gen care provoaca probleme. Inactiuneanu este raspunsul.ei perpetueaza valorile culturale Prin copii. . . Aici ideea nu e numai de a asigura un pachet minim de surse astfel incat sa putem arata spre egalitatea de sansa. . programele de copilarie timpurie pot aduce mari beneficii copiilor. Aceasta transmitere incepe cu copiii mici. si acest gol nu se umple. p11) programele centrate pe calitatea educaţiei produc realizări şcolare şi comportamente adaptate la copiii mici. New York a prezentat următoarele beneficii ale educaţiei timpurii: (apud UNICEF.beneficiile acestor programe continuă în şcoala elementară şi mai departe în clasele gimnaziale şi liceale. chiar dacă se manifestă mai puţin decât la începutul şcolii elementare.o mai bună coeziune în familii şi în comunitate. si natiune. - .Într-o prezentare în faţa Congresului Statelor Unite. cum ar fi traiul impreuna in armonie si apreciand si protejand mediul. Conditiile nesanatoase si stressul asociate cu saracia sunt insotite de inechitati in dezvoltarea timpurie si in invatare. Intrun ciclu vicios. d. 2008. deprinderi parentale mai bune. Natiunile sunt confruntate cu problema de a defini si aborda echitatea in conditiile extremei saracii. Esuand sa intervina intr-un mod oportun pentru a sprijini invatarea in copilaria timpurie si dezvoltarea unde conditiile sunt dificile. Aceste inechitati ajuta sau mentin sau amplifica inechitatile sociale si economice existente.in legătura directă cu alte tipuri de servicii pentru familie. sau pentru a le schimba in bine-trebuie sa incepem cu copiii. programe de munca adaptate pentru mame. incluzand pe cei saraci. au cele mai susţinute efecte pe termen lung.aceste efecte sunt puternice în special la copiii care provin din medii sărace. de . ci de asemenea sa asigure surse aditionale unde este nevoie sa ‘’niveleze terenul de joc’’social si economic. In rezumat. la Universitatea Columbia. unde exista de asemenea o tendinta de a incerca sa schimbi responsabilitatea de la guvern la oameni. copiii din familiile cu resurse putine adesea cedeaza repede si progresiv inaintea colegilor lor mai avantajatiin dezvoltarea lor mentala si in pregatirea lor pentru scoala si viata. Copiii sunt viitorul. .programele care continuă în învăţământul primar. guvernele sustin/aproba tacit si intaresc inechitatile existente. Programele de copilarie timpurie promoveaza echitatea Asigurand un ‘’inceput cinstit’’ copiilor. Valorile. comunitate. e. ci de asemenea social si economic de a lungul unei vieti in termenii abilitatii copilului de a contribui la familie. nu numai individual si imediat. Pentru a pastra valorile morale si sociale. umanitatea isi transmite valorile. . serviciile de educaţie timpurie pot aduce rezultate adiţionale ca: mai puţină sărăcie famiililor. şi care oferă intervenţie timpurie intensivă. sau ai căror părinţi au o educaţie limitată. profesorul Jeanne Brooks-Gunn. incep sa se evidentieze in anii prescolari si pot fi promovate prin programe de copilarie timpurie.

In rezumat. sau programele de dezvoltare a femeilor) pot fi ameliorate prin incorporarea unui element de atentie fata de dezvoltarea in copilaria timpurie. ECCD este un vehicul pentru participarea sociala Copiii asigura un punct de plecare pentru actiunile sociale si politice care pot ajuta in a construi consensul si organizarea pentru binele comun. luate impreuna. atentia fata de ‘‘pregatirea’’ copiilor pentru scoala poate face programele educationale mai eficiente. Stimularea ca specificul al dezvoltării la vârstele mici Cuvinte cheie: stimulare. intreband si rezolvand probleme. in special la nivele locale. sau educatia din scoala primara. De exemplu. esential autoritara intre profesor si copil. o premisa pentru majoritatea programelor prescolare este ca un copil invata cel mai bine facand/actionand. dar toate sunt potential importante in orice tipar/model. cât şi cum este îngrijit. etc. daca programele de sprijin parental sunt oferite de sectorul de sanatate in adaugire fata de cu serviciile de remediere. Intr-adevar. politicienii. Studiile moderne dovedesc tot mai evident că prima copilărie este decisivă în dezvoltarea psihică a copilului. De aici devine important cum. forma si continutul majoritatii educatiei prescolare(invatarea activa.f. educat. In timp ce scolarizarea primara continua sa fie orientata spre o relatie indubitabila. creste sansele de supravietuire ale copilului. cu profesori care faciliteaza/inlesnesc mai degraba decat sa ordone procesul. . simţuri. g.)se ofera singura sa produca acele trasaturi considerate esentiale pentru democratie-mai mult decat forma si continutul majoritatii scolarizarii primare asa cum este aceasta constituita in prezent. parintii sunt preocupati de un viitor mai bun pentru copiii lor si sunt adesea dispusi sa colaboreze si sa se sacrifice pentru a indeplini acest scop. un accent pe insusi procesul de hranire poate creste seminificativ valoarea suplimentatiei nutritionale. STIMULAT copilul mic de către părinţii săi. programe de supravietuire accentuand sanatatea si nutritia. interactiune de grup. si programele de ingrijire ale copilului pot creste foarte mult sansele femeilor de a participa in programe menite sa le sprijine rolul productiv. incep sa aprecieze faptul ca acestia (copiii) pot asigura un punct de plecare pentru actiuni politice si sociale. Unele dintre aceste argumente in sprijinul investitiei in programele ECCD vor fi mai relevante pentru o situatie fata de alta. explorand. argumentele in sprijinul ECCD asigura un suport obligatoriu pentru a face o investitie masiva in programe de a imbunatati Grija pentru a ameliora Dezvoltarea in primii ani. Desi copiii nu pot vota. Acest potential mobilizator al programelor de copilarie timpurie poate ajuta la consolidarea decentralizarii participante si a democratiei locale. printre alte strategii. In general. construirea consensului si a solidaritatii in comunitatile in care traiesc copii. O investitie in programele de copilarie timpurie poate fi o investitie in crearea unor cetateni mai educati. 6. Adaugand o componenta ECCD poate face alte programe mai eficiente Succesul unei varietati de programe sociale(de exemplu. mişcare.

le atragem atenţia cu sunete plăcute. La o simplă stimulare copilul poate găsi o cascadă de răspunsuri. Dacă aceasta nu se realizează într-o manieră adecvată. Să nu uităm că dezvoltarea creierului este globală şi că acesta are nevoie de stimulare permanentă prin căile senzoriale şi prin organizarea tot mai adecvată a mişcării şi a manualităţii. Până vor însuşi organizat instrumental inteligenţei sociale adică scrisul şi cititul. trebuie să ne intereseze ca prin programele educative aceste stimulări să ajungă la creier. (despre asta vorbesc toate teoriile moderne). tactil sau kinestezic. Prin aceste căi de comunicare şi mişcare. Mişcă mâinile. braţele. Aşa se dezvoltă creierul său şi pornind de la coordonarea mişcării şi a simţurilor sale se construiesc scheme tot mai complexe de comunicare şi de cunoaştere. Învăţarea şi produsele ei. ramificaţiile neuronale nu se realizează. Pe măsură ce copilul poate face tot mai multe lucruri. copilul este stimulat şi asta îl ajută să îşi dezvolte inteligenţa.Debutul învăţării pentru fiecare copil este cât mai devreme cu putinţă. Dacă se dezvoltă coordonarea şi echilibrul maturizării globale a creierului apare o abilitare manuală tot mai performantă. copiii vor învăţa foarte multe lucruri şi vor dezvolta capacităţile necesare acestei învăţări. Stimularea Dezvoltarea normală a creierului se produce datorită stimulării. capacitatea de a explora. Sau ca să fim mai concreţi cu descoperirile moderne: inteligenţele. Căile de intrare în creier sunt cele cunoscute de simţurile copilului: prin văz. sau cel puţin insuficiente pentru o adaptarea firească. Pentru copilul mic este deosebit de important să descifrăm mecanismele mişcării. auz. dezvoltarea îi va permite să iniţieze activităţi. De fapt îi învăţăm pe copii de la vârste fragede tot felul de lucruri. . Şi asta pentru a le încuraja explorarea şi a le trezi intersul faţă de mediul care îi înconjoară. obiecte sclipitoare. ceea ce favorizează dezvoltarea. Toate aceste mişcări provoacă maturizarea creierului şi declanşează mecanismele necesare mişcărilor tot mai complexe. se întoarce şi se răsuceşte. precum şi abilitarea manuală şi explorarea obiectelor. A doua direcţie este cea care analizează şi clarifică răspunsurile date de copil stimulărilor diferite venite de la mediu şi intrate prin căile senzoriale. calculul mathematic. Folosim pentru asta imagini. Adică limbajul ca răspuns la limbaj. olfactil. Simţurile Dacă stimularea este cea care dezvoltă creierul. de a face anumite lucruri. La nivel neuronal conexiunile nervoase rămân limitate. rămân limitate. creierul nu se dezvoltă în parametrii optimali şi nu se pot realiza competenţele necesare dezvoltării psihologice. înainte de a învăţa să se deplaseze. De aceea pe măsură ce se dezvoltă copilul trebuie încurajat să mânuiască obiectele să mişte şi să se delaseze tot mai organizat în aşa fel încât folosirea mâinilor să fie tot mai coordonată. Mişcarea Sesizăm uşor că fiecare copil mişcă mult. De aceea programele educative pentru vărstele mici se preocupă de deschiderea căilor de transmitere a stimulărilor. de a comunica.

mai mulţi copiii sau chiar grupe). să dezvolte capacităţile manuale şi pe cele intelectuale. organizaţiile neguvernementale precum şi părinţii care se pot chiar ei organiza. În general toate aceste forme se pot unifica prin ideea de derulare a unor programe de educaţie timpurie. nu numai lucrul cu intelectul.Pentru părinţi şi educatori Pentru educatori este deci de subliniat faptul că trebuie să încurajăm copilul mic să se mişte. - . Totuşi există încă în anumite părţi tendinţa de ase considera că la grădiniţă copilul se pregăteşte numia pentru şcoală şi că dacă merge la o formă de pregătire nu face alceva decât să înveţe bazele şcolarităţii. Tendinţele programelor Toate iniţiativele moderne tind să recunoască faptul că: educaţia şi protecţia copilului mic nu este o şcoală în miniatură şi recunosc nevoia unei învăţări mai largi şi globale. prin ce forme a se face acest tip de educaţie . Asta în fiecare zi.supravegherea asigurată la domiciliu cu părinţi. Adică nevoia de a vea copilul în supraveghere cât părinţii sunt la serviciu. în toate ţările pentru educaţia şi protecţia micii copilării. de la o ţară la alta. De acesta se ocupă instituţiile de stat.mama sau tatăl în concediu de maternitate. Specificăm că există mai multe modele şi forme diferite. Tendinţe şi statistici O întrebare apare firească: cum. să comunice. să îşi folosească simţurile. . adică pentru EDUCAŢIA TIMPURIE. În esenţă: STIMULAREA copilului mic presupune stimularea acestuia să se mişte. 7. care să ofere posibilitate unui câmp de relaţii sociale ale copilului cu adulţii dar şi cu covârstnicii săi. forme de supravehghere a copiilor mici sprijinite de comunităţi. Ceea ce este important este să subliniem că există o direcţie clară. auzul. Există: clase de grădiniţă în cadrul şcolilor primare. să folosească tot mai mult mâinile şi să îşi dezvolte căile de pătrundere a informaţiilor spre creier: văzul. . memebrii ai familiei sau fraţi mai amri. simţul tactil şi mirosul. O altă tendinţă recunoscită este aceea de a asigura supravegherea copiluli în exclusivitate fără aşteptări de formare sau stimulare. Există numeroase iniţiative care accentuează una sau alta din direcţiile menţionate. De aceea primii educatori ai copilului sunt PĂRINŢII. (pentru unul. cuprinse sau recomandate de politicile educaţionale şi sociale ale oricărei ţări. grădiniţe sau şcoli pentru copiii mici (materenelle) creşe organizate de comunitate. STIMULAREA copilului presupune lucru cu tot corpul şi cu intelectul său.

Este greu. Se simte peste tot lupta surdă cu autorităţile pentru a se proiecta şi susţine progremele de educaţie timpurie. În general nu sunt cuprinse în statistici iniţiativele private. dar acestea se referă la maniere deiferite şi la structuri extrem de variate.Statistici la nivel mondial Există foarte multe forme prin care se asigură azi protecţia şi educaţia pentru copiii mici. În plus. Responsabilitatea instituţională. a exsitat o descreştere severă dupî 1990 iar după 2000 se manifestă o creştere din nou a cuprinderii în structurile preprimare. de a râde şi a se destinde. Oricum este cert că mai sunt multe de făcut. Accesul. precum şi în toate celelalte domenii dar şi a-l trata în general. ocazii de joc şi expresie individuală. 2. sănătos. organizarea şi derularea acestei educaţii precum şi de protecţia micii copilării. Se simte nevoia de a se realiza mai multe oportuniţi de acces şi de învăţare pentru copii înainte de şcoala primară. Ntr-un studiu UNESCO anul 2000. afective şi intelectuale ale copiilor mici. pentru că sărăcia este una din marile probleme. în 56 efectivele cuprinse în educaţia preprimară cuprind 30% din populaţia de o anumită vârstă. ca toţi profesioniştii să realizeze că învăţarea la vârstele mici este decisivă pentru integrara şi dezvoltarea în viaţa adultă. copiii străzii. Vorbim de grupuri vulnerabile şi de aici sunt copiii săraci. De obicei explicaţiile vin din politicile publice şi priorităţile guvernelor. dar şi o creştere a iniţiativelor şi programelor alternative şi private. putem descrie abordarea globală a dezvoltării copilului prin educaţia timpurie. Un mediu sigur. autodisciplină şi respect pentru ceilalţi. încă. copiii cu dizabilităţi sau cei care aparţin unor minorităţi. Aşa. dar şi asigurăm calitatea educaţiei pentru toţi la vârstele mici. Devine greu să planificăm accesul la educaţia părinţilor. implicarea acestora. formarea comunităţilor în sensul sprijinirii copilăriei mici şi parteneriatul instituţional. sociale. În 22. să îi convingi pe finanţişti de valoarea unui domeniu de investiţie pentru că nu se vede prea repede ceea ce stabilesc cercetările. La noi. Se pune problema de a stimula copilul mic intelectual. situaţii sociale bine structurate. ci înţelegerea dezvoltării copilului de la vârstă cât mai timpurie. sumele alocate educaţiei nu sunt prea mari în state diferite. De fapt este greu ca modelul de şcoală tradiţională să se schimbe în această viziune. un cadru de învăţare. studiile de politici în educaţia timpurie identifică trei mari probleme sau provocări: 1. Educaţia timpurie cere o abordare de tip global. În tote statele sunt statistici. 3. psihologice. Se pune problema în special în zonele populaţiei sărace . efectivele cuprind chiar 90% şi în 74 situaţia este între aceste două extreme. o protecţie destinsă şi afectivă. Ceea ce este de subliniat este creştera între 1990 – 2000 a efectivelor în grădiniţă în unele ţări. Se consideră nevoile fizice. . Pentru aceştia este nevoie ca resursele să fie mai ample şi piedicile se măresc. Nu este vorba de o şcoală pentru ei. din 152 de ţări. În general. dar şi scăderea în altele. (referire la studiile americane după 2000 care spun ca 1 dolar aduce 3 în investiţia în grădiniţe). orfanii. ca persoană unică şi valoroasă. Provocările actuale Trebuie să menţionăm existenţa unor mari provocări legate de planificarea. dinamic. Abordarea globală.

singur este in stare sa aleaga ceea ce ii face bine. nu poate inlocui familia. ingrijire şi satietate. foarte multa vreme s-a considerat ca un copil sugar trebuie obligat sa manance anumite lucruri şi ca atunci cand refuza mama trebuie sa insiste. O alta povaţa veche era ca un copil sa nu fie tinut in brate. Implicarea familiei şi comunitatii in educarea copilului mic şi prescolar. Institutiile de educatie nu se pot substitui familiei. până intra in cresa sau gradinita. unde isi petrece firesc. Educaţia timpurie se preocupa de extinderea strategiilor de stimulare şi dezvoltare a copilului şi in familie. . atunci cand copilul este la cresa sau la gradinita el face parte şi din familie. Sau . De asemenea. sau a persoanei care il ingrijeste. Copilul primeste dragoste prin gesturile de ocrotire. Se vorbeste astfel de programe educative care sprijina mamele in timpul sarcinii. Azi.Educaţia timpurie şi educaţia preşcolară. nu cand suna ceasul. se stie ca un copil trebuie sa manance cand cere. Daca vârstele mici constituie baza dezvoltarii personalitatii. Cu atat mai mult cand este bolnav sau suparat. Dar sunt copii care nu pot manca anumite alimente şi sugarul. este in grija familiei. Mai mult alimetatia la san ii asigura nu numai aportul de vitamine şi anticorpi ci atingerea şi comunicarea fizic-corporala cu fiinta care il ingrijeste. ca orice copil are nevoie de caldura trupului matern. pentru a avea un copil sanatos. Copilul mic. Important pentru el este sa se sature şi sa bea laptele matern. Conceptul de educatie timpurie se refera asadar la doua dimensiuni: Începerea preocuparilor educationale de la vârstele mici. Igiena şi ingrijirea copilului sugar constituie o alta preocupare a educatiei timpurii.cea mai mare parte a existentei. Azi se stie prin studii stiintifice. preocuparea educatiei este de a interveni cat mai devreme in formarea şi dezvoltarea copilului. Rolurile parentale se invata şi se dezvolta odata cu cresterea şi ingrijirea copilului. exemple de buna practica Din contextul teoretic şi practic prezentat până acum reiese clar ca un program educativ trebuie sa inceapa de la varste foarte mici.copiii erau obligati sa manance planificat din 3 in 3 ore. Un program eficient educativ este un program care isi propune sa ia in seama copilul de la primele momente ale existentei sale şi care implica toti agentii educationali care contribuie la cresterea şi dezvoltarea lui. Un exemplu. Studiile au dovedit ca educaţia parentala incepe din momentul conceptiei fatului. ci o sprijina şi contribuie la dezvoltarea relatiilor intra şi extra familiale. pentru ca in hranirea şi in grija fata de sanatatea şi curatenia micutului copil sta punctul de plecare a sanatatii psihice şi sociale de mai tarziu. oricat de buna ar fi ea. sau din 4 in 4 ore. Nici o institutie.

. competentelor şi comportamentelor flexibile şi deschise este o premiza optima pentru scolarizare. O buna pregatire in sensul dezvoltarii şi formarii capacitatilor. dar aceasta este secundar la nivel individual. Educaţia parentala cu care ne-am obisnuit. disciplina bazata pe interdictii şi invatarea mecanica sunt elemente la care tanara generatie de azi nu mai raspunde. Problema apropierii copilului de cunoasterea normelor.devin mai mult sau mai putin conformisti . gradinita se preocupa şi de viitorul scolarului.Educaţia timpurie prevede parteneriatul activ cu parintii copilului mic sau prescolar. Aptitudinea de scolaritate depinde de formarea acelor competente care tin de interiorizarea adecvata a rezultatelor activitatilor de joc liber ales şi interior motivat al copilului.spun ca educatoarea dar fac cum vor ei. trebuie vazuta prin prisma jocului şi amenajarii adecvate a spatiilor educative. regulilor de viata şi de convietuire. Este institutia care ofera ocaziile jocului in sensul dezvoltarii copilului şi astfel face trecerea de la informal la formal. Desigur ca treapta a invatamantului. in asa fel incat acestia sa continuie acasa ceea ce se realizeaza la cresa sau gradinita şi chiar sa-şi imbunatateasca practicile parentale. De aceea încercăm azi o schimbare spre o discilină pozitivă bazată pe argumentarea normelor şi pe înţelegerea lor. De aceea trebuie construita in parteneriat educativ cu familia şi comunitatea şi constituie premiza cea mai importanta a dezvoltarii copilului. nu mai e proprie epocii noastre. In aceste conditii educaţia prescolara trebuie inteleasa şi construita tinand seama de dimensiunea timpurie. . Nu ne ferim sa recunoastem nevoia de educatie a parintilor in privinta cresterii şi educarii optime a urmasilor lor. Obiectivul central nu este pregatirea pentru scoala cum ar putea aparea din denumire. Dimpotriva.refuza gradinita şi se tem mai departe de scoala. prin modelul familiei sau "dupa ureche". nu pe impunere necondiţionată. de conceptele de baza pe care le va folosi la scoala. Ea are propria ei importanta pentru copil. se manifesta crize de relatii şi adaptare la care copiii au doua tipuri de reactii: . ci formarea nucleului de personalitate in şi prin relatiile sociale pe care le ofera gradinita. Ea este o treapta care are in vedere exeprienta deja acumulata de copil in mediul familial. Constrangerea. Gradinita nu este şi nu trebuie sa devina o mica scoala. Un program de educatie prescolara este un program care se preocupa de dezvoltarea copilului in sensul devenirii şi constructiei personalitatii sale armonioase.

Cerintele fata de introducerea unui program educativ timpuriu in activitatea prescolara se refera la organizarea şi planificarea unor etape bine definite in derularea lui. determina schimbari prin programe educative noi. inclusiv cele care se adreseaza varstelor timpurii se construieste pornind de la nevoia imbunatatirii practicilor educative. ca etape ale unui program prescolar de educatie urmatoarele: 1. Dimensiunile unui proiect de program bazat pe individulizare şi abordare timpurie a educaţiei. Stabilirea obiectivelor noului program educativ. Putem considera astfel. Identificarea starii reale a invatamantului prescolar in raport cu modificarile propuse. accesului şi calitatii educatiei de la vârstele mici. 6. sau cerintele obiectivate in contextul unei reforme globale. 2. promovate de politicile educative internationale. Propunerea de imbunatatire a practicilor determinata de teorie sau de practica insasi. analizele de tip cercetare-actiune. Stabilirea acelor elemente care necesita schimbarea determinata de obiectivele noi propuse. 7. 8. 3. Proiectarea noului program de educatie prescolara trebuie sa tina seama de raspunsul la patru mari intrebari: De ce? Cum? . Elaborarea programului şi determinarea dimensiunilor lui calitative şi cantitative. Evaluarile in program. 4. prin intrducerea unei inovatii. Şansa participarii. Studiile teoretice. Orice proiect educational are sanse de reusita daca se bazeaza pe o fundamentare solida teoretica şi practica şi daca rezultatele lui sunt vizibile in produse masurabile cantitativ şi calitativ. exista şi argumentele pedagogiei umaniste. Extinderea acelor elemente care vadesc impotanta deosebita pentru tot invatamantul prescolar. pozitive şi democratice. Evaluarea finala 9. 5. Orice program educativ.In afara argumentelor pe care le pune in evidenta practica educativa şi cercetarea acestor varste. Derularea programului şi actiunile educative propriu-zise. Etapele. care ofera copiilor: • • Dreptul la copilarie şi dezvoltare in sensul promovarii identitatii proprii.

Valorizarea persoanei. piedicilor şi realizarilor. Aceasta maniera de actiune la nivelul invatamantului prescolar este cea mai adecvata cerintelor determinate de contextul global al politicilor educative la nivel international cat şi de Reforma actuala din invatamantul romanesc. orice program prescolar trebuie sa tina seama de o serie de realitati practice şi valori teoretice contemporane. Stabilirea resurselor materiale necesare şi raportarea lor la realitate.. . comunicare şi discutare a problemelor. precum şi gasirea surselor de constituire şi reconstituire a acestora este raspunsul la a patra intrebare.Redimensionarea activitatii fundamentale de joc a copilului prescolar. De aceea cultivarea comunicarii eficiente. Resursele umane care vor fi antrenate de proiect şi modul de pregatire a lor pentru abordarea noului propus. . Propunerea pe care o facem este de program interactiv.Implicarea societatii in rezolvarea problemelor educative. Acesta este doar inceputul unui proiect educativ. care determina directiile tuturor orientarilor de programe la vârstele mici. Constituirea unei echipe este foarte importanta din perspectiva eficientei şi durabilitatii schimbarilor introduse de program. Izvoarele unui proiect educativ pentru vârstele timpurii trebuie gasite in : .Cine? . a educatoarelor şi a factorilor de decizie pentru aplicarea schimbarilor propuse.Analiza contextului multicultural.Orientarea activă şi participativă a strategiilor şi metodelor folosite. constituie cerinţe primare ale programului. Este vorba de stabilirea resurselor teoretice şi metodice pe care proiectul le va pune la dispozitia programului educativ. Rolul echipei nu este numai in intalnirile de tip formativ (cursuri) ci cel mai mult in activitatile de evaluare permanenta cand schimburile de idei şi discutiile metodice sunt un sprijin al activitatilor. . competentelor de observare. constituie raspunsul la intrebarea a treia. . La acest nivel este necesara o relatie de parteneriat intre coordonatorii programului şi toti agentii schimbarii implicati. . in care constructia propiu-zisa sa fie rodul schimburilor de experienta şi al discutiilor profesionale in cadrul echipei proiectului de educatie prescolara.. . Astfel. Urmeaza pregatirea resurselor umane implicate. Acest lucru presupune o permanenta colaborare. In timpul derularii unui program educativ prescolar este de mare importanta realizarea permanenta a monitorizarii progreselor. de tip cercetare-actiune.Organizarea mediului educativ.Cu ce? Primele doua intrebari primesc raspunsul din elaborarea bazei stiintifice şi metodice pe care proiectul o propune. de ascultare.

1.Cercetare-actiune asupra efectelor acestui program.2. unul practic.Cercetarile interdisciplinare asupra copilului de la 0 la 7 ani. Documentele nationale care se refera la reformă şi restructurarea sistemului educativ. dezvoltarea sa fiind stimulata si accelerata sub influenţa presiunii sociale.Documentele internationale referitoare la importanta educatiei la aceste varste. - Studiile actuale asupra copilariei mici 2. afectiva si psihica a copilului din momentul concepţiei pâna la adolescenţa. a copilului? Trebuie sa fie permisivi sau foarte stricţi? Care este strategia optima? etc. exista o multitudine întrebari cu privire la dezvoltarea psihologica a copilului care ne preocupa pe fiecare dintre noi si la care acest domeniu al psihologiei încearca sa ofere raspunsuri: Cum se dezvolta fiinţa umana înainte de momentul nasterii? Ce putem face pentru a asigura premisele pentru o dezvoltarea normala a copilului înca din perioada prenatala si a ne asigura ca nou-nascutul va fi sanatos? • Cum percepe lumea un nou-nascut? Ce anume înţelege noul-nascut din ceea ce se întâmpla în jurul sau. cum si ce învaţa de-a lungul timpului? • Cum reusesc copii sa înveţe sa utilizeze un sistem lingvistic extrem de complex într-un timp relativ scurt? • Cum apar diferenţele la nivelul personalitaţii si inteligenţei? Ce rol are ereditatea? Ce aspecte ale mediului în care se dezvolta copilul determina aceste diferenţieri? • Cum trebuie sa se comporte parinţii pentru a asigura o dezvoltare plenara. mai ales. Practic.Traditia şi practicile pozitive din educaţia prescolara romaneasca. emoţionala si cognitiva. Abordarea narativa . Cercetările asupra copilăriei mici 2. Orice proiect va deveni un progam adoptat daca va fi axat pe baze teoretice solide şi pe o practica eficienta şi sanatoasa. Aceasta explica de ce studiul dezvoltarii psihologice a copilului este în prezent un domeniu extrem de important. Efectele lor în construirea programelor Câmpul de studiu al psihologiei copilului cuprinde dezvoltarea intelectuala. . Observam ca raspunsurile la aceste întrebari nu prezinta doar un interes pur stiinţific ci. Diferentele dintre programele educative pentru vârstele timpurii vin din imbinarea diferita a cantitatii de atentie indreptata spre elementele mentionate şi in special din structurarea strategiilor folosite. • Modele de studiu si abordare metodologica A. . .

dar lipseste scopul constient. urmarind dinamica dezvoltarii: • • • • • nasterea primul an de viata prima copilarie (perioada anteprescolara): de la 1 la 3 ani a doua copilarie (perioada prescolara): de la 3 la 6. Freud) . C. Tipul de relatii: începe elaborarea primelor reflexe conditionate (alimentar. igienic). care îi permit copilului sa se adapteze la mediu. Piaget. Abordarea psihometrica Lewis Terman (1877-1956) .7 ani a treia copilarie (perioada scolarã mica) de la 6 la 10-12 ani Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor 0-1 an: stadiul sugarului Activitatea fundamentala a individului: satisfacerea trebuintelor organice. porneste chiar din perioada prenatala. Tipul de contradictii: dependenta totala fata de adult. . Abordarea normativa Propusa de Stanley Hall (1844-1924) .accentul este pus asupra masuratorilor cantitative a comportamentului si elaborarea unei harți obiective a dezvoltarii.Primele studii empirice privind dezvoltarea psihologica a copilului apar la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX sub forma înregistrarilor biografice ale comportamentului copiilor (Charles Darwin. abordarea dezvoltarii psihologice a copilului în diferite etape de dezvoltare. Alfred Binet si Theodore Simon. doi cercetatori francezi au primit sarcina de a elabora un test care sa permita identificarea copiilor cu redard intelectual în scolile din Paris si orientarea acestora catre clase speciale. 1-3 ani: stadiul anteprescolar Activitatea fundamentala: manipularea obiectelor. alimentar etc. La începutul anilor 1900. Tipul de relatii : se bazeaza pe reflexele neconditionate (de aparare. B.). Stadiile dezvoltarii psihologice a copilului Cronologic.publica primele teste de inteligența pentru copii utilizate pe scara larga – Scala de Inteligența Stanford-Binet.observația de tip etnografic si cercetarile longitudinale în care dezvoltarea copilului este urmarita pe un interval lung de timp.

căldură. . Tipul de contradictii: gradul de dependenta scade datorita constituirii constiintei de sine si cresterii caracterului critic al gândirii. 6. Tipul de relatii: se extind relatiile sociale precum si obligatiile si drepturile.) şi de insatisfacţie (corelatul subiectiv). copilul reacţionează prin descărcări şi activări musculare. 3-12 luni: Substadiul emoţional (3-12 luni) se caracterizează prin preponderenţa expresiilor emoţionale care devin mijlocul dominant de relaţionare cu anturajul. 3-6. protecţie etc. Tipul de relatii: stabileste relatii sociale. devine o persoana cu statut social. Graţie experienţelor emoţionale (proprii şi ale anturajului) copilul îşi cristalizează o formă globală de reprezentare a situaţiilor ceea ce-i permite anticiparea.Tipul de contradictii: gradul de dependenta fata de adult scade. se dezvolta capacitatea de verbalizare si deplasare independenta. sa se îmbrace. dominanta este cea a impulsivităţii motrice. dirijata din exterior. ca în stadiul intrauterin. STADIILE ONTOGENEZEI — SCURTĂ PREZENTARE 1.7 ani : stadiul prescolar Activitate fundamentala: jocul.7-10.11 ani: stadiul scolarului mic Activitatea fundamentala: învatarea impusa. se desfasoarã pe baza de reguli unanim acceptate. sa mearga la gradinita. Aceste reacţii impulsive devin repede expresie deoarece anturajul le întăreşte prin satisfacerea trebuinţelor "reclamate". Aici este baza viitoarelor atitudini şi mimici comunicative tot mai complexe. ele sunt principalul mecanism organizator al psihismului infantil.Stadiul impulsiv(0-3 luni) şi emoţional (3-12 luni) 0-3 luni: La naştere şi până în jurul sfârşitului primului trimestru al vieţii postnatale. în joc copilul interpreteaza anumite roluri în conformitate cu care îsi alege comportamentul adecvat. Tipul de contradictii: gradul de dependenta este influentat de formarea unei conceptii proprii despre realitatea înconjuratoare. are obligatii si drepturi: sa se trezeasca la anumite ore. Deoarece satisfacerea necesităţilor sale nu mai este automată. atunci când apare starea de necesitate (foame. Ca prime semne observabile ale vieţii psihice şi supuse modelajului social. "Emoţia – afirmă Wallon – este o primă formă de înţelegere şi diferenţiere".

Stadiul senzorio-motor şi proiectiv (1-3 ani) 1-2 ani: Reacţiile circulare sunt expresia ralierii mişcărilor copilului la datele senzoriale şi excitaţiile provocate de mediu. care este baza pentru inteligenţa practică (acţiune) şi b) activitatea postual-imitativă. "EU SPUN!". Se disting trei faze: 3-4 ani: Perioada de opoziţie: afirmarea autonomiei ca premisă a personalităţii (ex. Ca urmare copilul caută să seducă. a seducţiei: căutarea aprobării. de ce este bun şi ce face ceva sau cineva) este înlocuită cu cea categorială în forma sa concretă însă. 5. Raportarea funcţională la realitate (la ce serveşte. se dezvoltă în două direcţii independente. Categorizarea abstractă îşi face treptat loc. în acest substadiu precategorial asistăm la o diminuare a sincretismului (amestec. Imitaţia susţine interiorizarea. rezultată din parcurgerea conştientizării corporalităţii proprii şi a diferenţei sale sociale faţă de alţii. Este marcat de exprimarea conştiinţei de sine a copilului. 9-11 ani: Substadiul categorial începe printr-o activitate comparativă de diferenţiere şi extragere a asemănărilor şi deosebirilor dintre obiecte şi situaţii.: "EU FAC!". dar complementare: a) activitatea manipulatorie de explorare (obiecte. Are loc o dublă decentrare. către cele orientate spre exterior. Stadiul categorial (6-11 ani) 6-9 ani: Se produce o repoziţionare a intereselor: de la cele faţă de sine (din stadiul anterior. "NU VREAU!") 4-5 ani: Perioada graţiei. spaţiul proxim. nediferenţiere în cunoaştere). imagine mentală). Raportul sinealţii este complex şi multifazic în acest stadiu. de pe poziţii de "adultism" (un amestec de rivalitate şi admiraţie faţă de adult). formă primară a inteligenţei discursive ce se va instala odată cu apariţia funcţiei semiotice/simbolice (limbaj. forma sa amânată (în absenţa modelului) fiind deja o evocare. Stadiul personalismului (3-6 ani) Acest stadiu este o etapă centrală în stadialitatea walloniană. 3 ani: în cel de al treilea an se face trecerea de la actele motorii la reprezentare. ca tip de activitate dominantă.2. a validării sociale. intelectuală şi socioafectivă şi sub impulsul unui nou context socio-cultural: şcoala. un raport de substituţie a ceea ce a fost cândva prezent. centripet). 5-6 ani: Perioada imitativă a rolurilor de tip adult. 4. fiind la intersecţia a două faze importante în devenirea personală: construcţia persoanei şi dimensiunea sa instrumentală. narcisismului îl domină. Saltul este mijlocit prin actele imitative (copilul mai mult mimează decât vorbeşte!) ca forme de prezentare. Stadiul adolescenţei . 3. Senzorio-motricitatea. să fie în centrul atenţie.

Modificările fiziologice şi cele ale schemei corporale sunt punctul de start al crizei pubertare centrată pe sentimentul schimbării.4-7 ani – semilogic (intuiţia articulată) 3) 7-15-16 ani . un stadiu reprezentaţional (împărţit în două substadii. Stadiul senzorio-motor începe de la naştere şi ţine până la circa 2 ani când începe cel preoperaţional. controlează un singur indice şi nu coordonează) .7-12 ani – operaţional concret . inteligenţa logică. dimensiunea polivalentă a personalităţii fiind exersată de acest nou anturaj. cu autoritate. este stadiala. Grupul de covârstnici este atractiv. afectiv. preverbală) 2) 2-7 ani – stadiul preoperaţional (inteligenţa prelogică. presimbolică. cuprinzând următoarele momente: 1) 0-2 ani – stadiul senzorio-motor (inteligenţa practică. intuitivă – gândeşte ce vede.12 … ani – operaţional formal – se dezvoltă inteligenţa ipotetico-deductivă propoziţională şi cea reflexivă (gândirea se întoarce asupra ei însăşi) .substadiul genezei operaţiilor formale . cel al gândirii preoperaţionale şi cel al operaţiilor concrete) şi un stadiul al gândirii formale (sau proporţionale). stadiul operaţional – se structurează în această perioadă sau niciodată. Stadiile dezvoltării gândirii la Piaget Conform teoriei lui Piaget dezvoltarea intelectuală evoluează printr-o serie de stadii iar organizarea comportamentului este calitativ diferită în fiecare stadiu. nu gândeşte formal doar logic. Cele două condiţii pe care Piaget le stabileşte pentru stadialitatea sa sunt: (1) stadiile trebuiesc definite astfel încât să garanteze o ordine constantă în succesiunea lor.atunci". Revine în prim plan o nouă fază de opoziţie prin care exigenţele construcţiei persoanei(trebuinţă centripetă) se fac simţite. Se face saltul de la reprezentarea atomistă a realităţii spre cea a legilor şi integrărilor succesive. în planul construcţiei personale începe armonizarea asperităţilor prin integrarea planurilor: cognitiv. simbolică. în plan intelectual gândirea conceptuală permite unificarea reprezentărilor "insularizate" bazate pe interese concrete. nu pentru a rezolva) . copiii ajung să dezvolte elementele unei logici formale constând în propoziţii de tip "Dacă. social. gnostică – cunosc pentru a şti.. ca forma superioara a adaptării. Acesta ţine până la circa 7-8 ani când copilul intră în stadiul operaţiilor concrete iar spre 11-12 ani. (2) definirea trebuie să permită dezvoltarea progresivă a structurilor mentale Piaget propune trei stadii principale de dezvoltare intelectuală: un stadiu senzoriomotor.substadiul structurilor operatorii formale . Dezvoltarea inteligentei.2-4 ani – prelogic (intuiţia simplă) . specifice stadiilor anterioare. Ambivalenţa egocentrism/egoism – allocentrism/altruism poate fi prezentă şi deconcertantă....

Fiecare stadiu are specificul sau sub aspectul instrumentelor cu care operează si achiziţiilor pe care le obţine. Stadii Senzoriomotor Mecanisme / instrumente Reflexul/ schema senzoriomotorie / scheme de scheme Achiziţii Permanenţa obiectului, apariţia reprezentărilor ca proces mintal, reprezentări practice ale cauzalităţii, spaţialităţii şi intenţionalităţii Reversibilitatea simplă (a-a=0, a=b si b=a) - 8 ani Conservarea invariantelor, gândire de tip noţional şi cea categorială Dubla reversibilitate şi INRC (identitate (A este B), negaţia (A este nonB), reciproca (A implică B şi B implică A), corelativa (A şi B corelează, au o legătură comună reciprocă)), gândire conceptuală

Preoperaţional si operaţional concret 2-12 ani Operaţional formal

Pre si semi operaţii mintale (7-8 ani), Operaţii concrete după 8 ani Operaţii mintale, operaţii cu operaţii mintale (operaţii de gradul II sau propoziţionale)

Asimilare – proces de încorporare a noutăţii prin intermediul setului de instrumente, (reflex, schemă, scheme de scheme, operaţii, semioperaţii), existente deja ca bun al individului. Acomodare – proces prin care un mecanism existent deja folosit în situaţii noi îşi modifică structura şi funcţionarea anterioară devenind altceva sau premisa pentru altceva. Schema senzorio-motorie – echivalent în plan practic a ceea ce va fi noţiunea şi conceptul în plan simbolic (o generalizare practică). Ea apare ca unitate primară de viaţă psihică şi se referă la faptul ca un segment informaţional senzorial sau perceptiv este prelucrat şi are drept consecinţă un răspuns motor. Permanenţa obiectului – capacitatea copilului de a-şi da seama că obiectele pe care nu le mai percepem există totuşi. Conservarea – capacitatea copilului de a-şi da seama că sub forme diferite se ascunde o aceeaşi realitate. Se caracterizează prin decalaj longitudinal, în următoarea ordine: număr, substanţa, lungime, suprafaţa, greutate, volum.

Substadiu cronologic

Instrumente-mecanisme

Performanţe

Exersarea reflexelor 0-1 lună Reacţii circulare primare 1-4 luni primele adaptări Reacţii circulare secundare 4-8 luni procedee menite să prelungească experienţe interesante

Perfectează instrumentele reflexe conferindu-le exactitate şi promptitudine Repetarea comportamentelor plăcute la care copilul ajunge din întâmplare, sunt focalizate asupra propriului corp, activităţile exista în sine - a privi pentru a privi, a apuca pentru a apuca - au statut de asimilări funcţionale Specific este orientarea şi dincolo de universul propriului corp şi capacitatea de a produce şi a reproduce acţiuni interesante descoperite întâmplător. Acţiunea este susţinută de plăcerea noutăţii, marchează începutul satisfacţiei de natura psihică, şi câştigării intenţionalităţii prin deosebirea pe care începe să o facă între mijlocul şi scopul acţiunii, acţiunea este orientată spre exterior şi spre viitor Substadii preintenţionale ⇑ Conduitele sunt în mod clar intenţionale, apare coordonarea a două scheme anterioare într-un singur act prin subsumare lor într-o schemă principală Caracteristici: intenţia, căutarea unui mijloc bun pentru a-si realiza intenţia, reunirea schemelor anterioare intr-un act unic Obiectul acţiunii devine dominant luând locul acţiunii propriu-zise Apare conduita inteligenţei speciale: suportului 8-9 luni, sforii 10-11 luni, băţului 11 luni

Obiectul care dispare din raza vizuală nu are semnificaţie Copilul poate urmări cu privirea obiectul sau poate rămâne cu privirea în zona de dispariţie

Capacitatea de a se raporta interogativ la obiectul dispărut şi de a descoperi obiectele parţial ascunse

Coordonare schemelor senzoriomotorii cu apariţia schemelor secundare si cu aplicarea lor la situaţii noi 8-12 luni

Căutarea activă a obiectului dispărut dar fără a ţine cont de succesiunea deplasărilor succesive ale obiectului chiar în condiţiile observării acestor deplasări, ca urmare obiectul va fi mereu căutat în locul primei dispariţii

Reacţii circulare terţiare

Rezolvarea problemelor prin încercare şi eroare practică, schemele pot fi îmbunătăţite, curiozitatea este mobilul Experimentare experienţei

Găsirea obiectului dispărut în urma unor deplasări succesive cu condiţia vizualizării traiectoriilor

activă 12-18 luni Invenţia mintală 18-24 luni Începuturile reprezentării şi deliberării practice care pot prefigura acţiunea Găsesc soluţia în minte prin imitarea problemei de rezolvat

intermediare

Instalarea permanenţei obiectului ce are drept consecinţă reprezentarea deplasărilor invizibile şi în absenţa vizualizării traiectoriilor sale

FORMELE FUNCŢIEI SIMBOLICE Imitaţia amânată – (1,5-2 ani) se caracterizează prin reproducerea unui comportament in absenta modelului care a fost perceput anterior. (ex. Copilul vede pe tatăl său fumând şi repetă gestul mai târziu. Are un statut de prereprezentare, deoarece o acţiune este evocată tot printr-o acţiune (reprezentare prin act). Jocul simbolic – (2-5 ani) are drept specific faptul ca aducerea spre sine a realităţii se face prin substituţi construiţi de subiect şi modificabili potrivit trebuinţelor lui de moment. La baza jocului simbolic se află schema simbolică care este reproducerea unei scheme senzorio-motorii în afara obiectivului său obişnuit si folosirea ei cu valoare explicativă (jocul de-a ceva). Funcţia jocului este cathartică şi explicativă. Această formă de joc urmează celei a jocului exerciţiu sau funcţional şi precede jocul cu reguli (5-7 ani). Desenul este considerat a fi la jumătatea drumului între jocul simbolic şi imaginea mintală. Cu prima are în comun plăcerea funcţională şi autotelismul (=îşi are scopul în sine). Cu imaginea mintală are în comun efortul de imitare a realităţii şi reciprocitatea cu aceasta. Desenul copilului până la 8-9 ani este realist ca intenţie dar ca realizare este idealist, în măsura în care copilul mai mult desenează ce ştie decât ce vede. Gradul de realism al desenului infantil prezintă o serie de etape: Realismul fortuit – 2-2 ½ ani – specific – semnificaţia desenului se descoperă concomitent cu execuţia, este un desen povestit. Realismul neizbutit – 3-4 ani şi după – are ca specific prezenţa în desen a elementelor esenţiale ale modelului, dar într-o manieră juxtapusă dat fiind imposibilitatea coordonării lor (ex. omul cefalopod). Realismul intelectual – în desen se regăsesc toate atributele esenţiale ale modelului, dar prezentate într-o formulă stângace fără materialitate şi fără perspectivă (ex. desen Roentgen). Realismul vizual – are drept caracteristică prezentarea în desen doar a elementelor modelului care sunt posibile dintr-un singur punct de vedere. Apare perspectiva şi plasarea în coordonatele paginii, respectarea proporţiilor. Sub aspectul conţinutului

exista o ordine tematică: mai întâi omul şi animalele, casa şi mijloacele de transport, copaci flori şi obiecte. Limbajul Stadii şi Competenţa (a înţelege şi orienta repere după mesaj verbal) cronologice 0-6 luni stadiul incipient comun copiilor dintro cultură indiferent de limbă Reacţionează la sunete puternice emise brusc, încearcă localizarea sunetului întorcând capul şi privirea, pare să asculte pe cel care vorbeşte căruia îi poate răspunde prin zâmbet (4-5 luni), să facă distincţie între voci vesele şi furioase (sensibil la paraverbal), răspunde când e strigat pe nume Performanţa (a utiliza limbajul)

La naştere este prezent ţipătul neonatal, plânsul şi diverse sunete vegetative (deglutiţie, tuse), în primele săptămâni apare “baia de sunete”- sunete extrem de diverse şi inexistente în limba copilului din care ulterior se selectează cele ale limbii vorbite (3-4 luni) apare gânguritul bazat mai ales pe vocale (5-6 luni), apare lalaţiunea, asocieri de silabe, copilul emite vocalize care au valoare de joc funcţional Răspunde prin vocaliza când e strigat pe nume, imita melodii, are un jargon propriu (e-e-e, I-I-I, face gesturi cu sens de “nu”, fiind mai expresiv în comunicarea nonverbală

7-11 luni stadiul diferenţierii fonemelor acesta se conduce după legea efortului fiziologic minim (vocale labiale guturale)

Dovedeşte selectivitate auditiva, asculta cu interes muzica, poate asculta o explicaţie care durează mai mult de 1 minut cu condiţia să se axeze pe un obiect care îl interesează, ascultă persoana care vorbeşte fără a fi sustras de alte sunete, recunoaşte sensul lui „Nu”

Stadii prelingvistice ⇑ 12-18 luni stadiul holofrazei comunica printr-un singur cuvânt Face distincţie netă între sunete şi provenienţa lor, înţelege numele unor obiecte şi părţi ale corpului, acest gen de achiziţii îmbogăţindu-se săptămânal, identifică obiecte simple într-un tablou, la 18 luni înţelege 100 de cuvinte Foloseşte un singur cuvânt începând de la 10-11 luni pentru a desemna o întreagă realitate, repertoriul de cuvinte folosite este de un cuvânt la începutul perioadei şi ajunge la 20 cuvinte la 18 luni (ex. O fetiţă de 1 an denumeşte prin ”bebe” o fotografie cu copii) are un jargon propriu folosit în discuţie cu jucăriile, 25% din ce

(3 ani . 50-80% din cuvinte sunt inteligibile. foloseşte limbajul pentru a-şi exprima dorinţe sau necesitaţi 24-38 luni stadiul formarii gramaticale Foloseşte propoziţii simple după o sintaxă proprie. povesteşte. se descurca in vorbirea in dialect.1600). el. ea. viitor. prezent. poate urmări povestiri cu trei personaje plasate într-un context familiar Foloseşte propoziţii simple din două cuvinte (tata dus. apare creaţia verbală Articulează corect şi consoanele. înţelege cuvinte care denumesc categorii de rudenie. este capabil să definească cuvinte. articulează corect toate vocalele. verbe. 4ani . înţelege semnificaţia dreapta-stânga . foloseşte diferite forme gramaticale (trecut. noi). conjuncţii. înţelege semnificaţia pronumelor (tu. există o ordine în achiziţia acestora: substantive. vorbirea e inteligibilă 100% 36-54 luni stadiul dezvoltării gramaticale Înţelege semnificaţia propoziţiilor. este mare colecţionar de cuvinte. mai face greşeli gramaticale Povesteşte. creează poezii. adjective. poate purta un dialog alternativ. dialoghează. înţelege analogii si cauzalităţi exprimate verbal (dacă-atunci) După 55 luni Stadiul desăvârşirii gramaticale Înţelege exprimarea verbală a unor noţiuni legate de număr timp şi spaţiu.9001000. sprânceană. are un jargon bogat (bombează-bombardează. pronume Recunoaşte şi înţelege cuvinte care denumesc părţi mai de detaliu din structura corporală (cot. conversează sau monologhează. se refera la el la persoana a III-a. interogativ. numerale. foloseşte vorbirea pentru a relata evenimente petrecute. apare ecolalia şi ecomimia (repetarea cuvintelor sau gesturilor interlocutorului).spune este inteligibil. înţelege semnificaţia cuvintelor mai mare şi mai mic şi denumirile unor activităţi. gene). omite consoana iniţială sau finală) 18-24 luni stadiul limbajului telegrafic (2 cuvinte) este primul stadiu lingvistic Execută după comanda verbală acţiuni simple. 25-50% din ce spune este inteligibil. negativ) se joacă cu cuvinte. înţelege propoziţii mai complexe. înţelege un mare număr de cuvinte. se corectează singur la greşelile gramaticale. se manifestă tulburări de ritm ale rostirii (dislalie de dezvoltare (înlocuirea unor sunete cu altele sau omiterea lor). flecuştean-oştean). poate repeta o propoziţie şi 12 cuvinte foarte corect. pisica miau).

Relaţia cu anturajul – egocentrismul face ca vârsta preşcolară să fie o vârstă a precooperării şi aceasta pentru că nu sesizează punctul de vedere al celuilalt. un nonconservativ (incapacitatea de a sesiza neschimbarea esenţei dacă forma se schimba). până la aceasta vârstă copilul fiind el însuşi regula. criza de încăpăţânare). concrete. moment în care copilul celălalt începe să fie perceput ca partener. egocentrism si sincretism. Realismul – imaterialitatea este permanent tradusă de copil în imagini materializabile. În relaţie cu adultul se manifestă potenţialul de opozabilitate (vârsta negativismului. el nu are conştiinţa acestei centrări pe sine şi nu se poate transpune în punctul de vedere al celorlalţi. Până la 7 ani este greu de realizat la copii un joc cu reguli autentic. un preoperaţional. Limbajul egocentric. adevărul este cel care corespunde propriei experienţe de viaţă. artificialism. Jocul colectiv durează la 3 ani 5 minute. “Asta s-a mai spus”). în raport cu covârstnicii cooperarea apare abia după 5-6 ani. în relaţiile cu anturajul. dialogul până la 6 ani este cel mai adesea un monolog paralel. generalul cu parţialul (Bicicleta este ceva cu . non-comunicativ. Gradele de animism diferă în funcţie de vârsta copilului. realism. La aceasta vârstă copiii se joacă unii lângă alţii decât unii cu alţii. povestirea paralelă nu ţine cont de ce spun ceilalţi (nu afirma de ex. palpabile (visul= mici tablouri sau filme).Mentalitatea preşcolarului În planul procesualităţii copilul rămâne un nereversibil (gândire cu un singur fir). Finalismul – toate şi totul sunt pentru cineva sau pentru ceva. finalism. limbaj. pentru copil nu există întâmplare şi nici nu o acceptă (mărul =se mănâncă). în joc. pentru a ajunge la 44-47% la 5-7 ani. Artificialismul – realitatea inclusiv cea naturală este creată de cineva (soarele este un bulgăraş care a crescut mare). Ca atare gândirea lui este precauzală ceea ce impune o mentalitate tipică. Ca forma de manifestare predomină afirmaţia (nu argumentează şi nu demonstrează ci mai ales afirmă pentru că nu simte nevoia să-şi impună propriul punct de vedere pe care îl consideră general). Animismul – însufleţirea oricărei realităţi inclusiv a celei obiectuale. Egocentrismul se manifestă la nivelul conduitei generale. are o pondere de 60% din exprimare în perioada 3-5 ani. totul e însufleţit chiar antropomorfizat. Gândirea la aceasta vârsta se caracterizează prin: animism. raţionalul cu afectivul. Sincretismul – gândire globală amestecata nediferenţiat în măsura în care la această vârstă copilul amestecă realul cu imaginarul (N-ai găsit ceva să cumperi vine zâna bună şi aduce). După ½ ani animismul s e localizează la nivelul 3 jocului şi jucăriilor pentru ca după 5 ani să dispară şi acesta animismul rămânând la nivel explicativ în situaţii legate de mişcare. La 3 ani domină un animism profund. Egocentrismul – supunerea adevărurilor generale propriului adevăr.

teama sau refuzul de a merge la gradinita etc. independenţă sau interdependenţă.roate şi pedale şi cineva a stricat-o când a căzut cu ea). insecuritate si frica de a-si parasi mama.). tulburari în fratrie. „Progresul la nivelul gândirii şi cel al nivelul limbajului nu sunt paralele. Pe măsură ce copilul creşte cercurile se întâlnesc şi întrepătrund. întârzierile în dezvoltarea limbajului. procese defensive si revendicari insuportabile. La rândul lor. Urmarea acestei situatii: de multe ori. Acest autor consideră că gândirea şi limbajul la copil apar în mod independent şi pot fi reprezentate sub forma unor cercuri separate: gândirea non-verbală şi cuvântul neconceptualizat. pot fuziona pentru un timp pentru ca totdeauna să se separeu ulterior. la caracteristicile generale ale diferitelor obiecte şi nu la obiecte în sine. Dificultaile parentale si tulburarile reactionale ale copilului În mica copilarie. DEZVOLTAREA GÂNDIRII ŞI A LIMBAJULUI COPILULUI Cercetările lui Vîgotski au avut ca scop şi analiza proceselor de gândire conştiente şi raporturile dintre gândire şi limbaj încercând să determine care este relaţia dintre ele: identitate. temporalitatea (Te-a bătut tata?M-a bătut mâine. Dolto. iar cuvintele. Aceste cercuri nu se suprapun niciodată perfect. anxietate. pâna la tulburari comportamentale diverse) pot fi considerate tulburari reactionale la dificultatile parentale. copilul nu mai gaseste în anturajul sau social. deceptii mutuale. sau tulburari ale climatului relational din familie (de exemplu.). ca o reactie în lant. este posibil ca acestea sa fie datorate unor conflicte dinamice intrinseci copilului. un mediu sigur. a recita o poezie. devin pereti ai unei incinte fortificate. fie sunt stânjeniti de criza de inadaptare sociala a copilului (refuzul scolar este un exemplu ilustrativ în acest sens). Conceptul în acest caz se referă la o abstracţie. si nici chiar în familia sa. „Comportamentele unui astfel de grup familial.” . Aceasta se aplica şi la ontogeneză şi la filogeneză. pornind de la nervozitate. care sa-i asigure protectie si suport afectiv. antrenând incapacitatea de noi achizitii culturale si pierderea încrederii în sine. Ele se pot redresa şi merge paralel. durerile de cap sau varsaturile pot fi în relatie directa cu o stare emotionala negativa a copilului. proiectile schimbate între cei atacati si atacanti”. Când este vorba despre tulburari ale copilului mare sau a adolescentului care nu a prezentat tulburari în mica copilarie. abilitatea în manipularea obiectelor) şi de limbaj neconceptual (ex. fie nu pot sa îsi ajute copilul sa depaseasca conflictul. a memora un număr). aproape întotdeauna dificultatile comportamentale sau relationale ale copilului (de exemplu. Există întotdeauna o parte de gândire nonverbală (ex. În fata lipsei de întelegere a anturajului familial se instaleaza. aceste tulburari pot provoca anxietatea reactionala a parintilor care. Joncţiunea lor reprezintă gândirea verbală ceea ce înseamnă începutul achiziţionării conceptelor cărora le asociază cuvinte. spune F. Cele două curbe de creştere se intersectează şi se despart.

Vîgotski vede în el un nou instrument de gândire. primele din vocabularul copilului. care substituie nevoile şi dorinţele acestuia şi pe care el doreşte să le facă cunoscute. Învăţarea noilor cuvinte este un proces activ din partea copilului. Vîgotski concluzionează că limbajul egocentric nu constituie o descărcare de tensiune sau un însoţitor inexpresiv al activităţii ci un instrument important al gândirii în adevăratul sens al cuvântului. Acest limbaj se prezintă ca un monolog al copilului care însoţeşte activităţile sale fie când este singur fie în prezenţa altor copii. . Acest stadiu se caracterizează prin trei funcţii neintelectuale ale limbajului: sunetele care reprezintă modalitatea de expresie emoţională.Vîgotski se opune teoreticienilor cărora maturarea internă a copilului determină formarea unei gândiri conceptuale indiferent de ceea ce învaţă acesta. Lărgind aceste consideraţii teoretice Vîgotski sugerează că stadiile prin care evoluează gândirea şi limbajul unui copil sunt aceleaşi cu cele prin care a evoluat umanitatea. El a verificat această ipoteza introducând o serie de dificultăţi în jocul unor copii (lipsa creioanelor. Utilizând obiecte „mijloc” pentru a ajunge la obiectele „scop” dorite. Copilul descoperă că funcţia simbolică a cuvintelor şi manifestă interes pentru numele diferitelor obiecte. Acest limbaj nu dispare din manifestările copilului până în jurul vârstei de 7 ani când începe cel de al 4-lea stadiu numit: 4. apoi. Ceea ce îşi spune copilul va influenţa ceea ce gândeşte. A treia funcţie este constituită de cuvinte propriu-zise. În cursul acestui stadiu copilul manipulează limbajul „în minte” sub forma limbajului nearticulat. Limbajul egocentric constituie partea esenţială a limbajului preşcolarului. mai ales în situaţii de joc. La doi ani începe stadiul psihologiei naive. copilul începând o explorare activă a lumii înconjurătoare şi o la fel de activă luare în posesie a acesteia. Stadiul primitiv sau natural (0-2 ani) se regăseşte în perioada în care cele două cercuri (gândire şi limbaj) nu se întrepătrund. 2. Cuvintele se învaţă prin condiţionare. El estimează că educaţia lingvistică formală şi informală determină în mare măsură nivelul conceptual al gândirii pe care îl va atinge copilul. Pe tot parcursul vieţii individul va utiliza limbajul interior şi pe cel exterior ca instrumente de gândire conceptuală sau verbală. 3. apar „reacţiile sociale” care îmbogăţesc repertoriul de sunete deja existent şi reprezintă reacţii vocale preferenţiale la prezenţa mamei sau a altor persoane familiare. a hârtiei de dimensiuni potrivite) şi a constatat o creştere a limbajului egocentric. el nu se mai reduce la condiţionare. Stadiul creşterii interioare sau al limbajului interior. a memoriei logice şi prin utilizarea semnelor interioare în rezolvarea problemelor. începând cu luna a doua. Acest monolog a fost interpretat diferit de alţii autori ai dezvoltării. Acest stadiu se caracterizează prin debutul inteligenţei practice. Astfel îşi îmbogăţeşte rapid vocabularul şi gândirea şi limbajul încep să se întrepătrundă. prin asocierea lor repetată cu diferite obiecte. Totuşi la nivelul limbajului acesta este considerat naiv deoarece copilul foloseşte regulile gramaticale fără a cunoaşte regulile care îl guvernează. adică în căutarea şi planificarea soluţiei unei probleme. Stadiile dezvoltării limbajului 1.

fără să întoarcă cuburile. gruparea prin tatonare-grupare se face complet la întâmplare b. b. Pe parcursul experimentului examinatorul observa cu atenţie toate combinaţiile alese de copil. Exista trei faze ale acestui stadiu: a. Indiferent de alte caracteristici ale acestora. gruparea “reformată” – copilul stabileşte grupuri de obiecte pe baza regulilor din primele două faze şi apoi le reorganizează modificând dispunerea elementelor care le compun dar obiectele rămân în esenţă dezorganizate. Copilului îi sunt prezentate toate cele 22 de cuburi amestecate. A găsi soluţia corectă înseamnă că acesta (copilul) învaţă că un cuvânt reprezintă un concept format din două dimensiuni ale cubului: înălţimea şi mărimea. gruparea în funcţie de câmpul vizual – copilul dă nume unei serii de obiecte alese în funcţie de localizarea lor în timp şi spaţiu c. experimentatorul arată copilului cuburile alese greşit şi acesta reia exerciţiul până reuşeşte să identifice corect cuburile asemănătoare. cuvântul lag apare pe toate cuburile înalte şi mari. Pe una din suprafeţe (baza) sunt înscrise unul din următoarele cuvinte fără sens: lag. Experimentatorul alege un cub şi cere copilului să aleagă toate celelalte cuburi care estimează el că ar fi la fel cu acela. Grupări complexe efectuate mai mult pe baza contrastului decât asemănării (de ex. forma sau distanţa dintre obiecte. Sunt 22 de cuburi de mărimi. . mur. 2) Gândirea bazată pe mulţimi organizate. culori şi forme diferite. bik pe toate cele mari dar joase. În acest stadiu obiectele nu mai sunt grupate după impresii subiective ci după legături reale care exista între ele. căci natura fiecăruia dintre ele reflectă strategia de gândire la care el a recurs. Ansambluri asociative bazate pe orice legătură observată de copil cum ar fi culoarea. o ceaşcă şi un bănuţ). Utilizarea “cuburilor lui Vîgotski” a permis stabilirea unei ierarhii formate din trei stadii prin care trece copilul până la atingerea gândirii conceptuale şi care se situează între anii preşcolarităţii şi mijlocul adolescentei. adică are acelaşi cuvânt înscris pe el. cev. bik. Acest instrument este cunoscut drept „cuburile (blocurile) lui Vîgotski”. Acest stadiu are mai multe faze: a. o lingură şi o farfurie. Gândirea conceptuale este de fapt un mod de a-şi organiza mediul făcând apel la abstracţii şi numind o calitate comună a două sau mai multe fenomene. În aceste mulţimi legăturile între diverse componente sunt mai curând concrete sau factuale decât abstracte şi logice. ceea ce marchează deplasarea de la gândirea egocentrică spre obiectivitate.Stadiile gândirii conceptuale Vîgotski a pus la punct un instrument pentru a putea studia evoluţia gândirii. Aceste caracteristici variază în aşa fel încât nu există doua cuburi la fel. După ce copilul alege. Pe parcursul acestei perioade gruparea obiectelor se face pe criterii subiective şi pe baza unor asociaţii făcute la întâmplare plecând de le percepţiile copilului. Cele trei stadii descrise de Vîgotski sunt: 1) Gândirea bazată pe mulţimi neorganizate. Cum nu există nici un cuvânt din limbajul copilului care să redea acest concept combinat însemnă că el nu l-a putut învăţa înainte de experiment. mur pe cele înalte şi mici şi cev pe cele mici şi joase.

3) Pentru a ajunge la acest stadiu final al dezvoltării este nevoie de convergenţa a două modalităţi ale gândirii: analiza şi sinteza. Ansambluri pseudoconceptuale par a fi grupări bazate pe adevărata gândire conceptuală. copilul este incapabil să abandoneze strategia iniţială pentru a găsi o altă caracteristică ce poate grupa cuburile). Pe tot parcursul dezvoltării gândirii. Între formele conceptuale şi cele pseudoconceptuale există o continuitate şi nu o ruptură astfel ca gândirea adultului este şi ea impregnată cu astfel de modalităţi incipiente ale gândirii. daca el grupează toate cuburile roşii şi experimentatorul îi arată două cuburi alese greşit. Cu toate acestea printre adolescenţi ca şi printre adulţi gândirea conceptuală are un caracter instabil. În fiecare stadiu al dezvoltării există o activitate dominantă sau directoare. Grupări difuze care conţin subansamble în interiorul cărora criterii de selecţie a elementelor urmează criterii flexibile (de ex. limbajul este un mediator şi un instrument pentru gândire. Vîgotski a numit aceste grupări concepte potenţiale. ACTIVITATEA CA MOTOR PRINCIPAL AL DEZVOLTĂRII Prin activitate se înţelege întreprinderea unei acţiuni care are ca scop operarea asupra mediului. La vârsta de debut a acestui stadiu copilul este preocupat de găsirea similarităţilor şi va căuta o caracteristica care să-i permită gruparea obiectelor (de exemplu toate cuburile înalte sau toate cuburile verzi). un cub mare roşu urmat de un cub mare verde urmat de un cub mic verde) d. Gândirea conceptuală presupune gruparea spontană a obiectelor pornind de la caracteristici abstracte pe care acesta le percepe şi nu doar pe baza unor denumiri prestabilite pe care le-a învăţat în timpul altor activităţi de grupare. Vîgotski face o distincţie importanta între concepte şi pseudoconcepte. iar produsul acesteia poate fi modificate de structura intelectuală a individului. individul nerenunţând practic la modalităţi anterioare de gândire. Copilul ajunge la etapa finală a gândirii conceptuale atunci când stabileşte o combinaţie nouă de trăsături pur abstracte. În cursul experimentelor sale Vîgotski situează debutul abstractizării în momentul în care copilul identifică anumite asemănări complexe între obiecte.c. Totuşi atunci când este întrebat copilul dovedeşte că încă nu este capabil să raţioneze într-un mod valid asupra criteriilor de grupare (de ex. Grupări în lanţ în care legătura se face doar între un obiect şi următorul din lanţ ca în jocul de domino fără ca ansamblul să se constituie pe baza aceluiaşi criteriu (de ex. Desigur aceste cuburi prezintă şi alte caracteristici şi prin acesta abstractizarea este incompletă. o sinteză stabilă care “devine principalul instrument al gândirii”. Aceste activităţi dominante care guvernează succesiv fiecare etapă de dezvoltate sunt descrise în modelul lui Vîgotski şi Elkonin care cuprinde şase etape sau nivele de creştere: . De exemplu copilul alege două cuburi care sunt scunde şi verzi. Pe baza unei teorii care ţine cont de această definiţie a fost descrisă o ierarhie a tipurilor de activităţi. care nu au aceeaşi inscripţie. copilul alege triunghiuri şi le organizează în diferite grupuri şi le adaugă câte un trapez ale cărui vârfuri amintesc copilului de triunghi) e.

cerinţele şi orientarile educatiei timpurii se traduc azi in lume prin existenta unor numeroase programe educative pentru vârstele timpurii care se completeaza şi urmaresc in fapt evidentierea tendintelor generale prin prisma accentuarii unor aspecte alese ca prioritare. Momentele de criza apar când un tip de activitate nu mai domină interesele copilului şi acesta are tendinţa de iniţia următorul tip de activitate.1) Contact intuitiv şi emoţional între copil şi adulţi (copilăria mică 0-1 an). Trecerea de la un stadiu al dezvoltării la altul stabilitatea modului de gândire şi natura interacţiunilor copilului cu lumea sunt discontinui. Principiile generale ale elaborarii programelor 3. Copii manipulează obiectele şi prin interacţiunea cu adulţii dezvolta un anumit nivel de competenta lingvistică şi o gândire vizuală şi perceptivă. 3) Activitate de joc (3-7 ani).2.3.1. Principiile programelor de educaţie timpurie în grădiniţe 3. Principii operaţionale Toate viziunile. Adolescenţii achiziţionează abilităţile de comunicare necesare pentru a rezolva problemele cotidiene. 5) Activitatea de comunicare socială (11-15 ani). Principiile generale ale dezvoltării 3. Tânărul dezvoltă interese cognitive şi vocaţionale noi. care să se realizeze împletind intervenţiile plurisdisciplinare şi interdisciplinare necesare acestei vârste. Copilul se angajează în funcţii simbolice lăsându-şi imaginaţia sa intervină în joc şi în alte activităţi şi dobândeşte o anumită înţelegere a coordonării sociale şi a grupului. Copii dezvoltă abordări teoretice pentru stăpânirea mediului ceea ce îi obligă să ia în consideraţie obiectivele realităţii şi precursorii psihologici ai gândirii abstracte (operaţii şi scheme mentale). 6) Activitatea de învăţare vocaţională (15-17 ani). Tipurile fundamentale de dezvoltare psihologică produse de acest contact constau în nevoia de interacţiune cu alţii şi o atitudine emoţională faţă de ei pe de o parte şi pe de altă parte dezvoltarea actelor de prehensiune şi a celor perceptive. 4) Activitatea de învăţare (7-11 ani). înţelege elementele unei munci de cercetare şi elaborează proiecte de viaţă. . dar şi pentru a înţelege punctul de vedere al altora şi a se supune regulilor sociale. 2) Activitate de manipulare a obiectelor (1-3 ani). Astfel dezvoltarea este compusă din perioade de stabilitate şi de crize tranzitorii. Programele educative de educaţie timpurie sunt politici educaţionale de amploare internaţională şi naţională care se referă la orientări în sistemele de educaţie şi învăţământ şi nu numai.

trebuie sa aibe conditii sa-şi dezvolte plenar potentialul.Copiiii care traiesc in situatii dificile sunt lipsiti de ocaziile necesare dezvoltarii şi invatarii şi de aceea necesita consideratii speciale. Principiile operationale de ordin general( determinate de derularea oricarui program de tip educational). referitor la "Educaţia pentru toti". J. Principiile care guverneaza dezvoltarea şi invatarea la vârstele mici( determinate de studiile stiintifice şi de cercetarile in domeniul varstelor mici). sintetizand orientarile actuale ale programelor de educatie timpurie la nivel mondial.Toti copiii fara deosebire de gen. . 1994 cu privire la realizarea scolii de tip incluziv. la accesul. limba. trei serii de principii general valabile: a. a. au responsabilitatea primara a cresterii şi dezvoltarii copiilor lor. parintii in special. 2006. c.Diferitele alternative găsite de sistemele educative actuale devin eficiente şi operante in momentul in care raspund unor principii general valabile şi acceptate de educaţia timpurie la nivel international. Directiile mentionate şi recomandate educatiei de toate aceste declaratii internationale se refera in principal la drepturile şi responsabilităţile în plan individual şi social elaborate în raport cu fiacer individ şi în principal legate de copil şi copilărie. Principiile sociale acceptate( determinate de politicile educationale de la nivel international).copiii necesita prin imaturitatea lor fizica şi mentala ingrijire şi atentie din partea intregii societati. etc. Perspectiva de abordare a copilului . Evans directoarea Grupului consultativ pentru ingrijiea şi dezvoltarea timpurie a copilului. religie sau alte criterii care ii deosebesc. Conentia ONU privind persoanel cu dizabilitati. Implicarea familiei şi comunitatii in decizia şi actiunea educativa Familiile. b. Principiile sociale care determina şi structureaza sfera de interventie educativa timpurie asupra copilului sunt reliefate din cunoasterea şi respectarea unor documente internationale ca: Conventia cu privire la drepturile copilului. Respectarea copilului indiferent de problemele de invatare şi dezvoltare pe care le are . Declaratia Conferintei de la Salamanca. Asigurarea unei educatii pentru toti copiii. Declaratia Conferintei mondiale de la Jomtien. Ele pot fi sintetizate în următoarele direcţii prioritare: Valorizarea şi sprijinirea copilului mic prin stimulare şi preveniera situaţiilor de risc. nediscriminativ . 1990. rasa. participarea şi calitatea unei educatii pentru toti. pune la baza acestora.

Studiile şi cercetarile din domeniul stiintelor educatiei au determinat in ultimii ani o serie de principii drept factori cheie pentru asigurarea unei dezvoltari plenare a copilului. şi atunci stimularea este intrerupta in timpul anilor dinainte de scoala. şi stimulare. Aceste principii sunt punctul de orientare în organizarea şi structurarea programelor de educaţie timpurie. trebuie sa stabileasca o politica a mediului educational care sa asigure plenarea realizare a responsabilitatii sociale pentru cresterea şi educarea tinerei generatii. sanatate. b. asigurarea drepturilor şi îndeplinra responsabilităţilor sociale. Principiile referitoare la dezvoltarea şi invatarea copilor. de la cele restranse până la cele largi reprezentate de guverne. poate avea un impact negativ in dezvoltarea pe parcursul intregii vieti. Participare la educaţie şi viaţa socială prin dezvoltarea competenţelor. - . .1998). Accesul pune problema preocuparilor educative pentru toate categoriile de copii fara nici o discriminare. Vom trata astfel următoarele elemente care formează tabloul necesar enumerării principiilor. Respectarea lor oferă indicatorii de calitate şi premisele de succes în abordarea copilului mic. (Grantham-Mc Gregor et al. al sănătăţii.Enumerarea principiilor genrale ale dezvoltării şi învăţării Toate studiile încep prin a identifica nevoile copilului mic şi a descrie vărsta luată în calcul pentru perioada considerată ca timpurie în viaţa individului. castigurile realizate prin atentia timpurie se pot pierde. sau normelor ce trebuie respectare în copilăria mică: Delimitarea perioadei de vârstă. Identificarea nevoilor de bază Abordarea pluridisciplinară din punctele de vedere: nutriţional. daca se asigura copiilor nutritie şi programe de stimulare in primii trei ani. participarea cere schimbarea relatiei educative centrale catre independenta şi responsabilizarea copilului de la vârstele mici. al educaţiei şi din cel social: . Calitatea certifica nevoia alegerii unor metode care sa satisfaca progresul uman şi tehnic al epocii noastre. in particular) intr-un punct semnificativ din continuumul de la nastere până la intrarea in scoala primara.Politicile educative de responsabilizare socială la nivel local şi central. Orice cercetare indica daca exista goluri semnificative in asigurarea cerintelor copilului(in termeni de nutritie. Comunitatile. Trebuie reamintită aici orientarea actuală a politicilor educative la vârstele mici ca parte a educaţiei pentru toţi.Calitatea intervenţiilor educaţionale. Acest nou mod de înţelegerea a orienatării sistemelor şi a practicilor educative impune o viriune nouă care reliefează cele trei concepte fundamentale: Acces neângrădit la educaţie de la cele mai mici vârste. De exemplu.

Coordonarea copilului. p. Dezvoltarea este multi-determinata. socializarea şi pregatirea pentru scolarizare capata o importanta mai mare. Pre-scolar(aproximativ vârstele patru şi cinci ani. Copilaş la primii pasi şi post-copilaş la primii pasi( de la 18 la 36 de ani). Dezvoltarea este holistica. mostenirea genetica. Intr-o acceptie minimalista. controlul actiunilor fizice. R. şi variaza ca o funcţie a statutului nutritional şi biomedical al copilului. consta in dimensiuni inter-dependente. trebuie sa fie concepute in jurul nevoilor de dezvoltare şi al abilitatilor copilului. . 2. Invatarea senzoriala. Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere. Pruncia(până la 18 luni).G. Sprijinul pentru aceasta pozitie vine din literatura de spăecialitte internationala despre cum se dezvolta şi cum invata copiii. Nevoile de dezvoltare ale unui copil pot varia in primii ani de viata in legatura cu procesul lui de maturizare/crestere. Depinzand de gradul de sincronicitate intre casa şi scoala. şi contextul social şi cultural. La nivel internaţional. şi prin educatie şi sprijin parental. pot fi distinse urmatoarele perioade: • • Prenatala şi nasterea. e mai probabil ca programele de copilarie timpurie sa fie asociate cu educaţia şi programele scolare. Meyers. In timpul acestei perioade nutritia continua sa fie de o importanta critica. 3. Ilfeld. aceasta tranzitie poate fi relativ usoara sau extrem de dificila. Ce urmeaza este o enumerare a unor principii de baza de dezvoltare care pot fi folosite pentru a ghida crearea de activitati potrivite şi experiente pentru copiii mici ( Evans. Hranitul la san este obligatoriu. în favoarea acestor beneficiari. E. şi atasamentul fata de ingrijitor semnificativ par a fi sarcinile centrale. In anii dinainte de scoala. 1. De la 4 ani incolo. • • Scoala primara pregătitoare sau timpurie este o perioada de tranzitie intre scoala şi lumea in general(in mare intre 6 şi 8 ani). atentia este concentrata pe mama prin programele maternale şi de sanatate a copilului. 2000. In timpul acestei perioade. abilitatea de a gandi. limbajul.5-15).L. şi cercul de prieteni şi ingrijitori se largeste. la orice varsta. dar sanatatea şi nutritia raman componente-cheie de care au nevoie copiii mici. instituţiile care elaborează documentele programatice cu privire la educaţia timpurie enumeră şi explicitează o serie de principii de la care trebuie schimbat pas cu pas modul în care sunt percepuţi copiii mici şi orghanizate intervenţii programatice în planul politicilor educaţionale. J. Un accent special trebuie pus pe sanatate şi nutritie in timpul acestei perioade . şi abilitatile sociale avanseaza rapid. in special auditorie şi vizuala. Se porneşte de la a se argumenta faptul că experientele pentru copii.Una din ideile cunoscute azi este aceea că nevoile copiilor difera pe parcursul copilariei timpurii. şi uneori sase). nu trebuie sa se rateze nici o ocazie pentru copii de a fi cu mamele lor.

De aceea interventiile trebuie sa includa atentia la dezvoltarea fizica(prin sanatate si nutritie). ca ii este asigurat într-un un mediu sanatos. dezvoltare socialemotionala(asigurand afectiune si sanse pentru participarea sociala). Progresul intr-o zona afecteaza progresul in altele. consta in dimensiuni inter-dependente Specialiştii care se ocupă de copilariea timpurie foloseste termenul ‘’holistic’’ pentru a descrie dezvoltarea copilului. De exemplu. sociale si emotionale. si ingrijirea mai putina decat necesara au un impact negativ asupra cunoasterii si dezvoltarii motorii. social. Aceasta le inhiba invatarea si dezvoltarea. Meyers. educatie. R. emotional.4. La fel. In adaugire. care afecteaza stima de sine a copilului. sanatatea subreda. cei cu sanatate sau nutritie proasta au motivatie redusa de a explora. Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura. Iată de ce educaţia timpurie se referă şi la a asigura fetelor adolescente şi femeilor insarcinate ingrijirea fizică.G. E. Toate acestea au un impact asupra abilitatii acelui copil de a invata..L. Toate se intretes in viata copilului si se dezvolta simultan. In mod similar. Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare 6. corpul fizic. si dezvoltarea spirituala(definita in cultura copilului).2000) ● Dezvoltarea este holistica. Un exemplu de cum functioneaza interactiunea este urmatorul. atentia timpurie fata de nevoile copilului este de aceea critica. care la randul ei duce la probleme de invatare. J. Ilfeld. . sa se dezvolte. odata ce copilul vine pe lume este important sa se asigure acel sprijin nutritional adecvat (in forma alaptarii la san). apar dezvoltari importante care afecteaza creierul. Primii opt ani din viata unui copil formeaza fundatia pentru toata dezvoltarea viitoare. Aceasta presupune că dezvoltarea copilului nu poate fi impartita in variabile ca: sanatate. care afecteaza mai tarziu invatarea. nutritională şi psihologică adecvate. nutritia adecvata. sigur şi curat. se impune ca fiecare copil mic să fie iubit şi hranit adecvat. şi sa fie sanatos. şi chimia copilului. sa creasca. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi obiectele din mediul lui Să le analizăm pe fiecare trecînd prin argumentele aduse de autorii citaţi (Evans. In timp ce copiii sunt motivati in mod natural sa exploreze si sa incerce sa controleze mediul. ca şi protectia socială necesară. cand ceva merge prost in oricare zona/arie influenteaza toate celelalte arii. nutritie. dezvoltarea mentala(prin educatie si stimulare). şi nu neaparat progresiva 5. ● Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere In timpul perioadei prenatale.

mai intensa trebuie sa fie interventia pentru a avea un impact pozitiv.1998. Wachs 1998) . Este de asemenea important sa se asigure permanent o atentie continua asupra dezvoltării copilului. De aceea. atentia fata de copiii mici încă de la nastere poate ajuta in a preveni dificultatile viitoare. cu cat este mai timpurie atentia fata de progresul de dezvoltare al copilului. şi asa cum s a notat. perceprtuale şi motorii. unii copii raman din ce in ce mai in urma fata de colegii lor. stimulare mentala. hranire activa. şi calitatea dezvoltarii variaza de la copil la copil ca un rezultat a ce aduce copilul in lume(natura copilului) şi experientele pe care copilul le are in lume(hranire). In vreme ce este un model general sau o secventa de dezvoltare care este valabila pentru majoritatea copiilor. interventiile promovand dezvoltarea sociala. se asteapta ca acestia sa-şi asume responsabilitati la varste diferite. şi de a lungul timpului dezvoltarea copilului urmeaza o traiectorie descendenta. legate de cultura. şi cu cat este mai in varsta copilul. şi modelele de comunicare dintre adulti şi copii variaza in mod extins). In timp ce interventiile de mai tarziu pot creste/ajuta dezvoltarea copilului. ca şi invatarea cognitiva. Este important sa foloseasca metode care se potrivesc cu modelul de dezvoltare al copilului. mostenirea genetica. De aceea. caracterul. şi nu neaparat progresiva Dupa cum s a observat. dezvoltarea este intarziata sau slabita. cu atat este mai probabil ca problemele sa poata fi prevenite. dar şi in zonele afective.(GranthamMcGregor et al. şi interactiune) pentru copiii mici este cea mai buna masura preventiva pentru dizabilitati şi intarzierile in dezvoltare. şi contextul social şi cultural. S-a demonstrat ca beneficiile interventiei sunt mai mari daca asiguri sprijinul corect timpuriu. (De exemplu. şi variaza ca o functie a statutului nutritional şi biomedical al copilului. Drept rezultat. nu numai in zona cognitiva. Dezvoltarea este multi-determinata. trebuie sa acorde atentie sanatatii copilului şi statutului nutritional( din punct de vedere istoric şi curent) şi trebuie sa asigure forme variate de stimulare. scopurile copiilor difera de la cultura la cultura. primii ani sunt in termeni de dezvoltare pe termen lung a copilului. Daca nutritia şi sanatatea timpurie sunt puse in pericol.Psihologii specializati in dezvoltarea copilului mic au demonstrat ca in primii ani un copil isi dezvolta toate structurile de baza psihologice şi neuronale/ale creierului de care dezvoltarea şi invatarea viitoare sunt dependente. traiectoria optima nu este probabil de obtinut odata ce un ciclu descendent a inceput. mancare hranitoare. Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura. emotionala şi sprituala. Cultura influenteaza dezvoltarea in feluri diferite. Ingrijirea buna(sanatate. chiar cand luam in considerare ca exista secvente recunoscute şi activitati care faciliteaza invatarea şi dezvoltarea.

De aceea.De aceea. şi sa asigure copiilor sanse de a lucra cu obiecte concrete.cu atat este mai bine. Rolul adultilor(acasa şi in alte medii) in sprijinirea dezvoltarii copiilor este sa raspunda emotional şi sa fie implicati fata de copii. cu cat se da o atentie mai timpurie copilului. De aceea. comunitate. fie acasa sau in alta parte. şi sanse de a ajuta copiii sa invete prin joaca. fie acasa in sarcinile zilnice fie in medii mai organizate din afara casei. sa experimenteze şi sa descopere. şi imitarea modelelor pozitive. sa vorbeasca. şi asigurarea de spatiu. cultura-şi nevoile lor sunt in majoritate efectiv satisfacute in legatura cu acel context Starea de bine a copilului este legata indeaproape de starea de bine a familiei.g atitudinea pozitiva fata de invatare şi abilitatile de gandire) decat pe ce sa inveti. materiale. Abilitatile care sunt baza pentru construirea cunostintelor se imbunatatesc cu practica. puterea programelor de dinainte de scoala este limitata. Sansele pentru implicarea activa trebuie sa abunde. sprijinul catre familie şi comunitate ii poate ajuta pe copii. sprijinul catre copii poate ajuta familia şi comunitatea. Parintii şi alti ingrijitori pot fi incurajati sa hraneasca. in special de starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i. hranirea şi stimularea) este asigurata in primii trei ani. invatarea şi dezvoltarea pot fi sprijinite prin crearea unui mediu sanatos. Accentul trebuie sa fie pe cum sa inveti(e. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi obiectele in mediul lui. Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare Invatarea implica construirea cunostintelor copilului. sa exploreze lucrurile şi ideile. Programele ECCD nu trebuie sa puna accent pe memorarea mecanica şi invatarea celor trei R (Citire. Copiii au nevoie de asemenea de sanse de a interactiona cu colegii şi adultii intr-un mediu sigur care ofera copilului siguranta şi acceptare. sa faca alegeri. boala şi neglijare. . stimuleze. Este important pentru copii sa aiba sa aiba sanse de a-şi construi propriile cunostinte prin explorare. Dar fara o baza solida in timpul primilor ani. Trebuie de asemenea sa se recunoasca ca. De accea. pot exista limite asupra ceea ce poate fi realizat in termenii depasirii deficitelor deja existente rezultand din nutritia proasta. sCriere şi aRitmetica). Daca ingrijirea potrivita(in special in legatura cu nutritia. interactiune cu materialele. nu o impunere a informatiilor asupra copilului de catre adult. interventiile trebuie sa includa sanse pentru copii de a invata facand. statutului de dezvoltare şi nutritional. daca se vor asigura interventii dupa varsta de trei ani. atunci pot exista rezultate pe termen lung foarte pozitive din programele care centreaza pe anii dinainte de scoala. Copiii traiesc intr-un context-familie. şi sa se joace cu copiii lor. sa fie angajati in rezolvarea de probleme şi sa dezvolte limbajul şi abilitatile de comunicare.

din momentul conceptiei. sa faca alegeri. Desi exista secvente de invatare. stadii de invatare recunoscute. Dezvoltarea şi învăţarea depind de interacţiunile copilului. desi impactul va fi mai indirect decat dezvoltarea serviciilor specifice pentru copil. respectiv dezvoltarea fizica. De aceea.Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de dezvoltare. sa exploreze lucrurile şi ideile. - - . ameliorand starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i. Dezvoltarea copilului este in dependenta cu mediul. cu ceilalti oameni (semeni şi adulti) şi cu sine insusiInvatarea efectiva este dependenta şi este un rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi cu obiectele din mediul apropiat. copii invata acceptarea şi securitatea in relatiile cu ceilalti. spirituala. Toţi copiii au potenţialităţi de dezvoltare. Se cere identificarea şi promovarea unor forme variate de invatare legate de cultura. Problemele intampinate in una din dimensiuni vor avea ecou şi in celelalte. ca şi promovarea unor activitati care sa ofere posibilitatea copiilor sa foloseasca obiectele concrete. perceptuale şi motorii. Dezvoltarea este variată de la un copil la altul. sa experimenteze şi sa descopere singuri sau condusi indirect. Progresul uneia influenteaza pe celelalte. Dimensiunile dezvoltarii se refera la ariile. exista o mare varietate individuala şi sociala determinata de rata dezvoltarii şi de ritmul şi stilul invatarii. imbunatatirea sanatatii şi sanitatiei in comunitate. relatiile cu obiectele inconjuratoare. sociala şi a mijloacelor de expresie prin limbaj. şi imbunatatirea mediului politic şi social va afecta cresterea şi dezvoltarea copilului. cresterea venitului familiei. provocarea unei dezvoltari a zonelor proxime. Educaţia timpurie cere ocazii şi forme diferite de învăţare. care sa fie recunoscute ca secvente şi activitati care faciliteaza invatarea. Dezvoltarea copilului survine in strânsă dependenţă cu relatiile acestuia. Ele se influenteaza unele pe celelalte şi se dezvolta simultan. domeniile cele mai importante ale personalitatii. Procesul invatarii este fundamental in dezvoltare.De vreme ce mediul are un impact asupra dezvoltarii copilului. invatare şi comunicare. De aici se concluzioneaza ca adultii tebuie sa identifice şi sa foloseasca in educatie metode care sa se adreseze nu numai ariei cognitive ci şi celei afective. emotionala. De aici se recunoaste rolul adultului care sa sprijine invatarea prin raspunsuri afective şi prin implicare şi empatie. pe care numai stimularea şi orientarea pozitiva le vor transforma in capacitati. este de asemenea posibil sa dezvolti interventii care fac schimbari in mediul copilului. In acelasi timp se recunoaste nevoia copiilor de a interactiona cu egalii lor de la care pot invata şi cu care pot sa se sprijine reciproc in invatare. Pornind de la principiile menţionate mai sus şi adâugând perspectiva unei pedagogii constructive necesare pentru a orienta educaţia preşcolară ca pedagogie timpurie am sintetizat ca principii ale dezvoltării şi învăţării următoarele: Momentul începerii educaţiei timpurii este chiar concepţia copilului. oferind in general copilului. cognitiva. Numai astfel inteles actul invatarii.

de sanatate. Mediul în care creşte. Cultura. tine seama de urmatoarele reguli. interventiile pot sa propuna ca obiectiv tocmai imbunatatirea mediului in care copiii se dezvolta.- Copilul este participant active al propriei dezvoltări. Familiile copiilor trebuie sa fie parteneri in intreaga dezvoltare a acestuia. continui. Principiile operationale pentru eleborare programelor de educaţie timpurie. Efectele pe termen lung ale dezvoltarii sunt cele mai mari cand interventiile nutritionale. ca şi alte programe de dezvoltare. orice program de educatie timpurie. multifactoriala. Pentru copil este la fel de important sa exploreze mediul invatarii ca şi interactiunea cu materialele şi cu ceilalti precum şi imitarea modelelor de rol. şi holistice(comprehensive) au cea mai mare probabilitate de a afecta dezvoltarea intr-un mod pozitiv. pe sanatate şi conditiile de sanatate in comunitate se realizeaza premizele unor politici educative preventive a situatiilor de risc in copilarie. familia pun amprenta pe personalitatea fiecarui copil. norme şi valori de tip operational: Se va porni de la ceea ce exista. Recunoasterea copilului ca participant activ al propriei formari se leaga de dezvoltarea constructiei cunoasterii lumii şi cunoasterii de sine. Orice program trebuie sa fie flexibil. intense. se va cunoaste clar realitatea educationala a varstelor mici şi pe aceasta se va construi. Cercetarile stiintifice au stabilit importanta unei dezvoltari sanatoase in timpul primilor ani de viata şi demonstreaza ca programele de concentrare a atentiei pe dezvoltarea timpurie ofera ocazii clare pentru evitarea problemelor şi situatiilor de risc din copilarie fiind benefice atat pentru individ cat şi pentru societate. programele cele mai potrivite. frecvente. şi de dezvoltare sunt combinate. Fiecare copil apartine unui context socio-cultural de care educaţia trebuie sa tina seama.Avand in vedere importanta mediului in promovara invatari eficiente la copii. Sprijinirea familiei pentru a creste şi educa copilul este in fapt sprijin acordat copilului prin crerea conditiilor favorabile de dezvoltare. Familia este mediul necesar al dezvoltării copilului la vârstele mici. - - In sinteză. comunitatea. se dezvoltă şi este educat copilul mic îşi pune amprenta pe personalitatea lui. . Baza teoretica trebuie sa fie solid argumentata şi sa faca parte dintr-o strategie comprehensiva. Tinand seama de cele mentionate relativ la principiile sociale şi cele legate de invatarea şi dezvoltarea copilului. Comunitatea se implica activ in dezvoltarea programelor timpurii de educatie. Focalizand sprijinul educativ pe familie. c. Educaţia timpurie este premisa eliminării riscurilor copilăriei mici.

Revalorizarea jocului Parteneriatul educativ.- Programele de educaţie timpurie trebuie să se ancoreze în intelegerea mediului larg social ca o coordonată importantă. Programele de educaţie timpurie trebuie sa reflecte diversitatea. d. sa le formuleze şi sa antreneze solutii diferite. Putem determina o serie de principii legate de domeniile urmatoare: . b. c. Pornim de la ideea ca in epoca noastra intrebarile la care va trebui sa raspunda generatiile viitoare sunt atat de complexe incat este mai important sa-I invatam pe copii sa-şi puna intrebari. Reconsiderarea copilului ca fiinta unica. alternativelor de raspuns. Reamenajarea spatiului educational prin arii de stimulare. Programele de educaţie timpurie trebuie se promoveze echitatea de acces. creativitatii. Programele de educaţie timpurie trebuie sa fie rentabil relativ la costurile efective. Programele de educaţie timpurie trebuie să obtina beneficii sustinute. Este un program care urmareste stimularea dezvoltarii copiilor prin cunoasterea lor şi evaluarea permanenta a progreselor. Epoca viitorului este epoca intrebarilor. Prima cerinta fata de program este de a I se asigura eficienta şi deci succesul. Dezvoltarea supletii solutiilor. prin organizarea flexibila a spatiului educational şi prin folosirea unor strategii participative şi experientiale de invatare şi joc. Principiile metodologice propuse în grădinită în perspectiva educatiei timpurii Programul educativ pe care il propunem pentru vârstele timpurii se axeaza pe pe patru axe principale: a. Abordarea educatiei timpurii cere programe axate pe parametrii şi tendintele de dezvoltare ale copiilor. depind de atitudinea şi actiunea experientiala din primele varste ale copilului. Orice program de educaţie timpurie trebuie se asigure cresterea calitatii educatiei. Principiile metodologice care stau la baza programului propus vor exemplifica aceasta orientare curriculara. decat sa gaseasca raspunsuri gata fabricate. Ele trebuie sa se foloseasca de o varietate de strategii.

A. sa deschida o perspectiva globala. Implementarea schimbarilor in acord cu cerintele. Fiecare se constituie ca o cerinta de reflectie şi actiune educativa in vederea asigurarii eficientei şi flexibilitatii actului educational la vârstele timpurii. Curriculumul formativ şi flexibil al educatiei prescolare. 7. 2. ca activitate fundamentala de dezvoltare a personalitatii copilului. Asigurarea eficientei programului educativ trebuie sa se respecte urmatoarele principii: Planificarea in concordanta cu vârstele de dezvoltare a copiilor. sa ofere o varietate de solutii. 8. 5. Parteneriatul educational ca nevoie de baza a educatiei timpurii. materiale. oferind conditiile parteneriatului educational. metode. Vom enumera in continuare cele mai importante principii care stau la baza programului de educatie timpurie individualizata pe care il propunem. Rolurile nuantate şi noi ale educatoarei. Antrenarea strategiilor de invatare individualizata prin experienta şi relationare. nevoile diferite. B. sa se axeze pe cunoaşterea copilului ca partener. teoretice şi umane) şi a perspectivelor de dezvoltare. Modul de abordare a copilului. activitati şi idei care sa corespunda cu diversitatea problemelor şi indivizilor implicati in program. Din punct de vedere al bazei explicative teoretice şi metodologice programul de educatie timpurie pe care il propunem se refera la urmatoarele dimensiuni: 1. Principiile operationale propuse. Amenajarea şi folosirea spatiului educational prin mesaje directe şi indirecte. 4. Se porneşte de la ideea ca nu numai copilul trebuie sa se adapteze cerintelor . Organizarea şi alegerea jocului ca activitate fundamentala de invatare şi adaptare pentru copil. sa incurajeze cooperarea şi implicarea participantilor la program. curriculara asupra educatie. Aceste principii se incadreaza in una sau mai multe din domeniile anuntate mai sus. Materiale şi mijloacele variate şi flexibile de sprijinire a jocului şi invatarii. interesele individuale ale celor implicati in program (agentii educationali şi copiii). 6. a resurselor existente (materiale. Să fie bazat pe activitatea de joc. Ele afirma nevoia luarii in considerare a conditiilor psiho-pedagogice necesare dezvoltarii copilului şi a devenirii sale socio-culturale prin sprijin şi relatii pozitive democratice. 3.

intarire pozitiva a actiunilor lui. cu nevoile lui specifice şi particulare. Amenajarea mediului educational prin arii sau domenii de activitate şi joc constituie o forma optima de realizare a alegerilor timpurii şi a ocaziilor de experimentare. Conducerea actului didactic la varsta prescolara este o conducere indirecta (care ofera conditii şi ocazii de joc intre care copilul alege). Observatia ajuta educatoarea sa sesizeze dinamica cerintelor educative ale fiecarui copil şi sa ofere posibilitatea dezvoltarii competentelor şi capacitatilor. siguranta afectiva. ea incepe din primele momente ale vietii şi dureaza cat aceasta In centrul actului educativ trebuie sa stea copilul cu cerintele sale individuale. cerintele copilului sunt nu numai cele de baza (de ingrijire. se deschide motivatia intrinseca pentru activitate şi asumarea deciziilor şi responsabilitatilor. asiguram succesul actiunilor lui şi invatarea eficienta şi de durata. hrana. In educaţia timpurie (0-6/7 ani) forma specifica de activitate a copilului este jocul. Educaţia timpurie nu se adreseaza "copiilor" ci fiecarui copil in parte. Oferind copiilor ocazii de joc şi dandu-le posibilitatea de a alege liber jocurile şi jucariile. Nevoile copilului sunt cerinţe importante pentru educatie. Invatarea copilului se realizeaza prin joc şi este experientiala ( se realizeaza prin experiente proprii) şi sociala (e dependenta de relatiile sociale ale copilului cu adultii şi cu egalii). Educaţia este continua. Jocul care asigura dezvoltarea este jocul liber ales. ele sunt diferite de la copil la copil şi de la o perioada la alta. Stimularea independentei de alegere şi actiune trebuie impletita cu activitatea de grup şi cu sprijinirea relatiilor interpersonale. oferind premisele dezvoltarii independentei de actiune. cat şi afective (de dragoste.educationale ale unui program anume propus. ci şi acesta. - . etc. cunoastere). cunoastere şi de hrana) ci şi cele afective ( de dragoste. in concordanta cu nevoile şi cerintele educative ale copilului. Nevoile. Identificand continuu cerintele copilului şi evaluand progresele prin observatie. securitate afectiva şi intarire pozitiva a actiunilor) dar şi de actiune (prin joc liber ales). de aceea invatarea depinde la aceasta varsta de joc. responsabilizarii timpurii şi increderii in propriile forte. ca mijloc de apropiere a realitatii inconjuratoare şi de adaptare. in mod dinamic şi flexibil trebuie sa se adapteze particularitatilor şi nevoilor copiilor. Prin specificul varstelor mici şi prin posibilitatea extrem de mare de influentare a dezvoltarii personalitatii gradinita devine responsabila nu numai de pregatirea pentru scoala ci de dezvoltarea armonioasa şi sprijinita adecvat a personalitatii: Fiecare copil este unic.)şi de joc. Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care I le ofera jocul. Nevoile/cerintele copilului sunt atat cele de baza pentru supravietuirea sa (ingrijire fizica. Cerintele copilului fata de educatie pot fi satisfacute daca activitatea educativa incepe cu cunoasterea lor.

şi foloseste observatiile educatoarei. pregatirea pentru scoala este o componenta care tine seama de particularitatile individuale şi de ritmurile proprii fiecarui copil. Cele doua tipuri de actiuni generatoare a dezvoltarii: relatiile cu obiectele şi relatiile cu semenii au posibilitatea de a se construi şi monitoriza in activitatea pe arii de dezvoltare. Invatarea se realizeaza cel mai bine prin propria experienta antrenata in jocul liber ales. cele socio-afective. In programul de educatie timpurie individualizat este necesar a se pastra un echilibru permanent intre activitatile intelectuale. Copii sunt influentati de toti adultii cu care vin in contact. Obiectivul central al activitatii in gradinita trebuie sa fie dezvoltarea şi stimularea dezvoltarii copiilor prin modalitati care sa asigure bazele unei personalitati independente şi creatoare. pe cultivarea independentei şi spiritului de responsabilitate. pe procesul devenirii personale. Rolul educatoarei este de a observa. Tinand cont de importanta invatarii prin joc la aceste varste. controlul indirect al educatoarei se poate realiza prin negocierea initiala a regulilor impreuna cu copii şi chiar expunerea acestora ca un regulament interior. Evaluarea procesului instructiv-educativ in programul individualizat este nuantata prin numeroase instrumente. o noua maniera de organizare a spatiului educational in care se petrece jocul şi deci invatarea. Continuturile activitatilor din gradinita sunt importante dar ele nu trebuie sa puna in umbra nevoia de centrare pe individualizarea educatiei. pe construirea capacitatilor exploratorii şi de relatie. Ele nu se confunda cu activitatile liber alese. procesul este mai important decat produsul obtinut. creativa a copilului. a cunoaste. ca proces de dezvoltare. la invatarea prin joc şi importanta jocului in dezvoltare. etc. organizate in momentele de "pauza" a procesului educativ. Ideile referitoare la jocul copilului intre 0 şi 6/7 ani. de aceea este necesara grija fata de personalul administrativ in gradinita şi fata de colaborarea dintre agentii - - - - . a organiza şi a conduce indirect procesul educativ. nu un scop in sine. ca un specific la acest nivel. hotarat in parteneriat.) nu sunt noi. La organizarea spatiului prin arii de stimulare. Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ. miscarea libera a copiilor in sala este obligatorie. cele de dezvoltare psihomotorie şi a limbajului.- - Gradinita este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitatii copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare şi relationare prin joc şi astfel de dezvoltare a personalitatii ca parte componenta a educatiei timpurii. Obiectivele activitatilor in gradinita trebuie sa vizeze achizitionarea unor cunostinte dar şi formarea unor abilitati şi capacitati instrumentare fundamentale dezvoltarii personalitatii. Activitatile individuale se combina cu cele pe grupuri mici şi cu activitatile cu grupa inteaga pentru a se realiza gama necesara de relatii pregatitoare activitatilor scolare şi sociale. la dreptul copilului la joc precum şi teza conform careia dezvoltarea intelectuala este in interdependenta cu cea afectiv-motivationala şi cu cea psiho-motorie. Toate sunt la fel de importante şi constituie premiza dezvoltarii nucleului de individualitate şi expresie personala. Nou este accentul pe individualitatea copilului.

Copilul vine in gradinita cu o experienta importanta. Unicitatea dezvoltarii .copil.3. Parintii doresc adesea sa participe in gradinita la educaţia şi dezvltarea programului copiilor lor.familie.- educationali implicati (relatiile dintre educatoare. dintre parinti. Parteneriatul intre gradinita şi familie constituie o cerinta importanta a progamului de educatie timpurie in gradinita. dar cel mai important rezultat este cresterea. dintre directoare şi educatoare. dezvoltarea şi educarea copiilor. dintre parinti şi educatoare. fiecare are de castigat.). Din colaborarea educatoare. Domeniile dezvoltarii 4. Studiile demonstreaza ca exista posibilitatea influentarii educative chiar din perioada intrauterina (experimentele efectuat cu auditia muzicii). rolul educatoarelor este sa identifice şi sa construiasca punti de parteneriat cu acestia. abordari si concepţii actuale 4.comunitate.2. ci o personalitate in devenire care se poate constitui ca partener a propriei sale formari.1. Pe de alta parte influentele educative din gradinita trebuie sa fie in consens cu toate celelalte influente educative permanente sau temporale care actioneaza asupra copilului. Depinde de educatoare sa ofere ocazii de dezvoltare şi sa construiasca impreuna cu familia conditiile experimentarii actionale şi motivate şi socializarii copilului Dezvoltarea copilului între unicitate şi diversitate 4. etc. Copilul nu este o materie de modelat. Modele ale dezvoltarii.

3.1. Metode si instrumente pentru cunoasterea individualitatii copilului 5. Utilizarea observatiei ca metoda de cunoastere a copilului 5.4. .4. Rolul mediului in dezvoltare Cunoaşterea particularităţilor fiecărui copil 5. Individualizarea programului didactic din grădiniţă.2.

Camera este nevoie sa fie aerisita. pe masura ce creste şi incepe sa le observe în jurul lui. Daca aceste obiecte vor fi placute şi utile experientelor senzoriale şi motorii. Copiii au nevoie de un loc anume în care sa se joace şi în care jucariile lor (mai multe sau mai putine) sa fie depozitate. De exemplu. Aproape toti copiii mici prefera jucariile moi atunci cand merg sa se culce şi este o mare descoperire pentru parinti ca în acest fel ei dorm singuri. zugraveala în culori placute şi deschise. De exemplu. Vor învaţă astfel primele reguli de ordine şi de folosire a spatiului şi obiectelor.5. curata. Mediul material. Problemele unor parinti incep atunci cand copii se joacă cu cratitele sau cu lingurile şi fac zgomot. iar invatarea eficienta este în dependenta de mediul invatarii. vitrinele trebuie ferecate de micile manute care experimenteaza şi bibelouri şi vaze trebuie puse în locuri la care copiii sa nu aibe acces..Mai bine spus. obiectele din jur sa fie sigure şi placute pentru el.dezvoltarea sa va avea un sens pozitiv şi va fi mai rapida. spatiul este special amenajat pentru copii şi pentru a purta mesaje educative câtre aceştia. Copii învaţă prin joc. . chiar la varste foarte fragede. universul se largeste şi copilul are posibilitatea sa vada şi sa experimenteze obiecte noi din jurul sau. Importanţa amenajării spaţiului educativ din grădiniţă şi din sala de grupă O problema importanta intr-un program educativ la varstele timpurii este acordarea unei atentii deosebite amenajarii spatiului. Largirea mediului lor de viata corespunde şi cu nevoia experientelor diferite şi extinderea cunoasterii mediului fizic. dupa varsta de un an a copilului. desi ar putea sa se joace linistit cu un urs de plus. ii cumpara sugarului multe jucarii frumoase şi el prefera numai o zornaitoare ponosita pe care o suge tot timpul. casa intreaga "simte" cand se naste şi creste în ea un copil. în parc sau intr-o gradina. copiii simt nevoia de aceasta delimitare a spatiului. În grădiniţa. Cele mai multe din aceste mesaje sunt esentiale pentru formarea acestuia şi constituie elemente de baza în experienta sa de viata. Mamele stiu ca fiecare copil are nevoie de aer dar stiu mai putin ce jucarii sa cumpere copiilor. El trimite permanent mesaje copilului. Chiar cand nu le putem asigura o camera separata. Spatiul constituie contextul material în care se desfasoara educatia. Copilul de pana la un an este foarte mult influentat de spatiul sau material de viata. Cand descopera pozitia bipeda şi apoi mersul. Este important ca educatoarea sa cunoasca şi sa amenajeze spatiul pentru ca acesta sa trimita copilului mesaje cu suport educativ în sprijinul dezvoltarii. Amenajarea spatiului educational in gradinita. Copiii crescuti în apartamentele de bloc au nevoie zilnic de mers la aer.4. Spatiul camerei. multi parinti considera ca jucariile necesare copiilor sunt cele scumpe şi nu stiu ca fiecare copil are dorintele şi placerile lui în alegerea obiectelor de joc. fizic are un rol important în dezvoltarea copilului mic.

Organizand sectorizarea clasei în domenii de activitate diferite. copiii învaţă sa aleaga ceea ce li se potriveste: învaţă prin experienta proprie şi isi asuma responsabilitatea deciziei. caldura. Constructia se prabuseste şi baiatul priveste speriat catre educatoare.). ei nu trebuie intreupti din joc şi nici sanctionati verbal. Una din responsabilitatile educatoarei este de a ajuta/sprijini copiii sa nvete din propria lor experienta. Mediul bine ales şi bogat în alternative de joc ofera copiilor un sprijin la activitatile individuale şi e o baza de dezvoltare a limbajului. desi nu acolo trebuia el sa stea. da bucuria independentei şi în acelasi timp raspunderea rezultatelor. primitor. sectorizarile. Sa nu il certe şi sa nu rada de el. Sa reactioneze pozitiv şi sa incurajeze reluare invatarii prin propria experienta a copilului. cu tact şi rabdare educatoarea . Folosind situatiile de invatare ivite în contextul jocurilor copiilor (spontane şi organizate). Spatiul " vorbeste" prescolarului prin ceea ce ii ofera ca posibilitate de actiune şi experienta. care sustine şi incurajeaza dezvoltarea personalitatii copilului atat global cat şi în . materialele folosite. estetica. zimbind il poate intreba:".) cat şi cele particulare care se refera la masurile formative/educative (amenajarile. etc. ci sa-l lase pe el sa experimenteze. etc. Spatiu educational ofera siguranta emotionala şi afectiva atunci cand educatoarea isi cunoaste bine copii grupei şi organizeaza şi amenajeaza ambientul astfel incat acestia sa gaseasca în el prilej de activitati potivite dezvoltarii individuale. Cand copiii gresesc. indrumand indirect actiunea. Educatoarea cum ii va raspunde privirii? Ea nu il va certa sau apostrofa ci. Mediul este confortabil. reactia noastra trebuie sa fie una educativa: sa-l punem pe copil sa curete. Jocul pe care copilul il alege singur dintre optiunile pe care i le propune mediul din sala de grupa este un joc creativ şi liber. Asumarea raspunderii se poate dezvolta şi din situatiile conflictuale. educatoarea trebuie sa furnizeze permanent ocaziile de actiune şi responsabilizare a acestora. De aceea sunt la fel de importante şi conditiile de ordin general (lumina. ordonarile.Un mediu eficient pentru invatare la varstele mici este un mediu care favorizeaza jocul liber ales în directia dezvoltarii globale a personalitatii copilului. De exemplu.securizant şi stimulativ daca copiii gasesc în el materiale care sa ii provoace la actiuni care ii intereseaza. se poate folosi eficient spatiul pentru a se respecta cerintele de dezvoltare proprii tuturor prescolarilor şi asigurandu-se individualizarea reala a educatiei. sa ii indrume sa reia activitatea şi sa reuseasca. De exemplu. care vede şi observa ceea ce se petrece. Dimpotriva. Mediul securizant şi stimulativ. Petrica construieste un turn din cuburile mari şi pune în varf cel mai mare cub. Mediul educativ din sala grupei trebuie sa fie un cadru adecvat experientei şi situatiilor de invatare. În acest joc se vor antrena posibilitatile maxime de rezolvare de probleme. Pentru aceasta este nevoie de un sprijin pozitiv şi adecvat. Aflati în fata mai multor posibilitati.Oare nu a fost prea mare cubul din varf? Daca ai incerca cu unul mai mic? " Ea nu trebuie sa intinda mana şi sa faca gestul de a repara constructia. Spatiul amenajat educativ ajuta copilul sa aleaga şi sa decida. Faptul ca isi aleg singuri jocul şi datorita acestei alegeri numai ei stiu sa explice ce fac şi cum fac. daca un copil a luat un borcanel cu vopsea şi l-a varsat tocmai pe covorul alaturat. se va realiza o motivatie intrinseca şi se vor exersa solutii creative.

sunt orientate indirect de educatatoare spre comunicare. prietenie. colaborare. incredere şi creativitate. Este bine sa tinem seama de varietatea solutiilor: indiferenta.componentele ei. ofera cunoasterea propriilor forte. Mediul stimulativ are şi beneficul dezvoltarii independentei copiilor. Trebuie sa avem în vedere şi importanta pentru copii a solutiei gasite. nu exista numai solutia intreruperii şi sanctiunii verbale. iar aceste relatii devin libere. De exemplu. vor gasi posibilitatea remedierii şi exersarii adecvate intr-un mediu stimulativ. daca doi copii incep sa se joace impreuna şi sa comunice intre ei. Realitatea este mult mai complexa. Mediul eficient ofera copiilor ocazii de experimentare a noi solutii de activitate. Sau observa ce interesant picura stropii . discutie. Acest lucru este posibil numai daca ei simt libertatea şi au siguranta ca greselile nu le sunt spru sanctionate. copilul va fi stimulat sa aleaga jocul cel mai potrivit invatarii şi dezvoltarii sale. un copil descopera ce frumos pluteste un dop colorat pe care l-a adus în buzunar de acasa. alte obiecte. Copilul devine capabil de a lua decizii şi a-şi asuma responsabilitati. El isi va forma cunostintele. Daca mediul va fi structurat adecvat. respect. aptitudinile şi atitudinile necesare adaptarii eficiente socio-individuale şi stapanirii mediului inconjurator. alte relatii sau alta educatoare. cooperare. cu materiale suficiente şi bine precizate ca scop educativ. alteori e mai bine sa lasam lucrurile sa curga daca conflictul se rezolva de la sine. organizare a jocului. Intr-un asfel de aranjament al spatiului. În general exista trei dimensiuni actionale : indiferenta. În ori ce caz. sanctiune. educatoare este interesata de ceea ce isi vorbesc. Jucandu-se cu nisip şi apa. actiune şi stabilire a relatiilor sociale cu egalii şi cu educatoarea. etc. intarirea pozitiva sau sanctiunea (prin cuvant şi actiune). Daca copii au anumite probleme de invatare. Fiecare caz are solutia lui. dar nu intervine sa le intrerupa discutia. Nimeni nu are un inventar complet de solutii ci este de dorit sa fim flexibili şi sa gasim mereu acea cale de rezolvare care se potriveste situatiei. Daca lucrurile se complica şi copiii incep sa se certe pe un obiect sau altul (conflict de resurse). Adaptarea se realizeaza prin invatare şi aceasta constituie la copilul preşcoalr în mod progresiv baza de competente şi capacitati necesare experientei sale cu obiectele şi cu ceilalti semeni. trebuie gasit tonul. copiii au ocazia de a se intalni în activitate cu ceilalti. negociere. decizie a alegerii. Amenajarea adecvata a spatiului ofera ocazii de rezolvare a propriilor probleme. etc. gestul şi conversatia adecvata spre a se rezolva problema. caci educatoarea poate învaţă copilul pornind de la alegerile lui şi de la activitati pe care le propune acesta. persoanelor implicate şi resurselor avute în vedere. De fiecare data variabilele problemei sunt altele: alti copii. Educatoarea este cea care foloseste aceasta resursa didactica în sprijinul programului sau educativ şi în favoarea individualitatii copilului. de ritm şi chiar particularitati ale invatarii. acceptare. sa-i separam iremediabil pe doi prieteni sau sa ii invatam sa se accepte reciproc? În aceste probleme nimeni nu poseda un numar limitat de retete. Am putea pune intrebarea retorica: ce este mai bine. Aceasta presupune flexibilitatea metodelor didactice. Aceasta maniera de lucru permite sanse la independenta şi libertate în exprimare. intr-un anumit moment dat. Este vorba de independenta de decizie. toleranta. Cateodata este bine sa intevenim. acceptare.

atat de important în devenirea personalitatii. Ea poate sa-i arate copilului ca doar un pic de apa strica fardul jucariei şi în acelasi timp sa-i ofere alternative: alte lucruri şi papusi care se pot inmuia în apa. prin mesajele mediului (ceea ce gaseste copilul ca obiecte şi provocari de activitate în cadrul spatiului educativ) acesta il invita la actiune. pardoseala trebuie acoperita cu plastic sau linoleu. nu în concurenta. Daca vom gandi eficient spatiul. Dar daca o aduce un copil trebuie sa facem fata situatiei. care nu este elocvent. Sau daca lipim foi de hartie pe pereti şi ii lasam pe copii sa deseneze. facuta de un copil care nu a desenat deloc pana azi. tot prin amenajarea spatiului adecvat. Realizata direct. Daca însă stimularea este indirecta. dar în acelesi timp sa indepartam ocaziile care creaza confuzii. interes şi intelegere pentru eforturile copiilor. Cel mai bine este ca la varstele mici sa se aprecieze efortul. Asa se observa evolutia copilului. În fond. se adauga un detaliu de perfectare. Rolul educatoarei nu este de a lua repede papusa spre a nu fi stricata. sau cele în care se foloseste apa. Prin sprijin. La grădiniţa. este în .dintr-o lingura. sa nu certam copiii care varsa castronul cu apa. datorita ritmurilor foarte diferite de dezvoltare. Este o papusa delicata care se poate strica. Fiecare copil trebuie stimulat un pic mai mult pentru a se perfectiona şi a atinge performantele de care e în stare. Se mai ridica o problema: cum şi de ce se murdaresc copii la jocuri. va veni cu timpul. complete sau nu. Pe masura ce copilul învaţă sa deseneze şi sa se exprime prin desen. Daca vor picta pe un covor persan. În timpul jocului copiii vor avea sortulete de musama sau plastic care le vor ocroti imbracamintea. riscam ca gestul sa se repete pe furis. Ea poate sprijini individual prin elemente de amenajare care sa oglindeasca nevoile individuale şi de grup. pentru ca cere efort. vom intelege ca în locurile în care se picteaza. procesul de realizare a unui produs şi nu produsul în sine. stimulandu-i în acelasi timp individual. Ocazia ca fiecare copil sa se simta bine cu sine o putem oferi în grupa. unde e voie şi unde nu. el nu este "supravegheat"cu stictete şi are voie sa greseasca. iar la varstele mici. ci de a-i explica cu rabdare ca nu orice lucru trebuie inmuiat în apa. culoarea. Daca în plus. O alta intrebare retorica: ce aste mai valoros în munca unui copil: desenul unui copac copiat fidel dupa modelul educatoarei sau o crenguta stangace şi simpla. Ele reprezinta efortul copiilor. faina. oferim sprijin adecvat nivelului individual de dezvoltare. Cel mai bine este ca o papusa delicata sa nu fie în apropierea ariei de nisip şi apa. alte lichide sau solide care pot murdari. Rolul nostru este sa-i invatam cu regulile. Ideea celui mai bun. educatoarea trebuie sa ii valorizeze pe toti. la fiecare desen nou. Procesul de autocunoastere şi identificare. cum va învaţă ca nu trebuie pusa în apa daca nu a experimentat? Daca rezolvam problema prin observatii şi cearta. Vina este educatoarei care organizeaza şi conduce activitatea. pe panou. Acum este important sa dam fiecaruia sansa de valorizare. sa nu ne miram ca ei vor desena şi în alte spatii pe peretele curat. trebuie expuse toate lucrarile. Din observatiile sale educatoarea stie ce şi cat ii trebuie fiecarui copil. Frumusetea şi corectitudinea trebuie judecate în raport cu posibilitatile şi cu efortul depus de copil. Sa nu uitam ca fiecare copil are ceva bun. aceasta stimulare este de multe ori refuzata de copil. cand se formeaza imaginea de sine şi incepe procesul de construire a caracterului şi a respectului de sine. Judecarea copiilor şi aprecierea este bine sa se faca în special cu ei insisi. Daca amenajam spatiul în spirit educativ. copilul se va depasi pe sine. educatoarea contribuie la constructia delicata a imaginii de sine a fiecaruia. El aduce apoi o papusa şi vrea sa-I faca baie.

nu constituie o impunere exagerata. o constructie inceputa de un copil nu trebuie distrusa numai pentru ca noi decidem sa strangem jucariile. Daca spatiul educativ din grădiniţa indeplineste aceste cerinţe el devine un spatiu eficient invatarii şi dezvoltarii copiilor. rolul adultului fie el educatoare. sau dovedeste o placere mare în continuarea jocului. ateliere. Copiii vor tine ordinea şi în acelasi timp este important ca ei sa aiba acces la toate obiectele folosite. De asemenea. Pedagogic vorbind ariile sunt spatii educative care stimuleaza dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc pe care le ofera acestuia . Ordinea jucariilor. Jean Piaget (1970) considera ca invatarea la copiii mici este rezultatul interactiunii dintre gandire. este un element de baza dar. În toate aceste organizari. Desigur. rolul educatoarei este de a analiza aceste situatii şi de a nu intrupe activitatea. locuri. sunt situatii foarte variate. domenii. intr-o maniera care sa dea prilejul desfasurarii unor activitati în sensul şi în favoarea dezvoltari lor psihice şi fizice. cu obiecte practice şi utile inseamna grija fata de influenta sa asupra copiilor.dependenta de factorii din mediul socio-cultural inconjurator şi de raspunsurile pe care copilul le primeste la ceea ce face el. care sa nu mai imite modelul scolar ci sa ofere ocazii şi oferte de joc liber şi ceativ corespunde în fapt în organizarea arilor de stimulare. Se recomanda sa existe un moment bine marcat în care sa se efectueze aceasta: un clopotel sau o melodie anume sa aminteasca copiilor ca este timpul sa stranga şi sa desfasoare o alta activitate. Ce sunt ariile de stimulare Amenajarea spatiului grupei intr-o noua maniera. Este important ca ariile sa fie amenajate astfel incat ele sa exprime ordine şi siguranta pentru copii. Daca sesizam un copil ca are un ritm mai lent în ceea ce efectueaza.Sa nu uitam ca intreaga grădiniţa este amenajata pentru copii şi deci toate spatiile indeplinesc rolurile mentionate. jocurilor. Copilul are timp sa-şi dezvolte propriile idei şi imagini daca ii este permis sa se joace cat vrea. Pastrarea ordinii în sala de grupa este foarte importante dar şi flexibila. pentru ca valoarea produsului propiu ( jocul şi constructia) este mai importanta pentru copiii decat ordinea în sine. ungherase în care sunt puse materialele didactice la indemana copiilor. un joc inceput nu se intrerupe iar o constructie neterminata nu se descompune. este foarte important. Astfel. Acestea sunt colturi. Spatiul impodobit cu lucrarile facute de copii. Parintii şi educatoarea au datoria de a stimula aceste interactiuni prin amenajarea adecvata a spatiului de viata şi educare a copiilor. personal auxiliar sau orice alt intervenant din unitate. Este bine însă ca toti copiii sa se simta valorizati şi tuturora sa li se ofere posibilitatea sa stranga jucariile şi sa pastreze ordinea. idei şi oamenii cu care ei vin în contact. El va gasi şi maine lucrul inceput şi va avea placere. sectoare. centre. unde şi cu ce vrea el.

etc. Activităţi fundamentale umane cu care familiarizăm copilul. Prin aranjarea ariilor educatoarea transmite copiilor o influenta educativa planificata şi indirecta urmarind jocul liber şi creativ al copilului. Ariile de stimulare sunt moduri de amenajarea spatiului educativ. muzica. Ariile de stimulare corespund în fapt activitatilor generale de tip uman. de creatie şi exprimare artistica. nisip şi apa. a alta asezare a jocurilor şi jucariilor în sala. În functie de domeniile cele mai cunoscute ale activitatilor de tip uman cu care dorim sa familiarizam copiii. Cadrul pentru individualizarea educaţiei Ariile ofera educatoarei posibilitatea individualizarii atat prin lucrul fata în fata cu copilul cat şi în grupe spontane sau organizate. prin impartirea lui în spatii diferite şi diverse. Obiectivul principal este de a provoca şi urmari invatarea prin orientarea copiilor spre acele activitati de care au nevoie. artele plastice. a alta antrenare în joc şi activitate a copiilor dupa reguli în care se stimuleaza motivatia interna şi respectul de sine. Fiecare copil are nivelul. jocurile în curte. Este vorba de activitatile de cunoastere şi comunicare. acesta va învaţă din modul cum este asezat şi organizat mediul educativ. Ariile sunt o alta amenajare a spatiului. de constructii cu cuburi mari. sportul. de miscare mai mult sau mai putin ampla în spatii diferite. cu scopuri de cunoastere şi dezvoltare exprientiala a copilului.. de manevrare şi manuire a obiectelor mai mari sau mai mici. de insusire a semnelor şi simbolurilor de comunicare. jocurile de rol. Amenajarea ariilor este în fapt crearea permanenta a ocaziilor de exprimentare şi invatare. Ele corespund unei viziuni educative care il apropie pe copil de cunoastere prin intermediul unei invatari experientiale. Moduri de organizare-amenajare a spaţiului educativ. B. Domeniile personalitatii constituie caracteristici proprii ale fiecaruia. jocurile de masa. Materialele dispuse în ariile de stimulare trebuie sa fie variate şi sa stimuleze curiozitatea prescolarilor. se amenajeaza ariile de stiinta.Explicatia acestei amenajari a spatiului grupei se leaga de consideratiile referitor la importanta şi rolul acestora pentru copil. de identificare cu rolurile sociale. În spatiului unei arii.etc. analizata şi indrumata indirect spre a oferi ocazii dezvoltarii. Cunoasterea. El depinde deci de cunoasterea initiala a grupei şi a copiilor. Cadrul de invatare prin joc trebuie sa tina seama de particularitatile fiecarui copil. Aceste ocazii sunt construite de educatoare în functie de nevoile copiilor din grupa şi în functie de resursele de care dispune. . ritmul şi stilul sau de invatare şi dezvoltare. Continuturile invatarii sunt importante dar secundare procesului propriu-zis. Putem spune ca spatiul este limbajul actiunii instructivformative a educatoarei care cunoaste initial nevoile de dezvoltare ale copiilor. joacă copiilor poate fi supravegheata. Putem identifica ariile de stimulare cu urmatoarele coordonate utilitare: A. Daca mediul trimite mesaje permanent copilului. C.

Numarul obiectelor noi ca şi numarul situatiilor noi duce la idei şi reprezentari noi. Sectorizarea ofera sansa de a se organiza astfel mediul educativ incat copiii sa-şi antreneze capacitatile şi competentele care sa le asigure independenta şi constructia ascendenta a personalitatii. Libertatea de a decide şi de a a ctiona le da curaj şi serveste construirii imaginii de sine şi respectului de sine. Pe masura ce se realizeaza dezvoltarea. în aceste locuri se exprima relatii sociale libere şi expresive. competenţelor şi atitudinilor copiilor În ariile de stimulare copiii aleg singuri jocul şi jucarile . respectul de sine. jocurilor şi ariilor ludice singuri şi în cooperarea cu ceilalti copii şi cu educatoarea. de aceea este nevoie de o cunoastere permanenta a progreselor şi de o introducere graduala a elementelor în mediul de joc.aptitudini şi atitudini pentru o viata sanatoasa. D. Educatoarea poate observa comportamentele şi atitudinile copiilor şi poate interveni adecvat acolo unde este necesar. capacitatea de a-şi asuma responsabilitati. toate se pot observa în cadrul activitatii pe arii. Laborator al observării comportamentelor. Dezvoltarea competentelor de cunoastere şi relationare este evidentiata şi da posibilitatea antrenarii în acele jocuri care sa asigure dezvoltarea. limbajul. în jocuri în care ei isi exerseaza creativitatea. . Modurile diferite de invatare. este necesar ca educatoarea sa ofere copilului posibilitatea unor experiente noi prin obiecte şi situatii noi. Obiectele şi situatiile create realizeaza pentru copil o lume de reprezentari.etc. atentia. comunica. E. gradul de concentrare. stilurile diferite. stabilitatea. Totul este ca mesajul sa fie indirect . Germenii acestor competente sunt în alegerea libera a jucariilor. coopereaza şi depinde de educatoare sa indrume usor şi cu tact construirea unor relatii pozitive şi eficiente. modul de manifestare. socio-afectivitatea.psiho-motricitatea. Spaţiu de exersare a relaţiilor sociale Tocmai pentru ca aici se realizeaza activitati din dorinta libera a copiilor.motivatia invatarii. nucleul de individualitate sunt diferite la fiecare copil. Fiecare lucru nou este o situatie problema pentru el. aptitudinile de comunicare. Ei se folosesc de materiale pentru a se juca liber şi a alege solutii diferite problemelor. imagini şi simboluri. Copiii colaboreaza. Introducerea elementelor noi este planificata şi organizata cu ajutorul evaluarii continuue. negociaza. . aptitudinile exploratorii. respectul celuilalt. Enumeram în continuare o serie de astfel de componente: capacitatea de a lua decizii rapid. aptitudinile de negociere. cooperare şi colaborare în rezolvarea unor probleme. .

estetica. Evaluarea initiala a nivelurilor de dezvoltare şi motivatiei pentru activitate este primul pas. ofera siguranta de sine copilului şi temeinicia celor invatate prin propria alegere şi experienta Organizarea practică a spaţiului educativ prin arii de stimulare Pentru a motiva prescolarii în activitatile desfasurate pe arii de stimulare. F. Ariile de stimulare (centre de interes. Aceasta libertate este în acelasi timp controlata de educatoare care aseaza lucrurile în spatiu. Colaborarea dintre educatoare şi copii în amplasarea şi dotarea ariilor constituie un factor de facilitare a intractiunilor şi asigura o motivatie reala în alegerea jucariilor şi jocurilor adecvate. siguranta. caci educatoarea poate participa la jocul copilului şi controleaza indirect activitatile. centre ludice. Limbajul ariilor este în materialele puse acolo şi în modul lor functional de organizare.prin intermediul propunerilor şi alternativelor pe care sa le aleaga copilul. Particularitatile copiilor sunt diferentele specifice de care trebui sa se tina seama. ateliere de joc.) pot avea un caracter permanent sau temporar. Autoritatea devine o forma de parteneriat. În arii trebuie sa existe un material variat şi interesant.cooperarea şi colaborarea. În functie de cunoasterea acestora se pot stabili domeniile ariilor care vor functiona pe o a numita perioada a programului educativ. Educatoarea este o propunatoare şi o partenera: nu numai cea care obliga la un tip de actiune. Copilul are bucuria jocului/actiunii libere şi va antreana creativitatea şi expresivitatea sa la maxim. pentru ca ea în continuare detine controlul prin planificare.etc. . Controlul este asigurat prin grija permanenta fata de observarea copiilor şi jocului lor şi prin cunoasterea nevoilor lor (initiala şi permanenta). Evaluarea se refera şi la resursele materiale pe care educatoarea le are la dispozitie. Ariile se amenajeaza pe anumite perioade de timp care depind de modul cum se desfasoara programul educativ. cunoaste copiii şi ii indruma prin modalitati indirecte.Da deci ocazia de alegere libera a jocului. Aceasta libertate de alegere şi de actiune sta la baza motivatiei interne a invatarii. Autoritatea educatoarei nu sufera. Exprimă raportul necesar între libertate şi autoritate în ndecizi8a şi acţiunea copilului Amenajarea spatiului educativ în arii de stimulare ofera copilului posibilitatea sa aleaga liber catre ce activitate sa se indrepte. atmosfera destinsa şi sa stimuleaze urmarirea intereselor de cunoastere şi investigatie personala. educatoarea trebuie sa amenajeze aceste spatii impreuna cu ei. Modul de distribuire şi amplasare a acestuia este necesar sa ofere copiilor accesibilitate. cunoastere şi amenajari. Independenta de alegere şi actiune se impleteste cu comunicarea. Se asigura astfel o directie ascendenta a dezvoltarii şi copilul învaţă real prin joc ca forma de manifestare a cunoasterii realităţii. Fiecare ofera terenul în care copiii vor experimenta pe cont propriu şi în interactiune cu ceilalti. colturi.

cunoasterea.aici vorbim în soapta. Astfel.cunoasterea ariilor impreuna cu copiii ( stabilirea regulilor de activitate şi ordine.amenajarea diferitelor arii şi dotarea lor cu materialele necesare (amenajarea propiu-zisa).apelul la colaboratori externi . sa hotaram o suita de cerinţe/obiective ale fiecarei arii. Folosirea. . echipamentelor şi schimbarea ariilor (evaluarile sumative şi reamenajarile) .planificarea ariilor şi adecvarea activitatilor în concordanta cu activitatile cu grupa intreaga de copii (elaborarea planificarii). inventarierea şi producerea resurselor şi echipamentelor materiale ( evaluarea initiala a resurselor şi posibilitatilor). . Simtindu-se sigur şi stimulat copilul isi dezvolta o imagine buna despre sine.avem grija de foi şi colturi. . spiho-motor. nu negative. stabilirea obiectivelor fiecarei arii în colaborare cu copiii). Practic. Ele sunt sortate. .punem mereu cartile la loc.parinti şi membrii ai comunitatii ( dezvoltarea parteneriatului educativ). . El este bun şi eficient atunci cand reuseste sa sprijine copilul în dezvoltarea sa globala şi pe domenii. la aria Biblioteca. Ocazii de joc – ocazii de învăţare şi dezvoltare prin ariile de stimulare Mediul educational are o importanta deosebita în dezvoltarea copilului preşcoalr.Fiecare arie da posibilitatea dezvoltarii tuturor componentelor personalitatii. dar obiectivele sunt reformulate apoi impreuna cu copiii. desi obiectivele generale şi cele operationale nu pot fi communicate ca atare copiilor. ordonate şi etichetate pentru a învaţă pe copii ordinea şi pentru a fi usor de folosit.varierea materialeor. strangerea şi rearanjarea lor se poate face cu ajutorul copiilor. activitatile pe arii de stimulare în relatie cu activitatile cu grupa intreaga (programul zilnic şi evaluarea permanenta). .aici ne putem odihni. limbaj şi autoservire. putem elabora cu copii unele reguli care pot fi formulate dupa cum urmeaza: . cognitiv. socio-afectiv. Aceasta activitate are loc în prima faza a pregatirii spatiului. . Atentia educatoarei trebuie sa fie indreptata în sensul ca aceste reguli stabilite cu copiii sa numai pozitive. . Etapele amenajarii ariilor de stimulare sunt: cunoasterea grupei de copii şi cunoasterea fiecarui copil în parte ( evaluarea initiala a copiilor). Echipamentele şi materialele trebuie sa fie la indemana copiilor. . este bine sa facem o sinteza a lor în termenii pe care copiii ii folosesc şi printr-o initiere în negociere şi decizii în parteneriat.

padurea sau orasul. Pe de alta parte. jocuri. jucarii devine plictisitoare şi nefolositoare. Practica ne-a demonstrat ca inventivitatea educatoarelor şi a copiilor este fara limita.). Trebuie sa gandesti la scopurile acestei amenajari. Pentru fiecare caracteristica a invatarii la aceste varste corespund o serie de cerinţe ce trebuie indeplinite pentru asigurarea conditiilor dezvoltarii optimale. ca nu este suficient sa asezi frumos şi ordonat un spatiu. Harap alb. are impact educativ. ales sa faca parte dintre mijloacele didactice în ariile de stimulare. o poveste ( Alice în tara minunilor. Nu este vorba de lucruri noi ci de altfel de aranjari. Periodic. adapost de masinute. Q alta cerinta este alegerea. Copilul are propria sa maniera de a percepe lumea . Pastrarea pe un timp indelungat a acelorasi obiecte.Piaget(1968) enumera urmatoarele caracteristici şi cerinţe fata de invatarea prin joc la copilul preşcoalr: a. a discuta şi a explica) în activitatile şi gandurile sale. pentru ca prescolarii sa se dezvolte. Numai elicopterul nu l-a interesat. Studiile efectuate la varstele mici şi prescolare au demonstrat caracteristicile comune ale copiilor în ceea ce priveste procesul de invatare prin joc. J. Apoi trebuie sa-i faci pe copii sa aleaga ce le-ai pregatit şi sa simta ca este propria lor alegere. varierea şi diversificarea mijloacelor folosite.locuinta. Educatoarea stie. cu piloti şi elice. Cum jocul este activitatea copilului. S-a jucat timp de o saptamana în toate felurile posibile cu aceasta cutie . ariile se schimba şi se improspateaza. de pret. sa cunosti copiii şi nevoile lor educative. El a fost fascinat de cutia jucariei.incepe sa aibe incredere în propriile lui forte. b. Este bine sa nu se pornesca de la ideea ca nu sunt resurse suficiente. Resursele materiale sunt foarte importante. ale adultului şi ale egalilor lui. spatiul trebuie sa ofere ocazii de invatare prin joc. florile. vine din influenta lui asupra copiilor. Important este sa surprindem mesajul mediului educativ şi sa il variem periodic în functie de sarcinile educative pe care le propunem cu grupa intreaga şi cu fiecare copil în parte. De exemplu. cladire la cuburi iar la sfarsit i-a decupat pozele şi juca carti cu ele.aceasta caracteristica impune ca nevoie confruntarea sa cu alte moduri şi maniere de perceptie. Dupa un timp aceste teme se epuizeaza şi aceleasi obiecte pot exemplifica o alta tema: primavara. grupa poate fi amenajata cu subiecte ca toamna. etc. Un exemplu este Alexandru (7 ani) care a primit un elicopter minunat. sa sti ce ai şi ce iti mai trebuie. pe o perioada intreaga. sa nu uitam ca un copil se joacă cu ceea ce ii place nu cu cea ce dorim noi. De aici . marea. De aceea orice resursa este necesara şi importanta. Copilul are nevoia permanenta de a comunica şi verbaliza (a se exprima prin cuvant. Amenajarea spatiului grupei în zone ludice corespunde în fapt caracteristicilor şi nevoilor/cerintelor de dezvoltare ale prescolarului. Sa nu uitam însă ca nu orice jucarie sau obiect scump. Valoarea unui obiect educativ. scut. masca. lucioasa şi viu ilustrata în culori. De multe ori este mai frumos şi util amenajata o grădiniţa cu resurse modeste. O preocupare deosebita în programul de educatie timpurie este pentru organizarea şi imbunatatirea ocaziilor de invatare.

se manifesta şi cerinta ca prin vorbirea sa copilul sa fie sprijinit sa elaboreze idei asupra lumii. Prescolarul percepe lucrurile fie global. Desigur suntem interesati sa ii sprijinim individual pentru ca fiecare sa obtina un maxim de dezvoltare. De aceea el are nevoie sa compare. de a i se pune intrebari. sa deseneze. Este important sa se stabileasca o serie de asteptari realiste în raport cu fiecare copil. sa construiasca şi sa se exprime grafic. tolerant şi valorizator. De aceea este nevoie sa i se antreneze toate simturile pentru a explora obiectele. Mai mult sa intervenim acolo unde sesizam dificultati şi oscilatii pentru a evita problemele instrumentale de invatare. Sa se simta bine în "pielea sa". sa se miste. situatiile şi relatiile apropiate. Educatoarea trebuie sa stie care sunt cerintele educative ale copilor din grupa şi sa proiecteze astfel ariile incat fiecare sa gaseasca ceva de facut. de la varstele mici. Prescolarul are nevoie de perseverare în actiunile sale pana la obtinerea unor rezultate satisfacatoare. sa clasifice. Respectand ritmul fiecaruia şi stimuland stilurile personale de invatare. Mediu securizant şi pozitiv. Din cerintele de invatare şi dezvoltare exprimate mai sus se evidentiaza urmatoarele teze: 1. f. De aceea este nevoie de comunicare. Copilul are nevoie de reusita. sa clasifice. sa asculte. furnizeaza copilului ocaziile de a alege şi de a-şi asuma riscurile deciziilor cu curaj. g. Copilul este curios şi are nevoie sa manipuleze obiectele din mediul sau imediat. d. O alta conditie necesara este sprijinul permanent acordat copilului prin amenajarea spatiului. Aceasta caracteristica cere ca invatarea sa se axeze pe stabilirea legaturilor dintre lucruri prin experiente de tip integrat care sa I se ofere copilului. Copilul actioneaza adesea fara a gandi la consecintele faptelor sale. Orice copil are nevoie de siguranta şi incedere în sine. e. Copilul preşcoalr cauta anumite puncte de reper pentru a intelege realitatea. i. h. . dar capcitatile copiilor sunt diferite şi diferentele extrem de nuantate. de a-şi exprima ideile prin cat mai multe şi variate moduri/ maniere. sa actioneze. sa ordoneze obiectele şi situatiile. Nevoia amenajarii şi organizarii adecvate a ambientului educativ la varstele mici. Cerinta fata de programele educative va fi sa i se ofere posibilitatea sa gandeasca asupra urmarilor actiunilor sale şi a-l învaţă sa ia decizii. Iata de ce este nevoie ca el sa se cunoasca pe sine şi sa fie valorizat. 3. Aceasta ce cere ca dezvoltarea lui sa fie asigurata intrun sistem de activitati potrivite nivelului sau şi care sa-l stimuleze prin rezultatele lor. se reuseste exprimarea individuala şi valorizanta a copiilor. de a-l lasa sa-şi gaseasca singur raspunsurile şi sa invete sa raspunda. fie partial şi nu este inca în stare sa surprinda toate relatiile dintre ele. Important este ca fiecare copil sa strabata etapele dezvoltarii proprii în ritmuri pe care sa le cunoastem şi sa le stimulam. 2. c.

. . curatenie). Devine evidenta necesitatea respectarii diversitatii copiilor cu accent pe modul lor personal de abordare a jocului şi a invatarii în general. Educatoarea planifica activitatile şi spatiile lor de desfasurare tinand seama de asigurarea unor facilitati necesare copiilor: apropierea de sursa de apa. domeniilor. . pictura cu acuarele sau guasa. aici pot fi puse plantele. Daca sprijinim copilul sa se joace şi sa invete. amenajarea ariilor( atelierelor. Strategiile didactice folosite trebuie sa fie în conformitate cu cerintele individualizarii programelor educative.Spatiul curtii ( jocurile în aer liber).Constructiile ( cuburile mari).Calculatoare. Daca se vor diversifica resursele materiale. ungheraselor. activitati practice. mici aminale de casa. etc.Jocuri de manipulare ( jocurile de masa). locul în care se pot pune aparatele de sport.Senzorial ( apa şi nisipul). este locul unor rafturi cu carti. el ajunge sa-şi recunoasca şi sa-şi identifice dinamica posibilitatilor fara a se limita. (caldura. pestisorii şi tot felul de seminte şi lucruri care formeaza spiritul stintific. caiete şi creioane dar şi al unor saltele sau canapele pe care copiii se pot odihni. locul în care se desfasoara activitile casnice şi jocurile de rol. 5. aerul şi - . .etc. . 6. Este conditia necesara increderii în fortele proprii Principalele arii de stimulare care se pot amenaja în grădiniţa sunt: Artele plastice.) de interes. exista numeroase moduri de amenajare a curtii pentru a deveni real un spatiu de joacă.4. identificarea resurselor de materiale şi depozitarea lor. Cel mai dificil în educatie este sa identifici unicitatea copilului fara a-l eticheta. etc .Muzica. . . desen. se poate pune apa intr-o cadita sau un lighean mare şi folosi o cutie cu nisip la constructii din acest material. . Ii vom auzi spunand "eu pot" şi "eu vreau sa fac". Este necesar ca acestea sa concorde cat mai mult respectarii stilurilor de invatare şi rezolvari creative a problemelor. aici pot exista instrumente de muzica dar şi obiecte care produc sunete muzicale. a jocurilor şi jucariilor. Pasii planificarii aranjamentelor de spatiu sunt urmatorii: alegerea spatiului grupei şi aranjarea elementelor de mobilier. un covor şi un raft care are ordonate în el cuburi de marimi şi forme diferite.Ştiinta (coltul naturii vii). dactilopictura. prin folosirea imaginativa a obiectelor din natura. colaje. vom oferi copiilor modele variate de activitati de joc.Jocurile casei ( jocurile de rol şi activitatile casnice). în care vor fi antrenate limbajul şi expresia unica a individualitatii fiecaruia. stabilirea climatului spatiului.Gimnastica. sursele de lumina. .Biblioteca (coltul linistit şi coltul cartii). lumina. surse de apa. colturilor. spatiilor. masuta şi raft în care copii gasesc jucarii mici şi jocuri de masa. .

Parteneriatul educational şi scoala parintilor. În acest sens ea va realiza atatea arii cat este posibil. .Sa fie durabile. Prima grija trebuie sa fie pentru alegerea şi . ofera ocaziile de prevenire a situatiilor de risc în dezvoltarea copiilor. fara a forta nota. stimuleaza multisenzorial copiii. Materialele folosite Echipamentele şi materialele folosite în sala de grupa trebuie sa indeplineasca roluri formative în dezvoltarea copiilor şi sa constituie pentru acestia un prilej de explorare a realităţii. Materialele şi jucarile care sunt creative şi ofera ocaziile dezvoltarii pentru copil au urmatoarele caracteristici: pot fi folosite în feluri variate şi de aceea nu exista interdictii a modului lor de manipulare.cu finalitatea deschisa). .Sa ofere posibilitatea unor jocuri variate şi a exprimarii creative a copiilor. fac posibila dezvoltarea solutiilor ingenioase din partea copiilor. Educatoarea poate sa-şi proiecteze şi influentarea familiei pentru a oferi copiilor materiale care sa stimuleze dezvoltarea. ofera conditii pentru propria initiativa a copiilor în dezvoltarea deprinderilor practice. placute şi pe gustul copilor. resurse suficiente şi spatiu suficient. miscarile copiilor.Sa fie sigure ( sa nu raneasca copilul). pot fi folosite de un copil care se joacă singur sau de un grup de copii - Alegerea jocurilor şi jucariilor constituie o componenta necesara nu numai pentru educatia din grădiniţa ci şi pentru parinti. starea de repaos şi activitatile care necesita efort. Acestea pot constitui o tema de discutii şi de colaborare intre educatoare şi membrii familiei. constituie suportul unor jocuri de imaginatie. . sunt conducatoare catre explorarea realităţii din propria initiativa a copiilor. ale jocurilor şi jucariilor pe care parintii le pun la dispozitia copiilor. isi propun explicit sa se preocupe şi de aceste dimensiuni.nevoia de primenire a acestuia. creative. . Ele trebuie sa fie interesante.Sa indeplineasca criteriile estetice. lasa copiilor libertatea luarii deciziilor în utilizarea lor.Sa fie potrivite cu nevoile de dezvoltare ale copiilor grupei. zgomotul şi linistea . incurajeaza procesele de rezolvare a problemelor. grija educatoarei se indreapta şi catre ceea ce parintii aleg şi ofera copiilor lor pentru joacă. fac posibila descoperirea cunostintelor de catre copiii insisi.Sa aibe costuri accesibile. Selectarea materialelor se face în functie de urmatoarele criterii: Sa fie materiale creative ( sa ofere solutii diferite de activitate şi joc pentru copii . . . În programul de educatie timpurie. şi folosind la maxim resursele pe care le are.

stilul de exprimentare si de invatare . COPIII CU CES LA VĂRSTELE MICI: GRĂDINIŢA ŞI INTERVENŢIA TIMPURIE 6. 6. . 6. Interventia timpurie in dizabilitati. Diversitate şi diferenţe în dezvoltare Mai mult ca in orice alta perioada de viata copiii la varste mici sunt foarte diferiti. fie de exceptie. Evaluarea timpurie a dizabilitatilor si altor CES.1.particularitatile determinate de ereditatea de tip biologic . Cerinţe educative şi cerinţe educative speciale Fiecare copil.2.experienta de viata traita pana acum. in functie de particularitatile sale si de nevoile sale prezinta pentru educatoare anumite cerinte educative. Acest lucru este valabil pentru toti copiii. Lucrul in echipa in abordarea copiilor cu CES in gradinita: rolul consilierului scolar.nivelul dezvoltarii atins de fiecare . tulburari). incapacitati. adica medii in dezvoltare.trasaturile/caracteristicile personale . 6. De aceea se semnaleaza diferente care tin de: . Impartirea lor in grupuri de varste cronologica nu corespunde in fapt cu nivelul lor de dezvotare. rolul logopedului.4. Abordarea copiilor la varstele timpurii in functie numai de varsta cronologica poate sa impiedice tratarea corecta individualizata si personalizata a copilului.selectarea jucariilor cat mai adecvate obiectivelor propuse de programul educativ timpuriu din grădiniţa. Imaginea de sine a copilului mic.3. asistentului social si al medicului.ritmul personal de crestere si dezvoltare . aflati la extremele superiorului si ale problemelor serioase ale dezvoltarii (deficiente. fie ca sunt considerati obisnuiti.

cum sa le trateze de pe o pozitie care sa nu franeze dezvoltarea. Rolul important in formarea capacitatilor. dupa primii ani. copiii cu cerinte educative speciale(CES) au fost fie suprimati. In functie de stimularile mediului. abandonati. (spartanii aruncau de pe stanca copii care se nasteau cu o malformatie) fie . In functie de ecuatia deja personala a copiilor. capacitatile generale si particulare pe care copilul le formeaza sunt determinate in special de experientele lui din copilaria mica. ci sa o faciliteze. La varstele mici. deficiente functionale (incapacitati. cultural si care limiteaza. pentru acelasi motiv: sunt diferiti de ceilalti. ca procese vitale in devenirea individualitatii. Atitudinile faţă de copiii cu CES De-a lungul istoriei. mentale cat si de deficientele si tulburarile determinate de sfera functionala dar si de mediul social. La naştere există posibilităţi de dezovltare pentru orice copil. el poate sa prezinte deja. Cand copilul vine in gradinita. mediul initial de viata si stimularea elementelor primare ale personalitatii constituie parametrii care determina cerintele educative. tulburari.Fiecare copil este unic. mediul initial poate sa-i ofere conditiile sa o compenseze in mare parte. revine substratului ereditar. Sunt cerintele de baza. Pentru educatoare se pune problema cum sa identifice problemele acestor copii si mai important. daca copilul se naste fara nici o problema organica. este valoros şi se dezvoltă în fucnţie de lumea care îl înconjoară. dezvoltare si educatie. fiecare are si cerinte particulare determinate de propria ereditate biologica si socio-culturala si de modul in care se construieste personalitatea. instrumentele si capacitatile instrumentale se realizeaza intr-o constructie personala. ca de altfel la orice varsta. idiferent de particularităţile lui fizice. etc. Este vorba de acele cerinte legate de crestere. neglijati. daca copilul are o deficienta organica innascuta. Cu alte cuvinte. dar in aceeasi masura si influentelor mediului primar de viata. nevoia de actiune si de constructie a personalitatii. zestrea ereditara. De aici apare acea categorie de copii pe care o numim.). prin functionarea deficitara a capacitatilor lui de instrumentare a experientei de viata primara. ritmurile relative ale dezvoltarii. esentiale. ignorati. copii cu cerinte educative speciale. marginealizeaza sau vulnerabilizeaza copiii (deprivari). Aceste cerinte educative speciale se refera atat la probleme care tin de deficiente senzoriale. sensurile acesteia. In procesul complex al dezvoltarii. curiozitatea epistemica. exista o serie de cerinte educative valabile pentru toti copiii. prin organizarea influentelor la varstele mici. Sau. . care trebuie sa satisfaca esenta umana. competentelor si comportamentelor la varstele mici. exclusi.

rusine. si-a manifestat mila. Pot fi date aici multe exemple de copii. Mai trebuie sa ne gandim si la faptul ca. de multe ori chiar parintii.In aceasta problematica exista un complex de date. ridiculizarea acestei categorii de copii s-a datorat neancrederii in identitatea lor psihologica. sunt de cele mai multe ori prilej de invatare si dezvoltare. Au existat chiar conceptii care legau copilul cu deficiente de comportamente total antisociale si de aici devenea prioritar de inlaturat primejdia pe care o reprezenta el. Epoca noastra a reusit sa determine faptul ca problemele de dezvoltare si deficientele copiilor constituie un domeniu care trebuie sa preocupe educatia si educatorii in mod expres. nevalorizare si nesiguranta. Perspectiva pozitivă asupra copiilor cu CES Vom incerca sa determinam de ce sunt diferiti copiii cu CES si daca aceste diferente nu ar putea sa fie privite si pozitiv. Societatea. deteminate de particularitati care ii diferentiaza de ceilalti mai mult decat ne-am obisnuit noi sa acceptam. Toti copiii sunt diferiti si necesita atentie si sprijin pentru a creste si a se dezvolta. cer atentie speciala si necesita sprijin pe parcursul dezvoltarii lor. Pe de alta parte. conceptii si perspective psihologice. au trait mereu la fel ca si copiii. teama. rusinea si respingerea cea mai mare in planul social. in jena. de a sprijini suplimentar un copil cu handicap. care au fost ascunsi toata viata de "gura satului" pierzandu-si astfel orice sansa de a deveni persoane active. membrii in societate. nevoi speciale fata de educatie au si familiile acestor copii. Diferentele dintre copii. au considerat ca acesti copii sunt in afara vietii active. Copiii care sunt diferiti. in favoarea tuturor. Cand societatea a dorit sa ii inteleaga. determinate de diferentele lor de dezvoltare si de comportament. teama. Cele mai multe reactii se datoreaza perceptiilor sociale asupra ceea ce inseamna diferentele dintre copii si oameni in general. neproductivi. de practici. Orice copil are nevoie in anumite perioade ale vietii lui de atentie . In aceeasi masura este vorba si de necunoastere si de neintelegere a cauzelor care determina aceste diferente. a fost determinata de necunoastere si din nevoia de a ocroti . O serie de conceptii filozofice au explicat deficientele unor persoane ca fiind datorate pedepselor divine meritate de parinti. Frica. Fiecare copil are dreptul de a i se acorda sansa unei vieti cat mai aproape de normalitate si integrare sociala. si ca intreaga comunitate se cere a fi sprijinita pentru a deveni mai putin discriminativa. si au CES. si de aici. ridiculizarea. mai putin segregatoare. Familiile acestor copii. intelegerea dar si dispretul. nefolositori si total dependenti. Unii au nevoi mai mari.

Răspunsul la cerinţele educative ale copiilor consituie condiţia unei dezvoltări armonioase. Depinde de alţii: de dragostea lor. o imagine de sine slabă este o problemă pentru orice copil. Aşa cum ştim cu toţii copilul mic este cea mai vulnerabilă fiinţă. Aşacum am prezentat mai sus. pentru că fiecare copil se poate dezvolta şi poate învăţa. Este foarte important ca adulţii să sprijine la toţi copiii construirea unie imagini de sine pozitive. De fapt. Imaginea corporală este începutul acestei comparaţii. Pentru un copil cu dizabilităţi. de promovare a unei noi deschideri catre o scoala pentru toti. In perspectiva deschisa de politicile educationale internationale. deficienta. intreaga problematica a copiilor cu CES este privita ca o intelegere a diferentelor extrem de variate intre nivelurile. care au trecut de la simpla constatare si etichetare la intelegerea nevoii de actiune si de schimbare a mentalitatii in raport cu problemele copiilor. de îngrijire şi de condiţii favorabile de dezvoltare. Daca aceasta nu vine la timp. dimensiunile problematicii copiilor cu CES devin prilej de perfectioanare a strategilor formative. Imaginea de sine se formează în funcţie de modul în care copilul se interacţionează cu ceilaţi copii şi cu adulţi din jurul lor. ritmurile. Percepţia adulţilor dedin jur etichetează uneori prea uşor copilul care este în formare şi are dreptul de a se dezvolta cît mai adecvat prin sprijinul adulţilor din jurul său. Dar. incapacitate. propria noastră experineţă dar şi toate studiile demonstrează: copii cu dizabilităţi au o imagine de sine slabă şi nu au încredere în forţele proprii şi nici în explorarea lumii din jurul lor. invatare si dezvoltare. Aceasta trecere nu este numai una de evolutie a conceptelor ci a conceptiilor. faptul că se vede diferit de ceilalţi copii este primul pas să îşi construiască o imagine de sine diferită. de modul în care sunt primiţi şi sprijiniţi în primele perioade ale existenţei depinde şi dacă vor avea sau nu dizabilităţi în viaţă. Mai mult. Unii copii se nasc cu anumite deficienţe care le determină un mod de învăţare diferit şi nevoi de un sprijin suplimentar. se pune azi accentul pe termeni ca cerinte educative speciale si situatii de risc. WOOLFSON (1989) listează comportamentele care identifică o imagine de sine slabă la copiii cu dizabilităţi: .speciala si sprijin special. un copil considerat "normal" poate ajunge usor in categororia celor "cu probleme". In literatura de specialitate de la conceptele de handicap. precum şi prin compararea lor şi performanţelor pe care le obţin cu ale altor copii. Unii copii au nevoi de mai multă ocrotire. stilurile si particularitatile lor de crestere. dizabilitate termeni folositi pentru a determina problemele speciale ale copiilor. Imaginea de sine la copilul cu CES Existenţa unor CES constituie un punct de plecare care poate împiedica dezvoltarea firească a copilului. care potenteaza diferentele si le foloseste ca prilej de invatare si experimentare diferita. tulburare.

sunt defensivi când se relaţionează cu alţii. cu adulţii şi işi asumă ce e mai rău. determinate de zestrea cu care copii vin pe lume. se resimte de multe ori nevoia de a sprijini şi părinţii. au dificultăţi în a fi corecţi şi cinstiţi cu alţii. sau prematurii si care necesita o crestere mult mai atenta si tratamente speciale pentru a se dezvolta. inclusiv către proprii părinţi.1998) : 1. Conceptul de risc construieste in pedagogia timpurie o alta dimensiune a intelegerii problematicii copiilor cu CES.au un nivel ridicat de anxietate şi simt experienţele de zi cu zi. Aceasta se refera la posibilitatea cunoasterii. . J. 3. . Este vorba de diferitele dizabilitati pe care copii le manifesta de la inceput . Aceştia pot fi primii adulţi care acţionează şi interacţionează într-o manieră ce sprijină încrederea copilului în sine şi în felul în care se comportă şi arată.chiar când au performanţe acceptabile într-un domeniu nu sunt convinşi că au reuşit ceva. Părinţii nu sunt întotdeauna cei care încurajează copilul. Privite in aceast sens riscurile se refera la trei grupuri de probleme (Evans. De aceea munca cadrele didactice şi profesionişiilor este de a sprijin imaginea de sine pozitivă la copilul cu dizabilităţi.se simt ruşinaţi de ceea ce sunt.sau adulţi. deficiente organice neurologice. De exemplu. acei copiii care se nasc cu o greutate foarte mica. - Situaţiile de risc pentru dezvoltarea copiilor Copiii cu CES prezinta situatii de risc pentru dezvoltarea lor ulterioara. prevenirii si sprijinirii la timp a unei dezvoltari care sa dea copiilor o sansa la adaptare si integrare sociala. 2. Aici incadram problemele copiilor cu deficiente senzoriaale (nevazatori sau cu auzul foarte slab. . Riscuri stabilite. extrem de stressante. dezvoltare si educatie care nu este suficient de suportiv pentru copil . ca si deficiente mentale severe. Pe de altă parte.nu stabilesc uşor relaţii cu covârstinicii lor şi se simt din punct de vedere social izolaţi de ceilalţi din jurul lor. au sentimente de vinovăţie şi chiar depresie. Riscurile biologice. Acestea se refera la riscurile survenite din cauza unui mediu de crestere. în familiile care au copii cu dizabilităţi. .au dificultăţi în a primi şi oferi dragoste către alţi copii. in special la varstele mici cand influentele exterioare sunt esentiale pentru constructia personalitatii. Riscurile determinate de mediul de dezvoltare. Se refera la copiii care au la nastere probleme fizice care pot fi remediate. .din lipsă de încredere în propriile opinii.au progrese academice scăzute şi greutăţi în adaptarea şcolară. surzi). . . în orice activitate.

Toti copiii au dreptul la o dezvoltare plenara. sa fie inclusi in activitatile vietii de zi cu zi. sa evalueze si sa intervina adecvat. care sa ofere si alte alternative fata de educatia speciala.1998 ) promoveaza procesul prin care toti copiii sa participe in toate programele de educatie. Dar pentru riscurile determinate de un mediu nepotrivit? Dar pentru probleme intervenite pe parcursul cresterii si dezvoltarii. independenta si la o viata care sa fie cat mai aproape de ceea ce epoca lor denumeste "normala".. Politica de incluziune (Evans. Aceasta este valabil pentru situatiile de risc clare. De la inceput trebuie sa specificam: oricat de bun ar fi un program de educatie el nu poate sa schimbe un copil cu probleme de tipul celor mentionate in riscurile stabilite. pot fi intelese si sprijinite intr-un program de educatie timpurie. Toate cele trei grupuri de probleme. pledeaza pentru existenta unor structuri si servicii speciale care sa identifice. . Majoritatea experientelor educationale in lume.). Programul de educatie timpurie pe care il propunem este un program incluziv. Exista o relativitate care trebuie sa ne indemne la un efort de reflectie. Acoperirea nevoilor speciale de educaţie la vârstele timpuri Se pune intrebarea cum si cine poate sprijini copilul aflat in situatie de risc.La acest nivel de probleme ne referim cand vorbim de copiii care cresc in saracie. care sa perfectioneze tehnologiiile educationale pentru a intelege si sprijini dezvoltarea copiilor pentru a elimina riscurile si a rezolva problemele.etc. pentru riscul stabilit. Principala preocupare a progamului de educatie timpurie trebuie sa fie cresterea calitatii vietii pentru copiii cu CES. toti traiesc in societate si depinde de noi ca si ei sa faca parte din acesta si sa participe la viata ei. Ceea ce este normal azi nu era normal in epoca Renasterii sau in timpul Revolutiei franceze. Nu numai prin servicii si structuri de sprijin speciale. ci mai ales printr-o abordare pedagogica care se valorizeze diferentele. Toti copiii au dreptul sa participe. Chiar daca unii copii sunt diferiti prin problemele lor fizice. religioase. J. mentale sau senzoriale. asa cum este exemplul Roxanei? Se evidentiaza tot mai clar nevoia unei alte abordari. mai flexibile. apartinand diferitelor grupuri marginalizate social (etnice. Ceea ce insa poate face cu succes este sa sprijine dezvoltarea si sa potenteze la maxim abilitatile existente. crescuti in conditii de violenta. sa foloseasca mediul eficient si stimulativ si sa se sprijine pe parteneriat educational. Pentru celelate doua grupuri de probleme este cert ca interventia timpurie este hotaratoare daca se face adecvat. razboi sau abuz. Programul de educatie timpurie pe care il propunem sprijina acesta maniera de interventie si de perceptie sociala.

s-a evidentiat in perioada 1945-1970 si a fost caracterizata de expansiunea serviciilor de sprijin. care are nevoie de sprijin ca sa creasca. de a izola copilul cu nevoi speciale s-a manifeste la nivelul unor sisteme educationale cu . 3. Cand copiii au cerinte speciale determinate de riscurile mentionate mai sus.nevoia unei interventii cat mai timpurii in identificarea si tratarea riscurilor. au fost exclusi din contextul social in care existau pana la semnalarea nevoilor speciale si s-au incercat solutii terapeutice intr-un mediu tot mai artificial. Istoricul intervenţiilor educaţionale asupra copiilor cu CES Educatia speciala a copiilor cu CES a constituit primul pas in tratarea adecvata a problemelor pe care le pot avea copiii in dezvoltarea lor. pe care diferitii specialisti il creau in acest sens. programul de educatie timpurie poate oferi conditii de mediu care sa stimuleze efectiv si eficient dezvoltarea tuturor. a constat in identificarea problemelor si recunoasterea lor. Faza a treia. Prima faza. sa se dezvolte si sa fie educat.un mediu cat mai normal posibil. tot mai izolate de serviciile oferite copiilor fara probleme. precum si in infiintarea serviciilor si sprijinului special.Aplicarea filozofiei incluziunii in programul de educatie timpurie presupune ca obiectiv central un program efectiv si eficient care sa antreneze toti copiii. . Primele institutii au fost create de ordinele religioase si organizatiile de caritate. Faza a doua. Daca facem o prezentare istorica a procuparilor de educatie speciala. din care toti invata. 1997): 1. O"Toole (1991) precizeaza ca atat individul cat si problema lui. . putem evidentia cinci faze (Tuunainen. se pune problema de a sprijini includerea lor pe cat posibil intr-un mediu in care sa creasca impreuna cu ceilalti si nu separat. Aceasta tendinta. Aceste servicii au devenit tot mai segregative. incluzand si copiii aflati in risc stabilit sau biologic. Teze fundamentale în tratarea CES la vârstele timpuri Tezele de care pornim se refera la: . fara deosebire si sa sprijine imaginea centrala a copilului. .Prin atentia acordata tuturor copiilor. a inceput atunci cand la nivel social s-a recunoscut responsabilitatea formala asupra sprijinirii copiilor cu CES. Au aparut institutii in care au fost tratati copiii considerati ca diferiti din punctul de vedere al abilitatilor de viata.sprijin adecvat dar si cu metodologii incluzive. Acest lucru s-a exprimat in legislatie si in crearea unor servicii sociale speciale pentru a rezolva nevoile speciale ale unor copii. 2.

primind sprijin suplimentar in acesta institutie.intensitate. ca izolarea structurilor si institutiilor de sprijin a fost discriminativa si potrivnica adaptarii pe termen lung a copiilor cu handicap la viata sociala.imaginea holistica. in care ne aflam acum. . in afara programului scolar. aceasta maniera de rezolvare a cerintelor speciale educationale nu s-a dovedit nici ea perfecta. Copiii cu CES au fost tot mai mult indrumati catre scoala obisnuita. cultural si economic. Faza a patra a adus o schimbare de perspectiva (1970-1990). adaptare la scoala obisnuita. Copiii nu sunt integrati total. incepand cu anul 1990. prin specificarea importantei organizarii mediului educational. actuala faza de dezvoltare a educatiei cerintelor educative speciale. tot mai pregnant. . este caracterizata de politicile incluziunii.focalizarea pe educatia pentru dezvoltare si pentru o viata cat mai sanatoasa individual si social.depasirea modelului strict individual si individualist de tratare a CES. in afara comunitatii de viata a copilului si cat mai departe posibil (Ainscow. Au inceput sa fie operationale conceptele de individualizare. .recunoasterea drepturilor copilului la educatie. Desi reuseste sa elimine izolarea caracteristica perioadelor anterioare. la un numar tot mai mare de copii. sau in alta. comprehensiva asupra abordarii problemelor de educatie speciala. nu realizeaza total dezideratul integrarii. tocmai pentru ca trebuie sa urmeze structuri de sprijin parale cu scoala obisnuita si ca astfel sunt separati de colegii lor. . . crearea unui mediu adecvat si adaptat. 1994).extinderea diferentelor si distantelor intre copiii care sunt serviti de educatia speciala si cei care au nevoie sa fie sprijiniti in invatare. pentru a realiza raspunsuri potrivite capacitatilor. integrare. In plus. Introducerea copiilor cu CES in scolile obisnuite. prin intelegerea importantei contextului social.identificarea si recunosterea limitelor abordarii segregationiste a CES. actiune. provin din mai multe argumente: . . Dimensiunile acestei perioade. se apropie tot mai mult de interventia timpurie si de reconsiderarea politicilor educative la varstele mici.cheltuielile mari pentru anumite forme de sprijin si nevoia de resurse care se face tot mai mult resimtita. S-a dovedit insa. 5. nu sunt de neglijat nici costurile mari a serviciilor de sprijin. 4. ca si alti copii. comprehensiva asupra copilului necesita o imagine holistica. care caracterizeaza raspunsurile psihopedagogiei anilor nostrii. . nevoilor si potentialului de dezvoltare al tuturor copiilor. decizie si dezvoltare..recunosterea limitelor modelului medical de rezolvare a CES ale copiilor. Aceasta inseamna pentru copii cu CES. . normalizare. prin crearea institutiilor de sprijin. participare. Prin toata argumentatia de mai sus. Faza a cincea.

In capitolul inchinat educatiei incluzive la varstele mici am prezentat detaliat principile si directiile de actiune propuse azi institutiilor de educatie timpurie si parteneriatului educational cu familia si comunitatea. se evidentiaza importanta primului an de viata si apoi a primilor trei. Este eficient parteneriatul educational si este necesara cunoasterea initiala a individualitatiii copiilor.Educaţia timpurie – terenul unei intervenţii educaţionale adecvate asupra copiilor cu CES Enumeram in continuare o serie de teze. Este vorba de a trece de la politicile largi. . argumente teoretice desprinse din cercetarile psihopeagogiei copilului prescolar. Propunerea unui spatiu educativ organizat si amenajat in sensul urmaririi dezvoltarii si stimularii este cea mai eficienta. pornind de la politica de incluziune mentionata: Dezvoltarea copilului isi determina directiile si bazele la varstele foarte mici.Educatia incluziva evidentiaza nevoia de accentuare a dezvoltarii sociale a copilului si de focalizare pe procesele invatarii. la fel cum este preconizat si de educatia timpurie. isi are bazele in educatia timpurie. care influenteaza educatia timpurie. necesara in educatia incluziva. . ca fundamentale in directia formarii capacitatilor generale si specifice de adaptare psiho-individuala si sociala. constituie primul pas al educatiei timpurii si caramida de baza a incluziunii. de la concepte la actiune. . la masura pedagogica directa. caracteristici ale abordarilor contemporane. Problema cea mai dificila este legata de inregistrarea progreselor copiilor si de evaluarea nevoilor si evolutiei lor. Dupa ultimele studii. Se evidentiaza in acest sens nevoia unei constientizari a rolului pe care poate sa-l joace o strategie didactica adecvata in rezolvarea multor probleme de dezvoltare.Invatarea activa si eficienta. - CES în grădiniţă – direcţii de acţiune Problema de elucidat aici este: ce ne propunem sa urmarim in gradinita in mod tintit pentru abordarea copiilor cu Ces.Recunoasterea importantei diferentelor individuale si planificarea activitatilor educationale in sensul acoperirii nevoilor copilului ca individualitate care apartine grupului si contextului de dezvoltare.Educatia primilor ani de viata nu se poate realiza in afara unei legaturi functionale cat mai accesibile intre familie si factorii educationali ai comunitatii (educatorii si toti agentii educationali). Identificarea initiala a copiilor care prezinta riscuri in dezvoltare este . .

mereu ca un individ şi asiguraţi-vă că în primul rand este pentru voi un copil şi abia apoi. . . De aceea este important ca să încurajeze copilul să trăiască cât mai aproape de un stil de viaţă normal. dar nu de netrecut. De aceea evidentierea prin comportamente observabile este dificila in primii doi ani de viata. a prescolarului. . încurajaţi şi valorizaţi mereu copilul chiar dacă sunt rezultate forate mici. o persoană cu dizabilitate.Părinţii şi educatoarea au un rol important. dezvoltaţi activităţi adecvate pentru abilităţile lui pentru a îi oferi şansa să obţină rezultate pozitive şi progrese cât de mici. . - Semnele de risc la copiii mici de la 0 la 2 ani Din cele expuse mai sus se evidentiaza urmatoarele directii importante intr-o pedagogie timpurie: intr-un program de educatie timpurie este cruciala identificarea si evaluarea cat mai timpurie a unei probleme de risc .delicata. în a identifica şi a aborda de timpuriu problemele de dezvoltare ale copiilor. Ea se realizeaza prin evaluarea initiala cu atentie a copiilor si a naturii dificultatilor pe care ei le pot avea. cu atat poate sa fie mai devreme si mai usor identificata in comportamentele copiilor. cu cat este o problema mai severa. Daca problema este mai delicata si mai subtila. .nu vă adresaţi niciodată celui care impinge căruciorul ci celui care îl ocupă. . Fiecare adult care acţionează ca un profesionist în viaţa unui copil cu dizabilităţi poate deveni un exemplu de practici adecvate în formarea celorlalţi adulţi şi profesionişti din viaţa copilului.asigura-ţi-vă că ceilalţi copii nu sunt ironici şi tratează pe colegul lor cu respect. Cunoasterea copilului mic. . care sunt la indemana educatoarei si a parintilor. şi încurajaţi-l să exploreze împrejurimile.daţi ocazia ca fiecare copil. . . inclusiv cei cu dizabilităţi să poată decide şi încurajaţi luarea deciziilor şi alegerea soluţiilor. a evidentiat o serie de posibilitati de evaluare cu instrumente diferite. . char dacă este mic.implicaţi copilul întoate activităţile care au loc.să aveţi aşteptări realistice cu privire la copil şi abilităţile lui.preţuiţi. chiar dacă este un copil mic. ea este mai greu de detectat.asiguraţi-vă ca este îmrpreună cu ceilalţi copii şi nu stă de loc izolat.prezentaţi progresele copilului către părinţi şi alţi adulţi şi persoane care vin în contact cu acesta şi asiguraţi-vă că acsştia preţuiesc fiecare succes. Câteva sfaturi şi recomandări provenite din experienţa profesioniştilor care lucrează cu copii cu dizabilităţi: trataţi copilul.

Daca copilul: . INTELEGERE. ceata.se izbeste des de obiectele din camera.la 5 ani nu se face inteles de persoane din afara familiei. . .la 3 ani nu poate repeta mici poezii sau cantece. necostisitor.are infectii dese la ureche.vorbeste altfel decat copiii de aceasi varsta cu el.iti priveste buzele atunci cand vorbesti. .vorbeste foarte incet sau foarte tare. cu specificatia ca el reda semnele de risc crescut in copilaria mica.la 2 ani nu poate denumi obiecte familiare si persoane. usor de interpretat. are obiceiul sa priveasca si sa incline capul intr-o anumita pozitie care dovedeste ca nu vede suficient. incruciseaza un ochi sau chiar amandoi. . pete pe ochi. . . Daca copilul: . Redam mai jos un asemenea instrument. Un instrument de evaluare pentru copilăria mică Parintii si alti adulti care se ocupa de copilul cu probleme . are ochii rosii sau o disfunctie cronica a ochilor. evaluarea problemelor pe care le are copilul trebuie facuta de profesionisti -cu precadere medici si psihologi.inclusiv educatoarea care are in grupa un copil cu anumite deficiente. .nu vorbeste sau vorbeste ciudat.pot realiza acest nivel de identificare situatiilor de risc ca evaluare initiala.dar si de parinti. posibil de folosit de catre persoanele care ingrijesc.nu raspunde daca il chemi. . In urmatoarele arii se poate identifica daca copilul are o problema. Daca copilul: - . VAZ.Probele si testele dedicate acestei prime perioade sunt mai costisitoare si de obicei nu pot fi aplicate de educatori. atunci cand nu te poate vedea. Este evident ca la varstele foarte mici. .la 4 ani nu vorbeste inca in propozitii simple. In acelasi timp suntem tot mai mult interesati sa oferim parintilor instrumente simple care sa-i ajute sa-si cunoasca copilul mic si sa poata eventual sa-l stimuleze pentru depasirea unor probleme speciale semnalate.nu se intoarce dupa sursa unui sunet nou sau a unei voci noi.la 18 luni copilul nu spune inca mama (sau echivalentul ) . De aceea se pune problema de a folosi astfel de instrumente care sa fie usor de aplicat. cand prezinta frecvent unul din urmatoarele comportamente: AUZ . VORBIRE. . Personalul medical este cel mai in masura sa ne dea relatii pentru primele varste ale copiilor.cand se uita la ceva.dupa varsta de 6 luni. . . sau se freaca frecvent la ochi si spune ca il doare. Daca copilul: este incapabil sa gaseasca obiecte si piese mici de jucarii pe care le arunca. cresc copilul.

la 1 an nu se bucura de jocuri simple de miscare. pentru ca actiunile educationale merg impreuna : educatoare-parinti-sprijin psiho-pedagogic si uneori sprijin medical. evaluarea dimensiunilor acesteia o face un profesionist: medicul. Daca parintii pot identifica si depista problema. p. la 3 ani nu poate identifica diferitele parti ale fetei. lucruri simple care I se spun spre deosebire(in comparatie cu) copiii de varsta sa. iar parintilor continuarea acasa a programului de sprijinire a copilului. Daca copilul: la 10 luni nu poate inca sa stea in sezut. Accentuam inca odata nevoia de identificare si de cunoastere initiala a tuturor copiilor.). University of South Pacific. ca o sarcina a educatoarei. am specificat nevoia ca educatoarea sa cunosca dezvoltarea fiecarui copil din grupa. scale de dezvoltare. etc. .la 2 ani nu se joaca cu obiecte obisnuite (lingura. este un proces care se refera la profilul motor. Cand este vorba de copii cu CES sau cu semne de risc crescut. Acest proces trebuie sa urmareasca copilul in mod global. la 4 ani nu raspunde la intrebari simple. cateva secunde. Daca copilul: . O evaluare complexa permite educatoarei masuri pedagogice cat mai adecvate. etc. 1995. Acest sprijin este necesar si in sensul pateneriatului cu familia. educatoarea are nevoie de un sprijin profesional de la un psiholog sau un consilier educational. . fara sprijin. pentru a li se determina cerintele educative. si deci a nivelului lor de dezvoltare. se misca diferit de copiii de aceeasi varsta cu el. intr-un picior. etc. Probe. JOC. daca s-a identificat o problema in dezvoltarea copilului. In capitolul dedicat cunoasterii copilului in gradinita. la 4 ani nu poate sa stea in echilibru. pare ca nu intelege. educatorul.la 4 ani nu se joaca inca cu alti copii (de-a fatea ascunselea.nu se joaca la fel cu copiii de aceasi varsta cu el. are dificultati sa inteleaga. fise de observare. cauta-ma. psihopedagog.13-15 ) Pasul urmator. la 2 ani nu poate merge fara ajutor. pentru a putea interveni educational pe acele comportamente care sa sprijine capacitatile urmarite de programa la varstele prescoalare.la 1 an nu reactioneaza cand isi aude numele. cognitiv.) . psiho-social si motor al copilului. comprehensiv si sa includa o varietate de masuratori. la 3 ani nu poate urmari povesti simple. psihologul. MISCARE. . Procesul de evaluare educationala. - ( Adaptare dupa " Early Childhood care and education. este de a se evidentia dimensiunile acestei probleme si apoi de a se interveni adecvat. teste simple. sapunul.A Trainer"s Manual.

Cum se decurca copilul cu dizabilitatea lui? Raspusuri la mediu si oameni. Cum reactioneaza copilul in medii diferite si cu persoane diferite? Competente sociale. Ce il face pe copil sa actioneze intr-un mod sau altul? Care sunt recompensele care ii fac placere? Rezolvarea problemelor. trebuie implicati si parintii si alti profesionisti. Sunt informatii care au relevanta pentru calitatea vietii copilului si familiei din care face parte prin faptul ca evidentiaza competentele determinate de intractiunile cu obiectele si persoanele din mediul inconjurator. Bruder (1997) vorbeste de posibilitate folosirii unui inventar ecologic. evalurea sa se bazeze pe situatii de joc si sa folosesaca tehnicile de joc si in care copilul singur isi etaleaza inventarul de comportamente. Abordarea unui inventar ecologic include urmatoarele conditii de identificare a problemelor: a. Evaluarea timpurie a CES în grădiniţă Evaluare cat mai timpurie este o conditie a interventiei adecvate. nu in situatii create. e. b. si pe mai multe instrumente de adunat aceste informatii. Ele servesc centrarii interventiei pe deprinderile functionale ale domeniilor de dezvoltare. Ce este natural in mediul lui de viata. evaluarea sa se bazeze pe mai multe surse de informatii referitoare la copil. O evaluare corecta si eficienta trebuie sa tina seama de urmatoarele domenii: Interactiunea dintre copil si cei care il cresc. d. evidentierea problemelor de dezvoltare sa se faca in situatii cat mai confortabile pentru copil. in evaluarea copilului sa se tina seama de toate domeniile dezvoltarii si sa se priveasca copilul in contextul sau natural (familie si cultura). De aceea. Evalurea copiilor trebuie vazuta ca un proces. rolul educatoarei este foarte important cand observa. Acest inventar consta din secventele deprinderilor necesare oricarui copil pentru a participa la activitatile mediului de viata. evaluarea sa se faca tinand seama de itemi actionali/functionali. Motivatia copilului. Cum isi inchipuie el o problema? Cum atrage atentia ? Adaptare. inregistreaza diferitele comportamente in cadrul activitatilor obisnuite sau special organizate. in situatiile obisnuite in care se presupune ca poate participa. Cum interactioneaza cu egalii sai? . c. noteaza. Cu cat se cunoaste mai repede problema copilului cu atat se poate interveni mai adecvat si chiar se poate preveni sau inlatura dezvoltarea deficitara. adica pe ceea ce face copilul in viata sa zilnica.Pentru sprijinul adecvat acordat copiilor aflati in situatii de risc.

dupa posibilitatile lor la activitati si program. logoped. Evaluarea se face in scopul programarii unei actiuni tintite spre stimularea si dezvoltarea copilului. De unde poate ea sa ia acest sprijin? Sursa principala de sprijin este grupul de educatoare. Asa cum vorbim de sprijin pentru copil in procesul educational. consilier psiho-pedagog). sau studenti practicanti care sunt parte activa in organizarea si desfasurarea activitatilor. Ei participa. Aceasta inseamna ca in grupa de copii pot exista copii cu CES. folosind si la inceput. Evaluarea trebuie sa se faca impreuna cu parintii. Activitata sprijinita de voluntari. Educatoarea observa si identifica problemele de dezvoltare sau riscurile de dezvoltare care apar atat din modul particular de raspuns la diferitele activitati cat si din informatiile primite de la medic sau de la familie. desfasura si evalua activitati didactice personalizate. bunici. ci strategii de educatie care sa fie cat mai flexibile. participarea in echipa la anumite activitati. trebuie sa presupunem ca si educatoarea are nevoie de sprijin. rolul educatoarei va fi mereu important caci ea il urmareste permanent in cadrul gradinitei si in activitatile zilnice si poate consolida progresele programului. pe masura posibilitatilor lor. Activitatea in echipa presupune un mod de actiune in care educatoarea lucreaza impreuna cu o alta colega pentru a organiza. Chiar daca copilul va urma un program de interventie personalizata pentru remedierea problemelor sale. Schimbul de experienta. membrii unor asociatii neguvernamentale care au in obiectiv integrarea si/sau incluziunea copiilor cu CES. Ea face permanent observatii referitoare la progresele programului educativ. O alta cerinta a evaluarii copiilor cu CES in gradinita se refera la scopul clar al acesteia. de metode. g. parinti. discutiile metodice. . au intensitate si se manifesta acut. Copiii cu CES sunt parte a grupului de copiii. Daca pe o perioada anume educatoarea observa ca problemele sunt frecvente. acest lucru semnifica nu neaparat sarcini in plus. dar cu toata incarcatura afectiv-emotionala pe care o aduce mediul familial. sunt tot atatea forme de a folosi experienta si practica colegelor in rezolvarea unor probleme. Cine sprijină educatoarea în activitatea cu copii cu CES Programul de educatie timpurie individualizata necesita o abordare cat mai deschisa si mai incluziva a copiilor. schimbul de idei de actiune.f. pe parcurs si la sfarsit parteneriatul de actiune si decizie dintre gradinita si familie. trebuie sa ceara sprijin de la un profesionist (psiholog. sa continuie acasa programul. Rolul educatoarei în evaluarea CES Educatoarea trebuie sa cunoasca toti copiii cu care lucreaza in grupa. Acelasi lucru se petrece si cu rolul parintilor: ei trebuie antrenati in orice activitate de sprijinire sau remediere a problemelor copilului.Pentru educatoare.

Autoperfectionarea profesionala este sursa cea mai importanta de sprijin. se pot rezolva in mare parte si unele cerintele educative speciale. Parteneriatul cu alti profesionisti si cu structuri de sprijin ale gradinitei (cabinete logopedice. Problemele mediului stimulativ. dezavantajul serviciilor de sprijin este in solutiile care cer negociere. valorizarea activitatilor realizate pe aceste varste. dar pentru a opera cu toate nevoile speciale este nevoie de competente noi ale educatoarelor. Cum folosim progamul de educaţie timpurie în problematica copiilor cu CES Din tot ceea ce am prezentat in acest capitol se poate concluziona ca intr-un program de educatie timpurie care se adreseaza tuturor copiilor. va aduce si dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru educatoare. profesori itineranti. Teama educatoarelor de a avea in grupa copiii cu deficiente. de colaborare si de multe ori de sprijinul direct al altor profesionisti. Centrele de resurse profesionale si Centrele de resurse pentru parinti constituie structuri metodologice care se pot infinta la nivelul unor institutii. In acelasi timp este nevoie de sprijin calificat si de colaborarea cu famiile copiilor.Parteneriatul cu familia este o alta sursa de sprijin ai activitatea cu copii cu CES. Includerea in gradinita a copiilor cu CES presupune pentru educatoare o continuua provocare in a gasi solutiile educative adecvate. etc. intr-o maniera incluziva. Putem considera ca un program de calitate in educatia timpurie are multe din caracteristicile unui program incluziv. cabinete de psihologie. In acest sens. rezolvarea relatiilor in echipa. cunoasterea si tratarea nevoilor individuale. este de multe ori indreptatita de numarul mare de copii la grupa si de lipsa sprijinului necesar. Principiile care conduc activitatile de stimulare si provocare a situatiilor de invatare/dezvoltare sunt in mare aceleasi care stimuleaza adaptarea si reabilitarea copiilor cu CES. Devine tot mai evident ca si gradinita are nevoie de un management care sa presupuna formarea continuua. deficienta motorie si tulburarile de invatare se pot rezolva in activitatile de zi cu zi. profesori de sprijin. De aceea consilierea problemelor speciale din gradinita va fi sprijinita de psihologi educationali. toate problemele usoare. Managementul institutiilor prescolare si parteneriatul institutional. In acelasi timp. deficienta mintala de limita. schimbul de idei si experienta. Dezvoltarea politicilor de incluziune. pentru a sprijini rezolvarea diferitelor probleme cu care educatoarea vene in contact in tratarea CES. Desi incluziunea este solutia cea mai adecvata pe care o merita copii cu CES. sa fim realisti si sa incercam sa .). comunicare. sau de consilieri psiho-pedagogi. etc. contribuie la programul de educatie timpurie si pot fi baza unui program de incluziune. centrle de asistenta psihopedagogica. cabinete medicale.

Valorizarea familiei in activitatea din gradinita/scoala. Trebuie sa se porneasca de la ipoteza ca. Refuzul de a primi in gradinita un copil cu CES este de cele mai mult ori egal cu pierderea unei sanse mari pentru acesta.5. Secretul integrarii si chiar incluziunii copiilor cu CES in gradinita consta in a nu le refuza sansa la educatie si de a cauta impreuna cu familia sprijinul necesar invatarii lor adecvate. Sunt copii aceia care fac viata parintilor amara sau sunt parintii de vina pentru ca nu pot educa copii cum trebuie? In majoritatea situatiilor este o combinatie între cei doi factori.2. inainte de toate sa-l sprijine. ajuta educatoarea sa ia decizii bune si sa organizeze un program educativ cat mai incluziv. invata unii de la altii si aceasta e un alt avantaj al grupelor deschise. constituie deja un pas inainte pentru integrare si adaptare. nu va pune niciodata problema gradului sau tipului de probleme educative pe care le are un copil..4. De ce este sprijinul acordat în educatie atât de important? Parintii au nevoie de un feedback. Dezvoltarea unor practici educationale de participare si activizare a copiilor. PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL ÎN GRĂDINIŢĂ 7. pentru ca se lucreaza pe tema loialitatilor care exista si pe de alta parte este multipla partialitate. Implicarea parintilor.3. pentru ca participantii se pot confrunta cu diferite alte cazuri si le pot cadra mult mai bine. în cadrul careia se poate obtine o imagine mai de amploare despre problematica. Copiii se sprijina reciproc. Relatiile de cooperare in grupul de copii. parintii dispun de calitati. de valorizare a diferentelor si de motivare continua spre perfectionare. Ca îndrumator trebuie sa încerci sa gasesti cauzele esecului. Definirea parteneriatului educational 7. Faptul ca educatia esueaza nu înseamna ca stilul adoptat este cel gresit. Ea va incerca. 7. chiar daca nu este intotdeauna sprijinita de alte servicii. . dar si aspectele pozitive. Relatiile în familie nu sunt întotdeauna ideale si de aceea parintii vor sa stie care sunt cauzele. este firesc ca gradinita sa ofere un model de parteneriat educational. Pe de alta parte.1. cooperarea in grupul de educatoare. Este important ca în timpul acordarii asistentei parintii sa fie asistati acolo unde au nevoie. sa sprijine familia si sa se poata sprijini de profesionisti diferiti in tratarea adecvata a copiilor cu CES. O educatoare de vocatie. Participarea lui in activitati alaturi de alti copii de varsta sa. 7. 7.creem macar un mediu stimulativ care sa sprijine invatarea tuturor copiilor incercand in acelasi timp sa cunoastem si sa venim in intampinarea nevoilor tuturor copiilor. la orice nivel. Implicarea comunităţii şi altor agenţii în activitatea grădiniţei De ce e colaborarea cu parintii atât de importanta? Colaborarea cu familiile se bazeaza pe doua principii Pe de o parte e principiul loialitatii.

si îndrumatorii pot sa se puna în situatia si în universul parintilor. Pe lânga acestea si relatia între îndrumator si parinti poate fi optimalizata. În acest mod el va lucra mai bine în grup si va urma cu mai bune rezultate procesul de asistenta. Copilul nu va trebui sa faca o alegere între una din cele doua parti si poate fi el însusi în prezenta ambelor parti. 2. pentru a atinge astfel un proces pozitiv de educare. sansele sunt mari ca si copilul sa-i accepte ca pe niste parinti. . DE CE SA LUCREZI CU FAMILIILE? Când parintii sunt din ce în ce mai implicati în procesul de asistenta al copilului lor poate sa apara o relatie parinte-copil mult mai strânsa. dupa cum copiii sunt legati de acestia si vor sa faca fapte bune. Sunt 3 motive principale pentru a colabora cu parintii si anume : 1. Activitatea focalizata pe familii În momentul în care se lucreaza cu familiile se obtine o imagine de ansamblu si mai detaliata asupra problematicii copilului si a familiei. îndrumatorii îsi pot forma o imagine completa a copilului si a problematicii cu care se confrunta. Între ei exista o loialitate care nu poate fi distrusa. aici vor fi descrise câteva atitudini de baza. Este de asemenea posibil ca în procesul educational sa apara si probleme. pentru ca parintii au dat viata acestor copii. La rândul lor parintii pot deveni constieni de capacitatile de care dispun si pe care le pot dezvolta. Când îndrumatorii si parintii îsi transmit aceste informatii. În prima parte ne vom referi în primul rând la lucrul orientat pe familie. Îndrumatorii nu pot sti cum se comporta copilul acasa si care sunt problemele care mai apar. 3. Când un parinte accepta îndrumatorii. capacitati si metode. În acest context.Acestia trebuie lasati sa efectueze lucrurile pe care le fac bine si trebuie sprijiniti si îndrumati în cele unde manifesta oarece carente. Este deci important ca sentimentele de loialitate sa fie recunoscute si respectate. dar parintii au întotdeauna sentimentul de responsabilitate fata de copiii lor. În a doua parte va fi explicat principiul acordarii asistentei cu atitudinile de baza ale acestuia si metode. În ceea ce priveste experienta cu copilul. Copilul poate sa aiba din nou încredere în capacitatile si obiectivele parintilor. Prin intermediul contactelor cu parintii. ambele parti vor fi la curent cu diferitele probleme si poate fi obtinuta o imagine mai completa a situatiei. Între parinti si copii exista o relatie care nu poate fi rupta. Altfel îndrumatorii nu vad patroanele de comunicatie problematice cu care se confrunta cei din familie. Astfel copilul nu va fi plasat într-un conflict de loialitate. lucrul orientat pe familie este o maniera de a obtine o imagine clara a copilului si a familiei (parintilor) si o maniera de a lucra împreuna cu ei. parintii pot fi considerati ca fiind niste experti. acestia aud la rândul lor situatia altor parinti. Gratie informatiei puse la dispozitie de ei.

ajungem la calitatile si energiile de care dispun parintii. terapeutii. 1998. Când se aplica în situatii de asistenta. în relatia cu acesti oameni. A te putea pune în locul altei persoane contribuie la o mai buna întelegere a emotiilor persoanei respective si a comunicarii cu ceilalti. ceea ce este posibil într-un anumit moment. 2002) Daca traducem literal “empowerment” asta înseamna ‘împuternicire’. ‘Nu noi. Realizarea unei legaturi între perspectiva si viziunea parintilor si situatia în care se afla. prin ascutirea constiintei critice si prin stimularea participarii. Empatie Empatia este un alt cuvânt pentru capacitatea de a se pune în locul altora. Ca îndrumator trebuie sa lucrezi în aceasta directie. la toate nivelurile. dar trebuie sa se tinda la acest lucru. În cadrul unei mari organizatii cu putini îndrumatori. si asta prin preluarea controlului. Emancipare Emanciparea este tendinta de a deveni independent si egal cu ceilalti. suntem experti în tratarea clientilor nostri. Sarcina noastra este de a-i ajuta sa descopere ca de fapt ei stiu toate aceste lucruri’ Empowerment ‘Empowerment-ul este un proces de consolidare. în care indivizi. Fiecare persoana are calitati bune. Daca se pleaca de la aceste elemente. imaginea de sine a persoanei poate capata nuante pozitive. Doar ei stiu ce este cel mai util pentru ei. Trebuie adoptata o pozitionare obiectiva si astfel un îndrumator poate patrunde în universul sentimentelor celuilalt. organizatii si comunitatea dobândesc controlul asupra propriei situatii si a mediului lor. Van Regenmortel.’ (Zimmerma.ATITUDINI DE BAZA În momentul în care se face îndrumarea familiilor este necesar sa se aplice anumite atitudini de baza. nu poti avea ca punct de plecare propriile sentimente si experiente. capacitatea de a simti ceea ce simt altii. Eliminarea patroanelor de dependenta si neajutorare. Si ei nu îsi dau seama ca stiu deja aceste lucruri. O persoana cu un handicap nu are un surplus sau un deficit ca valoare în raport cu ceilalti. . când acestea sunt accentuate. Câteva elemente pe care dorim sa le realizam prin intermediul acestui proces de empowerment: • • • Consolidarea încrederii în sine a parintilor. nu este întotdeauna posibil sa se tina seama de dorintele si necesitatile tuturor. Mai jos sunt prezentate si explicate câteva dintre acestea. De aceea este important sa li se dea sansa de a-si îmbogati viata. cu ei însisi. În lipsa empatiei nu poate avea loc un dialog si apar si diferente de opinie. Când trebuie sa îndrumi familii sau parinti. îndrumatorul va putea întelege mai bine familia si copilul. de întarire.

Capacitati Mai jos sunt analizate câteva capacitati care pot de folos în realizarea contactului cu parintii. În acest proces de comunicare o persoana vrea sa spuna ceva alteia. Prin comunicare întelegem un proces continuu în care 2 sau mai multe persoane fac schimb de informatie si prin care acestea interactioneaza una cu alta. Interpretam realitatea si ne conformam comportamentul conform acesteia. adesea inconstient. O atitudine activa de ascultare presupune o acceptare a celuilalt. nu-ti poti simti partenerul de discutie. Stimularea participarii si a responsabilitatii parintiilor. prespune respect pentru sentimentele lui si ca oferi celuilalt spatiu sa fie cine este el în realitate. Capacitatile vizeaza în special procesul de comunicare între îndrumator si parinte. sa consideri interpretatiile ca fiind provizorii. . Daca asisti fara a fi interesat în ceea ce se spune.: Un parinte ajunge la o organizatie cu o fata abatuta. pâna în momentul în care cunosti destul de bine situatia pentru a putea fi sigur ca interpretarile tale sunt corecte.• • • • • Întrebarile si necesitatile parintilor trebuie luate ca punt de plecare. Sa se acorde atentie lucrurilor care se desfasoara bine. O atitudine de ascultare activa poate influenta în mare masura o discutie. adesea constient. Ce presupune o buna atitudine de ascultare? Câteva sugestii: • • Realizarea contactului vizual. De ex. Acesta nu se va deschide în totalitate si va furniza si o cantitate mai redusa de informatie sau chiar eronata. cu un scop precis. Se prea poate sa nu fi dormit bine. Si alte cauze pot determina starea acestuia. ca acesta are ocazia si ca este stimulat sa împartaseasca ceea ce este important pentru el. Respectarea alegerii facute de parinti si dreptului de a lua decizii. Activarea parintilor în gasirea de solutii care le pot fi utile. Adoptarea unei atitudini interesate. Nu este corect sa se creada ca s-a întâmplat ceva acasa. Este important sa fii constient. Ascultare activa A sti sa asculti înseamna ca îti îndrepti atentia asupra celui care vrea sa-ti povesteasca ceva. Ne formam întotdeauna o imagine si o opinie asupra a ceea ce percepen. în relatia cu ceilalti. stimulerea partilor puternice ale parintilor. Perceptie si interpretare Perceptia noastra este adesea nuantata.

Caracteristici exterioare. Mimica sau expresia fetei. De ex. chiar daca ea face eforturi sa ascunda starea interioara. • • • • Ofera informatii despre caracteristici. Caracteristicile si aspectul exterior vor forma prima impresie asupra celorlalti. De ex. O discutie nu consta doar în cuvinte. În momentul în care privesti chipul cuiva. Ofera informatie despre emotiile si starile unei persoane. Comportamentul non verbal În timpul unei conversatii fiecare persoana îsi pune în miscare si corpul. Câteva exemple: maniera de a articula. Aceasta prima impresie va juca un rol important în continuarea discutiei. Regleaza raporturile reciproce. Se poate vorbi în diferite moduri. de intime sunt acestea si cât de personala considera ei relatia reciproca si subiectul de discutie. Nu-ti fie teama de momentele de tacere. regleaza ordinea sociala. Apropierea. ritmul vorbirii. Comportamentul non verbal poate avea diferite functii.• • • • • • • Încurajarea celui care povesteste. dar limbajul corpului nu se poate tine foarte usor sub control. Toate aceste aspecte ale vorbirii declanseaza la ceilalti diferite emotii. Sensul cuvintelor devine mai clar în momentul în care comunicarea non verbala corespunde celei verbale. • • . Sprijina si regleaza comunicarea verbala. Atitudinea corporala si motricitatea pot furniza adesea informatii asupra starii cuiva.: un copil poate nega ca este nefericit. • • • Maniera cuiva de a vorbi. Înlocuieste comunicarea verbala.: daca esti sigur de tine vei merge altfel decât atunci când ti-e frica sau când esti timid. Sentimentele si emotiile pot fi cenzurate la nivel verbal sau pot fi negate. poti sa-ti dai adesea seama de cum se simte persoana în cauza. Fa un rezumat din timp în timp si vezi daca ai formulat interpretarile corecte. Cere explicatii daca nu întelegi ceva. se poate aprecia cât de apropiate. Nu-ti formula propriile asociatii. Luând în considerare distanta dintre persoane în timpul unei discutii. dar pe chip i se poate citi statea interioara. Tine-ti emotiile sub control. nu înceta sa pui întrebari. atitudini si identitate.: o discutie la distanta va fi mai putin importanta decât o discutie în care partenerii se vad si se aud bine. registrul si vocabularul. volumul. Într-o maniera subtila oamenii îsi pot comunica ce tip de compotament este permis si care nu. Aspecte ale comportamentului non-verbal. De ex. pareri si idei. Nu-l grabi pe cel care vorbeste si acorda-i timp sa spuna ce are de spus.

le comunici clar celorlalti ce crezi despre comportamentul lor. Dau ocazia celuilalt de a se defula. Declansarea unei discutii. Acestea ajuta persoana în cauza sa aiba o vedere mai clara asupra propriilor idei. poate oferi o imagine clara a celor stabilite si a diferentelor si pun o limita între continut si stare. Tu sau partenerul de discutie va interveni cu o noua informatie în momentul în care sunt pregatiti pentru aceasta. Rezumat Într-o discutie în care trebuie prelucrata multa informatie într-un timp scurt poate fi util daca se face din când în când un rezumat al discutiei si al situatiei. elemente si la strângerea de informatii. poti pune întrebari legate de acest lucru. Pentru ca uneori nu-ti poti da seama care e informatia care lipseste. În situatiile în care te afli în compania altora. Un rezumat pune ordine într-o discutie. . Pun în evidenta interesul fata de persoana celuilalt. dar când dupa parerea ta trebuie analizat mai în profunzime. Acestea pot fi utile chiar si pentru tine însuti pentru a gândi si la ordonarea gândurilor. Exista sansa ca acesta sa se deschida si sa spuna ce are pe suflet. stimuleaza explorarea ulterioara. trebuie sa ai grija sa lasi destul spatiu întrebarilor. De ex.• Tacerea. Feedback Feedback înseamna literal ‘reconectare’. Contribuie la detectarea unor fapte.: Poti explica mai în amanunt cum faci asta? Ce vrei sa zici cu asta? Ce faci în timpul liber? Functii jucate de întrebarile puse: • • • • • • • Testare a ideilor si opiniilor si/sau sentimentelor. Întreruperea si efectuarea unui rezumat al discutiei poate frâna pe cei care sunt prea vorbareti. sau când trebuie obtinuta mai multa informatie decât ai primit pâna în momentul respectiv. În acest mod se poate contola daca esti în continuare pe aceeasi lungime de unda cu celalalt si poti de asemenea vedea daca interpretarile tale corespund cu ceea ce intentioneaza celalalt. Se pot pune întrebari când nu s-a abordat ceva esential. Concretizarea si aprofundarea informatiei. emotii. îl poti stimula pe celalalt sa-si spuna parerea. pareri si/sau sentimente. creeaza o stare de liniste. Feedback-ul regleaza într-o anumita masura raporturile cu ceilalti. Prin rezumat si redare a informatiei puse în discutie. Intrebari În momentul în care începi sa pui întrebari ai într-o oarecare masura controlul asupra discutiei. Nu-ti fie teama de momentele de tacere. pune în evidenta interesul si controleaza daca informatia primita a fost corect receptata. Când observi pe chipul cuiva ca ceva e în neregula.

… Telefon sau e-mail Când intervine ceva urgent este simplu sa se comunice prin telefon cu parintii . De ex. Când se da un feedback este important sa vorbesti din perspectiva primei persoane. Caietelul este transmis între cele doua parti prin intermediul copilului. Aici trebuie sa descrii comportamentul concret. Când se face o vizita la domiciliu parintii pot aprecia efortul care se face în încercarea de a-i ajuta. daca au aparut probleme specifice.: Nu-mi place ca e atât de mult zgomot aici. Întrun centru de zi aceasta maniera de comunicare nu este neaparat necasara. care este influenta acestuia si care sunt sentimentele declansate de un anumit comportament. eu. asa pot sami termin treaba la timp si apoi vom mai avea poate vreme sa facem ceva împreuna. ci pentru centrele unde copilul ramâne o perioada mai îndelungata.… Îndrumatorii pot citi apoi în carnet cele notate când copilul a revenit în centru. cum s-a comportat. daca sunt elemente care trebuie semnalate. Acesta este un instrument de comunicare între îndrumatori si parinti. • Prin feedback comportamentul negativ (nedorit de mine) este corectat. Înainte de plecarea copilului la organizatie. nu ma pot concentra la ceea ce fac si astfel nu voi reusi sa termin ceea ce mi-am propus. astfel într-un timp foarte scurt se poate obtine informatia necesara. Întrebarea este însa urmatoarea: de ce se apeleaza la telefon doar când este vorba de situatii de urgenta? Când avem timp la dispozitie se poate telefona cu parintii în prezenta sau absenta copiilor. se poate lucra cu o astfel de agenda. Cum s-au desfasurat lucrurile acasa. Chiar si copilul se poate bucura de contactul cu parintii prin intermediul telefonului. Ma bucur ca voi va jucati. si ca vrei sa-i asculti si îi respecti Agenda transmisibila Când nu este posibil sa se efectueze vizite la domiciliu la perioade regulate sau daca nu este mult timp pentru contactele la usa. Când faci o vizita la domiciliu poti fi confruntat cu tot felul de surprize. . parintii au posibilitatea sa noteze observatiile lor.• Prin feedback comportamentul pozitiv (dorit de mine) este sprijinit si confirmat. Daca sunt prea multi copii în centru si nu ai timp sa dai un telefon fiecarei familii. Metode de atragere a parintilor in procesul de educatie Vizitele la domiciliu Unele familii pot sa apara în public cu totul diferit decât traiesc în realitate. se poate stabili o programare. Abia atunci poti vedea cum traieste si locuieste familia si care le sunt posibilitatile. daca sunt lucruri importante pe care îndrumatorii trebuie sa le stie. Si invers. • Feedback-ul clarifica relatia între oameni. Un telefon neasteptat din partea copilului sau a îndrumatorilor poate face mare placere parintilor. Îndrumatorii vor comunica parintilor ce a mai facut copilul.

… Faptul ca parintii au sau nu posibiliatea de a-si vedea copii în fiecare zi sau cu regularitate nu are nimic de-a face cu faptul ca ei doresc sa stie ceea ce copilul lor face în cadrul organizatiei. În acest caz parintilor li se pot explica noi lucruri în interactiune sau nu cu ceilalti parinti si pe baza de jocuri de rol. Aceasta nu este simpla si atunci când sunt în compania altor parinti. dar si cu lucrarile copiilor. Câteva exemple: trebuie sa se dea o imagine asupra compotamentului copilului.… Aceste exemple mentionate mai sus se pot încadra în categorii ale asistentei pentru educare. Intarirea competentelor parintesti prin furnizarea de informatie si sprijin.’ (Hermanns) Acordarea de sprijin în procesul de educare are în acest context ca scop largirea contactelor între parinti si copil. Se pot stabili si teme de discutie. parintii trebuie ajutati sa se dezvolte în rolul lor de parinti. . pentru a încerca astfel. îsi dau seama ca nu sunt singurii într-o astfel de situatie dificila.Seri pentru parinti Parintii au nevoie sa vorbeasca despre situatia lor. De aceea este important sa se stabileasca o serie de etape intermediare. Acestea sunt activitati care îi ajuta pe parinti în porcesul de educare. sa se întrebe parintii asupra asteptarilor lor si deasemenea asupra întrebarilor pe care le au în ceea ce priveste situatia. De aceea parintii trebuie sa vada care este activitatea îndrumatorilor si cum arata ziua unui copil în centru. vizite. parintii trebuie sa fie atentionati ca ei dispun de anumite capacitati si ca trebuie sa le abordeze si sa le utilizeze într-un mod pozitiv. Acest obiectiv nu poate fi atins într-o singura etapa. împreuna cu îndrumatorii prezenti sa gaseasca o solutie la problemele lor. în aceeasi situatie. Temele de discutie pot fi foarte variate. În aceste discutii parintii îsi refac energiile. Astfel. Parintii pot face singuri propuneri de noi teme sau întrebari. pentru a face astfel posibila o deplasare a copilului la domiciliu. Aceste discutii pot fi deci stimulate în timpul întâlnirilor cu alti parinti. Zile ale usilor deschise. se pot organiza zile ale portilor deschise când este posibil sa se faca cunostinta cu organizatia. îmbunatatirea sau ajutorarea capacitatilor educationale ale parintilor. Parintii pot fi informati de activitatile din interiorul organizatiei facându-i sa participe direct la activitati. vor regasi si recunoaste situatii care se aseamana cu a lor. Parintii pot veni doar pentru a se întâlni. • • Explicare a misiunii parintilor. Sprijin în procesul de educatie ‘Acordarea de sprijin în procesul de educatie reuneste toate acele activitati care au ca scop îmbunatatirea situatiei educationale a copiilor. trebuie sa se completeze deficitul de cunostinte sau capacitati. ei vor cauta singuri pe cineva cu care sa vorbeasca si înainte de a-ti da seama vor începe o convorbire cu o alta persoana.

A Guide to Observing and Recording Behavior. 1994 Borba. UNESCO.. Cristelijke Hogeschool Windesheim Zwolle. 1979. 2000. Bucureşti. une force positive: Science et culture. Urie. New York. Editura Albatros.. Comments prepared for International Consultation on Early childhood education and Special Educational Needs.Manual de pedagogie prescolara. Jalmar Press. Lety Pogrehim.. L Estime de soi. Paris. USA. Sprijin emotional sub forma de concepte si compasiune si feedback. J. 2003. Centre for Educational development. p. 1986 Cottin. Self concept-Development plan. Chelcea Septimiu. BIBLIOGRAFIE Barbu. 1993 Birch.Esteem Builders: A K-8 Self Esteem Curriculum. Bucureşti. Convention on the Elimination of Discrimination Against Women –CEDAW. Delmar Publisher. 198 . 1995 Bentzen. Bucuresti.. Inter-professional collaboration and service delivery. France. Ann. Mc Grow-Hill Book Company. A. Popescu. EDP RA.. 1989 Bruder. B. N. Editura Tehnică. Cunoaşterea de sine – condiţie a înţelepciunii. Bologne. R. 1997 Braden. Inc. Psihologia dezvoltării.pdf Chelcea Adina.A. F. adapted on 18 December 1979. • • • Sprijin informativ sub forma de informatie sau aviz asupra manierei de a actiona în anumite situatii.16-19 Bronfebrenner. Blenkers. Henk. Montreal. Sprijin practic/instrumental sub forma unui ajutor concret sau practic.gn1cedai.126 CEDAW. Ecologia Dello sviluppo umana.Acordarea asistentei poate lua trei forme.. M. 1-4 september. Mateias.. E.. Didactica. dr. M. Growing up Free. p. Warren. E. Rafaila. Raising Your Child in the 80's. Serban.Institute for Studying Education And Coception of Life. H.

septembrie 1998 Monbourquette. Young children. Jean. Romania. 1.pdf. Manual de instruire Montessori.pdf Duclos. 41. 2004 Grotberg Edith. Bucuresti. Christopher J and Waldfogel. Ed.ac.3-4. Mc Grow-Hill Book Company.3641 Myers.G. Constanţa. 1995 Lindberg. 1980 The Word Declaration on Education for All: Meeting Basic Lerning Needs. Practice and reflexions. Lety Pogrehim. Outremont. J. M. USA. Katherine A. 2002 p. A Guide to promoting resilience in children: strengthening the human spirit. Guide to community-based rehabilitation services.8. Cum se formează copiii noştrii. L estime de soi. 1992. 1998.J. Early Childhood Developemnt. EdituraTeora.362 Nolte. Bucureşti.Cottin.Revista învăţământului preşcolar. p. Law D. Ladouceur et J. Exploring and Learning. 1998. USA. je suis copable:parcours pour l estime et l affirmation de soi. Inequality in Preschool Education and School Readiness. Morand de Jouffrey. 1990.1iecdl. 1985 Magnuson. E. cn114awi.de L Hopital Sainte Justine. Harris R.pdf Damon. 1994 Piaget.dr. Je suis aimable. Allyn and Bacon Inc.. Casa Speranţa. Pentru intelegerea aspectelor esentiale ale dezvoltarii personalitatii. Montreal. France. 1994. 115-157 Mitrofan Nicolae.Desjardins-Proulx. UNESCO. Child Development. Queens College.. R.. 53. Lucile and Swedlow. p. Psihologia copilului. Novaliu8s. traducere şi gn1ssfai. Germain. Editura Humanitas. Bewrnerd van Leer Foundation. Rita. Vol. 1998 Mullinax. Nr. un passport pour la vie. no.& Hart. Raising Your Child in the 80's. Meyers Marcia K. New York. Educaţia în anul 2002. W..B. The development of self-understanding from infancy through adolescence.D. 1982 Declaratia de la Salamanca si Cadrul pentru Actiune in Educatia Cerintelor Speciale. Jane. M. D. Ruhm.Investing in Early Childrood Development Programs in Latin America: Toward Definition of an Investment Strategiy.. Promovarea rezilienţei la copii – sarcină prioritară a consilierii şi psihoterapiei. Nasterea inteligentei la copil. Growing up Free. Quebec. Pauline. Iss.Guides for special Education. M. O'Toole.. Bucuresti. 1973 .Dinu. Paris.P. American Educational Research Journal Washington:Spring 2004.

L' Enfant.gn1wsdpi. W. M. 2002 Rosenberg.wordbank.. 1989. ed... Helsinki. Paraschiv. De Boeuck.U. UNICEF. Educatia timpurie a copiilor in varsta de 0-7 ani. L'Education constructive de l'enfant. 29. In Provinding Special Education for Those Who Need it in Developing Countries.pdf http://worldbank. 1995 Zinkin.Paris.. Bucuresti.D. Great Lakes RAP. 1993 UNICEF. EDP. .pdf UNICEF : The Education Cluster " Toward a Comprehensive Strategy for the Development on Young Child.org/children/why/index. E. M. Pietraru.. 1989 Wall. Myriam de Leonardis Education familiale. P.pdf. Why invest ? ECCD BRIEF LINK: The Benefits of Investing in Early Childrood Programes.. la societe'. Ed.. Editura Alternative.K. K. 1979 http://www. 1979 Samuels. Paris. Mac Keith Press. Costea. Les besoines de l'enfant.Plaisance. New York. Barb. Bases for the infants development of self-awareness. 1979 Preteur(Yves. Herman.F.. .Helen Disabled Children and Developing Countries .html ECCD BRIEF LINK: The Economic Benefits of Investiment in ECCD.org/children/why/brain. la maternelle. Ministry of Foreign Affairs of Filand.. Bucureşti. Cambridge.. 1998 Vrasmas. L. bc. 1995 UNICEF. 1982 Sroufe.html. Enhancing Self Esteem in Children. si. Conceving the self. Pam McConachie. 1986 Pringle. 1986 Telleri. P. Fausto Pedagogia familiei.htm. 2003 Tuunainen.bc 1 bieci. Educateur.M. Brain Research http://www. Cornell University. Word Declaration on Survival. Editura ProHumanitate. image de soi et competences sociales.U.Paris.1 ebiei. Ecaterina.wordbank. traducere în romănă Wolfe. 1997 Vrasmaş. P.. Conventia despre Drepturile Copilului. New York. Protection And Development of Children. MS. C. A. UNESCO. Anghelescu C. BasicBooks. Human Development. Agreed to the Word Summit for Children on 30 September 1990. I. Finland.. MI. New york.org/children/why/index.F. E. and col.. Educaţia copilului preşcolar. Interaction between different special education structures: Integratedsegregated.. Child Development.

Meyers. Protection And Development of Children. J.http://www.pdf. 1.wordbank.org/children/why/health.pdf. http://www.1-35) 14.ac. Brain Research 7. ECCD BRIEF LINK: The Economic Benefits of Investiment in ECCD. htm Pentru Copiii mici si nutritia.bc 1 bieci.G. Ilfeld.org/children/why/index. 11.wordbank.G. traducere şi gn1ssfai.pdf 9.worldbank.. htm Pentru Copiii mici si nutritia. J. Myers.org/children/why/health. R. 2000 (p. 1994. bc.wordbank.1 ebiei.htm Pentru Copiii mici si sanatatea B1. Word Declaration on Survival. http://www. traducere în romănă cn114awi.htm Pentru Copiii mici si sanatatea. 1992.org/children/why/brain. World Bank Institute.pdf 6. http://worldbank.L. 2. Early Childhood Counts. 12. http://www.org/children/why/index. .. E. adapted on 18 December 1979. R. Helth Care: The Care Required to Survive and Thrive.13.pdf 3.pdf 4. Agreed to the Word Summit for Children on 30 September 1990.Investing in Early Childrood Development Programs in Latin America: Toward Definition of an Investment Strategiy.gn1wsdpi. The Word Declaration on Education for All: Meeting Basic Lerning Needs. Declaratia de la Salamanca si Cadrul pentru Actiune in Educatia Cerintelor Speciale.pdf 15.html. 1990. http://www. cc113ahi. http://www.wordbank. A Programing Guide on Early Childhood Care for Development.htm. 13.org/children/why/nutri.gn1cedai.worldbank.html 10.1iecdl. Conventia despre Drepturile Copilului. 1989. In Coordonators Notebook Nr.org/children/why/nutri. Why invest ? 8. Convention on the Elimination of Discrimination Against Women –CEDAW. Washington. Evans.DC. Evans. ECCD BRIEF LINK: The Benefits of Investing in Early Childrood Programes.pdf 5.

E. Bruxelles.. P. Bucureşti. Ann. 1985. I. 2000. 1999 B2 ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Bee. a III-a. Vrasmaş. Ciofu. Birch. Paris. Interacţiunea părinţi-copii. Editura Didactică şi Pedagogică. 1997. Verza. Editura ProHumanitate. Editura Didactică şi Pedagogică. 1989.16. Ursula. 1986. Educaţia copilului preşcolar.. J. Bucureşti Radu. Psihologia educaţiei şi dezvoltării. Helen. Anca. Editura Academiei.. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1983. C. Editura Ştiinţifică şi Tehnică. J. Ecaterina. Psihologia dezvoltării. Papalia. Psihologie copilului şi a adolescentului. ed. Editura Augusta. Humanitas. Constituirea realului la copil. (coord. Naşterea inteligenţei la copil.. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti Golu. Bucureşti Şchiopu. Psihologia vârstelor. Bucureşti Munteanu. 1993.1997. Human Development. Psihanaliza şi copilul.. 1989. 1976. Învăţare şi dezvoltare. Bucureşti. 1973. Bucureşti Piaget. Psychologie du developpement. Bucureşti Dolto. Francoise. Random House. Diane. DeBoeck.). New York Piaget.