DE LA PEDAGOGIA GRUPULUI LA PEDAGOGIA DIVERSITĂŢII

CURS DE FORMARE MODULUL II
Prof. univ. dr. Traian Vrasmas Universitatea „Ovidius” Constanta

Prof. univ. dr. Ecaterina Vrasmas Universitatea Bucuresti

Conf. univ. dr. Alois Ghergut Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi

Psiholog pr. Corina Murariu-Botez Asociatia RENINCO

CUPRINS
1. Pedagogia diversitatii si educaţia timpurie
1.2. Definirea educatiei timpurii 1.3. Programele educative pentru copilăria mică 1.4. Stimularea copilului- coordonata principala a programelor timpurii 1.5. Necesitate, exemple de bună practică

2. Studiile actuale asupra copilariei mici
2.1. Cercetările asupra copilăriei mici 2.2. Efectele lor în construirea programelor

3. Principiile programelor de educaţie timpurie în grădiniţe
3.1. Principiile generale ale dezvoltării 3.2. Principiile generale ale elaborarii programelor 3.3. Principii operaţionale

4.

Dezvoltarea copilului între unicitate şi diversitate

4.1. Modele ale dezvoltarii, abordari si concepţii actuale 4.2. Domeniile dezvoltarii 4.3. Unicitatea dezvoltarii 4.4. Rolul mediului in dezvoltare

5.

Cunoaşterea particularităţilor fiecărui copil

5.1. Metode si instrumente pentru cunoasterea individualitatii copilului 5.2. Utilizarea observatiei ca metoda de cunoastere a copilului 5.3. Individualizarea programului didactic din grădiniţă.

5.4. Amenajarea spatiului educational in gradinita. 5.5. Curriculum invatamanutului prescolar.

6.

Copiii cu CES la vărstele mici: grădiniţa şi intervenţia timpurie

6.1. Evaluarea timpurie a dizabilitatilor si altor CES. 6.2. Interventia timpurie in dizabilitati. 6.3. Lucrul in echipa in abordarea copiilor cu CES in gradinita: rolul consilierului scolar, rolul logopedului, asistentului social si al medicului. 6.4. Imaginea de sine a copilului mic.

7.

Parteneriatul educaţional în grădiniţă

7.1. Definirea parteneriatului educational 7.2. Relatiile de cooperare in grupul de copii, cooperarea in grupul de educatoare.. 7.3. Valorizarea familiei in activitatea din gradinita/scoala. 7.4. Implicarea parintilor. 7.5. Implicarea comunităţii şi altor agenţii în activitatea grădiniţei

Pedagogia diversitatii si educaţia timpurie
1.2. Definirea educatiei timpurii 1.3. Programele educative pentru copilăria mică 1.4. Stimularea copilului- coordonata principala a programelor timpurii 1.5. Necesitate, exemple de bună practică Cuvinte cheie: Îngrijire, dezvoltare, educaţiei, copilăria mică, educaţie timpurie, (ECCD), dezvoltarea optimală, sprijin, stimulare, programe, politici de educaţie în coplilăria timpurie

1. Educaţia timpurie ca domeniu multiplu şi nou de studiu şi acţiune. Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare(ECCD) Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare constituie un concept şi o orientare actuală care încearcă să dea răspunsuri la neliniştile şi descoperirile referitoare la noile generaţii. (Early Childdhood Care for Development, ECCD). Este vorba în acelaşi timp, de o disciplină nouă de studiu care combină elemente din mai multe câmpuri de cunoaţtere şi acţine şi care include: stimularea copilului mic, sănătatea, nutriţia, educaţia timpurie, dezvoltarea comunităţii, dezvoltarea femeii, psihologie, sociologie, antropologie, dezvoltarea copilului, şi chiar economie. La nivel internaţional se acordă tot mai multă importanţă problematici care ţine de recunoaşterea faptului că dezvoltarea intelectuală, emoţională şi fizică, socializarea şi achiziţiile culturale interacţionează toate în constucţia vieţii copilului mic. Tocmai pentru că lumea copilului mic este adevăratul capital al viitorului, ECCD este recunoscută în toată lumea ca un element esenţial al educaţiei permanente şi în strategiile de susţinere a dezvoltării umane şi sociale. Mai mult, s-a demonstrat prin studii de cost-eficienţă faptul că beneficiile economice şi sociale ale ECCD acţionează asupra individului şi a societăţii ca un întreg care depăşeşte costurile. Educaţia timpurie, pe care o percepem în legătură directă cu îngrijirea, cuprinde aşadar, din punct de vedere pedagogic mai multe domenii sau componente de aplicaţie, printre care : - Educaţia prenatală a familiei; - Educaţia copilului mic (0-1 AN) - Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general;

holistică asupra educaţiei. -Schimă modul de abordare a vârstelor mici atât în teorie cât şi în practică.Educaţia prosociala si educaţia pentru paticipare şi construcţia indentităţii.Educaţia ed. -Vede grădiniţa ca o instituţie a dezvoltării. .Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia.Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor. -Egalizează şansele la dezvoltare. -Propune şi proiectează parteneriate educaţionale având în centru grija pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil.Educaţia copilului între 1-3 aniANI . îl flexibilizează pentru toţi copiii. eliminând viziunea sancţionatoare şi etichetarea. -Schimă curriculum. Dezvoltarea optimală este un concept care se referă la abilităţile copilului de a achiziţiona deprinderi şi comportamente relevante din perspectiva individuală şi culturală şi care îi permit copilului să: . .pentru comunicare şi stimularea dezvoltarii.să funcţioneze în mod efectiv în contextul curent. să se adapteze cu succes când contextul se schimbă. . comunitatea şi socieatatea. 2.Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie. umanistă. vârstelor copilării mici.Educaţia comunităţii. familia. activităţii de joc şi învăţare. -Construieşte premizele socializării şi participării sociale.. -Responsabilizează educatorii. limbaj si expresie. -Oferă o perspectivă pozitivă. .. Educaţia timpurie este astfel o componentă importantă a educaţiei pentru toţi şi conţine următoarele elemente caracteristici care o reprezintă: -Identifică startul dezvoltării individuale.Educaţia preşcolară sau preprimară.Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţllor instrumentale şi intervenţia timpurie. . Premisa de bază de la care porneşte educaţia timpurie ca parte a educaţiei şi îngrijirii pentru dezvoltare la vârstele timpurii (ECCD) este că: investiţia în vârstele mici-timpurii ale copilului promovează o dezvoltare optimală. participare şi integrare. . Educaţia timpurie în cadrul educaţiei pentru toţi Organizaţiile internaţionale construiesc azi politici care se referă la o mişcare globală în favoarea copiilor şi copilăriei. . . Este vorba de a orienta politicile şi practicile educaţionale în aşa fel încât să se schimbe orientarea şi filosofia adcă viziunea cu privire la valoare şi la importanţa vârstei mici şi a investiţiilor pentru aceasta. să înţeleagă schimbarea.

Nu este suficient să argumentăm nevoia de educaţie adecvată la vârstele mici: este nevoie ca ea să fie recunoscută prin drepturile acceptate şi transformată în acţiune reală prin programe adecvate. . Este o iniţiere prin limbaj şi prin lumea fizică şi socială care îl înconjoară. Este vorba de a încuraja comunităţile de a se preocupa şi de a oferi condiţii favorabile pentru toţi copiii mici. Astfel. a comunităţii şi a valorilor culturale ale acestora copilul mic. Dacă pornim în perspectiva nevoilor vor apela la cunoştinţe psihologice şi sociologice asupra dezvoltării umane. Dacă accesăm perspectiva drepturilor vom dezvolta ideile referitoare la politicile care însoţesc acest nou domeniu. Educaţia pentru toţi începe cu mica copilărie. Este vorba. de o alimentaţie adecvată şi de dragoste şi atenţie din partea familei sale. orfani. afectivă şi intelectuală în mica copilărie constituie aspecte decisive pentru viitorul adult. sociale care îi facilitează supravieţuirea şi realizarea individuală şi socială de mai târziu. Copilul are nevoie de un mediu sănătos. Parte componentă a familei sale. de la 0 la 8 ani ( aşa cum este definit în documentele de lucru ale organismelor internaţionale care promovează educaţia timpurie) are nevoie să fie sprijinit în dezvoltarea abilităţilor sale fizice. mentale. Sunt condiţii necesare pentru o persoană sănătoasă mai târziu. Chiar cu pregătirea părinţilor de a creşte şi îngriji copilul. Nu putem separa la copilul mic educaţia de protecţie. Perspectica drepturilor descrie în primul rând eforturile internaţionale de a stabili direcţii strategice comune statelor în această direcţie. minorităţi. etc) Premisa educaţiei timpurii Se porneşte de la ideea că orice copil merită un început bun pentru viaţa sa. de acele situaţii în care copiii sunt defavorizaţi şi devin vulnerabili în dezvoltare datorită unor medii sociale marginale şi-sau exclusive (sărăcie. HIV SIDA. Dacă dorim să sprijinim copilul mic în procesul dezvoltării sale trebuie să înţelegem multiplele faţete ale dezvoltării sale şi să definim contextul în care trăieşte. Dezvoltarea fizică.Un alt concept antrenat în discuţie la acest moment este sprijinul. cu precădere. La nivelul acţiunii apare şi calitatea acestor programe precum şi eficienţa lor. De acea vorbim despre educaţia timpurie sau educaţie şi protecţie împreună. Mediul în care copilul se dezvoltă şi stimularea pe care o primeşte sunt hotâtâtoare pentru fiecare. Educaţia la vârstele mici ca obiectiv al politicilor internaţionale Pentru a aborda educaţia timpurie este bine să pornim de la a înţelege diferitele perspective în care poate fi construită. De aceea trebuie înţeles faptul că fiecare copil începe să înveţe din primul moment al vieţii sale. 4. spre a le încuraja dezvoltarea. fete. una din temele specifice de educaţie pentru politicile UNESCO şi UNICEF este dezvoltarea şi protecţia micii copilării.

si educationale in schimbare. educaţia şi protecţia primei copilării favorizează dezvoltare individuală. prin noi cerinte legate de conditiile economice. Cu alte cuvinte. el va învăţa mai repede şi mai bine şi se vor pune mai adecat bazele unei învăţări organizate prin şcoală. • Copiii. Copilul care este stimulat să fie curios în faţa aspectelor diferite ale vieţii. Copiii au dreptul de a trai si de a-si dezvolta la maxim potentialul. sociale. (de la 0 la 6 ani) dezvoltă aptitudinle sale psihologiuce şi sociale care vor fi un punct de plecare în viaţa de adult. să socotească. începe din primele momente ale vieţii. Al doilea argument se referă la metodele de învăţare şi adapatare. Mai corect spus. ca şi de modul în care aceasta funcţionează. religie sau de orice fel.Mai mult. rasa. desi este inca prezent intr-o masura semnificativa. Nevoia de metode active şi participative de educaţie. Astazi scepticismul. Valoarea pentru dezvoltarea personalităţii. depinde de stimularea pe care o simte şi o acceptă copilul. a. provocat de un corp de cunostinte in crestere despre beneficiile investitiilor timpurii. politice. chiar când este vorba de scriere sau de imaginile de pe ecran. demografice. trebuie sa aiba sansa de a-si dezvolta intregul potential. Documente internaţionale care oglindesc aceste drepturi sunt: Conventia Drepturilor Copilului(1989). si altele. Urmatoarele afirmatii au reiesit din aceste conferinte si conventii mondiale: • Totii copiii. limba. devine tot mai apt să înveţe eficient şi eficace la şcoală. Cănd copilul este mic.Argumentele pentru învăţarea timpurie a copilului Sunt specificate două mari argumente pentru care se consideră că învăţarea copilului trebuie începută de la vârste cât mai mici (trebuie investit în programe de educaţie pentru mica copilărie): 1. Declaratia de la Salamanca (1994). Conventia despre Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare impotriva Femeilor (CEDAW). pare in scadere. fără distinctie de sex. 2. si prin noi moduri de a concepe societatea si copiii. Summitul Mondial despre Copii. experientele copiilor din primii ani au fost considerate de catre multi drept de domeniul exclusiv al familiilor si nu de domeniul guvernului sau altor institutii. datorita vulnerabilitatii lor fizice si mentale. Dacă copilul învaţă să exploreze lumea imaginilor. Primul argument se referă la faptul că acest timp din viaţa unui om e dovedit ştiinţific ca fiind extrem de important pentru dezvoltarea ulterioară. . prin dezvoltarea de programe de succes. au nevoie de ingrijire si atentie speciala. De aici este firesc să ne gândim că atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de lume. Declaratia Conferintei Mondiale despre Educatia pentru toti(EFA)(1990). asta îl încurajează să înveţe să citească şi să scrie. pentru a se exprima şi pentru a comunica cu ceilalţi. Argumente in sprijinul investitiei in ECCD Acum 25 de ani era necesar sa raspunzi pe larg la intrebari ca: ‘’De ce investim in programe ECCD ?’’pentru ca exista un scepticism serios in ce priveste valoarea interventiilor timpurii. Dacă copilul este abordat de mic prin metode adecvate.

• Guvernele ar trebui sa stabileasca o politica de mediu care sa permita familiilor si comunitatilor sa-si indeplineasca responsabilitatile cresterii si protejarii copiilor. Trebuie sa luam la cunostinta ca putem aduce schimbare sociala comunitatii prin aceste programe ECCD bazate pe comunitate. Este perioada când e cel mai mult necesar să creem ocazii de a explora lumea inconjuratoare şi stimularea adecvata a limbajului. trebuie recunoscut faptul ca multe din aceste articole ale acestor documente internationale se izbeste de ceea ce gasim in culturile locale. fara distinctie de sex. ‘’Toti copiii .sprijin in achizitia unei noi sanse de a dezvolta deprinderi motorii.o sansa sa-si dezvolte o oarecare independenta . si practicile in unele culturi. fizica si intelectuala. putem preciza că se dezvoltă stadiul protejarii de primejdiile fizice.Copiii care traiesc in conditii foarte dificile au nevoie de atentie speciala. chiar prea tarziu. de limbaj si de gandire . rasa. Aceasta comparatie este subliniata in tabelul următor: • • Pe masura ce mai multi copii supravietuiesc. De exemplu. dezvoltarea. limba. si schimbarea sociala se accelereaza. adulti cu care sa realizeze legaturi afective. atunci culturile locale vor trebui sa se schimbe. sa miroasa si sa guste. De la 0 la 3 ani. De exemplu. Creste obligatia pentru a prevedea care copii este posibil sa devină sau să fie dezavantajati si intarziati in dezvoltarea lor sociala. Daca acest scop este implementat pe deplin. sanatate adecvata. si educarea copiilor lor. trebuie sa aiba sansa de a si dezvolta la maxim potentialul. primul principiu despre state. Perspectiva Drepturilor asigura o abordare foarte diferita a programarii decat perspectiva nevoilor. si de a face tot ce ne sta in putere pentru a impiedica acest lucru sa se intample. sa auda. adulti care pot intelege si raspunde la semnalele lor. diferite roluri de gen extrase din principiile religioase vor trebui sa se schimbe.’’Acest principiu este in opozitie specifica cu credintele. sa le atinga. valorile. că este importantă o hranire adecvata. Pentru copilul dela 1 la 3 ani vom identifica aceleasi ca la stadiul anterior si in plus urmatoarele: . Pentru copiii de la 0 la 1 an. Valoarea atentiei timpurii fata de nevoile copilului se reflectă în dezvoltare şi integrare Dacă vom analiza nevoile principale ale copiilor mici vom putea realiza siteza extrem de simplă. religie sau de orice fel. copiii pot fi departajaţi în două grupe importante: de la 0 la 1 an şi de la 1 an la 3. si practicile financiare in comunitate ar putea fi alterate (in special daca exclud femeile sau minoritatile etnice). Verificarea realitatii: In vreme ce incercam sa ne bazam programarile pe aceste principii. dar şi lucruri la care sa priveasca. exista un imperativ moral de a sustine starea de bine a copilului si calitatea vietii. Parintii si familiile(oricum ar fi definite)-atat femeile cat si barbatii-au responsabilitatea primara pentru cresterea. b.

nutritiei. Dezvoltarea creierului de la nastere pana la 2 ani jumatate sau trei ani. Dar chiar fara aceste fapte. ci de asemenea de felul de interactiune pe care un copil il dezvolta cu oamenii si lucrurile din mediul sau. sociologiei. In timpul imbunatatirii acestei baze se face in mod clar legatura cu educatia formala. Dovezi din domeniile psihologiei. potentialul de invatare este crescut si sansele de esec scolar sau in viata scad. care le permit sa comunice.ocazii zilnice sa se joace cu o vareitate de obiecte. acestea se vor vesteji in loc sa infloreasca. depinde intr-o mare masura de fundatia asezata in timpul primilor ani. sanatatii. Daca se dezvolta bine creierul. procesul incepe bine inainte de intrarea copiilor in scoala primara! . cel putin in termenii activitatii creierului. copiii care sovaie in aceasta perioada prezinta riscul dezvoltarii cognitive(mentale) intarziate sau slabite. si sa se dezvolte.ajutor sa invete sa-si controleze comportamentul . tara. indicand ca anii timpurii sunt cruciali in formarea inteligentei. social si emotional va fi intr-o pozitie mai buna de a fi angajat si de a contribui economic in familie. Acest proces este afectat nu numai de statusul nutritional si de sanatate al copilului. Aceste argumente economice pentru investirea in programe timpurii/de copilarie frageda au castigat forta in relatie cu schimbarile recente in politicile economice. Copiii se nasc cu cu abilitati fizice. c. Cercetarea stiintifica stabileste importanta promovarii dezvoltarii sanatoase in timpul primilor ani si demonstreaza ca programele de atentie integrata in dezvoltarea timpurie ofera o oportunitate extraordinara de a evita sau modera problemele de dezvoltare. sa invete. Educatia de succes a copilului in timpul anilor sai de scolarizare. Primul an din viata este cel mai important in termenii nutritiei copilului si cresterii fizice. apare cresterea majoritatii celulelor creierului. este concentrata in principal pe expansiunea coenxiunilor intre celule. Exista o literatura stiintifica ampla care leaga imbunatatarile in scolarizare si invatare de angajarea crescuta si de productivitatea economica. bunul simt sugereaza ca o persoana care este bine dezvoltata fizic. comunitate. sociale si psihologice.ocazii sa inceapa sa invete si sa se ingrijeasca singur . si participarea acelui copil in societate ca adult. mental. aducand astfel beneficii durabile indivizilor si societatii. personalitatii si comportamentului social. Cercetarea sugereaza ca mare parte din dezvoltarea inteligentei la copii apare inainte de varsta de 7 ani. care subliniaza politicile deschise care necesita o forta de munca flexibila si bine educata pentru a concura la nivel global. Nevoia de a imbunatati baza de resurse umane a unei tari a capatat o importanta mai mare ca niciodata. insotite de structurarea conexiunilor neuronale din creier. Daca aceste capacitatinu nu sunt recunoscute si sustinute. decat o persoana care nu si-a dezvoltat aceste capacitati.. psihologiei. In timpul primilor doi ani de viata. Dovezile arata de asemenea ca investitia in primii ani conduce la beneficii economice pentru societate. si educatiei continua sa se acumuleze.

programele de copilarie timpurie pot aduce mari beneficii copiilor.programele care continuă în învăţământul primar. au cele mai susţinute efecte pe termen lung. sau ai căror părinţi au o educaţie limitată. e. p11) programele centrate pe calitatea educaţiei produc realizări şcolare şi comportamente adaptate la copiii mici. . copiii din familiile cu resurse putine adesea cedeaza repede si progresiv inaintea colegilor lor mai avantajatiin dezvoltarea lor mentala si in pregatirea lor pentru scoala si viata.beneficiile acestor programe continuă în şcoala elementară şi mai departe în clasele gimnaziale şi liceale. este posibil sa modifici inechitatile socioeconomice si legate de gen care provoaca probleme. Conditiile nesanatoase si stressul asociate cu saracia sunt insotite de inechitati in dezvoltarea timpurie si in invatare. la Universitatea Columbia. ci de asemenea sa asigure surse aditionale unde este nevoie sa ‘’niveleze terenul de joc’’social si economic. Copiii sunt viitorul. In rezumat. Aceste inechitati ajuta sau mentin sau amplifica inechitatile sociale si economice existente. unde exista de asemenea o tendinta de a incerca sa schimbi responsabilitatea de la guvern la oameni. Intrun ciclu vicios. 2008. Inactiuneanu este raspunsul.Într-o prezentare în faţa Congresului Statelor Unite. si natiune. si acest gol nu se umple. incep sa se evidentieze in anii prescolari si pot fi promovate prin programe de copilarie timpurie. sau pentru a le schimba in bine-trebuie sa incepem cu copiii.aceste efecte sunt puternice în special la copiii care provin din medii sărace. . . New York a prezentat următoarele beneficii ale educaţiei timpurii: (apud UNICEF. umanitatea isi transmite valorile. comunitate. serviciile de educaţie timpurie pot aduce rezultate adiţionale ca: mai puţină sărăcie famiililor. . nu numai individual si imediat. Natiunile sunt confruntate cu problema de a defini si aborda echitatea in conditiile extremei saracii. incluzand pe cei saraci. d. Pentru a pastra valorile morale si sociale. Innocenti Report card 8. şi care oferă intervenţie timpurie intensivă. chiar dacă se manifestă mai puţin decât la începutul şcolii elementare. Valorile. Programele de copilarie timpurie promoveaza echitatea Asigurand un ‘’inceput cinstit’’ copiilor. programe de munca adaptate pentru mame.ei perpetueaza valorile culturale Prin copii. de . ci de asemenea social si economic de a lungul unei vieti in termenii abilitatii copilului de a contribui la familie.in legătura directă cu alte tipuri de servicii pentru familie. guvernele sustin/aproba tacit si intaresc inechitatile existente. profesorul Jeanne Brooks-Gunn. deprinderi parentale mai bune. .o mai bună coeziune în familii şi în comunitate. Aici ideea nu e numai de a asigura un pachet minim de surse astfel incat sa putem arata spre egalitatea de sansa. Esuand sa intervina intr-un mod oportun pentru a sprijini invatarea in copilaria timpurie si dezvoltarea unde conditiile sunt dificile. Aceasta transmitere incepe cu copiii mici. - . cum ar fi traiul impreuna in armonie si apreciand si protejand mediul.

educat. argumentele in sprijinul ECCD asigura un suport obligatoriu pentru a face o investitie masiva in programe de a imbunatati Grija pentru a ameliora Dezvoltarea in primii ani. printre alte strategii. g. luate impreuna. etc. Stimularea ca specificul al dezvoltării la vârstele mici Cuvinte cheie: stimulare. parintii sunt preocupati de un viitor mai bun pentru copiii lor si sunt adesea dispusi sa colaboreze si sa se sacrifice pentru a indeplini acest scop. ECCD este un vehicul pentru participarea sociala Copiii asigura un punct de plecare pentru actiunile sociale si politice care pot ajuta in a construi consensul si organizarea pentru binele comun. . o premisa pentru majoritatea programelor prescolare este ca un copil invata cel mai bine facand/actionand. incep sa aprecieze faptul ca acestia (copiii) pot asigura un punct de plecare pentru actiuni politice si sociale. In rezumat. interactiune de grup. explorand. Studiile moderne dovedesc tot mai evident că prima copilărie este decisivă în dezvoltarea psihică a copilului. daca programele de sprijin parental sunt oferite de sectorul de sanatate in adaugire fata de cu serviciile de remediere. intreband si rezolvand probleme. un accent pe insusi procesul de hranire poate creste seminificativ valoarea suplimentatiei nutritionale. politicienii.)se ofera singura sa produca acele trasaturi considerate esentiale pentru democratie-mai mult decat forma si continutul majoritatii scolarizarii primare asa cum este aceasta constituita in prezent. forma si continutul majoritatii educatiei prescolare(invatarea activa. cât şi cum este îngrijit. sau programele de dezvoltare a femeilor) pot fi ameliorate prin incorporarea unui element de atentie fata de dezvoltarea in copilaria timpurie. Acest potential mobilizator al programelor de copilarie timpurie poate ajuta la consolidarea decentralizarii participante si a democratiei locale. De aici devine important cum.f. construirea consensului si a solidaritatii in comunitatile in care traiesc copii. In general. 6. cu profesori care faciliteaza/inlesnesc mai degraba decat sa ordone procesul. simţuri. Intr-adevar. mişcare. Adaugand o componenta ECCD poate face alte programe mai eficiente Succesul unei varietati de programe sociale(de exemplu. si programele de ingrijire ale copilului pot creste foarte mult sansele femeilor de a participa in programe menite sa le sprijine rolul productiv. Desi copiii nu pot vota. dar toate sunt potential importante in orice tipar/model. Unele dintre aceste argumente in sprijinul investitiei in programele ECCD vor fi mai relevante pentru o situatie fata de alta. sau educatia din scoala primara. In timp ce scolarizarea primara continua sa fie orientata spre o relatie indubitabila. programe de supravietuire accentuand sanatatea si nutritia. O investitie in programele de copilarie timpurie poate fi o investitie in crearea unor cetateni mai educati. De exemplu. STIMULAT copilul mic de către părinţii săi. creste sansele de supravietuire ale copilului. esential autoritara intre profesor si copil. in special la nivele locale. atentia fata de ‘‘pregatirea’’ copiilor pentru scoala poate face programele educationale mai eficiente.

Pe măsură ce copilul poate face tot mai multe lucruri. Învăţarea şi produsele ei. De fapt îi învăţăm pe copii de la vârste fragede tot felul de lucruri. Mişcarea Sesizăm uşor că fiecare copil mişcă mult. sau cel puţin insuficiente pentru o adaptarea firească. De aceea pe măsură ce se dezvoltă copilul trebuie încurajat să mânuiască obiectele să mişte şi să se delaseze tot mai organizat în aşa fel încât folosirea mâinilor să fie tot mai coordonată. La nivel neuronal conexiunile nervoase rămân limitate. dezvoltarea îi va permite să iniţieze activităţi. Mişcă mâinile. obiecte sclipitoare. Dacă se dezvoltă coordonarea şi echilibrul maturizării globale a creierului apare o abilitare manuală tot mai performantă. . braţele. calculul mathematic. Prin aceste căi de comunicare şi mişcare. Simţurile Dacă stimularea este cea care dezvoltă creierul. Toate aceste mişcări provoacă maturizarea creierului şi declanşează mecanismele necesare mişcărilor tot mai complexe. Pentru copilul mic este deosebit de important să descifrăm mecanismele mişcării. Stimularea Dezvoltarea normală a creierului se produce datorită stimulării. auz. Dacă aceasta nu se realizează într-o manieră adecvată. copilul este stimulat şi asta îl ajută să îşi dezvolte inteligenţa. trebuie să ne intereseze ca prin programele educative aceste stimulări să ajungă la creier. le atragem atenţia cu sunete plăcute. ceea ce favorizează dezvoltarea. rămân limitate. Sau ca să fim mai concreţi cu descoperirile moderne: inteligenţele. copiii vor învăţa foarte multe lucruri şi vor dezvolta capacităţile necesare acestei învăţări. ramificaţiile neuronale nu se realizează. de a comunica. olfactil. De aceea programele educative pentru vărstele mici se preocupă de deschiderea căilor de transmitere a stimulărilor. Până vor însuşi organizat instrumental inteligenţei sociale adică scrisul şi cititul. Aşa se dezvoltă creierul său şi pornind de la coordonarea mişcării şi a simţurilor sale se construiesc scheme tot mai complexe de comunicare şi de cunoaştere. creierul nu se dezvoltă în parametrii optimali şi nu se pot realiza competenţele necesare dezvoltării psihologice. înainte de a învăţa să se deplaseze. Şi asta pentru a le încuraja explorarea şi a le trezi intersul faţă de mediul care îi înconjoară. (despre asta vorbesc toate teoriile moderne). se întoarce şi se răsuceşte. de a face anumite lucruri. Să nu uităm că dezvoltarea creierului este globală şi că acesta are nevoie de stimulare permanentă prin căile senzoriale şi prin organizarea tot mai adecvată a mişcării şi a manualităţii. tactil sau kinestezic.Debutul învăţării pentru fiecare copil este cât mai devreme cu putinţă. La o simplă stimulare copilul poate găsi o cascadă de răspunsuri. A doua direcţie este cea care analizează şi clarifică răspunsurile date de copil stimulărilor diferite venite de la mediu şi intrate prin căile senzoriale. Folosim pentru asta imagini. Adică limbajul ca răspuns la limbaj. Căile de intrare în creier sunt cele cunoscute de simţurile copilului: prin văz. capacitatea de a explora. precum şi abilitarea manuală şi explorarea obiectelor.

în toate ţările pentru educaţia şi protecţia micii copilării. În esenţă: STIMULAREA copilului mic presupune stimularea acestuia să se mişte. să îşi folosească simţurile. simţul tactil şi mirosul. De aceea primii educatori ai copilului sunt PĂRINŢII. Există: clase de grădiniţă în cadrul şcolilor primare. adică pentru EDUCAŢIA TIMPURIE.supravegherea asigurată la domiciliu cu părinţi. organizaţiile neguvernementale precum şi părinţii care se pot chiar ei organiza. mai mulţi copiii sau chiar grupe). nu numai lucrul cu intelectul. care să ofere posibilitate unui câmp de relaţii sociale ale copilului cu adulţii dar şi cu covârstnicii săi. Asta în fiecare zi. (pentru unul. În general toate aceste forme se pot unifica prin ideea de derulare a unor programe de educaţie timpurie. Totuşi există încă în anumite părţi tendinţa de ase considera că la grădiniţă copilul se pregăteşte numia pentru şcoală şi că dacă merge la o formă de pregătire nu face alceva decât să înveţe bazele şcolarităţii. auzul.Pentru părinţi şi educatori Pentru educatori este deci de subliniat faptul că trebuie să încurajăm copilul mic să se mişte. să dezvolte capacităţile manuale şi pe cele intelectuale. Tendinţele programelor Toate iniţiativele moderne tind să recunoască faptul că: educaţia şi protecţia copilului mic nu este o şcoală în miniatură şi recunosc nevoia unei învăţări mai largi şi globale. . STIMULAREA copilului presupune lucru cu tot corpul şi cu intelectul său.mama sau tatăl în concediu de maternitate. . grădiniţe sau şcoli pentru copiii mici (materenelle) creşe organizate de comunitate. De acesta se ocupă instituţiile de stat. Tendinţe şi statistici O întrebare apare firească: cum. cuprinse sau recomandate de politicile educaţionale şi sociale ale oricărei ţări. să folosească tot mai mult mâinile şi să îşi dezvolte căile de pătrundere a informaţiilor spre creier: văzul. memebrii ai familiei sau fraţi mai amri. Specificăm că există mai multe modele şi forme diferite. să comunice. Ceea ce este important este să subliniem că există o direcţie clară. Adică nevoia de a vea copilul în supraveghere cât părinţii sunt la serviciu. O altă tendinţă recunoscită este aceea de a asigura supravegherea copiluli în exclusivitate fără aşteptări de formare sau stimulare. prin ce forme a se face acest tip de educaţie . Există numeroase iniţiative care accentuează una sau alta din direcţiile menţionate. - . 7. forme de supravehghere a copiilor mici sprijinite de comunităţi. de la o ţară la alta.

Aşa. ca persoană unică şi valoroasă. precum şi în toate celelalte domenii dar şi a-l trata în general. afective şi intelectuale ale copiilor mici. Se simte nevoia de a se realiza mai multe oportuniţi de acces şi de învăţare pentru copii înainte de şcoala primară. din 152 de ţări. Devine greu să planificăm accesul la educaţia părinţilor. situaţii sociale bine structurate. dar acestea se referă la maniere deiferite şi la structuri extrem de variate. 3. o protecţie destinsă şi afectivă. formarea comunităţilor în sensul sprijinirii copilăriei mici şi parteneriatul instituţional. Pentru aceştia este nevoie ca resursele să fie mai ample şi piedicile se măresc. în 56 efectivele cuprinse în educaţia preprimară cuprind 30% din populaţia de o anumită vârstă. organizarea şi derularea acestei educaţii precum şi de protecţia micii copilării. ci înţelegerea dezvoltării copilului de la vârstă cât mai timpurie. studiile de politici în educaţia timpurie identifică trei mari probleme sau provocări: 1. efectivele cuprind chiar 90% şi în 74 situaţia este între aceste două extreme. sumele alocate educaţiei nu sunt prea mari în state diferite. Se simte peste tot lupta surdă cu autorităţile pentru a se proiecta şi susţine progremele de educaţie timpurie. În 22. să îi convingi pe finanţişti de valoarea unui domeniu de investiţie pentru că nu se vede prea repede ceea ce stabilesc cercetările. Ntr-un studiu UNESCO anul 2000. De obicei explicaţiile vin din politicile publice şi priorităţile guvernelor. În general nu sunt cuprinse în statistici iniţiativele private. . a exsitat o descreştere severă dupî 1990 iar după 2000 se manifestă o creştere din nou a cuprinderii în structurile preprimare. Oricum este cert că mai sunt multe de făcut. ocazii de joc şi expresie individuală.Statistici la nivel mondial Există foarte multe forme prin care se asigură azi protecţia şi educaţia pentru copiii mici. ca toţi profesioniştii să realizeze că învăţarea la vârstele mici este decisivă pentru integrara şi dezvoltarea în viaţa adultă. psihologice. Abordarea globală. Este greu. dar şi asigurăm calitatea educaţiei pentru toţi la vârstele mici. În tote statele sunt statistici. Se pune problema de a stimula copilul mic intelectual. sănătos. copiii străzii. Provocările actuale Trebuie să menţionăm existenţa unor mari provocări legate de planificarea. dar şi o creştere a iniţiativelor şi programelor alternative şi private. pentru că sărăcia este una din marile probleme. Vorbim de grupuri vulnerabile şi de aici sunt copiii săraci. În general. În plus. 2. De fapt este greu ca modelul de şcoală tradiţională să se schimbe în această viziune. copiii cu dizabilităţi sau cei care aparţin unor minorităţi. un cadru de învăţare. (referire la studiile americane după 2000 care spun ca 1 dolar aduce 3 în investiţia în grădiniţe). Responsabilitatea instituţională. orfanii. dinamic. autodisciplină şi respect pentru ceilalţi. dar şi scăderea în altele. încă. Se pune problema în special în zonele populaţiei sărace . Educaţia timpurie cere o abordare de tip global. Se consideră nevoile fizice. de a râde şi a se destinde. Ceea ce este de subliniat este creştera între 1990 – 2000 a efectivelor în grădiniţă în unele ţări. Nu este vorba de o şcoală pentru ei. sociale. La noi. putem descrie abordarea globală a dezvoltării copilului prin educaţia timpurie. Accesul. implicarea acestora. Un mediu sigur.

sau a persoanei care il ingrijeste. Mai mult alimetatia la san ii asigura nu numai aportul de vitamine şi anticorpi ci atingerea şi comunicarea fizic-corporala cu fiinta care il ingrijeste. foarte multa vreme s-a considerat ca un copil sugar trebuie obligat sa manance anumite lucruri şi ca atunci cand refuza mama trebuie sa insiste. singur este in stare sa aleaga ceea ce ii face bine. Un program eficient educativ este un program care isi propune sa ia in seama copilul de la primele momente ale existentei sale şi care implica toti agentii educationali care contribuie la cresterea şi dezvoltarea lui. Institutiile de educatie nu se pot substitui familiei. Important pentru el este sa se sature şi sa bea laptele matern. exemple de buna practica Din contextul teoretic şi practic prezentat până acum reiese clar ca un program educativ trebuie sa inceapa de la varste foarte mici. este in grija familiei. Studiile au dovedit ca educaţia parentala incepe din momentul conceptiei fatului. O alta povaţa veche era ca un copil sa nu fie tinut in brate. Nici o institutie. ca orice copil are nevoie de caldura trupului matern. preocuparea educatiei este de a interveni cat mai devreme in formarea şi dezvoltarea copilului. Copilul primeste dragoste prin gesturile de ocrotire. Cu atat mai mult cand este bolnav sau suparat. sau din 4 in 4 ore. . nu poate inlocui familia. De asemenea. oricat de buna ar fi ea. pentru a avea un copil sanatos. ci o sprijina şi contribuie la dezvoltarea relatiilor intra şi extra familiale. Azi se stie prin studii stiintifice. Sau . Dar sunt copii care nu pot manca anumite alimente şi sugarul. până intra in cresa sau gradinita. se stie ca un copil trebuie sa manance cand cere.Educaţia timpurie şi educaţia preşcolară. Implicarea familiei şi comunitatii in educarea copilului mic şi prescolar. Igiena şi ingrijirea copilului sugar constituie o alta preocupare a educatiei timpurii. unde isi petrece firesc. nu cand suna ceasul. Educaţia timpurie se preocupa de extinderea strategiilor de stimulare şi dezvoltare a copilului şi in familie. Un exemplu. Azi.copiii erau obligati sa manance planificat din 3 in 3 ore. Rolurile parentale se invata şi se dezvolta odata cu cresterea şi ingrijirea copilului. Copilul mic. ingrijire şi satietate. Se vorbeste astfel de programe educative care sprijina mamele in timpul sarcinii. pentru ca in hranirea şi in grija fata de sanatatea şi curatenia micutului copil sta punctul de plecare a sanatatii psihice şi sociale de mai tarziu.cea mai mare parte a existentei. Conceptul de educatie timpurie se refera asadar la doua dimensiuni: Începerea preocuparilor educationale de la vârstele mici. atunci cand copilul este la cresa sau la gradinita el face parte şi din familie. Daca vârstele mici constituie baza dezvoltarii personalitatii.

competentelor şi comportamentelor flexibile şi deschise este o premiza optima pentru scolarizare. Este institutia care ofera ocaziile jocului in sensul dezvoltarii copilului şi astfel face trecerea de la informal la formal. Dimpotriva. . trebuie vazuta prin prisma jocului şi amenajarii adecvate a spatiilor educative. nu mai e proprie epocii noastre. se manifesta crize de relatii şi adaptare la care copiii au doua tipuri de reactii: . Nu ne ferim sa recunoastem nevoia de educatie a parintilor in privinta cresterii şi educarii optime a urmasilor lor. Gradinita nu este şi nu trebuie sa devina o mica scoala. . Aptitudinea de scolaritate depinde de formarea acelor competente care tin de interiorizarea adecvata a rezultatelor activitatilor de joc liber ales şi interior motivat al copilului. in asa fel incat acestia sa continuie acasa ceea ce se realizeaza la cresa sau gradinita şi chiar sa-şi imbunatateasca practicile parentale. gradinita se preocupa şi de viitorul scolarului. ci formarea nucleului de personalitate in şi prin relatiile sociale pe care le ofera gradinita.Educaţia timpurie prevede parteneriatul activ cu parintii copilului mic sau prescolar. O buna pregatire in sensul dezvoltarii şi formarii capacitatilor. Obiectivul central nu este pregatirea pentru scoala cum ar putea aparea din denumire. Un program de educatie prescolara este un program care se preocupa de dezvoltarea copilului in sensul devenirii şi constructiei personalitatii sale armonioase. Constrangerea. Ea are propria ei importanta pentru copil.devin mai mult sau mai putin conformisti . De aceea încercăm azi o schimbare spre o discilină pozitivă bazată pe argumentarea normelor şi pe înţelegerea lor. Desigur ca treapta a invatamantului. nu pe impunere necondiţionată. De aceea trebuie construita in parteneriat educativ cu familia şi comunitatea şi constituie premiza cea mai importanta a dezvoltarii copilului.refuza gradinita şi se tem mai departe de scoala. Educaţia parentala cu care ne-am obisnuit. regulilor de viata şi de convietuire. In aceste conditii educaţia prescolara trebuie inteleasa şi construita tinand seama de dimensiunea timpurie. Problema apropierii copilului de cunoasterea normelor. Ea este o treapta care are in vedere exeprienta deja acumulata de copil in mediul familial. prin modelul familiei sau "dupa ureche".spun ca educatoarea dar fac cum vor ei. de conceptele de baza pe care le va folosi la scoala. dar aceasta este secundar la nivel individual. disciplina bazata pe interdictii şi invatarea mecanica sunt elemente la care tanara generatie de azi nu mai raspunde.

7. Proiectarea noului program de educatie prescolara trebuie sa tina seama de raspunsul la patru mari intrebari: De ce? Cum? . Etapele. 2. Stabilirea acelor elemente care necesita schimbarea determinata de obiectivele noi propuse. exista şi argumentele pedagogiei umaniste. accesului şi calitatii educatiei de la vârstele mici. Studiile teoretice. Elaborarea programului şi determinarea dimensiunilor lui calitative şi cantitative. prin intrducerea unei inovatii. care ofera copiilor: • • Dreptul la copilarie şi dezvoltare in sensul promovarii identitatii proprii. Dimensiunile unui proiect de program bazat pe individulizare şi abordare timpurie a educaţiei. Evaluarea finala 9. inclusiv cele care se adreseaza varstelor timpurii se construieste pornind de la nevoia imbunatatirii practicilor educative. Identificarea starii reale a invatamantului prescolar in raport cu modificarile propuse. ca etape ale unui program prescolar de educatie urmatoarele: 1. 8. 5. Putem considera astfel. Extinderea acelor elemente care vadesc impotanta deosebita pentru tot invatamantul prescolar. Propunerea de imbunatatire a practicilor determinata de teorie sau de practica insasi.In afara argumentelor pe care le pune in evidenta practica educativa şi cercetarea acestor varste. pozitive şi democratice. Cerintele fata de introducerea unui program educativ timpuriu in activitatea prescolara se refera la organizarea şi planificarea unor etape bine definite in derularea lui. Orice program educativ. determina schimbari prin programe educative noi. Stabilirea obiectivelor noului program educativ. 6. Orice proiect educational are sanse de reusita daca se bazeaza pe o fundamentare solida teoretica şi practica şi daca rezultatele lui sunt vizibile in produse masurabile cantitativ şi calitativ. sau cerintele obiectivate in contextul unei reforme globale. analizele de tip cercetare-actiune. 3. 4. Evaluarile in program. Şansa participarii. Derularea programului şi actiunile educative propriu-zise. promovate de politicile educative internationale.

. Stabilirea resurselor materiale necesare şi raportarea lor la realitate.Cine? .. .Valorizarea persoanei.. . La acest nivel este necesara o relatie de parteneriat intre coordonatorii programului şi toti agentii schimbarii implicati.Redimensionarea activitatii fundamentale de joc a copilului prescolar. In timpul derularii unui program educativ prescolar este de mare importanta realizarea permanenta a monitorizarii progreselor. Constituirea unei echipe este foarte importanta din perspectiva eficientei şi durabilitatii schimbarilor introduse de program. Acesta este doar inceputul unui proiect educativ. . . Urmeaza pregatirea resurselor umane implicate. de ascultare. Resursele umane care vor fi antrenate de proiect şi modul de pregatire a lor pentru abordarea noului propus. Propunerea pe care o facem este de program interactiv. Este vorba de stabilirea resurselor teoretice şi metodice pe care proiectul le va pune la dispozitia programului educativ. competentelor de observare. care determina directiile tuturor orientarilor de programe la vârstele mici.Cu ce? Primele doua intrebari primesc raspunsul din elaborarea bazei stiintifice şi metodice pe care proiectul o propune. precum şi gasirea surselor de constituire şi reconstituire a acestora este raspunsul la a patra intrebare. constituie raspunsul la intrebarea a treia. piedicilor şi realizarilor. Astfel. de tip cercetare-actiune.Organizarea mediului educativ. Rolul echipei nu este numai in intalnirile de tip formativ (cursuri) ci cel mai mult in activitatile de evaluare permanenta cand schimburile de idei şi discutiile metodice sunt un sprijin al activitatilor. comunicare şi discutare a problemelor.Analiza contextului multicultural. in care constructia propiu-zisa sa fie rodul schimburilor de experienta şi al discutiilor profesionale in cadrul echipei proiectului de educatie prescolara. a educatoarelor şi a factorilor de decizie pentru aplicarea schimbarilor propuse. Izvoarele unui proiect educativ pentru vârstele timpurii trebuie gasite in : . Aceasta maniera de actiune la nivelul invatamantului prescolar este cea mai adecvata cerintelor determinate de contextul global al politicilor educative la nivel international cat şi de Reforma actuala din invatamantul romanesc. Acest lucru presupune o permanenta colaborare. constituie cerinţe primare ale programului.Orientarea activă şi participativă a strategiilor şi metodelor folosite. orice program prescolar trebuie sa tina seama de o serie de realitati practice şi valori teoretice contemporane. .Implicarea societatii in rezolvarea problemelor educative. De aceea cultivarea comunicarii eficiente.

Cercetare-actiune asupra efectelor acestui program. Practic. Documentele nationale care se refera la reformă şi restructurarea sistemului educativ. dezvoltarea sa fiind stimulata si accelerata sub influenţa presiunii sociale. Cercetările asupra copilăriei mici 2. Orice proiect va deveni un progam adoptat daca va fi axat pe baze teoretice solide şi pe o practica eficienta şi sanatoasa.Documentele internationale referitoare la importanta educatiei la aceste varste. unul practic.1. exista o multitudine întrebari cu privire la dezvoltarea psihologica a copilului care ne preocupa pe fiecare dintre noi si la care acest domeniu al psihologiei încearca sa ofere raspunsuri: Cum se dezvolta fiinţa umana înainte de momentul nasterii? Ce putem face pentru a asigura premisele pentru o dezvoltarea normala a copilului înca din perioada prenatala si a ne asigura ca nou-nascutul va fi sanatos? • Cum percepe lumea un nou-nascut? Ce anume înţelege noul-nascut din ceea ce se întâmpla în jurul sau. - Studiile actuale asupra copilariei mici 2. . Aceasta explica de ce studiul dezvoltarii psihologice a copilului este în prezent un domeniu extrem de important.Cercetarile interdisciplinare asupra copilului de la 0 la 7 ani.Traditia şi practicile pozitive din educaţia prescolara romaneasca. mai ales. Abordarea narativa . Diferentele dintre programele educative pentru vârstele timpurii vin din imbinarea diferita a cantitatii de atentie indreptata spre elementele mentionate şi in special din structurarea strategiilor folosite. • Modele de studiu si abordare metodologica A.2. Efectele lor în construirea programelor Câmpul de studiu al psihologiei copilului cuprinde dezvoltarea intelectuala. . afectiva si psihica a copilului din momentul concepţiei pâna la adolescenţa. Observam ca raspunsurile la aceste întrebari nu prezinta doar un interes pur stiinţific ci. a copilului? Trebuie sa fie permisivi sau foarte stricţi? Care este strategia optima? etc. emoţionala si cognitiva. . cum si ce învaţa de-a lungul timpului? • Cum reusesc copii sa înveţe sa utilizeze un sistem lingvistic extrem de complex într-un timp relativ scurt? • Cum apar diferenţele la nivelul personalitaţii si inteligenţei? Ce rol are ereditatea? Ce aspecte ale mediului în care se dezvolta copilul determina aceste diferenţieri? • Cum trebuie sa se comporte parinţii pentru a asigura o dezvoltare plenara.

abordarea dezvoltarii psihologice a copilului în diferite etape de dezvoltare. dar lipseste scopul constient. Tipul de contradictii: dependenta totala fata de adult. Tipul de relatii : se bazeaza pe reflexele neconditionate (de aparare. urmarind dinamica dezvoltarii: • • • • • nasterea primul an de viata prima copilarie (perioada anteprescolara): de la 1 la 3 ani a doua copilarie (perioada prescolara): de la 3 la 6.publica primele teste de inteligența pentru copii utilizate pe scara larga – Scala de Inteligența Stanford-Binet. Piaget.observația de tip etnografic si cercetarile longitudinale în care dezvoltarea copilului este urmarita pe un interval lung de timp. care îi permit copilului sa se adapteze la mediu. La începutul anilor 1900. alimentar etc.7 ani a treia copilarie (perioada scolarã mica) de la 6 la 10-12 ani Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor 0-1 an: stadiul sugarului Activitatea fundamentala a individului: satisfacerea trebuintelor organice. porneste chiar din perioada prenatala. . Abordarea psihometrica Lewis Terman (1877-1956) . B.). C. Stadiile dezvoltarii psihologice a copilului Cronologic.Primele studii empirice privind dezvoltarea psihologica a copilului apar la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX sub forma înregistrarilor biografice ale comportamentului copiilor (Charles Darwin. Abordarea normativa Propusa de Stanley Hall (1844-1924) . Freud) . 1-3 ani: stadiul anteprescolar Activitatea fundamentala: manipularea obiectelor. doi cercetatori francezi au primit sarcina de a elabora un test care sa permita identificarea copiilor cu redard intelectual în scolile din Paris si orientarea acestora catre clase speciale. Tipul de relatii: începe elaborarea primelor reflexe conditionate (alimentar.accentul este pus asupra masuratorilor cantitative a comportamentului si elaborarea unei harți obiective a dezvoltarii. Alfred Binet si Theodore Simon. igienic).

Aceste reacţii impulsive devin repede expresie deoarece anturajul le întăreşte prin satisfacerea trebuinţelor "reclamate".7 ani : stadiul prescolar Activitate fundamentala: jocul. protecţie etc. Deoarece satisfacerea necesităţilor sale nu mai este automată. 3-6. atunci când apare starea de necesitate (foame. Tipul de relatii: stabileste relatii sociale. Ca prime semne observabile ale vieţii psihice şi supuse modelajului social. Tipul de contradictii: gradul de dependenta este influentat de formarea unei conceptii proprii despre realitatea înconjuratoare. 3-12 luni: Substadiul emoţional (3-12 luni) se caracterizează prin preponderenţa expresiilor emoţionale care devin mijlocul dominant de relaţionare cu anturajul.Stadiul impulsiv(0-3 luni) şi emoţional (3-12 luni) 0-3 luni: La naştere şi până în jurul sfârşitului primului trimestru al vieţii postnatale. sa se îmbrace.11 ani: stadiul scolarului mic Activitatea fundamentala: învatarea impusa.Tipul de contradictii: gradul de dependenta fata de adult scade. are obligatii si drepturi: sa se trezeasca la anumite ore. sa mearga la gradinita. copilul reacţionează prin descărcări şi activări musculare. Tipul de contradictii: gradul de dependenta scade datorita constituirii constiintei de sine si cresterii caracterului critic al gândirii. devine o persoana cu statut social. 6.) şi de insatisfacţie (corelatul subiectiv). în joc copilul interpreteaza anumite roluri în conformitate cu care îsi alege comportamentul adecvat. dirijata din exterior. ca în stadiul intrauterin. . Tipul de relatii: se extind relatiile sociale precum si obligatiile si drepturile. căldură. STADIILE ONTOGENEZEI — SCURTĂ PREZENTARE 1.7-10. se dezvolta capacitatea de verbalizare si deplasare independenta. Aici este baza viitoarelor atitudini şi mimici comunicative tot mai complexe. dominanta este cea a impulsivităţii motrice. ele sunt principalul mecanism organizator al psihismului infantil. se desfasoarã pe baza de reguli unanim acceptate. Graţie experienţelor emoţionale (proprii şi ale anturajului) copilul îşi cristalizează o formă globală de reprezentare a situaţiilor ceea ce-i permite anticiparea. "Emoţia – afirmă Wallon – este o primă formă de înţelegere şi diferenţiere".

3. care este baza pentru inteligenţa practică (acţiune) şi b) activitatea postual-imitativă. 4. Este marcat de exprimarea conştiinţei de sine a copilului. forma sa amânată (în absenţa modelului) fiind deja o evocare. Stadiul categorial (6-11 ani) 6-9 ani: Se produce o repoziţionare a intereselor: de la cele faţă de sine (din stadiul anterior. narcisismului îl domină. "EU SPUN!". un raport de substituţie a ceea ce a fost cândva prezent. 5. rezultată din parcurgerea conştientizării corporalităţii proprii şi a diferenţei sale sociale faţă de alţii. Raportarea funcţională la realitate (la ce serveşte. spaţiul proxim. fiind la intersecţia a două faze importante în devenirea personală: construcţia persoanei şi dimensiunea sa instrumentală. să fie în centrul atenţie. Stadiul adolescenţei . "NU VREAU!") 4-5 ani: Perioada graţiei. intelectuală şi socioafectivă şi sub impulsul unui nou context socio-cultural: şcoala. în acest substadiu precategorial asistăm la o diminuare a sincretismului (amestec. dar complementare: a) activitatea manipulatorie de explorare (obiecte. Se disting trei faze: 3-4 ani: Perioada de opoziţie: afirmarea autonomiei ca premisă a personalităţii (ex. Raportul sinealţii este complex şi multifazic în acest stadiu. 5-6 ani: Perioada imitativă a rolurilor de tip adult. formă primară a inteligenţei discursive ce se va instala odată cu apariţia funcţiei semiotice/simbolice (limbaj. imagine mentală). a seducţiei: căutarea aprobării. centripet). Senzorio-motricitatea. Are loc o dublă decentrare. nediferenţiere în cunoaştere). Stadiul personalismului (3-6 ani) Acest stadiu este o etapă centrală în stadialitatea walloniană. ca tip de activitate dominantă.: "EU FAC!".2. 3 ani: în cel de al treilea an se face trecerea de la actele motorii la reprezentare. Ca urmare copilul caută să seducă. către cele orientate spre exterior. a validării sociale. 9-11 ani: Substadiul categorial începe printr-o activitate comparativă de diferenţiere şi extragere a asemănărilor şi deosebirilor dintre obiecte şi situaţii. se dezvoltă în două direcţii independente. Categorizarea abstractă îşi face treptat loc. Stadiul senzorio-motor şi proiectiv (1-3 ani) 1-2 ani: Reacţiile circulare sunt expresia ralierii mişcărilor copilului la datele senzoriale şi excitaţiile provocate de mediu. de pe poziţii de "adultism" (un amestec de rivalitate şi admiraţie faţă de adult). de ce este bun şi ce face ceva sau cineva) este înlocuită cu cea categorială în forma sa concretă însă. Imitaţia susţine interiorizarea. Saltul este mijlocit prin actele imitative (copilul mai mult mimează decât vorbeşte!) ca forme de prezentare.

atunci". în planul construcţiei personale începe armonizarea asperităţilor prin integrarea planurilor: cognitiv. Stadiul senzorio-motor începe de la naştere şi ţine până la circa 2 ani când începe cel preoperaţional. controlează un singur indice şi nu coordonează) . nu pentru a rezolva) ..12 … ani – operaţional formal – se dezvoltă inteligenţa ipotetico-deductivă propoziţională şi cea reflexivă (gândirea se întoarce asupra ei însăşi) .substadiul structurilor operatorii formale . preverbală) 2) 2-7 ani – stadiul preoperaţional (inteligenţa prelogică. (2) definirea trebuie să permită dezvoltarea progresivă a structurilor mentale Piaget propune trei stadii principale de dezvoltare intelectuală: un stadiu senzoriomotor.Modificările fiziologice şi cele ale schemei corporale sunt punctul de start al crizei pubertare centrată pe sentimentul schimbării. social. simbolică. presimbolică. specifice stadiilor anterioare.substadiul genezei operaţiilor formale . este stadiala. cel al gândirii preoperaţionale şi cel al operaţiilor concrete) şi un stadiul al gândirii formale (sau proporţionale). Cele două condiţii pe care Piaget le stabileşte pentru stadialitatea sa sunt: (1) stadiile trebuiesc definite astfel încât să garanteze o ordine constantă în succesiunea lor. intuitivă – gândeşte ce vede. cu autoritate. Grupul de covârstnici este atractiv.. copiii ajung să dezvolte elementele unei logici formale constând în propoziţii de tip "Dacă. inteligenţa logică.. Revine în prim plan o nouă fază de opoziţie prin care exigenţele construcţiei persoanei(trebuinţă centripetă) se fac simţite. cuprinzând următoarele momente: 1) 0-2 ani – stadiul senzorio-motor (inteligenţa practică. dimensiunea polivalentă a personalităţii fiind exersată de acest nou anturaj. Dezvoltarea inteligentei.7-12 ani – operaţional concret . un stadiu reprezentaţional (împărţit în două substadii. gnostică – cunosc pentru a şti.2-4 ani – prelogic (intuiţia simplă) . Se face saltul de la reprezentarea atomistă a realităţii spre cea a legilor şi integrărilor succesive. în plan intelectual gândirea conceptuală permite unificarea reprezentărilor "insularizate" bazate pe interese concrete. ca forma superioara a adaptării. Stadiile dezvoltării gândirii la Piaget Conform teoriei lui Piaget dezvoltarea intelectuală evoluează printr-o serie de stadii iar organizarea comportamentului este calitativ diferită în fiecare stadiu. afectiv..4-7 ani – semilogic (intuiţia articulată) 3) 7-15-16 ani . Ambivalenţa egocentrism/egoism – allocentrism/altruism poate fi prezentă şi deconcertantă. stadiul operaţional – se structurează în această perioadă sau niciodată. Acesta ţine până la circa 7-8 ani când copilul intră în stadiul operaţiilor concrete iar spre 11-12 ani. nu gândeşte formal doar logic.

Fiecare stadiu are specificul sau sub aspectul instrumentelor cu care operează si achiziţiilor pe care le obţine. Stadii Senzoriomotor Mecanisme / instrumente Reflexul/ schema senzoriomotorie / scheme de scheme Achiziţii Permanenţa obiectului, apariţia reprezentărilor ca proces mintal, reprezentări practice ale cauzalităţii, spaţialităţii şi intenţionalităţii Reversibilitatea simplă (a-a=0, a=b si b=a) - 8 ani Conservarea invariantelor, gândire de tip noţional şi cea categorială Dubla reversibilitate şi INRC (identitate (A este B), negaţia (A este nonB), reciproca (A implică B şi B implică A), corelativa (A şi B corelează, au o legătură comună reciprocă)), gândire conceptuală

Preoperaţional si operaţional concret 2-12 ani Operaţional formal

Pre si semi operaţii mintale (7-8 ani), Operaţii concrete după 8 ani Operaţii mintale, operaţii cu operaţii mintale (operaţii de gradul II sau propoziţionale)

Asimilare – proces de încorporare a noutăţii prin intermediul setului de instrumente, (reflex, schemă, scheme de scheme, operaţii, semioperaţii), existente deja ca bun al individului. Acomodare – proces prin care un mecanism existent deja folosit în situaţii noi îşi modifică structura şi funcţionarea anterioară devenind altceva sau premisa pentru altceva. Schema senzorio-motorie – echivalent în plan practic a ceea ce va fi noţiunea şi conceptul în plan simbolic (o generalizare practică). Ea apare ca unitate primară de viaţă psihică şi se referă la faptul ca un segment informaţional senzorial sau perceptiv este prelucrat şi are drept consecinţă un răspuns motor. Permanenţa obiectului – capacitatea copilului de a-şi da seama că obiectele pe care nu le mai percepem există totuşi. Conservarea – capacitatea copilului de a-şi da seama că sub forme diferite se ascunde o aceeaşi realitate. Se caracterizează prin decalaj longitudinal, în următoarea ordine: număr, substanţa, lungime, suprafaţa, greutate, volum.

Substadiu cronologic

Instrumente-mecanisme

Performanţe

Exersarea reflexelor 0-1 lună Reacţii circulare primare 1-4 luni primele adaptări Reacţii circulare secundare 4-8 luni procedee menite să prelungească experienţe interesante

Perfectează instrumentele reflexe conferindu-le exactitate şi promptitudine Repetarea comportamentelor plăcute la care copilul ajunge din întâmplare, sunt focalizate asupra propriului corp, activităţile exista în sine - a privi pentru a privi, a apuca pentru a apuca - au statut de asimilări funcţionale Specific este orientarea şi dincolo de universul propriului corp şi capacitatea de a produce şi a reproduce acţiuni interesante descoperite întâmplător. Acţiunea este susţinută de plăcerea noutăţii, marchează începutul satisfacţiei de natura psihică, şi câştigării intenţionalităţii prin deosebirea pe care începe să o facă între mijlocul şi scopul acţiunii, acţiunea este orientată spre exterior şi spre viitor Substadii preintenţionale ⇑ Conduitele sunt în mod clar intenţionale, apare coordonarea a două scheme anterioare într-un singur act prin subsumare lor într-o schemă principală Caracteristici: intenţia, căutarea unui mijloc bun pentru a-si realiza intenţia, reunirea schemelor anterioare intr-un act unic Obiectul acţiunii devine dominant luând locul acţiunii propriu-zise Apare conduita inteligenţei speciale: suportului 8-9 luni, sforii 10-11 luni, băţului 11 luni

Obiectul care dispare din raza vizuală nu are semnificaţie Copilul poate urmări cu privirea obiectul sau poate rămâne cu privirea în zona de dispariţie

Capacitatea de a se raporta interogativ la obiectul dispărut şi de a descoperi obiectele parţial ascunse

Coordonare schemelor senzoriomotorii cu apariţia schemelor secundare si cu aplicarea lor la situaţii noi 8-12 luni

Căutarea activă a obiectului dispărut dar fără a ţine cont de succesiunea deplasărilor succesive ale obiectului chiar în condiţiile observării acestor deplasări, ca urmare obiectul va fi mereu căutat în locul primei dispariţii

Reacţii circulare terţiare

Rezolvarea problemelor prin încercare şi eroare practică, schemele pot fi îmbunătăţite, curiozitatea este mobilul Experimentare experienţei

Găsirea obiectului dispărut în urma unor deplasări succesive cu condiţia vizualizării traiectoriilor

activă 12-18 luni Invenţia mintală 18-24 luni Începuturile reprezentării şi deliberării practice care pot prefigura acţiunea Găsesc soluţia în minte prin imitarea problemei de rezolvat

intermediare

Instalarea permanenţei obiectului ce are drept consecinţă reprezentarea deplasărilor invizibile şi în absenţa vizualizării traiectoriilor sale

FORMELE FUNCŢIEI SIMBOLICE Imitaţia amânată – (1,5-2 ani) se caracterizează prin reproducerea unui comportament in absenta modelului care a fost perceput anterior. (ex. Copilul vede pe tatăl său fumând şi repetă gestul mai târziu. Are un statut de prereprezentare, deoarece o acţiune este evocată tot printr-o acţiune (reprezentare prin act). Jocul simbolic – (2-5 ani) are drept specific faptul ca aducerea spre sine a realităţii se face prin substituţi construiţi de subiect şi modificabili potrivit trebuinţelor lui de moment. La baza jocului simbolic se află schema simbolică care este reproducerea unei scheme senzorio-motorii în afara obiectivului său obişnuit si folosirea ei cu valoare explicativă (jocul de-a ceva). Funcţia jocului este cathartică şi explicativă. Această formă de joc urmează celei a jocului exerciţiu sau funcţional şi precede jocul cu reguli (5-7 ani). Desenul este considerat a fi la jumătatea drumului între jocul simbolic şi imaginea mintală. Cu prima are în comun plăcerea funcţională şi autotelismul (=îşi are scopul în sine). Cu imaginea mintală are în comun efortul de imitare a realităţii şi reciprocitatea cu aceasta. Desenul copilului până la 8-9 ani este realist ca intenţie dar ca realizare este idealist, în măsura în care copilul mai mult desenează ce ştie decât ce vede. Gradul de realism al desenului infantil prezintă o serie de etape: Realismul fortuit – 2-2 ½ ani – specific – semnificaţia desenului se descoperă concomitent cu execuţia, este un desen povestit. Realismul neizbutit – 3-4 ani şi după – are ca specific prezenţa în desen a elementelor esenţiale ale modelului, dar într-o manieră juxtapusă dat fiind imposibilitatea coordonării lor (ex. omul cefalopod). Realismul intelectual – în desen se regăsesc toate atributele esenţiale ale modelului, dar prezentate într-o formulă stângace fără materialitate şi fără perspectivă (ex. desen Roentgen). Realismul vizual – are drept caracteristică prezentarea în desen doar a elementelor modelului care sunt posibile dintr-un singur punct de vedere. Apare perspectiva şi plasarea în coordonatele paginii, respectarea proporţiilor. Sub aspectul conţinutului

exista o ordine tematică: mai întâi omul şi animalele, casa şi mijloacele de transport, copaci flori şi obiecte. Limbajul Stadii şi Competenţa (a înţelege şi orienta repere după mesaj verbal) cronologice 0-6 luni stadiul incipient comun copiilor dintro cultură indiferent de limbă Reacţionează la sunete puternice emise brusc, încearcă localizarea sunetului întorcând capul şi privirea, pare să asculte pe cel care vorbeşte căruia îi poate răspunde prin zâmbet (4-5 luni), să facă distincţie între voci vesele şi furioase (sensibil la paraverbal), răspunde când e strigat pe nume Performanţa (a utiliza limbajul)

La naştere este prezent ţipătul neonatal, plânsul şi diverse sunete vegetative (deglutiţie, tuse), în primele săptămâni apare “baia de sunete”- sunete extrem de diverse şi inexistente în limba copilului din care ulterior se selectează cele ale limbii vorbite (3-4 luni) apare gânguritul bazat mai ales pe vocale (5-6 luni), apare lalaţiunea, asocieri de silabe, copilul emite vocalize care au valoare de joc funcţional Răspunde prin vocaliza când e strigat pe nume, imita melodii, are un jargon propriu (e-e-e, I-I-I, face gesturi cu sens de “nu”, fiind mai expresiv în comunicarea nonverbală

7-11 luni stadiul diferenţierii fonemelor acesta se conduce după legea efortului fiziologic minim (vocale labiale guturale)

Dovedeşte selectivitate auditiva, asculta cu interes muzica, poate asculta o explicaţie care durează mai mult de 1 minut cu condiţia să se axeze pe un obiect care îl interesează, ascultă persoana care vorbeşte fără a fi sustras de alte sunete, recunoaşte sensul lui „Nu”

Stadii prelingvistice ⇑ 12-18 luni stadiul holofrazei comunica printr-un singur cuvânt Face distincţie netă între sunete şi provenienţa lor, înţelege numele unor obiecte şi părţi ale corpului, acest gen de achiziţii îmbogăţindu-se săptămânal, identifică obiecte simple într-un tablou, la 18 luni înţelege 100 de cuvinte Foloseşte un singur cuvânt începând de la 10-11 luni pentru a desemna o întreagă realitate, repertoriul de cuvinte folosite este de un cuvânt la începutul perioadei şi ajunge la 20 cuvinte la 18 luni (ex. O fetiţă de 1 an denumeşte prin ”bebe” o fotografie cu copii) are un jargon propriu folosit în discuţie cu jucăriile, 25% din ce

este capabil să definească cuvinte. prezent. conjuncţii. 25-50% din ce spune este inteligibil. ea. înţelege analogii si cauzalităţi exprimate verbal (dacă-atunci) După 55 luni Stadiul desăvârşirii gramaticale Înţelege exprimarea verbală a unor noţiuni legate de număr timp şi spaţiu. foloseşte vorbirea pentru a relata evenimente petrecute. el. se corectează singur la greşelile gramaticale. povesteşte. pronume Recunoaşte şi înţelege cuvinte care denumesc părţi mai de detaliu din structura corporală (cot.spune este inteligibil. foloseşte limbajul pentru a-şi exprima dorinţe sau necesitaţi 24-38 luni stadiul formarii gramaticale Foloseşte propoziţii simple după o sintaxă proprie. flecuştean-oştean). adjective. înţelege semnificaţia dreapta-stânga . creează poezii. apare ecolalia şi ecomimia (repetarea cuvintelor sau gesturilor interlocutorului). se manifestă tulburări de ritm ale rostirii (dislalie de dezvoltare (înlocuirea unor sunete cu altele sau omiterea lor). dialoghează. (3 ani . este mare colecţionar de cuvinte. noi). se descurca in vorbirea in dialect. negativ) se joacă cu cuvinte. viitor. înţelege un mare număr de cuvinte. apare creaţia verbală Articulează corect şi consoanele. poate urmări povestiri cu trei personaje plasate într-un context familiar Foloseşte propoziţii simple din două cuvinte (tata dus. există o ordine în achiziţia acestora: substantive.9001000. verbe. articulează corect toate vocalele. vorbirea e inteligibilă 100% 36-54 luni stadiul dezvoltării gramaticale Înţelege semnificaţia propoziţiilor. 50-80% din cuvinte sunt inteligibile. înţelege semnificaţia cuvintelor mai mare şi mai mic şi denumirile unor activităţi. interogativ. foloseşte diferite forme gramaticale (trecut. înţelege propoziţii mai complexe. înţelege cuvinte care denumesc categorii de rudenie. 4ani . se refera la el la persoana a III-a. omite consoana iniţială sau finală) 18-24 luni stadiul limbajului telegrafic (2 cuvinte) este primul stadiu lingvistic Execută după comanda verbală acţiuni simple. mai face greşeli gramaticale Povesteşte. pisica miau). poate repeta o propoziţie şi 12 cuvinte foarte corect. poate purta un dialog alternativ. numerale. are un jargon bogat (bombează-bombardează. înţelege semnificaţia pronumelor (tu. sprânceană. conversează sau monologhează.1600). gene).

Artificialismul – realitatea inclusiv cea naturală este creată de cineva (soarele este un bulgăraş care a crescut mare). Sincretismul – gândire globală amestecata nediferenţiat în măsura în care la această vârstă copilul amestecă realul cu imaginarul (N-ai găsit ceva să cumperi vine zâna bună şi aduce). Egocentrismul se manifestă la nivelul conduitei generale. limbaj. povestirea paralelă nu ţine cont de ce spun ceilalţi (nu afirma de ex. el nu are conştiinţa acestei centrări pe sine şi nu se poate transpune în punctul de vedere al celorlalţi. în raport cu covârstnicii cooperarea apare abia după 5-6 ani. finalism. Gândirea la aceasta vârsta se caracterizează prin: animism. Ca forma de manifestare predomină afirmaţia (nu argumentează şi nu demonstrează ci mai ales afirmă pentru că nu simte nevoia să-şi impună propriul punct de vedere pe care îl consideră general). are o pondere de 60% din exprimare în perioada 3-5 ani. La 3 ani domină un animism profund. pentru copil nu există întâmplare şi nici nu o acceptă (mărul =se mănâncă). La aceasta vârstă copiii se joacă unii lângă alţii decât unii cu alţii. concrete. Limbajul egocentric. În relaţie cu adultul se manifestă potenţialul de opozabilitate (vârsta negativismului. totul e însufleţit chiar antropomorfizat. criza de încăpăţânare). Finalismul – toate şi totul sunt pentru cineva sau pentru ceva. Relaţia cu anturajul – egocentrismul face ca vârsta preşcolară să fie o vârstă a precooperării şi aceasta pentru că nu sesizează punctul de vedere al celuilalt. un preoperaţional. adevărul este cel care corespunde propriei experienţe de viaţă. “Asta s-a mai spus”). palpabile (visul= mici tablouri sau filme). până la aceasta vârstă copilul fiind el însuşi regula. raţionalul cu afectivul.Mentalitatea preşcolarului În planul procesualităţii copilul rămâne un nereversibil (gândire cu un singur fir). Gradele de animism diferă în funcţie de vârsta copilului. egocentrism si sincretism. artificialism. Ca atare gândirea lui este precauzală ceea ce impune o mentalitate tipică. Realismul – imaterialitatea este permanent tradusă de copil în imagini materializabile. generalul cu parţialul (Bicicleta este ceva cu . Până la 7 ani este greu de realizat la copii un joc cu reguli autentic. Egocentrismul – supunerea adevărurilor generale propriului adevăr. în joc. un nonconservativ (incapacitatea de a sesiza neschimbarea esenţei dacă forma se schimba). non-comunicativ. în relaţiile cu anturajul. După ½ ani animismul s e localizează la nivelul 3 jocului şi jucăriilor pentru ca după 5 ani să dispară şi acesta animismul rămânând la nivel explicativ în situaţii legate de mişcare. pentru a ajunge la 44-47% la 5-7 ani. Animismul – însufleţirea oricărei realităţi inclusiv a celei obiectuale. Jocul colectiv durează la 3 ani 5 minute. dialogul până la 6 ani este cel mai adesea un monolog paralel. realism. moment în care copilul celălalt începe să fie perceput ca partener.

la caracteristicile generale ale diferitelor obiecte şi nu la obiecte în sine. teama sau refuzul de a merge la gradinita etc. aproape întotdeauna dificultatile comportamentale sau relationale ale copilului (de exemplu. devin pereti ai unei incinte fortificate. deceptii mutuale. „Progresul la nivelul gândirii şi cel al nivelul limbajului nu sunt paralele. este posibil ca acestea sa fie datorate unor conflicte dinamice intrinseci copilului.). durerile de cap sau varsaturile pot fi în relatie directa cu o stare emotionala negativa a copilului. temporalitatea (Te-a bătut tata?M-a bătut mâine. pornind de la nervozitate. procese defensive si revendicari insuportabile.” . aceste tulburari pot provoca anxietatea reactionala a parintilor care. iar cuvintele. Aceste cercuri nu se suprapun niciodată perfect. proiectile schimbate între cei atacati si atacanti”.). Pe măsură ce copilul creşte cercurile se întâlnesc şi întrepătrund. antrenând incapacitatea de noi achizitii culturale si pierderea încrederii în sine. anxietate. întârzierile în dezvoltarea limbajului. Acest autor consideră că gândirea şi limbajul la copil apar în mod independent şi pot fi reprezentate sub forma unor cercuri separate: gândirea non-verbală şi cuvântul neconceptualizat. abilitatea în manipularea obiectelor) şi de limbaj neconceptual (ex. Urmarea acestei situatii: de multe ori. ca o reactie în lant. un mediu sigur. copilul nu mai gaseste în anturajul sau social. si nici chiar în familia sa. Aceasta se aplica şi la ontogeneză şi la filogeneză. Dolto. care sa-i asigure protectie si suport afectiv. Joncţiunea lor reprezintă gândirea verbală ceea ce înseamnă începutul achiziţionării conceptelor cărora le asociază cuvinte. fie sunt stânjeniti de criza de inadaptare sociala a copilului (refuzul scolar este un exemplu ilustrativ în acest sens). spune F. a memora un număr). fie nu pot sa îsi ajute copilul sa depaseasca conflictul. Cele două curbe de creştere se intersectează şi se despart. Conceptul în acest caz se referă la o abstracţie. La rândul lor. a recita o poezie. pâna la tulburari comportamentale diverse) pot fi considerate tulburari reactionale la dificultatile parentale. DEZVOLTAREA GÂNDIRII ŞI A LIMBAJULUI COPILULUI Cercetările lui Vîgotski au avut ca scop şi analiza proceselor de gândire conştiente şi raporturile dintre gândire şi limbaj încercând să determine care este relaţia dintre ele: identitate. „Comportamentele unui astfel de grup familial. În fata lipsei de întelegere a anturajului familial se instaleaza.roate şi pedale şi cineva a stricat-o când a căzut cu ea). pot fuziona pentru un timp pentru ca totdeauna să se separeu ulterior. Dificultaile parentale si tulburarile reactionale ale copilului În mica copilarie. sau tulburari ale climatului relational din familie (de exemplu. tulburari în fratrie. Există întotdeauna o parte de gândire nonverbală (ex. Când este vorba despre tulburari ale copilului mare sau a adolescentului care nu a prezentat tulburari în mica copilarie. independenţă sau interdependenţă. Ele se pot redresa şi merge paralel. insecuritate si frica de a-si parasi mama.

Stadiul primitiv sau natural (0-2 ani) se regăseşte în perioada în care cele două cercuri (gândire şi limbaj) nu se întrepătrund. Totuşi la nivelul limbajului acesta este considerat naiv deoarece copilul foloseşte regulile gramaticale fără a cunoaşte regulile care îl guvernează. Învăţarea noilor cuvinte este un proces activ din partea copilului. Stadiul creşterii interioare sau al limbajului interior.Vîgotski se opune teoreticienilor cărora maturarea internă a copilului determină formarea unei gândiri conceptuale indiferent de ceea ce învaţă acesta. Pe tot parcursul vieţii individul va utiliza limbajul interior şi pe cel exterior ca instrumente de gândire conceptuală sau verbală. a memoriei logice şi prin utilizarea semnelor interioare în rezolvarea problemelor. În cursul acestui stadiu copilul manipulează limbajul „în minte” sub forma limbajului nearticulat. Acest monolog a fost interpretat diferit de alţii autori ai dezvoltării. 3. Cuvintele se învaţă prin condiţionare. Limbajul egocentric constituie partea esenţială a limbajului preşcolarului. Acest stadiu se caracterizează prin debutul inteligenţei practice. apar „reacţiile sociale” care îmbogăţesc repertoriul de sunete deja existent şi reprezintă reacţii vocale preferenţiale la prezenţa mamei sau a altor persoane familiare. Ceea ce îşi spune copilul va influenţa ceea ce gândeşte. începând cu luna a doua. El a verificat această ipoteza introducând o serie de dificultăţi în jocul unor copii (lipsa creioanelor. el nu se mai reduce la condiţionare. care substituie nevoile şi dorinţele acestuia şi pe care el doreşte să le facă cunoscute. Vîgotski concluzionează că limbajul egocentric nu constituie o descărcare de tensiune sau un însoţitor inexpresiv al activităţii ci un instrument important al gândirii în adevăratul sens al cuvântului. copilul începând o explorare activă a lumii înconjurătoare şi o la fel de activă luare în posesie a acesteia. Copilul descoperă că funcţia simbolică a cuvintelor şi manifestă interes pentru numele diferitelor obiecte. Utilizând obiecte „mijloc” pentru a ajunge la obiectele „scop” dorite. a hârtiei de dimensiuni potrivite) şi a constatat o creştere a limbajului egocentric. . Acest limbaj se prezintă ca un monolog al copilului care însoţeşte activităţile sale fie când este singur fie în prezenţa altor copii. adică în căutarea şi planificarea soluţiei unei probleme. El estimează că educaţia lingvistică formală şi informală determină în mare măsură nivelul conceptual al gândirii pe care îl va atinge copilul. Astfel îşi îmbogăţeşte rapid vocabularul şi gândirea şi limbajul încep să se întrepătrundă. La doi ani începe stadiul psihologiei naive. prin asocierea lor repetată cu diferite obiecte. mai ales în situaţii de joc. A treia funcţie este constituită de cuvinte propriu-zise. Vîgotski vede în el un nou instrument de gândire. Acest stadiu se caracterizează prin trei funcţii neintelectuale ale limbajului: sunetele care reprezintă modalitatea de expresie emoţională. Stadiile dezvoltării limbajului 1. apoi. Acest limbaj nu dispare din manifestările copilului până în jurul vârstei de 7 ani când începe cel de al 4-lea stadiu numit: 4. Lărgind aceste consideraţii teoretice Vîgotski sugerează că stadiile prin care evoluează gândirea şi limbajul unui copil sunt aceleaşi cu cele prin care a evoluat umanitatea. 2. primele din vocabularul copilului.

forma sau distanţa dintre obiecte. gruparea “reformată” – copilul stabileşte grupuri de obiecte pe baza regulilor din primele două faze şi apoi le reorganizează modificând dispunerea elementelor care le compun dar obiectele rămân în esenţă dezorganizate. Gândirea conceptuale este de fapt un mod de a-şi organiza mediul făcând apel la abstracţii şi numind o calitate comună a două sau mai multe fenomene. o lingură şi o farfurie. După ce copilul alege. ceea ce marchează deplasarea de la gândirea egocentrică spre obiectivitate. 2) Gândirea bazată pe mulţimi organizate. cuvântul lag apare pe toate cuburile înalte şi mari. gruparea în funcţie de câmpul vizual – copilul dă nume unei serii de obiecte alese în funcţie de localizarea lor în timp şi spaţiu c. Grupări complexe efectuate mai mult pe baza contrastului decât asemănării (de ex. Ansambluri asociative bazate pe orice legătură observată de copil cum ar fi culoarea. experimentatorul arată copilului cuburile alese greşit şi acesta reia exerciţiul până reuşeşte să identifice corect cuburile asemănătoare. b. Acest stadiu are mai multe faze: a. Copilului îi sunt prezentate toate cele 22 de cuburi amestecate. fără să întoarcă cuburile. Pe una din suprafeţe (baza) sunt înscrise unul din următoarele cuvinte fără sens: lag. . culori şi forme diferite. Exista trei faze ale acestui stadiu: a. adică are acelaşi cuvânt înscris pe el. căci natura fiecăruia dintre ele reflectă strategia de gândire la care el a recurs. A găsi soluţia corectă înseamnă că acesta (copilul) învaţă că un cuvânt reprezintă un concept format din două dimensiuni ale cubului: înălţimea şi mărimea. În aceste mulţimi legăturile între diverse componente sunt mai curând concrete sau factuale decât abstracte şi logice. Pe parcursul acestei perioade gruparea obiectelor se face pe criterii subiective şi pe baza unor asociaţii făcute la întâmplare plecând de le percepţiile copilului. În acest stadiu obiectele nu mai sunt grupate după impresii subiective ci după legături reale care exista între ele. Sunt 22 de cuburi de mărimi. Utilizarea “cuburilor lui Vîgotski” a permis stabilirea unei ierarhii formate din trei stadii prin care trece copilul până la atingerea gândirii conceptuale şi care se situează între anii preşcolarităţii şi mijlocul adolescentei. cev. mur pe cele înalte şi mici şi cev pe cele mici şi joase. bik pe toate cele mari dar joase. Cele trei stadii descrise de Vîgotski sunt: 1) Gândirea bazată pe mulţimi neorganizate. mur. o ceaşcă şi un bănuţ).Stadiile gândirii conceptuale Vîgotski a pus la punct un instrument pentru a putea studia evoluţia gândirii. Indiferent de alte caracteristici ale acestora. Pe parcursul experimentului examinatorul observa cu atenţie toate combinaţiile alese de copil. gruparea prin tatonare-grupare se face complet la întâmplare b. Aceste caracteristici variază în aşa fel încât nu există doua cuburi la fel. bik. Cum nu există nici un cuvânt din limbajul copilului care să redea acest concept combinat însemnă că el nu l-a putut învăţa înainte de experiment. Acest instrument este cunoscut drept „cuburile (blocurile) lui Vîgotski”. Experimentatorul alege un cub şi cere copilului să aleagă toate celelalte cuburi care estimează el că ar fi la fel cu acela.

un cub mare roşu urmat de un cub mare verde urmat de un cub mic verde) d. individul nerenunţând practic la modalităţi anterioare de gândire. o sinteză stabilă care “devine principalul instrument al gândirii”. Copilul ajunge la etapa finală a gândirii conceptuale atunci când stabileşte o combinaţie nouă de trăsături pur abstracte. În fiecare stadiu al dezvoltării există o activitate dominantă sau directoare. Gândirea conceptuală presupune gruparea spontană a obiectelor pornind de la caracteristici abstracte pe care acesta le percepe şi nu doar pe baza unor denumiri prestabilite pe care le-a învăţat în timpul altor activităţi de grupare. La vârsta de debut a acestui stadiu copilul este preocupat de găsirea similarităţilor şi va căuta o caracteristica care să-i permită gruparea obiectelor (de exemplu toate cuburile înalte sau toate cuburile verzi). Aceste activităţi dominante care guvernează succesiv fiecare etapă de dezvoltate sunt descrise în modelul lui Vîgotski şi Elkonin care cuprinde şase etape sau nivele de creştere: . În cursul experimentelor sale Vîgotski situează debutul abstractizării în momentul în care copilul identifică anumite asemănări complexe între obiecte. daca el grupează toate cuburile roşii şi experimentatorul îi arată două cuburi alese greşit. Vîgotski a numit aceste grupări concepte potenţiale. Totuşi atunci când este întrebat copilul dovedeşte că încă nu este capabil să raţioneze într-un mod valid asupra criteriilor de grupare (de ex. Pe tot parcursul dezvoltării gândirii. 3) Pentru a ajunge la acest stadiu final al dezvoltării este nevoie de convergenţa a două modalităţi ale gândirii: analiza şi sinteza. Pe baza unei teorii care ţine cont de această definiţie a fost descrisă o ierarhie a tipurilor de activităţi. copilul alege triunghiuri şi le organizează în diferite grupuri şi le adaugă câte un trapez ale cărui vârfuri amintesc copilului de triunghi) e. care nu au aceeaşi inscripţie. iar produsul acesteia poate fi modificate de structura intelectuală a individului. Între formele conceptuale şi cele pseudoconceptuale există o continuitate şi nu o ruptură astfel ca gândirea adultului este şi ea impregnată cu astfel de modalităţi incipiente ale gândirii. Vîgotski face o distincţie importanta între concepte şi pseudoconcepte. limbajul este un mediator şi un instrument pentru gândire. copilul este incapabil să abandoneze strategia iniţială pentru a găsi o altă caracteristică ce poate grupa cuburile). Ansambluri pseudoconceptuale par a fi grupări bazate pe adevărata gândire conceptuală. Grupări în lanţ în care legătura se face doar între un obiect şi următorul din lanţ ca în jocul de domino fără ca ansamblul să se constituie pe baza aceluiaşi criteriu (de ex. Desigur aceste cuburi prezintă şi alte caracteristici şi prin acesta abstractizarea este incompletă.c. Cu toate acestea printre adolescenţi ca şi printre adulţi gândirea conceptuală are un caracter instabil. ACTIVITATEA CA MOTOR PRINCIPAL AL DEZVOLTĂRII Prin activitate se înţelege întreprinderea unei acţiuni care are ca scop operarea asupra mediului. Grupări difuze care conţin subansamble în interiorul cărora criterii de selecţie a elementelor urmează criterii flexibile (de ex. De exemplu copilul alege două cuburi care sunt scunde şi verzi.

care să se realizeze împletind intervenţiile plurisdisciplinare şi interdisciplinare necesare acestei vârste.2. Copii dezvoltă abordări teoretice pentru stăpânirea mediului ceea ce îi obligă să ia în consideraţie obiectivele realităţii şi precursorii psihologici ai gândirii abstracte (operaţii şi scheme mentale).3. Copilul se angajează în funcţii simbolice lăsându-şi imaginaţia sa intervină în joc şi în alte activităţi şi dobândeşte o anumită înţelegere a coordonării sociale şi a grupului. 2) Activitate de manipulare a obiectelor (1-3 ani). Tânărul dezvoltă interese cognitive şi vocaţionale noi. Principiile generale ale dezvoltării 3. dar şi pentru a înţelege punctul de vedere al altora şi a se supune regulilor sociale. Momentele de criza apar când un tip de activitate nu mai domină interesele copilului şi acesta are tendinţa de iniţia următorul tip de activitate. cerinţele şi orientarile educatiei timpurii se traduc azi in lume prin existenta unor numeroase programe educative pentru vârstele timpurii care se completeaza şi urmaresc in fapt evidentierea tendintelor generale prin prisma accentuarii unor aspecte alese ca prioritare. Principiile generale ale elaborarii programelor 3. 5) Activitatea de comunicare socială (11-15 ani). 4) Activitatea de învăţare (7-11 ani). înţelege elementele unei munci de cercetare şi elaborează proiecte de viaţă. Copii manipulează obiectele şi prin interacţiunea cu adulţii dezvolta un anumit nivel de competenta lingvistică şi o gândire vizuală şi perceptivă. Principii operaţionale Toate viziunile. Programele educative de educaţie timpurie sunt politici educaţionale de amploare internaţională şi naţională care se referă la orientări în sistemele de educaţie şi învăţământ şi nu numai. Trecerea de la un stadiu al dezvoltării la altul stabilitatea modului de gândire şi natura interacţiunilor copilului cu lumea sunt discontinui. Adolescenţii achiziţionează abilităţile de comunicare necesare pentru a rezolva problemele cotidiene.1) Contact intuitiv şi emoţional între copil şi adulţi (copilăria mică 0-1 an). 6) Activitatea de învăţare vocaţională (15-17 ani). Principiile programelor de educaţie timpurie în grădiniţe 3. .1. Tipurile fundamentale de dezvoltare psihologică produse de acest contact constau în nevoia de interacţiune cu alţii şi o atitudine emoţională faţă de ei pe de o parte şi pe de altă parte dezvoltarea actelor de prehensiune şi a celor perceptive. 3) Activitate de joc (3-7 ani). Astfel dezvoltarea este compusă din perioade de stabilitate şi de crize tranzitorii.

parintii in special. a. trei serii de principii general valabile: a. 1990. Principiile operationale de ordin general( determinate de derularea oricarui program de tip educational). Conentia ONU privind persoanel cu dizabilitati. Respectarea copilului indiferent de problemele de invatare şi dezvoltare pe care le are .Copiiii care traiesc in situatii dificile sunt lipsiti de ocaziile necesare dezvoltarii şi invatarii şi de aceea necesita consideratii speciale. . etc. Perspectiva de abordare a copilului . Directiile mentionate şi recomandate educatiei de toate aceste declaratii internationale se refera in principal la drepturile şi responsabilităţile în plan individual şi social elaborate în raport cu fiacer individ şi în principal legate de copil şi copilărie. participarea şi calitatea unei educatii pentru toti. au responsabilitatea primara a cresterii şi dezvoltarii copiilor lor. J. Asigurarea unei educatii pentru toti copiii. Principiile care guverneaza dezvoltarea şi invatarea la vârstele mici( determinate de studiile stiintifice şi de cercetarile in domeniul varstelor mici). 2006. pune la baza acestora. religie sau alte criterii care ii deosebesc. nediscriminativ . Evans directoarea Grupului consultativ pentru ingrijiea şi dezvoltarea timpurie a copilului. 1994 cu privire la realizarea scolii de tip incluziv.Toti copiii fara deosebire de gen. la accesul. Implicarea familiei şi comunitatii in decizia şi actiunea educativa Familiile. Declaratia Conferintei de la Salamanca. rasa. b. Declaratia Conferintei mondiale de la Jomtien. Ele pot fi sintetizate în următoarele direcţii prioritare: Valorizarea şi sprijinirea copilului mic prin stimulare şi preveniera situaţiilor de risc. sintetizand orientarile actuale ale programelor de educatie timpurie la nivel mondial. Principiile sociale care determina şi structureaza sfera de interventie educativa timpurie asupra copilului sunt reliefate din cunoasterea şi respectarea unor documente internationale ca: Conventia cu privire la drepturile copilului. Principiile sociale acceptate( determinate de politicile educationale de la nivel international). referitor la "Educaţia pentru toti". limba. trebuie sa aibe conditii sa-şi dezvolte plenar potentialul.Diferitele alternative găsite de sistemele educative actuale devin eficiente şi operante in momentul in care raspund unor principii general valabile şi acceptate de educaţia timpurie la nivel international.copiii necesita prin imaturitatea lor fizica şi mentala ingrijire şi atentie din partea intregii societati. c.

1998). Trebuie reamintită aici orientarea actuală a politicilor educative la vârstele mici ca parte a educaţiei pentru toţi. trebuie sa stabileasca o politica a mediului educational care sa asigure plenarea realizare a responsabilitatii sociale pentru cresterea şi educarea tinerei generatii. Studiile şi cercetarile din domeniul stiintelor educatiei au determinat in ultimii ani o serie de principii drept factori cheie pentru asigurarea unei dezvoltari plenare a copilului. poate avea un impact negativ in dezvoltarea pe parcursul intregii vieti. sau normelor ce trebuie respectare în copilăria mică: Delimitarea perioadei de vârstă. Participare la educaţie şi viaţa socială prin dezvoltarea competenţelor. (Grantham-Mc Gregor et al. şi atunci stimularea este intrerupta in timpul anilor dinainte de scoala. Principiile referitoare la dezvoltarea şi invatarea copilor. Accesul pune problema preocuparilor educative pentru toate categoriile de copii fara nici o discriminare. De exemplu.Politicile educative de responsabilizare socială la nivel local şi central. al educaţiei şi din cel social: . b. Comunitatile. Acest nou mod de înţelegerea a orienatării sistemelor şi a practicilor educative impune o viriune nouă care reliefează cele trei concepte fundamentale: Acces neângrădit la educaţie de la cele mai mici vârste. Aceste principii sunt punctul de orientare în organizarea şi structurarea programelor de educaţie timpurie. Vom trata astfel următoarele elemente care formează tabloul necesar enumerării principiilor. . şi stimulare. Calitatea certifica nevoia alegerii unor metode care sa satisfaca progresul uman şi tehnic al epocii noastre.Enumerarea principiilor genrale ale dezvoltării şi învăţării Toate studiile încep prin a identifica nevoile copilului mic şi a descrie vărsta luată în calcul pentru perioada considerată ca timpurie în viaţa individului. asigurarea drepturilor şi îndeplinra responsabilităţilor sociale. daca se asigura copiilor nutritie şi programe de stimulare in primii trei ani. Identificarea nevoilor de bază Abordarea pluridisciplinară din punctele de vedere: nutriţional. al sănătăţii. castigurile realizate prin atentia timpurie se pot pierde. Orice cercetare indica daca exista goluri semnificative in asigurarea cerintelor copilului(in termeni de nutritie.Calitatea intervenţiilor educaţionale. in particular) intr-un punct semnificativ din continuumul de la nastere până la intrarea in scoala primara. Respectarea lor oferă indicatorii de calitate şi premisele de succes în abordarea copilului mic. de la cele restranse până la cele largi reprezentate de guverne. - . sanatate. participarea cere schimbarea relatiei educative centrale catre independenta şi responsabilizarea copilului de la vârstele mici.

aceasta tranzitie poate fi relativ usoara sau extrem de dificila. p. 1. 2000. Depinzand de gradul de sincronicitate intre casa şi scoala. abilitatea de a gandi. Invatarea senzoriala. socializarea şi pregatirea pentru scolarizare capata o importanta mai mare. Pruncia(până la 18 luni). Se porneşte de la a se argumenta faptul că experientele pentru copii. Intr-o acceptie minimalista. In timpul acestei perioade nutritia continua sa fie de o importanta critica. şi contextul social şi cultural. mostenirea genetica. şi uneori sase). J. Ce urmeaza este o enumerare a unor principii de baza de dezvoltare care pot fi folosite pentru a ghida crearea de activitati potrivite şi experiente pentru copiii mici ( Evans. Dezvoltarea este multi-determinata.5-15). Ilfeld. şi atasamentul fata de ingrijitor semnificativ par a fi sarcinile centrale. Hranitul la san este obligatoriu. şi abilitatile sociale avanseaza rapid. nu trebuie sa se rateze nici o ocazie pentru copii de a fi cu mamele lor. Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere. Meyers. şi prin educatie şi sprijin parental. In anii dinainte de scoala.G. atentia este concentrata pe mama prin programele maternale şi de sanatate a copilului. E. Coordonarea copilului. R. şi variaza ca o funcţie a statutului nutritional şi biomedical al copilului. Copilaş la primii pasi şi post-copilaş la primii pasi( de la 18 la 36 de ani). controlul actiunilor fizice.Una din ideile cunoscute azi este aceea că nevoile copiilor difera pe parcursul copilariei timpurii. trebuie sa fie concepute in jurul nevoilor de dezvoltare şi al abilitatilor copilului. şi cercul de prieteni şi ingrijitori se largeste. e mai probabil ca programele de copilarie timpurie sa fie asociate cu educaţia şi programele scolare. . Dezvoltarea este holistica. 2. Pre-scolar(aproximativ vârstele patru şi cinci ani. limbajul. La nivel internaţional. in special auditorie şi vizuala. la orice varsta. Sprijinul pentru aceasta pozitie vine din literatura de spăecialitte internationala despre cum se dezvolta şi cum invata copiii. consta in dimensiuni inter-dependente. Nevoile de dezvoltare ale unui copil pot varia in primii ani de viata in legatura cu procesul lui de maturizare/crestere. instituţiile care elaborează documentele programatice cu privire la educaţia timpurie enumeră şi explicitează o serie de principii de la care trebuie schimbat pas cu pas modul în care sunt percepuţi copiii mici şi orghanizate intervenţii programatice în planul politicilor educaţionale. dar sanatatea şi nutritia raman componente-cheie de care au nevoie copiii mici. • • Scoala primara pregătitoare sau timpurie este o perioada de tranzitie intre scoala şi lumea in general(in mare intre 6 şi 8 ani). 3. pot fi distinse urmatoarele perioade: • • Prenatala şi nasterea. In timpul acestei perioade.L. în favoarea acestor beneficiari. Un accent special trebuie pus pe sanatate şi nutritie in timpul acestei perioade . De la 4 ani incolo.

sigur şi curat. consta in dimensiuni inter-dependente Specialiştii care se ocupă de copilariea timpurie foloseste termenul ‘’holistic’’ pentru a descrie dezvoltarea copilului. R. In mod similar.. nutritională şi psihologică adecvate. Un exemplu de cum functioneaza interactiunea este urmatorul. Aceasta le inhiba invatarea si dezvoltarea.G. nutritie. ca şi protectia socială necesară. In timp ce copiii sunt motivati in mod natural sa exploreze si sa incerce sa controleze mediul. Toate acestea au un impact asupra abilitatii acelui copil de a invata.4. dezvoltarea mentala(prin educatie si stimulare). Ilfeld. Toate se intretes in viata copilului si se dezvolta simultan. care afecteaza mai tarziu invatarea. ca ii este asigurat într-un un mediu sanatos. apar dezvoltari importante care afecteaza creierul. Progresul intr-o zona afecteaza progresul in altele. si ingrijirea mai putina decat necesara au un impact negativ asupra cunoasterii si dezvoltarii motorii. De exemplu. emotional. sanatatea subreda. La fel. In adaugire. care afecteaza stima de sine a copilului.2000) ● Dezvoltarea este holistica. dezvoltare socialemotionala(asigurand afectiune si sanse pentru participarea sociala). Meyers. sociale si emotionale. sa creasca. social. corpul fizic. educatie. Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare 6. sa se dezvolte. Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura. si dezvoltarea spirituala(definita in cultura copilului). E. Primii opt ani din viata unui copil formeaza fundatia pentru toata dezvoltarea viitoare. cei cu sanatate sau nutritie proasta au motivatie redusa de a explora. şi sa fie sanatos. Iată de ce educaţia timpurie se referă şi la a asigura fetelor adolescente şi femeilor insarcinate ingrijirea fizică. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi obiectele din mediul lui Să le analizăm pe fiecare trecînd prin argumentele aduse de autorii citaţi (Evans. care la randul ei duce la probleme de invatare. şi chimia copilului. cand ceva merge prost in oricare zona/arie influenteaza toate celelalte arii. şi nu neaparat progresiva 5. ● Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere In timpul perioadei prenatale.L. nutritia adecvata. Aceasta presupune că dezvoltarea copilului nu poate fi impartita in variabile ca: sanatate. De aceea interventiile trebuie sa includa atentia la dezvoltarea fizica(prin sanatate si nutritie). . se impune ca fiecare copil mic să fie iubit şi hranit adecvat. odata ce copilul vine pe lume este important sa se asigure acel sprijin nutritional adecvat (in forma alaptarii la san). J. atentia timpurie fata de nevoile copilului este de aceea critica.

(GranthamMcGregor et al. Ingrijirea buna(sanatate. unii copii raman din ce in ce mai in urma fata de colegii lor. mostenirea genetica. De aceea. scopurile copiilor difera de la cultura la cultura. In timp ce interventiile de mai tarziu pot creste/ajuta dezvoltarea copilului. şi de a lungul timpului dezvoltarea copilului urmeaza o traiectorie descendenta. Este de asemenea important sa se asigure permanent o atentie continua asupra dezvoltării copilului.Psihologii specializati in dezvoltarea copilului mic au demonstrat ca in primii ani un copil isi dezvolta toate structurile de baza psihologice şi neuronale/ale creierului de care dezvoltarea şi invatarea viitoare sunt dependente. De aceea. atentia fata de copiii mici încă de la nastere poate ajuta in a preveni dificultatile viitoare. Este important sa foloseasca metode care se potrivesc cu modelul de dezvoltare al copilului. perceprtuale şi motorii. Daca nutritia şi sanatatea timpurie sunt puse in pericol. cu cat este mai timpurie atentia fata de progresul de dezvoltare al copilului. mancare hranitoare. şi asa cum s a notat. şi variaza ca o functie a statutului nutritional şi biomedical al copilului. şi modelele de comunicare dintre adulti şi copii variaza in mod extins). legate de cultura. şi contextul social şi cultural. caracterul. S-a demonstrat ca beneficiile interventiei sunt mai mari daca asiguri sprijinul corect timpuriu. dar şi in zonele afective. In vreme ce este un model general sau o secventa de dezvoltare care este valabila pentru majoritatea copiilor. Wachs 1998) . traiectoria optima nu este probabil de obtinut odata ce un ciclu descendent a inceput. primii ani sunt in termeni de dezvoltare pe termen lung a copilului. chiar cand luam in considerare ca exista secvente recunoscute şi activitati care faciliteaza invatarea şi dezvoltarea. cu atat este mai probabil ca problemele sa poata fi prevenite. stimulare mentala. şi interactiune) pentru copiii mici este cea mai buna masura preventiva pentru dizabilitati şi intarzierile in dezvoltare. (De exemplu. trebuie sa acorde atentie sanatatii copilului şi statutului nutritional( din punct de vedere istoric şi curent) şi trebuie sa asigure forme variate de stimulare. şi nu neaparat progresiva Dupa cum s a observat. Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura. Cultura influenteaza dezvoltarea in feluri diferite. mai intensa trebuie sa fie interventia pentru a avea un impact pozitiv. emotionala şi sprituala.1998. şi cu cat este mai in varsta copilul. ca şi invatarea cognitiva. nu numai in zona cognitiva. Drept rezultat. dezvoltarea este intarziata sau slabita. interventiile promovand dezvoltarea sociala. Dezvoltarea este multi-determinata. hranire activa. se asteapta ca acestia sa-şi asume responsabilitati la varste diferite. şi calitatea dezvoltarii variaza de la copil la copil ca un rezultat a ce aduce copilul in lume(natura copilului) şi experientele pe care copilul le are in lume(hranire).

sa exploreze lucrurile şi ideile. De accea. invatarea şi dezvoltarea pot fi sprijinite prin crearea unui mediu sanatos. sprijinul catre copii poate ajuta familia şi comunitatea. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi obiectele in mediul lui. şi sa se joace cu copiii lor. şi sa asigure copiilor sanse de a lucra cu obiecte concrete. pot exista limite asupra ceea ce poate fi realizat in termenii depasirii deficitelor deja existente rezultand din nutritia proasta. De aceea. şi sanse de a ajuta copiii sa invete prin joaca. Programele ECCD nu trebuie sa puna accent pe memorarea mecanica şi invatarea celor trei R (Citire. comunitate. fie acasa in sarcinile zilnice fie in medii mai organizate din afara casei.De aceea. interactiune cu materialele.cu atat este mai bine. sprijinul catre familie şi comunitate ii poate ajuta pe copii. cultura-şi nevoile lor sunt in majoritate efectiv satisfacute in legatura cu acel context Starea de bine a copilului este legata indeaproape de starea de bine a familiei. Accentul trebuie sa fie pe cum sa inveti(e. Copiii au nevoie de asemenea de sanse de a interactiona cu colegii şi adultii intr-un mediu sigur care ofera copilului siguranta şi acceptare. sa fie angajati in rezolvarea de probleme şi sa dezvolte limbajul şi abilitatile de comunicare. sa experimenteze şi sa descopere. Parintii şi alti ingrijitori pot fi incurajati sa hraneasca. in special de starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i. stimuleze. Abilitatile care sunt baza pentru construirea cunostintelor se imbunatatesc cu practica. sCriere şi aRitmetica). Copiii traiesc intr-un context-familie. şi asigurarea de spatiu. atunci pot exista rezultate pe termen lung foarte pozitive din programele care centreaza pe anii dinainte de scoala. Dar fara o baza solida in timpul primilor ani. daca se vor asigura interventii dupa varsta de trei ani. nu o impunere a informatiilor asupra copilului de catre adult. fie acasa sau in alta parte. şi imitarea modelelor pozitive. sa vorbeasca. Trebuie de asemenea sa se recunoasca ca.g atitudinea pozitiva fata de invatare şi abilitatile de gandire) decat pe ce sa inveti. . sa faca alegeri. Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare Invatarea implica construirea cunostintelor copilului. materiale. Este important pentru copii sa aiba sa aiba sanse de a-şi construi propriile cunostinte prin explorare. Daca ingrijirea potrivita(in special in legatura cu nutritia. statutului de dezvoltare şi nutritional. Rolul adultilor(acasa şi in alte medii) in sprijinirea dezvoltarii copiilor este sa raspunda emotional şi sa fie implicati fata de copii. boala şi neglijare. hranirea şi stimularea) este asigurata in primii trei ani. puterea programelor de dinainte de scoala este limitata. Sansele pentru implicarea activa trebuie sa abunde. cu cat se da o atentie mai timpurie copilului. De aceea. interventiile trebuie sa includa sanse pentru copii de a invata facand.

cu ceilalti oameni (semeni şi adulti) şi cu sine insusiInvatarea efectiva este dependenta şi este un rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi cu obiectele din mediul apropiat.De vreme ce mediul are un impact asupra dezvoltarii copilului. Dezvoltarea copilului este in dependenta cu mediul. care sa fie recunoscute ca secvente şi activitati care faciliteaza invatarea. De aici se concluzioneaza ca adultii tebuie sa identifice şi sa foloseasca in educatie metode care sa se adreseze nu numai ariei cognitive ci şi celei afective. Progresul uneia influenteaza pe celelalte. ameliorand starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i. De aceea. perceptuale şi motorii. Pornind de la principiile menţionate mai sus şi adâugând perspectiva unei pedagogii constructive necesare pentru a orienta educaţia preşcolară ca pedagogie timpurie am sintetizat ca principii ale dezvoltării şi învăţării următoarele: Momentul începerii educaţiei timpurii este chiar concepţia copilului. din momentul conceptiei. sa faca alegeri. sa experimenteze şi sa descopere singuri sau condusi indirect. Problemele intampinate in una din dimensiuni vor avea ecou şi in celelalte. Dezvoltarea copilului survine in strânsă dependenţă cu relatiile acestuia. Toţi copiii au potenţialităţi de dezvoltare. sociala şi a mijloacelor de expresie prin limbaj. Procesul invatarii este fundamental in dezvoltare. Dezvoltarea şi învăţarea depind de interacţiunile copilului. pe care numai stimularea şi orientarea pozitiva le vor transforma in capacitati. - - . desi impactul va fi mai indirect decat dezvoltarea serviciilor specifice pentru copil.Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de dezvoltare. cognitiva. stadii de invatare recunoscute. Dezvoltarea este variată de la un copil la altul. domeniile cele mai importante ale personalitatii. provocarea unei dezvoltari a zonelor proxime. emotionala. copii invata acceptarea şi securitatea in relatiile cu ceilalti. Se cere identificarea şi promovarea unor forme variate de invatare legate de cultura. imbunatatirea sanatatii şi sanitatiei in comunitate. este de asemenea posibil sa dezvolti interventii care fac schimbari in mediul copilului. exista o mare varietate individuala şi sociala determinata de rata dezvoltarii şi de ritmul şi stilul invatarii. respectiv dezvoltarea fizica. cresterea venitului familiei. Educaţia timpurie cere ocazii şi forme diferite de învăţare. şi imbunatatirea mediului politic şi social va afecta cresterea şi dezvoltarea copilului. De aici se recunoaste rolul adultului care sa sprijine invatarea prin raspunsuri afective şi prin implicare şi empatie. Desi exista secvente de invatare. relatiile cu obiectele inconjuratoare. sa exploreze lucrurile şi ideile. ca şi promovarea unor activitati care sa ofere posibilitatea copiilor sa foloseasca obiectele concrete. spirituala. Ele se influenteaza unele pe celelalte şi se dezvolta simultan. Dimensiunile dezvoltarii se refera la ariile. In acelasi timp se recunoaste nevoia copiilor de a interactiona cu egalii lor de la care pot invata şi cu care pot sa se sprijine reciproc in invatare. Numai astfel inteles actul invatarii. invatare şi comunicare. oferind in general copilului.

ca şi alte programe de dezvoltare. programele cele mai potrivite. orice program de educatie timpurie. c. Efectele pe termen lung ale dezvoltarii sunt cele mai mari cand interventiile nutritionale. Focalizand sprijinul educativ pe familie. Familiile copiilor trebuie sa fie parteneri in intreaga dezvoltare a acestuia. norme şi valori de tip operational: Se va porni de la ceea ce exista. pe sanatate şi conditiile de sanatate in comunitate se realizeaza premizele unor politici educative preventive a situatiilor de risc in copilarie. de sanatate. Pentru copil este la fel de important sa exploreze mediul invatarii ca şi interactiunea cu materialele şi cu ceilalti precum şi imitarea modelelor de rol.Avand in vedere importanta mediului in promovara invatari eficiente la copii. se dezvoltă şi este educat copilul mic îşi pune amprenta pe personalitatea lui. multifactoriala. tine seama de urmatoarele reguli. Baza teoretica trebuie sa fie solid argumentata şi sa faca parte dintr-o strategie comprehensiva. şi de dezvoltare sunt combinate. Recunoasterea copilului ca participant activ al propriei formari se leaga de dezvoltarea constructiei cunoasterii lumii şi cunoasterii de sine. şi holistice(comprehensive) au cea mai mare probabilitate de a afecta dezvoltarea intr-un mod pozitiv. Fiecare copil apartine unui context socio-cultural de care educaţia trebuie sa tina seama. continui. - - In sinteză. intense. interventiile pot sa propuna ca obiectiv tocmai imbunatatirea mediului in care copiii se dezvolta. Educaţia timpurie este premisa eliminării riscurilor copilăriei mici. Orice program trebuie sa fie flexibil. frecvente.- Copilul este participant active al propriei dezvoltări. Tinand seama de cele mentionate relativ la principiile sociale şi cele legate de invatarea şi dezvoltarea copilului. Principiile operationale pentru eleborare programelor de educaţie timpurie. Cercetarile stiintifice au stabilit importanta unei dezvoltari sanatoase in timpul primilor ani de viata şi demonstreaza ca programele de concentrare a atentiei pe dezvoltarea timpurie ofera ocazii clare pentru evitarea problemelor şi situatiilor de risc din copilarie fiind benefice atat pentru individ cat şi pentru societate. Cultura. Comunitatea se implica activ in dezvoltarea programelor timpurii de educatie. Familia este mediul necesar al dezvoltării copilului la vârstele mici. familia pun amprenta pe personalitatea fiecarui copil. Sprijinirea familiei pentru a creste şi educa copilul este in fapt sprijin acordat copilului prin crerea conditiilor favorabile de dezvoltare. se va cunoaste clar realitatea educationala a varstelor mici şi pe aceasta se va construi. Mediul în care creşte. . comunitatea.

depind de atitudinea şi actiunea experientiala din primele varste ale copilului. Pornim de la ideea ca in epoca noastra intrebarile la care va trebui sa raspunda generatiile viitoare sunt atat de complexe incat este mai important sa-I invatam pe copii sa-şi puna intrebari. Prima cerinta fata de program este de a I se asigura eficienta şi deci succesul. Programele de educaţie timpurie trebuie sa reflecte diversitatea. sa le formuleze şi sa antreneze solutii diferite. creativitatii. prin organizarea flexibila a spatiului educational şi prin folosirea unor strategii participative şi experientiale de invatare şi joc. b. Revalorizarea jocului Parteneriatul educativ. Programele de educaţie timpurie trebuie se promoveze echitatea de acces. decat sa gaseasca raspunsuri gata fabricate. Ele trebuie sa se foloseasca de o varietate de strategii. Principiile metodologice care stau la baza programului propus vor exemplifica aceasta orientare curriculara. Abordarea educatiei timpurii cere programe axate pe parametrii şi tendintele de dezvoltare ale copiilor. Putem determina o serie de principii legate de domeniile urmatoare: . alternativelor de raspuns. Programele de educaţie timpurie trebuie sa fie rentabil relativ la costurile efective. d. Reamenajarea spatiului educational prin arii de stimulare. Este un program care urmareste stimularea dezvoltarii copiilor prin cunoasterea lor şi evaluarea permanenta a progreselor. Reconsiderarea copilului ca fiinta unica. Programele de educaţie timpurie trebuie să obtina beneficii sustinute. Dezvoltarea supletii solutiilor. Orice program de educaţie timpurie trebuie se asigure cresterea calitatii educatiei. Principiile metodologice propuse în grădinită în perspectiva educatiei timpurii Programul educativ pe care il propunem pentru vârstele timpurii se axeaza pe pe patru axe principale: a.- Programele de educaţie timpurie trebuie să se ancoreze în intelegerea mediului larg social ca o coordonată importantă. Epoca viitorului este epoca intrebarilor. c.

Din punct de vedere al bazei explicative teoretice şi metodologice programul de educatie timpurie pe care il propunem se refera la urmatoarele dimensiuni: 1. Fiecare se constituie ca o cerinta de reflectie şi actiune educativa in vederea asigurarii eficientei şi flexibilitatii actului educational la vârstele timpurii. Rolurile nuantate şi noi ale educatoarei. Implementarea schimbarilor in acord cu cerintele.A. Curriculumul formativ şi flexibil al educatiei prescolare. materiale. Antrenarea strategiilor de invatare individualizata prin experienta şi relationare. ca activitate fundamentala de dezvoltare a personalitatii copilului. 7. Principiile operationale propuse. 3. a resurselor existente (materiale. 6. Aceste principii se incadreaza in una sau mai multe din domeniile anuntate mai sus. oferind conditiile parteneriatului educational. Modul de abordare a copilului. interesele individuale ale celor implicati in program (agentii educationali şi copiii). 8. Se porneşte de la ideea ca nu numai copilul trebuie sa se adapteze cerintelor . sa incurajeze cooperarea şi implicarea participantilor la program. Organizarea şi alegerea jocului ca activitate fundamentala de invatare şi adaptare pentru copil. Amenajarea şi folosirea spatiului educational prin mesaje directe şi indirecte. metode. 4. Parteneriatul educational ca nevoie de baza a educatiei timpurii. 2. sa se axeze pe cunoaşterea copilului ca partener. Materiale şi mijloacele variate şi flexibile de sprijinire a jocului şi invatarii. sa ofere o varietate de solutii. B. 5. teoretice şi umane) şi a perspectivelor de dezvoltare. Asigurarea eficientei programului educativ trebuie sa se respecte urmatoarele principii: Planificarea in concordanta cu vârstele de dezvoltare a copiilor. activitati şi idei care sa corespunda cu diversitatea problemelor şi indivizilor implicati in program. Să fie bazat pe activitatea de joc. nevoile diferite. sa deschida o perspectiva globala. curriculara asupra educatie. Vom enumera in continuare cele mai importante principii care stau la baza programului de educatie timpurie individualizata pe care il propunem. Ele afirma nevoia luarii in considerare a conditiilor psiho-pedagogice necesare dezvoltarii copilului şi a devenirii sale socio-culturale prin sprijin şi relatii pozitive democratice.

ca mijloc de apropiere a realitatii inconjuratoare şi de adaptare. cunoastere şi de hrana) ci şi cele afective ( de dragoste. Nevoile/cerintele copilului sunt atat cele de baza pentru supravietuirea sa (ingrijire fizica. cat şi afective (de dragoste. de aceea invatarea depinde la aceasta varsta de joc. Cerintele copilului fata de educatie pot fi satisfacute daca activitatea educativa incepe cu cunoasterea lor. Educaţia este continua. Nevoile. etc. cerintele copilului sunt nu numai cele de baza (de ingrijire. cu nevoile lui specifice şi particulare. oferind premisele dezvoltarii independentei de actiune. responsabilizarii timpurii şi increderii in propriile forte. Prin specificul varstelor mici şi prin posibilitatea extrem de mare de influentare a dezvoltarii personalitatii gradinita devine responsabila nu numai de pregatirea pentru scoala ci de dezvoltarea armonioasa şi sprijinita adecvat a personalitatii: Fiecare copil este unic. In educaţia timpurie (0-6/7 ani) forma specifica de activitate a copilului este jocul. Educaţia timpurie nu se adreseaza "copiilor" ci fiecarui copil in parte. in concordanta cu nevoile şi cerintele educative ale copilului.educationale ale unui program anume propus. Nevoile copilului sunt cerinţe importante pentru educatie. - . Amenajarea mediului educational prin arii sau domenii de activitate şi joc constituie o forma optima de realizare a alegerilor timpurii şi a ocaziilor de experimentare. intarire pozitiva a actiunilor lui. asiguram succesul actiunilor lui şi invatarea eficienta şi de durata. Identificand continuu cerintele copilului şi evaluand progresele prin observatie. ea incepe din primele momente ale vietii şi dureaza cat aceasta In centrul actului educativ trebuie sa stea copilul cu cerintele sale individuale. cunoastere). siguranta afectiva. Conducerea actului didactic la varsta prescolara este o conducere indirecta (care ofera conditii şi ocazii de joc intre care copilul alege). se deschide motivatia intrinseca pentru activitate şi asumarea deciziilor şi responsabilitatilor. in mod dinamic şi flexibil trebuie sa se adapteze particularitatilor şi nevoilor copiilor. securitate afectiva şi intarire pozitiva a actiunilor) dar şi de actiune (prin joc liber ales). hrana.)şi de joc. ci şi acesta. Invatarea copilului se realizeaza prin joc şi este experientiala ( se realizeaza prin experiente proprii) şi sociala (e dependenta de relatiile sociale ale copilului cu adultii şi cu egalii). Oferind copiilor ocazii de joc şi dandu-le posibilitatea de a alege liber jocurile şi jucariile. Stimularea independentei de alegere şi actiune trebuie impletita cu activitatea de grup şi cu sprijinirea relatiilor interpersonale. Observatia ajuta educatoarea sa sesizeze dinamica cerintelor educative ale fiecarui copil şi sa ofere posibilitatea dezvoltarii competentelor şi capacitatilor. Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care I le ofera jocul. ele sunt diferite de la copil la copil şi de la o perioada la alta. Jocul care asigura dezvoltarea este jocul liber ales.

procesul este mai important decat produsul obtinut. In programul de educatie timpurie individualizat este necesar a se pastra un echilibru permanent intre activitatile intelectuale. Evaluarea procesului instructiv-educativ in programul individualizat este nuantata prin numeroase instrumente. ca proces de dezvoltare. ca un specific la acest nivel. Continuturile activitatilor din gradinita sunt importante dar ele nu trebuie sa puna in umbra nevoia de centrare pe individualizarea educatiei. la dreptul copilului la joc precum şi teza conform careia dezvoltarea intelectuala este in interdependenta cu cea afectiv-motivationala şi cu cea psiho-motorie. controlul indirect al educatoarei se poate realiza prin negocierea initiala a regulilor impreuna cu copii şi chiar expunerea acestora ca un regulament interior. La organizarea spatiului prin arii de stimulare. Obiectivul central al activitatii in gradinita trebuie sa fie dezvoltarea şi stimularea dezvoltarii copiilor prin modalitati care sa asigure bazele unei personalitati independente şi creatoare. Toate sunt la fel de importante şi constituie premiza dezvoltarii nucleului de individualitate şi expresie personala. pregatirea pentru scoala este o componenta care tine seama de particularitatile individuale şi de ritmurile proprii fiecarui copil. şi foloseste observatiile educatoarei. pe construirea capacitatilor exploratorii şi de relatie. miscarea libera a copiilor in sala este obligatorie. hotarat in parteneriat. la invatarea prin joc şi importanta jocului in dezvoltare. cele de dezvoltare psihomotorie şi a limbajului. de aceea este necesara grija fata de personalul administrativ in gradinita şi fata de colaborarea dintre agentii - - - - . Copii sunt influentati de toti adultii cu care vin in contact. etc. o noua maniera de organizare a spatiului educational in care se petrece jocul şi deci invatarea. pe cultivarea independentei şi spiritului de responsabilitate.- - Gradinita este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitatii copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare şi relationare prin joc şi astfel de dezvoltare a personalitatii ca parte componenta a educatiei timpurii. a cunoaste. Nou este accentul pe individualitatea copilului. Ideile referitoare la jocul copilului intre 0 şi 6/7 ani. Tinand cont de importanta invatarii prin joc la aceste varste. a organiza şi a conduce indirect procesul educativ. Ele nu se confunda cu activitatile liber alese. creativa a copilului.) nu sunt noi. Obiectivele activitatilor in gradinita trebuie sa vizeze achizitionarea unor cunostinte dar şi formarea unor abilitati şi capacitati instrumentare fundamentale dezvoltarii personalitatii. Rolul educatoarei este de a observa. organizate in momentele de "pauza" a procesului educativ. nu un scop in sine. Activitatile individuale se combina cu cele pe grupuri mici şi cu activitatile cu grupa inteaga pentru a se realiza gama necesara de relatii pregatitoare activitatilor scolare şi sociale. Invatarea se realizeaza cel mai bine prin propria experienta antrenata in jocul liber ales. Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ. pe procesul devenirii personale. cele socio-afective. Cele doua tipuri de actiuni generatoare a dezvoltarii: relatiile cu obiectele şi relatiile cu semenii au posibilitatea de a se construi şi monitoriza in activitatea pe arii de dezvoltare.

abordari si concepţii actuale 4. dintre directoare şi educatoare. Domeniile dezvoltarii 4. Parteneriatul intre gradinita şi familie constituie o cerinta importanta a progamului de educatie timpurie in gradinita. Modele ale dezvoltarii. etc.comunitate. dintre parinti şi educatoare.1.- educationali implicati (relatiile dintre educatoare. Copilul nu este o materie de modelat. dezvoltarea şi educarea copiilor. Unicitatea dezvoltarii .copil.familie. dintre parinti. rolul educatoarelor este sa identifice şi sa construiasca punti de parteneriat cu acestia. dar cel mai important rezultat este cresterea. ci o personalitate in devenire care se poate constitui ca partener a propriei sale formari. Parintii doresc adesea sa participe in gradinita la educaţia şi dezvltarea programului copiilor lor.3. Studiile demonstreaza ca exista posibilitatea influentarii educative chiar din perioada intrauterina (experimentele efectuat cu auditia muzicii). fiecare are de castigat. Copilul vine in gradinita cu o experienta importanta. Pe de alta parte influentele educative din gradinita trebuie sa fie in consens cu toate celelalte influente educative permanente sau temporale care actioneaza asupra copilului. Din colaborarea educatoare. Depinde de educatoare sa ofere ocazii de dezvoltare şi sa construiasca impreuna cu familia conditiile experimentarii actionale şi motivate şi socializarii copilului Dezvoltarea copilului între unicitate şi diversitate 4.).2.

Metode si instrumente pentru cunoasterea individualitatii copilului 5. Rolul mediului in dezvoltare Cunoaşterea particularităţilor fiecărui copil 5.2.4. Individualizarea programului didactic din grădiniţă.3. Utilizarea observatiei ca metoda de cunoastere a copilului 5.4.1. .

. copiii simt nevoia de aceasta delimitare a spatiului. Problemele unor parinti incep atunci cand copii se joacă cu cratitele sau cu lingurile şi fac zgomot. Mamele stiu ca fiecare copil are nevoie de aer dar stiu mai putin ce jucarii sa cumpere copiilor. iar invatarea eficienta este în dependenta de mediul invatarii. Daca aceste obiecte vor fi placute şi utile experientelor senzoriale şi motorii. Mediul material. Copii învaţă prin joc. Largirea mediului lor de viata corespunde şi cu nevoia experientelor diferite şi extinderea cunoasterii mediului fizic. De exemplu. Amenajarea spatiului educational in gradinita. obiectele din jur sa fie sigure şi placute pentru el. multi parinti considera ca jucariile necesare copiilor sunt cele scumpe şi nu stiu ca fiecare copil are dorintele şi placerile lui în alegerea obiectelor de joc. Aproape toti copiii mici prefera jucariile moi atunci cand merg sa se culce şi este o mare descoperire pentru parinti ca în acest fel ei dorm singuri. universul se largeste şi copilul are posibilitatea sa vada şi sa experimenteze obiecte noi din jurul sau. curata. ii cumpara sugarului multe jucarii frumoase şi el prefera numai o zornaitoare ponosita pe care o suge tot timpul. pe masura ce creste şi incepe sa le observe în jurul lui.5. dupa varsta de un an a copilului. Cand descopera pozitia bipeda şi apoi mersul.dezvoltarea sa va avea un sens pozitiv şi va fi mai rapida. De exemplu. Spatiul constituie contextul material în care se desfasoara educatia. casa intreaga "simte" cand se naste şi creste în ea un copil. Chiar cand nu le putem asigura o camera separata. Cele mai multe din aceste mesaje sunt esentiale pentru formarea acestuia şi constituie elemente de baza în experienta sa de viata.Mai bine spus. vitrinele trebuie ferecate de micile manute care experimenteaza şi bibelouri şi vaze trebuie puse în locuri la care copiii sa nu aibe acces. Vor învaţă astfel primele reguli de ordine şi de folosire a spatiului şi obiectelor. fizic are un rol important în dezvoltarea copilului mic.4. Importanţa amenajării spaţiului educativ din grădiniţă şi din sala de grupă O problema importanta intr-un program educativ la varstele timpurii este acordarea unei atentii deosebite amenajarii spatiului. . În grădiniţa. Copiii crescuti în apartamentele de bloc au nevoie zilnic de mers la aer. desi ar putea sa se joace linistit cu un urs de plus. Spatiul camerei. în parc sau intr-o gradina. Camera este nevoie sa fie aerisita. Este important ca educatoarea sa cunoasca şi sa amenajeze spatiul pentru ca acesta sa trimita copilului mesaje cu suport educativ în sprijinul dezvoltarii. chiar la varste foarte fragede. Copilul de pana la un an este foarte mult influentat de spatiul sau material de viata. zugraveala în culori placute şi deschise. El trimite permanent mesaje copilului. spatiul este special amenajat pentru copii şi pentru a purta mesaje educative câtre aceştia. Copiii au nevoie de un loc anume în care sa se joace şi în care jucariile lor (mai multe sau mai putine) sa fie depozitate.

copiii învaţă sa aleaga ceea ce li se potriveste: învaţă prin experienta proprie şi isi asuma responsabilitatea deciziei. Mediul bine ales şi bogat în alternative de joc ofera copiilor un sprijin la activitatile individuale şi e o baza de dezvoltare a limbajului. sectorizarile. Mediul este confortabil. Petrica construieste un turn din cuburile mari şi pune în varf cel mai mare cub. Mediul educativ din sala grupei trebuie sa fie un cadru adecvat experientei şi situatiilor de invatare. Dimpotriva. etc. ei nu trebuie intreupti din joc şi nici sanctionati verbal. se poate folosi eficient spatiul pentru a se respecta cerintele de dezvoltare proprii tuturor prescolarilor şi asigurandu-se individualizarea reala a educatiei. Sa reactioneze pozitiv şi sa incurajeze reluare invatarii prin propria experienta a copilului. reactia noastra trebuie sa fie una educativa: sa-l punem pe copil sa curete. Pentru aceasta este nevoie de un sprijin pozitiv şi adecvat. educatoarea trebuie sa furnizeze permanent ocaziile de actiune şi responsabilizare a acestora. Organizand sectorizarea clasei în domenii de activitate diferite. Sa nu il certe şi sa nu rada de el. De aceea sunt la fel de importante şi conditiile de ordin general (lumina. Cand copiii gresesc. daca un copil a luat un borcanel cu vopsea şi l-a varsat tocmai pe covorul alaturat. În acest joc se vor antrena posibilitatile maxime de rezolvare de probleme. care vede şi observa ceea ce se petrece. caldura. materialele folosite. cu tact şi rabdare educatoarea . ci sa-l lase pe el sa experimenteze. ordonarile. Spatiu educational ofera siguranta emotionala şi afectiva atunci cand educatoarea isi cunoaste bine copii grupei şi organizeaza şi amenajeaza ambientul astfel incat acestia sa gaseasca în el prilej de activitati potivite dezvoltarii individuale. De exemplu.) cat şi cele particulare care se refera la masurile formative/educative (amenajarile. Spatiul " vorbeste" prescolarului prin ceea ce ii ofera ca posibilitate de actiune şi experienta. Spatiul amenajat educativ ajuta copilul sa aleaga şi sa decida. estetica. Faptul ca isi aleg singuri jocul şi datorita acestei alegeri numai ei stiu sa explice ce fac şi cum fac. Jocul pe care copilul il alege singur dintre optiunile pe care i le propune mediul din sala de grupa este un joc creativ şi liber. Folosind situatiile de invatare ivite în contextul jocurilor copiilor (spontane şi organizate). care sustine şi incurajeaza dezvoltarea personalitatii copilului atat global cat şi în .securizant şi stimulativ daca copiii gasesc în el materiale care sa ii provoace la actiuni care ii intereseaza.Un mediu eficient pentru invatare la varstele mici este un mediu care favorizeaza jocul liber ales în directia dezvoltarii globale a personalitatii copilului.). Asumarea raspunderii se poate dezvolta şi din situatiile conflictuale. Aflati în fata mai multor posibilitati. desi nu acolo trebuia el sa stea. De exemplu. Educatoarea cum ii va raspunde privirii? Ea nu il va certa sau apostrofa ci. indrumand indirect actiunea. zimbind il poate intreba:". da bucuria independentei şi în acelasi timp raspunderea rezultatelor. etc. sa ii indrume sa reia activitatea şi sa reuseasca. Mediul securizant şi stimulativ. Una din responsabilitatile educatoarei este de a ajuta/sprijini copiii sa nvete din propria lor experienta. primitor. se va realiza o motivatie intrinseca şi se vor exersa solutii creative.Oare nu a fost prea mare cubul din varf? Daca ai incerca cu unul mai mic? " Ea nu trebuie sa intinda mana şi sa faca gestul de a repara constructia. Constructia se prabuseste şi baiatul priveste speriat catre educatoare.

prietenie. sunt orientate indirect de educatatoare spre comunicare. de ritm şi chiar particularitati ale invatarii. incredere şi creativitate. Este vorba de independenta de decizie. alte obiecte. cu materiale suficiente şi bine precizate ca scop educativ. Mediul stimulativ are şi beneficul dezvoltarii independentei copiilor. Trebuie sa avem în vedere şi importanta pentru copii a solutiei gasite. sanctiune. discutie. un copil descopera ce frumos pluteste un dop colorat pe care l-a adus în buzunar de acasa. etc. Fiecare caz are solutia lui. Adaptarea se realizeaza prin invatare şi aceasta constituie la copilul preşcoalr în mod progresiv baza de competente şi capacitati necesare experientei sale cu obiectele şi cu ceilalti semeni. Mediul eficient ofera copiilor ocazii de experimentare a noi solutii de activitate. actiune şi stabilire a relatiilor sociale cu egalii şi cu educatoarea.componentele ei. Copilul devine capabil de a lua decizii şi a-şi asuma responsabilitati. De exemplu. toleranta. decizie a alegerii. respect. etc. aptitudinile şi atitudinile necesare adaptarii eficiente socio-individuale şi stapanirii mediului inconjurator. Acest lucru este posibil numai daca ei simt libertatea şi au siguranta ca greselile nu le sunt spru sanctionate. trebuie gasit tonul. Intr-un asfel de aranjament al spatiului. nu exista numai solutia intreruperii şi sanctiunii verbale. persoanelor implicate şi resurselor avute în vedere. Aceasta presupune flexibilitatea metodelor didactice. Daca copii au anumite probleme de invatare. caci educatoarea poate învaţă copilul pornind de la alegerile lui şi de la activitati pe care le propune acesta. El isi va forma cunostintele. Aceasta maniera de lucru permite sanse la independenta şi libertate în exprimare. Sau observa ce interesant picura stropii . copiii au ocazia de a se intalni în activitate cu ceilalti. acceptare. sa-i separam iremediabil pe doi prieteni sau sa ii invatam sa se accepte reciproc? În aceste probleme nimeni nu poseda un numar limitat de retete. alte relatii sau alta educatoare. dar nu intervine sa le intrerupa discutia. Realitatea este mult mai complexa. În general exista trei dimensiuni actionale : indiferenta. cooperare. Amenajarea adecvata a spatiului ofera ocazii de rezolvare a propriilor probleme. Educatoarea este cea care foloseste aceasta resursa didactica în sprijinul programului sau educativ şi în favoarea individualitatii copilului. intarirea pozitiva sau sanctiunea (prin cuvant şi actiune). iar aceste relatii devin libere. alteori e mai bine sa lasam lucrurile sa curga daca conflictul se rezolva de la sine. De fiecare data variabilele problemei sunt altele: alti copii. gestul şi conversatia adecvata spre a se rezolva problema. intr-un anumit moment dat. Cateodata este bine sa intevenim. Nimeni nu are un inventar complet de solutii ci este de dorit sa fim flexibili şi sa gasim mereu acea cale de rezolvare care se potriveste situatiei. colaborare. copilul va fi stimulat sa aleaga jocul cel mai potrivit invatarii şi dezvoltarii sale. educatoare este interesata de ceea ce isi vorbesc. acceptare. negociere. Jucandu-se cu nisip şi apa. Este bine sa tinem seama de varietatea solutiilor: indiferenta. Daca mediul va fi structurat adecvat. Am putea pune intrebarea retorica: ce este mai bine. daca doi copii incep sa se joace impreuna şi sa comunice intre ei. În ori ce caz. organizare a jocului. ofera cunoasterea propriilor forte. Daca lucrurile se complica şi copiii incep sa se certe pe un obiect sau altul (conflict de resurse). vor gasi posibilitatea remedierii şi exersarii adecvate intr-un mediu stimulativ.

Se mai ridica o problema: cum şi de ce se murdaresc copii la jocuri. Frumusetea şi corectitudinea trebuie judecate în raport cu posibilitatile şi cu efortul depus de copil. pe panou. iar la varstele mici. pardoseala trebuie acoperita cu plastic sau linoleu. Din observatiile sale educatoarea stie ce şi cat ii trebuie fiecarui copil. Rolul educatoarei nu este de a lua repede papusa spre a nu fi stricata. Daca însă stimularea este indirecta. Daca amenajam spatiul în spirit educativ. Daca în plus. cand se formeaza imaginea de sine şi incepe procesul de construire a caracterului şi a respectului de sine. unde e voie şi unde nu. riscam ca gestul sa se repete pe furis. El aduce apoi o papusa şi vrea sa-I faca baie. Daca vor picta pe un covor persan. interes şi intelegere pentru eforturile copiilor. Judecarea copiilor şi aprecierea este bine sa se faca în special cu ei insisi. culoarea. Ea poate sa-i arate copilului ca doar un pic de apa strica fardul jucariei şi în acelasi timp sa-i ofere alternative: alte lucruri şi papusi care se pot inmuia în apa. Ocazia ca fiecare copil sa se simta bine cu sine o putem oferi în grupa. stimulandu-i în acelasi timp individual. sa nu certam copiii care varsa castronul cu apa. pentru ca cere efort. Este o papusa delicata care se poate strica. Procesul de autocunoastere şi identificare. Pe masura ce copilul învaţă sa deseneze şi sa se exprime prin desen. Cel mai bine este ca o papusa delicata sa nu fie în apropierea ariei de nisip şi apa. complete sau nu. ci de a-i explica cu rabdare ca nu orice lucru trebuie inmuiat în apa. facuta de un copil care nu a desenat deloc pana azi. Asa se observa evolutia copilului. va veni cu timpul. În fond. tot prin amenajarea spatiului adecvat. Rolul nostru este sa-i invatam cu regulile. vom intelege ca în locurile în care se picteaza. procesul de realizare a unui produs şi nu produsul în sine. la fiecare desen nou. aceasta stimulare este de multe ori refuzata de copil. oferim sprijin adecvat nivelului individual de dezvoltare. Daca vom gandi eficient spatiul. educatoarea contribuie la constructia delicata a imaginii de sine a fiecaruia. În timpul jocului copiii vor avea sortulete de musama sau plastic care le vor ocroti imbracamintea. O alta intrebare retorica: ce aste mai valoros în munca unui copil: desenul unui copac copiat fidel dupa modelul educatoarei sau o crenguta stangace şi simpla. dar în acelesi timp sa indepartam ocaziile care creaza confuzii. copilul se va depasi pe sine. sa nu ne miram ca ei vor desena şi în alte spatii pe peretele curat. Prin sprijin. nu în concurenta. se adauga un detaliu de perfectare. Realizata direct. cum va învaţă ca nu trebuie pusa în apa daca nu a experimentat? Daca rezolvam problema prin observatii şi cearta. Ea poate sprijini individual prin elemente de amenajare care sa oglindeasca nevoile individuale şi de grup. Sau daca lipim foi de hartie pe pereti şi ii lasam pe copii sa deseneze. care nu este elocvent. Fiecare copil trebuie stimulat un pic mai mult pentru a se perfectiona şi a atinge performantele de care e în stare. este în . faina.dintr-o lingura. sau cele în care se foloseste apa. prin mesajele mediului (ceea ce gaseste copilul ca obiecte şi provocari de activitate în cadrul spatiului educativ) acesta il invita la actiune. Acum este important sa dam fiecaruia sansa de valorizare. La grădiniţa. Ideea celui mai bun. Dar daca o aduce un copil trebuie sa facem fata situatiei. Ele reprezinta efortul copiilor. alte lichide sau solide care pot murdari. trebuie expuse toate lucrarile. educatoarea trebuie sa ii valorizeze pe toti. Sa nu uitam ca fiecare copil are ceva bun. Vina este educatoarei care organizeaza şi conduce activitatea. datorita ritmurilor foarte diferite de dezvoltare. Cel mai bine este ca la varstele mici sa se aprecieze efortul. atat de important în devenirea personalitatii. el nu este "supravegheat"cu stictete şi are voie sa greseasca.

ateliere. rolul adultului fie el educatoare. sunt situatii foarte variate. Parintii şi educatoarea au datoria de a stimula aceste interactiuni prin amenajarea adecvata a spatiului de viata şi educare a copiilor. sectoare. De asemenea. Daca spatiul educativ din grădiniţa indeplineste aceste cerinţe el devine un spatiu eficient invatarii şi dezvoltarii copiilor. În toate aceste organizari. ungherase în care sunt puse materialele didactice la indemana copiilor. Astfel. Ordinea jucariilor. Se recomanda sa existe un moment bine marcat în care sa se efectueze aceasta: un clopotel sau o melodie anume sa aminteasca copiilor ca este timpul sa stranga şi sa desfasoare o alta activitate. sau dovedeste o placere mare în continuarea jocului. centre. unde şi cu ce vrea el. este foarte important. pentru ca valoarea produsului propiu ( jocul şi constructia) este mai importanta pentru copiii decat ordinea în sine. Daca sesizam un copil ca are un ritm mai lent în ceea ce efectueaza. idei şi oamenii cu care ei vin în contact. o constructie inceputa de un copil nu trebuie distrusa numai pentru ca noi decidem sa strangem jucariile. locuri. El va gasi şi maine lucrul inceput şi va avea placere. Este important ca ariile sa fie amenajate astfel incat ele sa exprime ordine şi siguranta pentru copii. Este bine însă ca toti copiii sa se simta valorizati şi tuturora sa li se ofere posibilitatea sa stranga jucariile şi sa pastreze ordinea. domenii. Copilul are timp sa-şi dezvolte propriile idei şi imagini daca ii este permis sa se joace cat vrea. care sa nu mai imite modelul scolar ci sa ofere ocazii şi oferte de joc liber şi ceativ corespunde în fapt în organizarea arilor de stimulare. Pastrarea ordinii în sala de grupa este foarte importante dar şi flexibila.Sa nu uitam ca intreaga grădiniţa este amenajata pentru copii şi deci toate spatiile indeplinesc rolurile mentionate. Ce sunt ariile de stimulare Amenajarea spatiului grupei intr-o noua maniera. este un element de baza dar. Spatiul impodobit cu lucrarile facute de copii. Jean Piaget (1970) considera ca invatarea la copiii mici este rezultatul interactiunii dintre gandire. Desigur. un joc inceput nu se intrerupe iar o constructie neterminata nu se descompune. rolul educatoarei este de a analiza aceste situatii şi de a nu intrupe activitatea. personal auxiliar sau orice alt intervenant din unitate. cu obiecte practice şi utile inseamna grija fata de influenta sa asupra copiilor.dependenta de factorii din mediul socio-cultural inconjurator şi de raspunsurile pe care copilul le primeste la ceea ce face el. nu constituie o impunere exagerata. jocurilor. Copiii vor tine ordinea şi în acelasi timp este important ca ei sa aiba acces la toate obiectele folosite. Acestea sunt colturi. intr-o maniera care sa dea prilejul desfasurarii unor activitati în sensul şi în favoarea dezvoltari lor psihice şi fizice. Pedagogic vorbind ariile sunt spatii educative care stimuleaza dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc pe care le ofera acestuia .

nisip şi apa.. Obiectivul principal este de a provoca şi urmari invatarea prin orientarea copiilor spre acele activitati de care au nevoie. Este vorba de activitatile de cunoastere şi comunicare. de insusire a semnelor şi simbolurilor de comunicare. . ritmul şi stilul sau de invatare şi dezvoltare. Ele corespund unei viziuni educative care il apropie pe copil de cunoastere prin intermediul unei invatari experientiale. Continuturile invatarii sunt importante dar secundare procesului propriu-zis. etc. joacă copiilor poate fi supravegheata. În functie de domeniile cele mai cunoscute ale activitatilor de tip uman cu care dorim sa familiarizam copiii. Cadrul de invatare prin joc trebuie sa tina seama de particularitatile fiecarui copil. Aceste ocazii sunt construite de educatoare în functie de nevoile copiilor din grupa şi în functie de resursele de care dispune. de constructii cu cuburi mari. Cadrul pentru individualizarea educaţiei Ariile ofera educatoarei posibilitatea individualizarii atat prin lucrul fata în fata cu copilul cat şi în grupe spontane sau organizate. Daca mediul trimite mesaje permanent copilului. acesta va învaţă din modul cum este asezat şi organizat mediul educativ.etc. Materialele dispuse în ariile de stimulare trebuie sa fie variate şi sa stimuleze curiozitatea prescolarilor. artele plastice. Ariile de stimulare corespund în fapt activitatilor generale de tip uman. Ariile de stimulare sunt moduri de amenajarea spatiului educativ. Prin aranjarea ariilor educatoarea transmite copiilor o influenta educativa planificata şi indirecta urmarind jocul liber şi creativ al copilului. El depinde deci de cunoasterea initiala a grupei şi a copiilor. Putem spune ca spatiul este limbajul actiunii instructivformative a educatoarei care cunoaste initial nevoile de dezvoltare ale copiilor.Explicatia acestei amenajari a spatiului grupei se leaga de consideratiile referitor la importanta şi rolul acestora pentru copil. B. jocurile de masa. sportul. În spatiului unei arii. jocurile în curte. muzica. Ariile sunt o alta amenajare a spatiului. Amenajarea ariilor este în fapt crearea permanenta a ocaziilor de exprimentare şi invatare. jocurile de rol. Moduri de organizare-amenajare a spaţiului educativ. de identificare cu rolurile sociale. Fiecare copil are nivelul. Activităţi fundamentale umane cu care familiarizăm copilul. Cunoasterea. analizata şi indrumata indirect spre a oferi ocazii dezvoltarii. se amenajeaza ariile de stiinta. C. Putem identifica ariile de stimulare cu urmatoarele coordonate utilitare: A. a alta asezare a jocurilor şi jucariilor în sala. prin impartirea lui în spatii diferite şi diverse. cu scopuri de cunoastere şi dezvoltare exprientiala a copilului. de creatie şi exprimare artistica. Domeniile personalitatii constituie caracteristici proprii ale fiecaruia. de miscare mai mult sau mai putin ampla în spatii diferite. de manevrare şi manuire a obiectelor mai mari sau mai mici. a alta antrenare în joc şi activitate a copiilor dupa reguli în care se stimuleaza motivatia interna şi respectul de sine.

modul de manifestare. gradul de concentrare. Obiectele şi situatiile create realizeaza pentru copil o lume de reprezentari. jocurilor şi ariilor ludice singuri şi în cooperarea cu ceilalti copii şi cu educatoarea. aptitudinile de comunicare. aptitudinile de negociere. socio-afectivitatea. Modurile diferite de invatare. respectul de sine. .aptitudini şi atitudini pentru o viata sanatoasa. Sectorizarea ofera sansa de a se organiza astfel mediul educativ incat copiii sa-şi antreneze capacitatile şi competentele care sa le asigure independenta şi constructia ascendenta a personalitatii. Numarul obiectelor noi ca şi numarul situatiilor noi duce la idei şi reprezentari noi. Totul este ca mesajul sa fie indirect . în aceste locuri se exprima relatii sociale libere şi expresive. Introducerea elementelor noi este planificata şi organizata cu ajutorul evaluarii continuue. respectul celuilalt. este necesar ca educatoarea sa ofere copilului posibilitatea unor experiente noi prin obiecte şi situatii noi. competenţelor şi atitudinilor copiilor În ariile de stimulare copiii aleg singuri jocul şi jucarile . . Spaţiu de exersare a relaţiilor sociale Tocmai pentru ca aici se realizeaza activitati din dorinta libera a copiilor. negociaza. Ei se folosesc de materiale pentru a se juca liber şi a alege solutii diferite problemelor. de aceea este nevoie de o cunoastere permanenta a progreselor şi de o introducere graduala a elementelor în mediul de joc. Laborator al observării comportamentelor. Pe masura ce se realizeaza dezvoltarea. imagini şi simboluri. comunica. E. Libertatea de a decide şi de a a ctiona le da curaj şi serveste construirii imaginii de sine şi respectului de sine. . capacitatea de a-şi asuma responsabilitati. toate se pot observa în cadrul activitatii pe arii. nucleul de individualitate sunt diferite la fiecare copil. aptitudinile exploratorii. Germenii acestor competente sunt în alegerea libera a jucariilor.etc. coopereaza şi depinde de educatoare sa indrume usor şi cu tact construirea unor relatii pozitive şi eficiente. D. limbajul. Dezvoltarea competentelor de cunoastere şi relationare este evidentiata şi da posibilitatea antrenarii în acele jocuri care sa asigure dezvoltarea. în jocuri în care ei isi exerseaza creativitatea. Fiecare lucru nou este o situatie problema pentru el.psiho-motricitatea. stilurile diferite. Educatoarea poate observa comportamentele şi atitudinile copiilor şi poate interveni adecvat acolo unde este necesar. cooperare şi colaborare în rezolvarea unor probleme.motivatia invatarii. atentia. stabilitatea. Enumeram în continuare o serie de astfel de componente: capacitatea de a lua decizii rapid. Copiii colaboreaza.

Evaluarea initiala a nivelurilor de dezvoltare şi motivatiei pentru activitate este primul pas. . Limbajul ariilor este în materialele puse acolo şi în modul lor functional de organizare. Autoritatea educatoarei nu sufera. Independenta de alegere şi actiune se impleteste cu comunicarea. cunoastere şi amenajari. În arii trebuie sa existe un material variat şi interesant. atmosfera destinsa şi sa stimuleaze urmarirea intereselor de cunoastere şi investigatie personala. Autoritatea devine o forma de parteneriat. colturi. Aceasta libertate de alegere şi de actiune sta la baza motivatiei interne a invatarii. pentru ca ea în continuare detine controlul prin planificare. Colaborarea dintre educatoare şi copii în amplasarea şi dotarea ariilor constituie un factor de facilitare a intractiunilor şi asigura o motivatie reala în alegerea jucariilor şi jocurilor adecvate. Copilul are bucuria jocului/actiunii libere şi va antreana creativitatea şi expresivitatea sa la maxim. Educatoarea este o propunatoare şi o partenera: nu numai cea care obliga la un tip de actiune. Aceasta libertate este în acelasi timp controlata de educatoare care aseaza lucrurile în spatiu. educatoarea trebuie sa amenajeze aceste spatii impreuna cu ei. cunoaste copiii şi ii indruma prin modalitati indirecte. F. centre ludice.cooperarea şi colaborarea. Ariile de stimulare (centre de interes.etc. ateliere de joc. Evaluarea se refera şi la resursele materiale pe care educatoarea le are la dispozitie. caci educatoarea poate participa la jocul copilului şi controleaza indirect activitatile. În functie de cunoasterea acestora se pot stabili domeniile ariilor care vor functiona pe o a numita perioada a programului educativ. Exprimă raportul necesar între libertate şi autoritate în ndecizi8a şi acţiunea copilului Amenajarea spatiului educativ în arii de stimulare ofera copilului posibilitatea sa aleaga liber catre ce activitate sa se indrepte. estetica. Particularitatile copiilor sunt diferentele specifice de care trebui sa se tina seama. ofera siguranta de sine copilului şi temeinicia celor invatate prin propria alegere şi experienta Organizarea practică a spaţiului educativ prin arii de stimulare Pentru a motiva prescolarii în activitatile desfasurate pe arii de stimulare.Da deci ocazia de alegere libera a jocului. Fiecare ofera terenul în care copiii vor experimenta pe cont propriu şi în interactiune cu ceilalti.) pot avea un caracter permanent sau temporar. Se asigura astfel o directie ascendenta a dezvoltarii şi copilul învaţă real prin joc ca forma de manifestare a cunoasterii realităţii. Controlul este asigurat prin grija permanenta fata de observarea copiilor şi jocului lor şi prin cunoasterea nevoilor lor (initiala şi permanenta). siguranta. Modul de distribuire şi amplasare a acestuia este necesar sa ofere copiilor accesibilitate. Ariile se amenajeaza pe anumite perioade de timp care depind de modul cum se desfasoara programul educativ.prin intermediul propunerilor şi alternativelor pe care sa le aleaga copilul.

nu negative. socio-afectiv. la aria Biblioteca.Fiecare arie da posibilitatea dezvoltarii tuturor componentelor personalitatii. putem elabora cu copii unele reguli care pot fi formulate dupa cum urmeaza: . stabilirea obiectivelor fiecarei arii în colaborare cu copiii). . Aceasta activitate are loc în prima faza a pregatirii spatiului. este bine sa facem o sinteza a lor în termenii pe care copiii ii folosesc şi printr-o initiere în negociere şi decizii în parteneriat.avem grija de foi şi colturi. cognitiv. Atentia educatoarei trebuie sa fie indreptata în sensul ca aceste reguli stabilite cu copiii sa numai pozitive. desi obiectivele generale şi cele operationale nu pot fi communicate ca atare copiilor. strangerea şi rearanjarea lor se poate face cu ajutorul copiilor. sa hotaram o suita de cerinţe/obiective ale fiecarei arii. spiho-motor. . Echipamentele şi materialele trebuie sa fie la indemana copiilor.varierea materialeor. dar obiectivele sunt reformulate apoi impreuna cu copiii.planificarea ariilor şi adecvarea activitatilor în concordanta cu activitatile cu grupa intreaga de copii (elaborarea planificarii). . Astfel.punem mereu cartile la loc.apelul la colaboratori externi .aici vorbim în soapta. Simtindu-se sigur şi stimulat copilul isi dezvolta o imagine buna despre sine. . El este bun şi eficient atunci cand reuseste sa sprijine copilul în dezvoltarea sa globala şi pe domenii.parinti şi membrii ai comunitatii ( dezvoltarea parteneriatului educativ). . limbaj şi autoservire. activitatile pe arii de stimulare în relatie cu activitatile cu grupa intreaga (programul zilnic şi evaluarea permanenta). Practic.amenajarea diferitelor arii şi dotarea lor cu materialele necesare (amenajarea propiu-zisa).cunoasterea ariilor impreuna cu copiii ( stabilirea regulilor de activitate şi ordine. Etapele amenajarii ariilor de stimulare sunt: cunoasterea grupei de copii şi cunoasterea fiecarui copil în parte ( evaluarea initiala a copiilor). echipamentelor şi schimbarea ariilor (evaluarile sumative şi reamenajarile) . . Folosirea. Ocazii de joc – ocazii de învăţare şi dezvoltare prin ariile de stimulare Mediul educational are o importanta deosebita în dezvoltarea copilului preşcoalr.cunoasterea.aici ne putem odihni. . . inventarierea şi producerea resurselor şi echipamentelor materiale ( evaluarea initiala a resurselor şi posibilitatilor). . ordonate şi etichetate pentru a învaţă pe copii ordinea şi pentru a fi usor de folosit. Ele sunt sortate.

ariile se schimba şi se improspateaza. Sa nu uitam însă ca nu orice jucarie sau obiect scump. Pentru fiecare caracteristica a invatarii la aceste varste corespund o serie de cerinţe ce trebuie indeplinite pentru asigurarea conditiilor dezvoltarii optimale. Resursele materiale sunt foarte importante. grupa poate fi amenajata cu subiecte ca toamna. De aici . De multe ori este mai frumos şi util amenajata o grădiniţa cu resurse modeste. Studiile efectuate la varstele mici şi prescolare au demonstrat caracteristicile comune ale copiilor în ceea ce priveste procesul de invatare prin joc.). marea. Apoi trebuie sa-i faci pe copii sa aleaga ce le-ai pregatit şi sa simta ca este propria lor alegere. b. lucioasa şi viu ilustrata în culori. O preocupare deosebita în programul de educatie timpurie este pentru organizarea şi imbunatatirea ocaziilor de invatare. spatiul trebuie sa ofere ocazii de invatare prin joc. ca nu este suficient sa asezi frumos şi ordonat un spatiu.aceasta caracteristica impune ca nevoie confruntarea sa cu alte moduri şi maniere de perceptie. jucarii devine plictisitoare şi nefolositoare. are impact educativ.locuinta. De exemplu. Cum jocul este activitatea copilului. Valoarea unui obiect educativ. o poveste ( Alice în tara minunilor. Amenajarea spatiului grupei în zone ludice corespunde în fapt caracteristicilor şi nevoilor/cerintelor de dezvoltare ale prescolarului. a discuta şi a explica) în activitatile şi gandurile sale. cu piloti şi elice. J. Trebuie sa gandesti la scopurile acestei amenajari. de pret. El a fost fascinat de cutia jucariei. Pe de alta parte. sa sti ce ai şi ce iti mai trebuie. Periodic. Este bine sa nu se pornesca de la ideea ca nu sunt resurse suficiente. florile.incepe sa aibe incredere în propriile lui forte. ale adultului şi ale egalilor lui. varierea şi diversificarea mijloacelor folosite. ales sa faca parte dintre mijloacele didactice în ariile de stimulare. Practica ne-a demonstrat ca inventivitatea educatoarelor şi a copiilor este fara limita. pe o perioada intreaga. sa nu uitam ca un copil se joacă cu ceea ce ii place nu cu cea ce dorim noi. vine din influenta lui asupra copiilor. Dupa un timp aceste teme se epuizeaza şi aceleasi obiecte pot exemplifica o alta tema: primavara.Piaget(1968) enumera urmatoarele caracteristici şi cerinţe fata de invatarea prin joc la copilul preşcoalr: a. Copilul are propria sa maniera de a percepe lumea . Educatoarea stie. padurea sau orasul. Numai elicopterul nu l-a interesat. masca. De aceea orice resursa este necesara şi importanta. sa cunosti copiii şi nevoile lor educative. pentru ca prescolarii sa se dezvolte. Un exemplu este Alexandru (7 ani) care a primit un elicopter minunat. Q alta cerinta este alegerea. Pastrarea pe un timp indelungat a acelorasi obiecte. S-a jucat timp de o saptamana în toate felurile posibile cu aceasta cutie . Nu este vorba de lucruri noi ci de altfel de aranjari. scut. adapost de masinute. Copilul are nevoia permanenta de a comunica şi verbaliza (a se exprima prin cuvant. Important este sa surprindem mesajul mediului educativ şi sa il variem periodic în functie de sarcinile educative pe care le propunem cu grupa intreaga şi cu fiecare copil în parte. Harap alb. jocuri. cladire la cuburi iar la sfarsit i-a decupat pozele şi juca carti cu ele. etc.

Educatoarea trebuie sa stie care sunt cerintele educative ale copilor din grupa şi sa proiecteze astfel ariile incat fiecare sa gaseasca ceva de facut. tolerant şi valorizator. dar capcitatile copiilor sunt diferite şi diferentele extrem de nuantate. Iata de ce este nevoie ca el sa se cunoasca pe sine şi sa fie valorizat. Respectand ritmul fiecaruia şi stimuland stilurile personale de invatare. se reuseste exprimarea individuala şi valorizanta a copiilor. sa clasifice. Copilul actioneaza adesea fara a gandi la consecintele faptelor sale. Aceasta caracteristica cere ca invatarea sa se axeze pe stabilirea legaturilor dintre lucruri prin experiente de tip integrat care sa I se ofere copilului.se manifesta şi cerinta ca prin vorbirea sa copilul sa fie sprijinit sa elaboreze idei asupra lumii. sa construiasca şi sa se exprime grafic. Mai mult sa intervenim acolo unde sesizam dificultati şi oscilatii pentru a evita problemele instrumentale de invatare. e. Nevoia amenajarii şi organizarii adecvate a ambientului educativ la varstele mici. situatiile şi relatiile apropiate. i. sa asculte. sa clasifice. Copilul este curios şi are nevoie sa manipuleze obiectele din mediul sau imediat. de la varstele mici. Prescolarul percepe lucrurile fie global. Prescolarul are nevoie de perseverare în actiunile sale pana la obtinerea unor rezultate satisfacatoare. Copilul are nevoie de reusita. d. De aceea este nevoie de comunicare. g. Sa se simta bine în "pielea sa". Orice copil are nevoie de siguranta şi incedere în sine. Este important sa se stabileasca o serie de asteptari realiste în raport cu fiecare copil. 2. 3. h. furnizeaza copilului ocaziile de a alege şi de a-şi asuma riscurile deciziilor cu curaj. Aceasta ce cere ca dezvoltarea lui sa fie asigurata intrun sistem de activitati potrivite nivelului sau şi care sa-l stimuleze prin rezultatele lor. de a-şi exprima ideile prin cat mai multe şi variate moduri/ maniere. sa actioneze. sa ordoneze obiectele şi situatiile. Copilul preşcoalr cauta anumite puncte de reper pentru a intelege realitatea. c. Cerinta fata de programele educative va fi sa i se ofere posibilitatea sa gandeasca asupra urmarilor actiunilor sale şi a-l învaţă sa ia decizii. Mediu securizant şi pozitiv. sa se miste. O alta conditie necesara este sprijinul permanent acordat copilului prin amenajarea spatiului. De aceea este nevoie sa i se antreneze toate simturile pentru a explora obiectele. Important este ca fiecare copil sa strabata etapele dezvoltarii proprii în ritmuri pe care sa le cunoastem şi sa le stimulam. Din cerintele de invatare şi dezvoltare exprimate mai sus se evidentiaza urmatoarele teze: 1. De aceea el are nevoie sa compare. de a i se pune intrebari. f. fie partial şi nu este inca în stare sa surprinda toate relatiile dintre ele. Desigur suntem interesati sa ii sprijinim individual pentru ca fiecare sa obtina un maxim de dezvoltare. sa deseneze. de a-l lasa sa-şi gaseasca singur raspunsurile şi sa invete sa raspunda. .

un covor şi un raft care are ordonate în el cuburi de marimi şi forme diferite. locul în care se pot pune aparatele de sport. masuta şi raft în care copii gasesc jucarii mici şi jocuri de masa.Biblioteca (coltul linistit şi coltul cartii). se poate pune apa intr-o cadita sau un lighean mare şi folosi o cutie cu nisip la constructii din acest material. ungheraselor. Este conditia necesara increderii în fortele proprii Principalele arii de stimulare care se pot amenaja în grădiniţa sunt: Artele plastice. în care vor fi antrenate limbajul şi expresia unica a individualitatii fiecaruia.Calculatoare. Daca se vor diversifica resursele materiale. Strategiile didactice folosite trebuie sa fie în conformitate cu cerintele individualizarii programelor educative.4. . spatiilor. Pasii planificarii aranjamentelor de spatiu sunt urmatorii: alegerea spatiului grupei şi aranjarea elementelor de mobilier. amenajarea ariilor( atelierelor. activitati practice. etc. curatenie). 6. vom oferi copiilor modele variate de activitati de joc. . aici pot fi puse plantele.) de interes. surse de apa.etc. Daca sprijinim copilul sa se joace şi sa invete. . .Jocuri de manipulare ( jocurile de masa). caiete şi creioane dar şi al unor saltele sau canapele pe care copiii se pot odihni. pestisorii şi tot felul de seminte şi lucruri care formeaza spiritul stintific. dactilopictura. el ajunge sa-şi recunoasca şi sa-şi identifice dinamica posibilitatilor fara a se limita. aici pot exista instrumente de muzica dar şi obiecte care produc sunete muzicale.Ştiinta (coltul naturii vii).Senzorial ( apa şi nisipul). prin folosirea imaginativa a obiectelor din natura. desen.Constructiile ( cuburile mari). Ii vom auzi spunand "eu pot" şi "eu vreau sa fac". colaje. . identificarea resurselor de materiale şi depozitarea lor. (caldura. etc . este locul unor rafturi cu carti. mici aminale de casa. . Cel mai dificil în educatie este sa identifici unicitatea copilului fara a-l eticheta. Devine evidenta necesitatea respectarii diversitatii copiilor cu accent pe modul lor personal de abordare a jocului şi a invatarii în general. exista numeroase moduri de amenajare a curtii pentru a deveni real un spatiu de joacă. colturilor. . . a jocurilor şi jucariilor. aerul şi - .Spatiul curtii ( jocurile în aer liber). sursele de lumina.Muzica. locul în care se desfasoara activitile casnice şi jocurile de rol. pictura cu acuarele sau guasa. stabilirea climatului spatiului. .Gimnastica. domeniilor. 5. Este necesar ca acestea sa concorde cat mai mult respectarii stilurilor de invatare şi rezolvari creative a problemelor.Jocurile casei ( jocurile de rol şi activitatile casnice). lumina. . Educatoarea planifica activitatile şi spatiile lor de desfasurare tinand seama de asigurarea unor facilitati necesare copiilor: apropierea de sursa de apa.

Sa fie potrivite cu nevoile de dezvoltare ale copiilor grupei. placute şi pe gustul copilor. incurajeaza procesele de rezolvare a problemelor.nevoia de primenire a acestuia. În acest sens ea va realiza atatea arii cat este posibil. starea de repaos şi activitatile care necesita efort. ale jocurilor şi jucariilor pe care parintii le pun la dispozitia copiilor. Parteneriatul educational şi scoala parintilor.Sa fie sigure ( sa nu raneasca copilul). miscarile copiilor. Materialele şi jucarile care sunt creative şi ofera ocaziile dezvoltarii pentru copil au urmatoarele caracteristici: pot fi folosite în feluri variate şi de aceea nu exista interdictii a modului lor de manipulare.cu finalitatea deschisa).Sa fie durabile. zgomotul şi linistea . Acestea pot constitui o tema de discutii şi de colaborare intre educatoare şi membrii familiei. . resurse suficiente şi spatiu suficient. ofera ocaziile de prevenire a situatiilor de risc în dezvoltarea copiilor. Educatoarea poate sa-şi proiecteze şi influentarea familiei pentru a oferi copiilor materiale care sa stimuleze dezvoltarea. lasa copiilor libertatea luarii deciziilor în utilizarea lor. grija educatoarei se indreapta şi catre ceea ce parintii aleg şi ofera copiilor lor pentru joacă.Sa ofere posibilitatea unor jocuri variate şi a exprimarii creative a copiilor. . În programul de educatie timpurie. . Materialele folosite Echipamentele şi materialele folosite în sala de grupa trebuie sa indeplineasca roluri formative în dezvoltarea copiilor şi sa constituie pentru acestia un prilej de explorare a realităţii. isi propun explicit sa se preocupe şi de aceste dimensiuni. fac posibila descoperirea cunostintelor de catre copiii insisi. Selectarea materialelor se face în functie de urmatoarele criterii: Sa fie materiale creative ( sa ofere solutii diferite de activitate şi joc pentru copii . şi folosind la maxim resursele pe care le are. sunt conducatoare catre explorarea realităţii din propria initiativa a copiilor. Prima grija trebuie sa fie pentru alegerea şi . ofera conditii pentru propria initiativa a copiilor în dezvoltarea deprinderilor practice.Sa aibe costuri accesibile. Ele trebuie sa fie interesante. creative. constituie suportul unor jocuri de imaginatie.Sa indeplineasca criteriile estetice. fac posibila dezvoltarea solutiilor ingenioase din partea copiilor. . pot fi folosite de un copil care se joacă singur sau de un grup de copii - Alegerea jocurilor şi jucariilor constituie o componenta necesara nu numai pentru educatia din grădiniţa ci şi pentru parinti. stimuleaza multisenzorial copiii. . . fara a forta nota.

Lucrul in echipa in abordarea copiilor cu CES in gradinita: rolul consilierului scolar. 6.3.experienta de viata traita pana acum. Diversitate şi diferenţe în dezvoltare Mai mult ca in orice alta perioada de viata copiii la varste mici sunt foarte diferiti. incapacitati.particularitatile determinate de ereditatea de tip biologic . Acest lucru este valabil pentru toti copiii. fie ca sunt considerati obisnuiti. Interventia timpurie in dizabilitati. Abordarea copiilor la varstele timpurii in functie numai de varsta cronologica poate sa impiedice tratarea corecta individualizata si personalizata a copilului. asistentului social si al medicului. Evaluarea timpurie a dizabilitatilor si altor CES.2. 6.selectarea jucariilor cat mai adecvate obiectivelor propuse de programul educativ timpuriu din grădiniţa. Cerinţe educative şi cerinţe educative speciale Fiecare copil. tulburari).ritmul personal de crestere si dezvoltare . rolul logopedului. fie de exceptie. Impartirea lor in grupuri de varste cronologica nu corespunde in fapt cu nivelul lor de dezvotare.4. in functie de particularitatile sale si de nevoile sale prezinta pentru educatoare anumite cerinte educative.trasaturile/caracteristicile personale . Imaginea de sine a copilului mic.stilul de exprimentare si de invatare . aflati la extremele superiorului si ale problemelor serioase ale dezvoltarii (deficiente. adica medii in dezvoltare.nivelul dezvoltarii atins de fiecare . COPIII CU CES LA VĂRSTELE MICI: GRĂDINIŢA ŞI INTERVENŢIA TIMPURIE 6. De aceea se semnaleaza diferente care tin de: . . 6.1.

prin organizarea influentelor la varstele mici. dezvoltare si educatie. nevoia de actiune si de constructie a personalitatii. daca copilul se naste fara nici o problema organica. La naştere există posibilităţi de dezovltare pentru orice copil. copiii cu cerinte educative speciale(CES) au fost fie suprimati. deficiente functionale (incapacitati. Aceste cerinte educative speciale se refera atat la probleme care tin de deficiente senzoriale. zestrea ereditara.). ritmurile relative ale dezvoltarii. curiozitatea epistemica. dupa primii ani. marginealizeaza sau vulnerabilizeaza copiii (deprivari). Cand copilul vine in gradinita. exclusi. cum sa le trateze de pe o pozitie care sa nu franeze dezvoltarea. ci sa o faciliteze. el poate sa prezinte deja. Sunt cerintele de baza. capacitatile generale si particulare pe care copilul le formeaza sunt determinate in special de experientele lui din copilaria mica. etc. ca de altfel la orice varsta. cultural si care limiteaza. ignorati. In functie de stimularile mediului. La varstele mici. sensurile acesteia. mediul initial poate sa-i ofere conditiile sa o compenseze in mare parte. tulburari. esentiale. Pentru educatoare se pune problema cum sa identifice problemele acestor copii si mai important. Este vorba de acele cerinte legate de crestere. Atitudinile faţă de copiii cu CES De-a lungul istoriei. mediul initial de viata si stimularea elementelor primare ale personalitatii constituie parametrii care determina cerintele educative. In procesul complex al dezvoltarii. instrumentele si capacitatile instrumentale se realizeaza intr-o constructie personala. . abandonati. daca copilul are o deficienta organica innascuta. mentale cat si de deficientele si tulburarile determinate de sfera functionala dar si de mediul social. (spartanii aruncau de pe stanca copii care se nasteau cu o malformatie) fie . este valoros şi se dezvoltă în fucnţie de lumea care îl înconjoară. dar in aceeasi masura si influentelor mediului primar de viata. pentru acelasi motiv: sunt diferiti de ceilalti. fiecare are si cerinte particulare determinate de propria ereditate biologica si socio-culturala si de modul in care se construieste personalitatea. competentelor si comportamentelor la varstele mici. Sau. care trebuie sa satisfaca esenta umana. copii cu cerinte educative speciale. prin functionarea deficitara a capacitatilor lui de instrumentare a experientei de viata primara. idiferent de particularităţile lui fizice. exista o serie de cerinte educative valabile pentru toti copiii. Cu alte cuvinte. In functie de ecuatia deja personala a copiilor. ca procese vitale in devenirea individualitatii. revine substratului ereditar.Fiecare copil este unic. Rolul important in formarea capacitatilor. De aici apare acea categorie de copii pe care o numim. neglijati.

Fiecare copil are dreptul de a i se acorda sansa unei vieti cat mai aproape de normalitate si integrare sociala. Pot fi date aici multe exemple de copii. nefolositori si total dependenti. sunt de cele mai multe ori prilej de invatare si dezvoltare. Toti copiii sunt diferiti si necesita atentie si sprijin pentru a creste si a se dezvolta. in jena. si de aici. conceptii si perspective psihologice. In aceeasi masura este vorba si de necunoastere si de neintelegere a cauzelor care determina aceste diferente. si-a manifestat mila. Epoca noastra a reusit sa determine faptul ca problemele de dezvoltare si deficientele copiilor constituie un domeniu care trebuie sa preocupe educatia si educatorii in mod expres. de practici. Familiile acestor copii. Au existat chiar conceptii care legau copilul cu deficiente de comportamente total antisociale si de aici devenea prioritar de inlaturat primejdia pe care o reprezenta el. teama. Mai trebuie sa ne gandim si la faptul ca. ridiculizarea. determinate de diferentele lor de dezvoltare si de comportament. in favoarea tuturor. ridiculizarea acestei categorii de copii s-a datorat neancrederii in identitatea lor psihologica. Diferentele dintre copii. rusine. au considerat ca acesti copii sunt in afara vietii active. Pe de alta parte. de multe ori chiar parintii. au trait mereu la fel ca si copiii. si au CES. mai putin segregatoare.In aceasta problematica exista un complex de date. care au fost ascunsi toata viata de "gura satului" pierzandu-si astfel orice sansa de a deveni persoane active. teama. O serie de conceptii filozofice au explicat deficientele unor persoane ca fiind datorate pedepselor divine meritate de parinti. cer atentie speciala si necesita sprijin pe parcursul dezvoltarii lor. de a sprijini suplimentar un copil cu handicap. Cele mai multe reactii se datoreaza perceptiilor sociale asupra ceea ce inseamna diferentele dintre copii si oameni in general. Copiii care sunt diferiti. Societatea. Unii au nevoi mai mari. nevoi speciale fata de educatie au si familiile acestor copii. nevalorizare si nesiguranta. rusinea si respingerea cea mai mare in planul social. Cand societatea a dorit sa ii inteleaga. membrii in societate. Orice copil are nevoie in anumite perioade ale vietii lui de atentie . Frica. Perspectiva pozitivă asupra copiilor cu CES Vom incerca sa determinam de ce sunt diferiti copiii cu CES si daca aceste diferente nu ar putea sa fie privite si pozitiv. deteminate de particularitati care ii diferentiaza de ceilalti mai mult decat ne-am obisnuit noi sa acceptam. a fost determinata de necunoastere si din nevoia de a ocroti . intelegerea dar si dispretul. neproductivi. si ca intreaga comunitate se cere a fi sprijinita pentru a deveni mai putin discriminativa.

Percepţia adulţilor dedin jur etichetează uneori prea uşor copilul care este în formare şi are dreptul de a se dezvolta cît mai adecvat prin sprijinul adulţilor din jurul său. ritmurile.speciala si sprijin special. tulburare. intreaga problematica a copiilor cu CES este privita ca o intelegere a diferentelor extrem de variate intre nivelurile. Mai mult. stilurile si particularitatile lor de crestere. incapacitate. Dar. WOOLFSON (1989) listează comportamentele care identifică o imagine de sine slabă la copiii cu dizabilităţi: . Răspunsul la cerinţele educative ale copiilor consituie condiţia unei dezvoltări armonioase. Aşa cum ştim cu toţii copilul mic este cea mai vulnerabilă fiinţă. Aşacum am prezentat mai sus. Imaginea corporală este începutul acestei comparaţii. care potenteaza diferentele si le foloseste ca prilej de invatare si experimentare diferita. Pentru un copil cu dizabilităţi. Imaginea de sine se formează în funcţie de modul în care copilul se interacţionează cu ceilaţi copii şi cu adulţi din jurul lor. faptul că se vede diferit de ceilalţi copii este primul pas să îşi construiască o imagine de sine diferită. de promovare a unei noi deschideri catre o scoala pentru toti. Este foarte important ca adulţii să sprijine la toţi copiii construirea unie imagini de sine pozitive. propria noastră experineţă dar şi toate studiile demonstrează: copii cu dizabilităţi au o imagine de sine slabă şi nu au încredere în forţele proprii şi nici în explorarea lumii din jurul lor. In literatura de specialitate de la conceptele de handicap. Depinde de alţii: de dragostea lor. In perspectiva deschisa de politicile educationale internationale. Imaginea de sine la copilul cu CES Existenţa unor CES constituie un punct de plecare care poate împiedica dezvoltarea firească a copilului. pentru că fiecare copil se poate dezvolta şi poate învăţa. de îngrijire şi de condiţii favorabile de dezvoltare. deficienta. Unii copii au nevoi de mai multă ocrotire. De fapt. Unii copii se nasc cu anumite deficienţe care le determină un mod de învăţare diferit şi nevoi de un sprijin suplimentar. Aceasta trecere nu este numai una de evolutie a conceptelor ci a conceptiilor. care au trecut de la simpla constatare si etichetare la intelegerea nevoii de actiune si de schimbare a mentalitatii in raport cu problemele copiilor. dizabilitate termeni folositi pentru a determina problemele speciale ale copiilor. de modul în care sunt primiţi şi sprijiniţi în primele perioade ale existenţei depinde şi dacă vor avea sau nu dizabilităţi în viaţă. dimensiunile problematicii copiilor cu CES devin prilej de perfectioanare a strategilor formative. invatare si dezvoltare. Daca aceasta nu vine la timp. o imagine de sine slabă este o problemă pentru orice copil. precum şi prin compararea lor şi performanţelor pe care le obţin cu ale altor copii. un copil considerat "normal" poate ajunge usor in categororia celor "cu probleme". se pune azi accentul pe termeni ca cerinte educative speciale si situatii de risc.

se simt ruşinaţi de ceea ce sunt. surzi). Pe de altă parte. determinate de zestrea cu care copii vin pe lume. Riscuri stabilite.au progrese academice scăzute şi greutăţi în adaptarea şcolară. - Situaţiile de risc pentru dezvoltarea copiilor Copiii cu CES prezinta situatii de risc pentru dezvoltarea lor ulterioara. prevenirii si sprijinirii la timp a unei dezvoltari care sa dea copiilor o sansa la adaptare si integrare sociala. De aceea munca cadrele didactice şi profesionişiilor este de a sprijin imaginea de sine pozitivă la copilul cu dizabilităţi. Părinţii nu sunt întotdeauna cei care încurajează copilul. sau prematurii si care necesita o crestere mult mai atenta si tratamente speciale pentru a se dezvolta.chiar când au performanţe acceptabile într-un domeniu nu sunt convinşi că au reuşit ceva. Se refera la copiii care au la nastere probleme fizice care pot fi remediate. in special la varstele mici cand influentele exterioare sunt esentiale pentru constructia personalitatii.nu stabilesc uşor relaţii cu covârstinicii lor şi se simt din punct de vedere social izolaţi de ceilalţi din jurul lor. . .au dificultăţi în a primi şi oferi dragoste către alţi copii. . 2. . Aceştia pot fi primii adulţi care acţionează şi interacţionează într-o manieră ce sprijină încrederea copilului în sine şi în felul în care se comportă şi arată.au un nivel ridicat de anxietate şi simt experienţele de zi cu zi. Este vorba de diferitele dizabilitati pe care copii le manifesta de la inceput . Aici incadram problemele copiilor cu deficiente senzoriaale (nevazatori sau cu auzul foarte slab. deficiente organice neurologice. J. .1998) : 1. Riscurile determinate de mediul de dezvoltare. . cu adulţii şi işi asumă ce e mai rău.sau adulţi. se resimte de multe ori nevoia de a sprijini şi părinţii. ca si deficiente mentale severe. Privite in aceast sens riscurile se refera la trei grupuri de probleme (Evans. sunt defensivi când se relaţionează cu alţii. în orice activitate. în familiile care au copii cu dizabilităţi. 3. Acestea se refera la riscurile survenite din cauza unui mediu de crestere. . Riscurile biologice. dezvoltare si educatie care nu este suficient de suportiv pentru copil . Conceptul de risc construieste in pedagogia timpurie o alta dimensiune a intelegerii problematicii copiilor cu CES. Aceasta se refera la posibilitatea cunoasterii. inclusiv către proprii părinţi. De exemplu. acei copiii care se nasc cu o greutate foarte mica.din lipsă de încredere în propriile opinii. au dificultăţi în a fi corecţi şi cinstiţi cu alţii. extrem de stressante. au sentimente de vinovăţie şi chiar depresie.

Pentru celelate doua grupuri de probleme este cert ca interventia timpurie este hotaratoare daca se face adecvat. . Acoperirea nevoilor speciale de educaţie la vârstele timpuri Se pune intrebarea cum si cine poate sprijini copilul aflat in situatie de risc.. Nu numai prin servicii si structuri de sprijin speciale. Ceea ce insa poate face cu succes este sa sprijine dezvoltarea si sa potenteze la maxim abilitatile existente. mai flexibile. Ceea ce este normal azi nu era normal in epoca Renasterii sau in timpul Revolutiei franceze.La acest nivel de probleme ne referim cand vorbim de copiii care cresc in saracie.1998 ) promoveaza procesul prin care toti copiii sa participe in toate programele de educatie. sa evalueze si sa intervina adecvat. care sa perfectioneze tehnologiiile educationale pentru a intelege si sprijini dezvoltarea copiilor pentru a elimina riscurile si a rezolva problemele. ci mai ales printr-o abordare pedagogica care se valorizeze diferentele. care sa ofere si alte alternative fata de educatia speciala. apartinand diferitelor grupuri marginalizate social (etnice.etc. Principala preocupare a progamului de educatie timpurie trebuie sa fie cresterea calitatii vietii pentru copiii cu CES. Politica de incluziune (Evans.). Programul de educatie timpurie pe care il propunem sprijina acesta maniera de interventie si de perceptie sociala. J. pledeaza pentru existenta unor structuri si servicii speciale care sa identifice. Toti copiii au dreptul sa participe. razboi sau abuz. pentru riscul stabilit. pot fi intelese si sprijinite intr-un program de educatie timpurie. sa foloseasca mediul eficient si stimulativ si sa se sprijine pe parteneriat educational. religioase. Aceasta este valabil pentru situatiile de risc clare. crescuti in conditii de violenta. sa fie inclusi in activitatile vietii de zi cu zi. mentale sau senzoriale. Toate cele trei grupuri de probleme. independenta si la o viata care sa fie cat mai aproape de ceea ce epoca lor denumeste "normala". asa cum este exemplul Roxanei? Se evidentiaza tot mai clar nevoia unei alte abordari. Majoritatea experientelor educationale in lume. Toti copiii au dreptul la o dezvoltare plenara. Dar pentru riscurile determinate de un mediu nepotrivit? Dar pentru probleme intervenite pe parcursul cresterii si dezvoltarii. Programul de educatie timpurie pe care il propunem este un program incluziv. Chiar daca unii copii sunt diferiti prin problemele lor fizice. toti traiesc in societate si depinde de noi ca si ei sa faca parte din acesta si sa participe la viata ei. Exista o relativitate care trebuie sa ne indemne la un efort de reflectie. De la inceput trebuie sa specificam: oricat de bun ar fi un program de educatie el nu poate sa schimbe un copil cu probleme de tipul celor mentionate in riscurile stabilite.

Prin atentia acordata tuturor copiilor. a constat in identificarea problemelor si recunoasterea lor. s-a evidentiat in perioada 1945-1970 si a fost caracterizata de expansiunea serviciilor de sprijin. fara deosebire si sa sprijine imaginea centrala a copilului. Daca facem o prezentare istorica a procuparilor de educatie speciala. 1997): 1. . precum si in infiintarea serviciilor si sprijinului special.sprijin adecvat dar si cu metodologii incluzive. Au aparut institutii in care au fost tratati copiii considerati ca diferiti din punctul de vedere al abilitatilor de viata. programul de educatie timpurie poate oferi conditii de mediu care sa stimuleze efectiv si eficient dezvoltarea tuturor. incluzand si copiii aflati in risc stabilit sau biologic.un mediu cat mai normal posibil. Cand copiii au cerinte speciale determinate de riscurile mentionate mai sus. Prima faza. tot mai izolate de serviciile oferite copiilor fara probleme. O"Toole (1991) precizeaza ca atat individul cat si problema lui. Primele institutii au fost create de ordinele religioase si organizatiile de caritate. . pe care diferitii specialisti il creau in acest sens. Faza a treia. care are nevoie de sprijin ca sa creasca. Aceste servicii au devenit tot mai segregative. se pune problema de a sprijini includerea lor pe cat posibil intr-un mediu in care sa creasca impreuna cu ceilalti si nu separat. Acest lucru s-a exprimat in legislatie si in crearea unor servicii sociale speciale pentru a rezolva nevoile speciale ale unor copii. 2. de a izola copilul cu nevoi speciale s-a manifeste la nivelul unor sisteme educationale cu . din care toti invata.Aplicarea filozofiei incluziunii in programul de educatie timpurie presupune ca obiectiv central un program efectiv si eficient care sa antreneze toti copiii. Teze fundamentale în tratarea CES la vârstele timpuri Tezele de care pornim se refera la: . 3. a inceput atunci cand la nivel social s-a recunoscut responsabilitatea formala asupra sprijinirii copiilor cu CES. Faza a doua. sa se dezvolte si sa fie educat. putem evidentia cinci faze (Tuunainen. . Aceasta tendinta. Istoricul intervenţiilor educaţionale asupra copiilor cu CES Educatia speciala a copiilor cu CES a constituit primul pas in tratarea adecvata a problemelor pe care le pot avea copiii in dezvoltarea lor. au fost exclusi din contextul social in care existau pana la semnalarea nevoilor speciale si s-au incercat solutii terapeutice intr-un mediu tot mai artificial.nevoia unei interventii cat mai timpurii in identificarea si tratarea riscurilor.

Copiii nu sunt integrati total. Aceasta inseamna pentru copii cu CES.identificarea si recunosterea limitelor abordarii segregationiste a CES. in afara comunitatii de viata a copilului si cat mai departe posibil (Ainscow.depasirea modelului strict individual si individualist de tratare a CES. decizie si dezvoltare. comprehensiva asupra abordarii problemelor de educatie speciala. tocmai pentru ca trebuie sa urmeze structuri de sprijin parale cu scoala obisnuita si ca astfel sunt separati de colegii lor. 1994). prin specificarea importantei organizarii mediului educational. nu sunt de neglijat nici costurile mari a serviciilor de sprijin. incepand cu anul 1990. pentru a realiza raspunsuri potrivite capacitatilor. sau in alta. aceasta maniera de rezolvare a cerintelor speciale educationale nu s-a dovedit nici ea perfecta. in afara programului scolar. in care ne aflam acum. care caracterizeaza raspunsurile psihopedagogiei anilor nostrii.extinderea diferentelor si distantelor intre copiii care sunt serviti de educatia speciala si cei care au nevoie sa fie sprijiniti in invatare. Desi reuseste sa elimine izolarea caracteristica perioadelor anterioare. . Au inceput sa fie operationale conceptele de individualizare. ca izolarea structurilor si institutiilor de sprijin a fost discriminativa si potrivnica adaptarii pe termen lung a copiilor cu handicap la viata sociala. cultural si economic. actiune. ca si alti copii. Faza a cincea. Introducerea copiilor cu CES in scolile obisnuite. comprehensiva asupra copilului necesita o imagine holistica. Faza a patra a adus o schimbare de perspectiva (1970-1990). tot mai pregnant. adaptare la scoala obisnuita. se apropie tot mai mult de interventia timpurie si de reconsiderarea politicilor educative la varstele mici. crearea unui mediu adecvat si adaptat. In plus. 4. Prin toata argumentatia de mai sus. . prin crearea institutiilor de sprijin. integrare. . nu realizeaza total dezideratul integrarii. . provin din mai multe argumente: . 5. nevoilor si potentialului de dezvoltare al tuturor copiilor. prin intelegerea importantei contextului social. .intensitate..cheltuielile mari pentru anumite forme de sprijin si nevoia de resurse care se face tot mai mult resimtita. normalizare.imaginea holistica.recunoasterea drepturilor copilului la educatie. la un numar tot mai mare de copii. actuala faza de dezvoltare a educatiei cerintelor educative speciale. . . Copiii cu CES au fost tot mai mult indrumati catre scoala obisnuita. participare. primind sprijin suplimentar in acesta institutie. este caracterizata de politicile incluziunii. S-a dovedit insa. Dimensiunile acestei perioade.recunosterea limitelor modelului medical de rezolvare a CES ale copiilor.focalizarea pe educatia pentru dezvoltare si pentru o viata cat mai sanatoasa individual si social. .

. ca fundamentale in directia formarii capacitatilor generale si specifice de adaptare psiho-individuala si sociala. Problema cea mai dificila este legata de inregistrarea progreselor copiilor si de evaluarea nevoilor si evolutiei lor. Este eficient parteneriatul educational si este necesara cunoasterea initiala a individualitatiii copiilor. Propunerea unui spatiu educativ organizat si amenajat in sensul urmaririi dezvoltarii si stimularii este cea mai eficienta.Invatarea activa si eficienta. se evidentiaza importanta primului an de viata si apoi a primilor trei. de la concepte la actiune.Educatia incluziva evidentiaza nevoia de accentuare a dezvoltarii sociale a copilului si de focalizare pe procesele invatarii. Identificarea initiala a copiilor care prezinta riscuri in dezvoltare este . isi are bazele in educatia timpurie. . Se evidentiaza in acest sens nevoia unei constientizari a rolului pe care poate sa-l joace o strategie didactica adecvata in rezolvarea multor probleme de dezvoltare. la fel cum este preconizat si de educatia timpurie.Educaţia timpurie – terenul unei intervenţii educaţionale adecvate asupra copiilor cu CES Enumeram in continuare o serie de teze. - CES în grădiniţă – direcţii de acţiune Problema de elucidat aici este: ce ne propunem sa urmarim in gradinita in mod tintit pentru abordarea copiilor cu Ces. constituie primul pas al educatiei timpurii si caramida de baza a incluziunii. care influenteaza educatia timpurie.Educatia primilor ani de viata nu se poate realiza in afara unei legaturi functionale cat mai accesibile intre familie si factorii educationali ai comunitatii (educatorii si toti agentii educationali). . pornind de la politica de incluziune mentionata: Dezvoltarea copilului isi determina directiile si bazele la varstele foarte mici.Recunoasterea importantei diferentelor individuale si planificarea activitatilor educationale in sensul acoperirii nevoilor copilului ca individualitate care apartine grupului si contextului de dezvoltare. caracteristici ale abordarilor contemporane. . In capitolul inchinat educatiei incluzive la varstele mici am prezentat detaliat principile si directiile de actiune propuse azi institutiilor de educatie timpurie si parteneriatului educational cu familia si comunitatea. Dupa ultimele studii. la masura pedagogica directa. necesara in educatia incluziva. Este vorba de a trece de la politicile largi. argumente teoretice desprinse din cercetarile psihopeagogiei copilului prescolar.

delicata.prezentaţi progresele copilului către părinţi şi alţi adulţi şi persoane care vin în contact cu acesta şi asiguraţi-vă că acsştia preţuiesc fiecare succes. . ea este mai greu de detectat. . . . De aceea evidentierea prin comportamente observabile este dificila in primii doi ani de viata.Părinţii şi educatoarea au un rol important. Cunoasterea copilului mic. De aceea este important ca să încurajeze copilul să trăiască cât mai aproape de un stil de viaţă normal.asiguraţi-vă ca este îmrpreună cu ceilalţi copii şi nu stă de loc izolat. mereu ca un individ şi asiguraţi-vă că în primul rand este pentru voi un copil şi abia apoi. a evidentiat o serie de posibilitati de evaluare cu instrumente diferite. . cu cat este o problema mai severa. .să aveţi aşteptări realistice cu privire la copil şi abilităţile lui. Fiecare adult care acţionează ca un profesionist în viaţa unui copil cu dizabilităţi poate deveni un exemplu de practici adecvate în formarea celorlalţi adulţi şi profesionişti din viaţa copilului. chiar dacă este un copil mic. dezvoltaţi activităţi adecvate pentru abilităţile lui pentru a îi oferi şansa să obţină rezultate pozitive şi progrese cât de mici. char dacă este mic. - Semnele de risc la copiii mici de la 0 la 2 ani Din cele expuse mai sus se evidentiaza urmatoarele directii importante intr-o pedagogie timpurie: intr-un program de educatie timpurie este cruciala identificarea si evaluarea cat mai timpurie a unei probleme de risc .asigura-ţi-vă că ceilalţi copii nu sunt ironici şi tratează pe colegul lor cu respect. Daca problema este mai delicata si mai subtila. dar nu de netrecut.daţi ocazia ca fiecare copil.implicaţi copilul întoate activităţile care au loc. cu atat poate sa fie mai devreme si mai usor identificata in comportamentele copiilor. şi încurajaţi-l să exploreze împrejurimile. a prescolarului. o persoană cu dizabilitate. . în a identifica şi a aborda de timpuriu problemele de dezvoltare ale copiilor. . Câteva sfaturi şi recomandări provenite din experienţa profesioniştilor care lucrează cu copii cu dizabilităţi: trataţi copilul. . inclusiv cei cu dizabilităţi să poată decide şi încurajaţi luarea deciziilor şi alegerea soluţiilor. încurajaţi şi valorizaţi mereu copilul chiar dacă sunt rezultate forate mici. Ea se realizeaza prin evaluarea initiala cu atentie a copiilor si a naturii dificultatilor pe care ei le pot avea.nu vă adresaţi niciodată celui care impinge căruciorul ci celui care îl ocupă. . care sunt la indemana educatoarei si a parintilor.preţuiţi.

. . In acelasi timp suntem tot mai mult interesati sa oferim parintilor instrumente simple care sa-i ajute sa-si cunoasca copilul mic si sa poata eventual sa-l stimuleze pentru depasirea unor probleme speciale semnalate.nu vorbeste sau vorbeste ciudat. ceata. Daca copilul: . Personalul medical este cel mai in masura sa ne dea relatii pentru primele varste ale copiilor. cand prezinta frecvent unul din urmatoarele comportamente: AUZ .dupa varsta de 6 luni.inclusiv educatoarea care are in grupa un copil cu anumite deficiente. . Un instrument de evaluare pentru copilăria mică Parintii si alti adulti care se ocupa de copilul cu probleme . INTELEGERE. atunci cand nu te poate vedea. Este evident ca la varstele foarte mici.la 2 ani nu poate denumi obiecte familiare si persoane. sau se freaca frecvent la ochi si spune ca il doare. . . .vorbeste foarte incet sau foarte tare.vorbeste altfel decat copiii de aceasi varsta cu el.la 4 ani nu vorbeste inca in propozitii simple.dar si de parinti. . evaluarea problemelor pe care le are copilul trebuie facuta de profesionisti -cu precadere medici si psihologi. VORBIRE. incruciseaza un ochi sau chiar amandoi. cu specificatia ca el reda semnele de risc crescut in copilaria mica. usor de interpretat.pot realiza acest nivel de identificare situatiilor de risc ca evaluare initiala.nu raspunde daca il chemi. Daca copilul: este incapabil sa gaseasca obiecte si piese mici de jucarii pe care le arunca. pete pe ochi.Daca copilul: . are obiceiul sa priveasca si sa incline capul intr-o anumita pozitie care dovedeste ca nu vede suficient.la 3 ani nu poate repeta mici poezii sau cantece. posibil de folosit de catre persoanele care ingrijesc.la 5 ani nu se face inteles de persoane din afara familiei. .nu se intoarce dupa sursa unui sunet nou sau a unei voci noi. .la 18 luni copilul nu spune inca mama (sau echivalentul ) . cresc copilul.se izbeste des de obiectele din camera. are ochii rosii sau o disfunctie cronica a ochilor. .Probele si testele dedicate acestei prime perioade sunt mai costisitoare si de obicei nu pot fi aplicate de educatori.cand se uita la ceva. . necostisitor. VAZ.are infectii dese la ureche. Daca copilul: - . In urmatoarele arii se poate identifica daca copilul are o problema. . De aceea se pune problema de a folosi astfel de instrumente care sa fie usor de aplicat. Redam mai jos un asemenea instrument.iti priveste buzele atunci cand vorbesti.

JOC. University of South Pacific. cauta-ma. la 4 ani nu raspunde la intrebari simple. pentru a putea interveni educational pe acele comportamente care sa sprijine capacitatile urmarite de programa la varstele prescoalare. daca s-a identificat o problema in dezvoltarea copilului. ca o sarcina a educatoarei. . O evaluare complexa permite educatoarei masuri pedagogice cat mai adecvate. la 3 ani nu poate urmari povesti simple.13-15 ) Pasul urmator. sapunul. educatorul. iar parintilor continuarea acasa a programului de sprijinire a copilului. Daca parintii pot identifica si depista problema. pentru a li se determina cerintele educative. etc. cognitiv.nu se joaca la fel cu copiii de aceasi varsta cu el. Procesul de evaluare educationala. la 4 ani nu poate sa stea in echilibru. psihologul. se misca diferit de copiii de aceeasi varsta cu el.la 1 an nu reactioneaza cand isi aude numele. pentru ca actiunile educationale merg impreuna : educatoare-parinti-sprijin psiho-pedagogic si uneori sprijin medical.la 4 ani nu se joaca inca cu alti copii (de-a fatea ascunselea. intr-un picior. 1995. .la 1 an nu se bucura de jocuri simple de miscare. etc. Probe. fise de observare. pare ca nu intelege. etc. Accentuam inca odata nevoia de identificare si de cunoastere initiala a tuturor copiilor. este de a se evidentia dimensiunile acestei probleme si apoi de a se interveni adecvat. la 3 ani nu poate identifica diferitele parti ale fetei.) . psiho-social si motor al copilului. p. comprehensiv si sa includa o varietate de masuratori. teste simple. psihopedagog. Daca copilul: . este un proces care se refera la profilul motor. cateva secunde. . Cand este vorba de copii cu CES sau cu semne de risc crescut. la 2 ani nu poate merge fara ajutor. MISCARE. are dificultati sa inteleaga. evaluarea dimensiunilor acesteia o face un profesionist: medicul. fara sprijin. Acest sprijin este necesar si in sensul pateneriatului cu familia.la 2 ani nu se joaca cu obiecte obisnuite (lingura. Daca copilul: la 10 luni nu poate inca sa stea in sezut. - ( Adaptare dupa " Early Childhood care and education. lucruri simple care I se spun spre deosebire(in comparatie cu) copiii de varsta sa.). si deci a nivelului lor de dezvoltare. Acest proces trebuie sa urmareasca copilul in mod global. am specificat nevoia ca educatoarea sa cunosca dezvoltarea fiecarui copil din grupa.A Trainer"s Manual. In capitolul dedicat cunoasterii copilului in gradinita. scale de dezvoltare. educatoarea are nevoie de un sprijin profesional de la un psiholog sau un consilier educational.

in situatiile obisnuite in care se presupune ca poate participa. Abordarea unui inventar ecologic include urmatoarele conditii de identificare a problemelor: a. si pe mai multe instrumente de adunat aceste informatii. adica pe ceea ce face copilul in viata sa zilnica. Ce este natural in mediul lui de viata. De aceea.Pentru sprijinul adecvat acordat copiilor aflati in situatii de risc. Cu cat se cunoaste mai repede problema copilului cu atat se poate interveni mai adecvat si chiar se poate preveni sau inlatura dezvoltarea deficitara. Cum isi inchipuie el o problema? Cum atrage atentia ? Adaptare. e. nu in situatii create. Sunt informatii care au relevanta pentru calitatea vietii copilului si familiei din care face parte prin faptul ca evidentiaza competentele determinate de intractiunile cu obiectele si persoanele din mediul inconjurator. Ele servesc centrarii interventiei pe deprinderile functionale ale domeniilor de dezvoltare. Motivatia copilului. Cum se decurca copilul cu dizabilitatea lui? Raspusuri la mediu si oameni. Acest inventar consta din secventele deprinderilor necesare oricarui copil pentru a participa la activitatile mediului de viata. Evaluarea timpurie a CES în grădiniţă Evaluare cat mai timpurie este o conditie a interventiei adecvate. evidentierea problemelor de dezvoltare sa se faca in situatii cat mai confortabile pentru copil. in evaluarea copilului sa se tina seama de toate domeniile dezvoltarii si sa se priveasca copilul in contextul sau natural (familie si cultura). rolul educatoarei este foarte important cand observa. noteaza. d. Bruder (1997) vorbeste de posibilitate folosirii unui inventar ecologic. O evaluare corecta si eficienta trebuie sa tina seama de urmatoarele domenii: Interactiunea dintre copil si cei care il cresc. trebuie implicati si parintii si alti profesionisti. Cum interactioneaza cu egalii sai? . Evalurea copiilor trebuie vazuta ca un proces. evaluarea sa se bazeze pe mai multe surse de informatii referitoare la copil. evalurea sa se bazeze pe situatii de joc si sa folosesaca tehnicile de joc si in care copilul singur isi etaleaza inventarul de comportamente. c. inregistreaza diferitele comportamente in cadrul activitatilor obisnuite sau special organizate. Cum reactioneaza copilul in medii diferite si cu persoane diferite? Competente sociale. b. evaluarea sa se faca tinand seama de itemi actionali/functionali. Ce il face pe copil sa actioneze intr-un mod sau altul? Care sunt recompensele care ii fac placere? Rezolvarea problemelor.

au intensitate si se manifesta acut. Rolul educatoarei în evaluarea CES Educatoarea trebuie sa cunoasca toti copiii cu care lucreaza in grupa. membrii unor asociatii neguvernamentale care au in obiectiv integrarea si/sau incluziunea copiilor cu CES. acest lucru semnifica nu neaparat sarcini in plus. rolul educatoarei va fi mereu important caci ea il urmareste permanent in cadrul gradinitei si in activitatile zilnice si poate consolida progresele programului.Pentru educatoare. de metode. dar cu toata incarcatura afectiv-emotionala pe care o aduce mediul familial. dupa posibilitatile lor la activitati si program. consilier psiho-pedagog). trebuie sa ceara sprijin de la un profesionist (psiholog. Ei participa. schimbul de idei de actiune. De unde poate ea sa ia acest sprijin? Sursa principala de sprijin este grupul de educatoare. folosind si la inceput. trebuie sa presupunem ca si educatoarea are nevoie de sprijin. sunt tot atatea forme de a folosi experienta si practica colegelor in rezolvarea unor probleme. ci strategii de educatie care sa fie cat mai flexibile. g. Aceasta inseamna ca in grupa de copii pot exista copii cu CES. desfasura si evalua activitati didactice personalizate. Educatoarea observa si identifica problemele de dezvoltare sau riscurile de dezvoltare care apar atat din modul particular de raspuns la diferitele activitati cat si din informatiile primite de la medic sau de la familie. Daca pe o perioada anume educatoarea observa ca problemele sunt frecvente. sau studenti practicanti care sunt parte activa in organizarea si desfasurarea activitatilor. Cine sprijină educatoarea în activitatea cu copii cu CES Programul de educatie timpurie individualizata necesita o abordare cat mai deschisa si mai incluziva a copiilor. Chiar daca copilul va urma un program de interventie personalizata pentru remedierea problemelor sale. Copiii cu CES sunt parte a grupului de copiii. O alta cerinta a evaluarii copiilor cu CES in gradinita se refera la scopul clar al acesteia. Acelasi lucru se petrece si cu rolul parintilor: ei trebuie antrenati in orice activitate de sprijinire sau remediere a problemelor copilului. pe parcurs si la sfarsit parteneriatul de actiune si decizie dintre gradinita si familie. discutiile metodice. sa continuie acasa programul. participarea in echipa la anumite activitati. Asa cum vorbim de sprijin pentru copil in procesul educational.f. pe masura posibilitatilor lor. Ea face permanent observatii referitoare la progresele programului educativ. Evaluarea trebuie sa se faca impreuna cu parintii. Evaluarea se face in scopul programarii unei actiuni tintite spre stimularea si dezvoltarea copilului. Activitatea in echipa presupune un mod de actiune in care educatoarea lucreaza impreuna cu o alta colega pentru a organiza. bunici. logoped. Schimbul de experienta. . parinti. Activitata sprijinita de voluntari.

este de multe ori indreptatita de numarul mare de copii la grupa si de lipsa sprijinului necesar. Putem considera ca un program de calitate in educatia timpurie are multe din caracteristicile unui program incluziv. Desi incluziunea este solutia cea mai adecvata pe care o merita copii cu CES. deficienta mintala de limita. dar pentru a opera cu toate nevoile speciale este nevoie de competente noi ale educatoarelor. sa fim realisti si sa incercam sa . Includerea in gradinita a copiilor cu CES presupune pentru educatoare o continuua provocare in a gasi solutiile educative adecvate. De aceea consilierea problemelor speciale din gradinita va fi sprijinita de psihologi educationali. cabinete medicale. In acelasi timp. In acest sens. pentru a sprijini rezolvarea diferitelor probleme cu care educatoarea vene in contact in tratarea CES. Dezvoltarea politicilor de incluziune. Managementul institutiilor prescolare si parteneriatul institutional. Devine tot mai evident ca si gradinita are nevoie de un management care sa presupuna formarea continuua. se pot rezolva in mare parte si unele cerintele educative speciale. valorizarea activitatilor realizate pe aceste varste. etc. dezavantajul serviciilor de sprijin este in solutiile care cer negociere. va aduce si dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru educatoare. contribuie la programul de educatie timpurie si pot fi baza unui program de incluziune. centrle de asistenta psihopedagogica. Principiile care conduc activitatile de stimulare si provocare a situatiilor de invatare/dezvoltare sunt in mare aceleasi care stimuleaza adaptarea si reabilitarea copiilor cu CES. profesori de sprijin. rezolvarea relatiilor in echipa. deficienta motorie si tulburarile de invatare se pot rezolva in activitatile de zi cu zi. sau de consilieri psiho-pedagogi. Parteneriatul cu alti profesionisti si cu structuri de sprijin ale gradinitei (cabinete logopedice.Parteneriatul cu familia este o alta sursa de sprijin ai activitatea cu copii cu CES. cunoasterea si tratarea nevoilor individuale. comunicare. schimbul de idei si experienta. Problemele mediului stimulativ. cabinete de psihologie. In acelasi timp este nevoie de sprijin calificat si de colaborarea cu famiile copiilor.). Cum folosim progamul de educaţie timpurie în problematica copiilor cu CES Din tot ceea ce am prezentat in acest capitol se poate concluziona ca intr-un program de educatie timpurie care se adreseaza tuturor copiilor. Teama educatoarelor de a avea in grupa copiii cu deficiente. Centrele de resurse profesionale si Centrele de resurse pentru parinti constituie structuri metodologice care se pot infinta la nivelul unor institutii. de colaborare si de multe ori de sprijinul direct al altor profesionisti. Autoperfectionarea profesionala este sursa cea mai importanta de sprijin. profesori itineranti. etc. intr-o maniera incluziva. toate problemele usoare.

sa sprijine familia si sa se poata sprijini de profesionisti diferiti in tratarea adecvata a copiilor cu CES. Trebuie sa se porneasca de la ipoteza ca. Este important ca în timpul acordarii asistentei parintii sa fie asistati acolo unde au nevoie. Definirea parteneriatului educational 7. pentru ca participantii se pot confrunta cu diferite alte cazuri si le pot cadra mult mai bine. Copiii se sprijina reciproc.4. la orice nivel. 7. Ea va incerca.1. Relatiile de cooperare in grupul de copii. . Pe de alta parte. este firesc ca gradinita sa ofere un model de parteneriat educational. PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL ÎN GRĂDINIŢĂ 7. cooperarea in grupul de educatoare. nu va pune niciodata problema gradului sau tipului de probleme educative pe care le are un copil. dar si aspectele pozitive. Refuzul de a primi in gradinita un copil cu CES este de cele mai mult ori egal cu pierderea unei sanse mari pentru acesta. parintii dispun de calitati.3. în cadrul careia se poate obtine o imagine mai de amploare despre problematica. Implicarea comunităţii şi altor agenţii în activitatea grădiniţei De ce e colaborarea cu parintii atât de importanta? Colaborarea cu familiile se bazeaza pe doua principii Pe de o parte e principiul loialitatii. Participarea lui in activitati alaturi de alti copii de varsta sa. pentru ca se lucreaza pe tema loialitatilor care exista si pe de alta parte este multipla partialitate. invata unii de la altii si aceasta e un alt avantaj al grupelor deschise. chiar daca nu este intotdeauna sprijinita de alte servicii. De ce este sprijinul acordat în educatie atât de important? Parintii au nevoie de un feedback. Relatiile în familie nu sunt întotdeauna ideale si de aceea parintii vor sa stie care sunt cauzele.. inainte de toate sa-l sprijine. Implicarea parintilor. Sunt copii aceia care fac viata parintilor amara sau sunt parintii de vina pentru ca nu pot educa copii cum trebuie? In majoritatea situatiilor este o combinatie între cei doi factori.creem macar un mediu stimulativ care sa sprijine invatarea tuturor copiilor incercand in acelasi timp sa cunoastem si sa venim in intampinarea nevoilor tuturor copiilor.5. de valorizare a diferentelor si de motivare continua spre perfectionare. O educatoare de vocatie. Valorizarea familiei in activitatea din gradinita/scoala. Ca îndrumator trebuie sa încerci sa gasesti cauzele esecului. constituie deja un pas inainte pentru integrare si adaptare. Faptul ca educatia esueaza nu înseamna ca stilul adoptat este cel gresit.2. 7. Dezvoltarea unor practici educationale de participare si activizare a copiilor. Secretul integrarii si chiar incluziunii copiilor cu CES in gradinita consta in a nu le refuza sansa la educatie si de a cauta impreuna cu familia sprijinul necesar invatarii lor adecvate. ajuta educatoarea sa ia decizii bune si sa organizeze un program educativ cat mai incluziv. 7.

Copilul poate sa aiba din nou încredere în capacitatile si obiectivele parintilor. lucrul orientat pe familie este o maniera de a obtine o imagine clara a copilului si a familiei (parintilor) si o maniera de a lucra împreuna cu ei. Prin intermediul contactelor cu parintii. . ambele parti vor fi la curent cu diferitele probleme si poate fi obtinuta o imagine mai completa a situatiei. dar parintii au întotdeauna sentimentul de responsabilitate fata de copiii lor. dupa cum copiii sunt legati de acestia si vor sa faca fapte bune. Sunt 3 motive principale pentru a colabora cu parintii si anume : 1. Activitatea focalizata pe familii În momentul în care se lucreaza cu familiile se obtine o imagine de ansamblu si mai detaliata asupra problematicii copilului si a familiei. DE CE SA LUCREZI CU FAMILIILE? Când parintii sunt din ce în ce mai implicati în procesul de asistenta al copilului lor poate sa apara o relatie parinte-copil mult mai strânsa. îndrumatorii îsi pot forma o imagine completa a copilului si a problematicii cu care se confrunta. Altfel îndrumatorii nu vad patroanele de comunicatie problematice cu care se confrunta cei din familie. 3. aici vor fi descrise câteva atitudini de baza. Astfel copilul nu va fi plasat într-un conflict de loialitate. La rândul lor parintii pot deveni constieni de capacitatile de care dispun si pe care le pot dezvolta. Între ei exista o loialitate care nu poate fi distrusa. capacitati si metode. Este de asemenea posibil ca în procesul educational sa apara si probleme. Pe lânga acestea si relatia între îndrumator si parinti poate fi optimalizata. În prima parte ne vom referi în primul rând la lucrul orientat pe familie. În ceea ce priveste experienta cu copilul. Copilul nu va trebui sa faca o alegere între una din cele doua parti si poate fi el însusi în prezenta ambelor parti. pentru ca parintii au dat viata acestor copii. parintii pot fi considerati ca fiind niste experti. pentru a atinge astfel un proces pozitiv de educare. Este deci important ca sentimentele de loialitate sa fie recunoscute si respectate. În acest mod el va lucra mai bine în grup si va urma cu mai bune rezultate procesul de asistenta. Când îndrumatorii si parintii îsi transmit aceste informatii. În acest context. Îndrumatorii nu pot sti cum se comporta copilul acasa si care sunt problemele care mai apar. 2. Când un parinte accepta îndrumatorii. acestia aud la rândul lor situatia altor parinti. Între parinti si copii exista o relatie care nu poate fi rupta. si îndrumatorii pot sa se puna în situatia si în universul parintilor. În a doua parte va fi explicat principiul acordarii asistentei cu atitudinile de baza ale acestuia si metode. Gratie informatiei puse la dispozitie de ei.Acestia trebuie lasati sa efectueze lucrurile pe care le fac bine si trebuie sprijiniti si îndrumati în cele unde manifesta oarece carente. sansele sunt mari ca si copilul sa-i accepte ca pe niste parinti.

Ca îndrumator trebuie sa lucrezi în aceasta directie. Când se aplica în situatii de asistenta. Trebuie adoptata o pozitionare obiectiva si astfel un îndrumator poate patrunde în universul sentimentelor celuilalt. când acestea sunt accentuate. O persoana cu un handicap nu are un surplus sau un deficit ca valoare în raport cu ceilalti. si asta prin preluarea controlului. imaginea de sine a persoanei poate capata nuante pozitive. Empatie Empatia este un alt cuvânt pentru capacitatea de a se pune în locul altora. Doar ei stiu ce este cel mai util pentru ei. capacitatea de a simti ceea ce simt altii. ceea ce este posibil într-un anumit moment. organizatii si comunitatea dobândesc controlul asupra propriei situatii si a mediului lor. Când trebuie sa îndrumi familii sau parinti. prin ascutirea constiintei critice si prin stimularea participarii. Daca se pleaca de la aceste elemente. 2002) Daca traducem literal “empowerment” asta înseamna ‘împuternicire’. terapeutii.’ (Zimmerma. De aceea este important sa li se dea sansa de a-si îmbogati viata. în relatia cu acesti oameni. la toate nivelurile. Câteva elemente pe care dorim sa le realizam prin intermediul acestui proces de empowerment: • • • Consolidarea încrederii în sine a parintilor. A te putea pune în locul altei persoane contribuie la o mai buna întelegere a emotiilor persoanei respective si a comunicarii cu ceilalti. În lipsa empatiei nu poate avea loc un dialog si apar si diferente de opinie. cu ei însisi. În cadrul unei mari organizatii cu putini îndrumatori. Fiecare persoana are calitati bune. ‘Nu noi. Sarcina noastra este de a-i ajuta sa descopere ca de fapt ei stiu toate aceste lucruri’ Empowerment ‘Empowerment-ul este un proces de consolidare. îndrumatorul va putea întelege mai bine familia si copilul. nu este întotdeauna posibil sa se tina seama de dorintele si necesitatile tuturor. de întarire. Eliminarea patroanelor de dependenta si neajutorare.ATITUDINI DE BAZA În momentul în care se face îndrumarea familiilor este necesar sa se aplice anumite atitudini de baza. Mai jos sunt prezentate si explicate câteva dintre acestea. . Emancipare Emanciparea este tendinta de a deveni independent si egal cu ceilalti. Realizarea unei legaturi între perspectiva si viziunea parintilor si situatia în care se afla. ajungem la calitatile si energiile de care dispun parintii. în care indivizi. suntem experti în tratarea clientilor nostri. 1998. dar trebuie sa se tinda la acest lucru. nu poti avea ca punct de plecare propriile sentimente si experiente. Van Regenmortel. Si ei nu îsi dau seama ca stiu deja aceste lucruri.

Stimularea participarii si a responsabilitatii parintiilor. Se prea poate sa nu fi dormit bine. Capacitatile vizeaza în special procesul de comunicare între îndrumator si parinte. în relatia cu ceilalti. Nu este corect sa se creada ca s-a întâmplat ceva acasa. Activarea parintilor în gasirea de solutii care le pot fi utile. adesea constient. Ascultare activa A sti sa asculti înseamna ca îti îndrepti atentia asupra celui care vrea sa-ti povesteasca ceva. Adoptarea unei atitudini interesate. prespune respect pentru sentimentele lui si ca oferi celuilalt spatiu sa fie cine este el în realitate.: Un parinte ajunge la o organizatie cu o fata abatuta. ca acesta are ocazia si ca este stimulat sa împartaseasca ceea ce este important pentru el. O atitudine de ascultare activa poate influenta în mare masura o discutie. Perceptie si interpretare Perceptia noastra este adesea nuantata. . Interpretam realitatea si ne conformam comportamentul conform acesteia. O atitudine activa de ascultare presupune o acceptare a celuilalt. stimulerea partilor puternice ale parintilor. pâna în momentul în care cunosti destul de bine situatia pentru a putea fi sigur ca interpretarile tale sunt corecte. De ex. nu-ti poti simti partenerul de discutie. Ce presupune o buna atitudine de ascultare? Câteva sugestii: • • Realizarea contactului vizual. Respectarea alegerii facute de parinti si dreptului de a lua decizii. Ne formam întotdeauna o imagine si o opinie asupra a ceea ce percepen. Acesta nu se va deschide în totalitate si va furniza si o cantitate mai redusa de informatie sau chiar eronata. Daca asisti fara a fi interesat în ceea ce se spune. adesea inconstient. Si alte cauze pot determina starea acestuia. sa consideri interpretatiile ca fiind provizorii. Capacitati Mai jos sunt analizate câteva capacitati care pot de folos în realizarea contactului cu parintii. Este important sa fii constient.• • • • • Întrebarile si necesitatile parintilor trebuie luate ca punt de plecare. Sa se acorde atentie lucrurilor care se desfasoara bine. cu un scop precis. Prin comunicare întelegem un proces continuu în care 2 sau mai multe persoane fac schimb de informatie si prin care acestea interactioneaza una cu alta. În acest proces de comunicare o persoana vrea sa spuna ceva alteia.

pareri si idei. atitudini si identitate. dar limbajul corpului nu se poate tine foarte usor sub control. De ex. chiar daca ea face eforturi sa ascunda starea interioara. Ofera informatie despre emotiile si starile unei persoane. nu înceta sa pui întrebari. Comportamentul non verbal poate avea diferite functii. Comportamentul non verbal În timpul unei conversatii fiecare persoana îsi pune în miscare si corpul. Tine-ti emotiile sub control. Cere explicatii daca nu întelegi ceva. Mimica sau expresia fetei. de intime sunt acestea si cât de personala considera ei relatia reciproca si subiectul de discutie. Aceasta prima impresie va juca un rol important în continuarea discutiei. Sentimentele si emotiile pot fi cenzurate la nivel verbal sau pot fi negate. Toate aceste aspecte ale vorbirii declanseaza la ceilalti diferite emotii.: un copil poate nega ca este nefericit. Luând în considerare distanta dintre persoane în timpul unei discutii.: daca esti sigur de tine vei merge altfel decât atunci când ti-e frica sau când esti timid. ritmul vorbirii.: o discutie la distanta va fi mai putin importanta decât o discutie în care partenerii se vad si se aud bine. Aspecte ale comportamentului non-verbal. Regleaza raporturile reciproce. • • . O discutie nu consta doar în cuvinte. Sprijina si regleaza comunicarea verbala. Fa un rezumat din timp în timp si vezi daca ai formulat interpretarile corecte. De ex. Sensul cuvintelor devine mai clar în momentul în care comunicarea non verbala corespunde celei verbale. Se poate vorbi în diferite moduri. În momentul în care privesti chipul cuiva. Nu-ti formula propriile asociatii. Înlocuieste comunicarea verbala.• • • • • • • Încurajarea celui care povesteste. dar pe chip i se poate citi statea interioara. Câteva exemple: maniera de a articula. poti sa-ti dai adesea seama de cum se simte persoana în cauza. Caracteristici exterioare. se poate aprecia cât de apropiate. Nu-l grabi pe cel care vorbeste si acorda-i timp sa spuna ce are de spus. • • • Maniera cuiva de a vorbi. registrul si vocabularul. Caracteristicile si aspectul exterior vor forma prima impresie asupra celorlalti. • • • • Ofera informatii despre caracteristici. regleaza ordinea sociala. De ex. Atitudinea corporala si motricitatea pot furniza adesea informatii asupra starii cuiva. Apropierea. volumul. Nu-ti fie teama de momentele de tacere. Într-o maniera subtila oamenii îsi pot comunica ce tip de compotament este permis si care nu.

Concretizarea si aprofundarea informatiei. poti pune întrebari legate de acest lucru. Când observi pe chipul cuiva ca ceva e în neregula. creeaza o stare de liniste. Pun în evidenta interesul fata de persoana celuilalt. sau când trebuie obtinuta mai multa informatie decât ai primit pâna în momentul respectiv. Se pot pune întrebari când nu s-a abordat ceva esential. Contribuie la detectarea unor fapte. dar când dupa parerea ta trebuie analizat mai în profunzime.• Tacerea. Exista sansa ca acesta sa se deschida si sa spuna ce are pe suflet. Declansarea unei discutii. emotii. stimuleaza explorarea ulterioara. Feedback-ul regleaza într-o anumita masura raporturile cu ceilalti. poate oferi o imagine clara a celor stabilite si a diferentelor si pun o limita între continut si stare. Întreruperea si efectuarea unui rezumat al discutiei poate frâna pe cei care sunt prea vorbareti. Acestea ajuta persoana în cauza sa aiba o vedere mai clara asupra propriilor idei. trebuie sa ai grija sa lasi destul spatiu întrebarilor. . Intrebari În momentul în care începi sa pui întrebari ai într-o oarecare masura controlul asupra discutiei. De ex. În situatiile în care te afli în compania altora. Tu sau partenerul de discutie va interveni cu o noua informatie în momentul în care sunt pregatiti pentru aceasta. Rezumat Într-o discutie în care trebuie prelucrata multa informatie într-un timp scurt poate fi util daca se face din când în când un rezumat al discutiei si al situatiei. pareri si/sau sentimente. Prin rezumat si redare a informatiei puse în discutie. Nu-ti fie teama de momentele de tacere. Un rezumat pune ordine într-o discutie. Feedback Feedback înseamna literal ‘reconectare’. le comunici clar celorlalti ce crezi despre comportamentul lor. elemente si la strângerea de informatii. Pentru ca uneori nu-ti poti da seama care e informatia care lipseste. Dau ocazia celuilalt de a se defula.: Poti explica mai în amanunt cum faci asta? Ce vrei sa zici cu asta? Ce faci în timpul liber? Functii jucate de întrebarile puse: • • • • • • • Testare a ideilor si opiniilor si/sau sentimentelor. În acest mod se poate contola daca esti în continuare pe aceeasi lungime de unda cu celalalt si poti de asemenea vedea daca interpretarile tale corespund cu ceea ce intentioneaza celalalt. Acestea pot fi utile chiar si pentru tine însuti pentru a gândi si la ordonarea gândurilor. îl poti stimula pe celalalt sa-si spuna parerea. pune în evidenta interesul si controleaza daca informatia primita a fost corect receptata.

Ma bucur ca voi va jucati. Si invers. Întrebarea este însa urmatoarea: de ce se apeleaza la telefon doar când este vorba de situatii de urgenta? Când avem timp la dispozitie se poate telefona cu parintii în prezenta sau absenta copiilor. asa pot sami termin treaba la timp si apoi vom mai avea poate vreme sa facem ceva împreuna. Când se face o vizita la domiciliu parintii pot aprecia efortul care se face în încercarea de a-i ajuta.• Prin feedback comportamentul pozitiv (dorit de mine) este sprijinit si confirmat.… Telefon sau e-mail Când intervine ceva urgent este simplu sa se comunice prin telefon cu parintii . se poate stabili o programare. • Prin feedback comportamentul negativ (nedorit de mine) este corectat. astfel într-un timp foarte scurt se poate obtine informatia necesara. Când faci o vizita la domiciliu poti fi confruntat cu tot felul de surprize. eu. daca sunt lucruri importante pe care îndrumatorii trebuie sa le stie.… Îndrumatorii pot citi apoi în carnet cele notate când copilul a revenit în centru. Abia atunci poti vedea cum traieste si locuieste familia si care le sunt posibilitatile. Când se da un feedback este important sa vorbesti din perspectiva primei persoane. Acesta este un instrument de comunicare între îndrumatori si parinti. ci pentru centrele unde copilul ramâne o perioada mai îndelungata. Aici trebuie sa descrii comportamentul concret. Chiar si copilul se poate bucura de contactul cu parintii prin intermediul telefonului. daca sunt elemente care trebuie semnalate. parintii au posibilitatea sa noteze observatiile lor. Metode de atragere a parintilor in procesul de educatie Vizitele la domiciliu Unele familii pot sa apara în public cu totul diferit decât traiesc în realitate. Daca sunt prea multi copii în centru si nu ai timp sa dai un telefon fiecarei familii. De ex. daca au aparut probleme specifice. Caietelul este transmis între cele doua parti prin intermediul copilului. • Feedback-ul clarifica relatia între oameni. Întrun centru de zi aceasta maniera de comunicare nu este neaparat necasara. nu ma pot concentra la ceea ce fac si astfel nu voi reusi sa termin ceea ce mi-am propus. se poate lucra cu o astfel de agenda. . cum s-a comportat.: Nu-mi place ca e atât de mult zgomot aici. care este influenta acestuia si care sunt sentimentele declansate de un anumit comportament. Un telefon neasteptat din partea copilului sau a îndrumatorilor poate face mare placere parintilor. Cum s-au desfasurat lucrurile acasa. Înainte de plecarea copilului la organizatie. si ca vrei sa-i asculti si îi respecti Agenda transmisibila Când nu este posibil sa se efectueze vizite la domiciliu la perioade regulate sau daca nu este mult timp pentru contactele la usa. Îndrumatorii vor comunica parintilor ce a mai facut copilul.

Temele de discutie pot fi foarte variate. • • Explicare a misiunii parintilor. îmbunatatirea sau ajutorarea capacitatilor educationale ale parintilor. În aceste discutii parintii îsi refac energiile. De aceea este important sa se stabileasca o serie de etape intermediare. Aceste discutii pot fi deci stimulate în timpul întâlnirilor cu alti parinti. în aceeasi situatie. Astfel. Acestea sunt activitati care îi ajuta pe parinti în porcesul de educare. vizite. se pot organiza zile ale portilor deschise când este posibil sa se faca cunostinta cu organizatia. sa se întrebe parintii asupra asteptarilor lor si deasemenea asupra întrebarilor pe care le au în ceea ce priveste situatia. parintii trebuie ajutati sa se dezvolte în rolul lor de parinti. vor regasi si recunoaste situatii care se aseamana cu a lor. Parintii pot face singuri propuneri de noi teme sau întrebari. ei vor cauta singuri pe cineva cu care sa vorbeasca si înainte de a-ti da seama vor începe o convorbire cu o alta persoana. De aceea parintii trebuie sa vada care este activitatea îndrumatorilor si cum arata ziua unui copil în centru. pentru a face astfel posibila o deplasare a copilului la domiciliu.Seri pentru parinti Parintii au nevoie sa vorbeasca despre situatia lor. dar si cu lucrarile copiilor. Aceasta nu este simpla si atunci când sunt în compania altor parinti.… Faptul ca parintii au sau nu posibiliatea de a-si vedea copii în fiecare zi sau cu regularitate nu are nimic de-a face cu faptul ca ei doresc sa stie ceea ce copilul lor face în cadrul organizatiei. Câteva exemple: trebuie sa se dea o imagine asupra compotamentului copilului. Parintii pot fi informati de activitatile din interiorul organizatiei facându-i sa participe direct la activitati. Acest obiectiv nu poate fi atins într-o singura etapa. Sprijin în procesul de educatie ‘Acordarea de sprijin în procesul de educatie reuneste toate acele activitati care au ca scop îmbunatatirea situatiei educationale a copiilor. îsi dau seama ca nu sunt singurii într-o astfel de situatie dificila. împreuna cu îndrumatorii prezenti sa gaseasca o solutie la problemele lor. Parintii pot veni doar pentru a se întâlni. În acest caz parintilor li se pot explica noi lucruri în interactiune sau nu cu ceilalti parinti si pe baza de jocuri de rol. Intarirea competentelor parintesti prin furnizarea de informatie si sprijin.’ (Hermanns) Acordarea de sprijin în procesul de educare are în acest context ca scop largirea contactelor între parinti si copil. Zile ale usilor deschise. trebuie sa se completeze deficitul de cunostinte sau capacitati. pentru a încerca astfel. parintii trebuie sa fie atentionati ca ei dispun de anumite capacitati si ca trebuie sa le abordeze si sa le utilizeze într-un mod pozitiv.… Aceste exemple mentionate mai sus se pot încadra în categorii ale asistentei pentru educare. Se pot stabili si teme de discutie. .

Serban.Institute for Studying Education And Coception of Life. Mateias.. 1995 Bentzen. 1986 Cottin. N.126 CEDAW. Convention on the Elimination of Discrimination Against Women –CEDAW. F. Rafaila. M. Ecologia Dello sviluppo umana. 2003. Bucuresti. France. L Estime de soi. Sprijin emotional sub forma de concepte si compasiune si feedback. New York. 2000. adapted on 18 December 1979. H. Cunoaşterea de sine – condiţie a înţelepciunii. Mc Grow-Hill Book Company. Editura Tehnică. Montreal. Inter-professional collaboration and service delivery.. 1989 Bruder. Henk. Popescu.gn1cedai.Esteem Builders: A K-8 Self Esteem Curriculum. A. Paris. J. Bologne. 1997 Braden. Sprijin practic/instrumental sub forma unui ajutor concret sau practic. Delmar Publisher.Manual de pedagogie prescolara. Blenkers. BIBLIOGRAFIE Barbu. p. Self concept-Development plan. Jalmar Press. B. • • • Sprijin informativ sub forma de informatie sau aviz asupra manierei de a actiona în anumite situatii. Urie. Cristelijke Hogeschool Windesheim Zwolle. Centre for Educational development.. p.Acordarea asistentei poate lua trei forme. Warren. 1979. Growing up Free. R. 1993 Birch. Didactica. Editura Albatros.pdf Chelcea Adina..A. 1-4 september. USA. Bucureşti.. Ann. EDP RA. Comments prepared for International Consultation on Early childhood education and Special Educational Needs. dr. UNESCO. E. M. Inc.. 198 .16-19 Bronfebrenner. Raising Your Child in the 80's. Bucureşti. Lety Pogrehim. Psihologia dezvoltării. 1994 Borba. A Guide to Observing and Recording Behavior. une force positive: Science et culture. E.. Chelcea Septimiu..

W. p. 1994 Piaget. Je suis aimable. O'Toole. 1982 Declaratia de la Salamanca si Cadrul pentru Actiune in Educatia Cerintelor Speciale.362 Nolte. Young children. septembrie 1998 Monbourquette.G. Inequality in Preschool Education and School Readiness.dr. Novaliu8s. Germain. Practice and reflexions. Manual de instruire Montessori. Katherine A. UNESCO.J. Raising Your Child in the 80's. Cum se formează copiii noştrii.1iecdl. Editura Humanitas. Ed. Rita. Mc Grow-Hill Book Company.Guides for special Education. Educaţia în anul 2002.. Pauline.B. 2004 Grotberg Edith. Ladouceur et J. USA. 1985 Magnuson. Promovarea rezilienţei la copii – sarcină prioritară a consilierii şi psihoterapiei. 1992. Bucureşti.. 1990. je suis copable:parcours pour l estime et l affirmation de soi. 53.8.3641 Myers. 1998. Constanţa. Harris R. Exploring and Learning.D.pdf. Vol. Bucuresti.ac. Paris. Lucile and Swedlow. Morand de Jouffrey. L estime de soi. Law D. Lety Pogrehim. Growing up Free. 1980 The Word Declaration on Education for All: Meeting Basic Lerning Needs. The development of self-understanding from infancy through adolescence.pdf Duclos. 115-157 Mitrofan Nicolae. New York. A Guide to promoting resilience in children: strengthening the human spirit. Psihologia copilului. Ruhm. Montreal.. Jean. 1998 Mullinax. Meyers Marcia K. Christopher J and Waldfogel. cn114awi. un passport pour la vie.Investing in Early Childrood Development Programs in Latin America: Toward Definition of an Investment Strategiy.. E. p. Jane. 1994.Desjardins-Proulx. Casa Speranţa. Romania. 2002 p. M.Revista învăţământului preşcolar. 1995 Lindberg. EdituraTeora. no. Outremont. 1998. Nasterea inteligentei la copil.P. USA. Guide to community-based rehabilitation services. Nr. traducere şi gn1ssfai.de L Hopital Sainte Justine. J. 1973 . 1.& Hart. Early Childhood Developemnt. Iss. Allyn and Bacon Inc. M. Pentru intelegerea aspectelor esentiale ale dezvoltarii personalitatii. M. American Educational Research Journal Washington:Spring 2004. 41. France. Queens College..pdf Damon.Cottin.Dinu. Child Development.3-4.. R. Bucuresti. Quebec. Bewrnerd van Leer Foundation. D.

Bucureşti. Ministry of Foreign Affairs of Filand..K. Bucuresti. Myriam de Leonardis Education familiale.html ECCD BRIEF LINK: The Economic Benefits of Investiment in ECCD. Why invest ? ECCD BRIEF LINK: The Benefits of Investing in Early Childrood Programes.. Great Lakes RAP. traducere în romănă Wolfe.bc 1 bieci.F.html. EDP..wordbank. Paraschiv. I. ed. MS..gn1wsdpi. L'Education constructive de l'enfant. Pam McConachie.. Barb... bc. Educaţia copilului preşcolar. Paris.org/children/why/index. M... Protection And Development of Children. Anghelescu C.. Cornell University.wordbank. Enhancing Self Esteem in Children. W. image de soi et competences sociales.Paris. In Provinding Special Education for Those Who Need it in Developing Countries. L' Enfant.pdf. New York.Paris. UNESCO.. A. Editura ProHumanitate. 1986 Telleri. New york.F. E.Plaisance. UNICEF. P. and col. Bases for the infants development of self-awareness. MI.U. L. K. E. Educatia timpurie a copiilor in varsta de 0-7 ani. la maternelle.htm.pdf http://worldbank. 1993 UNICEF. si. Editura Alternative. Human Development. Child Development. Ed. P. 1979 Preteur(Yves.D. 1989 Wall. Word Declaration on Survival. 1982 Sroufe. 1998 Vrasmas. De Boeuck. Pietraru. 2003 Tuunainen. Herman. 1979 http://www. New York. 1979 Samuels. BasicBooks. Cambridge.. Conceving the self.M. Mac Keith Press. 1997 Vrasmaş. Agreed to the Word Summit for Children on 30 September 1990. Conventia despre Drepturile Copilului. la societe'. Les besoines de l'enfant.. . 2002 Rosenberg.Helen Disabled Children and Developing Countries . Ecaterina.org/children/why/index. 1989.org/children/why/brain. Interaction between different special education structures: Integratedsegregated. M.U. Fausto Pedagogia familiei. . 1995 Zinkin. 1995 UNICEF. C. Helsinki. 1986 Pringle. Brain Research http://www.. Finland. Educateur. P.pdf UNICEF : The Education Cluster " Toward a Comprehensive Strategy for the Development on Young Child. 29.1 ebiei. Costea.

http://www. J.1iecdl.pdf 4. . Early Childhood Counts. Meyers. 12. cc113ahi. 1.ac.org/children/why/health.G.http://www.html 10. World Bank Institute. Declaratia de la Salamanca si Cadrul pentru Actiune in Educatia Cerintelor Speciale.wordbank. E. 2000 (p. ECCD BRIEF LINK: The Economic Benefits of Investiment in ECCD.wordbank. Agreed to the Word Summit for Children on 30 September 1990.pdf 3.1-35) 14.Investing in Early Childrood Development Programs in Latin America: Toward Definition of an Investment Strategiy. Word Declaration on Survival.pdf 9. Brain Research 7.1 ebiei.pdf.org/children/why/index. 11.htm Pentru Copiii mici si sanatatea. Washington.html.. traducere în romănă cn114awi. A Programing Guide on Early Childhood Care for Development.13.bc 1 bieci. 1989.htm. http://www.org/children/why/brain. adapted on 18 December 1979. traducere şi gn1ssfai.pdf 15. Conventia despre Drepturile Copilului. bc. Myers.org/children/why/nutri. htm Pentru Copiii mici si nutritia. Protection And Development of Children.gn1cedai. Evans. 1994. Convention on the Elimination of Discrimination Against Women –CEDAW.pdf. Why invest ? 8. 1990. http://www.DC. htm Pentru Copiii mici si nutritia. R. http://worldbank.worldbank. ECCD BRIEF LINK: The Benefits of Investing in Early Childrood Programes.gn1wsdpi.L. Helth Care: The Care Required to Survive and Thrive. 13. Ilfeld. 1992.htm Pentru Copiii mici si sanatatea B1.org/children/why/index. The Word Declaration on Education for All: Meeting Basic Lerning Needs. In Coordonators Notebook Nr.org/children/why/nutri. 2.org/children/why/health. http://www. J..wordbank.G. http://www. R.pdf 5.wordbank.worldbank.pdf 6. Evans.

). J. Bucureşti Piaget. Naşterea inteligenţei la copil. J. Constituirea realului la copil. Random House. 1993. Ursula. Francoise. Bucureşti Dolto. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti Munteanu. Psihologia dezvoltării. Interacţiunea părinţi-copii. Human Development. 1983. Diane. P. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Psihologia vârstelor. 1997. Papalia.. Bucureşti Radu. Ecaterina... 1999 B2 ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Bee. E. 1989. 1985. Psihologie copilului şi a adolescentului. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. DeBoeck. 1976. Editura Ştiinţifică şi Tehnică. Editura Academiei. 1986. ed.. Bucureşti . Ann. 1989. Vrasmaş. Editura Didactică şi Pedagogică. Birch. Helen. 1973. C. Editura Augusta. Humanitas. Bucureşti Şchiopu. New York Piaget. Psihologia educaţiei şi dezvoltării. Verza. Bruxelles. Psychologie du developpement.1997. Editura ProHumanitate. 2000. Învăţare şi dezvoltare. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti Golu. Paris. Anca. a III-a.. Bucureşti. Educaţia copilului preşcolar. (coord. Ciofu. Psihanaliza şi copilul. I.16.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful