DE LA PEDAGOGIA GRUPULUI LA PEDAGOGIA DIVERSITĂŢII

CURS DE FORMARE MODULUL II
Prof. univ. dr. Traian Vrasmas Universitatea „Ovidius” Constanta

Prof. univ. dr. Ecaterina Vrasmas Universitatea Bucuresti

Conf. univ. dr. Alois Ghergut Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi

Psiholog pr. Corina Murariu-Botez Asociatia RENINCO

CUPRINS
1. Pedagogia diversitatii si educaţia timpurie
1.2. Definirea educatiei timpurii 1.3. Programele educative pentru copilăria mică 1.4. Stimularea copilului- coordonata principala a programelor timpurii 1.5. Necesitate, exemple de bună practică

2. Studiile actuale asupra copilariei mici
2.1. Cercetările asupra copilăriei mici 2.2. Efectele lor în construirea programelor

3. Principiile programelor de educaţie timpurie în grădiniţe
3.1. Principiile generale ale dezvoltării 3.2. Principiile generale ale elaborarii programelor 3.3. Principii operaţionale

4.

Dezvoltarea copilului între unicitate şi diversitate

4.1. Modele ale dezvoltarii, abordari si concepţii actuale 4.2. Domeniile dezvoltarii 4.3. Unicitatea dezvoltarii 4.4. Rolul mediului in dezvoltare

5.

Cunoaşterea particularităţilor fiecărui copil

5.1. Metode si instrumente pentru cunoasterea individualitatii copilului 5.2. Utilizarea observatiei ca metoda de cunoastere a copilului 5.3. Individualizarea programului didactic din grădiniţă.

5.4. Amenajarea spatiului educational in gradinita. 5.5. Curriculum invatamanutului prescolar.

6.

Copiii cu CES la vărstele mici: grădiniţa şi intervenţia timpurie

6.1. Evaluarea timpurie a dizabilitatilor si altor CES. 6.2. Interventia timpurie in dizabilitati. 6.3. Lucrul in echipa in abordarea copiilor cu CES in gradinita: rolul consilierului scolar, rolul logopedului, asistentului social si al medicului. 6.4. Imaginea de sine a copilului mic.

7.

Parteneriatul educaţional în grădiniţă

7.1. Definirea parteneriatului educational 7.2. Relatiile de cooperare in grupul de copii, cooperarea in grupul de educatoare.. 7.3. Valorizarea familiei in activitatea din gradinita/scoala. 7.4. Implicarea parintilor. 7.5. Implicarea comunităţii şi altor agenţii în activitatea grădiniţei

Pedagogia diversitatii si educaţia timpurie
1.2. Definirea educatiei timpurii 1.3. Programele educative pentru copilăria mică 1.4. Stimularea copilului- coordonata principala a programelor timpurii 1.5. Necesitate, exemple de bună practică Cuvinte cheie: Îngrijire, dezvoltare, educaţiei, copilăria mică, educaţie timpurie, (ECCD), dezvoltarea optimală, sprijin, stimulare, programe, politici de educaţie în coplilăria timpurie

1. Educaţia timpurie ca domeniu multiplu şi nou de studiu şi acţiune. Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare(ECCD) Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare constituie un concept şi o orientare actuală care încearcă să dea răspunsuri la neliniştile şi descoperirile referitoare la noile generaţii. (Early Childdhood Care for Development, ECCD). Este vorba în acelaşi timp, de o disciplină nouă de studiu care combină elemente din mai multe câmpuri de cunoaţtere şi acţine şi care include: stimularea copilului mic, sănătatea, nutriţia, educaţia timpurie, dezvoltarea comunităţii, dezvoltarea femeii, psihologie, sociologie, antropologie, dezvoltarea copilului, şi chiar economie. La nivel internaţional se acordă tot mai multă importanţă problematici care ţine de recunoaşterea faptului că dezvoltarea intelectuală, emoţională şi fizică, socializarea şi achiziţiile culturale interacţionează toate în constucţia vieţii copilului mic. Tocmai pentru că lumea copilului mic este adevăratul capital al viitorului, ECCD este recunoscută în toată lumea ca un element esenţial al educaţiei permanente şi în strategiile de susţinere a dezvoltării umane şi sociale. Mai mult, s-a demonstrat prin studii de cost-eficienţă faptul că beneficiile economice şi sociale ale ECCD acţionează asupra individului şi a societăţii ca un întreg care depăşeşte costurile. Educaţia timpurie, pe care o percepem în legătură directă cu îngrijirea, cuprinde aşadar, din punct de vedere pedagogic mai multe domenii sau componente de aplicaţie, printre care : - Educaţia prenatală a familiei; - Educaţia copilului mic (0-1 AN) - Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general;

să se adapteze cu succes când contextul se schimbă.Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţllor instrumentale şi intervenţia timpurie. umanistă. comunitatea şi socieatatea. . -Schimă modul de abordare a vârstelor mici atât în teorie cât şi în practică.Educaţia preşcolară sau preprimară.Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie.Educaţia prosociala si educaţia pentru paticipare şi construcţia indentităţii.Educaţia copilului între 1-3 aniANI . -Schimă curriculum. . -Propune şi proiectează parteneriate educaţionale având în centru grija pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil. Dezvoltarea optimală este un concept care se referă la abilităţile copilului de a achiziţiona deprinderi şi comportamente relevante din perspectiva individuală şi culturală şi care îi permit copilului să: . . Premisa de bază de la care porneşte educaţia timpurie ca parte a educaţiei şi îngrijirii pentru dezvoltare la vârstele timpurii (ECCD) este că: investiţia în vârstele mici-timpurii ale copilului promovează o dezvoltare optimală.pentru comunicare şi stimularea dezvoltarii. vârstelor copilării mici. limbaj si expresie. Este vorba de a orienta politicile şi practicile educaţionale în aşa fel încât să se schimbe orientarea şi filosofia adcă viziunea cu privire la valoare şi la importanţa vârstei mici şi a investiţiilor pentru aceasta. participare şi integrare. . holistică asupra educaţiei. -Vede grădiniţa ca o instituţie a dezvoltării. activităţii de joc şi învăţare.. -Oferă o perspectivă pozitivă. să înţeleagă schimbarea. -Construieşte premizele socializării şi participării sociale.Educaţia comunităţii.Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor. familia. 2. -Responsabilizează educatorii.Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia. eliminând viziunea sancţionatoare şi etichetarea. . .să funcţioneze în mod efectiv în contextul curent. Educaţia timpurie în cadrul educaţiei pentru toţi Organizaţiile internaţionale construiesc azi politici care se referă la o mişcare globală în favoarea copiilor şi copilăriei.Educaţia ed. Educaţia timpurie este astfel o componentă importantă a educaţiei pentru toţi şi conţine următoarele elemente caracteristici care o reprezintă: -Identifică startul dezvoltării individuale.. -Egalizează şansele la dezvoltare. . . îl flexibilizează pentru toţi copiii.

spre a le încuraja dezvoltarea. Educaţia la vârstele mici ca obiectiv al politicilor internaţionale Pentru a aborda educaţia timpurie este bine să pornim de la a înţelege diferitele perspective în care poate fi construită. de o alimentaţie adecvată şi de dragoste şi atenţie din partea familei sale. orfani. a comunităţii şi a valorilor culturale ale acestora copilul mic. Nu este suficient să argumentăm nevoia de educaţie adecvată la vârstele mici: este nevoie ca ea să fie recunoscută prin drepturile acceptate şi transformată în acţiune reală prin programe adecvate. cu precădere. Copilul are nevoie de un mediu sănătos. Dezvoltarea fizică. La nivelul acţiunii apare şi calitatea acestor programe precum şi eficienţa lor. Educaţia pentru toţi începe cu mica copilărie. de acele situaţii în care copiii sunt defavorizaţi şi devin vulnerabili în dezvoltare datorită unor medii sociale marginale şi-sau exclusive (sărăcie. Dacă accesăm perspectiva drepturilor vom dezvolta ideile referitoare la politicile care însoţesc acest nou domeniu. Nu putem separa la copilul mic educaţia de protecţie. Mediul în care copilul se dezvoltă şi stimularea pe care o primeşte sunt hotâtâtoare pentru fiecare. Chiar cu pregătirea părinţilor de a creşte şi îngriji copilul. etc) Premisa educaţiei timpurii Se porneşte de la ideea că orice copil merită un început bun pentru viaţa sa. sociale care îi facilitează supravieţuirea şi realizarea individuală şi socială de mai târziu. . fete. De acea vorbim despre educaţia timpurie sau educaţie şi protecţie împreună. Este vorba de a încuraja comunităţile de a se preocupa şi de a oferi condiţii favorabile pentru toţi copiii mici. Parte componentă a familei sale. Perspectica drepturilor descrie în primul rând eforturile internaţionale de a stabili direcţii strategice comune statelor în această direcţie. 4. Sunt condiţii necesare pentru o persoană sănătoasă mai târziu. Astfel. Dacă pornim în perspectiva nevoilor vor apela la cunoştinţe psihologice şi sociologice asupra dezvoltării umane. de la 0 la 8 ani ( aşa cum este definit în documentele de lucru ale organismelor internaţionale care promovează educaţia timpurie) are nevoie să fie sprijinit în dezvoltarea abilităţilor sale fizice. una din temele specifice de educaţie pentru politicile UNESCO şi UNICEF este dezvoltarea şi protecţia micii copilării. afectivă şi intelectuală în mica copilărie constituie aspecte decisive pentru viitorul adult. De aceea trebuie înţeles faptul că fiecare copil începe să înveţe din primul moment al vieţii sale.Un alt concept antrenat în discuţie la acest moment este sprijinul. minorităţi. Dacă dorim să sprijinim copilul mic în procesul dezvoltării sale trebuie să înţelegem multiplele faţete ale dezvoltării sale şi să definim contextul în care trăieşte. mentale. HIV SIDA. Este o iniţiere prin limbaj şi prin lumea fizică şi socială care îl înconjoară. Este vorba.

2. Summitul Mondial despre Copii. desi este inca prezent intr-o masura semnificativa. Dacă copilul este abordat de mic prin metode adecvate. De aici este firesc să ne gândim că atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de lume. educaţia şi protecţia primei copilării favorizează dezvoltare individuală. si altele. religie sau de orice fel. pentru a se exprima şi pentru a comunica cu ceilalţi. Copilul care este stimulat să fie curios în faţa aspectelor diferite ale vieţii. Nevoia de metode active şi participative de educaţie.Mai mult. a. sociale. Dacă copilul învaţă să exploreze lumea imaginilor. prin noi cerinte legate de conditiile economice. Valoarea pentru dezvoltarea personalităţii. fără distinctie de sex. asta îl încurajează să înveţe să citească şi să scrie. Mai corect spus. provocat de un corp de cunostinte in crestere despre beneficiile investitiilor timpurii. Primul argument se referă la faptul că acest timp din viaţa unui om e dovedit ştiinţific ca fiind extrem de important pentru dezvoltarea ulterioară. si educationale in schimbare. rasa.Argumentele pentru învăţarea timpurie a copilului Sunt specificate două mari argumente pentru care se consideră că învăţarea copilului trebuie începută de la vârste cât mai mici (trebuie investit în programe de educaţie pentru mica copilărie): 1. . demografice. (de la 0 la 6 ani) dezvoltă aptitudinle sale psihologiuce şi sociale care vor fi un punct de plecare în viaţa de adult. Documente internaţionale care oglindesc aceste drepturi sunt: Conventia Drepturilor Copilului(1989). Declaratia Conferintei Mondiale despre Educatia pentru toti(EFA)(1990). el va învăţa mai repede şi mai bine şi se vor pune mai adecat bazele unei învăţări organizate prin şcoală. Urmatoarele afirmatii au reiesit din aceste conferinte si conventii mondiale: • Totii copiii. trebuie sa aiba sansa de a-si dezvolta intregul potential. Copiii au dreptul de a trai si de a-si dezvolta la maxim potentialul. • Copiii. depinde de stimularea pe care o simte şi o acceptă copilul. Declaratia de la Salamanca (1994). Cu alte cuvinte. ca şi de modul în care aceasta funcţionează. Argumente in sprijinul investitiei in ECCD Acum 25 de ani era necesar sa raspunzi pe larg la intrebari ca: ‘’De ce investim in programe ECCD ?’’pentru ca exista un scepticism serios in ce priveste valoarea interventiilor timpurii. prin dezvoltarea de programe de succes. limba. să socotească. au nevoie de ingrijire si atentie speciala. Astazi scepticismul. pare in scadere. începe din primele momente ale vieţii. datorita vulnerabilitatii lor fizice si mentale. Al doilea argument se referă la metodele de învăţare şi adapatare. chiar când este vorba de scriere sau de imaginile de pe ecran. politice. si prin noi moduri de a concepe societatea si copiii. Cănd copilul este mic. experientele copiilor din primii ani au fost considerate de catre multi drept de domeniul exclusiv al familiilor si nu de domeniul guvernului sau altor institutii. devine tot mai apt să înveţe eficient şi eficace la şcoală. Conventia despre Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare impotriva Femeilor (CEDAW).

si de a face tot ce ne sta in putere pentru a impiedica acest lucru sa se intample. putem preciza că se dezvoltă stadiul protejarii de primejdiile fizice. Pentru copiii de la 0 la 1 an. ‘’Toti copiii . b. exista un imperativ moral de a sustine starea de bine a copilului si calitatea vietii. valorile. fizica si intelectuala. De exemplu. De exemplu. si educarea copiilor lor. adulti care pot intelege si raspunde la semnalele lor. Aceasta comparatie este subliniata in tabelul următor: • • Pe masura ce mai multi copii supravietuiesc. de limbaj si de gandire . Valoarea atentiei timpurii fata de nevoile copilului se reflectă în dezvoltare şi integrare Dacă vom analiza nevoile principale ale copiilor mici vom putea realiza siteza extrem de simplă. că este importantă o hranire adecvata. Este perioada când e cel mai mult necesar să creem ocazii de a explora lumea inconjuratoare şi stimularea adecvata a limbajului. dar şi lucruri la care sa priveasca. • Guvernele ar trebui sa stabileasca o politica de mediu care sa permita familiilor si comunitatilor sa-si indeplineasca responsabilitatile cresterii si protejarii copiilor.o sansa sa-si dezvolte o oarecare independenta . si schimbarea sociala se accelereaza. religie sau de orice fel. fara distinctie de sex.’’Acest principiu este in opozitie specifica cu credintele. sa le atinga. trebuie sa aiba sansa de a si dezvolta la maxim potentialul. Perspectiva Drepturilor asigura o abordare foarte diferita a programarii decat perspectiva nevoilor. primul principiu despre state. limba. Creste obligatia pentru a prevedea care copii este posibil sa devină sau să fie dezavantajati si intarziati in dezvoltarea lor sociala. Pentru copilul dela 1 la 3 ani vom identifica aceleasi ca la stadiul anterior si in plus urmatoarele: .sprijin in achizitia unei noi sanse de a dezvolta deprinderi motorii. dezvoltarea. sa auda. chiar prea tarziu. Verificarea realitatii: In vreme ce incercam sa ne bazam programarile pe aceste principii. sa miroasa si sa guste. De la 0 la 3 ani. trebuie recunoscut faptul ca multe din aceste articole ale acestor documente internationale se izbeste de ceea ce gasim in culturile locale. rasa.Copiii care traiesc in conditii foarte dificile au nevoie de atentie speciala. sanatate adecvata. copiii pot fi departajaţi în două grupe importante: de la 0 la 1 an şi de la 1 an la 3. adulti cu care sa realizeze legaturi afective. Trebuie sa luam la cunostinta ca putem aduce schimbare sociala comunitatii prin aceste programe ECCD bazate pe comunitate. Parintii si familiile(oricum ar fi definite)-atat femeile cat si barbatii-au responsabilitatea primara pentru cresterea. Daca acest scop este implementat pe deplin. si practicile in unele culturi. diferite roluri de gen extrase din principiile religioase vor trebui sa se schimbe. si practicile financiare in comunitate ar putea fi alterate (in special daca exclud femeile sau minoritatile etnice). atunci culturile locale vor trebui sa se schimbe.

sociologiei. mental. copiii care sovaie in aceasta perioada prezinta riscul dezvoltarii cognitive(mentale) intarziate sau slabite. aducand astfel beneficii durabile indivizilor si societatii. Educatia de succes a copilului in timpul anilor sai de scolarizare. Dar chiar fara aceste fapte. Daca se dezvolta bine creierul. Primul an din viata este cel mai important in termenii nutritiei copilului si cresterii fizice. care le permit sa comunice. social si emotional va fi intr-o pozitie mai buna de a fi angajat si de a contribui economic in familie.ajutor sa invete sa-si controleze comportamentul . Cercetarea stiintifica stabileste importanta promovarii dezvoltarii sanatoase in timpul primilor ani si demonstreaza ca programele de atentie integrata in dezvoltarea timpurie ofera o oportunitate extraordinara de a evita sau modera problemele de dezvoltare. nutritiei. este concentrata in principal pe expansiunea coenxiunilor intre celule. sociale si psihologice. Nevoia de a imbunatati baza de resurse umane a unei tari a capatat o importanta mai mare ca niciodata.ocazii sa inceapa sa invete si sa se ingrijeasca singur . Aceste argumente economice pentru investirea in programe timpurii/de copilarie frageda au castigat forta in relatie cu schimbarile recente in politicile economice. tara. Copiii se nasc cu cu abilitati fizice. cel putin in termenii activitatii creierului. personalitatii si comportamentului social. sanatatii. ci de asemenea de felul de interactiune pe care un copil il dezvolta cu oamenii si lucrurile din mediul sau. apare cresterea majoritatii celulelor creierului. depinde intr-o mare masura de fundatia asezata in timpul primilor ani. potentialul de invatare este crescut si sansele de esec scolar sau in viata scad. procesul incepe bine inainte de intrarea copiilor in scoala primara! . bunul simt sugereaza ca o persoana care este bine dezvoltata fizic. psihologiei. sa invete. Dovezile arata de asemenea ca investitia in primii ani conduce la beneficii economice pentru societate. indicand ca anii timpurii sunt cruciali in formarea inteligentei. Cercetarea sugereaza ca mare parte din dezvoltarea inteligentei la copii apare inainte de varsta de 7 ani.. si participarea acelui copil in societate ca adult. si educatiei continua sa se acumuleze. Daca aceste capacitatinu nu sunt recunoscute si sustinute. Dovezi din domeniile psihologiei. comunitate. Exista o literatura stiintifica ampla care leaga imbunatatarile in scolarizare si invatare de angajarea crescuta si de productivitatea economica. Acest proces este afectat nu numai de statusul nutritional si de sanatate al copilului. decat o persoana care nu si-a dezvoltat aceste capacitati.ocazii zilnice sa se joace cu o vareitate de obiecte. acestea se vor vesteji in loc sa infloreasca. In timpul primilor doi ani de viata. Dezvoltarea creierului de la nastere pana la 2 ani jumatate sau trei ani. care subliniaza politicile deschise care necesita o forta de munca flexibila si bine educata pentru a concura la nivel global. insotite de structurarea conexiunilor neuronale din creier. In timpul imbunatatirii acestei baze se face in mod clar legatura cu educatia formala. c. si sa se dezvolte.

. de .in legătura directă cu alte tipuri de servicii pentru familie. . New York a prezentat următoarele beneficii ale educaţiei timpurii: (apud UNICEF. . este posibil sa modifici inechitatile socioeconomice si legate de gen care provoaca probleme. sau pentru a le schimba in bine-trebuie sa incepem cu copiii. copiii din familiile cu resurse putine adesea cedeaza repede si progresiv inaintea colegilor lor mai avantajatiin dezvoltarea lor mentala si in pregatirea lor pentru scoala si viata. serviciile de educaţie timpurie pot aduce rezultate adiţionale ca: mai puţină sărăcie famiililor. comunitate.Într-o prezentare în faţa Congresului Statelor Unite. ci de asemenea social si economic de a lungul unei vieti in termenii abilitatii copilului de a contribui la familie. deprinderi parentale mai bune. incluzand pe cei saraci. cum ar fi traiul impreuna in armonie si apreciand si protejand mediul. Aici ideea nu e numai de a asigura un pachet minim de surse astfel incat sa putem arata spre egalitatea de sansa. umanitatea isi transmite valorile. Innocenti Report card 8. programele de copilarie timpurie pot aduce mari beneficii copiilor. 2008. d. p11) programele centrate pe calitatea educaţiei produc realizări şcolare şi comportamente adaptate la copiii mici. programe de munca adaptate pentru mame. .o mai bună coeziune în familii şi în comunitate. guvernele sustin/aproba tacit si intaresc inechitatile existente. Programele de copilarie timpurie promoveaza echitatea Asigurand un ‘’inceput cinstit’’ copiilor. In rezumat. la Universitatea Columbia.beneficiile acestor programe continuă în şcoala elementară şi mai departe în clasele gimnaziale şi liceale. Copiii sunt viitorul. şi care oferă intervenţie timpurie intensivă. chiar dacă se manifestă mai puţin decât la începutul şcolii elementare. profesorul Jeanne Brooks-Gunn. e. .ei perpetueaza valorile culturale Prin copii.aceste efecte sunt puternice în special la copiii care provin din medii sărace. Natiunile sunt confruntate cu problema de a defini si aborda echitatea in conditiile extremei saracii. au cele mai susţinute efecte pe termen lung. Esuand sa intervina intr-un mod oportun pentru a sprijini invatarea in copilaria timpurie si dezvoltarea unde conditiile sunt dificile. Pentru a pastra valorile morale si sociale. - . Conditiile nesanatoase si stressul asociate cu saracia sunt insotite de inechitati in dezvoltarea timpurie si in invatare. si acest gol nu se umple. Aceste inechitati ajuta sau mentin sau amplifica inechitatile sociale si economice existente. unde exista de asemenea o tendinta de a incerca sa schimbi responsabilitatea de la guvern la oameni. sau ai căror părinţi au o educaţie limitată. Inactiuneanu este raspunsul. Valorile. ci de asemenea sa asigure surse aditionale unde este nevoie sa ‘’niveleze terenul de joc’’social si economic.programele care continuă în învăţământul primar. Intrun ciclu vicios. si natiune. Aceasta transmitere incepe cu copiii mici. incep sa se evidentieze in anii prescolari si pot fi promovate prin programe de copilarie timpurie. nu numai individual si imediat.

programe de supravietuire accentuand sanatatea si nutritia. Studiile moderne dovedesc tot mai evident că prima copilărie este decisivă în dezvoltarea psihică a copilului. explorand. un accent pe insusi procesul de hranire poate creste seminificativ valoarea suplimentatiei nutritionale. parintii sunt preocupati de un viitor mai bun pentru copiii lor si sunt adesea dispusi sa colaboreze si sa se sacrifice pentru a indeplini acest scop. construirea consensului si a solidaritatii in comunitatile in care traiesc copii. atentia fata de ‘‘pregatirea’’ copiilor pentru scoala poate face programele educationale mai eficiente. sau programele de dezvoltare a femeilor) pot fi ameliorate prin incorporarea unui element de atentie fata de dezvoltarea in copilaria timpurie. printre alte strategii. cât şi cum este îngrijit.f. cu profesori care faciliteaza/inlesnesc mai degraba decat sa ordone procesul. sau educatia din scoala primara. incep sa aprecieze faptul ca acestia (copiii) pot asigura un punct de plecare pentru actiuni politice si sociale. Stimularea ca specificul al dezvoltării la vârstele mici Cuvinte cheie: stimulare.)se ofera singura sa produca acele trasaturi considerate esentiale pentru democratie-mai mult decat forma si continutul majoritatii scolarizarii primare asa cum este aceasta constituita in prezent. Unele dintre aceste argumente in sprijinul investitiei in programele ECCD vor fi mai relevante pentru o situatie fata de alta. simţuri. in special la nivele locale. esential autoritara intre profesor si copil. De aici devine important cum. In timp ce scolarizarea primara continua sa fie orientata spre o relatie indubitabila. daca programele de sprijin parental sunt oferite de sectorul de sanatate in adaugire fata de cu serviciile de remediere. In rezumat. De exemplu. Desi copiii nu pot vota. interactiune de grup. O investitie in programele de copilarie timpurie poate fi o investitie in crearea unor cetateni mai educati. argumentele in sprijinul ECCD asigura un suport obligatoriu pentru a face o investitie masiva in programe de a imbunatati Grija pentru a ameliora Dezvoltarea in primii ani. ECCD este un vehicul pentru participarea sociala Copiii asigura un punct de plecare pentru actiunile sociale si politice care pot ajuta in a construi consensul si organizarea pentru binele comun. Intr-adevar. si programele de ingrijire ale copilului pot creste foarte mult sansele femeilor de a participa in programe menite sa le sprijine rolul productiv. 6. dar toate sunt potential importante in orice tipar/model. Acest potential mobilizator al programelor de copilarie timpurie poate ajuta la consolidarea decentralizarii participante si a democratiei locale. educat. forma si continutul majoritatii educatiei prescolare(invatarea activa. etc. creste sansele de supravietuire ale copilului. STIMULAT copilul mic de către părinţii săi. Adaugand o componenta ECCD poate face alte programe mai eficiente Succesul unei varietati de programe sociale(de exemplu. mişcare. . politicienii. In general. luate impreuna. intreband si rezolvand probleme. o premisa pentru majoritatea programelor prescolare este ca un copil invata cel mai bine facand/actionand. g.

De aceea programele educative pentru vărstele mici se preocupă de deschiderea căilor de transmitere a stimulărilor. sau cel puţin insuficiente pentru o adaptarea firească. le atragem atenţia cu sunete plăcute. Pentru copilul mic este deosebit de important să descifrăm mecanismele mişcării. De fapt îi învăţăm pe copii de la vârste fragede tot felul de lucruri. Mişcă mâinile. capacitatea de a explora. Căile de intrare în creier sunt cele cunoscute de simţurile copilului: prin văz. braţele. dezvoltarea îi va permite să iniţieze activităţi. Simţurile Dacă stimularea este cea care dezvoltă creierul. Sau ca să fim mai concreţi cu descoperirile moderne: inteligenţele. înainte de a învăţa să se deplaseze. Dacă se dezvoltă coordonarea şi echilibrul maturizării globale a creierului apare o abilitare manuală tot mai performantă. se întoarce şi se răsuceşte. precum şi abilitarea manuală şi explorarea obiectelor. Toate aceste mişcări provoacă maturizarea creierului şi declanşează mecanismele necesare mişcărilor tot mai complexe. Dacă aceasta nu se realizează într-o manieră adecvată. . La o simplă stimulare copilul poate găsi o cascadă de răspunsuri. copilul este stimulat şi asta îl ajută să îşi dezvolte inteligenţa. Învăţarea şi produsele ei. Prin aceste căi de comunicare şi mişcare. trebuie să ne intereseze ca prin programele educative aceste stimulări să ajungă la creier. Folosim pentru asta imagini. calculul mathematic. De aceea pe măsură ce se dezvoltă copilul trebuie încurajat să mânuiască obiectele să mişte şi să se delaseze tot mai organizat în aşa fel încât folosirea mâinilor să fie tot mai coordonată. rămân limitate. creierul nu se dezvoltă în parametrii optimali şi nu se pot realiza competenţele necesare dezvoltării psihologice. olfactil. (despre asta vorbesc toate teoriile moderne). copiii vor învăţa foarte multe lucruri şi vor dezvolta capacităţile necesare acestei învăţări. La nivel neuronal conexiunile nervoase rămân limitate. Mişcarea Sesizăm uşor că fiecare copil mişcă mult.Debutul învăţării pentru fiecare copil este cât mai devreme cu putinţă. A doua direcţie este cea care analizează şi clarifică răspunsurile date de copil stimulărilor diferite venite de la mediu şi intrate prin căile senzoriale. de a face anumite lucruri. Pe măsură ce copilul poate face tot mai multe lucruri. Aşa se dezvoltă creierul său şi pornind de la coordonarea mişcării şi a simţurilor sale se construiesc scheme tot mai complexe de comunicare şi de cunoaştere. ceea ce favorizează dezvoltarea. auz. Adică limbajul ca răspuns la limbaj. tactil sau kinestezic. Stimularea Dezvoltarea normală a creierului se produce datorită stimulării. Şi asta pentru a le încuraja explorarea şi a le trezi intersul faţă de mediul care îi înconjoară. Până vor însuşi organizat instrumental inteligenţei sociale adică scrisul şi cititul. ramificaţiile neuronale nu se realizează. Să nu uităm că dezvoltarea creierului este globală şi că acesta are nevoie de stimulare permanentă prin căile senzoriale şi prin organizarea tot mai adecvată a mişcării şi a manualităţii. obiecte sclipitoare. de a comunica.

Pentru părinţi şi educatori Pentru educatori este deci de subliniat faptul că trebuie să încurajăm copilul mic să se mişte. să comunice. Ceea ce este important este să subliniem că există o direcţie clară. Există numeroase iniţiative care accentuează una sau alta din direcţiile menţionate. să dezvolte capacităţile manuale şi pe cele intelectuale. care să ofere posibilitate unui câmp de relaţii sociale ale copilului cu adulţii dar şi cu covârstnicii săi. să folosească tot mai mult mâinile şi să îşi dezvolte căile de pătrundere a informaţiilor spre creier: văzul. prin ce forme a se face acest tip de educaţie . grădiniţe sau şcoli pentru copiii mici (materenelle) creşe organizate de comunitate. adică pentru EDUCAŢIA TIMPURIE. Tendinţe şi statistici O întrebare apare firească: cum. - . cuprinse sau recomandate de politicile educaţionale şi sociale ale oricărei ţări. În esenţă: STIMULAREA copilului mic presupune stimularea acestuia să se mişte. memebrii ai familiei sau fraţi mai amri. Totuşi există încă în anumite părţi tendinţa de ase considera că la grădiniţă copilul se pregăteşte numia pentru şcoală şi că dacă merge la o formă de pregătire nu face alceva decât să înveţe bazele şcolarităţii. STIMULAREA copilului presupune lucru cu tot corpul şi cu intelectul său. Specificăm că există mai multe modele şi forme diferite. (pentru unul. nu numai lucrul cu intelectul. În general toate aceste forme se pot unifica prin ideea de derulare a unor programe de educaţie timpurie.mama sau tatăl în concediu de maternitate.supravegherea asigurată la domiciliu cu părinţi. mai mulţi copiii sau chiar grupe). . Tendinţele programelor Toate iniţiativele moderne tind să recunoască faptul că: educaţia şi protecţia copilului mic nu este o şcoală în miniatură şi recunosc nevoia unei învăţări mai largi şi globale. . să îşi folosească simţurile. De aceea primii educatori ai copilului sunt PĂRINŢII. Există: clase de grădiniţă în cadrul şcolilor primare. în toate ţările pentru educaţia şi protecţia micii copilării. Asta în fiecare zi. auzul. O altă tendinţă recunoscită este aceea de a asigura supravegherea copiluli în exclusivitate fără aşteptări de formare sau stimulare. De acesta se ocupă instituţiile de stat. simţul tactil şi mirosul. Adică nevoia de a vea copilul în supraveghere cât părinţii sunt la serviciu. organizaţiile neguvernementale precum şi părinţii care se pot chiar ei organiza. forme de supravehghere a copiilor mici sprijinite de comunităţi. de la o ţară la alta. 7.

autodisciplină şi respect pentru ceilalţi. Accesul. Provocările actuale Trebuie să menţionăm existenţa unor mari provocări legate de planificarea. a exsitat o descreştere severă dupî 1990 iar după 2000 se manifestă o creştere din nou a cuprinderii în structurile preprimare. studiile de politici în educaţia timpurie identifică trei mari probleme sau provocări: 1. încă. o protecţie destinsă şi afectivă. Se pune problema de a stimula copilul mic intelectual. Vorbim de grupuri vulnerabile şi de aici sunt copiii săraci. copiii cu dizabilităţi sau cei care aparţin unor minorităţi. Pentru aceştia este nevoie ca resursele să fie mai ample şi piedicile se măresc. putem descrie abordarea globală a dezvoltării copilului prin educaţia timpurie. Nu este vorba de o şcoală pentru ei. situaţii sociale bine structurate. afective şi intelectuale ale copiilor mici. dinamic. Este greu. ci înţelegerea dezvoltării copilului de la vârstă cât mai timpurie. În general. (referire la studiile americane după 2000 care spun ca 1 dolar aduce 3 în investiţia în grădiniţe). orfanii. copiii străzii. Devine greu să planificăm accesul la educaţia părinţilor. sociale. sumele alocate educaţiei nu sunt prea mari în state diferite. În 22. Se consideră nevoile fizice. 3. Aşa. efectivele cuprind chiar 90% şi în 74 situaţia este între aceste două extreme. 2. ca persoană unică şi valoroasă. dar şi asigurăm calitatea educaţiei pentru toţi la vârstele mici. . Un mediu sigur. pentru că sărăcia este una din marile probleme. La noi. Responsabilitatea instituţională. Se pune problema în special în zonele populaţiei sărace . În general nu sunt cuprinse în statistici iniţiativele private. Se simte nevoia de a se realiza mai multe oportuniţi de acces şi de învăţare pentru copii înainte de şcoala primară. De obicei explicaţiile vin din politicile publice şi priorităţile guvernelor. un cadru de învăţare. dar acestea se referă la maniere deiferite şi la structuri extrem de variate. În plus. Ntr-un studiu UNESCO anul 2000. În tote statele sunt statistici. Se simte peste tot lupta surdă cu autorităţile pentru a se proiecta şi susţine progremele de educaţie timpurie. ocazii de joc şi expresie individuală. formarea comunităţilor în sensul sprijinirii copilăriei mici şi parteneriatul instituţional. Ceea ce este de subliniat este creştera între 1990 – 2000 a efectivelor în grădiniţă în unele ţări. sănătos. în 56 efectivele cuprinse în educaţia preprimară cuprind 30% din populaţia de o anumită vârstă. Oricum este cert că mai sunt multe de făcut. organizarea şi derularea acestei educaţii precum şi de protecţia micii copilării. implicarea acestora. de a râde şi a se destinde. precum şi în toate celelalte domenii dar şi a-l trata în general. De fapt este greu ca modelul de şcoală tradiţională să se schimbe în această viziune. psihologice. să îi convingi pe finanţişti de valoarea unui domeniu de investiţie pentru că nu se vede prea repede ceea ce stabilesc cercetările.Statistici la nivel mondial Există foarte multe forme prin care se asigură azi protecţia şi educaţia pentru copiii mici. Educaţia timpurie cere o abordare de tip global. ca toţi profesioniştii să realizeze că învăţarea la vârstele mici este decisivă pentru integrara şi dezvoltarea în viaţa adultă. din 152 de ţări. dar şi o creştere a iniţiativelor şi programelor alternative şi private. dar şi scăderea în altele. Abordarea globală.

Un exemplu. Mai mult alimetatia la san ii asigura nu numai aportul de vitamine şi anticorpi ci atingerea şi comunicarea fizic-corporala cu fiinta care il ingrijeste. atunci cand copilul este la cresa sau la gradinita el face parte şi din familie. nu cand suna ceasul. Se vorbeste astfel de programe educative care sprijina mamele in timpul sarcinii. ingrijire şi satietate.cea mai mare parte a existentei. Studiile au dovedit ca educaţia parentala incepe din momentul conceptiei fatului. sau din 4 in 4 ore. Conceptul de educatie timpurie se refera asadar la doua dimensiuni: Începerea preocuparilor educationale de la vârstele mici. ca orice copil are nevoie de caldura trupului matern. O alta povaţa veche era ca un copil sa nu fie tinut in brate. Implicarea familiei şi comunitatii in educarea copilului mic şi prescolar. ci o sprijina şi contribuie la dezvoltarea relatiilor intra şi extra familiale. pentru ca in hranirea şi in grija fata de sanatatea şi curatenia micutului copil sta punctul de plecare a sanatatii psihice şi sociale de mai tarziu. singur este in stare sa aleaga ceea ce ii face bine. preocuparea educatiei este de a interveni cat mai devreme in formarea şi dezvoltarea copilului. Azi. Institutiile de educatie nu se pot substitui familiei. se stie ca un copil trebuie sa manance cand cere. Un program eficient educativ este un program care isi propune sa ia in seama copilul de la primele momente ale existentei sale şi care implica toti agentii educationali care contribuie la cresterea şi dezvoltarea lui. Cu atat mai mult cand este bolnav sau suparat.copiii erau obligati sa manance planificat din 3 in 3 ore. . unde isi petrece firesc. exemple de buna practica Din contextul teoretic şi practic prezentat până acum reiese clar ca un program educativ trebuie sa inceapa de la varste foarte mici. foarte multa vreme s-a considerat ca un copil sugar trebuie obligat sa manance anumite lucruri şi ca atunci cand refuza mama trebuie sa insiste. Educaţia timpurie se preocupa de extinderea strategiilor de stimulare şi dezvoltare a copilului şi in familie.Educaţia timpurie şi educaţia preşcolară. Copilul primeste dragoste prin gesturile de ocrotire. Copilul mic. Nici o institutie. este in grija familiei. Rolurile parentale se invata şi se dezvolta odata cu cresterea şi ingrijirea copilului. Sau . nu poate inlocui familia. până intra in cresa sau gradinita. sau a persoanei care il ingrijeste. Dar sunt copii care nu pot manca anumite alimente şi sugarul. Daca vârstele mici constituie baza dezvoltarii personalitatii. pentru a avea un copil sanatos. oricat de buna ar fi ea. Azi se stie prin studii stiintifice. Igiena şi ingrijirea copilului sugar constituie o alta preocupare a educatiei timpurii. De asemenea. Important pentru el este sa se sature şi sa bea laptele matern.

trebuie vazuta prin prisma jocului şi amenajarii adecvate a spatiilor educative. Constrangerea. Gradinita nu este şi nu trebuie sa devina o mica scoala. disciplina bazata pe interdictii şi invatarea mecanica sunt elemente la care tanara generatie de azi nu mai raspunde. Ea este o treapta care are in vedere exeprienta deja acumulata de copil in mediul familial. se manifesta crize de relatii şi adaptare la care copiii au doua tipuri de reactii: . in asa fel incat acestia sa continuie acasa ceea ce se realizeaza la cresa sau gradinita şi chiar sa-şi imbunatateasca practicile parentale. In aceste conditii educaţia prescolara trebuie inteleasa şi construita tinand seama de dimensiunea timpurie. Desigur ca treapta a invatamantului. nu mai e proprie epocii noastre. competentelor şi comportamentelor flexibile şi deschise este o premiza optima pentru scolarizare. nu pe impunere necondiţionată. .devin mai mult sau mai putin conformisti . Dimpotriva.spun ca educatoarea dar fac cum vor ei. de conceptele de baza pe care le va folosi la scoala. gradinita se preocupa şi de viitorul scolarului. . prin modelul familiei sau "dupa ureche". Este institutia care ofera ocaziile jocului in sensul dezvoltarii copilului şi astfel face trecerea de la informal la formal.refuza gradinita şi se tem mai departe de scoala. Un program de educatie prescolara este un program care se preocupa de dezvoltarea copilului in sensul devenirii şi constructiei personalitatii sale armonioase. Ea are propria ei importanta pentru copil. regulilor de viata şi de convietuire. De aceea trebuie construita in parteneriat educativ cu familia şi comunitatea şi constituie premiza cea mai importanta a dezvoltarii copilului. De aceea încercăm azi o schimbare spre o discilină pozitivă bazată pe argumentarea normelor şi pe înţelegerea lor. Obiectivul central nu este pregatirea pentru scoala cum ar putea aparea din denumire. Educaţia parentala cu care ne-am obisnuit. dar aceasta este secundar la nivel individual. Problema apropierii copilului de cunoasterea normelor. ci formarea nucleului de personalitate in şi prin relatiile sociale pe care le ofera gradinita. O buna pregatire in sensul dezvoltarii şi formarii capacitatilor. Aptitudinea de scolaritate depinde de formarea acelor competente care tin de interiorizarea adecvata a rezultatelor activitatilor de joc liber ales şi interior motivat al copilului.Educaţia timpurie prevede parteneriatul activ cu parintii copilului mic sau prescolar. Nu ne ferim sa recunoastem nevoia de educatie a parintilor in privinta cresterii şi educarii optime a urmasilor lor.

Identificarea starii reale a invatamantului prescolar in raport cu modificarile propuse. 5. exista şi argumentele pedagogiei umaniste. Orice proiect educational are sanse de reusita daca se bazeaza pe o fundamentare solida teoretica şi practica şi daca rezultatele lui sunt vizibile in produse masurabile cantitativ şi calitativ. Putem considera astfel. Propunerea de imbunatatire a practicilor determinata de teorie sau de practica insasi. analizele de tip cercetare-actiune. care ofera copiilor: • • Dreptul la copilarie şi dezvoltare in sensul promovarii identitatii proprii. prin intrducerea unei inovatii. Elaborarea programului şi determinarea dimensiunilor lui calitative şi cantitative. promovate de politicile educative internationale.In afara argumentelor pe care le pune in evidenta practica educativa şi cercetarea acestor varste. Stabilirea obiectivelor noului program educativ. Cerintele fata de introducerea unui program educativ timpuriu in activitatea prescolara se refera la organizarea şi planificarea unor etape bine definite in derularea lui. Proiectarea noului program de educatie prescolara trebuie sa tina seama de raspunsul la patru mari intrebari: De ce? Cum? . Studiile teoretice. Etapele. Evaluarile in program. inclusiv cele care se adreseaza varstelor timpurii se construieste pornind de la nevoia imbunatatirii practicilor educative. 6. Dimensiunile unui proiect de program bazat pe individulizare şi abordare timpurie a educaţiei. 4. pozitive şi democratice. ca etape ale unui program prescolar de educatie urmatoarele: 1. 2. 8. Extinderea acelor elemente care vadesc impotanta deosebita pentru tot invatamantul prescolar. sau cerintele obiectivate in contextul unei reforme globale. 7. Evaluarea finala 9. 3. Orice program educativ. Stabilirea acelor elemente care necesita schimbarea determinata de obiectivele noi propuse. Şansa participarii. Derularea programului şi actiunile educative propriu-zise. accesului şi calitatii educatiei de la vârstele mici. determina schimbari prin programe educative noi.

Resursele umane care vor fi antrenate de proiect şi modul de pregatire a lor pentru abordarea noului propus. precum şi gasirea surselor de constituire şi reconstituire a acestora este raspunsul la a patra intrebare. . de tip cercetare-actiune. constituie cerinţe primare ale programului. Acest lucru presupune o permanenta colaborare.Redimensionarea activitatii fundamentale de joc a copilului prescolar. Urmeaza pregatirea resurselor umane implicate. .Cine? . In timpul derularii unui program educativ prescolar este de mare importanta realizarea permanenta a monitorizarii progreselor. de ascultare. La acest nivel este necesara o relatie de parteneriat intre coordonatorii programului şi toti agentii schimbarii implicati.Valorizarea persoanei. comunicare şi discutare a problemelor.Cu ce? Primele doua intrebari primesc raspunsul din elaborarea bazei stiintifice şi metodice pe care proiectul o propune. Astfel.Organizarea mediului educativ. . a educatoarelor şi a factorilor de decizie pentru aplicarea schimbarilor propuse. Aceasta maniera de actiune la nivelul invatamantului prescolar este cea mai adecvata cerintelor determinate de contextul global al politicilor educative la nivel international cat şi de Reforma actuala din invatamantul romanesc. constituie raspunsul la intrebarea a treia. Propunerea pe care o facem este de program interactiv. Este vorba de stabilirea resurselor teoretice şi metodice pe care proiectul le va pune la dispozitia programului educativ. competentelor de observare. Stabilirea resurselor materiale necesare şi raportarea lor la realitate. . care determina directiile tuturor orientarilor de programe la vârstele mici.Analiza contextului multicultural. . orice program prescolar trebuie sa tina seama de o serie de realitati practice şi valori teoretice contemporane. Acesta este doar inceputul unui proiect educativ. De aceea cultivarea comunicarii eficiente. in care constructia propiu-zisa sa fie rodul schimburilor de experienta şi al discutiilor profesionale in cadrul echipei proiectului de educatie prescolara. piedicilor şi realizarilor.. Rolul echipei nu este numai in intalnirile de tip formativ (cursuri) ci cel mai mult in activitatile de evaluare permanenta cand schimburile de idei şi discutiile metodice sunt un sprijin al activitatilor. .Implicarea societatii in rezolvarea problemelor educative.. Izvoarele unui proiect educativ pentru vârstele timpurii trebuie gasite in : . Constituirea unei echipe este foarte importanta din perspectiva eficientei şi durabilitatii schimbarilor introduse de program.Orientarea activă şi participativă a strategiilor şi metodelor folosite.

.Traditia şi practicile pozitive din educaţia prescolara romaneasca.2. afectiva si psihica a copilului din momentul concepţiei pâna la adolescenţa.Cercetarile interdisciplinare asupra copilului de la 0 la 7 ani. Cercetările asupra copilăriei mici 2. • Modele de studiu si abordare metodologica A.Documentele internationale referitoare la importanta educatiei la aceste varste. . a copilului? Trebuie sa fie permisivi sau foarte stricţi? Care este strategia optima? etc. unul practic. cum si ce învaţa de-a lungul timpului? • Cum reusesc copii sa înveţe sa utilizeze un sistem lingvistic extrem de complex într-un timp relativ scurt? • Cum apar diferenţele la nivelul personalitaţii si inteligenţei? Ce rol are ereditatea? Ce aspecte ale mediului în care se dezvolta copilul determina aceste diferenţieri? • Cum trebuie sa se comporte parinţii pentru a asigura o dezvoltare plenara. Documentele nationale care se refera la reformă şi restructurarea sistemului educativ. dezvoltarea sa fiind stimulata si accelerata sub influenţa presiunii sociale. Orice proiect va deveni un progam adoptat daca va fi axat pe baze teoretice solide şi pe o practica eficienta şi sanatoasa. mai ales. exista o multitudine întrebari cu privire la dezvoltarea psihologica a copilului care ne preocupa pe fiecare dintre noi si la care acest domeniu al psihologiei încearca sa ofere raspunsuri: Cum se dezvolta fiinţa umana înainte de momentul nasterii? Ce putem face pentru a asigura premisele pentru o dezvoltarea normala a copilului înca din perioada prenatala si a ne asigura ca nou-nascutul va fi sanatos? • Cum percepe lumea un nou-nascut? Ce anume înţelege noul-nascut din ceea ce se întâmpla în jurul sau. . Observam ca raspunsurile la aceste întrebari nu prezinta doar un interes pur stiinţific ci.1. Efectele lor în construirea programelor Câmpul de studiu al psihologiei copilului cuprinde dezvoltarea intelectuala. Practic. Diferentele dintre programele educative pentru vârstele timpurii vin din imbinarea diferita a cantitatii de atentie indreptata spre elementele mentionate şi in special din structurarea strategiilor folosite. Aceasta explica de ce studiul dezvoltarii psihologice a copilului este în prezent un domeniu extrem de important.Cercetare-actiune asupra efectelor acestui program. emoţionala si cognitiva. Abordarea narativa . - Studiile actuale asupra copilariei mici 2.

observația de tip etnografic si cercetarile longitudinale în care dezvoltarea copilului este urmarita pe un interval lung de timp. La începutul anilor 1900. C. Tipul de relatii: începe elaborarea primelor reflexe conditionate (alimentar. Abordarea normativa Propusa de Stanley Hall (1844-1924) . doi cercetatori francezi au primit sarcina de a elabora un test care sa permita identificarea copiilor cu redard intelectual în scolile din Paris si orientarea acestora catre clase speciale. Tipul de contradictii: dependenta totala fata de adult. care îi permit copilului sa se adapteze la mediu. abordarea dezvoltarii psihologice a copilului în diferite etape de dezvoltare. Stadiile dezvoltarii psihologice a copilului Cronologic. Freud) . B. 1-3 ani: stadiul anteprescolar Activitatea fundamentala: manipularea obiectelor.publica primele teste de inteligența pentru copii utilizate pe scara larga – Scala de Inteligența Stanford-Binet. porneste chiar din perioada prenatala. alimentar etc.). Abordarea psihometrica Lewis Terman (1877-1956) . Alfred Binet si Theodore Simon. Piaget. Tipul de relatii : se bazeaza pe reflexele neconditionate (de aparare. igienic).Primele studii empirice privind dezvoltarea psihologica a copilului apar la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX sub forma înregistrarilor biografice ale comportamentului copiilor (Charles Darwin. dar lipseste scopul constient.7 ani a treia copilarie (perioada scolarã mica) de la 6 la 10-12 ani Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor 0-1 an: stadiul sugarului Activitatea fundamentala a individului: satisfacerea trebuintelor organice. . urmarind dinamica dezvoltarii: • • • • • nasterea primul an de viata prima copilarie (perioada anteprescolara): de la 1 la 3 ani a doua copilarie (perioada prescolara): de la 3 la 6.accentul este pus asupra masuratorilor cantitative a comportamentului si elaborarea unei harți obiective a dezvoltarii.

dirijata din exterior. ele sunt principalul mecanism organizator al psihismului infantil.) şi de insatisfacţie (corelatul subiectiv).11 ani: stadiul scolarului mic Activitatea fundamentala: învatarea impusa. "Emoţia – afirmă Wallon – este o primă formă de înţelegere şi diferenţiere". se desfasoarã pe baza de reguli unanim acceptate.Tipul de contradictii: gradul de dependenta fata de adult scade.Stadiul impulsiv(0-3 luni) şi emoţional (3-12 luni) 0-3 luni: La naştere şi până în jurul sfârşitului primului trimestru al vieţii postnatale.7-10. Ca prime semne observabile ale vieţii psihice şi supuse modelajului social. Tipul de contradictii: gradul de dependenta scade datorita constituirii constiintei de sine si cresterii caracterului critic al gândirii. 3-6. ca în stadiul intrauterin. Aici este baza viitoarelor atitudini şi mimici comunicative tot mai complexe. copilul reacţionează prin descărcări şi activări musculare. Tipul de relatii: stabileste relatii sociale. în joc copilul interpreteaza anumite roluri în conformitate cu care îsi alege comportamentul adecvat. Aceste reacţii impulsive devin repede expresie deoarece anturajul le întăreşte prin satisfacerea trebuinţelor "reclamate". sa mearga la gradinita. se dezvolta capacitatea de verbalizare si deplasare independenta. Graţie experienţelor emoţionale (proprii şi ale anturajului) copilul îşi cristalizează o formă globală de reprezentare a situaţiilor ceea ce-i permite anticiparea. sa se îmbrace. STADIILE ONTOGENEZEI — SCURTĂ PREZENTARE 1.7 ani : stadiul prescolar Activitate fundamentala: jocul. Deoarece satisfacerea necesităţilor sale nu mai este automată. devine o persoana cu statut social. Tipul de contradictii: gradul de dependenta este influentat de formarea unei conceptii proprii despre realitatea înconjuratoare. protecţie etc. Tipul de relatii: se extind relatiile sociale precum si obligatiile si drepturile. atunci când apare starea de necesitate (foame. dominanta este cea a impulsivităţii motrice. . 6. are obligatii si drepturi: sa se trezeasca la anumite ore. 3-12 luni: Substadiul emoţional (3-12 luni) se caracterizează prin preponderenţa expresiilor emoţionale care devin mijlocul dominant de relaţionare cu anturajul. căldură.

Ca urmare copilul caută să seducă. formă primară a inteligenţei discursive ce se va instala odată cu apariţia funcţiei semiotice/simbolice (limbaj. un raport de substituţie a ceea ce a fost cândva prezent. se dezvoltă în două direcţii independente. "NU VREAU!") 4-5 ani: Perioada graţiei. nediferenţiere în cunoaştere). Imitaţia susţine interiorizarea. 5-6 ani: Perioada imitativă a rolurilor de tip adult. de pe poziţii de "adultism" (un amestec de rivalitate şi admiraţie faţă de adult). "EU SPUN!". dar complementare: a) activitatea manipulatorie de explorare (obiecte. 3. care este baza pentru inteligenţa practică (acţiune) şi b) activitatea postual-imitativă. Stadiul senzorio-motor şi proiectiv (1-3 ani) 1-2 ani: Reacţiile circulare sunt expresia ralierii mişcărilor copilului la datele senzoriale şi excitaţiile provocate de mediu. a seducţiei: căutarea aprobării. Saltul este mijlocit prin actele imitative (copilul mai mult mimează decât vorbeşte!) ca forme de prezentare. intelectuală şi socioafectivă şi sub impulsul unui nou context socio-cultural: şcoala. fiind la intersecţia a două faze importante în devenirea personală: construcţia persoanei şi dimensiunea sa instrumentală.: "EU FAC!". Raportarea funcţională la realitate (la ce serveşte. în acest substadiu precategorial asistăm la o diminuare a sincretismului (amestec. spaţiul proxim. să fie în centrul atenţie. Stadiul adolescenţei . Se disting trei faze: 3-4 ani: Perioada de opoziţie: afirmarea autonomiei ca premisă a personalităţii (ex. imagine mentală). 5. rezultată din parcurgerea conştientizării corporalităţii proprii şi a diferenţei sale sociale faţă de alţii. 3 ani: în cel de al treilea an se face trecerea de la actele motorii la reprezentare. Raportul sinealţii este complex şi multifazic în acest stadiu. Stadiul categorial (6-11 ani) 6-9 ani: Se produce o repoziţionare a intereselor: de la cele faţă de sine (din stadiul anterior. ca tip de activitate dominantă. Senzorio-motricitatea. narcisismului îl domină. centripet). de ce este bun şi ce face ceva sau cineva) este înlocuită cu cea categorială în forma sa concretă însă. Este marcat de exprimarea conştiinţei de sine a copilului. 4. Are loc o dublă decentrare. forma sa amânată (în absenţa modelului) fiind deja o evocare. Categorizarea abstractă îşi face treptat loc. a validării sociale. 9-11 ani: Substadiul categorial începe printr-o activitate comparativă de diferenţiere şi extragere a asemănărilor şi deosebirilor dintre obiecte şi situaţii. Stadiul personalismului (3-6 ani) Acest stadiu este o etapă centrală în stadialitatea walloniană.2. către cele orientate spre exterior.

. social.7-12 ani – operaţional concret . copiii ajung să dezvolte elementele unei logici formale constând în propoziţii de tip "Dacă.substadiul genezei operaţiilor formale . (2) definirea trebuie să permită dezvoltarea progresivă a structurilor mentale Piaget propune trei stadii principale de dezvoltare intelectuală: un stadiu senzoriomotor. gnostică – cunosc pentru a şti. este stadiala. în plan intelectual gândirea conceptuală permite unificarea reprezentărilor "insularizate" bazate pe interese concrete. specifice stadiilor anterioare. nu gândeşte formal doar logic. controlează un singur indice şi nu coordonează) . afectiv. cuprinzând următoarele momente: 1) 0-2 ani – stadiul senzorio-motor (inteligenţa practică.. Acesta ţine până la circa 7-8 ani când copilul intră în stadiul operaţiilor concrete iar spre 11-12 ani. stadiul operaţional – se structurează în această perioadă sau niciodată. Grupul de covârstnici este atractiv. cu autoritate. intuitivă – gândeşte ce vede. nu pentru a rezolva) .12 … ani – operaţional formal – se dezvoltă inteligenţa ipotetico-deductivă propoziţională şi cea reflexivă (gândirea se întoarce asupra ei însăşi) . simbolică.atunci". Stadiile dezvoltării gândirii la Piaget Conform teoriei lui Piaget dezvoltarea intelectuală evoluează printr-o serie de stadii iar organizarea comportamentului este calitativ diferită în fiecare stadiu. Cele două condiţii pe care Piaget le stabileşte pentru stadialitatea sa sunt: (1) stadiile trebuiesc definite astfel încât să garanteze o ordine constantă în succesiunea lor. Se face saltul de la reprezentarea atomistă a realităţii spre cea a legilor şi integrărilor succesive. un stadiu reprezentaţional (împărţit în două substadii..4-7 ani – semilogic (intuiţia articulată) 3) 7-15-16 ani . ca forma superioara a adaptării. Dezvoltarea inteligentei. inteligenţa logică. Revine în prim plan o nouă fază de opoziţie prin care exigenţele construcţiei persoanei(trebuinţă centripetă) se fac simţite. Stadiul senzorio-motor începe de la naştere şi ţine până la circa 2 ani când începe cel preoperaţional. dimensiunea polivalentă a personalităţii fiind exersată de acest nou anturaj. presimbolică.Modificările fiziologice şi cele ale schemei corporale sunt punctul de start al crizei pubertare centrată pe sentimentul schimbării. Ambivalenţa egocentrism/egoism – allocentrism/altruism poate fi prezentă şi deconcertantă.substadiul structurilor operatorii formale . preverbală) 2) 2-7 ani – stadiul preoperaţional (inteligenţa prelogică. în planul construcţiei personale începe armonizarea asperităţilor prin integrarea planurilor: cognitiv.2-4 ani – prelogic (intuiţia simplă) .. cel al gândirii preoperaţionale şi cel al operaţiilor concrete) şi un stadiul al gândirii formale (sau proporţionale).

Fiecare stadiu are specificul sau sub aspectul instrumentelor cu care operează si achiziţiilor pe care le obţine. Stadii Senzoriomotor Mecanisme / instrumente Reflexul/ schema senzoriomotorie / scheme de scheme Achiziţii Permanenţa obiectului, apariţia reprezentărilor ca proces mintal, reprezentări practice ale cauzalităţii, spaţialităţii şi intenţionalităţii Reversibilitatea simplă (a-a=0, a=b si b=a) - 8 ani Conservarea invariantelor, gândire de tip noţional şi cea categorială Dubla reversibilitate şi INRC (identitate (A este B), negaţia (A este nonB), reciproca (A implică B şi B implică A), corelativa (A şi B corelează, au o legătură comună reciprocă)), gândire conceptuală

Preoperaţional si operaţional concret 2-12 ani Operaţional formal

Pre si semi operaţii mintale (7-8 ani), Operaţii concrete după 8 ani Operaţii mintale, operaţii cu operaţii mintale (operaţii de gradul II sau propoziţionale)

Asimilare – proces de încorporare a noutăţii prin intermediul setului de instrumente, (reflex, schemă, scheme de scheme, operaţii, semioperaţii), existente deja ca bun al individului. Acomodare – proces prin care un mecanism existent deja folosit în situaţii noi îşi modifică structura şi funcţionarea anterioară devenind altceva sau premisa pentru altceva. Schema senzorio-motorie – echivalent în plan practic a ceea ce va fi noţiunea şi conceptul în plan simbolic (o generalizare practică). Ea apare ca unitate primară de viaţă psihică şi se referă la faptul ca un segment informaţional senzorial sau perceptiv este prelucrat şi are drept consecinţă un răspuns motor. Permanenţa obiectului – capacitatea copilului de a-şi da seama că obiectele pe care nu le mai percepem există totuşi. Conservarea – capacitatea copilului de a-şi da seama că sub forme diferite se ascunde o aceeaşi realitate. Se caracterizează prin decalaj longitudinal, în următoarea ordine: număr, substanţa, lungime, suprafaţa, greutate, volum.

Substadiu cronologic

Instrumente-mecanisme

Performanţe

Exersarea reflexelor 0-1 lună Reacţii circulare primare 1-4 luni primele adaptări Reacţii circulare secundare 4-8 luni procedee menite să prelungească experienţe interesante

Perfectează instrumentele reflexe conferindu-le exactitate şi promptitudine Repetarea comportamentelor plăcute la care copilul ajunge din întâmplare, sunt focalizate asupra propriului corp, activităţile exista în sine - a privi pentru a privi, a apuca pentru a apuca - au statut de asimilări funcţionale Specific este orientarea şi dincolo de universul propriului corp şi capacitatea de a produce şi a reproduce acţiuni interesante descoperite întâmplător. Acţiunea este susţinută de plăcerea noutăţii, marchează începutul satisfacţiei de natura psihică, şi câştigării intenţionalităţii prin deosebirea pe care începe să o facă între mijlocul şi scopul acţiunii, acţiunea este orientată spre exterior şi spre viitor Substadii preintenţionale ⇑ Conduitele sunt în mod clar intenţionale, apare coordonarea a două scheme anterioare într-un singur act prin subsumare lor într-o schemă principală Caracteristici: intenţia, căutarea unui mijloc bun pentru a-si realiza intenţia, reunirea schemelor anterioare intr-un act unic Obiectul acţiunii devine dominant luând locul acţiunii propriu-zise Apare conduita inteligenţei speciale: suportului 8-9 luni, sforii 10-11 luni, băţului 11 luni

Obiectul care dispare din raza vizuală nu are semnificaţie Copilul poate urmări cu privirea obiectul sau poate rămâne cu privirea în zona de dispariţie

Capacitatea de a se raporta interogativ la obiectul dispărut şi de a descoperi obiectele parţial ascunse

Coordonare schemelor senzoriomotorii cu apariţia schemelor secundare si cu aplicarea lor la situaţii noi 8-12 luni

Căutarea activă a obiectului dispărut dar fără a ţine cont de succesiunea deplasărilor succesive ale obiectului chiar în condiţiile observării acestor deplasări, ca urmare obiectul va fi mereu căutat în locul primei dispariţii

Reacţii circulare terţiare

Rezolvarea problemelor prin încercare şi eroare practică, schemele pot fi îmbunătăţite, curiozitatea este mobilul Experimentare experienţei

Găsirea obiectului dispărut în urma unor deplasări succesive cu condiţia vizualizării traiectoriilor

activă 12-18 luni Invenţia mintală 18-24 luni Începuturile reprezentării şi deliberării practice care pot prefigura acţiunea Găsesc soluţia în minte prin imitarea problemei de rezolvat

intermediare

Instalarea permanenţei obiectului ce are drept consecinţă reprezentarea deplasărilor invizibile şi în absenţa vizualizării traiectoriilor sale

FORMELE FUNCŢIEI SIMBOLICE Imitaţia amânată – (1,5-2 ani) se caracterizează prin reproducerea unui comportament in absenta modelului care a fost perceput anterior. (ex. Copilul vede pe tatăl său fumând şi repetă gestul mai târziu. Are un statut de prereprezentare, deoarece o acţiune este evocată tot printr-o acţiune (reprezentare prin act). Jocul simbolic – (2-5 ani) are drept specific faptul ca aducerea spre sine a realităţii se face prin substituţi construiţi de subiect şi modificabili potrivit trebuinţelor lui de moment. La baza jocului simbolic se află schema simbolică care este reproducerea unei scheme senzorio-motorii în afara obiectivului său obişnuit si folosirea ei cu valoare explicativă (jocul de-a ceva). Funcţia jocului este cathartică şi explicativă. Această formă de joc urmează celei a jocului exerciţiu sau funcţional şi precede jocul cu reguli (5-7 ani). Desenul este considerat a fi la jumătatea drumului între jocul simbolic şi imaginea mintală. Cu prima are în comun plăcerea funcţională şi autotelismul (=îşi are scopul în sine). Cu imaginea mintală are în comun efortul de imitare a realităţii şi reciprocitatea cu aceasta. Desenul copilului până la 8-9 ani este realist ca intenţie dar ca realizare este idealist, în măsura în care copilul mai mult desenează ce ştie decât ce vede. Gradul de realism al desenului infantil prezintă o serie de etape: Realismul fortuit – 2-2 ½ ani – specific – semnificaţia desenului se descoperă concomitent cu execuţia, este un desen povestit. Realismul neizbutit – 3-4 ani şi după – are ca specific prezenţa în desen a elementelor esenţiale ale modelului, dar într-o manieră juxtapusă dat fiind imposibilitatea coordonării lor (ex. omul cefalopod). Realismul intelectual – în desen se regăsesc toate atributele esenţiale ale modelului, dar prezentate într-o formulă stângace fără materialitate şi fără perspectivă (ex. desen Roentgen). Realismul vizual – are drept caracteristică prezentarea în desen doar a elementelor modelului care sunt posibile dintr-un singur punct de vedere. Apare perspectiva şi plasarea în coordonatele paginii, respectarea proporţiilor. Sub aspectul conţinutului

exista o ordine tematică: mai întâi omul şi animalele, casa şi mijloacele de transport, copaci flori şi obiecte. Limbajul Stadii şi Competenţa (a înţelege şi orienta repere după mesaj verbal) cronologice 0-6 luni stadiul incipient comun copiilor dintro cultură indiferent de limbă Reacţionează la sunete puternice emise brusc, încearcă localizarea sunetului întorcând capul şi privirea, pare să asculte pe cel care vorbeşte căruia îi poate răspunde prin zâmbet (4-5 luni), să facă distincţie între voci vesele şi furioase (sensibil la paraverbal), răspunde când e strigat pe nume Performanţa (a utiliza limbajul)

La naştere este prezent ţipătul neonatal, plânsul şi diverse sunete vegetative (deglutiţie, tuse), în primele săptămâni apare “baia de sunete”- sunete extrem de diverse şi inexistente în limba copilului din care ulterior se selectează cele ale limbii vorbite (3-4 luni) apare gânguritul bazat mai ales pe vocale (5-6 luni), apare lalaţiunea, asocieri de silabe, copilul emite vocalize care au valoare de joc funcţional Răspunde prin vocaliza când e strigat pe nume, imita melodii, are un jargon propriu (e-e-e, I-I-I, face gesturi cu sens de “nu”, fiind mai expresiv în comunicarea nonverbală

7-11 luni stadiul diferenţierii fonemelor acesta se conduce după legea efortului fiziologic minim (vocale labiale guturale)

Dovedeşte selectivitate auditiva, asculta cu interes muzica, poate asculta o explicaţie care durează mai mult de 1 minut cu condiţia să se axeze pe un obiect care îl interesează, ascultă persoana care vorbeşte fără a fi sustras de alte sunete, recunoaşte sensul lui „Nu”

Stadii prelingvistice ⇑ 12-18 luni stadiul holofrazei comunica printr-un singur cuvânt Face distincţie netă între sunete şi provenienţa lor, înţelege numele unor obiecte şi părţi ale corpului, acest gen de achiziţii îmbogăţindu-se săptămânal, identifică obiecte simple într-un tablou, la 18 luni înţelege 100 de cuvinte Foloseşte un singur cuvânt începând de la 10-11 luni pentru a desemna o întreagă realitate, repertoriul de cuvinte folosite este de un cuvânt la începutul perioadei şi ajunge la 20 cuvinte la 18 luni (ex. O fetiţă de 1 an denumeşte prin ”bebe” o fotografie cu copii) are un jargon propriu folosit în discuţie cu jucăriile, 25% din ce

înţelege cuvinte care denumesc categorii de rudenie. este capabil să definească cuvinte. 25-50% din ce spune este inteligibil. vorbirea e inteligibilă 100% 36-54 luni stadiul dezvoltării gramaticale Înţelege semnificaţia propoziţiilor. este mare colecţionar de cuvinte.9001000. povesteşte.1600). numerale. poate urmări povestiri cu trei personaje plasate într-un context familiar Foloseşte propoziţii simple din două cuvinte (tata dus. înţelege semnificaţia cuvintelor mai mare şi mai mic şi denumirile unor activităţi. se descurca in vorbirea in dialect. înţelege semnificaţia pronumelor (tu. omite consoana iniţială sau finală) 18-24 luni stadiul limbajului telegrafic (2 cuvinte) este primul stadiu lingvistic Execută după comanda verbală acţiuni simple. se manifestă tulburări de ritm ale rostirii (dislalie de dezvoltare (înlocuirea unor sunete cu altele sau omiterea lor). el. ea. gene). noi). pronume Recunoaşte şi înţelege cuvinte care denumesc părţi mai de detaliu din structura corporală (cot. 4ani . foloseşte vorbirea pentru a relata evenimente petrecute. conversează sau monologhează. interogativ. înţelege un mare număr de cuvinte. are un jargon bogat (bombează-bombardează. poate repeta o propoziţie şi 12 cuvinte foarte corect.spune este inteligibil. înţelege analogii si cauzalităţi exprimate verbal (dacă-atunci) După 55 luni Stadiul desăvârşirii gramaticale Înţelege exprimarea verbală a unor noţiuni legate de număr timp şi spaţiu. flecuştean-oştean). foloseşte limbajul pentru a-şi exprima dorinţe sau necesitaţi 24-38 luni stadiul formarii gramaticale Foloseşte propoziţii simple după o sintaxă proprie. înţelege propoziţii mai complexe. viitor. adjective. verbe. se refera la el la persoana a III-a. dialoghează. negativ) se joacă cu cuvinte. prezent. conjuncţii. creează poezii. apare creaţia verbală Articulează corect şi consoanele. (3 ani . articulează corect toate vocalele. pisica miau). mai face greşeli gramaticale Povesteşte. se corectează singur la greşelile gramaticale. foloseşte diferite forme gramaticale (trecut. 50-80% din cuvinte sunt inteligibile. înţelege semnificaţia dreapta-stânga . poate purta un dialog alternativ. apare ecolalia şi ecomimia (repetarea cuvintelor sau gesturilor interlocutorului). există o ordine în achiziţia acestora: substantive. sprânceană.

La aceasta vârstă copiii se joacă unii lângă alţii decât unii cu alţii. limbaj. povestirea paralelă nu ţine cont de ce spun ceilalţi (nu afirma de ex. realism. în raport cu covârstnicii cooperarea apare abia după 5-6 ani. în joc. are o pondere de 60% din exprimare în perioada 3-5 ani. La 3 ani domină un animism profund. un nonconservativ (incapacitatea de a sesiza neschimbarea esenţei dacă forma se schimba). Sincretismul – gândire globală amestecata nediferenţiat în măsura în care la această vârstă copilul amestecă realul cu imaginarul (N-ai găsit ceva să cumperi vine zâna bună şi aduce). până la aceasta vârstă copilul fiind el însuşi regula. Ca atare gândirea lui este precauzală ceea ce impune o mentalitate tipică. Finalismul – toate şi totul sunt pentru cineva sau pentru ceva. Jocul colectiv durează la 3 ani 5 minute. pentru a ajunge la 44-47% la 5-7 ani. “Asta s-a mai spus”). moment în care copilul celălalt începe să fie perceput ca partener.Mentalitatea preşcolarului În planul procesualităţii copilul rămâne un nereversibil (gândire cu un singur fir). el nu are conştiinţa acestei centrări pe sine şi nu se poate transpune în punctul de vedere al celorlalţi. Ca forma de manifestare predomină afirmaţia (nu argumentează şi nu demonstrează ci mai ales afirmă pentru că nu simte nevoia să-şi impună propriul punct de vedere pe care îl consideră general). palpabile (visul= mici tablouri sau filme). Relaţia cu anturajul – egocentrismul face ca vârsta preşcolară să fie o vârstă a precooperării şi aceasta pentru că nu sesizează punctul de vedere al celuilalt. Artificialismul – realitatea inclusiv cea naturală este creată de cineva (soarele este un bulgăraş care a crescut mare). non-comunicativ. generalul cu parţialul (Bicicleta este ceva cu . pentru copil nu există întâmplare şi nici nu o acceptă (mărul =se mănâncă). Animismul – însufleţirea oricărei realităţi inclusiv a celei obiectuale. Limbajul egocentric. dialogul până la 6 ani este cel mai adesea un monolog paralel. adevărul este cel care corespunde propriei experienţe de viaţă. raţionalul cu afectivul. După ½ ani animismul s e localizează la nivelul 3 jocului şi jucăriilor pentru ca după 5 ani să dispară şi acesta animismul rămânând la nivel explicativ în situaţii legate de mişcare. totul e însufleţit chiar antropomorfizat. criza de încăpăţânare). Gradele de animism diferă în funcţie de vârsta copilului. concrete. Egocentrismul – supunerea adevărurilor generale propriului adevăr. finalism. artificialism. Egocentrismul se manifestă la nivelul conduitei generale. un preoperaţional. În relaţie cu adultul se manifestă potenţialul de opozabilitate (vârsta negativismului. Realismul – imaterialitatea este permanent tradusă de copil în imagini materializabile. în relaţiile cu anturajul. egocentrism si sincretism. Până la 7 ani este greu de realizat la copii un joc cu reguli autentic. Gândirea la aceasta vârsta se caracterizează prin: animism.

Există întotdeauna o parte de gândire nonverbală (ex. spune F. Dolto.” . fie nu pot sa îsi ajute copilul sa depaseasca conflictul. Joncţiunea lor reprezintă gândirea verbală ceea ce înseamnă începutul achiziţionării conceptelor cărora le asociază cuvinte. În fata lipsei de întelegere a anturajului familial se instaleaza. Acest autor consideră că gândirea şi limbajul la copil apar în mod independent şi pot fi reprezentate sub forma unor cercuri separate: gândirea non-verbală şi cuvântul neconceptualizat. iar cuvintele. insecuritate si frica de a-si parasi mama. Pe măsură ce copilul creşte cercurile se întâlnesc şi întrepătrund. întârzierile în dezvoltarea limbajului. a memora un număr). sau tulburari ale climatului relational din familie (de exemplu. care sa-i asigure protectie si suport afectiv. Cele două curbe de creştere se intersectează şi se despart. „Comportamentele unui astfel de grup familial. „Progresul la nivelul gândirii şi cel al nivelul limbajului nu sunt paralele. Aceste cercuri nu se suprapun niciodată perfect. Urmarea acestei situatii: de multe ori. Conceptul în acest caz se referă la o abstracţie. proiectile schimbate între cei atacati si atacanti”. antrenând incapacitatea de noi achizitii culturale si pierderea încrederii în sine. ca o reactie în lant. teama sau refuzul de a merge la gradinita etc.roate şi pedale şi cineva a stricat-o când a căzut cu ea). procese defensive si revendicari insuportabile. un mediu sigur. temporalitatea (Te-a bătut tata?M-a bătut mâine. Dificultaile parentale si tulburarile reactionale ale copilului În mica copilarie. a recita o poezie. este posibil ca acestea sa fie datorate unor conflicte dinamice intrinseci copilului.). durerile de cap sau varsaturile pot fi în relatie directa cu o stare emotionala negativa a copilului. Aceasta se aplica şi la ontogeneză şi la filogeneză. Când este vorba despre tulburari ale copilului mare sau a adolescentului care nu a prezentat tulburari în mica copilarie. si nici chiar în familia sa. independenţă sau interdependenţă. Ele se pot redresa şi merge paralel. pot fuziona pentru un timp pentru ca totdeauna să se separeu ulterior. devin pereti ai unei incinte fortificate. La rândul lor. deceptii mutuale. abilitatea în manipularea obiectelor) şi de limbaj neconceptual (ex. aceste tulburari pot provoca anxietatea reactionala a parintilor care. aproape întotdeauna dificultatile comportamentale sau relationale ale copilului (de exemplu. la caracteristicile generale ale diferitelor obiecte şi nu la obiecte în sine.). tulburari în fratrie. copilul nu mai gaseste în anturajul sau social. pâna la tulburari comportamentale diverse) pot fi considerate tulburari reactionale la dificultatile parentale. fie sunt stânjeniti de criza de inadaptare sociala a copilului (refuzul scolar este un exemplu ilustrativ în acest sens). anxietate. pornind de la nervozitate. DEZVOLTAREA GÂNDIRII ŞI A LIMBAJULUI COPILULUI Cercetările lui Vîgotski au avut ca scop şi analiza proceselor de gândire conştiente şi raporturile dintre gândire şi limbaj încercând să determine care este relaţia dintre ele: identitate.

2. Învăţarea noilor cuvinte este un proces activ din partea copilului. Acest monolog a fost interpretat diferit de alţii autori ai dezvoltării. începând cu luna a doua. Astfel îşi îmbogăţeşte rapid vocabularul şi gândirea şi limbajul încep să se întrepătrundă. El estimează că educaţia lingvistică formală şi informală determină în mare măsură nivelul conceptual al gândirii pe care îl va atinge copilul. apar „reacţiile sociale” care îmbogăţesc repertoriul de sunete deja existent şi reprezintă reacţii vocale preferenţiale la prezenţa mamei sau a altor persoane familiare. . Lărgind aceste consideraţii teoretice Vîgotski sugerează că stadiile prin care evoluează gândirea şi limbajul unui copil sunt aceleaşi cu cele prin care a evoluat umanitatea. Copilul descoperă că funcţia simbolică a cuvintelor şi manifestă interes pentru numele diferitelor obiecte. a memoriei logice şi prin utilizarea semnelor interioare în rezolvarea problemelor. Limbajul egocentric constituie partea esenţială a limbajului preşcolarului. Acest stadiu se caracterizează prin debutul inteligenţei practice. Acest stadiu se caracterizează prin trei funcţii neintelectuale ale limbajului: sunetele care reprezintă modalitatea de expresie emoţională. Cuvintele se învaţă prin condiţionare. care substituie nevoile şi dorinţele acestuia şi pe care el doreşte să le facă cunoscute. În cursul acestui stadiu copilul manipulează limbajul „în minte” sub forma limbajului nearticulat. Utilizând obiecte „mijloc” pentru a ajunge la obiectele „scop” dorite. el nu se mai reduce la condiţionare. a hârtiei de dimensiuni potrivite) şi a constatat o creştere a limbajului egocentric. mai ales în situaţii de joc. Stadiul creşterii interioare sau al limbajului interior. apoi. Stadiile dezvoltării limbajului 1. La doi ani începe stadiul psihologiei naive. adică în căutarea şi planificarea soluţiei unei probleme. Acest limbaj nu dispare din manifestările copilului până în jurul vârstei de 7 ani când începe cel de al 4-lea stadiu numit: 4. Pe tot parcursul vieţii individul va utiliza limbajul interior şi pe cel exterior ca instrumente de gândire conceptuală sau verbală. copilul începând o explorare activă a lumii înconjurătoare şi o la fel de activă luare în posesie a acesteia. 3. Vîgotski vede în el un nou instrument de gândire. El a verificat această ipoteza introducând o serie de dificultăţi în jocul unor copii (lipsa creioanelor.Vîgotski se opune teoreticienilor cărora maturarea internă a copilului determină formarea unei gândiri conceptuale indiferent de ceea ce învaţă acesta. Stadiul primitiv sau natural (0-2 ani) se regăseşte în perioada în care cele două cercuri (gândire şi limbaj) nu se întrepătrund. primele din vocabularul copilului. A treia funcţie este constituită de cuvinte propriu-zise. prin asocierea lor repetată cu diferite obiecte. Totuşi la nivelul limbajului acesta este considerat naiv deoarece copilul foloseşte regulile gramaticale fără a cunoaşte regulile care îl guvernează. Vîgotski concluzionează că limbajul egocentric nu constituie o descărcare de tensiune sau un însoţitor inexpresiv al activităţii ci un instrument important al gândirii în adevăratul sens al cuvântului. Acest limbaj se prezintă ca un monolog al copilului care însoţeşte activităţile sale fie când este singur fie în prezenţa altor copii. Ceea ce îşi spune copilul va influenţa ceea ce gândeşte.

gruparea prin tatonare-grupare se face complet la întâmplare b. forma sau distanţa dintre obiecte. Indiferent de alte caracteristici ale acestora. bik. Pe parcursul experimentului examinatorul observa cu atenţie toate combinaţiile alese de copil. . În acest stadiu obiectele nu mai sunt grupate după impresii subiective ci după legături reale care exista între ele. Pe parcursul acestei perioade gruparea obiectelor se face pe criterii subiective şi pe baza unor asociaţii făcute la întâmplare plecând de le percepţiile copilului. Pe una din suprafeţe (baza) sunt înscrise unul din următoarele cuvinte fără sens: lag. gruparea “reformată” – copilul stabileşte grupuri de obiecte pe baza regulilor din primele două faze şi apoi le reorganizează modificând dispunerea elementelor care le compun dar obiectele rămân în esenţă dezorganizate. culori şi forme diferite. Exista trei faze ale acestui stadiu: a. mur pe cele înalte şi mici şi cev pe cele mici şi joase. Cum nu există nici un cuvânt din limbajul copilului care să redea acest concept combinat însemnă că el nu l-a putut învăţa înainte de experiment. mur. Acest instrument este cunoscut drept „cuburile (blocurile) lui Vîgotski”. o lingură şi o farfurie. cuvântul lag apare pe toate cuburile înalte şi mari. După ce copilul alege. b. Aceste caracteristici variază în aşa fel încât nu există doua cuburi la fel. gruparea în funcţie de câmpul vizual – copilul dă nume unei serii de obiecte alese în funcţie de localizarea lor în timp şi spaţiu c. 2) Gândirea bazată pe mulţimi organizate. ceea ce marchează deplasarea de la gândirea egocentrică spre obiectivitate. experimentatorul arată copilului cuburile alese greşit şi acesta reia exerciţiul până reuşeşte să identifice corect cuburile asemănătoare. adică are acelaşi cuvânt înscris pe el. căci natura fiecăruia dintre ele reflectă strategia de gândire la care el a recurs. Cele trei stadii descrise de Vîgotski sunt: 1) Gândirea bazată pe mulţimi neorganizate. Copilului îi sunt prezentate toate cele 22 de cuburi amestecate. Grupări complexe efectuate mai mult pe baza contrastului decât asemănării (de ex. fără să întoarcă cuburile. o ceaşcă şi un bănuţ). Experimentatorul alege un cub şi cere copilului să aleagă toate celelalte cuburi care estimează el că ar fi la fel cu acela. A găsi soluţia corectă înseamnă că acesta (copilul) învaţă că un cuvânt reprezintă un concept format din două dimensiuni ale cubului: înălţimea şi mărimea. bik pe toate cele mari dar joase. Ansambluri asociative bazate pe orice legătură observată de copil cum ar fi culoarea. Gândirea conceptuale este de fapt un mod de a-şi organiza mediul făcând apel la abstracţii şi numind o calitate comună a două sau mai multe fenomene. Acest stadiu are mai multe faze: a. Utilizarea “cuburilor lui Vîgotski” a permis stabilirea unei ierarhii formate din trei stadii prin care trece copilul până la atingerea gândirii conceptuale şi care se situează între anii preşcolarităţii şi mijlocul adolescentei. În aceste mulţimi legăturile între diverse componente sunt mai curând concrete sau factuale decât abstracte şi logice.Stadiile gândirii conceptuale Vîgotski a pus la punct un instrument pentru a putea studia evoluţia gândirii. cev. Sunt 22 de cuburi de mărimi.

Grupări difuze care conţin subansamble în interiorul cărora criterii de selecţie a elementelor urmează criterii flexibile (de ex. o sinteză stabilă care “devine principalul instrument al gândirii”. Între formele conceptuale şi cele pseudoconceptuale există o continuitate şi nu o ruptură astfel ca gândirea adultului este şi ea impregnată cu astfel de modalităţi incipiente ale gândirii. Ansambluri pseudoconceptuale par a fi grupări bazate pe adevărata gândire conceptuală. Desigur aceste cuburi prezintă şi alte caracteristici şi prin acesta abstractizarea este incompletă. La vârsta de debut a acestui stadiu copilul este preocupat de găsirea similarităţilor şi va căuta o caracteristica care să-i permită gruparea obiectelor (de exemplu toate cuburile înalte sau toate cuburile verzi). individul nerenunţând practic la modalităţi anterioare de gândire. Cu toate acestea printre adolescenţi ca şi printre adulţi gândirea conceptuală are un caracter instabil. Vîgotski a numit aceste grupări concepte potenţiale. În fiecare stadiu al dezvoltării există o activitate dominantă sau directoare. copilul alege triunghiuri şi le organizează în diferite grupuri şi le adaugă câte un trapez ale cărui vârfuri amintesc copilului de triunghi) e. Pe baza unei teorii care ţine cont de această definiţie a fost descrisă o ierarhie a tipurilor de activităţi. iar produsul acesteia poate fi modificate de structura intelectuală a individului. un cub mare roşu urmat de un cub mare verde urmat de un cub mic verde) d. De exemplu copilul alege două cuburi care sunt scunde şi verzi. copilul este incapabil să abandoneze strategia iniţială pentru a găsi o altă caracteristică ce poate grupa cuburile). În cursul experimentelor sale Vîgotski situează debutul abstractizării în momentul în care copilul identifică anumite asemănări complexe între obiecte. ACTIVITATEA CA MOTOR PRINCIPAL AL DEZVOLTĂRII Prin activitate se înţelege întreprinderea unei acţiuni care are ca scop operarea asupra mediului. daca el grupează toate cuburile roşii şi experimentatorul îi arată două cuburi alese greşit. Pe tot parcursul dezvoltării gândirii. Grupări în lanţ în care legătura se face doar între un obiect şi următorul din lanţ ca în jocul de domino fără ca ansamblul să se constituie pe baza aceluiaşi criteriu (de ex. Vîgotski face o distincţie importanta între concepte şi pseudoconcepte. limbajul este un mediator şi un instrument pentru gândire. 3) Pentru a ajunge la acest stadiu final al dezvoltării este nevoie de convergenţa a două modalităţi ale gândirii: analiza şi sinteza. care nu au aceeaşi inscripţie. Copilul ajunge la etapa finală a gândirii conceptuale atunci când stabileşte o combinaţie nouă de trăsături pur abstracte.c. Gândirea conceptuală presupune gruparea spontană a obiectelor pornind de la caracteristici abstracte pe care acesta le percepe şi nu doar pe baza unor denumiri prestabilite pe care le-a învăţat în timpul altor activităţi de grupare. Aceste activităţi dominante care guvernează succesiv fiecare etapă de dezvoltate sunt descrise în modelul lui Vîgotski şi Elkonin care cuprinde şase etape sau nivele de creştere: . Totuşi atunci când este întrebat copilul dovedeşte că încă nu este capabil să raţioneze într-un mod valid asupra criteriilor de grupare (de ex.

Astfel dezvoltarea este compusă din perioade de stabilitate şi de crize tranzitorii. care să se realizeze împletind intervenţiile plurisdisciplinare şi interdisciplinare necesare acestei vârste.3. Tânărul dezvoltă interese cognitive şi vocaţionale noi. Principii operaţionale Toate viziunile. Principiile generale ale dezvoltării 3.1. înţelege elementele unei munci de cercetare şi elaborează proiecte de viaţă.2. 3) Activitate de joc (3-7 ani). Programele educative de educaţie timpurie sunt politici educaţionale de amploare internaţională şi naţională care se referă la orientări în sistemele de educaţie şi învăţământ şi nu numai. Copii manipulează obiectele şi prin interacţiunea cu adulţii dezvolta un anumit nivel de competenta lingvistică şi o gândire vizuală şi perceptivă. Copilul se angajează în funcţii simbolice lăsându-şi imaginaţia sa intervină în joc şi în alte activităţi şi dobândeşte o anumită înţelegere a coordonării sociale şi a grupului. cerinţele şi orientarile educatiei timpurii se traduc azi in lume prin existenta unor numeroase programe educative pentru vârstele timpurii care se completeaza şi urmaresc in fapt evidentierea tendintelor generale prin prisma accentuarii unor aspecte alese ca prioritare. 6) Activitatea de învăţare vocaţională (15-17 ani). Principiile programelor de educaţie timpurie în grădiniţe 3. .1) Contact intuitiv şi emoţional între copil şi adulţi (copilăria mică 0-1 an). Trecerea de la un stadiu al dezvoltării la altul stabilitatea modului de gândire şi natura interacţiunilor copilului cu lumea sunt discontinui. dar şi pentru a înţelege punctul de vedere al altora şi a se supune regulilor sociale. Momentele de criza apar când un tip de activitate nu mai domină interesele copilului şi acesta are tendinţa de iniţia următorul tip de activitate. Tipurile fundamentale de dezvoltare psihologică produse de acest contact constau în nevoia de interacţiune cu alţii şi o atitudine emoţională faţă de ei pe de o parte şi pe de altă parte dezvoltarea actelor de prehensiune şi a celor perceptive. Principiile generale ale elaborarii programelor 3. Copii dezvoltă abordări teoretice pentru stăpânirea mediului ceea ce îi obligă să ia în consideraţie obiectivele realităţii şi precursorii psihologici ai gândirii abstracte (operaţii şi scheme mentale). 4) Activitatea de învăţare (7-11 ani). Adolescenţii achiziţionează abilităţile de comunicare necesare pentru a rezolva problemele cotidiene. 5) Activitatea de comunicare socială (11-15 ani). 2) Activitate de manipulare a obiectelor (1-3 ani).

2006. au responsabilitatea primara a cresterii şi dezvoltarii copiilor lor. Declaratia Conferintei mondiale de la Jomtien. 1990. Principiile care guverneaza dezvoltarea şi invatarea la vârstele mici( determinate de studiile stiintifice şi de cercetarile in domeniul varstelor mici). b. Declaratia Conferintei de la Salamanca. referitor la "Educaţia pentru toti". Ele pot fi sintetizate în următoarele direcţii prioritare: Valorizarea şi sprijinirea copilului mic prin stimulare şi preveniera situaţiilor de risc. religie sau alte criterii care ii deosebesc. sintetizand orientarile actuale ale programelor de educatie timpurie la nivel mondial. a. J. Evans directoarea Grupului consultativ pentru ingrijiea şi dezvoltarea timpurie a copilului.Diferitele alternative găsite de sistemele educative actuale devin eficiente şi operante in momentul in care raspund unor principii general valabile şi acceptate de educaţia timpurie la nivel international.Copiiii care traiesc in situatii dificile sunt lipsiti de ocaziile necesare dezvoltarii şi invatarii şi de aceea necesita consideratii speciale. pune la baza acestora. etc. Asigurarea unei educatii pentru toti copiii. nediscriminativ . Principiile sociale acceptate( determinate de politicile educationale de la nivel international). Respectarea copilului indiferent de problemele de invatare şi dezvoltare pe care le are . Conentia ONU privind persoanel cu dizabilitati. 1994 cu privire la realizarea scolii de tip incluziv. Principiile sociale care determina şi structureaza sfera de interventie educativa timpurie asupra copilului sunt reliefate din cunoasterea şi respectarea unor documente internationale ca: Conventia cu privire la drepturile copilului. . Implicarea familiei şi comunitatii in decizia şi actiunea educativa Familiile. limba. rasa.Toti copiii fara deosebire de gen. c. Directiile mentionate şi recomandate educatiei de toate aceste declaratii internationale se refera in principal la drepturile şi responsabilităţile în plan individual şi social elaborate în raport cu fiacer individ şi în principal legate de copil şi copilărie. participarea şi calitatea unei educatii pentru toti. Perspectiva de abordare a copilului . trebuie sa aibe conditii sa-şi dezvolte plenar potentialul.copiii necesita prin imaturitatea lor fizica şi mentala ingrijire şi atentie din partea intregii societati. parintii in special. Principiile operationale de ordin general( determinate de derularea oricarui program de tip educational). trei serii de principii general valabile: a. la accesul.

poate avea un impact negativ in dezvoltarea pe parcursul intregii vieti. b. Calitatea certifica nevoia alegerii unor metode care sa satisfaca progresul uman şi tehnic al epocii noastre. al educaţiei şi din cel social: . Accesul pune problema preocuparilor educative pentru toate categoriile de copii fara nici o discriminare. Orice cercetare indica daca exista goluri semnificative in asigurarea cerintelor copilului(in termeni de nutritie. Trebuie reamintită aici orientarea actuală a politicilor educative la vârstele mici ca parte a educaţiei pentru toţi. Acest nou mod de înţelegerea a orienatării sistemelor şi a practicilor educative impune o viriune nouă care reliefează cele trei concepte fundamentale: Acces neângrădit la educaţie de la cele mai mici vârste. trebuie sa stabileasca o politica a mediului educational care sa asigure plenarea realizare a responsabilitatii sociale pentru cresterea şi educarea tinerei generatii. de la cele restranse până la cele largi reprezentate de guverne.1998). Respectarea lor oferă indicatorii de calitate şi premisele de succes în abordarea copilului mic. castigurile realizate prin atentia timpurie se pot pierde.Enumerarea principiilor genrale ale dezvoltării şi învăţării Toate studiile încep prin a identifica nevoile copilului mic şi a descrie vărsta luată în calcul pentru perioada considerată ca timpurie în viaţa individului. Vom trata astfel următoarele elemente care formează tabloul necesar enumerării principiilor. De exemplu. Participare la educaţie şi viaţa socială prin dezvoltarea competenţelor.Calitatea intervenţiilor educaţionale. şi atunci stimularea este intrerupta in timpul anilor dinainte de scoala. . al sănătăţii. Studiile şi cercetarile din domeniul stiintelor educatiei au determinat in ultimii ani o serie de principii drept factori cheie pentru asigurarea unei dezvoltari plenare a copilului. (Grantham-Mc Gregor et al. daca se asigura copiilor nutritie şi programe de stimulare in primii trei ani. sau normelor ce trebuie respectare în copilăria mică: Delimitarea perioadei de vârstă. şi stimulare. Aceste principii sunt punctul de orientare în organizarea şi structurarea programelor de educaţie timpurie. in particular) intr-un punct semnificativ din continuumul de la nastere până la intrarea in scoala primara.Politicile educative de responsabilizare socială la nivel local şi central. - . Comunitatile. Principiile referitoare la dezvoltarea şi invatarea copilor. sanatate. participarea cere schimbarea relatiei educative centrale catre independenta şi responsabilizarea copilului de la vârstele mici. Identificarea nevoilor de bază Abordarea pluridisciplinară din punctele de vedere: nutriţional. asigurarea drepturilor şi îndeplinra responsabilităţilor sociale.

şi prin educatie şi sprijin parental.Una din ideile cunoscute azi este aceea că nevoile copiilor difera pe parcursul copilariei timpurii. şi contextul social şi cultural. atentia este concentrata pe mama prin programele maternale şi de sanatate a copilului. 1.G. abilitatea de a gandi. De la 4 ani incolo. consta in dimensiuni inter-dependente. p. Un accent special trebuie pus pe sanatate şi nutritie in timpul acestei perioade . şi atasamentul fata de ingrijitor semnificativ par a fi sarcinile centrale. Depinzand de gradul de sincronicitate intre casa şi scoala. Nevoile de dezvoltare ale unui copil pot varia in primii ani de viata in legatura cu procesul lui de maturizare/crestere. E. Coordonarea copilului. 2000. instituţiile care elaborează documentele programatice cu privire la educaţia timpurie enumeră şi explicitează o serie de principii de la care trebuie schimbat pas cu pas modul în care sunt percepuţi copiii mici şi orghanizate intervenţii programatice în planul politicilor educaţionale. la orice varsta. Pre-scolar(aproximativ vârstele patru şi cinci ani. şi uneori sase). J. Dezvoltarea este multi-determinata. Dezvoltarea este holistica. socializarea şi pregatirea pentru scolarizare capata o importanta mai mare. 3. nu trebuie sa se rateze nici o ocazie pentru copii de a fi cu mamele lor. şi variaza ca o funcţie a statutului nutritional şi biomedical al copilului. Intr-o acceptie minimalista. • • Scoala primara pregătitoare sau timpurie este o perioada de tranzitie intre scoala şi lumea in general(in mare intre 6 şi 8 ani). Copilaş la primii pasi şi post-copilaş la primii pasi( de la 18 la 36 de ani). în favoarea acestor beneficiari. In anii dinainte de scoala. . e mai probabil ca programele de copilarie timpurie sa fie asociate cu educaţia şi programele scolare. Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere. Se porneşte de la a se argumenta faptul că experientele pentru copii.5-15). Ilfeld. limbajul. mostenirea genetica. La nivel internaţional. controlul actiunilor fizice. R. pot fi distinse urmatoarele perioade: • • Prenatala şi nasterea. Pruncia(până la 18 luni). Invatarea senzoriala. In timpul acestei perioade nutritia continua sa fie de o importanta critica. trebuie sa fie concepute in jurul nevoilor de dezvoltare şi al abilitatilor copilului. 2. dar sanatatea şi nutritia raman componente-cheie de care au nevoie copiii mici. aceasta tranzitie poate fi relativ usoara sau extrem de dificila. şi cercul de prieteni şi ingrijitori se largeste. in special auditorie şi vizuala.L. In timpul acestei perioade. şi abilitatile sociale avanseaza rapid. Meyers. Ce urmeaza este o enumerare a unor principii de baza de dezvoltare care pot fi folosite pentru a ghida crearea de activitati potrivite şi experiente pentru copiii mici ( Evans. Sprijinul pentru aceasta pozitie vine din literatura de spăecialitte internationala despre cum se dezvolta şi cum invata copiii. Hranitul la san este obligatoriu.

Iată de ce educaţia timpurie se referă şi la a asigura fetelor adolescente şi femeilor insarcinate ingrijirea fizică. R. si dezvoltarea spirituala(definita in cultura copilului). dezvoltare socialemotionala(asigurand afectiune si sanse pentru participarea sociala). nutritională şi psihologică adecvate. sociale si emotionale. E. nutritia adecvata. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi obiectele din mediul lui Să le analizăm pe fiecare trecînd prin argumentele aduse de autorii citaţi (Evans. şi sa fie sanatos. odata ce copilul vine pe lume este important sa se asigure acel sprijin nutritional adecvat (in forma alaptarii la san). Ilfeld. . cand ceva merge prost in oricare zona/arie influenteaza toate celelalte arii. emotional. nutritie. educatie. In adaugire. care la randul ei duce la probleme de invatare. apar dezvoltari importante care afecteaza creierul.G. J. sa creasca. consta in dimensiuni inter-dependente Specialiştii care se ocupă de copilariea timpurie foloseste termenul ‘’holistic’’ pentru a descrie dezvoltarea copilului. şi nu neaparat progresiva 5. cei cu sanatate sau nutritie proasta au motivatie redusa de a explora.4. şi chimia copilului. dezvoltarea mentala(prin educatie si stimulare). care afecteaza stima de sine a copilului. Toate se intretes in viata copilului si se dezvolta simultan. Un exemplu de cum functioneaza interactiunea este urmatorul. atentia timpurie fata de nevoile copilului este de aceea critica. Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura.L. De aceea interventiile trebuie sa includa atentia la dezvoltarea fizica(prin sanatate si nutritie). ● Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere In timpul perioadei prenatale. Meyers. Progresul intr-o zona afecteaza progresul in altele. Primii opt ani din viata unui copil formeaza fundatia pentru toata dezvoltarea viitoare. corpul fizic. In timp ce copiii sunt motivati in mod natural sa exploreze si sa incerce sa controleze mediul. La fel. sigur şi curat. Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare 6.2000) ● Dezvoltarea este holistica. se impune ca fiecare copil mic să fie iubit şi hranit adecvat. Aceasta le inhiba invatarea si dezvoltarea. Toate acestea au un impact asupra abilitatii acelui copil de a invata. sa se dezvolte.. In mod similar. ca şi protectia socială necesară. social. care afecteaza mai tarziu invatarea. De exemplu. si ingrijirea mai putina decat necesara au un impact negativ asupra cunoasterii si dezvoltarii motorii. Aceasta presupune că dezvoltarea copilului nu poate fi impartita in variabile ca: sanatate. sanatatea subreda. ca ii este asigurat într-un un mediu sanatos.

interventiile promovand dezvoltarea sociala. şi nu neaparat progresiva Dupa cum s a observat. chiar cand luam in considerare ca exista secvente recunoscute şi activitati care faciliteaza invatarea şi dezvoltarea.1998. mostenirea genetica. Daca nutritia şi sanatatea timpurie sunt puse in pericol. nu numai in zona cognitiva. Este important sa foloseasca metode care se potrivesc cu modelul de dezvoltare al copilului. şi cu cat este mai in varsta copilul.Psihologii specializati in dezvoltarea copilului mic au demonstrat ca in primii ani un copil isi dezvolta toate structurile de baza psihologice şi neuronale/ale creierului de care dezvoltarea şi invatarea viitoare sunt dependente. cu cat este mai timpurie atentia fata de progresul de dezvoltare al copilului. scopurile copiilor difera de la cultura la cultura. primii ani sunt in termeni de dezvoltare pe termen lung a copilului. S-a demonstrat ca beneficiile interventiei sunt mai mari daca asiguri sprijinul corect timpuriu. mancare hranitoare. Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura. caracterul. şi contextul social şi cultural. traiectoria optima nu este probabil de obtinut odata ce un ciclu descendent a inceput. stimulare mentala. dezvoltarea este intarziata sau slabita. cu atat este mai probabil ca problemele sa poata fi prevenite. şi asa cum s a notat. emotionala şi sprituala. In timp ce interventiile de mai tarziu pot creste/ajuta dezvoltarea copilului. se asteapta ca acestia sa-şi asume responsabilitati la varste diferite. unii copii raman din ce in ce mai in urma fata de colegii lor. şi modelele de comunicare dintre adulti şi copii variaza in mod extins). Cultura influenteaza dezvoltarea in feluri diferite. Drept rezultat. ca şi invatarea cognitiva. dar şi in zonele afective. Ingrijirea buna(sanatate. hranire activa. Wachs 1998) . legate de cultura. şi calitatea dezvoltarii variaza de la copil la copil ca un rezultat a ce aduce copilul in lume(natura copilului) şi experientele pe care copilul le are in lume(hranire). Este de asemenea important sa se asigure permanent o atentie continua asupra dezvoltării copilului. De aceea. (De exemplu. atentia fata de copiii mici încă de la nastere poate ajuta in a preveni dificultatile viitoare. mai intensa trebuie sa fie interventia pentru a avea un impact pozitiv. De aceea. In vreme ce este un model general sau o secventa de dezvoltare care este valabila pentru majoritatea copiilor. şi de a lungul timpului dezvoltarea copilului urmeaza o traiectorie descendenta.(GranthamMcGregor et al. perceprtuale şi motorii. şi interactiune) pentru copiii mici este cea mai buna masura preventiva pentru dizabilitati şi intarzierile in dezvoltare. trebuie sa acorde atentie sanatatii copilului şi statutului nutritional( din punct de vedere istoric şi curent) şi trebuie sa asigure forme variate de stimulare. Dezvoltarea este multi-determinata. şi variaza ca o functie a statutului nutritional şi biomedical al copilului.

Dar fara o baza solida in timpul primilor ani. materiale. cultura-şi nevoile lor sunt in majoritate efectiv satisfacute in legatura cu acel context Starea de bine a copilului este legata indeaproape de starea de bine a familiei.g atitudinea pozitiva fata de invatare şi abilitatile de gandire) decat pe ce sa inveti. sa vorbeasca. in special de starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i. invatarea şi dezvoltarea pot fi sprijinite prin crearea unui mediu sanatos. sa exploreze lucrurile şi ideile. şi sanse de a ajuta copiii sa invete prin joaca. sprijinul catre copii poate ajuta familia şi comunitatea. sa faca alegeri. sprijinul catre familie şi comunitate ii poate ajuta pe copii. şi sa asigure copiilor sanse de a lucra cu obiecte concrete. De aceea. Este important pentru copii sa aiba sa aiba sanse de a-şi construi propriile cunostinte prin explorare. stimuleze. Copiii traiesc intr-un context-familie. pot exista limite asupra ceea ce poate fi realizat in termenii depasirii deficitelor deja existente rezultand din nutritia proasta. comunitate. De aceea. puterea programelor de dinainte de scoala este limitata. nu o impunere a informatiilor asupra copilului de catre adult. interactiune cu materialele. Trebuie de asemenea sa se recunoasca ca. boala şi neglijare.De aceea. cu cat se da o atentie mai timpurie copilului. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi obiectele in mediul lui. Abilitatile care sunt baza pentru construirea cunostintelor se imbunatatesc cu practica. hranirea şi stimularea) este asigurata in primii trei ani. Parintii şi alti ingrijitori pot fi incurajati sa hraneasca. sa fie angajati in rezolvarea de probleme şi sa dezvolte limbajul şi abilitatile de comunicare. Rolul adultilor(acasa şi in alte medii) in sprijinirea dezvoltarii copiilor este sa raspunda emotional şi sa fie implicati fata de copii. interventiile trebuie sa includa sanse pentru copii de a invata facand. De accea. fie acasa sau in alta parte. şi imitarea modelelor pozitive. şi asigurarea de spatiu. Sansele pentru implicarea activa trebuie sa abunde. Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare Invatarea implica construirea cunostintelor copilului. Programele ECCD nu trebuie sa puna accent pe memorarea mecanica şi invatarea celor trei R (Citire. sCriere şi aRitmetica). Accentul trebuie sa fie pe cum sa inveti(e.cu atat este mai bine. Daca ingrijirea potrivita(in special in legatura cu nutritia. statutului de dezvoltare şi nutritional. fie acasa in sarcinile zilnice fie in medii mai organizate din afara casei. Copiii au nevoie de asemenea de sanse de a interactiona cu colegii şi adultii intr-un mediu sigur care ofera copilului siguranta şi acceptare. şi sa se joace cu copiii lor. . daca se vor asigura interventii dupa varsta de trei ani. sa experimenteze şi sa descopere. atunci pot exista rezultate pe termen lung foarte pozitive din programele care centreaza pe anii dinainte de scoala.

şi imbunatatirea mediului politic şi social va afecta cresterea şi dezvoltarea copilului. exista o mare varietate individuala şi sociala determinata de rata dezvoltarii şi de ritmul şi stilul invatarii. sa experimenteze şi sa descopere singuri sau condusi indirect. cresterea venitului familiei. Dezvoltarea şi învăţarea depind de interacţiunile copilului. De aici se recunoaste rolul adultului care sa sprijine invatarea prin raspunsuri afective şi prin implicare şi empatie. De aceea. domeniile cele mai importante ale personalitatii. din momentul conceptiei. Pornind de la principiile menţionate mai sus şi adâugând perspectiva unei pedagogii constructive necesare pentru a orienta educaţia preşcolară ca pedagogie timpurie am sintetizat ca principii ale dezvoltării şi învăţării următoarele: Momentul începerii educaţiei timpurii este chiar concepţia copilului. Educaţia timpurie cere ocazii şi forme diferite de învăţare. este de asemenea posibil sa dezvolti interventii care fac schimbari in mediul copilului. sociala şi a mijloacelor de expresie prin limbaj. Dezvoltarea copilului este in dependenta cu mediul. Dimensiunile dezvoltarii se refera la ariile. emotionala. pe care numai stimularea şi orientarea pozitiva le vor transforma in capacitati. sa exploreze lucrurile şi ideile. Problemele intampinate in una din dimensiuni vor avea ecou şi in celelalte. stadii de invatare recunoscute. Ele se influenteaza unele pe celelalte şi se dezvolta simultan. care sa fie recunoscute ca secvente şi activitati care faciliteaza invatarea. spirituala. ameliorand starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i. Dezvoltarea este variată de la un copil la altul. - - . cu ceilalti oameni (semeni şi adulti) şi cu sine insusiInvatarea efectiva este dependenta şi este un rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi cu obiectele din mediul apropiat.Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de dezvoltare. Progresul uneia influenteaza pe celelalte. oferind in general copilului. ca şi promovarea unor activitati care sa ofere posibilitatea copiilor sa foloseasca obiectele concrete. relatiile cu obiectele inconjuratoare. Desi exista secvente de invatare. sa faca alegeri. imbunatatirea sanatatii şi sanitatiei in comunitate. Numai astfel inteles actul invatarii. cognitiva. invatare şi comunicare. provocarea unei dezvoltari a zonelor proxime.De vreme ce mediul are un impact asupra dezvoltarii copilului. Procesul invatarii este fundamental in dezvoltare. Se cere identificarea şi promovarea unor forme variate de invatare legate de cultura. Dezvoltarea copilului survine in strânsă dependenţă cu relatiile acestuia. respectiv dezvoltarea fizica. perceptuale şi motorii. De aici se concluzioneaza ca adultii tebuie sa identifice şi sa foloseasca in educatie metode care sa se adreseze nu numai ariei cognitive ci şi celei afective. In acelasi timp se recunoaste nevoia copiilor de a interactiona cu egalii lor de la care pot invata şi cu care pot sa se sprijine reciproc in invatare. desi impactul va fi mai indirect decat dezvoltarea serviciilor specifice pentru copil. copii invata acceptarea şi securitatea in relatiile cu ceilalti. Toţi copiii au potenţialităţi de dezvoltare.

Cercetarile stiintifice au stabilit importanta unei dezvoltari sanatoase in timpul primilor ani de viata şi demonstreaza ca programele de concentrare a atentiei pe dezvoltarea timpurie ofera ocazii clare pentru evitarea problemelor şi situatiilor de risc din copilarie fiind benefice atat pentru individ cat şi pentru societate. şi de dezvoltare sunt combinate. Sprijinirea familiei pentru a creste şi educa copilul este in fapt sprijin acordat copilului prin crerea conditiilor favorabile de dezvoltare. pe sanatate şi conditiile de sanatate in comunitate se realizeaza premizele unor politici educative preventive a situatiilor de risc in copilarie. norme şi valori de tip operational: Se va porni de la ceea ce exista. Familia este mediul necesar al dezvoltării copilului la vârstele mici. şi holistice(comprehensive) au cea mai mare probabilitate de a afecta dezvoltarea intr-un mod pozitiv. Efectele pe termen lung ale dezvoltarii sunt cele mai mari cand interventiile nutritionale. de sanatate.Avand in vedere importanta mediului in promovara invatari eficiente la copii. Educaţia timpurie este premisa eliminării riscurilor copilăriei mici. Mediul în care creşte. Tinand seama de cele mentionate relativ la principiile sociale şi cele legate de invatarea şi dezvoltarea copilului. Comunitatea se implica activ in dezvoltarea programelor timpurii de educatie. Principiile operationale pentru eleborare programelor de educaţie timpurie. se va cunoaste clar realitatea educationala a varstelor mici şi pe aceasta se va construi. Familiile copiilor trebuie sa fie parteneri in intreaga dezvoltare a acestuia. programele cele mai potrivite. orice program de educatie timpurie. c. familia pun amprenta pe personalitatea fiecarui copil. Fiecare copil apartine unui context socio-cultural de care educaţia trebuie sa tina seama. intense.- Copilul este participant active al propriei dezvoltări. tine seama de urmatoarele reguli. Orice program trebuie sa fie flexibil. multifactoriala. . ca şi alte programe de dezvoltare. Recunoasterea copilului ca participant activ al propriei formari se leaga de dezvoltarea constructiei cunoasterii lumii şi cunoasterii de sine. interventiile pot sa propuna ca obiectiv tocmai imbunatatirea mediului in care copiii se dezvolta. continui. Pentru copil este la fel de important sa exploreze mediul invatarii ca şi interactiunea cu materialele şi cu ceilalti precum şi imitarea modelelor de rol. - - In sinteză. Focalizand sprijinul educativ pe familie. Baza teoretica trebuie sa fie solid argumentata şi sa faca parte dintr-o strategie comprehensiva. frecvente. Cultura. comunitatea. se dezvoltă şi este educat copilul mic îşi pune amprenta pe personalitatea lui.

Principiile metodologice care stau la baza programului propus vor exemplifica aceasta orientare curriculara. Abordarea educatiei timpurii cere programe axate pe parametrii şi tendintele de dezvoltare ale copiilor. alternativelor de raspuns. b. Reamenajarea spatiului educational prin arii de stimulare. Principiile metodologice propuse în grădinită în perspectiva educatiei timpurii Programul educativ pe care il propunem pentru vârstele timpurii se axeaza pe pe patru axe principale: a. creativitatii. Dezvoltarea supletii solutiilor. Epoca viitorului este epoca intrebarilor. decat sa gaseasca raspunsuri gata fabricate. sa le formuleze şi sa antreneze solutii diferite.- Programele de educaţie timpurie trebuie să se ancoreze în intelegerea mediului larg social ca o coordonată importantă. prin organizarea flexibila a spatiului educational şi prin folosirea unor strategii participative şi experientiale de invatare şi joc. Programele de educaţie timpurie trebuie se promoveze echitatea de acces. Programele de educaţie timpurie trebuie sa reflecte diversitatea. c. Ele trebuie sa se foloseasca de o varietate de strategii. d. Este un program care urmareste stimularea dezvoltarii copiilor prin cunoasterea lor şi evaluarea permanenta a progreselor. Reconsiderarea copilului ca fiinta unica. Pornim de la ideea ca in epoca noastra intrebarile la care va trebui sa raspunda generatiile viitoare sunt atat de complexe incat este mai important sa-I invatam pe copii sa-şi puna intrebari. Putem determina o serie de principii legate de domeniile urmatoare: . Programele de educaţie timpurie trebuie sa fie rentabil relativ la costurile efective. Orice program de educaţie timpurie trebuie se asigure cresterea calitatii educatiei. Revalorizarea jocului Parteneriatul educativ. Programele de educaţie timpurie trebuie să obtina beneficii sustinute. Prima cerinta fata de program este de a I se asigura eficienta şi deci succesul. depind de atitudinea şi actiunea experientiala din primele varste ale copilului.

activitati şi idei care sa corespunda cu diversitatea problemelor şi indivizilor implicati in program. teoretice şi umane) şi a perspectivelor de dezvoltare. B. curriculara asupra educatie. Asigurarea eficientei programului educativ trebuie sa se respecte urmatoarele principii: Planificarea in concordanta cu vârstele de dezvoltare a copiilor. Rolurile nuantate şi noi ale educatoarei. nevoile diferite.A. 4. 5. Antrenarea strategiilor de invatare individualizata prin experienta şi relationare. 8. oferind conditiile parteneriatului educational. a resurselor existente (materiale. 7. Curriculumul formativ şi flexibil al educatiei prescolare. 3. Materiale şi mijloacele variate şi flexibile de sprijinire a jocului şi invatarii. sa se axeze pe cunoaşterea copilului ca partener. interesele individuale ale celor implicati in program (agentii educationali şi copiii). 6. sa ofere o varietate de solutii. Amenajarea şi folosirea spatiului educational prin mesaje directe şi indirecte. 2. ca activitate fundamentala de dezvoltare a personalitatii copilului. Din punct de vedere al bazei explicative teoretice şi metodologice programul de educatie timpurie pe care il propunem se refera la urmatoarele dimensiuni: 1. Să fie bazat pe activitatea de joc. Principiile operationale propuse. materiale. Vom enumera in continuare cele mai importante principii care stau la baza programului de educatie timpurie individualizata pe care il propunem. Organizarea şi alegerea jocului ca activitate fundamentala de invatare şi adaptare pentru copil. Implementarea schimbarilor in acord cu cerintele. Parteneriatul educational ca nevoie de baza a educatiei timpurii. Se porneşte de la ideea ca nu numai copilul trebuie sa se adapteze cerintelor . Fiecare se constituie ca o cerinta de reflectie şi actiune educativa in vederea asigurarii eficientei şi flexibilitatii actului educational la vârstele timpurii. sa deschida o perspectiva globala. metode. sa incurajeze cooperarea şi implicarea participantilor la program. Modul de abordare a copilului. Aceste principii se incadreaza in una sau mai multe din domeniile anuntate mai sus. Ele afirma nevoia luarii in considerare a conditiilor psiho-pedagogice necesare dezvoltarii copilului şi a devenirii sale socio-culturale prin sprijin şi relatii pozitive democratice.

Oferind copiilor ocazii de joc şi dandu-le posibilitatea de a alege liber jocurile şi jucariile. Observatia ajuta educatoarea sa sesizeze dinamica cerintelor educative ale fiecarui copil şi sa ofere posibilitatea dezvoltarii competentelor şi capacitatilor. cat şi afective (de dragoste. Educaţia este continua. siguranta afectiva. hrana. Nevoile/cerintele copilului sunt atat cele de baza pentru supravietuirea sa (ingrijire fizica. Amenajarea mediului educational prin arii sau domenii de activitate şi joc constituie o forma optima de realizare a alegerilor timpurii şi a ocaziilor de experimentare. cunoastere). se deschide motivatia intrinseca pentru activitate şi asumarea deciziilor şi responsabilitatilor. asiguram succesul actiunilor lui şi invatarea eficienta şi de durata. Cerintele copilului fata de educatie pot fi satisfacute daca activitatea educativa incepe cu cunoasterea lor. responsabilizarii timpurii şi increderii in propriile forte. Prin specificul varstelor mici şi prin posibilitatea extrem de mare de influentare a dezvoltarii personalitatii gradinita devine responsabila nu numai de pregatirea pentru scoala ci de dezvoltarea armonioasa şi sprijinita adecvat a personalitatii: Fiecare copil este unic. In educaţia timpurie (0-6/7 ani) forma specifica de activitate a copilului este jocul. etc. Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care I le ofera jocul. - . securitate afectiva şi intarire pozitiva a actiunilor) dar şi de actiune (prin joc liber ales). in mod dinamic şi flexibil trebuie sa se adapteze particularitatilor şi nevoilor copiilor. de aceea invatarea depinde la aceasta varsta de joc. ca mijloc de apropiere a realitatii inconjuratoare şi de adaptare. cunoastere şi de hrana) ci şi cele afective ( de dragoste. ci şi acesta. in concordanta cu nevoile şi cerintele educative ale copilului. ele sunt diferite de la copil la copil şi de la o perioada la alta. Conducerea actului didactic la varsta prescolara este o conducere indirecta (care ofera conditii şi ocazii de joc intre care copilul alege). Identificand continuu cerintele copilului şi evaluand progresele prin observatie.educationale ale unui program anume propus. ea incepe din primele momente ale vietii şi dureaza cat aceasta In centrul actului educativ trebuie sa stea copilul cu cerintele sale individuale. Nevoile. oferind premisele dezvoltarii independentei de actiune. intarire pozitiva a actiunilor lui. Stimularea independentei de alegere şi actiune trebuie impletita cu activitatea de grup şi cu sprijinirea relatiilor interpersonale. cu nevoile lui specifice şi particulare. cerintele copilului sunt nu numai cele de baza (de ingrijire.)şi de joc. Jocul care asigura dezvoltarea este jocul liber ales. Educaţia timpurie nu se adreseaza "copiilor" ci fiecarui copil in parte. Nevoile copilului sunt cerinţe importante pentru educatie. Invatarea copilului se realizeaza prin joc şi este experientiala ( se realizeaza prin experiente proprii) şi sociala (e dependenta de relatiile sociale ale copilului cu adultii şi cu egalii).

pe cultivarea independentei şi spiritului de responsabilitate. nu un scop in sine. Obiectivele activitatilor in gradinita trebuie sa vizeze achizitionarea unor cunostinte dar şi formarea unor abilitati şi capacitati instrumentare fundamentale dezvoltarii personalitatii. Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ. pregatirea pentru scoala este o componenta care tine seama de particularitatile individuale şi de ritmurile proprii fiecarui copil. pe construirea capacitatilor exploratorii şi de relatie. cele de dezvoltare psihomotorie şi a limbajului. etc. Activitatile individuale se combina cu cele pe grupuri mici şi cu activitatile cu grupa inteaga pentru a se realiza gama necesara de relatii pregatitoare activitatilor scolare şi sociale. Evaluarea procesului instructiv-educativ in programul individualizat este nuantata prin numeroase instrumente. Ideile referitoare la jocul copilului intre 0 şi 6/7 ani.- - Gradinita este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitatii copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare şi relationare prin joc şi astfel de dezvoltare a personalitatii ca parte componenta a educatiei timpurii. a cunoaste. creativa a copilului. Continuturile activitatilor din gradinita sunt importante dar ele nu trebuie sa puna in umbra nevoia de centrare pe individualizarea educatiei. In programul de educatie timpurie individualizat este necesar a se pastra un echilibru permanent intre activitatile intelectuale. o noua maniera de organizare a spatiului educational in care se petrece jocul şi deci invatarea. Tinand cont de importanta invatarii prin joc la aceste varste. La organizarea spatiului prin arii de stimulare. ca un specific la acest nivel. de aceea este necesara grija fata de personalul administrativ in gradinita şi fata de colaborarea dintre agentii - - - - . şi foloseste observatiile educatoarei. organizate in momentele de "pauza" a procesului educativ. Obiectivul central al activitatii in gradinita trebuie sa fie dezvoltarea şi stimularea dezvoltarii copiilor prin modalitati care sa asigure bazele unei personalitati independente şi creatoare. Rolul educatoarei este de a observa. la dreptul copilului la joc precum şi teza conform careia dezvoltarea intelectuala este in interdependenta cu cea afectiv-motivationala şi cu cea psiho-motorie. Invatarea se realizeaza cel mai bine prin propria experienta antrenata in jocul liber ales. pe procesul devenirii personale. hotarat in parteneriat. controlul indirect al educatoarei se poate realiza prin negocierea initiala a regulilor impreuna cu copii şi chiar expunerea acestora ca un regulament interior. ca proces de dezvoltare. procesul este mai important decat produsul obtinut. Nou este accentul pe individualitatea copilului. a organiza şi a conduce indirect procesul educativ. cele socio-afective.) nu sunt noi. la invatarea prin joc şi importanta jocului in dezvoltare. Copii sunt influentati de toti adultii cu care vin in contact. Cele doua tipuri de actiuni generatoare a dezvoltarii: relatiile cu obiectele şi relatiile cu semenii au posibilitatea de a se construi şi monitoriza in activitatea pe arii de dezvoltare. Toate sunt la fel de importante şi constituie premiza dezvoltarii nucleului de individualitate şi expresie personala. Ele nu se confunda cu activitatile liber alese. miscarea libera a copiilor in sala este obligatorie.

dintre directoare şi educatoare. Depinde de educatoare sa ofere ocazii de dezvoltare şi sa construiasca impreuna cu familia conditiile experimentarii actionale şi motivate şi socializarii copilului Dezvoltarea copilului între unicitate şi diversitate 4. Domeniile dezvoltarii 4. Din colaborarea educatoare. dintre parinti.). Pe de alta parte influentele educative din gradinita trebuie sa fie in consens cu toate celelalte influente educative permanente sau temporale care actioneaza asupra copilului. Parteneriatul intre gradinita şi familie constituie o cerinta importanta a progamului de educatie timpurie in gradinita.familie. Studiile demonstreaza ca exista posibilitatea influentarii educative chiar din perioada intrauterina (experimentele efectuat cu auditia muzicii). dar cel mai important rezultat este cresterea. Copilul nu este o materie de modelat. rolul educatoarelor este sa identifice şi sa construiasca punti de parteneriat cu acestia. fiecare are de castigat. abordari si concepţii actuale 4. ci o personalitate in devenire care se poate constitui ca partener a propriei sale formari. Copilul vine in gradinita cu o experienta importanta.2. Modele ale dezvoltarii.1. Unicitatea dezvoltarii . etc. dintre parinti şi educatoare.comunitate.3. Parintii doresc adesea sa participe in gradinita la educaţia şi dezvltarea programului copiilor lor. dezvoltarea şi educarea copiilor.- educationali implicati (relatiile dintre educatoare.copil.

Individualizarea programului didactic din grădiniţă.2.4. Utilizarea observatiei ca metoda de cunoastere a copilului 5. . Rolul mediului in dezvoltare Cunoaşterea particularităţilor fiecărui copil 5.4.1. Metode si instrumente pentru cunoasterea individualitatii copilului 5.3.

Mamele stiu ca fiecare copil are nevoie de aer dar stiu mai putin ce jucarii sa cumpere copiilor. De exemplu. Aproape toti copiii mici prefera jucariile moi atunci cand merg sa se culce şi este o mare descoperire pentru parinti ca în acest fel ei dorm singuri. copiii simt nevoia de aceasta delimitare a spatiului. spatiul este special amenajat pentru copii şi pentru a purta mesaje educative câtre aceştia. De exemplu. zugraveala în culori placute şi deschise. . Copiii crescuti în apartamentele de bloc au nevoie zilnic de mers la aer. Vor învaţă astfel primele reguli de ordine şi de folosire a spatiului şi obiectelor. Largirea mediului lor de viata corespunde şi cu nevoia experientelor diferite şi extinderea cunoasterii mediului fizic. Copii învaţă prin joc. Problemele unor parinti incep atunci cand copii se joacă cu cratitele sau cu lingurile şi fac zgomot. chiar la varste foarte fragede.5. universul se largeste şi copilul are posibilitatea sa vada şi sa experimenteze obiecte noi din jurul sau. El trimite permanent mesaje copilului. Cele mai multe din aceste mesaje sunt esentiale pentru formarea acestuia şi constituie elemente de baza în experienta sa de viata. vitrinele trebuie ferecate de micile manute care experimenteaza şi bibelouri şi vaze trebuie puse în locuri la care copiii sa nu aibe acces. Spatiul constituie contextul material în care se desfasoara educatia. ii cumpara sugarului multe jucarii frumoase şi el prefera numai o zornaitoare ponosita pe care o suge tot timpul.dezvoltarea sa va avea un sens pozitiv şi va fi mai rapida. Copilul de pana la un an este foarte mult influentat de spatiul sau material de viata. Camera este nevoie sa fie aerisita. desi ar putea sa se joace linistit cu un urs de plus. iar invatarea eficienta este în dependenta de mediul invatarii. Importanţa amenajării spaţiului educativ din grădiniţă şi din sala de grupă O problema importanta intr-un program educativ la varstele timpurii este acordarea unei atentii deosebite amenajarii spatiului. obiectele din jur sa fie sigure şi placute pentru el. fizic are un rol important în dezvoltarea copilului mic. Chiar cand nu le putem asigura o camera separata. Cand descopera pozitia bipeda şi apoi mersul. Daca aceste obiecte vor fi placute şi utile experientelor senzoriale şi motorii. dupa varsta de un an a copilului. Mediul material.. În grădiniţa. în parc sau intr-o gradina. curata.4.Mai bine spus. Amenajarea spatiului educational in gradinita. multi parinti considera ca jucariile necesare copiilor sunt cele scumpe şi nu stiu ca fiecare copil are dorintele şi placerile lui în alegerea obiectelor de joc. Copiii au nevoie de un loc anume în care sa se joace şi în care jucariile lor (mai multe sau mai putine) sa fie depozitate. casa intreaga "simte" cand se naste şi creste în ea un copil. Este important ca educatoarea sa cunoasca şi sa amenajeze spatiul pentru ca acesta sa trimita copilului mesaje cu suport educativ în sprijinul dezvoltarii. Spatiul camerei. pe masura ce creste şi incepe sa le observe în jurul lui.

primitor. cu tact şi rabdare educatoarea . estetica. ei nu trebuie intreupti din joc şi nici sanctionati verbal. Mediul securizant şi stimulativ. reactia noastra trebuie sa fie una educativa: sa-l punem pe copil sa curete. Asumarea raspunderii se poate dezvolta şi din situatiile conflictuale. Dimpotriva. Una din responsabilitatile educatoarei este de a ajuta/sprijini copiii sa nvete din propria lor experienta. Cand copiii gresesc. da bucuria independentei şi în acelasi timp raspunderea rezultatelor. indrumand indirect actiunea. De exemplu.Un mediu eficient pentru invatare la varstele mici este un mediu care favorizeaza jocul liber ales în directia dezvoltarii globale a personalitatii copilului. etc. Aflati în fata mai multor posibilitati. Pentru aceasta este nevoie de un sprijin pozitiv şi adecvat. Sa reactioneze pozitiv şi sa incurajeze reluare invatarii prin propria experienta a copilului.) cat şi cele particulare care se refera la masurile formative/educative (amenajarile. Spatiul amenajat educativ ajuta copilul sa aleaga şi sa decida. care vede şi observa ceea ce se petrece. copiii învaţă sa aleaga ceea ce li se potriveste: învaţă prin experienta proprie şi isi asuma responsabilitatea deciziei.securizant şi stimulativ daca copiii gasesc în el materiale care sa ii provoace la actiuni care ii intereseaza. ordonarile. ci sa-l lase pe el sa experimenteze. Organizand sectorizarea clasei în domenii de activitate diferite. Constructia se prabuseste şi baiatul priveste speriat catre educatoare. Petrica construieste un turn din cuburile mari şi pune în varf cel mai mare cub. se va realiza o motivatie intrinseca şi se vor exersa solutii creative. Spatiu educational ofera siguranta emotionala şi afectiva atunci cand educatoarea isi cunoaste bine copii grupei şi organizeaza şi amenajeaza ambientul astfel incat acestia sa gaseasca în el prilej de activitati potivite dezvoltarii individuale. Mediul bine ales şi bogat în alternative de joc ofera copiilor un sprijin la activitatile individuale şi e o baza de dezvoltare a limbajului. caldura. Mediul educativ din sala grupei trebuie sa fie un cadru adecvat experientei şi situatiilor de invatare. Faptul ca isi aleg singuri jocul şi datorita acestei alegeri numai ei stiu sa explice ce fac şi cum fac. sa ii indrume sa reia activitatea şi sa reuseasca. se poate folosi eficient spatiul pentru a se respecta cerintele de dezvoltare proprii tuturor prescolarilor şi asigurandu-se individualizarea reala a educatiei. Mediul este confortabil. Folosind situatiile de invatare ivite în contextul jocurilor copiilor (spontane şi organizate). desi nu acolo trebuia el sa stea. De exemplu. Jocul pe care copilul il alege singur dintre optiunile pe care i le propune mediul din sala de grupa este un joc creativ şi liber. educatoarea trebuie sa furnizeze permanent ocaziile de actiune şi responsabilizare a acestora.Oare nu a fost prea mare cubul din varf? Daca ai incerca cu unul mai mic? " Ea nu trebuie sa intinda mana şi sa faca gestul de a repara constructia. etc. care sustine şi incurajeaza dezvoltarea personalitatii copilului atat global cat şi în . daca un copil a luat un borcanel cu vopsea şi l-a varsat tocmai pe covorul alaturat. În acest joc se vor antrena posibilitatile maxime de rezolvare de probleme. sectorizarile.). Educatoarea cum ii va raspunde privirii? Ea nu il va certa sau apostrofa ci. materialele folosite. De aceea sunt la fel de importante şi conditiile de ordin general (lumina. Sa nu il certe şi sa nu rada de el. Spatiul " vorbeste" prescolarului prin ceea ce ii ofera ca posibilitate de actiune şi experienta. zimbind il poate intreba:".

etc. Este bine sa tinem seama de varietatea solutiilor: indiferenta. negociere. aptitudinile şi atitudinile necesare adaptarii eficiente socio-individuale şi stapanirii mediului inconjurator. Mediul eficient ofera copiilor ocazii de experimentare a noi solutii de activitate. Intr-un asfel de aranjament al spatiului. În ori ce caz. sanctiune. caci educatoarea poate învaţă copilul pornind de la alegerile lui şi de la activitati pe care le propune acesta. Trebuie sa avem în vedere şi importanta pentru copii a solutiei gasite. acceptare. cooperare. ofera cunoasterea propriilor forte. Daca lucrurile se complica şi copiii incep sa se certe pe un obiect sau altul (conflict de resurse). Este vorba de independenta de decizie. gestul şi conversatia adecvata spre a se rezolva problema. colaborare. acceptare. Daca mediul va fi structurat adecvat. Fiecare caz are solutia lui. Am putea pune intrebarea retorica: ce este mai bine. Daca copii au anumite probleme de invatare. intarirea pozitiva sau sanctiunea (prin cuvant şi actiune). respect. Amenajarea adecvata a spatiului ofera ocazii de rezolvare a propriilor probleme.componentele ei. Jucandu-se cu nisip şi apa. De exemplu. educatoare este interesata de ceea ce isi vorbesc. Copilul devine capabil de a lua decizii şi a-şi asuma responsabilitati. discutie. alte relatii sau alta educatoare. iar aceste relatii devin libere. Realitatea este mult mai complexa. Sau observa ce interesant picura stropii . În general exista trei dimensiuni actionale : indiferenta. alteori e mai bine sa lasam lucrurile sa curga daca conflictul se rezolva de la sine. cu materiale suficiente şi bine precizate ca scop educativ. trebuie gasit tonul. sunt orientate indirect de educatatoare spre comunicare. etc. Educatoarea este cea care foloseste aceasta resursa didactica în sprijinul programului sau educativ şi în favoarea individualitatii copilului. Acest lucru este posibil numai daca ei simt libertatea şi au siguranta ca greselile nu le sunt spru sanctionate. dar nu intervine sa le intrerupa discutia. decizie a alegerii. Aceasta presupune flexibilitatea metodelor didactice. organizare a jocului. copiii au ocazia de a se intalni în activitate cu ceilalti. daca doi copii incep sa se joace impreuna şi sa comunice intre ei. Aceasta maniera de lucru permite sanse la independenta şi libertate în exprimare. nu exista numai solutia intreruperii şi sanctiunii verbale. de ritm şi chiar particularitati ale invatarii. alte obiecte. prietenie. persoanelor implicate şi resurselor avute în vedere. incredere şi creativitate. vor gasi posibilitatea remedierii şi exersarii adecvate intr-un mediu stimulativ. actiune şi stabilire a relatiilor sociale cu egalii şi cu educatoarea. sa-i separam iremediabil pe doi prieteni sau sa ii invatam sa se accepte reciproc? În aceste probleme nimeni nu poseda un numar limitat de retete. Nimeni nu are un inventar complet de solutii ci este de dorit sa fim flexibili şi sa gasim mereu acea cale de rezolvare care se potriveste situatiei. intr-un anumit moment dat. un copil descopera ce frumos pluteste un dop colorat pe care l-a adus în buzunar de acasa. De fiecare data variabilele problemei sunt altele: alti copii. Cateodata este bine sa intevenim. Adaptarea se realizeaza prin invatare şi aceasta constituie la copilul preşcoalr în mod progresiv baza de competente şi capacitati necesare experientei sale cu obiectele şi cu ceilalti semeni. toleranta. Mediul stimulativ are şi beneficul dezvoltarii independentei copiilor. El isi va forma cunostintele. copilul va fi stimulat sa aleaga jocul cel mai potrivit invatarii şi dezvoltarii sale.

vom intelege ca în locurile în care se picteaza. Frumusetea şi corectitudinea trebuie judecate în raport cu posibilitatile şi cu efortul depus de copil. Acum este important sa dam fiecaruia sansa de valorizare. Daca vom gandi eficient spatiul. Realizata direct. pe panou. Asa se observa evolutia copilului. facuta de un copil care nu a desenat deloc pana azi. se adauga un detaliu de perfectare. Sa nu uitam ca fiecare copil are ceva bun. Daca amenajam spatiul în spirit educativ. el nu este "supravegheat"cu stictete şi are voie sa greseasca. la fiecare desen nou. Dar daca o aduce un copil trebuie sa facem fata situatiei. Fiecare copil trebuie stimulat un pic mai mult pentru a se perfectiona şi a atinge performantele de care e în stare. Prin sprijin. În fond. Se mai ridica o problema: cum şi de ce se murdaresc copii la jocuri. educatoarea trebuie sa ii valorizeze pe toti. Vina este educatoarei care organizeaza şi conduce activitatea. atat de important în devenirea personalitatii. oferim sprijin adecvat nivelului individual de dezvoltare. La grădiniţa. Este o papusa delicata care se poate strica. cum va învaţă ca nu trebuie pusa în apa daca nu a experimentat? Daca rezolvam problema prin observatii şi cearta. care nu este elocvent. riscam ca gestul sa se repete pe furis. Cel mai bine este ca o papusa delicata sa nu fie în apropierea ariei de nisip şi apa. În timpul jocului copiii vor avea sortulete de musama sau plastic care le vor ocroti imbracamintea. Judecarea copiilor şi aprecierea este bine sa se faca în special cu ei insisi. sa nu ne miram ca ei vor desena şi în alte spatii pe peretele curat. stimulandu-i în acelasi timp individual. aceasta stimulare este de multe ori refuzata de copil. unde e voie şi unde nu.dintr-o lingura. tot prin amenajarea spatiului adecvat. culoarea. Rolul educatoarei nu este de a lua repede papusa spre a nu fi stricata. complete sau nu. este în . Ideea celui mai bun. copilul se va depasi pe sine. cand se formeaza imaginea de sine şi incepe procesul de construire a caracterului şi a respectului de sine. va veni cu timpul. alte lichide sau solide care pot murdari. Sau daca lipim foi de hartie pe pereti şi ii lasam pe copii sa deseneze. Rolul nostru este sa-i invatam cu regulile. procesul de realizare a unui produs şi nu produsul în sine. sa nu certam copiii care varsa castronul cu apa. ci de a-i explica cu rabdare ca nu orice lucru trebuie inmuiat în apa. O alta intrebare retorica: ce aste mai valoros în munca unui copil: desenul unui copac copiat fidel dupa modelul educatoarei sau o crenguta stangace şi simpla. pardoseala trebuie acoperita cu plastic sau linoleu. iar la varstele mici. El aduce apoi o papusa şi vrea sa-I faca baie. Din observatiile sale educatoarea stie ce şi cat ii trebuie fiecarui copil. Ea poate sa-i arate copilului ca doar un pic de apa strica fardul jucariei şi în acelasi timp sa-i ofere alternative: alte lucruri şi papusi care se pot inmuia în apa. nu în concurenta. datorita ritmurilor foarte diferite de dezvoltare. trebuie expuse toate lucrarile. Ele reprezinta efortul copiilor. Ea poate sprijini individual prin elemente de amenajare care sa oglindeasca nevoile individuale şi de grup. faina. prin mesajele mediului (ceea ce gaseste copilul ca obiecte şi provocari de activitate în cadrul spatiului educativ) acesta il invita la actiune. Daca însă stimularea este indirecta. Daca în plus. educatoarea contribuie la constructia delicata a imaginii de sine a fiecaruia. interes şi intelegere pentru eforturile copiilor. Procesul de autocunoastere şi identificare. pentru ca cere efort. Daca vor picta pe un covor persan. sau cele în care se foloseste apa. Pe masura ce copilul învaţă sa deseneze şi sa se exprime prin desen. Cel mai bine este ca la varstele mici sa se aprecieze efortul. dar în acelesi timp sa indepartam ocaziile care creaza confuzii. Ocazia ca fiecare copil sa se simta bine cu sine o putem oferi în grupa.

sau dovedeste o placere mare în continuarea jocului. Se recomanda sa existe un moment bine marcat în care sa se efectueze aceasta: un clopotel sau o melodie anume sa aminteasca copiilor ca este timpul sa stranga şi sa desfasoare o alta activitate. domenii. El va gasi şi maine lucrul inceput şi va avea placere. centre. unde şi cu ce vrea el. locuri. În toate aceste organizari. personal auxiliar sau orice alt intervenant din unitate. intr-o maniera care sa dea prilejul desfasurarii unor activitati în sensul şi în favoarea dezvoltari lor psihice şi fizice. Pastrarea ordinii în sala de grupa este foarte importante dar şi flexibila. rolul educatoarei este de a analiza aceste situatii şi de a nu intrupe activitatea. Ce sunt ariile de stimulare Amenajarea spatiului grupei intr-o noua maniera. Astfel. Este bine însă ca toti copiii sa se simta valorizati şi tuturora sa li se ofere posibilitatea sa stranga jucariile şi sa pastreze ordinea.dependenta de factorii din mediul socio-cultural inconjurator şi de raspunsurile pe care copilul le primeste la ceea ce face el. Copilul are timp sa-şi dezvolte propriile idei şi imagini daca ii este permis sa se joace cat vrea. un joc inceput nu se intrerupe iar o constructie neterminata nu se descompune. rolul adultului fie el educatoare. Pedagogic vorbind ariile sunt spatii educative care stimuleaza dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc pe care le ofera acestuia . De asemenea. este foarte important. ateliere. Spatiul impodobit cu lucrarile facute de copii. Ordinea jucariilor. Copiii vor tine ordinea şi în acelasi timp este important ca ei sa aiba acces la toate obiectele folosite.Sa nu uitam ca intreaga grădiniţa este amenajata pentru copii şi deci toate spatiile indeplinesc rolurile mentionate. Acestea sunt colturi. sunt situatii foarte variate. care sa nu mai imite modelul scolar ci sa ofere ocazii şi oferte de joc liber şi ceativ corespunde în fapt în organizarea arilor de stimulare. Este important ca ariile sa fie amenajate astfel incat ele sa exprime ordine şi siguranta pentru copii. Desigur. idei şi oamenii cu care ei vin în contact. cu obiecte practice şi utile inseamna grija fata de influenta sa asupra copiilor. este un element de baza dar. pentru ca valoarea produsului propiu ( jocul şi constructia) este mai importanta pentru copiii decat ordinea în sine. Daca spatiul educativ din grădiniţa indeplineste aceste cerinţe el devine un spatiu eficient invatarii şi dezvoltarii copiilor. ungherase în care sunt puse materialele didactice la indemana copiilor. Daca sesizam un copil ca are un ritm mai lent în ceea ce efectueaza. sectoare. jocurilor. nu constituie o impunere exagerata. Parintii şi educatoarea au datoria de a stimula aceste interactiuni prin amenajarea adecvata a spatiului de viata şi educare a copiilor. o constructie inceputa de un copil nu trebuie distrusa numai pentru ca noi decidem sa strangem jucariile. Jean Piaget (1970) considera ca invatarea la copiii mici este rezultatul interactiunii dintre gandire.

de manevrare şi manuire a obiectelor mai mari sau mai mici. Fiecare copil are nivelul. de insusire a semnelor şi simbolurilor de comunicare. analizata şi indrumata indirect spre a oferi ocazii dezvoltarii. sportul. a alta antrenare în joc şi activitate a copiilor dupa reguli în care se stimuleaza motivatia interna şi respectul de sine. Aceste ocazii sunt construite de educatoare în functie de nevoile copiilor din grupa şi în functie de resursele de care dispune. Ariile de stimulare sunt moduri de amenajarea spatiului educativ. Este vorba de activitatile de cunoastere şi comunicare. de constructii cu cuburi mari. de identificare cu rolurile sociale. Domeniile personalitatii constituie caracteristici proprii ale fiecaruia. de creatie şi exprimare artistica. El depinde deci de cunoasterea initiala a grupei şi a copiilor. Cadrul pentru individualizarea educaţiei Ariile ofera educatoarei posibilitatea individualizarii atat prin lucrul fata în fata cu copilul cat şi în grupe spontane sau organizate. Amenajarea ariilor este în fapt crearea permanenta a ocaziilor de exprimentare şi invatare. de miscare mai mult sau mai putin ampla în spatii diferite. Materialele dispuse în ariile de stimulare trebuie sa fie variate şi sa stimuleze curiozitatea prescolarilor. Putem identifica ariile de stimulare cu urmatoarele coordonate utilitare: A. jocurile de masa. În functie de domeniile cele mai cunoscute ale activitatilor de tip uman cu care dorim sa familiarizam copiii. ritmul şi stilul sau de invatare şi dezvoltare.etc. Cadrul de invatare prin joc trebuie sa tina seama de particularitatile fiecarui copil. Daca mediul trimite mesaje permanent copilului. a alta asezare a jocurilor şi jucariilor în sala. muzica. etc. jocurile de rol. cu scopuri de cunoastere şi dezvoltare exprientiala a copilului. Cunoasterea. În spatiului unei arii.Explicatia acestei amenajari a spatiului grupei se leaga de consideratiile referitor la importanta şi rolul acestora pentru copil. se amenajeaza ariile de stiinta. Ariile sunt o alta amenajare a spatiului. Obiectivul principal este de a provoca şi urmari invatarea prin orientarea copiilor spre acele activitati de care au nevoie. Activităţi fundamentale umane cu care familiarizăm copilul. joacă copiilor poate fi supravegheata. acesta va învaţă din modul cum este asezat şi organizat mediul educativ. prin impartirea lui în spatii diferite şi diverse. C. Ariile de stimulare corespund în fapt activitatilor generale de tip uman. . artele plastice. Putem spune ca spatiul este limbajul actiunii instructivformative a educatoarei care cunoaste initial nevoile de dezvoltare ale copiilor. nisip şi apa. Continuturile invatarii sunt importante dar secundare procesului propriu-zis.. B. Prin aranjarea ariilor educatoarea transmite copiilor o influenta educativa planificata şi indirecta urmarind jocul liber şi creativ al copilului. Moduri de organizare-amenajare a spaţiului educativ. Ele corespund unei viziuni educative care il apropie pe copil de cunoastere prin intermediul unei invatari experientiale. jocurile în curte.

este necesar ca educatoarea sa ofere copilului posibilitatea unor experiente noi prin obiecte şi situatii noi. Germenii acestor competente sunt în alegerea libera a jucariilor. Introducerea elementelor noi este planificata şi organizata cu ajutorul evaluarii continuue. Enumeram în continuare o serie de astfel de componente: capacitatea de a lua decizii rapid. E. coopereaza şi depinde de educatoare sa indrume usor şi cu tact construirea unor relatii pozitive şi eficiente. aptitudinile de comunicare. . . competenţelor şi atitudinilor copiilor În ariile de stimulare copiii aleg singuri jocul şi jucarile . Modurile diferite de invatare. Libertatea de a decide şi de a a ctiona le da curaj şi serveste construirii imaginii de sine şi respectului de sine.psiho-motricitatea.motivatia invatarii. Spaţiu de exersare a relaţiilor sociale Tocmai pentru ca aici se realizeaza activitati din dorinta libera a copiilor. Laborator al observării comportamentelor. în aceste locuri se exprima relatii sociale libere şi expresive. modul de manifestare. capacitatea de a-şi asuma responsabilitati. respectul de sine. atentia. Copiii colaboreaza. în jocuri în care ei isi exerseaza creativitatea. Ei se folosesc de materiale pentru a se juca liber şi a alege solutii diferite problemelor. gradul de concentrare. nucleul de individualitate sunt diferite la fiecare copil. Fiecare lucru nou este o situatie problema pentru el. de aceea este nevoie de o cunoastere permanenta a progreselor şi de o introducere graduala a elementelor în mediul de joc. Pe masura ce se realizeaza dezvoltarea.aptitudini şi atitudini pentru o viata sanatoasa. stilurile diferite. imagini şi simboluri. socio-afectivitatea.etc. limbajul. Obiectele şi situatiile create realizeaza pentru copil o lume de reprezentari. D. Educatoarea poate observa comportamentele şi atitudinile copiilor şi poate interveni adecvat acolo unde este necesar. comunica. aptitudinile exploratorii. respectul celuilalt. stabilitatea. Sectorizarea ofera sansa de a se organiza astfel mediul educativ incat copiii sa-şi antreneze capacitatile şi competentele care sa le asigure independenta şi constructia ascendenta a personalitatii. aptitudinile de negociere. Numarul obiectelor noi ca şi numarul situatiilor noi duce la idei şi reprezentari noi. negociaza. jocurilor şi ariilor ludice singuri şi în cooperarea cu ceilalti copii şi cu educatoarea. Totul este ca mesajul sa fie indirect . cooperare şi colaborare în rezolvarea unor probleme. Dezvoltarea competentelor de cunoastere şi relationare este evidentiata şi da posibilitatea antrenarii în acele jocuri care sa asigure dezvoltarea. toate se pot observa în cadrul activitatii pe arii. .

Copilul are bucuria jocului/actiunii libere şi va antreana creativitatea şi expresivitatea sa la maxim. În arii trebuie sa existe un material variat şi interesant. cunoastere şi amenajari.Da deci ocazia de alegere libera a jocului. Evaluarea se refera şi la resursele materiale pe care educatoarea le are la dispozitie. Educatoarea este o propunatoare şi o partenera: nu numai cea care obliga la un tip de actiune. Ariile de stimulare (centre de interes. ofera siguranta de sine copilului şi temeinicia celor invatate prin propria alegere şi experienta Organizarea practică a spaţiului educativ prin arii de stimulare Pentru a motiva prescolarii în activitatile desfasurate pe arii de stimulare. estetica. Exprimă raportul necesar între libertate şi autoritate în ndecizi8a şi acţiunea copilului Amenajarea spatiului educativ în arii de stimulare ofera copilului posibilitatea sa aleaga liber catre ce activitate sa se indrepte.) pot avea un caracter permanent sau temporar. Aceasta libertate de alegere şi de actiune sta la baza motivatiei interne a invatarii.etc. caci educatoarea poate participa la jocul copilului şi controleaza indirect activitatile. În functie de cunoasterea acestora se pot stabili domeniile ariilor care vor functiona pe o a numita perioada a programului educativ. Ariile se amenajeaza pe anumite perioade de timp care depind de modul cum se desfasoara programul educativ. Aceasta libertate este în acelasi timp controlata de educatoare care aseaza lucrurile în spatiu. Particularitatile copiilor sunt diferentele specifice de care trebui sa se tina seama. Autoritatea devine o forma de parteneriat. Colaborarea dintre educatoare şi copii în amplasarea şi dotarea ariilor constituie un factor de facilitare a intractiunilor şi asigura o motivatie reala în alegerea jucariilor şi jocurilor adecvate. Evaluarea initiala a nivelurilor de dezvoltare şi motivatiei pentru activitate este primul pas. F. educatoarea trebuie sa amenajeze aceste spatii impreuna cu ei. centre ludice. ateliere de joc. Autoritatea educatoarei nu sufera.cooperarea şi colaborarea. Controlul este asigurat prin grija permanenta fata de observarea copiilor şi jocului lor şi prin cunoasterea nevoilor lor (initiala şi permanenta). colturi. siguranta. cunoaste copiii şi ii indruma prin modalitati indirecte. Se asigura astfel o directie ascendenta a dezvoltarii şi copilul învaţă real prin joc ca forma de manifestare a cunoasterii realităţii. Independenta de alegere şi actiune se impleteste cu comunicarea. Limbajul ariilor este în materialele puse acolo şi în modul lor functional de organizare. Fiecare ofera terenul în care copiii vor experimenta pe cont propriu şi în interactiune cu ceilalti.prin intermediul propunerilor şi alternativelor pe care sa le aleaga copilul. . atmosfera destinsa şi sa stimuleaze urmarirea intereselor de cunoastere şi investigatie personala. pentru ca ea în continuare detine controlul prin planificare. Modul de distribuire şi amplasare a acestuia este necesar sa ofere copiilor accesibilitate.

. inventarierea şi producerea resurselor şi echipamentelor materiale ( evaluarea initiala a resurselor şi posibilitatilor). este bine sa facem o sinteza a lor în termenii pe care copiii ii folosesc şi printr-o initiere în negociere şi decizii în parteneriat. limbaj şi autoservire.punem mereu cartile la loc.varierea materialeor. Echipamentele şi materialele trebuie sa fie la indemana copiilor. . echipamentelor şi schimbarea ariilor (evaluarile sumative şi reamenajarile) . El este bun şi eficient atunci cand reuseste sa sprijine copilul în dezvoltarea sa globala şi pe domenii. . .aici vorbim în soapta.parinti şi membrii ai comunitatii ( dezvoltarea parteneriatului educativ). . . .avem grija de foi şi colturi.amenajarea diferitelor arii şi dotarea lor cu materialele necesare (amenajarea propiu-zisa). nu negative.aici ne putem odihni.apelul la colaboratori externi . . Aceasta activitate are loc în prima faza a pregatirii spatiului.Fiecare arie da posibilitatea dezvoltarii tuturor componentelor personalitatii.cunoasterea ariilor impreuna cu copiii ( stabilirea regulilor de activitate şi ordine.planificarea ariilor şi adecvarea activitatilor în concordanta cu activitatile cu grupa intreaga de copii (elaborarea planificarii). Ele sunt sortate. activitatile pe arii de stimulare în relatie cu activitatile cu grupa intreaga (programul zilnic şi evaluarea permanenta). cognitiv. Folosirea. Simtindu-se sigur şi stimulat copilul isi dezvolta o imagine buna despre sine. putem elabora cu copii unele reguli care pot fi formulate dupa cum urmeaza: . strangerea şi rearanjarea lor se poate face cu ajutorul copiilor. sa hotaram o suita de cerinţe/obiective ale fiecarei arii. desi obiectivele generale şi cele operationale nu pot fi communicate ca atare copiilor. dar obiectivele sunt reformulate apoi impreuna cu copiii. Etapele amenajarii ariilor de stimulare sunt: cunoasterea grupei de copii şi cunoasterea fiecarui copil în parte ( evaluarea initiala a copiilor). Ocazii de joc – ocazii de învăţare şi dezvoltare prin ariile de stimulare Mediul educational are o importanta deosebita în dezvoltarea copilului preşcoalr. la aria Biblioteca. Astfel. spiho-motor. . socio-afectiv. stabilirea obiectivelor fiecarei arii în colaborare cu copiii). Atentia educatoarei trebuie sa fie indreptata în sensul ca aceste reguli stabilite cu copiii sa numai pozitive. ordonate şi etichetate pentru a învaţă pe copii ordinea şi pentru a fi usor de folosit.cunoasterea. Practic.

Periodic. jucarii devine plictisitoare şi nefolositoare. J. De aici . de pret. Valoarea unui obiect educativ. Un exemplu este Alexandru (7 ani) care a primit un elicopter minunat. etc. a discuta şi a explica) în activitatile şi gandurile sale. Cum jocul este activitatea copilului. Resursele materiale sunt foarte importante. scut. Practica ne-a demonstrat ca inventivitatea educatoarelor şi a copiilor este fara limita. b. De multe ori este mai frumos şi util amenajata o grădiniţa cu resurse modeste. florile. Copilul are propria sa maniera de a percepe lumea . padurea sau orasul. adapost de masinute. pe o perioada intreaga. Pe de alta parte. lucioasa şi viu ilustrata în culori. Dupa un timp aceste teme se epuizeaza şi aceleasi obiecte pot exemplifica o alta tema: primavara.aceasta caracteristica impune ca nevoie confruntarea sa cu alte moduri şi maniere de perceptie. sa cunosti copiii şi nevoile lor educative. ca nu este suficient sa asezi frumos şi ordonat un spatiu.Piaget(1968) enumera urmatoarele caracteristici şi cerinţe fata de invatarea prin joc la copilul preşcoalr: a. marea. O preocupare deosebita în programul de educatie timpurie este pentru organizarea şi imbunatatirea ocaziilor de invatare. grupa poate fi amenajata cu subiecte ca toamna. masca. o poveste ( Alice în tara minunilor. cu piloti şi elice. Educatoarea stie. jocuri. spatiul trebuie sa ofere ocazii de invatare prin joc. Q alta cerinta este alegerea. Important este sa surprindem mesajul mediului educativ şi sa il variem periodic în functie de sarcinile educative pe care le propunem cu grupa intreaga şi cu fiecare copil în parte. sa sti ce ai şi ce iti mai trebuie.). are impact educativ. ales sa faca parte dintre mijloacele didactice în ariile de stimulare. Pastrarea pe un timp indelungat a acelorasi obiecte. varierea şi diversificarea mijloacelor folosite. ale adultului şi ale egalilor lui. ariile se schimba şi se improspateaza. pentru ca prescolarii sa se dezvolte.locuinta. Este bine sa nu se pornesca de la ideea ca nu sunt resurse suficiente. De exemplu. El a fost fascinat de cutia jucariei. Amenajarea spatiului grupei în zone ludice corespunde în fapt caracteristicilor şi nevoilor/cerintelor de dezvoltare ale prescolarului. Copilul are nevoia permanenta de a comunica şi verbaliza (a se exprima prin cuvant. Trebuie sa gandesti la scopurile acestei amenajari. S-a jucat timp de o saptamana în toate felurile posibile cu aceasta cutie . sa nu uitam ca un copil se joacă cu ceea ce ii place nu cu cea ce dorim noi. De aceea orice resursa este necesara şi importanta.incepe sa aibe incredere în propriile lui forte. Harap alb. Nu este vorba de lucruri noi ci de altfel de aranjari. cladire la cuburi iar la sfarsit i-a decupat pozele şi juca carti cu ele. Apoi trebuie sa-i faci pe copii sa aleaga ce le-ai pregatit şi sa simta ca este propria lor alegere. Numai elicopterul nu l-a interesat. Studiile efectuate la varstele mici şi prescolare au demonstrat caracteristicile comune ale copiilor în ceea ce priveste procesul de invatare prin joc. vine din influenta lui asupra copiilor. Pentru fiecare caracteristica a invatarii la aceste varste corespund o serie de cerinţe ce trebuie indeplinite pentru asigurarea conditiilor dezvoltarii optimale. Sa nu uitam însă ca nu orice jucarie sau obiect scump.

se manifesta şi cerinta ca prin vorbirea sa copilul sa fie sprijinit sa elaboreze idei asupra lumii. Desigur suntem interesati sa ii sprijinim individual pentru ca fiecare sa obtina un maxim de dezvoltare. Prescolarul are nevoie de perseverare în actiunile sale pana la obtinerea unor rezultate satisfacatoare. De aceea este nevoie de comunicare. h. sa deseneze. Mediu securizant şi pozitiv. de a i se pune intrebari. sa se miste. Copilul preşcoalr cauta anumite puncte de reper pentru a intelege realitatea. de a-l lasa sa-şi gaseasca singur raspunsurile şi sa invete sa raspunda. c. 3. se reuseste exprimarea individuala şi valorizanta a copiilor. Cerinta fata de programele educative va fi sa i se ofere posibilitatea sa gandeasca asupra urmarilor actiunilor sale şi a-l învaţă sa ia decizii. Mai mult sa intervenim acolo unde sesizam dificultati şi oscilatii pentru a evita problemele instrumentale de invatare. De aceea el are nevoie sa compare. Din cerintele de invatare şi dezvoltare exprimate mai sus se evidentiaza urmatoarele teze: 1. De aceea este nevoie sa i se antreneze toate simturile pentru a explora obiectele. Copilul actioneaza adesea fara a gandi la consecintele faptelor sale. sa clasifice. Nevoia amenajarii şi organizarii adecvate a ambientului educativ la varstele mici. furnizeaza copilului ocaziile de a alege şi de a-şi asuma riscurile deciziilor cu curaj. Aceasta caracteristica cere ca invatarea sa se axeze pe stabilirea legaturilor dintre lucruri prin experiente de tip integrat care sa I se ofere copilului. Orice copil are nevoie de siguranta şi incedere în sine. dar capcitatile copiilor sunt diferite şi diferentele extrem de nuantate. Respectand ritmul fiecaruia şi stimuland stilurile personale de invatare. Educatoarea trebuie sa stie care sunt cerintele educative ale copilor din grupa şi sa proiecteze astfel ariile incat fiecare sa gaseasca ceva de facut. de a-şi exprima ideile prin cat mai multe şi variate moduri/ maniere. Este important sa se stabileasca o serie de asteptari realiste în raport cu fiecare copil. 2. sa ordoneze obiectele şi situatiile. tolerant şi valorizator. fie partial şi nu este inca în stare sa surprinda toate relatiile dintre ele. sa actioneze. d. Sa se simta bine în "pielea sa". sa clasifice. Aceasta ce cere ca dezvoltarea lui sa fie asigurata intrun sistem de activitati potrivite nivelului sau şi care sa-l stimuleze prin rezultatele lor. i. Copilul este curios şi are nevoie sa manipuleze obiectele din mediul sau imediat. de la varstele mici. . e. Important este ca fiecare copil sa strabata etapele dezvoltarii proprii în ritmuri pe care sa le cunoastem şi sa le stimulam. Prescolarul percepe lucrurile fie global. O alta conditie necesara este sprijinul permanent acordat copilului prin amenajarea spatiului. g. Copilul are nevoie de reusita. situatiile şi relatiile apropiate. sa construiasca şi sa se exprime grafic. sa asculte. f. Iata de ce este nevoie ca el sa se cunoasca pe sine şi sa fie valorizat.

este locul unor rafturi cu carti. în care vor fi antrenate limbajul şi expresia unica a individualitatii fiecaruia.Muzica. pestisorii şi tot felul de seminte şi lucruri care formeaza spiritul stintific. Este necesar ca acestea sa concorde cat mai mult respectarii stilurilor de invatare şi rezolvari creative a problemelor. pictura cu acuarele sau guasa. Devine evidenta necesitatea respectarii diversitatii copiilor cu accent pe modul lor personal de abordare a jocului şi a invatarii în general. a jocurilor şi jucariilor. activitati practice. Ii vom auzi spunand "eu pot" şi "eu vreau sa fac". amenajarea ariilor( atelierelor. exista numeroase moduri de amenajare a curtii pentru a deveni real un spatiu de joacă. . .Jocurile casei ( jocurile de rol şi activitatile casnice). Daca se vor diversifica resursele materiale. se poate pune apa intr-o cadita sau un lighean mare şi folosi o cutie cu nisip la constructii din acest material. etc . 5. un covor şi un raft care are ordonate în el cuburi de marimi şi forme diferite. . surse de apa.4. etc.Ştiinta (coltul naturii vii). aerul şi - . stabilirea climatului spatiului. prin folosirea imaginativa a obiectelor din natura. (caldura. . Strategiile didactice folosite trebuie sa fie în conformitate cu cerintele individualizarii programelor educative. . caiete şi creioane dar şi al unor saltele sau canapele pe care copiii se pot odihni. spatiilor.Senzorial ( apa şi nisipul). locul în care se pot pune aparatele de sport. . masuta şi raft în care copii gasesc jucarii mici şi jocuri de masa. Este conditia necesara increderii în fortele proprii Principalele arii de stimulare care se pot amenaja în grădiniţa sunt: Artele plastice. Educatoarea planifica activitatile şi spatiile lor de desfasurare tinand seama de asigurarea unor facilitati necesare copiilor: apropierea de sursa de apa.Spatiul curtii ( jocurile în aer liber). domeniilor. el ajunge sa-şi recunoasca şi sa-şi identifice dinamica posibilitatilor fara a se limita. .Constructiile ( cuburile mari). lumina. ungheraselor. mici aminale de casa. identificarea resurselor de materiale şi depozitarea lor. . Pasii planificarii aranjamentelor de spatiu sunt urmatorii: alegerea spatiului grupei şi aranjarea elementelor de mobilier. Daca sprijinim copilul sa se joace şi sa invete.etc. .Jocuri de manipulare ( jocurile de masa). Cel mai dificil în educatie este sa identifici unicitatea copilului fara a-l eticheta. locul în care se desfasoara activitile casnice şi jocurile de rol. colaje.) de interes. colturilor.Gimnastica. aici pot exista instrumente de muzica dar şi obiecte care produc sunete muzicale.Calculatoare. desen. . curatenie).Biblioteca (coltul linistit şi coltul cartii). 6. dactilopictura. aici pot fi puse plantele. vom oferi copiilor modele variate de activitati de joc. sursele de lumina.

Materialele folosite Echipamentele şi materialele folosite în sala de grupa trebuie sa indeplineasca roluri formative în dezvoltarea copiilor şi sa constituie pentru acestia un prilej de explorare a realităţii. Prima grija trebuie sa fie pentru alegerea şi . placute şi pe gustul copilor. şi folosind la maxim resursele pe care le are. lasa copiilor libertatea luarii deciziilor în utilizarea lor. stimuleaza multisenzorial copiii. isi propun explicit sa se preocupe şi de aceste dimensiuni. În acest sens ea va realiza atatea arii cat este posibil. Ele trebuie sa fie interesante. . creative. starea de repaos şi activitatile care necesita efort.nevoia de primenire a acestuia. . fac posibila dezvoltarea solutiilor ingenioase din partea copiilor. ofera ocaziile de prevenire a situatiilor de risc în dezvoltarea copiilor. Acestea pot constitui o tema de discutii şi de colaborare intre educatoare şi membrii familiei. ofera conditii pentru propria initiativa a copiilor în dezvoltarea deprinderilor practice. . sunt conducatoare catre explorarea realităţii din propria initiativa a copiilor.Sa ofere posibilitatea unor jocuri variate şi a exprimarii creative a copiilor. miscarile copiilor.Sa fie potrivite cu nevoile de dezvoltare ale copiilor grupei.Sa fie sigure ( sa nu raneasca copilul). grija educatoarei se indreapta şi catre ceea ce parintii aleg şi ofera copiilor lor pentru joacă. În programul de educatie timpurie. pot fi folosite de un copil care se joacă singur sau de un grup de copii - Alegerea jocurilor şi jucariilor constituie o componenta necesara nu numai pentru educatia din grădiniţa ci şi pentru parinti.Sa aibe costuri accesibile. Educatoarea poate sa-şi proiecteze şi influentarea familiei pentru a oferi copiilor materiale care sa stimuleze dezvoltarea. incurajeaza procesele de rezolvare a problemelor. resurse suficiente şi spatiu suficient. zgomotul şi linistea . fac posibila descoperirea cunostintelor de catre copiii insisi.Sa indeplineasca criteriile estetice. Materialele şi jucarile care sunt creative şi ofera ocaziile dezvoltarii pentru copil au urmatoarele caracteristici: pot fi folosite în feluri variate şi de aceea nu exista interdictii a modului lor de manipulare. . constituie suportul unor jocuri de imaginatie. fara a forta nota. Parteneriatul educational şi scoala parintilor.Sa fie durabile. . Selectarea materialelor se face în functie de urmatoarele criterii: Sa fie materiale creative ( sa ofere solutii diferite de activitate şi joc pentru copii .cu finalitatea deschisa). . ale jocurilor şi jucariilor pe care parintii le pun la dispozitia copiilor.

tulburari). Abordarea copiilor la varstele timpurii in functie numai de varsta cronologica poate sa impiedice tratarea corecta individualizata si personalizata a copilului.nivelul dezvoltarii atins de fiecare . in functie de particularitatile sale si de nevoile sale prezinta pentru educatoare anumite cerinte educative. De aceea se semnaleaza diferente care tin de: .ritmul personal de crestere si dezvoltare .experienta de viata traita pana acum. .stilul de exprimentare si de invatare .selectarea jucariilor cat mai adecvate obiectivelor propuse de programul educativ timpuriu din grădiniţa.2.3. Evaluarea timpurie a dizabilitatilor si altor CES. 6. Interventia timpurie in dizabilitati. asistentului social si al medicului.trasaturile/caracteristicile personale . Lucrul in echipa in abordarea copiilor cu CES in gradinita: rolul consilierului scolar. rolul logopedului. 6. incapacitati. Cerinţe educative şi cerinţe educative speciale Fiecare copil. adica medii in dezvoltare. Diversitate şi diferenţe în dezvoltare Mai mult ca in orice alta perioada de viata copiii la varste mici sunt foarte diferiti.1.particularitatile determinate de ereditatea de tip biologic . fie de exceptie.4. Impartirea lor in grupuri de varste cronologica nu corespunde in fapt cu nivelul lor de dezvotare. COPIII CU CES LA VĂRSTELE MICI: GRĂDINIŢA ŞI INTERVENŢIA TIMPURIE 6. Acest lucru este valabil pentru toti copiii. fie ca sunt considerati obisnuiti. Imaginea de sine a copilului mic. aflati la extremele superiorului si ale problemelor serioase ale dezvoltarii (deficiente. 6.

neglijati. pentru acelasi motiv: sunt diferiti de ceilalti. revine substratului ereditar. mediul initial poate sa-i ofere conditiile sa o compenseze in mare parte. prin functionarea deficitara a capacitatilor lui de instrumentare a experientei de viata primara. Atitudinile faţă de copiii cu CES De-a lungul istoriei. cum sa le trateze de pe o pozitie care sa nu franeze dezvoltarea. exclusi. In functie de ecuatia deja personala a copiilor. esentiale. copii cu cerinte educative speciale. La varstele mici. daca copilul se naste fara nici o problema organica.). exista o serie de cerinte educative valabile pentru toti copiii. Pentru educatoare se pune problema cum sa identifice problemele acestor copii si mai important. marginealizeaza sau vulnerabilizeaza copiii (deprivari). Aceste cerinte educative speciale se refera atat la probleme care tin de deficiente senzoriale. prin organizarea influentelor la varstele mici. etc. mentale cat si de deficientele si tulburarile determinate de sfera functionala dar si de mediul social. . idiferent de particularităţile lui fizice. deficiente functionale (incapacitati. competentelor si comportamentelor la varstele mici. curiozitatea epistemica. Sunt cerintele de baza. instrumentele si capacitatile instrumentale se realizeaza intr-o constructie personala. Este vorba de acele cerinte legate de crestere. Sau. La naştere există posibilităţi de dezovltare pentru orice copil. De aici apare acea categorie de copii pe care o numim. nevoia de actiune si de constructie a personalitatii. daca copilul are o deficienta organica innascuta. ca procese vitale in devenirea individualitatii. ritmurile relative ale dezvoltarii. (spartanii aruncau de pe stanca copii care se nasteau cu o malformatie) fie . In functie de stimularile mediului. dar in aceeasi masura si influentelor mediului primar de viata. cultural si care limiteaza. Cand copilul vine in gradinita.Fiecare copil este unic. tulburari. zestrea ereditara. ca de altfel la orice varsta. dezvoltare si educatie. ignorati. care trebuie sa satisfaca esenta umana. sensurile acesteia. el poate sa prezinte deja. abandonati. fiecare are si cerinte particulare determinate de propria ereditate biologica si socio-culturala si de modul in care se construieste personalitatea. copiii cu cerinte educative speciale(CES) au fost fie suprimati. mediul initial de viata si stimularea elementelor primare ale personalitatii constituie parametrii care determina cerintele educative. Cu alte cuvinte. dupa primii ani. capacitatile generale si particulare pe care copilul le formeaza sunt determinate in special de experientele lui din copilaria mica. Rolul important in formarea capacitatilor. In procesul complex al dezvoltarii. ci sa o faciliteze. este valoros şi se dezvoltă în fucnţie de lumea care îl înconjoară.

Toti copiii sunt diferiti si necesita atentie si sprijin pentru a creste si a se dezvolta. au considerat ca acesti copii sunt in afara vietii active. Pot fi date aici multe exemple de copii. mai putin segregatoare. si au CES. nevalorizare si nesiguranta. Mai trebuie sa ne gandim si la faptul ca. de multe ori chiar parintii. ridiculizarea. si-a manifestat mila. Fiecare copil are dreptul de a i se acorda sansa unei vieti cat mai aproape de normalitate si integrare sociala. Cand societatea a dorit sa ii inteleaga. rusine. si de aici. Copiii care sunt diferiti. intelegerea dar si dispretul. in favoarea tuturor. in jena. au trait mereu la fel ca si copiii. si ca intreaga comunitate se cere a fi sprijinita pentru a deveni mai putin discriminativa. In aceeasi masura este vorba si de necunoastere si de neintelegere a cauzelor care determina aceste diferente. a fost determinata de necunoastere si din nevoia de a ocroti . rusinea si respingerea cea mai mare in planul social. neproductivi. Au existat chiar conceptii care legau copilul cu deficiente de comportamente total antisociale si de aici devenea prioritar de inlaturat primejdia pe care o reprezenta el. nevoi speciale fata de educatie au si familiile acestor copii. Unii au nevoi mai mari. Epoca noastra a reusit sa determine faptul ca problemele de dezvoltare si deficientele copiilor constituie un domeniu care trebuie sa preocupe educatia si educatorii in mod expres. teama. cer atentie speciala si necesita sprijin pe parcursul dezvoltarii lor. deteminate de particularitati care ii diferentiaza de ceilalti mai mult decat ne-am obisnuit noi sa acceptam. O serie de conceptii filozofice au explicat deficientele unor persoane ca fiind datorate pedepselor divine meritate de parinti. conceptii si perspective psihologice. Diferentele dintre copii. Perspectiva pozitivă asupra copiilor cu CES Vom incerca sa determinam de ce sunt diferiti copiii cu CES si daca aceste diferente nu ar putea sa fie privite si pozitiv. nefolositori si total dependenti.In aceasta problematica exista un complex de date. teama. sunt de cele mai multe ori prilej de invatare si dezvoltare. care au fost ascunsi toata viata de "gura satului" pierzandu-si astfel orice sansa de a deveni persoane active. Familiile acestor copii. de practici. ridiculizarea acestei categorii de copii s-a datorat neancrederii in identitatea lor psihologica. Orice copil are nevoie in anumite perioade ale vietii lui de atentie . Pe de alta parte. Societatea. membrii in societate. Cele mai multe reactii se datoreaza perceptiilor sociale asupra ceea ce inseamna diferentele dintre copii si oameni in general. de a sprijini suplimentar un copil cu handicap. determinate de diferentele lor de dezvoltare si de comportament. Frica.

dizabilitate termeni folositi pentru a determina problemele speciale ale copiilor. Imaginea de sine se formează în funcţie de modul în care copilul se interacţionează cu ceilaţi copii şi cu adulţi din jurul lor. dimensiunile problematicii copiilor cu CES devin prilej de perfectioanare a strategilor formative. ritmurile. propria noastră experineţă dar şi toate studiile demonstrează: copii cu dizabilităţi au o imagine de sine slabă şi nu au încredere în forţele proprii şi nici în explorarea lumii din jurul lor. Unii copii au nevoi de mai multă ocrotire. In perspectiva deschisa de politicile educationale internationale. care potenteaza diferentele si le foloseste ca prilej de invatare si experimentare diferita. incapacitate. WOOLFSON (1989) listează comportamentele care identifică o imagine de sine slabă la copiii cu dizabilităţi: . Răspunsul la cerinţele educative ale copiilor consituie condiţia unei dezvoltări armonioase. Imaginea corporală este începutul acestei comparaţii. De fapt. invatare si dezvoltare. Mai mult. precum şi prin compararea lor şi performanţelor pe care le obţin cu ale altor copii. stilurile si particularitatile lor de crestere. Pentru un copil cu dizabilităţi.speciala si sprijin special. Este foarte important ca adulţii să sprijine la toţi copiii construirea unie imagini de sine pozitive. un copil considerat "normal" poate ajunge usor in categororia celor "cu probleme". intreaga problematica a copiilor cu CES este privita ca o intelegere a diferentelor extrem de variate intre nivelurile. care au trecut de la simpla constatare si etichetare la intelegerea nevoii de actiune si de schimbare a mentalitatii in raport cu problemele copiilor. de modul în care sunt primiţi şi sprijiniţi în primele perioade ale existenţei depinde şi dacă vor avea sau nu dizabilităţi în viaţă. Imaginea de sine la copilul cu CES Existenţa unor CES constituie un punct de plecare care poate împiedica dezvoltarea firească a copilului. Unii copii se nasc cu anumite deficienţe care le determină un mod de învăţare diferit şi nevoi de un sprijin suplimentar. Depinde de alţii: de dragostea lor. In literatura de specialitate de la conceptele de handicap. pentru că fiecare copil se poate dezvolta şi poate învăţa. Aşa cum ştim cu toţii copilul mic este cea mai vulnerabilă fiinţă. de promovare a unei noi deschideri catre o scoala pentru toti. Aceasta trecere nu este numai una de evolutie a conceptelor ci a conceptiilor. o imagine de sine slabă este o problemă pentru orice copil. de îngrijire şi de condiţii favorabile de dezvoltare. faptul că se vede diferit de ceilalţi copii este primul pas să îşi construiască o imagine de sine diferită. tulburare. Aşacum am prezentat mai sus. deficienta. se pune azi accentul pe termeni ca cerinte educative speciale si situatii de risc. Dar. Daca aceasta nu vine la timp. Percepţia adulţilor dedin jur etichetează uneori prea uşor copilul care este în formare şi are dreptul de a se dezvolta cît mai adecvat prin sprijinul adulţilor din jurul său.

2. în orice activitate. .au progrese academice scăzute şi greutăţi în adaptarea şcolară. Riscurile biologice. sunt defensivi când se relaţionează cu alţii. 3. Aceştia pot fi primii adulţi care acţionează şi interacţionează într-o manieră ce sprijină încrederea copilului în sine şi în felul în care se comportă şi arată. cu adulţii şi işi asumă ce e mai rău. Aici incadram problemele copiilor cu deficiente senzoriaale (nevazatori sau cu auzul foarte slab. Conceptul de risc construieste in pedagogia timpurie o alta dimensiune a intelegerii problematicii copiilor cu CES. Acestea se refera la riscurile survenite din cauza unui mediu de crestere. . determinate de zestrea cu care copii vin pe lume. Riscuri stabilite. Pe de altă parte. inclusiv către proprii părinţi. deficiente organice neurologice. au sentimente de vinovăţie şi chiar depresie.din lipsă de încredere în propriile opinii.sau adulţi. în familiile care au copii cu dizabilităţi. se resimte de multe ori nevoia de a sprijini şi părinţii.chiar când au performanţe acceptabile într-un domeniu nu sunt convinşi că au reuşit ceva. . prevenirii si sprijinirii la timp a unei dezvoltari care sa dea copiilor o sansa la adaptare si integrare sociala. ca si deficiente mentale severe. au dificultăţi în a fi corecţi şi cinstiţi cu alţii.se simt ruşinaţi de ceea ce sunt.au un nivel ridicat de anxietate şi simt experienţele de zi cu zi. . acei copiii care se nasc cu o greutate foarte mica. surzi). Se refera la copiii care au la nastere probleme fizice care pot fi remediate. Riscurile determinate de mediul de dezvoltare. De exemplu. in special la varstele mici cand influentele exterioare sunt esentiale pentru constructia personalitatii. Privite in aceast sens riscurile se refera la trei grupuri de probleme (Evans.au dificultăţi în a primi şi oferi dragoste către alţi copii. De aceea munca cadrele didactice şi profesionişiilor este de a sprijin imaginea de sine pozitivă la copilul cu dizabilităţi.1998) : 1. Aceasta se refera la posibilitatea cunoasterii. . Părinţii nu sunt întotdeauna cei care încurajează copilul. .nu stabilesc uşor relaţii cu covârstinicii lor şi se simt din punct de vedere social izolaţi de ceilalţi din jurul lor. - Situaţiile de risc pentru dezvoltarea copiilor Copiii cu CES prezinta situatii de risc pentru dezvoltarea lor ulterioara. extrem de stressante. dezvoltare si educatie care nu este suficient de suportiv pentru copil . . Este vorba de diferitele dizabilitati pe care copii le manifesta de la inceput . J. sau prematurii si care necesita o crestere mult mai atenta si tratamente speciale pentru a se dezvolta.

Politica de incluziune (Evans. Programul de educatie timpurie pe care il propunem sprijina acesta maniera de interventie si de perceptie sociala. . pledeaza pentru existenta unor structuri si servicii speciale care sa identifice. care sa ofere si alte alternative fata de educatia speciala. asa cum este exemplul Roxanei? Se evidentiaza tot mai clar nevoia unei alte abordari. Principala preocupare a progamului de educatie timpurie trebuie sa fie cresterea calitatii vietii pentru copiii cu CES. pot fi intelese si sprijinite intr-un program de educatie timpurie. razboi sau abuz. Acoperirea nevoilor speciale de educaţie la vârstele timpuri Se pune intrebarea cum si cine poate sprijini copilul aflat in situatie de risc.etc. toti traiesc in societate si depinde de noi ca si ei sa faca parte din acesta si sa participe la viata ei. sa foloseasca mediul eficient si stimulativ si sa se sprijine pe parteneriat educational. mentale sau senzoriale. Nu numai prin servicii si structuri de sprijin speciale. independenta si la o viata care sa fie cat mai aproape de ceea ce epoca lor denumeste "normala".La acest nivel de probleme ne referim cand vorbim de copiii care cresc in saracie. J. mai flexibile.). Dar pentru riscurile determinate de un mediu nepotrivit? Dar pentru probleme intervenite pe parcursul cresterii si dezvoltarii. Toti copiii au dreptul la o dezvoltare plenara. Programul de educatie timpurie pe care il propunem este un program incluziv. care sa perfectioneze tehnologiiile educationale pentru a intelege si sprijini dezvoltarea copiilor pentru a elimina riscurile si a rezolva problemele. ci mai ales printr-o abordare pedagogica care se valorizeze diferentele. Toti copiii au dreptul sa participe. Exista o relativitate care trebuie sa ne indemne la un efort de reflectie. sa evalueze si sa intervina adecvat. Toate cele trei grupuri de probleme. Chiar daca unii copii sunt diferiti prin problemele lor fizice. pentru riscul stabilit. sa fie inclusi in activitatile vietii de zi cu zi. Ceea ce insa poate face cu succes este sa sprijine dezvoltarea si sa potenteze la maxim abilitatile existente. Majoritatea experientelor educationale in lume. De la inceput trebuie sa specificam: oricat de bun ar fi un program de educatie el nu poate sa schimbe un copil cu probleme de tipul celor mentionate in riscurile stabilite. crescuti in conditii de violenta. religioase. apartinand diferitelor grupuri marginalizate social (etnice.. Ceea ce este normal azi nu era normal in epoca Renasterii sau in timpul Revolutiei franceze. Aceasta este valabil pentru situatiile de risc clare.1998 ) promoveaza procesul prin care toti copiii sa participe in toate programele de educatie. Pentru celelate doua grupuri de probleme este cert ca interventia timpurie este hotaratoare daca se face adecvat.

2. Daca facem o prezentare istorica a procuparilor de educatie speciala. se pune problema de a sprijini includerea lor pe cat posibil intr-un mediu in care sa creasca impreuna cu ceilalti si nu separat. 1997): 1. Acest lucru s-a exprimat in legislatie si in crearea unor servicii sociale speciale pentru a rezolva nevoile speciale ale unor copii. Faza a doua. Cand copiii au cerinte speciale determinate de riscurile mentionate mai sus. Teze fundamentale în tratarea CES la vârstele timpuri Tezele de care pornim se refera la: . de a izola copilul cu nevoi speciale s-a manifeste la nivelul unor sisteme educationale cu . 3. Faza a treia. s-a evidentiat in perioada 1945-1970 si a fost caracterizata de expansiunea serviciilor de sprijin. Prima faza.un mediu cat mai normal posibil. a inceput atunci cand la nivel social s-a recunoscut responsabilitatea formala asupra sprijinirii copiilor cu CES. care are nevoie de sprijin ca sa creasca.sprijin adecvat dar si cu metodologii incluzive. sa se dezvolte si sa fie educat. din care toti invata.nevoia unei interventii cat mai timpurii in identificarea si tratarea riscurilor. Istoricul intervenţiilor educaţionale asupra copiilor cu CES Educatia speciala a copiilor cu CES a constituit primul pas in tratarea adecvata a problemelor pe care le pot avea copiii in dezvoltarea lor. Aceasta tendinta. .Prin atentia acordata tuturor copiilor. Au aparut institutii in care au fost tratati copiii considerati ca diferiti din punctul de vedere al abilitatilor de viata. incluzand si copiii aflati in risc stabilit sau biologic. . . precum si in infiintarea serviciilor si sprijinului special. tot mai izolate de serviciile oferite copiilor fara probleme. fara deosebire si sa sprijine imaginea centrala a copilului. putem evidentia cinci faze (Tuunainen. O"Toole (1991) precizeaza ca atat individul cat si problema lui. Primele institutii au fost create de ordinele religioase si organizatiile de caritate. pe care diferitii specialisti il creau in acest sens.Aplicarea filozofiei incluziunii in programul de educatie timpurie presupune ca obiectiv central un program efectiv si eficient care sa antreneze toti copiii. Aceste servicii au devenit tot mai segregative. a constat in identificarea problemelor si recunoasterea lor. au fost exclusi din contextul social in care existau pana la semnalarea nevoilor speciale si s-au incercat solutii terapeutice intr-un mediu tot mai artificial. programul de educatie timpurie poate oferi conditii de mediu care sa stimuleze efectiv si eficient dezvoltarea tuturor.

.focalizarea pe educatia pentru dezvoltare si pentru o viata cat mai sanatoasa individual si social. tot mai pregnant. prin specificarea importantei organizarii mediului educational. incepand cu anul 1990.depasirea modelului strict individual si individualist de tratare a CES. aceasta maniera de rezolvare a cerintelor speciale educationale nu s-a dovedit nici ea perfecta. pentru a realiza raspunsuri potrivite capacitatilor. normalizare. . tocmai pentru ca trebuie sa urmeze structuri de sprijin parale cu scoala obisnuita si ca astfel sunt separati de colegii lor.. 1994). Introducerea copiilor cu CES in scolile obisnuite. care caracterizeaza raspunsurile psihopedagogiei anilor nostrii.cheltuielile mari pentru anumite forme de sprijin si nevoia de resurse care se face tot mai mult resimtita. . Aceasta inseamna pentru copii cu CES. Prin toata argumentatia de mai sus. este caracterizata de politicile incluziunii. Faza a patra a adus o schimbare de perspectiva (1970-1990). . crearea unui mediu adecvat si adaptat. la un numar tot mai mare de copii. comprehensiva asupra copilului necesita o imagine holistica. decizie si dezvoltare. comprehensiva asupra abordarii problemelor de educatie speciala. adaptare la scoala obisnuita. actuala faza de dezvoltare a educatiei cerintelor educative speciale. in afara comunitatii de viata a copilului si cat mai departe posibil (Ainscow. participare. nu realizeaza total dezideratul integrarii. 5.intensitate. Copiii nu sunt integrati total. se apropie tot mai mult de interventia timpurie si de reconsiderarea politicilor educative la varstele mici. integrare. Dimensiunile acestei perioade. nevoilor si potentialului de dezvoltare al tuturor copiilor. actiune. . Faza a cincea. primind sprijin suplimentar in acesta institutie. ca izolarea structurilor si institutiilor de sprijin a fost discriminativa si potrivnica adaptarii pe termen lung a copiilor cu handicap la viata sociala. .recunosterea limitelor modelului medical de rezolvare a CES ale copiilor. . prin intelegerea importantei contextului social. 4. In plus. Copiii cu CES au fost tot mai mult indrumati catre scoala obisnuita. .imaginea holistica. prin crearea institutiilor de sprijin.identificarea si recunosterea limitelor abordarii segregationiste a CES. in afara programului scolar. nu sunt de neglijat nici costurile mari a serviciilor de sprijin. in care ne aflam acum. Desi reuseste sa elimine izolarea caracteristica perioadelor anterioare. S-a dovedit insa. cultural si economic. sau in alta. Au inceput sa fie operationale conceptele de individualizare. provin din mai multe argumente: . ca si alti copii.extinderea diferentelor si distantelor intre copiii care sunt serviti de educatia speciala si cei care au nevoie sa fie sprijiniti in invatare.recunoasterea drepturilor copilului la educatie.

Educaţia timpurie – terenul unei intervenţii educaţionale adecvate asupra copiilor cu CES Enumeram in continuare o serie de teze. . pornind de la politica de incluziune mentionata: Dezvoltarea copilului isi determina directiile si bazele la varstele foarte mici. isi are bazele in educatia timpurie. argumente teoretice desprinse din cercetarile psihopeagogiei copilului prescolar. ca fundamentale in directia formarii capacitatilor generale si specifice de adaptare psiho-individuala si sociala.Recunoasterea importantei diferentelor individuale si planificarea activitatilor educationale in sensul acoperirii nevoilor copilului ca individualitate care apartine grupului si contextului de dezvoltare. . la fel cum este preconizat si de educatia timpurie. de la concepte la actiune. constituie primul pas al educatiei timpurii si caramida de baza a incluziunii. care influenteaza educatia timpurie. . Este eficient parteneriatul educational si este necesara cunoasterea initiala a individualitatiii copiilor. se evidentiaza importanta primului an de viata si apoi a primilor trei. Problema cea mai dificila este legata de inregistrarea progreselor copiilor si de evaluarea nevoilor si evolutiei lor. - CES în grădiniţă – direcţii de acţiune Problema de elucidat aici este: ce ne propunem sa urmarim in gradinita in mod tintit pentru abordarea copiilor cu Ces. Dupa ultimele studii.Invatarea activa si eficienta. Identificarea initiala a copiilor care prezinta riscuri in dezvoltare este . necesara in educatia incluziva. caracteristici ale abordarilor contemporane. Se evidentiaza in acest sens nevoia unei constientizari a rolului pe care poate sa-l joace o strategie didactica adecvata in rezolvarea multor probleme de dezvoltare. In capitolul inchinat educatiei incluzive la varstele mici am prezentat detaliat principile si directiile de actiune propuse azi institutiilor de educatie timpurie si parteneriatului educational cu familia si comunitatea. . Este vorba de a trece de la politicile largi.Educatia primilor ani de viata nu se poate realiza in afara unei legaturi functionale cat mai accesibile intre familie si factorii educationali ai comunitatii (educatorii si toti agentii educationali).Educatia incluziva evidentiaza nevoia de accentuare a dezvoltarii sociale a copilului si de focalizare pe procesele invatarii. Propunerea unui spatiu educativ organizat si amenajat in sensul urmaririi dezvoltarii si stimularii este cea mai eficienta. la masura pedagogica directa.

Câteva sfaturi şi recomandări provenite din experienţa profesioniştilor care lucrează cu copii cu dizabilităţi: trataţi copilul. cu cat este o problema mai severa. .Părinţii şi educatoarea au un rol important. . . . . . dar nu de netrecut. în a identifica şi a aborda de timpuriu problemele de dezvoltare ale copiilor. care sunt la indemana educatoarei si a parintilor. - Semnele de risc la copiii mici de la 0 la 2 ani Din cele expuse mai sus se evidentiaza urmatoarele directii importante intr-o pedagogie timpurie: intr-un program de educatie timpurie este cruciala identificarea si evaluarea cat mai timpurie a unei probleme de risc . o persoană cu dizabilitate. a evidentiat o serie de posibilitati de evaluare cu instrumente diferite.delicata. char dacă este mic. chiar dacă este un copil mic. De aceea este important ca să încurajeze copilul să trăiască cât mai aproape de un stil de viaţă normal.să aveţi aşteptări realistice cu privire la copil şi abilităţile lui. De aceea evidentierea prin comportamente observabile este dificila in primii doi ani de viata. ea este mai greu de detectat. inclusiv cei cu dizabilităţi să poată decide şi încurajaţi luarea deciziilor şi alegerea soluţiilor. încurajaţi şi valorizaţi mereu copilul chiar dacă sunt rezultate forate mici. Fiecare adult care acţionează ca un profesionist în viaţa unui copil cu dizabilităţi poate deveni un exemplu de practici adecvate în formarea celorlalţi adulţi şi profesionişti din viaţa copilului. Ea se realizeaza prin evaluarea initiala cu atentie a copiilor si a naturii dificultatilor pe care ei le pot avea. . şi încurajaţi-l să exploreze împrejurimile.prezentaţi progresele copilului către părinţi şi alţi adulţi şi persoane care vin în contact cu acesta şi asiguraţi-vă că acsştia preţuiesc fiecare succes. a prescolarului. dezvoltaţi activităţi adecvate pentru abilităţile lui pentru a îi oferi şansa să obţină rezultate pozitive şi progrese cât de mici. Cunoasterea copilului mic.asigura-ţi-vă că ceilalţi copii nu sunt ironici şi tratează pe colegul lor cu respect.daţi ocazia ca fiecare copil.preţuiţi.nu vă adresaţi niciodată celui care impinge căruciorul ci celui care îl ocupă. . . mereu ca un individ şi asiguraţi-vă că în primul rand este pentru voi un copil şi abia apoi. cu atat poate sa fie mai devreme si mai usor identificata in comportamentele copiilor. .asiguraţi-vă ca este îmrpreună cu ceilalţi copii şi nu stă de loc izolat. Daca problema este mai delicata si mai subtila.implicaţi copilul întoate activităţile care au loc.

pot realiza acest nivel de identificare situatiilor de risc ca evaluare initiala. necostisitor. VAZ. . .la 4 ani nu vorbeste inca in propozitii simple.la 3 ani nu poate repeta mici poezii sau cantece. . pete pe ochi. .nu raspunde daca il chemi.nu se intoarce dupa sursa unui sunet nou sau a unei voci noi.Probele si testele dedicate acestei prime perioade sunt mai costisitoare si de obicei nu pot fi aplicate de educatori. . are obiceiul sa priveasca si sa incline capul intr-o anumita pozitie care dovedeste ca nu vede suficient. Daca copilul: este incapabil sa gaseasca obiecte si piese mici de jucarii pe care le arunca. usor de interpretat.nu vorbeste sau vorbeste ciudat. Redam mai jos un asemenea instrument.vorbeste altfel decat copiii de aceasi varsta cu el. Daca copilul: . In urmatoarele arii se poate identifica daca copilul are o problema.se izbeste des de obiectele din camera. cand prezinta frecvent unul din urmatoarele comportamente: AUZ .inclusiv educatoarea care are in grupa un copil cu anumite deficiente. . Daca copilul: - .are infectii dese la ureche.Daca copilul: . De aceea se pune problema de a folosi astfel de instrumente care sa fie usor de aplicat. ceata.dar si de parinti. . VORBIRE. are ochii rosii sau o disfunctie cronica a ochilor. INTELEGERE. . cu specificatia ca el reda semnele de risc crescut in copilaria mica.cand se uita la ceva. . Un instrument de evaluare pentru copilăria mică Parintii si alti adulti care se ocupa de copilul cu probleme . Este evident ca la varstele foarte mici.iti priveste buzele atunci cand vorbesti.la 18 luni copilul nu spune inca mama (sau echivalentul ) . sau se freaca frecvent la ochi si spune ca il doare.vorbeste foarte incet sau foarte tare. . . . posibil de folosit de catre persoanele care ingrijesc. In acelasi timp suntem tot mai mult interesati sa oferim parintilor instrumente simple care sa-i ajute sa-si cunoasca copilul mic si sa poata eventual sa-l stimuleze pentru depasirea unor probleme speciale semnalate.dupa varsta de 6 luni. Personalul medical este cel mai in masura sa ne dea relatii pentru primele varste ale copiilor.la 2 ani nu poate denumi obiecte familiare si persoane. evaluarea problemelor pe care le are copilul trebuie facuta de profesionisti -cu precadere medici si psihologi. atunci cand nu te poate vedea. incruciseaza un ochi sau chiar amandoi. cresc copilul.la 5 ani nu se face inteles de persoane din afara familiei.

iar parintilor continuarea acasa a programului de sprijinire a copilului. Probe. evaluarea dimensiunilor acesteia o face un profesionist: medicul. cateva secunde. intr-un picior. am specificat nevoia ca educatoarea sa cunosca dezvoltarea fiecarui copil din grupa. are dificultati sa inteleaga. JOC. Daca parintii pot identifica si depista problema. la 3 ani nu poate urmari povesti simple. Procesul de evaluare educationala. la 4 ani nu raspunde la intrebari simple. se misca diferit de copiii de aceeasi varsta cu el. pentru ca actiunile educationale merg impreuna : educatoare-parinti-sprijin psiho-pedagogic si uneori sprijin medical. Cand este vorba de copii cu CES sau cu semne de risc crescut. Acest sprijin este necesar si in sensul pateneriatului cu familia. In capitolul dedicat cunoasterii copilului in gradinita. etc. ca o sarcina a educatoarei. la 3 ani nu poate identifica diferitele parti ale fetei. 1995. lucruri simple care I se spun spre deosebire(in comparatie cu) copiii de varsta sa. p. la 4 ani nu poate sa stea in echilibru.13-15 ) Pasul urmator. Accentuam inca odata nevoia de identificare si de cunoastere initiala a tuturor copiilor. fise de observare. . psihologul. daca s-a identificat o problema in dezvoltarea copilului. Daca copilul: . la 2 ani nu poate merge fara ajutor. teste simple.A Trainer"s Manual. este de a se evidentia dimensiunile acestei probleme si apoi de a se interveni adecvat.). comprehensiv si sa includa o varietate de masuratori. etc.la 4 ani nu se joaca inca cu alti copii (de-a fatea ascunselea. scale de dezvoltare. educatorul. pentru a li se determina cerintele educative.) . Daca copilul: la 10 luni nu poate inca sa stea in sezut. este un proces care se refera la profilul motor. pentru a putea interveni educational pe acele comportamente care sa sprijine capacitatile urmarite de programa la varstele prescoalare. MISCARE.la 1 an nu reactioneaza cand isi aude numele. psiho-social si motor al copilului. educatoarea are nevoie de un sprijin profesional de la un psiholog sau un consilier educational. cauta-ma.la 2 ani nu se joaca cu obiecte obisnuite (lingura.la 1 an nu se bucura de jocuri simple de miscare. cognitiv. fara sprijin. . . psihopedagog. University of South Pacific.nu se joaca la fel cu copiii de aceasi varsta cu el. - ( Adaptare dupa " Early Childhood care and education. pare ca nu intelege. O evaluare complexa permite educatoarei masuri pedagogice cat mai adecvate. Acest proces trebuie sa urmareasca copilul in mod global. si deci a nivelului lor de dezvoltare. sapunul. etc.

Acest inventar consta din secventele deprinderilor necesare oricarui copil pentru a participa la activitatile mediului de viata. Evaluarea timpurie a CES în grădiniţă Evaluare cat mai timpurie este o conditie a interventiei adecvate. evaluarea sa se bazeze pe mai multe surse de informatii referitoare la copil. si pe mai multe instrumente de adunat aceste informatii. adica pe ceea ce face copilul in viata sa zilnica. O evaluare corecta si eficienta trebuie sa tina seama de urmatoarele domenii: Interactiunea dintre copil si cei care il cresc. evidentierea problemelor de dezvoltare sa se faca in situatii cat mai confortabile pentru copil. d. Abordarea unui inventar ecologic include urmatoarele conditii de identificare a problemelor: a. evaluarea sa se faca tinand seama de itemi actionali/functionali. Ce il face pe copil sa actioneze intr-un mod sau altul? Care sunt recompensele care ii fac placere? Rezolvarea problemelor. Evalurea copiilor trebuie vazuta ca un proces. Cu cat se cunoaste mai repede problema copilului cu atat se poate interveni mai adecvat si chiar se poate preveni sau inlatura dezvoltarea deficitara. in evaluarea copilului sa se tina seama de toate domeniile dezvoltarii si sa se priveasca copilul in contextul sau natural (familie si cultura). Ele servesc centrarii interventiei pe deprinderile functionale ale domeniilor de dezvoltare. evalurea sa se bazeze pe situatii de joc si sa folosesaca tehnicile de joc si in care copilul singur isi etaleaza inventarul de comportamente. inregistreaza diferitele comportamente in cadrul activitatilor obisnuite sau special organizate. in situatiile obisnuite in care se presupune ca poate participa. b. Cum reactioneaza copilul in medii diferite si cu persoane diferite? Competente sociale. Cum se decurca copilul cu dizabilitatea lui? Raspusuri la mediu si oameni. nu in situatii create. Cum interactioneaza cu egalii sai? . Cum isi inchipuie el o problema? Cum atrage atentia ? Adaptare. noteaza. Sunt informatii care au relevanta pentru calitatea vietii copilului si familiei din care face parte prin faptul ca evidentiaza competentele determinate de intractiunile cu obiectele si persoanele din mediul inconjurator. Bruder (1997) vorbeste de posibilitate folosirii unui inventar ecologic. trebuie implicati si parintii si alti profesionisti. rolul educatoarei este foarte important cand observa. Motivatia copilului. e. Ce este natural in mediul lui de viata. c.Pentru sprijinul adecvat acordat copiilor aflati in situatii de risc. De aceea.

pe masura posibilitatilor lor. Evaluarea se face in scopul programarii unei actiuni tintite spre stimularea si dezvoltarea copilului. Copiii cu CES sunt parte a grupului de copiii. Acelasi lucru se petrece si cu rolul parintilor: ei trebuie antrenati in orice activitate de sprijinire sau remediere a problemelor copilului. De unde poate ea sa ia acest sprijin? Sursa principala de sprijin este grupul de educatoare. pe parcurs si la sfarsit parteneriatul de actiune si decizie dintre gradinita si familie. au intensitate si se manifesta acut. participarea in echipa la anumite activitati. Activitatea in echipa presupune un mod de actiune in care educatoarea lucreaza impreuna cu o alta colega pentru a organiza. Chiar daca copilul va urma un program de interventie personalizata pentru remedierea problemelor sale. bunici. Schimbul de experienta. sa continuie acasa programul. schimbul de idei de actiune. Aceasta inseamna ca in grupa de copii pot exista copii cu CES. Activitata sprijinita de voluntari. Asa cum vorbim de sprijin pentru copil in procesul educational. Ea face permanent observatii referitoare la progresele programului educativ. folosind si la inceput.Pentru educatoare. membrii unor asociatii neguvernamentale care au in obiectiv integrarea si/sau incluziunea copiilor cu CES. ci strategii de educatie care sa fie cat mai flexibile. Ei participa. trebuie sa presupunem ca si educatoarea are nevoie de sprijin. Evaluarea trebuie sa se faca impreuna cu parintii. trebuie sa ceara sprijin de la un profesionist (psiholog. O alta cerinta a evaluarii copiilor cu CES in gradinita se refera la scopul clar al acesteia. consilier psiho-pedagog). acest lucru semnifica nu neaparat sarcini in plus. parinti. . Rolul educatoarei în evaluarea CES Educatoarea trebuie sa cunoasca toti copiii cu care lucreaza in grupa. g.f. discutiile metodice. sau studenti practicanti care sunt parte activa in organizarea si desfasurarea activitatilor. desfasura si evalua activitati didactice personalizate. Daca pe o perioada anume educatoarea observa ca problemele sunt frecvente. logoped. de metode. dar cu toata incarcatura afectiv-emotionala pe care o aduce mediul familial. Educatoarea observa si identifica problemele de dezvoltare sau riscurile de dezvoltare care apar atat din modul particular de raspuns la diferitele activitati cat si din informatiile primite de la medic sau de la familie. Cine sprijină educatoarea în activitatea cu copii cu CES Programul de educatie timpurie individualizata necesita o abordare cat mai deschisa si mai incluziva a copiilor. rolul educatoarei va fi mereu important caci ea il urmareste permanent in cadrul gradinitei si in activitatile zilnice si poate consolida progresele programului. sunt tot atatea forme de a folosi experienta si practica colegelor in rezolvarea unor probleme. dupa posibilitatile lor la activitati si program.

centrle de asistenta psihopedagogica. In acest sens. Autoperfectionarea profesionala este sursa cea mai importanta de sprijin.). dar pentru a opera cu toate nevoile speciale este nevoie de competente noi ale educatoarelor. pentru a sprijini rezolvarea diferitelor probleme cu care educatoarea vene in contact in tratarea CES. se pot rezolva in mare parte si unele cerintele educative speciale. In acelasi timp este nevoie de sprijin calificat si de colaborarea cu famiile copiilor. sau de consilieri psiho-pedagogi. De aceea consilierea problemelor speciale din gradinita va fi sprijinita de psihologi educationali. cabinete medicale. Dezvoltarea politicilor de incluziune. dezavantajul serviciilor de sprijin este in solutiile care cer negociere. contribuie la programul de educatie timpurie si pot fi baza unui program de incluziune. rezolvarea relatiilor in echipa. Devine tot mai evident ca si gradinita are nevoie de un management care sa presupuna formarea continuua. sa fim realisti si sa incercam sa . Principiile care conduc activitatile de stimulare si provocare a situatiilor de invatare/dezvoltare sunt in mare aceleasi care stimuleaza adaptarea si reabilitarea copiilor cu CES. intr-o maniera incluziva. profesori de sprijin. cunoasterea si tratarea nevoilor individuale. Cum folosim progamul de educaţie timpurie în problematica copiilor cu CES Din tot ceea ce am prezentat in acest capitol se poate concluziona ca intr-un program de educatie timpurie care se adreseaza tuturor copiilor. In acelasi timp. Desi incluziunea este solutia cea mai adecvata pe care o merita copii cu CES. comunicare. deficienta motorie si tulburarile de invatare se pot rezolva in activitatile de zi cu zi. toate problemele usoare. deficienta mintala de limita. Problemele mediului stimulativ. cabinete de psihologie. Teama educatoarelor de a avea in grupa copiii cu deficiente. este de multe ori indreptatita de numarul mare de copii la grupa si de lipsa sprijinului necesar. Putem considera ca un program de calitate in educatia timpurie are multe din caracteristicile unui program incluziv. valorizarea activitatilor realizate pe aceste varste. va aduce si dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru educatoare. Managementul institutiilor prescolare si parteneriatul institutional. profesori itineranti. Includerea in gradinita a copiilor cu CES presupune pentru educatoare o continuua provocare in a gasi solutiile educative adecvate. de colaborare si de multe ori de sprijinul direct al altor profesionisti. etc. etc.Parteneriatul cu familia este o alta sursa de sprijin ai activitatea cu copii cu CES. schimbul de idei si experienta. Parteneriatul cu alti profesionisti si cu structuri de sprijin ale gradinitei (cabinete logopedice. Centrele de resurse profesionale si Centrele de resurse pentru parinti constituie structuri metodologice care se pot infinta la nivelul unor institutii.

Trebuie sa se porneasca de la ipoteza ca. constituie deja un pas inainte pentru integrare si adaptare. sa sprijine familia si sa se poata sprijini de profesionisti diferiti in tratarea adecvata a copiilor cu CES. 7. Dezvoltarea unor practici educationale de participare si activizare a copiilor. Ea va incerca. chiar daca nu este intotdeauna sprijinita de alte servicii. inainte de toate sa-l sprijine.creem macar un mediu stimulativ care sa sprijine invatarea tuturor copiilor incercand in acelasi timp sa cunoastem si sa venim in intampinarea nevoilor tuturor copiilor.1. Sunt copii aceia care fac viata parintilor amara sau sunt parintii de vina pentru ca nu pot educa copii cum trebuie? In majoritatea situatiilor este o combinatie între cei doi factori. cooperarea in grupul de educatoare. Refuzul de a primi in gradinita un copil cu CES este de cele mai mult ori egal cu pierderea unei sanse mari pentru acesta.4. Valorizarea familiei in activitatea din gradinita/scoala. Pe de alta parte. Este important ca în timpul acordarii asistentei parintii sa fie asistati acolo unde au nevoie.2.. Ca îndrumator trebuie sa încerci sa gasesti cauzele esecului. nu va pune niciodata problema gradului sau tipului de probleme educative pe care le are un copil. ajuta educatoarea sa ia decizii bune si sa organizeze un program educativ cat mai incluziv. Implicarea comunităţii şi altor agenţii în activitatea grădiniţei De ce e colaborarea cu parintii atât de importanta? Colaborarea cu familiile se bazeaza pe doua principii Pe de o parte e principiul loialitatii.3. Relatiile în familie nu sunt întotdeauna ideale si de aceea parintii vor sa stie care sunt cauzele. 7. dar si aspectele pozitive. Copiii se sprijina reciproc. Participarea lui in activitati alaturi de alti copii de varsta sa.5. Secretul integrarii si chiar incluziunii copiilor cu CES in gradinita consta in a nu le refuza sansa la educatie si de a cauta impreuna cu familia sprijinul necesar invatarii lor adecvate. De ce este sprijinul acordat în educatie atât de important? Parintii au nevoie de un feedback. Faptul ca educatia esueaza nu înseamna ca stilul adoptat este cel gresit. la orice nivel. în cadrul careia se poate obtine o imagine mai de amploare despre problematica. 7. este firesc ca gradinita sa ofere un model de parteneriat educational. O educatoare de vocatie. Relatiile de cooperare in grupul de copii. invata unii de la altii si aceasta e un alt avantaj al grupelor deschise. parintii dispun de calitati. Implicarea parintilor. de valorizare a diferentelor si de motivare continua spre perfectionare. pentru ca participantii se pot confrunta cu diferite alte cazuri si le pot cadra mult mai bine. pentru ca se lucreaza pe tema loialitatilor care exista si pe de alta parte este multipla partialitate. . Definirea parteneriatului educational 7. PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL ÎN GRĂDINIŢĂ 7.

lucrul orientat pe familie este o maniera de a obtine o imagine clara a copilului si a familiei (parintilor) si o maniera de a lucra împreuna cu ei. Activitatea focalizata pe familii În momentul în care se lucreaza cu familiile se obtine o imagine de ansamblu si mai detaliata asupra problematicii copilului si a familiei. Între parinti si copii exista o relatie care nu poate fi rupta. aici vor fi descrise câteva atitudini de baza. Prin intermediul contactelor cu parintii. Sunt 3 motive principale pentru a colabora cu parintii si anume : 1. În prima parte ne vom referi în primul rând la lucrul orientat pe familie. Este de asemenea posibil ca în procesul educational sa apara si probleme. La rândul lor parintii pot deveni constieni de capacitatile de care dispun si pe care le pot dezvolta.Acestia trebuie lasati sa efectueze lucrurile pe care le fac bine si trebuie sprijiniti si îndrumati în cele unde manifesta oarece carente. capacitati si metode. Pe lânga acestea si relatia între îndrumator si parinti poate fi optimalizata. Copilul poate sa aiba din nou încredere în capacitatile si obiectivele parintilor. În ceea ce priveste experienta cu copilul. pentru ca parintii au dat viata acestor copii. acestia aud la rândul lor situatia altor parinti. Astfel copilul nu va fi plasat într-un conflict de loialitate. Când un parinte accepta îndrumatorii. DE CE SA LUCREZI CU FAMILIILE? Când parintii sunt din ce în ce mai implicati în procesul de asistenta al copilului lor poate sa apara o relatie parinte-copil mult mai strânsa. 3. Îndrumatorii nu pot sti cum se comporta copilul acasa si care sunt problemele care mai apar. si îndrumatorii pot sa se puna în situatia si în universul parintilor. dar parintii au întotdeauna sentimentul de responsabilitate fata de copiii lor. 2. dupa cum copiii sunt legati de acestia si vor sa faca fapte bune. Între ei exista o loialitate care nu poate fi distrusa. În a doua parte va fi explicat principiul acordarii asistentei cu atitudinile de baza ale acestuia si metode. Copilul nu va trebui sa faca o alegere între una din cele doua parti si poate fi el însusi în prezenta ambelor parti. . parintii pot fi considerati ca fiind niste experti. pentru a atinge astfel un proces pozitiv de educare. În acest context. Altfel îndrumatorii nu vad patroanele de comunicatie problematice cu care se confrunta cei din familie. Când îndrumatorii si parintii îsi transmit aceste informatii. sansele sunt mari ca si copilul sa-i accepte ca pe niste parinti. Gratie informatiei puse la dispozitie de ei. ambele parti vor fi la curent cu diferitele probleme si poate fi obtinuta o imagine mai completa a situatiei. Este deci important ca sentimentele de loialitate sa fie recunoscute si respectate. În acest mod el va lucra mai bine în grup si va urma cu mai bune rezultate procesul de asistenta. îndrumatorii îsi pot forma o imagine completa a copilului si a problematicii cu care se confrunta.

Si ei nu îsi dau seama ca stiu deja aceste lucruri. în care indivizi. 1998. Daca se pleaca de la aceste elemente. Eliminarea patroanelor de dependenta si neajutorare. prin ascutirea constiintei critice si prin stimularea participarii. în relatia cu acesti oameni. ‘Nu noi. De aceea este important sa li se dea sansa de a-si îmbogati viata. A te putea pune în locul altei persoane contribuie la o mai buna întelegere a emotiilor persoanei respective si a comunicarii cu ceilalti. În lipsa empatiei nu poate avea loc un dialog si apar si diferente de opinie. cu ei însisi. Sarcina noastra este de a-i ajuta sa descopere ca de fapt ei stiu toate aceste lucruri’ Empowerment ‘Empowerment-ul este un proces de consolidare. când acestea sunt accentuate.ATITUDINI DE BAZA În momentul în care se face îndrumarea familiilor este necesar sa se aplice anumite atitudini de baza. si asta prin preluarea controlului. ceea ce este posibil într-un anumit moment. imaginea de sine a persoanei poate capata nuante pozitive.’ (Zimmerma. Emancipare Emanciparea este tendinta de a deveni independent si egal cu ceilalti. nu poti avea ca punct de plecare propriile sentimente si experiente. Mai jos sunt prezentate si explicate câteva dintre acestea. Realizarea unei legaturi între perspectiva si viziunea parintilor si situatia în care se afla. Empatie Empatia este un alt cuvânt pentru capacitatea de a se pune în locul altora. Ca îndrumator trebuie sa lucrezi în aceasta directie. dar trebuie sa se tinda la acest lucru. îndrumatorul va putea întelege mai bine familia si copilul. organizatii si comunitatea dobândesc controlul asupra propriei situatii si a mediului lor. ajungem la calitatile si energiile de care dispun parintii. suntem experti în tratarea clientilor nostri. . 2002) Daca traducem literal “empowerment” asta înseamna ‘împuternicire’. Când se aplica în situatii de asistenta. O persoana cu un handicap nu are un surplus sau un deficit ca valoare în raport cu ceilalti. capacitatea de a simti ceea ce simt altii. Câteva elemente pe care dorim sa le realizam prin intermediul acestui proces de empowerment: • • • Consolidarea încrederii în sine a parintilor. nu este întotdeauna posibil sa se tina seama de dorintele si necesitatile tuturor. terapeutii. Van Regenmortel. Fiecare persoana are calitati bune. Când trebuie sa îndrumi familii sau parinti. de întarire. Trebuie adoptata o pozitionare obiectiva si astfel un îndrumator poate patrunde în universul sentimentelor celuilalt. Doar ei stiu ce este cel mai util pentru ei. În cadrul unei mari organizatii cu putini îndrumatori. la toate nivelurile.

• • • • • Întrebarile si necesitatile parintilor trebuie luate ca punt de plecare. Acesta nu se va deschide în totalitate si va furniza si o cantitate mai redusa de informatie sau chiar eronata. Capacitati Mai jos sunt analizate câteva capacitati care pot de folos în realizarea contactului cu parintii. ca acesta are ocazia si ca este stimulat sa împartaseasca ceea ce este important pentru el. O atitudine activa de ascultare presupune o acceptare a celuilalt. Respectarea alegerii facute de parinti si dreptului de a lua decizii. Interpretam realitatea si ne conformam comportamentul conform acesteia. Stimularea participarii si a responsabilitatii parintiilor. nu-ti poti simti partenerul de discutie. Prin comunicare întelegem un proces continuu în care 2 sau mai multe persoane fac schimb de informatie si prin care acestea interactioneaza una cu alta. Capacitatile vizeaza în special procesul de comunicare între îndrumator si parinte. pâna în momentul în care cunosti destul de bine situatia pentru a putea fi sigur ca interpretarile tale sunt corecte. Ce presupune o buna atitudine de ascultare? Câteva sugestii: • • Realizarea contactului vizual. O atitudine de ascultare activa poate influenta în mare masura o discutie. Daca asisti fara a fi interesat în ceea ce se spune. Ne formam întotdeauna o imagine si o opinie asupra a ceea ce percepen.: Un parinte ajunge la o organizatie cu o fata abatuta. Nu este corect sa se creada ca s-a întâmplat ceva acasa. adesea inconstient. Activarea parintilor în gasirea de solutii care le pot fi utile. în relatia cu ceilalti. Ascultare activa A sti sa asculti înseamna ca îti îndrepti atentia asupra celui care vrea sa-ti povesteasca ceva. Se prea poate sa nu fi dormit bine. stimulerea partilor puternice ale parintilor. De ex. cu un scop precis. Sa se acorde atentie lucrurilor care se desfasoara bine. Si alte cauze pot determina starea acestuia. prespune respect pentru sentimentele lui si ca oferi celuilalt spatiu sa fie cine este el în realitate. adesea constient. Adoptarea unei atitudini interesate. Este important sa fii constient. . Perceptie si interpretare Perceptia noastra este adesea nuantata. În acest proces de comunicare o persoana vrea sa spuna ceva alteia. sa consideri interpretatiile ca fiind provizorii.

Nu-ti fie teama de momentele de tacere. O discutie nu consta doar în cuvinte. Aceasta prima impresie va juca un rol important în continuarea discutiei. chiar daca ea face eforturi sa ascunda starea interioara. În momentul în care privesti chipul cuiva. Regleaza raporturile reciproce. dar limbajul corpului nu se poate tine foarte usor sub control. Toate aceste aspecte ale vorbirii declanseaza la ceilalti diferite emotii.• • • • • • • Încurajarea celui care povesteste. ritmul vorbirii. pareri si idei. regleaza ordinea sociala. Ofera informatie despre emotiile si starile unei persoane. Apropierea. De ex. atitudini si identitate. nu înceta sa pui întrebari. Sentimentele si emotiile pot fi cenzurate la nivel verbal sau pot fi negate. poti sa-ti dai adesea seama de cum se simte persoana în cauza. Caracteristicile si aspectul exterior vor forma prima impresie asupra celorlalti. Sprijina si regleaza comunicarea verbala. de intime sunt acestea si cât de personala considera ei relatia reciproca si subiectul de discutie. • • • • Ofera informatii despre caracteristici. Comportamentul non verbal În timpul unei conversatii fiecare persoana îsi pune în miscare si corpul. se poate aprecia cât de apropiate.: daca esti sigur de tine vei merge altfel decât atunci când ti-e frica sau când esti timid. Cere explicatii daca nu întelegi ceva. • • . Sensul cuvintelor devine mai clar în momentul în care comunicarea non verbala corespunde celei verbale. Nu-l grabi pe cel care vorbeste si acorda-i timp sa spuna ce are de spus. Caracteristici exterioare. • • • Maniera cuiva de a vorbi. Într-o maniera subtila oamenii îsi pot comunica ce tip de compotament este permis si care nu. Luând în considerare distanta dintre persoane în timpul unei discutii. Fa un rezumat din timp în timp si vezi daca ai formulat interpretarile corecte. Comportamentul non verbal poate avea diferite functii. dar pe chip i se poate citi statea interioara. Înlocuieste comunicarea verbala. Aspecte ale comportamentului non-verbal. De ex. Nu-ti formula propriile asociatii. Tine-ti emotiile sub control. Câteva exemple: maniera de a articula. De ex. Atitudinea corporala si motricitatea pot furniza adesea informatii asupra starii cuiva.: un copil poate nega ca este nefericit. Mimica sau expresia fetei. registrul si vocabularul. volumul.: o discutie la distanta va fi mai putin importanta decât o discutie în care partenerii se vad si se aud bine. Se poate vorbi în diferite moduri.

emotii. . Acestea ajuta persoana în cauza sa aiba o vedere mai clara asupra propriilor idei. Intrebari În momentul în care începi sa pui întrebari ai într-o oarecare masura controlul asupra discutiei. Tu sau partenerul de discutie va interveni cu o noua informatie în momentul în care sunt pregatiti pentru aceasta. Contribuie la detectarea unor fapte. Nu-ti fie teama de momentele de tacere. Feedback Feedback înseamna literal ‘reconectare’. Când observi pe chipul cuiva ca ceva e în neregula. Se pot pune întrebari când nu s-a abordat ceva esential. pareri si/sau sentimente. poate oferi o imagine clara a celor stabilite si a diferentelor si pun o limita între continut si stare.• Tacerea. Exista sansa ca acesta sa se deschida si sa spuna ce are pe suflet. În situatiile în care te afli în compania altora. trebuie sa ai grija sa lasi destul spatiu întrebarilor. creeaza o stare de liniste. elemente si la strângerea de informatii. Un rezumat pune ordine într-o discutie. Acestea pot fi utile chiar si pentru tine însuti pentru a gândi si la ordonarea gândurilor. Întreruperea si efectuarea unui rezumat al discutiei poate frâna pe cei care sunt prea vorbareti. pune în evidenta interesul si controleaza daca informatia primita a fost corect receptata. stimuleaza explorarea ulterioara. Dau ocazia celuilalt de a se defula. poti pune întrebari legate de acest lucru. Declansarea unei discutii. Prin rezumat si redare a informatiei puse în discutie. Feedback-ul regleaza într-o anumita masura raporturile cu ceilalti. îl poti stimula pe celalalt sa-si spuna parerea. Rezumat Într-o discutie în care trebuie prelucrata multa informatie într-un timp scurt poate fi util daca se face din când în când un rezumat al discutiei si al situatiei. sau când trebuie obtinuta mai multa informatie decât ai primit pâna în momentul respectiv. dar când dupa parerea ta trebuie analizat mai în profunzime. Concretizarea si aprofundarea informatiei. le comunici clar celorlalti ce crezi despre comportamentul lor. De ex. În acest mod se poate contola daca esti în continuare pe aceeasi lungime de unda cu celalalt si poti de asemenea vedea daca interpretarile tale corespund cu ceea ce intentioneaza celalalt. Pun în evidenta interesul fata de persoana celuilalt. Pentru ca uneori nu-ti poti da seama care e informatia care lipseste.: Poti explica mai în amanunt cum faci asta? Ce vrei sa zici cu asta? Ce faci în timpul liber? Functii jucate de întrebarile puse: • • • • • • • Testare a ideilor si opiniilor si/sau sentimentelor.

care este influenta acestuia si care sunt sentimentele declansate de un anumit comportament. astfel într-un timp foarte scurt se poate obtine informatia necesara. Aici trebuie sa descrii comportamentul concret. eu. Acesta este un instrument de comunicare între îndrumatori si parinti. • Feedback-ul clarifica relatia între oameni. . se poate stabili o programare. daca sunt lucruri importante pe care îndrumatorii trebuie sa le stie. Un telefon neasteptat din partea copilului sau a îndrumatorilor poate face mare placere parintilor. parintii au posibilitatea sa noteze observatiile lor. Îndrumatorii vor comunica parintilor ce a mai facut copilul. • Prin feedback comportamentul negativ (nedorit de mine) este corectat. Daca sunt prea multi copii în centru si nu ai timp sa dai un telefon fiecarei familii. De ex. Înainte de plecarea copilului la organizatie. Cum s-au desfasurat lucrurile acasa. Abia atunci poti vedea cum traieste si locuieste familia si care le sunt posibilitatile. si ca vrei sa-i asculti si îi respecti Agenda transmisibila Când nu este posibil sa se efectueze vizite la domiciliu la perioade regulate sau daca nu este mult timp pentru contactele la usa. Metode de atragere a parintilor in procesul de educatie Vizitele la domiciliu Unele familii pot sa apara în public cu totul diferit decât traiesc în realitate. Chiar si copilul se poate bucura de contactul cu parintii prin intermediul telefonului. asa pot sami termin treaba la timp si apoi vom mai avea poate vreme sa facem ceva împreuna. Întrun centru de zi aceasta maniera de comunicare nu este neaparat necasara.… Îndrumatorii pot citi apoi în carnet cele notate când copilul a revenit în centru. cum s-a comportat. Când se da un feedback este important sa vorbesti din perspectiva primei persoane. daca au aparut probleme specifice. ci pentru centrele unde copilul ramâne o perioada mai îndelungata. Întrebarea este însa urmatoarea: de ce se apeleaza la telefon doar când este vorba de situatii de urgenta? Când avem timp la dispozitie se poate telefona cu parintii în prezenta sau absenta copiilor.: Nu-mi place ca e atât de mult zgomot aici.• Prin feedback comportamentul pozitiv (dorit de mine) este sprijinit si confirmat. Când se face o vizita la domiciliu parintii pot aprecia efortul care se face în încercarea de a-i ajuta. daca sunt elemente care trebuie semnalate. se poate lucra cu o astfel de agenda. Când faci o vizita la domiciliu poti fi confruntat cu tot felul de surprize. Caietelul este transmis între cele doua parti prin intermediul copilului.… Telefon sau e-mail Când intervine ceva urgent este simplu sa se comunice prin telefon cu parintii . nu ma pot concentra la ceea ce fac si astfel nu voi reusi sa termin ceea ce mi-am propus. Si invers. Ma bucur ca voi va jucati.

vizite. Acestea sunt activitati care îi ajuta pe parinti în porcesul de educare. De aceea parintii trebuie sa vada care este activitatea îndrumatorilor si cum arata ziua unui copil în centru. împreuna cu îndrumatorii prezenti sa gaseasca o solutie la problemele lor. . În aceste discutii parintii îsi refac energiile.Seri pentru parinti Parintii au nevoie sa vorbeasca despre situatia lor. De aceea este important sa se stabileasca o serie de etape intermediare. Aceste discutii pot fi deci stimulate în timpul întâlnirilor cu alti parinti.… Aceste exemple mentionate mai sus se pot încadra în categorii ale asistentei pentru educare. îsi dau seama ca nu sunt singurii într-o astfel de situatie dificila. în aceeasi situatie. se pot organiza zile ale portilor deschise când este posibil sa se faca cunostinta cu organizatia. Parintii pot veni doar pentru a se întâlni. Intarirea competentelor parintesti prin furnizarea de informatie si sprijin. Parintii pot fi informati de activitatile din interiorul organizatiei facându-i sa participe direct la activitati. Se pot stabili si teme de discutie. În acest caz parintilor li se pot explica noi lucruri în interactiune sau nu cu ceilalti parinti si pe baza de jocuri de rol. Temele de discutie pot fi foarte variate. trebuie sa se completeze deficitul de cunostinte sau capacitati. Zile ale usilor deschise. pentru a încerca astfel. parintii trebuie ajutati sa se dezvolte în rolul lor de parinti. Astfel. Acest obiectiv nu poate fi atins într-o singura etapa. vor regasi si recunoaste situatii care se aseamana cu a lor. îmbunatatirea sau ajutorarea capacitatilor educationale ale parintilor. Aceasta nu este simpla si atunci când sunt în compania altor parinti. ei vor cauta singuri pe cineva cu care sa vorbeasca si înainte de a-ti da seama vor începe o convorbire cu o alta persoana. dar si cu lucrarile copiilor. Sprijin în procesul de educatie ‘Acordarea de sprijin în procesul de educatie reuneste toate acele activitati care au ca scop îmbunatatirea situatiei educationale a copiilor. Câteva exemple: trebuie sa se dea o imagine asupra compotamentului copilului. • • Explicare a misiunii parintilor. sa se întrebe parintii asupra asteptarilor lor si deasemenea asupra întrebarilor pe care le au în ceea ce priveste situatia. parintii trebuie sa fie atentionati ca ei dispun de anumite capacitati si ca trebuie sa le abordeze si sa le utilizeze într-un mod pozitiv.… Faptul ca parintii au sau nu posibiliatea de a-si vedea copii în fiecare zi sau cu regularitate nu are nimic de-a face cu faptul ca ei doresc sa stie ceea ce copilul lor face în cadrul organizatiei.’ (Hermanns) Acordarea de sprijin în procesul de educare are în acest context ca scop largirea contactelor între parinti si copil. Parintii pot face singuri propuneri de noi teme sau întrebari. pentru a face astfel posibila o deplasare a copilului la domiciliu.

adapted on 18 December 1979.Institute for Studying Education And Coception of Life. USA. 1997 Braden. M. Convention on the Elimination of Discrimination Against Women –CEDAW. 1979. Inter-professional collaboration and service delivery.gn1cedai. B.A. Jalmar Press. • • • Sprijin informativ sub forma de informatie sau aviz asupra manierei de a actiona în anumite situatii. 2003. N. A Guide to Observing and Recording Behavior. 1995 Bentzen. Mateias. Inc. Blenkers. R.Esteem Builders: A K-8 Self Esteem Curriculum. Mc Grow-Hill Book Company. J. Editura Tehnică. Ecologia Dello sviluppo umana. Paris. Bucuresti. Ann. L Estime de soi. 198 . 1993 Birch.126 CEDAW. UNESCO. Henk. Didactica. Editura Albatros. E. Bucureşti.16-19 Bronfebrenner. Sprijin emotional sub forma de concepte si compasiune si feedback. 1986 Cottin. 1989 Bruder. BIBLIOGRAFIE Barbu. Serban. 1994 Borba.. Bologne. 1-4 september. Psihologia dezvoltării. Raising Your Child in the 80's. Urie.. Self concept-Development plan. Cunoaşterea de sine – condiţie a înţelepciunii.. p..Acordarea asistentei poate lua trei forme. p. 2000. Popescu. Chelcea Septimiu. Delmar Publisher... F. M.Manual de pedagogie prescolara. Montreal. Lety Pogrehim. A. Rafaila. Centre for Educational development. une force positive: Science et culture. Warren. EDP RA. E. Cristelijke Hogeschool Windesheim Zwolle.. Sprijin practic/instrumental sub forma unui ajutor concret sau practic. Bucureşti. New York. France. Growing up Free.pdf Chelcea Adina. Comments prepared for International Consultation on Early childhood education and Special Educational Needs. dr.. H.

Revista învăţământului preşcolar.pdf Damon. 1. 2002 p. Rita. Psihologia copilului. J. 115-157 Mitrofan Nicolae. no. Exploring and Learning.& Hart. E. Vol.Cottin.pdf Duclos.1iecdl.Dinu. 1994 Piaget.Desjardins-Proulx.8.. Novaliu8s. septembrie 1998 Monbourquette.D.dr. Romania.. Manual de instruire Montessori. 53. O'Toole. M. Outremont. Christopher J and Waldfogel. Inequality in Preschool Education and School Readiness. 1990. Early Childhood Developemnt. 2004 Grotberg Edith. A Guide to promoting resilience in children: strengthening the human spirit. 1985 Magnuson. Paris. Pentru intelegerea aspectelor esentiale ale dezvoltarii personalitatii. Young children.J.B. 1973 . Bucuresti. Lety Pogrehim. USA. 41. D.Investing in Early Childrood Development Programs in Latin America: Toward Definition of an Investment Strategiy. American Educational Research Journal Washington:Spring 2004.. Quebec. Constanţa. Katherine A. 1980 The Word Declaration on Education for All: Meeting Basic Lerning Needs. Jane. UNESCO. 1982 Declaratia de la Salamanca si Cadrul pentru Actiune in Educatia Cerintelor Speciale. USA.Guides for special Education. Ed. Editura Humanitas. Growing up Free.. Je suis aimable. Bewrnerd van Leer Foundation.. Harris R. 1992. Morand de Jouffrey. The development of self-understanding from infancy through adolescence.P. 1995 Lindberg.3-4.3641 Myers. Raising Your Child in the 80's. Queens College. Ladouceur et J. L estime de soi. M.G. 1994. Bucureşti. cn114awi.de L Hopital Sainte Justine. 1998. Casa Speranţa.. Allyn and Bacon Inc. Law D. Nasterea inteligentei la copil. p. Montreal. Child Development. Cum se formează copiii noştrii. Meyers Marcia K. 1998.ac. W. EdituraTeora. R. Mc Grow-Hill Book Company.pdf. Nr. Lucile and Swedlow. Germain. traducere şi gn1ssfai. Practice and reflexions. Iss. 1998 Mullinax. Bucuresti. Pauline. je suis copable:parcours pour l estime et l affirmation de soi. Guide to community-based rehabilitation services. p. Promovarea rezilienţei la copii – sarcină prioritară a consilierii şi psihoterapiei. New York.362 Nolte. France. Educaţia în anul 2002. Jean. un passport pour la vie. Ruhm. M.

Why invest ? ECCD BRIEF LINK: The Benefits of Investing in Early Childrood Programes.org/children/why/index. Anghelescu C. si.htm. Bases for the infants development of self-awareness. Pam McConachie. Educaţia copilului preşcolar. Conventia despre Drepturile Copilului.1 ebiei. 1979 Samuels.F...Paris.M. UNICEF.Helen Disabled Children and Developing Countries .. 2003 Tuunainen. 1979 Preteur(Yves.html. Finland.html ECCD BRIEF LINK: The Economic Benefits of Investiment in ECCD. P. Ecaterina.. Mac Keith Press. C..U. 1998 Vrasmas. 1989. la maternelle. EDP.. Les besoines de l'enfant. UNESCO. Bucuresti..pdf UNICEF : The Education Cluster " Toward a Comprehensive Strategy for the Development on Young Child. Pietraru. MS. E.U. 1989 Wall. .. Educatia timpurie a copiilor in varsta de 0-7 ani. M. Great Lakes RAP. Barb. New York.. A. traducere în romănă Wolfe. P. BasicBooks. ed. Child Development. 1993 UNICEF.pdf.. 29.bc 1 bieci. Protection And Development of Children. Agreed to the Word Summit for Children on 30 September 1990. Cornell University. De Boeuck. E. 1995 UNICEF. Cambridge. image de soi et competences sociales. 1986 Pringle. bc. Herman. P. New york. W. Educateur. Helsinki.F. Editura ProHumanitate. Editura Alternative. Word Declaration on Survival. Ed. Paris.K. Costea.Paris.. L'Education constructive de l'enfant.wordbank. 1997 Vrasmaş. 2002 Rosenberg. Bucureşti. Fausto Pedagogia familiei.org/children/why/brain. 1986 Telleri.pdf http://worldbank. K. and col. MI. M. In Provinding Special Education for Those Who Need it in Developing Countries. . L. Conceving the self. Interaction between different special education structures: Integratedsegregated. 1979 http://www. la societe'. Brain Research http://www. Human Development. 1982 Sroufe.. I..wordbank. Ministry of Foreign Affairs of Filand. New York. 1995 Zinkin.. Paraschiv. L' Enfant.Plaisance.org/children/why/index.D. Enhancing Self Esteem in Children. Myriam de Leonardis Education familiale.gn1wsdpi.

Evans. Convention on the Elimination of Discrimination Against Women –CEDAW. In Coordonators Notebook Nr.13.wordbank. Declaratia de la Salamanca si Cadrul pentru Actiune in Educatia Cerintelor Speciale. Early Childhood Counts.pdf 5. http://www. http://www.wordbank.org/children/why/health.htm Pentru Copiii mici si sanatatea B1. traducere şi gn1ssfai.L. J.pdf.. Myers. Brain Research 7. Agreed to the Word Summit for Children on 30 September 1990.ac. A Programing Guide on Early Childhood Care for Development.pdf 4.org/children/why/nutri. Meyers. http://www. http://www. .org/children/why/index. Protection And Development of Children..DC. World Bank Institute.gn1cedai.1 ebiei. traducere în romănă cn114awi. E.htm.worldbank.pdf. R. 1992.htm Pentru Copiii mici si sanatatea. 2. Word Declaration on Survival. Helth Care: The Care Required to Survive and Thrive. adapted on 18 December 1979. Ilfeld. 1994. Why invest ? 8. ECCD BRIEF LINK: The Economic Benefits of Investiment in ECCD. bc. The Word Declaration on Education for All: Meeting Basic Lerning Needs. cc113ahi.html.gn1wsdpi.1iecdl.wordbank.org/children/why/nutri.1-35) 14. 1989. Conventia despre Drepturile Copilului. 11. 1.pdf 15.wordbank.G. J.org/children/why/brain.org/children/why/index. http://www.pdf 6.pdf 9.bc 1 bieci. 13.Investing in Early Childrood Development Programs in Latin America: Toward Definition of an Investment Strategiy. Evans.pdf 3. http://worldbank. ECCD BRIEF LINK: The Benefits of Investing in Early Childrood Programes. 12. 1990. R. htm Pentru Copiii mici si nutritia.worldbank.G. 2000 (p. htm Pentru Copiii mici si nutritia.org/children/why/health.html 10.http://www. Washington.

Învăţare şi dezvoltare. 2000. I.). Editura Academiei. Paris. Editura ProHumanitate. Helen. Human Development. 1997. Birch.. 1973. Bucureşti. Psihologia vârstelor.. Ciofu. Vrasmaş. Bucureşti Golu.1997. 1993. Diane. Bucureşti Dolto. 1976. Humanitas. Ursula. Psychologie du developpement. Psihanaliza şi copilul. C. Editura Augusta. Interacţiunea părinţi-copii. Bucureşti Radu. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Didactică şi Pedagogică. Random House. Bucureşti . Verza. Editura Didactică şi Pedagogică.16. Bucureşti Piaget. 1999 B2 ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Bee. Papalia. Anca. Psihologia educaţiei şi dezvoltării. 1986.. Psihologia dezvoltării. Francoise.. DeBoeck. E. a III-a. (coord. 1989. Editura Ştiinţifică şi Tehnică. Constituirea realului la copil. Ann. Bucureşti Munteanu. ed. 1983. Bruxelles. Naşterea inteligenţei la copil. 1985. J. Psihologie copilului şi a adolescentului. Bucureşti Şchiopu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. P. New York Piaget. J. Bucureşti. 1989.. Ecaterina. Educaţia copilului preşcolar. Editura Didactică şi Pedagogică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful