DE LA PEDAGOGIA GRUPULUI LA PEDAGOGIA DIVERSITĂŢII

CURS DE FORMARE MODULUL II
Prof. univ. dr. Traian Vrasmas Universitatea „Ovidius” Constanta

Prof. univ. dr. Ecaterina Vrasmas Universitatea Bucuresti

Conf. univ. dr. Alois Ghergut Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi

Psiholog pr. Corina Murariu-Botez Asociatia RENINCO

CUPRINS
1. Pedagogia diversitatii si educaţia timpurie
1.2. Definirea educatiei timpurii 1.3. Programele educative pentru copilăria mică 1.4. Stimularea copilului- coordonata principala a programelor timpurii 1.5. Necesitate, exemple de bună practică

2. Studiile actuale asupra copilariei mici
2.1. Cercetările asupra copilăriei mici 2.2. Efectele lor în construirea programelor

3. Principiile programelor de educaţie timpurie în grădiniţe
3.1. Principiile generale ale dezvoltării 3.2. Principiile generale ale elaborarii programelor 3.3. Principii operaţionale

4.

Dezvoltarea copilului între unicitate şi diversitate

4.1. Modele ale dezvoltarii, abordari si concepţii actuale 4.2. Domeniile dezvoltarii 4.3. Unicitatea dezvoltarii 4.4. Rolul mediului in dezvoltare

5.

Cunoaşterea particularităţilor fiecărui copil

5.1. Metode si instrumente pentru cunoasterea individualitatii copilului 5.2. Utilizarea observatiei ca metoda de cunoastere a copilului 5.3. Individualizarea programului didactic din grădiniţă.

5.4. Amenajarea spatiului educational in gradinita. 5.5. Curriculum invatamanutului prescolar.

6.

Copiii cu CES la vărstele mici: grădiniţa şi intervenţia timpurie

6.1. Evaluarea timpurie a dizabilitatilor si altor CES. 6.2. Interventia timpurie in dizabilitati. 6.3. Lucrul in echipa in abordarea copiilor cu CES in gradinita: rolul consilierului scolar, rolul logopedului, asistentului social si al medicului. 6.4. Imaginea de sine a copilului mic.

7.

Parteneriatul educaţional în grădiniţă

7.1. Definirea parteneriatului educational 7.2. Relatiile de cooperare in grupul de copii, cooperarea in grupul de educatoare.. 7.3. Valorizarea familiei in activitatea din gradinita/scoala. 7.4. Implicarea parintilor. 7.5. Implicarea comunităţii şi altor agenţii în activitatea grădiniţei

Pedagogia diversitatii si educaţia timpurie
1.2. Definirea educatiei timpurii 1.3. Programele educative pentru copilăria mică 1.4. Stimularea copilului- coordonata principala a programelor timpurii 1.5. Necesitate, exemple de bună practică Cuvinte cheie: Îngrijire, dezvoltare, educaţiei, copilăria mică, educaţie timpurie, (ECCD), dezvoltarea optimală, sprijin, stimulare, programe, politici de educaţie în coplilăria timpurie

1. Educaţia timpurie ca domeniu multiplu şi nou de studiu şi acţiune. Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare(ECCD) Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare constituie un concept şi o orientare actuală care încearcă să dea răspunsuri la neliniştile şi descoperirile referitoare la noile generaţii. (Early Childdhood Care for Development, ECCD). Este vorba în acelaşi timp, de o disciplină nouă de studiu care combină elemente din mai multe câmpuri de cunoaţtere şi acţine şi care include: stimularea copilului mic, sănătatea, nutriţia, educaţia timpurie, dezvoltarea comunităţii, dezvoltarea femeii, psihologie, sociologie, antropologie, dezvoltarea copilului, şi chiar economie. La nivel internaţional se acordă tot mai multă importanţă problematici care ţine de recunoaşterea faptului că dezvoltarea intelectuală, emoţională şi fizică, socializarea şi achiziţiile culturale interacţionează toate în constucţia vieţii copilului mic. Tocmai pentru că lumea copilului mic este adevăratul capital al viitorului, ECCD este recunoscută în toată lumea ca un element esenţial al educaţiei permanente şi în strategiile de susţinere a dezvoltării umane şi sociale. Mai mult, s-a demonstrat prin studii de cost-eficienţă faptul că beneficiile economice şi sociale ale ECCD acţionează asupra individului şi a societăţii ca un întreg care depăşeşte costurile. Educaţia timpurie, pe care o percepem în legătură directă cu îngrijirea, cuprinde aşadar, din punct de vedere pedagogic mai multe domenii sau componente de aplicaţie, printre care : - Educaţia prenatală a familiei; - Educaţia copilului mic (0-1 AN) - Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general;

.Educaţia preşcolară sau preprimară. -Construieşte premizele socializării şi participării sociale. -Propune şi proiectează parteneriate educaţionale având în centru grija pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil. . -Schimă curriculum.Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia. . -Responsabilizează educatorii. familia. . activităţii de joc şi învăţare. umanistă. participare şi integrare. . să se adapteze cu succes când contextul se schimbă. holistică asupra educaţiei.să funcţioneze în mod efectiv în contextul curent.Educaţia prosociala si educaţia pentru paticipare şi construcţia indentităţii. -Oferă o perspectivă pozitivă. . vârstelor copilării mici. Este vorba de a orienta politicile şi practicile educaţionale în aşa fel încât să se schimbe orientarea şi filosofia adcă viziunea cu privire la valoare şi la importanţa vârstei mici şi a investiţiilor pentru aceasta. îl flexibilizează pentru toţi copiii. . limbaj si expresie. -Vede grădiniţa ca o instituţie a dezvoltării.Educaţia comunităţii.pentru comunicare şi stimularea dezvoltarii. Educaţia timpurie este astfel o componentă importantă a educaţiei pentru toţi şi conţine următoarele elemente caracteristici care o reprezintă: -Identifică startul dezvoltării individuale.Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie. Educaţia timpurie în cadrul educaţiei pentru toţi Organizaţiile internaţionale construiesc azi politici care se referă la o mişcare globală în favoarea copiilor şi copilăriei. să înţeleagă schimbarea. 2.Educaţia ed. . eliminând viziunea sancţionatoare şi etichetarea. Premisa de bază de la care porneşte educaţia timpurie ca parte a educaţiei şi îngrijirii pentru dezvoltare la vârstele timpurii (ECCD) este că: investiţia în vârstele mici-timpurii ale copilului promovează o dezvoltare optimală. -Schimă modul de abordare a vârstelor mici atât în teorie cât şi în practică.. Dezvoltarea optimală este un concept care se referă la abilităţile copilului de a achiziţiona deprinderi şi comportamente relevante din perspectiva individuală şi culturală şi care îi permit copilului să: .Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţllor instrumentale şi intervenţia timpurie.Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor..Educaţia copilului între 1-3 aniANI . comunitatea şi socieatatea. -Egalizează şansele la dezvoltare.

minorităţi. Dezvoltarea fizică. cu precădere. fete. Educaţia la vârstele mici ca obiectiv al politicilor internaţionale Pentru a aborda educaţia timpurie este bine să pornim de la a înţelege diferitele perspective în care poate fi construită. Nu putem separa la copilul mic educaţia de protecţie. La nivelul acţiunii apare şi calitatea acestor programe precum şi eficienţa lor. Este vorba. Educaţia pentru toţi începe cu mica copilărie. De acea vorbim despre educaţia timpurie sau educaţie şi protecţie împreună.Un alt concept antrenat în discuţie la acest moment este sprijinul. Astfel. Nu este suficient să argumentăm nevoia de educaţie adecvată la vârstele mici: este nevoie ca ea să fie recunoscută prin drepturile acceptate şi transformată în acţiune reală prin programe adecvate. HIV SIDA. Parte componentă a familei sale. Dacă pornim în perspectiva nevoilor vor apela la cunoştinţe psihologice şi sociologice asupra dezvoltării umane. sociale care îi facilitează supravieţuirea şi realizarea individuală şi socială de mai târziu. de acele situaţii în care copiii sunt defavorizaţi şi devin vulnerabili în dezvoltare datorită unor medii sociale marginale şi-sau exclusive (sărăcie. afectivă şi intelectuală în mica copilărie constituie aspecte decisive pentru viitorul adult. Este o iniţiere prin limbaj şi prin lumea fizică şi socială care îl înconjoară. de o alimentaţie adecvată şi de dragoste şi atenţie din partea familei sale. Sunt condiţii necesare pentru o persoană sănătoasă mai târziu. Dacă accesăm perspectiva drepturilor vom dezvolta ideile referitoare la politicile care însoţesc acest nou domeniu. Copilul are nevoie de un mediu sănătos. Este vorba de a încuraja comunităţile de a se preocupa şi de a oferi condiţii favorabile pentru toţi copiii mici. . De aceea trebuie înţeles faptul că fiecare copil începe să înveţe din primul moment al vieţii sale. mentale. Chiar cu pregătirea părinţilor de a creşte şi îngriji copilul. una din temele specifice de educaţie pentru politicile UNESCO şi UNICEF este dezvoltarea şi protecţia micii copilării. Dacă dorim să sprijinim copilul mic în procesul dezvoltării sale trebuie să înţelegem multiplele faţete ale dezvoltării sale şi să definim contextul în care trăieşte. Perspectica drepturilor descrie în primul rând eforturile internaţionale de a stabili direcţii strategice comune statelor în această direcţie. etc) Premisa educaţiei timpurii Se porneşte de la ideea că orice copil merită un început bun pentru viaţa sa. Mediul în care copilul se dezvoltă şi stimularea pe care o primeşte sunt hotâtâtoare pentru fiecare. spre a le încuraja dezvoltarea. a comunităţii şi a valorilor culturale ale acestora copilul mic. 4. de la 0 la 8 ani ( aşa cum este definit în documentele de lucru ale organismelor internaţionale care promovează educaţia timpurie) are nevoie să fie sprijinit în dezvoltarea abilităţilor sale fizice. orfani.

să socotească. Cănd copilul este mic. sociale. Valoarea pentru dezvoltarea personalităţii. Conventia despre Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare impotriva Femeilor (CEDAW). 2. Argumente in sprijinul investitiei in ECCD Acum 25 de ani era necesar sa raspunzi pe larg la intrebari ca: ‘’De ce investim in programe ECCD ?’’pentru ca exista un scepticism serios in ce priveste valoarea interventiilor timpurii. si educationale in schimbare. Dacă copilul este abordat de mic prin metode adecvate. educaţia şi protecţia primei copilării favorizează dezvoltare individuală. Primul argument se referă la faptul că acest timp din viaţa unui om e dovedit ştiinţific ca fiind extrem de important pentru dezvoltarea ulterioară. rasa. asta îl încurajează să înveţe să citească şi să scrie. Al doilea argument se referă la metodele de învăţare şi adapatare. datorita vulnerabilitatii lor fizice si mentale. De aici este firesc să ne gândim că atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de lume. Nevoia de metode active şi participative de educaţie. depinde de stimularea pe care o simte şi o acceptă copilul. chiar când este vorba de scriere sau de imaginile de pe ecran. si altele. (de la 0 la 6 ani) dezvoltă aptitudinle sale psihologiuce şi sociale care vor fi un punct de plecare în viaţa de adult. desi este inca prezent intr-o masura semnificativa. au nevoie de ingrijire si atentie speciala. Dacă copilul învaţă să exploreze lumea imaginilor. religie sau de orice fel. fără distinctie de sex.Argumentele pentru învăţarea timpurie a copilului Sunt specificate două mari argumente pentru care se consideră că învăţarea copilului trebuie începută de la vârste cât mai mici (trebuie investit în programe de educaţie pentru mica copilărie): 1. devine tot mai apt să înveţe eficient şi eficace la şcoală. trebuie sa aiba sansa de a-si dezvolta intregul potential. politice.Mai mult. provocat de un corp de cunostinte in crestere despre beneficiile investitiilor timpurii. Summitul Mondial despre Copii. . limba. prin noi cerinte legate de conditiile economice. ca şi de modul în care aceasta funcţionează. Declaratia de la Salamanca (1994). si prin noi moduri de a concepe societatea si copiii. a. pare in scadere. experientele copiilor din primii ani au fost considerate de catre multi drept de domeniul exclusiv al familiilor si nu de domeniul guvernului sau altor institutii. Cu alte cuvinte. începe din primele momente ale vieţii. Copilul care este stimulat să fie curios în faţa aspectelor diferite ale vieţii. el va învăţa mai repede şi mai bine şi se vor pune mai adecat bazele unei învăţări organizate prin şcoală. Copiii au dreptul de a trai si de a-si dezvolta la maxim potentialul. prin dezvoltarea de programe de succes. Documente internaţionale care oglindesc aceste drepturi sunt: Conventia Drepturilor Copilului(1989). demografice. Urmatoarele afirmatii au reiesit din aceste conferinte si conventii mondiale: • Totii copiii. • Copiii. Astazi scepticismul. Mai corect spus. Declaratia Conferintei Mondiale despre Educatia pentru toti(EFA)(1990). pentru a se exprima şi pentru a comunica cu ceilalţi.

si practicile financiare in comunitate ar putea fi alterate (in special daca exclud femeile sau minoritatile etnice). adulti care pot intelege si raspunde la semnalele lor. Pentru copilul dela 1 la 3 ani vom identifica aceleasi ca la stadiul anterior si in plus urmatoarele: . Daca acest scop este implementat pe deplin. religie sau de orice fel.o sansa sa-si dezvolte o oarecare independenta . limba. sanatate adecvata. valorile. dezvoltarea. De exemplu. Trebuie sa luam la cunostinta ca putem aduce schimbare sociala comunitatii prin aceste programe ECCD bazate pe comunitate. Perspectiva Drepturilor asigura o abordare foarte diferita a programarii decat perspectiva nevoilor. Aceasta comparatie este subliniata in tabelul următor: • • Pe masura ce mai multi copii supravietuiesc. trebuie recunoscut faptul ca multe din aceste articole ale acestor documente internationale se izbeste de ceea ce gasim in culturile locale. fizica si intelectuala. Este perioada când e cel mai mult necesar să creem ocazii de a explora lumea inconjuratoare şi stimularea adecvata a limbajului. si schimbarea sociala se accelereaza. si practicile in unele culturi. fara distinctie de sex. b. si educarea copiilor lor. rasa. Verificarea realitatii: In vreme ce incercam sa ne bazam programarile pe aceste principii. Parintii si familiile(oricum ar fi definite)-atat femeile cat si barbatii-au responsabilitatea primara pentru cresterea. chiar prea tarziu.Copiii care traiesc in conditii foarte dificile au nevoie de atentie speciala. atunci culturile locale vor trebui sa se schimbe. sa le atinga. adulti cu care sa realizeze legaturi afective. De exemplu. diferite roluri de gen extrase din principiile religioase vor trebui sa se schimbe. putem preciza că se dezvoltă stadiul protejarii de primejdiile fizice. dar şi lucruri la care sa priveasca. sa miroasa si sa guste. ‘’Toti copiii . exista un imperativ moral de a sustine starea de bine a copilului si calitatea vietii. de limbaj si de gandire .’’Acest principiu este in opozitie specifica cu credintele. • Guvernele ar trebui sa stabileasca o politica de mediu care sa permita familiilor si comunitatilor sa-si indeplineasca responsabilitatile cresterii si protejarii copiilor.sprijin in achizitia unei noi sanse de a dezvolta deprinderi motorii. Pentru copiii de la 0 la 1 an. si de a face tot ce ne sta in putere pentru a impiedica acest lucru sa se intample. Creste obligatia pentru a prevedea care copii este posibil sa devină sau să fie dezavantajati si intarziati in dezvoltarea lor sociala. Valoarea atentiei timpurii fata de nevoile copilului se reflectă în dezvoltare şi integrare Dacă vom analiza nevoile principale ale copiilor mici vom putea realiza siteza extrem de simplă. sa auda. De la 0 la 3 ani. primul principiu despre state. că este importantă o hranire adecvata. trebuie sa aiba sansa de a si dezvolta la maxim potentialul. copiii pot fi departajaţi în două grupe importante: de la 0 la 1 an şi de la 1 an la 3.

procesul incepe bine inainte de intrarea copiilor in scoala primara! . insotite de structurarea conexiunilor neuronale din creier. psihologiei. Acest proces este afectat nu numai de statusul nutritional si de sanatate al copilului. Dar chiar fara aceste fapte. Copiii se nasc cu cu abilitati fizice. potentialul de invatare este crescut si sansele de esec scolar sau in viata scad. este concentrata in principal pe expansiunea coenxiunilor intre celule. personalitatii si comportamentului social. cel putin in termenii activitatii creierului. copiii care sovaie in aceasta perioada prezinta riscul dezvoltarii cognitive(mentale) intarziate sau slabite. Primul an din viata este cel mai important in termenii nutritiei copilului si cresterii fizice. depinde intr-o mare masura de fundatia asezata in timpul primilor ani. In timpul primilor doi ani de viata. apare cresterea majoritatii celulelor creierului. Dovezile arata de asemenea ca investitia in primii ani conduce la beneficii economice pentru societate. mental. nutritiei. Daca se dezvolta bine creierul. care le permit sa comunice. si participarea acelui copil in societate ca adult. sa invete. indicand ca anii timpurii sunt cruciali in formarea inteligentei. sanatatii.ajutor sa invete sa-si controleze comportamentul . Dovezi din domeniile psihologiei. comunitate. Daca aceste capacitatinu nu sunt recunoscute si sustinute. sociale si psihologice. ci de asemenea de felul de interactiune pe care un copil il dezvolta cu oamenii si lucrurile din mediul sau. Aceste argumente economice pentru investirea in programe timpurii/de copilarie frageda au castigat forta in relatie cu schimbarile recente in politicile economice. Cercetarea stiintifica stabileste importanta promovarii dezvoltarii sanatoase in timpul primilor ani si demonstreaza ca programele de atentie integrata in dezvoltarea timpurie ofera o oportunitate extraordinara de a evita sau modera problemele de dezvoltare. Cercetarea sugereaza ca mare parte din dezvoltarea inteligentei la copii apare inainte de varsta de 7 ani. si sa se dezvolte. care subliniaza politicile deschise care necesita o forta de munca flexibila si bine educata pentru a concura la nivel global. Nevoia de a imbunatati baza de resurse umane a unei tari a capatat o importanta mai mare ca niciodata.. si educatiei continua sa se acumuleze. decat o persoana care nu si-a dezvoltat aceste capacitati.ocazii sa inceapa sa invete si sa se ingrijeasca singur . Educatia de succes a copilului in timpul anilor sai de scolarizare. c. sociologiei. Exista o literatura stiintifica ampla care leaga imbunatatarile in scolarizare si invatare de angajarea crescuta si de productivitatea economica. acestea se vor vesteji in loc sa infloreasca. social si emotional va fi intr-o pozitie mai buna de a fi angajat si de a contribui economic in familie. bunul simt sugereaza ca o persoana care este bine dezvoltata fizic. tara. aducand astfel beneficii durabile indivizilor si societatii. In timpul imbunatatirii acestei baze se face in mod clar legatura cu educatia formala. Dezvoltarea creierului de la nastere pana la 2 ani jumatate sau trei ani.ocazii zilnice sa se joace cu o vareitate de obiecte.

ci de asemenea social si economic de a lungul unei vieti in termenii abilitatii copilului de a contribui la familie. umanitatea isi transmite valorile. chiar dacă se manifestă mai puţin decât la începutul şcolii elementare. Inactiuneanu este raspunsul. la Universitatea Columbia. Valorile. cum ar fi traiul impreuna in armonie si apreciand si protejand mediul. programele de copilarie timpurie pot aduce mari beneficii copiilor. sau pentru a le schimba in bine-trebuie sa incepem cu copiii.programele care continuă în învăţământul primar. deprinderi parentale mai bune. programe de munca adaptate pentru mame. unde exista de asemenea o tendinta de a incerca sa schimbi responsabilitatea de la guvern la oameni. de . este posibil sa modifici inechitatile socioeconomice si legate de gen care provoaca probleme. Copiii sunt viitorul. comunitate. d. Innocenti Report card 8. profesorul Jeanne Brooks-Gunn. sau ai căror părinţi au o educaţie limitată. si natiune. .o mai bună coeziune în familii şi în comunitate.Într-o prezentare în faţa Congresului Statelor Unite. Intrun ciclu vicios. Natiunile sunt confruntate cu problema de a defini si aborda echitatea in conditiile extremei saracii.ei perpetueaza valorile culturale Prin copii. . Esuand sa intervina intr-un mod oportun pentru a sprijini invatarea in copilaria timpurie si dezvoltarea unde conditiile sunt dificile. Programele de copilarie timpurie promoveaza echitatea Asigurand un ‘’inceput cinstit’’ copiilor. guvernele sustin/aproba tacit si intaresc inechitatile existente. - . 2008. Aceasta transmitere incepe cu copiii mici. au cele mai susţinute efecte pe termen lung. In rezumat.in legătura directă cu alte tipuri de servicii pentru familie. Aici ideea nu e numai de a asigura un pachet minim de surse astfel incat sa putem arata spre egalitatea de sansa. . nu numai individual si imediat. .aceste efecte sunt puternice în special la copiii care provin din medii sărace. si acest gol nu se umple. copiii din familiile cu resurse putine adesea cedeaza repede si progresiv inaintea colegilor lor mai avantajatiin dezvoltarea lor mentala si in pregatirea lor pentru scoala si viata. Aceste inechitati ajuta sau mentin sau amplifica inechitatile sociale si economice existente. e. şi care oferă intervenţie timpurie intensivă. ci de asemenea sa asigure surse aditionale unde este nevoie sa ‘’niveleze terenul de joc’’social si economic. serviciile de educaţie timpurie pot aduce rezultate adiţionale ca: mai puţină sărăcie famiililor.beneficiile acestor programe continuă în şcoala elementară şi mai departe în clasele gimnaziale şi liceale. incluzand pe cei saraci. Conditiile nesanatoase si stressul asociate cu saracia sunt insotite de inechitati in dezvoltarea timpurie si in invatare. p11) programele centrate pe calitatea educaţiei produc realizări şcolare şi comportamente adaptate la copiii mici. incep sa se evidentieze in anii prescolari si pot fi promovate prin programe de copilarie timpurie. New York a prezentat următoarele beneficii ale educaţiei timpurii: (apud UNICEF. Pentru a pastra valorile morale si sociale. .

ECCD este un vehicul pentru participarea sociala Copiii asigura un punct de plecare pentru actiunile sociale si politice care pot ajuta in a construi consensul si organizarea pentru binele comun. incep sa aprecieze faptul ca acestia (copiii) pot asigura un punct de plecare pentru actiuni politice si sociale. parintii sunt preocupati de un viitor mai bun pentru copiii lor si sunt adesea dispusi sa colaboreze si sa se sacrifice pentru a indeplini acest scop. argumentele in sprijinul ECCD asigura un suport obligatoriu pentru a face o investitie masiva in programe de a imbunatati Grija pentru a ameliora Dezvoltarea in primii ani. Acest potential mobilizator al programelor de copilarie timpurie poate ajuta la consolidarea decentralizarii participante si a democratiei locale. si programele de ingrijire ale copilului pot creste foarte mult sansele femeilor de a participa in programe menite sa le sprijine rolul productiv. In rezumat. Adaugand o componenta ECCD poate face alte programe mai eficiente Succesul unei varietati de programe sociale(de exemplu. daca programele de sprijin parental sunt oferite de sectorul de sanatate in adaugire fata de cu serviciile de remediere. sau educatia din scoala primara. construirea consensului si a solidaritatii in comunitatile in care traiesc copii.f. simţuri. intreband si rezolvand probleme. forma si continutul majoritatii educatiei prescolare(invatarea activa. De exemplu. un accent pe insusi procesul de hranire poate creste seminificativ valoarea suplimentatiei nutritionale. creste sansele de supravietuire ale copilului. mişcare. In timp ce scolarizarea primara continua sa fie orientata spre o relatie indubitabila.)se ofera singura sa produca acele trasaturi considerate esentiale pentru democratie-mai mult decat forma si continutul majoritatii scolarizarii primare asa cum este aceasta constituita in prezent. etc. . in special la nivele locale. Desi copiii nu pot vota. cu profesori care faciliteaza/inlesnesc mai degraba decat sa ordone procesul. programe de supravietuire accentuand sanatatea si nutritia. o premisa pentru majoritatea programelor prescolare este ca un copil invata cel mai bine facand/actionand. In general. De aici devine important cum. esential autoritara intre profesor si copil. cât şi cum este îngrijit. explorand. printre alte strategii. luate impreuna. STIMULAT copilul mic de către părinţii săi. Intr-adevar. atentia fata de ‘‘pregatirea’’ copiilor pentru scoala poate face programele educationale mai eficiente. educat. dar toate sunt potential importante in orice tipar/model. Studiile moderne dovedesc tot mai evident că prima copilărie este decisivă în dezvoltarea psihică a copilului. O investitie in programele de copilarie timpurie poate fi o investitie in crearea unor cetateni mai educati. Unele dintre aceste argumente in sprijinul investitiei in programele ECCD vor fi mai relevante pentru o situatie fata de alta. politicienii. interactiune de grup. 6. g. sau programele de dezvoltare a femeilor) pot fi ameliorate prin incorporarea unui element de atentie fata de dezvoltarea in copilaria timpurie. Stimularea ca specificul al dezvoltării la vârstele mici Cuvinte cheie: stimulare.

Până vor însuşi organizat instrumental inteligenţei sociale adică scrisul şi cititul. Şi asta pentru a le încuraja explorarea şi a le trezi intersul faţă de mediul care îi înconjoară. Învăţarea şi produsele ei. rămân limitate. ramificaţiile neuronale nu se realizează. dezvoltarea îi va permite să iniţieze activităţi. Prin aceste căi de comunicare şi mişcare. tactil sau kinestezic. . capacitatea de a explora. copilul este stimulat şi asta îl ajută să îşi dezvolte inteligenţa. trebuie să ne intereseze ca prin programele educative aceste stimulări să ajungă la creier. înainte de a învăţa să se deplaseze. De fapt îi învăţăm pe copii de la vârste fragede tot felul de lucruri. de a face anumite lucruri. (despre asta vorbesc toate teoriile moderne). creierul nu se dezvoltă în parametrii optimali şi nu se pot realiza competenţele necesare dezvoltării psihologice. Dacă aceasta nu se realizează într-o manieră adecvată. De aceea pe măsură ce se dezvoltă copilul trebuie încurajat să mânuiască obiectele să mişte şi să se delaseze tot mai organizat în aşa fel încât folosirea mâinilor să fie tot mai coordonată. Simţurile Dacă stimularea este cea care dezvoltă creierul. Stimularea Dezvoltarea normală a creierului se produce datorită stimulării. calculul mathematic. A doua direcţie este cea care analizează şi clarifică răspunsurile date de copil stimulărilor diferite venite de la mediu şi intrate prin căile senzoriale. sau cel puţin insuficiente pentru o adaptarea firească. Folosim pentru asta imagini. le atragem atenţia cu sunete plăcute. copiii vor învăţa foarte multe lucruri şi vor dezvolta capacităţile necesare acestei învăţări. obiecte sclipitoare. Mişcarea Sesizăm uşor că fiecare copil mişcă mult.Debutul învăţării pentru fiecare copil este cât mai devreme cu putinţă. olfactil. Toate aceste mişcări provoacă maturizarea creierului şi declanşează mecanismele necesare mişcărilor tot mai complexe. precum şi abilitarea manuală şi explorarea obiectelor. Dacă se dezvoltă coordonarea şi echilibrul maturizării globale a creierului apare o abilitare manuală tot mai performantă. Pentru copilul mic este deosebit de important să descifrăm mecanismele mişcării. Adică limbajul ca răspuns la limbaj. Pe măsură ce copilul poate face tot mai multe lucruri. De aceea programele educative pentru vărstele mici se preocupă de deschiderea căilor de transmitere a stimulărilor. ceea ce favorizează dezvoltarea. de a comunica. La o simplă stimulare copilul poate găsi o cascadă de răspunsuri. Aşa se dezvoltă creierul său şi pornind de la coordonarea mişcării şi a simţurilor sale se construiesc scheme tot mai complexe de comunicare şi de cunoaştere. Sau ca să fim mai concreţi cu descoperirile moderne: inteligenţele. se întoarce şi se răsuceşte. Căile de intrare în creier sunt cele cunoscute de simţurile copilului: prin văz. La nivel neuronal conexiunile nervoase rămân limitate. Să nu uităm că dezvoltarea creierului este globală şi că acesta are nevoie de stimulare permanentă prin căile senzoriale şi prin organizarea tot mai adecvată a mişcării şi a manualităţii. auz. Mişcă mâinile. braţele.

să folosească tot mai mult mâinile şi să îşi dezvolte căile de pătrundere a informaţiilor spre creier: văzul. organizaţiile neguvernementale precum şi părinţii care se pot chiar ei organiza. în toate ţările pentru educaţia şi protecţia micii copilării.supravegherea asigurată la domiciliu cu părinţi. cuprinse sau recomandate de politicile educaţionale şi sociale ale oricărei ţări. În esenţă: STIMULAREA copilului mic presupune stimularea acestuia să se mişte. nu numai lucrul cu intelectul. STIMULAREA copilului presupune lucru cu tot corpul şi cu intelectul său. De acesta se ocupă instituţiile de stat. adică pentru EDUCAŢIA TIMPURIE. Tendinţe şi statistici O întrebare apare firească: cum. mai mulţi copiii sau chiar grupe). forme de supravehghere a copiilor mici sprijinite de comunităţi. să îşi folosească simţurile. Există numeroase iniţiative care accentuează una sau alta din direcţiile menţionate. auzul. memebrii ai familiei sau fraţi mai amri. O altă tendinţă recunoscită este aceea de a asigura supravegherea copiluli în exclusivitate fără aşteptări de formare sau stimulare. să comunice. . Tendinţele programelor Toate iniţiativele moderne tind să recunoască faptul că: educaţia şi protecţia copilului mic nu este o şcoală în miniatură şi recunosc nevoia unei învăţări mai largi şi globale.Pentru părinţi şi educatori Pentru educatori este deci de subliniat faptul că trebuie să încurajăm copilul mic să se mişte.mama sau tatăl în concediu de maternitate. Totuşi există încă în anumite părţi tendinţa de ase considera că la grădiniţă copilul se pregăteşte numia pentru şcoală şi că dacă merge la o formă de pregătire nu face alceva decât să înveţe bazele şcolarităţii. 7. simţul tactil şi mirosul. de la o ţară la alta. să dezvolte capacităţile manuale şi pe cele intelectuale. . (pentru unul. Asta în fiecare zi. - . În general toate aceste forme se pot unifica prin ideea de derulare a unor programe de educaţie timpurie. grădiniţe sau şcoli pentru copiii mici (materenelle) creşe organizate de comunitate. De aceea primii educatori ai copilului sunt PĂRINŢII. Există: clase de grădiniţă în cadrul şcolilor primare. Ceea ce este important este să subliniem că există o direcţie clară. care să ofere posibilitate unui câmp de relaţii sociale ale copilului cu adulţii dar şi cu covârstnicii săi. Specificăm că există mai multe modele şi forme diferite. prin ce forme a se face acest tip de educaţie . Adică nevoia de a vea copilul în supraveghere cât părinţii sunt la serviciu.

Abordarea globală. Se simte nevoia de a se realiza mai multe oportuniţi de acces şi de învăţare pentru copii înainte de şcoala primară. Accesul. sociale. pentru că sărăcia este una din marile probleme. Responsabilitatea instituţională. La noi. Devine greu să planificăm accesul la educaţia părinţilor. În 22. sumele alocate educaţiei nu sunt prea mari în state diferite. implicarea acestora. ci înţelegerea dezvoltării copilului de la vârstă cât mai timpurie. ocazii de joc şi expresie individuală. dar acestea se referă la maniere deiferite şi la structuri extrem de variate.Statistici la nivel mondial Există foarte multe forme prin care se asigură azi protecţia şi educaţia pentru copiii mici. efectivele cuprind chiar 90% şi în 74 situaţia este între aceste două extreme. Aşa. În plus. orfanii. ca toţi profesioniştii să realizeze că învăţarea la vârstele mici este decisivă pentru integrara şi dezvoltarea în viaţa adultă. În tote statele sunt statistici. Oricum este cert că mai sunt multe de făcut. 2. . Nu este vorba de o şcoală pentru ei. sănătos. dar şi asigurăm calitatea educaţiei pentru toţi la vârstele mici. formarea comunităţilor în sensul sprijinirii copilăriei mici şi parteneriatul instituţional. studiile de politici în educaţia timpurie identifică trei mari probleme sau provocări: 1. 3. încă. precum şi în toate celelalte domenii dar şi a-l trata în general. Se pune problema în special în zonele populaţiei sărace . ca persoană unică şi valoroasă. copiii cu dizabilităţi sau cei care aparţin unor minorităţi. Vorbim de grupuri vulnerabile şi de aici sunt copiii săraci. dar şi o creştere a iniţiativelor şi programelor alternative şi private. dinamic. Pentru aceştia este nevoie ca resursele să fie mai ample şi piedicile se măresc. Provocările actuale Trebuie să menţionăm existenţa unor mari provocări legate de planificarea. În general nu sunt cuprinse în statistici iniţiativele private. Se consideră nevoile fizice. Se simte peste tot lupta surdă cu autorităţile pentru a se proiecta şi susţine progremele de educaţie timpurie. autodisciplină şi respect pentru ceilalţi. (referire la studiile americane după 2000 care spun ca 1 dolar aduce 3 în investiţia în grădiniţe). psihologice. o protecţie destinsă şi afectivă. Se pune problema de a stimula copilul mic intelectual. Educaţia timpurie cere o abordare de tip global. să îi convingi pe finanţişti de valoarea unui domeniu de investiţie pentru că nu se vede prea repede ceea ce stabilesc cercetările. de a râde şi a se destinde. De fapt este greu ca modelul de şcoală tradiţională să se schimbe în această viziune. Este greu. a exsitat o descreştere severă dupî 1990 iar după 2000 se manifestă o creştere din nou a cuprinderii în structurile preprimare. Un mediu sigur. Ceea ce este de subliniat este creştera între 1990 – 2000 a efectivelor în grădiniţă în unele ţări. organizarea şi derularea acestei educaţii precum şi de protecţia micii copilării. În general. în 56 efectivele cuprinse în educaţia preprimară cuprind 30% din populaţia de o anumită vârstă. din 152 de ţări. copiii străzii. Ntr-un studiu UNESCO anul 2000. un cadru de învăţare. dar şi scăderea în altele. situaţii sociale bine structurate. afective şi intelectuale ale copiilor mici. De obicei explicaţiile vin din politicile publice şi priorităţile guvernelor. putem descrie abordarea globală a dezvoltării copilului prin educaţia timpurie.

Dar sunt copii care nu pot manca anumite alimente şi sugarul.cea mai mare parte a existentei. Implicarea familiei şi comunitatii in educarea copilului mic şi prescolar. Cu atat mai mult cand este bolnav sau suparat. nu cand suna ceasul.copiii erau obligati sa manance planificat din 3 in 3 ore. până intra in cresa sau gradinita. sau din 4 in 4 ore. Copilul mic. Conceptul de educatie timpurie se refera asadar la doua dimensiuni: Începerea preocuparilor educationale de la vârstele mici. Daca vârstele mici constituie baza dezvoltarii personalitatii. O alta povaţa veche era ca un copil sa nu fie tinut in brate. Un program eficient educativ este un program care isi propune sa ia in seama copilul de la primele momente ale existentei sale şi care implica toti agentii educationali care contribuie la cresterea şi dezvoltarea lui. Nici o institutie. Igiena şi ingrijirea copilului sugar constituie o alta preocupare a educatiei timpurii. . Mai mult alimetatia la san ii asigura nu numai aportul de vitamine şi anticorpi ci atingerea şi comunicarea fizic-corporala cu fiinta care il ingrijeste. nu poate inlocui familia. ingrijire şi satietate. De asemenea. foarte multa vreme s-a considerat ca un copil sugar trebuie obligat sa manance anumite lucruri şi ca atunci cand refuza mama trebuie sa insiste. este in grija familiei. atunci cand copilul este la cresa sau la gradinita el face parte şi din familie. oricat de buna ar fi ea.Educaţia timpurie şi educaţia preşcolară. Educaţia timpurie se preocupa de extinderea strategiilor de stimulare şi dezvoltare a copilului şi in familie. Azi. Studiile au dovedit ca educaţia parentala incepe din momentul conceptiei fatului. pentru ca in hranirea şi in grija fata de sanatatea şi curatenia micutului copil sta punctul de plecare a sanatatii psihice şi sociale de mai tarziu. Un exemplu. exemple de buna practica Din contextul teoretic şi practic prezentat până acum reiese clar ca un program educativ trebuie sa inceapa de la varste foarte mici. singur este in stare sa aleaga ceea ce ii face bine. Rolurile parentale se invata şi se dezvolta odata cu cresterea şi ingrijirea copilului. Azi se stie prin studii stiintifice. Sau . pentru a avea un copil sanatos. sau a persoanei care il ingrijeste. ci o sprijina şi contribuie la dezvoltarea relatiilor intra şi extra familiale. Copilul primeste dragoste prin gesturile de ocrotire. ca orice copil are nevoie de caldura trupului matern. se stie ca un copil trebuie sa manance cand cere. preocuparea educatiei este de a interveni cat mai devreme in formarea şi dezvoltarea copilului. unde isi petrece firesc. Institutiile de educatie nu se pot substitui familiei. Se vorbeste astfel de programe educative care sprijina mamele in timpul sarcinii. Important pentru el este sa se sature şi sa bea laptele matern.

trebuie vazuta prin prisma jocului şi amenajarii adecvate a spatiilor educative. Aptitudinea de scolaritate depinde de formarea acelor competente care tin de interiorizarea adecvata a rezultatelor activitatilor de joc liber ales şi interior motivat al copilului. Ea are propria ei importanta pentru copil. regulilor de viata şi de convietuire.refuza gradinita şi se tem mai departe de scoala. De aceea trebuie construita in parteneriat educativ cu familia şi comunitatea şi constituie premiza cea mai importanta a dezvoltarii copilului. . Desigur ca treapta a invatamantului. se manifesta crize de relatii şi adaptare la care copiii au doua tipuri de reactii: . competentelor şi comportamentelor flexibile şi deschise este o premiza optima pentru scolarizare. Educaţia parentala cu care ne-am obisnuit. Un program de educatie prescolara este un program care se preocupa de dezvoltarea copilului in sensul devenirii şi constructiei personalitatii sale armonioase. De aceea încercăm azi o schimbare spre o discilină pozitivă bazată pe argumentarea normelor şi pe înţelegerea lor. Dimpotriva. Nu ne ferim sa recunoastem nevoia de educatie a parintilor in privinta cresterii şi educarii optime a urmasilor lor. O buna pregatire in sensul dezvoltarii şi formarii capacitatilor. ci formarea nucleului de personalitate in şi prin relatiile sociale pe care le ofera gradinita. nu mai e proprie epocii noastre. Problema apropierii copilului de cunoasterea normelor. Ea este o treapta care are in vedere exeprienta deja acumulata de copil in mediul familial. Constrangerea. In aceste conditii educaţia prescolara trebuie inteleasa şi construita tinand seama de dimensiunea timpurie. prin modelul familiei sau "dupa ureche". de conceptele de baza pe care le va folosi la scoala.spun ca educatoarea dar fac cum vor ei. gradinita se preocupa şi de viitorul scolarului.devin mai mult sau mai putin conformisti . dar aceasta este secundar la nivel individual. Gradinita nu este şi nu trebuie sa devina o mica scoala.Educaţia timpurie prevede parteneriatul activ cu parintii copilului mic sau prescolar. disciplina bazata pe interdictii şi invatarea mecanica sunt elemente la care tanara generatie de azi nu mai raspunde. in asa fel incat acestia sa continuie acasa ceea ce se realizeaza la cresa sau gradinita şi chiar sa-şi imbunatateasca practicile parentale. nu pe impunere necondiţionată. Obiectivul central nu este pregatirea pentru scoala cum ar putea aparea din denumire. Este institutia care ofera ocaziile jocului in sensul dezvoltarii copilului şi astfel face trecerea de la informal la formal. .

Extinderea acelor elemente care vadesc impotanta deosebita pentru tot invatamantul prescolar. 7. Cerintele fata de introducerea unui program educativ timpuriu in activitatea prescolara se refera la organizarea şi planificarea unor etape bine definite in derularea lui. Evaluarea finala 9. care ofera copiilor: • • Dreptul la copilarie şi dezvoltare in sensul promovarii identitatii proprii. Propunerea de imbunatatire a practicilor determinata de teorie sau de practica insasi. 5. determina schimbari prin programe educative noi. Putem considera astfel. Evaluarile in program. sau cerintele obiectivate in contextul unei reforme globale. 6. accesului şi calitatii educatiei de la vârstele mici. Etapele. ca etape ale unui program prescolar de educatie urmatoarele: 1. Orice proiect educational are sanse de reusita daca se bazeaza pe o fundamentare solida teoretica şi practica şi daca rezultatele lui sunt vizibile in produse masurabile cantitativ şi calitativ. inclusiv cele care se adreseaza varstelor timpurii se construieste pornind de la nevoia imbunatatirii practicilor educative. pozitive şi democratice. Şansa participarii. exista şi argumentele pedagogiei umaniste. Identificarea starii reale a invatamantului prescolar in raport cu modificarile propuse. 8. Dimensiunile unui proiect de program bazat pe individulizare şi abordare timpurie a educaţiei. analizele de tip cercetare-actiune. Derularea programului şi actiunile educative propriu-zise. Stabilirea obiectivelor noului program educativ. 4. Elaborarea programului şi determinarea dimensiunilor lui calitative şi cantitative. 3. Orice program educativ. 2. Studiile teoretice. prin intrducerea unei inovatii. promovate de politicile educative internationale.In afara argumentelor pe care le pune in evidenta practica educativa şi cercetarea acestor varste. Proiectarea noului program de educatie prescolara trebuie sa tina seama de raspunsul la patru mari intrebari: De ce? Cum? . Stabilirea acelor elemente care necesita schimbarea determinata de obiectivele noi propuse.

comunicare şi discutare a problemelor. a educatoarelor şi a factorilor de decizie pentru aplicarea schimbarilor propuse. In timpul derularii unui program educativ prescolar este de mare importanta realizarea permanenta a monitorizarii progreselor. piedicilor şi realizarilor. Constituirea unei echipe este foarte importanta din perspectiva eficientei şi durabilitatii schimbarilor introduse de program. Acesta este doar inceputul unui proiect educativ. La acest nivel este necesara o relatie de parteneriat intre coordonatorii programului şi toti agentii schimbarii implicati. de ascultare. Propunerea pe care o facem este de program interactiv.Orientarea activă şi participativă a strategiilor şi metodelor folosite. Rolul echipei nu este numai in intalnirile de tip formativ (cursuri) ci cel mai mult in activitatile de evaluare permanenta cand schimburile de idei şi discutiile metodice sunt un sprijin al activitatilor. in care constructia propiu-zisa sa fie rodul schimburilor de experienta şi al discutiilor profesionale in cadrul echipei proiectului de educatie prescolara. orice program prescolar trebuie sa tina seama de o serie de realitati practice şi valori teoretice contemporane.Analiza contextului multicultural.. care determina directiile tuturor orientarilor de programe la vârstele mici. Izvoarele unui proiect educativ pentru vârstele timpurii trebuie gasite in : .Implicarea societatii in rezolvarea problemelor educative. . Acest lucru presupune o permanenta colaborare. Urmeaza pregatirea resurselor umane implicate. competentelor de observare. . . Este vorba de stabilirea resurselor teoretice şi metodice pe care proiectul le va pune la dispozitia programului educativ.Organizarea mediului educativ. De aceea cultivarea comunicarii eficiente. precum şi gasirea surselor de constituire şi reconstituire a acestora este raspunsul la a patra intrebare. .. de tip cercetare-actiune. constituie cerinţe primare ale programului.Valorizarea persoanei. Stabilirea resurselor materiale necesare şi raportarea lor la realitate.Cu ce? Primele doua intrebari primesc raspunsul din elaborarea bazei stiintifice şi metodice pe care proiectul o propune.Redimensionarea activitatii fundamentale de joc a copilului prescolar.Cine? . Resursele umane care vor fi antrenate de proiect şi modul de pregatire a lor pentru abordarea noului propus. . constituie raspunsul la intrebarea a treia. Astfel. . Aceasta maniera de actiune la nivelul invatamantului prescolar este cea mai adecvata cerintelor determinate de contextul global al politicilor educative la nivel international cat şi de Reforma actuala din invatamantul romanesc.

• Modele de studiu si abordare metodologica A.Cercetare-actiune asupra efectelor acestui program. Observam ca raspunsurile la aceste întrebari nu prezinta doar un interes pur stiinţific ci. exista o multitudine întrebari cu privire la dezvoltarea psihologica a copilului care ne preocupa pe fiecare dintre noi si la care acest domeniu al psihologiei încearca sa ofere raspunsuri: Cum se dezvolta fiinţa umana înainte de momentul nasterii? Ce putem face pentru a asigura premisele pentru o dezvoltarea normala a copilului înca din perioada prenatala si a ne asigura ca nou-nascutul va fi sanatos? • Cum percepe lumea un nou-nascut? Ce anume înţelege noul-nascut din ceea ce se întâmpla în jurul sau. Orice proiect va deveni un progam adoptat daca va fi axat pe baze teoretice solide şi pe o practica eficienta şi sanatoasa. mai ales. Efectele lor în construirea programelor Câmpul de studiu al psihologiei copilului cuprinde dezvoltarea intelectuala. . - Studiile actuale asupra copilariei mici 2.2. dezvoltarea sa fiind stimulata si accelerata sub influenţa presiunii sociale. . Practic. Abordarea narativa .Documentele internationale referitoare la importanta educatiei la aceste varste. emoţionala si cognitiva. . unul practic.1. afectiva si psihica a copilului din momentul concepţiei pâna la adolescenţa. cum si ce învaţa de-a lungul timpului? • Cum reusesc copii sa înveţe sa utilizeze un sistem lingvistic extrem de complex într-un timp relativ scurt? • Cum apar diferenţele la nivelul personalitaţii si inteligenţei? Ce rol are ereditatea? Ce aspecte ale mediului în care se dezvolta copilul determina aceste diferenţieri? • Cum trebuie sa se comporte parinţii pentru a asigura o dezvoltare plenara. Diferentele dintre programele educative pentru vârstele timpurii vin din imbinarea diferita a cantitatii de atentie indreptata spre elementele mentionate şi in special din structurarea strategiilor folosite. Documentele nationale care se refera la reformă şi restructurarea sistemului educativ. Aceasta explica de ce studiul dezvoltarii psihologice a copilului este în prezent un domeniu extrem de important.Cercetarile interdisciplinare asupra copilului de la 0 la 7 ani. a copilului? Trebuie sa fie permisivi sau foarte stricţi? Care este strategia optima? etc. Cercetările asupra copilăriei mici 2.Traditia şi practicile pozitive din educaţia prescolara romaneasca.

Alfred Binet si Theodore Simon. C. Abordarea normativa Propusa de Stanley Hall (1844-1924) . Piaget.observația de tip etnografic si cercetarile longitudinale în care dezvoltarea copilului este urmarita pe un interval lung de timp. alimentar etc. abordarea dezvoltarii psihologice a copilului în diferite etape de dezvoltare. urmarind dinamica dezvoltarii: • • • • • nasterea primul an de viata prima copilarie (perioada anteprescolara): de la 1 la 3 ani a doua copilarie (perioada prescolara): de la 3 la 6. Stadiile dezvoltarii psihologice a copilului Cronologic.). B.Primele studii empirice privind dezvoltarea psihologica a copilului apar la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX sub forma înregistrarilor biografice ale comportamentului copiilor (Charles Darwin. Tipul de relatii : se bazeaza pe reflexele neconditionate (de aparare. porneste chiar din perioada prenatala. Tipul de contradictii: dependenta totala fata de adult. Tipul de relatii: începe elaborarea primelor reflexe conditionate (alimentar. igienic). Abordarea psihometrica Lewis Terman (1877-1956) . 1-3 ani: stadiul anteprescolar Activitatea fundamentala: manipularea obiectelor. care îi permit copilului sa se adapteze la mediu.accentul este pus asupra masuratorilor cantitative a comportamentului si elaborarea unei harți obiective a dezvoltarii. La începutul anilor 1900. doi cercetatori francezi au primit sarcina de a elabora un test care sa permita identificarea copiilor cu redard intelectual în scolile din Paris si orientarea acestora catre clase speciale.7 ani a treia copilarie (perioada scolarã mica) de la 6 la 10-12 ani Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor 0-1 an: stadiul sugarului Activitatea fundamentala a individului: satisfacerea trebuintelor organice. . Freud) . dar lipseste scopul constient.publica primele teste de inteligența pentru copii utilizate pe scara larga – Scala de Inteligența Stanford-Binet.

11 ani: stadiul scolarului mic Activitatea fundamentala: învatarea impusa. copilul reacţionează prin descărcări şi activări musculare. Aici este baza viitoarelor atitudini şi mimici comunicative tot mai complexe. ele sunt principalul mecanism organizator al psihismului infantil. devine o persoana cu statut social. are obligatii si drepturi: sa se trezeasca la anumite ore. Aceste reacţii impulsive devin repede expresie deoarece anturajul le întăreşte prin satisfacerea trebuinţelor "reclamate". STADIILE ONTOGENEZEI — SCURTĂ PREZENTARE 1. sa se îmbrace. 6. dirijata din exterior. sa mearga la gradinita. . se desfasoarã pe baza de reguli unanim acceptate. Tipul de relatii: se extind relatiile sociale precum si obligatiile si drepturile. ca în stadiul intrauterin. Graţie experienţelor emoţionale (proprii şi ale anturajului) copilul îşi cristalizează o formă globală de reprezentare a situaţiilor ceea ce-i permite anticiparea. 3-12 luni: Substadiul emoţional (3-12 luni) se caracterizează prin preponderenţa expresiilor emoţionale care devin mijlocul dominant de relaţionare cu anturajul. Tipul de contradictii: gradul de dependenta scade datorita constituirii constiintei de sine si cresterii caracterului critic al gândirii. "Emoţia – afirmă Wallon – este o primă formă de înţelegere şi diferenţiere". Tipul de relatii: stabileste relatii sociale. dominanta este cea a impulsivităţii motrice. căldură. protecţie etc. se dezvolta capacitatea de verbalizare si deplasare independenta. Ca prime semne observabile ale vieţii psihice şi supuse modelajului social. Tipul de contradictii: gradul de dependenta este influentat de formarea unei conceptii proprii despre realitatea înconjuratoare.Stadiul impulsiv(0-3 luni) şi emoţional (3-12 luni) 0-3 luni: La naştere şi până în jurul sfârşitului primului trimestru al vieţii postnatale. 3-6. Deoarece satisfacerea necesităţilor sale nu mai este automată. în joc copilul interpreteaza anumite roluri în conformitate cu care îsi alege comportamentul adecvat. atunci când apare starea de necesitate (foame.Tipul de contradictii: gradul de dependenta fata de adult scade.7 ani : stadiul prescolar Activitate fundamentala: jocul.7-10.) şi de insatisfacţie (corelatul subiectiv).

nediferenţiere în cunoaştere). Imitaţia susţine interiorizarea. "EU SPUN!". rezultată din parcurgerea conştientizării corporalităţii proprii şi a diferenţei sale sociale faţă de alţii. 3. 3 ani: în cel de al treilea an se face trecerea de la actele motorii la reprezentare. 5-6 ani: Perioada imitativă a rolurilor de tip adult. spaţiul proxim.2. a validării sociale. Stadiul categorial (6-11 ani) 6-9 ani: Se produce o repoziţionare a intereselor: de la cele faţă de sine (din stadiul anterior. a seducţiei: căutarea aprobării. să fie în centrul atenţie. fiind la intersecţia a două faze importante în devenirea personală: construcţia persoanei şi dimensiunea sa instrumentală. de pe poziţii de "adultism" (un amestec de rivalitate şi admiraţie faţă de adult). de ce este bun şi ce face ceva sau cineva) este înlocuită cu cea categorială în forma sa concretă însă. Raportarea funcţională la realitate (la ce serveşte. Senzorio-motricitatea. intelectuală şi socioafectivă şi sub impulsul unui nou context socio-cultural: şcoala. Ca urmare copilul caută să seducă. Se disting trei faze: 3-4 ani: Perioada de opoziţie: afirmarea autonomiei ca premisă a personalităţii (ex. 5. care este baza pentru inteligenţa practică (acţiune) şi b) activitatea postual-imitativă. se dezvoltă în două direcţii independente. în acest substadiu precategorial asistăm la o diminuare a sincretismului (amestec. Stadiul senzorio-motor şi proiectiv (1-3 ani) 1-2 ani: Reacţiile circulare sunt expresia ralierii mişcărilor copilului la datele senzoriale şi excitaţiile provocate de mediu. Saltul este mijlocit prin actele imitative (copilul mai mult mimează decât vorbeşte!) ca forme de prezentare. narcisismului îl domină. 9-11 ani: Substadiul categorial începe printr-o activitate comparativă de diferenţiere şi extragere a asemănărilor şi deosebirilor dintre obiecte şi situaţii. formă primară a inteligenţei discursive ce se va instala odată cu apariţia funcţiei semiotice/simbolice (limbaj. Raportul sinealţii este complex şi multifazic în acest stadiu. un raport de substituţie a ceea ce a fost cândva prezent.: "EU FAC!". "NU VREAU!") 4-5 ani: Perioada graţiei. către cele orientate spre exterior. Este marcat de exprimarea conştiinţei de sine a copilului. ca tip de activitate dominantă. imagine mentală). Categorizarea abstractă îşi face treptat loc. Are loc o dublă decentrare. Stadiul personalismului (3-6 ani) Acest stadiu este o etapă centrală în stadialitatea walloniană. centripet). dar complementare: a) activitatea manipulatorie de explorare (obiecte. Stadiul adolescenţei . forma sa amânată (în absenţa modelului) fiind deja o evocare. 4.

. preverbală) 2) 2-7 ani – stadiul preoperaţional (inteligenţa prelogică.substadiul genezei operaţiilor formale . Revine în prim plan o nouă fază de opoziţie prin care exigenţele construcţiei persoanei(trebuinţă centripetă) se fac simţite... simbolică.7-12 ani – operaţional concret . (2) definirea trebuie să permită dezvoltarea progresivă a structurilor mentale Piaget propune trei stadii principale de dezvoltare intelectuală: un stadiu senzoriomotor. cel al gândirii preoperaţionale şi cel al operaţiilor concrete) şi un stadiul al gândirii formale (sau proporţionale). specifice stadiilor anterioare. inteligenţa logică.4-7 ani – semilogic (intuiţia articulată) 3) 7-15-16 ani . un stadiu reprezentaţional (împărţit în două substadii. cuprinzând următoarele momente: 1) 0-2 ani – stadiul senzorio-motor (inteligenţa practică. ca forma superioara a adaptării. este stadiala. gnostică – cunosc pentru a şti. cu autoritate. afectiv. Ambivalenţa egocentrism/egoism – allocentrism/altruism poate fi prezentă şi deconcertantă. Dezvoltarea inteligentei. controlează un singur indice şi nu coordonează) .Modificările fiziologice şi cele ale schemei corporale sunt punctul de start al crizei pubertare centrată pe sentimentul schimbării.substadiul structurilor operatorii formale . Stadiile dezvoltării gândirii la Piaget Conform teoriei lui Piaget dezvoltarea intelectuală evoluează printr-o serie de stadii iar organizarea comportamentului este calitativ diferită în fiecare stadiu. Grupul de covârstnici este atractiv.2-4 ani – prelogic (intuiţia simplă) . dimensiunea polivalentă a personalităţii fiind exersată de acest nou anturaj.atunci". Cele două condiţii pe care Piaget le stabileşte pentru stadialitatea sa sunt: (1) stadiile trebuiesc definite astfel încât să garanteze o ordine constantă în succesiunea lor. stadiul operaţional – se structurează în această perioadă sau niciodată. presimbolică. în planul construcţiei personale începe armonizarea asperităţilor prin integrarea planurilor: cognitiv. intuitivă – gândeşte ce vede. Acesta ţine până la circa 7-8 ani când copilul intră în stadiul operaţiilor concrete iar spre 11-12 ani. în plan intelectual gândirea conceptuală permite unificarea reprezentărilor "insularizate" bazate pe interese concrete.. copiii ajung să dezvolte elementele unei logici formale constând în propoziţii de tip "Dacă. nu gândeşte formal doar logic.12 … ani – operaţional formal – se dezvoltă inteligenţa ipotetico-deductivă propoziţională şi cea reflexivă (gândirea se întoarce asupra ei însăşi) . nu pentru a rezolva) . Stadiul senzorio-motor începe de la naştere şi ţine până la circa 2 ani când începe cel preoperaţional. social. Se face saltul de la reprezentarea atomistă a realităţii spre cea a legilor şi integrărilor succesive.

Fiecare stadiu are specificul sau sub aspectul instrumentelor cu care operează si achiziţiilor pe care le obţine. Stadii Senzoriomotor Mecanisme / instrumente Reflexul/ schema senzoriomotorie / scheme de scheme Achiziţii Permanenţa obiectului, apariţia reprezentărilor ca proces mintal, reprezentări practice ale cauzalităţii, spaţialităţii şi intenţionalităţii Reversibilitatea simplă (a-a=0, a=b si b=a) - 8 ani Conservarea invariantelor, gândire de tip noţional şi cea categorială Dubla reversibilitate şi INRC (identitate (A este B), negaţia (A este nonB), reciproca (A implică B şi B implică A), corelativa (A şi B corelează, au o legătură comună reciprocă)), gândire conceptuală

Preoperaţional si operaţional concret 2-12 ani Operaţional formal

Pre si semi operaţii mintale (7-8 ani), Operaţii concrete după 8 ani Operaţii mintale, operaţii cu operaţii mintale (operaţii de gradul II sau propoziţionale)

Asimilare – proces de încorporare a noutăţii prin intermediul setului de instrumente, (reflex, schemă, scheme de scheme, operaţii, semioperaţii), existente deja ca bun al individului. Acomodare – proces prin care un mecanism existent deja folosit în situaţii noi îşi modifică structura şi funcţionarea anterioară devenind altceva sau premisa pentru altceva. Schema senzorio-motorie – echivalent în plan practic a ceea ce va fi noţiunea şi conceptul în plan simbolic (o generalizare practică). Ea apare ca unitate primară de viaţă psihică şi se referă la faptul ca un segment informaţional senzorial sau perceptiv este prelucrat şi are drept consecinţă un răspuns motor. Permanenţa obiectului – capacitatea copilului de a-şi da seama că obiectele pe care nu le mai percepem există totuşi. Conservarea – capacitatea copilului de a-şi da seama că sub forme diferite se ascunde o aceeaşi realitate. Se caracterizează prin decalaj longitudinal, în următoarea ordine: număr, substanţa, lungime, suprafaţa, greutate, volum.

Substadiu cronologic

Instrumente-mecanisme

Performanţe

Exersarea reflexelor 0-1 lună Reacţii circulare primare 1-4 luni primele adaptări Reacţii circulare secundare 4-8 luni procedee menite să prelungească experienţe interesante

Perfectează instrumentele reflexe conferindu-le exactitate şi promptitudine Repetarea comportamentelor plăcute la care copilul ajunge din întâmplare, sunt focalizate asupra propriului corp, activităţile exista în sine - a privi pentru a privi, a apuca pentru a apuca - au statut de asimilări funcţionale Specific este orientarea şi dincolo de universul propriului corp şi capacitatea de a produce şi a reproduce acţiuni interesante descoperite întâmplător. Acţiunea este susţinută de plăcerea noutăţii, marchează începutul satisfacţiei de natura psihică, şi câştigării intenţionalităţii prin deosebirea pe care începe să o facă între mijlocul şi scopul acţiunii, acţiunea este orientată spre exterior şi spre viitor Substadii preintenţionale ⇑ Conduitele sunt în mod clar intenţionale, apare coordonarea a două scheme anterioare într-un singur act prin subsumare lor într-o schemă principală Caracteristici: intenţia, căutarea unui mijloc bun pentru a-si realiza intenţia, reunirea schemelor anterioare intr-un act unic Obiectul acţiunii devine dominant luând locul acţiunii propriu-zise Apare conduita inteligenţei speciale: suportului 8-9 luni, sforii 10-11 luni, băţului 11 luni

Obiectul care dispare din raza vizuală nu are semnificaţie Copilul poate urmări cu privirea obiectul sau poate rămâne cu privirea în zona de dispariţie

Capacitatea de a se raporta interogativ la obiectul dispărut şi de a descoperi obiectele parţial ascunse

Coordonare schemelor senzoriomotorii cu apariţia schemelor secundare si cu aplicarea lor la situaţii noi 8-12 luni

Căutarea activă a obiectului dispărut dar fără a ţine cont de succesiunea deplasărilor succesive ale obiectului chiar în condiţiile observării acestor deplasări, ca urmare obiectul va fi mereu căutat în locul primei dispariţii

Reacţii circulare terţiare

Rezolvarea problemelor prin încercare şi eroare practică, schemele pot fi îmbunătăţite, curiozitatea este mobilul Experimentare experienţei

Găsirea obiectului dispărut în urma unor deplasări succesive cu condiţia vizualizării traiectoriilor

activă 12-18 luni Invenţia mintală 18-24 luni Începuturile reprezentării şi deliberării practice care pot prefigura acţiunea Găsesc soluţia în minte prin imitarea problemei de rezolvat

intermediare

Instalarea permanenţei obiectului ce are drept consecinţă reprezentarea deplasărilor invizibile şi în absenţa vizualizării traiectoriilor sale

FORMELE FUNCŢIEI SIMBOLICE Imitaţia amânată – (1,5-2 ani) se caracterizează prin reproducerea unui comportament in absenta modelului care a fost perceput anterior. (ex. Copilul vede pe tatăl său fumând şi repetă gestul mai târziu. Are un statut de prereprezentare, deoarece o acţiune este evocată tot printr-o acţiune (reprezentare prin act). Jocul simbolic – (2-5 ani) are drept specific faptul ca aducerea spre sine a realităţii se face prin substituţi construiţi de subiect şi modificabili potrivit trebuinţelor lui de moment. La baza jocului simbolic se află schema simbolică care este reproducerea unei scheme senzorio-motorii în afara obiectivului său obişnuit si folosirea ei cu valoare explicativă (jocul de-a ceva). Funcţia jocului este cathartică şi explicativă. Această formă de joc urmează celei a jocului exerciţiu sau funcţional şi precede jocul cu reguli (5-7 ani). Desenul este considerat a fi la jumătatea drumului între jocul simbolic şi imaginea mintală. Cu prima are în comun plăcerea funcţională şi autotelismul (=îşi are scopul în sine). Cu imaginea mintală are în comun efortul de imitare a realităţii şi reciprocitatea cu aceasta. Desenul copilului până la 8-9 ani este realist ca intenţie dar ca realizare este idealist, în măsura în care copilul mai mult desenează ce ştie decât ce vede. Gradul de realism al desenului infantil prezintă o serie de etape: Realismul fortuit – 2-2 ½ ani – specific – semnificaţia desenului se descoperă concomitent cu execuţia, este un desen povestit. Realismul neizbutit – 3-4 ani şi după – are ca specific prezenţa în desen a elementelor esenţiale ale modelului, dar într-o manieră juxtapusă dat fiind imposibilitatea coordonării lor (ex. omul cefalopod). Realismul intelectual – în desen se regăsesc toate atributele esenţiale ale modelului, dar prezentate într-o formulă stângace fără materialitate şi fără perspectivă (ex. desen Roentgen). Realismul vizual – are drept caracteristică prezentarea în desen doar a elementelor modelului care sunt posibile dintr-un singur punct de vedere. Apare perspectiva şi plasarea în coordonatele paginii, respectarea proporţiilor. Sub aspectul conţinutului

exista o ordine tematică: mai întâi omul şi animalele, casa şi mijloacele de transport, copaci flori şi obiecte. Limbajul Stadii şi Competenţa (a înţelege şi orienta repere după mesaj verbal) cronologice 0-6 luni stadiul incipient comun copiilor dintro cultură indiferent de limbă Reacţionează la sunete puternice emise brusc, încearcă localizarea sunetului întorcând capul şi privirea, pare să asculte pe cel care vorbeşte căruia îi poate răspunde prin zâmbet (4-5 luni), să facă distincţie între voci vesele şi furioase (sensibil la paraverbal), răspunde când e strigat pe nume Performanţa (a utiliza limbajul)

La naştere este prezent ţipătul neonatal, plânsul şi diverse sunete vegetative (deglutiţie, tuse), în primele săptămâni apare “baia de sunete”- sunete extrem de diverse şi inexistente în limba copilului din care ulterior se selectează cele ale limbii vorbite (3-4 luni) apare gânguritul bazat mai ales pe vocale (5-6 luni), apare lalaţiunea, asocieri de silabe, copilul emite vocalize care au valoare de joc funcţional Răspunde prin vocaliza când e strigat pe nume, imita melodii, are un jargon propriu (e-e-e, I-I-I, face gesturi cu sens de “nu”, fiind mai expresiv în comunicarea nonverbală

7-11 luni stadiul diferenţierii fonemelor acesta se conduce după legea efortului fiziologic minim (vocale labiale guturale)

Dovedeşte selectivitate auditiva, asculta cu interes muzica, poate asculta o explicaţie care durează mai mult de 1 minut cu condiţia să se axeze pe un obiect care îl interesează, ascultă persoana care vorbeşte fără a fi sustras de alte sunete, recunoaşte sensul lui „Nu”

Stadii prelingvistice ⇑ 12-18 luni stadiul holofrazei comunica printr-un singur cuvânt Face distincţie netă între sunete şi provenienţa lor, înţelege numele unor obiecte şi părţi ale corpului, acest gen de achiziţii îmbogăţindu-se săptămânal, identifică obiecte simple într-un tablou, la 18 luni înţelege 100 de cuvinte Foloseşte un singur cuvânt începând de la 10-11 luni pentru a desemna o întreagă realitate, repertoriul de cuvinte folosite este de un cuvânt la începutul perioadei şi ajunge la 20 cuvinte la 18 luni (ex. O fetiţă de 1 an denumeşte prin ”bebe” o fotografie cu copii) are un jargon propriu folosit în discuţie cu jucăriile, 25% din ce

ea.1600). înţelege semnificaţia cuvintelor mai mare şi mai mic şi denumirile unor activităţi. înţelege semnificaţia dreapta-stânga . înţelege analogii si cauzalităţi exprimate verbal (dacă-atunci) După 55 luni Stadiul desăvârşirii gramaticale Înţelege exprimarea verbală a unor noţiuni legate de număr timp şi spaţiu.spune este inteligibil. este capabil să definească cuvinte. foloseşte vorbirea pentru a relata evenimente petrecute. sprânceană. se descurca in vorbirea in dialect. 4ani . conversează sau monologhează. noi). foloseşte diferite forme gramaticale (trecut. 50-80% din cuvinte sunt inteligibile. se refera la el la persoana a III-a. dialoghează. conjuncţii. apare ecolalia şi ecomimia (repetarea cuvintelor sau gesturilor interlocutorului). interogativ. (3 ani . gene). poate repeta o propoziţie şi 12 cuvinte foarte corect. numerale. 25-50% din ce spune este inteligibil. este mare colecţionar de cuvinte. articulează corect toate vocalele. înţelege un mare număr de cuvinte. flecuştean-oştean). omite consoana iniţială sau finală) 18-24 luni stadiul limbajului telegrafic (2 cuvinte) este primul stadiu lingvistic Execută după comanda verbală acţiuni simple. negativ) se joacă cu cuvinte. povesteşte. înţelege cuvinte care denumesc categorii de rudenie. poate urmări povestiri cu trei personaje plasate într-un context familiar Foloseşte propoziţii simple din două cuvinte (tata dus. adjective. mai face greşeli gramaticale Povesteşte. poate purta un dialog alternativ. creează poezii.9001000. înţelege semnificaţia pronumelor (tu. foloseşte limbajul pentru a-şi exprima dorinţe sau necesitaţi 24-38 luni stadiul formarii gramaticale Foloseşte propoziţii simple după o sintaxă proprie. viitor. pisica miau). se manifestă tulburări de ritm ale rostirii (dislalie de dezvoltare (înlocuirea unor sunete cu altele sau omiterea lor). există o ordine în achiziţia acestora: substantive. el. are un jargon bogat (bombează-bombardează. verbe. pronume Recunoaşte şi înţelege cuvinte care denumesc părţi mai de detaliu din structura corporală (cot. înţelege propoziţii mai complexe. prezent. vorbirea e inteligibilă 100% 36-54 luni stadiul dezvoltării gramaticale Înţelege semnificaţia propoziţiilor. se corectează singur la greşelile gramaticale. apare creaţia verbală Articulează corect şi consoanele.

moment în care copilul celălalt începe să fie perceput ca partener. un preoperaţional. “Asta s-a mai spus”). Realismul – imaterialitatea este permanent tradusă de copil în imagini materializabile. non-comunicativ. Limbajul egocentric. pentru copil nu există întâmplare şi nici nu o acceptă (mărul =se mănâncă). După ½ ani animismul s e localizează la nivelul 3 jocului şi jucăriilor pentru ca după 5 ani să dispară şi acesta animismul rămânând la nivel explicativ în situaţii legate de mişcare. Relaţia cu anturajul – egocentrismul face ca vârsta preşcolară să fie o vârstă a precooperării şi aceasta pentru că nu sesizează punctul de vedere al celuilalt. artificialism. egocentrism si sincretism. Jocul colectiv durează la 3 ani 5 minute. Ca forma de manifestare predomină afirmaţia (nu argumentează şi nu demonstrează ci mai ales afirmă pentru că nu simte nevoia să-şi impună propriul punct de vedere pe care îl consideră general). în joc. generalul cu parţialul (Bicicleta este ceva cu . pentru a ajunge la 44-47% la 5-7 ani. Artificialismul – realitatea inclusiv cea naturală este creată de cineva (soarele este un bulgăraş care a crescut mare). el nu are conştiinţa acestei centrări pe sine şi nu se poate transpune în punctul de vedere al celorlalţi. La aceasta vârstă copiii se joacă unii lângă alţii decât unii cu alţii. până la aceasta vârstă copilul fiind el însuşi regula. Egocentrismul se manifestă la nivelul conduitei generale. în raport cu covârstnicii cooperarea apare abia după 5-6 ani. finalism.Mentalitatea preşcolarului În planul procesualităţii copilul rămâne un nereversibil (gândire cu un singur fir). dialogul până la 6 ani este cel mai adesea un monolog paralel. concrete. povestirea paralelă nu ţine cont de ce spun ceilalţi (nu afirma de ex. Sincretismul – gândire globală amestecata nediferenţiat în măsura în care la această vârstă copilul amestecă realul cu imaginarul (N-ai găsit ceva să cumperi vine zâna bună şi aduce). Ca atare gândirea lui este precauzală ceea ce impune o mentalitate tipică. limbaj. adevărul este cel care corespunde propriei experienţe de viaţă. Finalismul – toate şi totul sunt pentru cineva sau pentru ceva. Animismul – însufleţirea oricărei realităţi inclusiv a celei obiectuale. Egocentrismul – supunerea adevărurilor generale propriului adevăr. criza de încăpăţânare). raţionalul cu afectivul. Gradele de animism diferă în funcţie de vârsta copilului. în relaţiile cu anturajul. realism. La 3 ani domină un animism profund. palpabile (visul= mici tablouri sau filme). are o pondere de 60% din exprimare în perioada 3-5 ani. Până la 7 ani este greu de realizat la copii un joc cu reguli autentic. În relaţie cu adultul se manifestă potenţialul de opozabilitate (vârsta negativismului. Gândirea la aceasta vârsta se caracterizează prin: animism. un nonconservativ (incapacitatea de a sesiza neschimbarea esenţei dacă forma se schimba). totul e însufleţit chiar antropomorfizat.

spune F. antrenând incapacitatea de noi achizitii culturale si pierderea încrederii în sine. DEZVOLTAREA GÂNDIRII ŞI A LIMBAJULUI COPILULUI Cercetările lui Vîgotski au avut ca scop şi analiza proceselor de gândire conştiente şi raporturile dintre gândire şi limbaj încercând să determine care este relaţia dintre ele: identitate. Urmarea acestei situatii: de multe ori. durerile de cap sau varsaturile pot fi în relatie directa cu o stare emotionala negativa a copilului. temporalitatea (Te-a bătut tata?M-a bătut mâine. la caracteristicile generale ale diferitelor obiecte şi nu la obiecte în sine. care sa-i asigure protectie si suport afectiv. „Progresul la nivelul gândirii şi cel al nivelul limbajului nu sunt paralele. Există întotdeauna o parte de gândire nonverbală (ex. un mediu sigur.roate şi pedale şi cineva a stricat-o când a căzut cu ea). proiectile schimbate între cei atacati si atacanti”. abilitatea în manipularea obiectelor) şi de limbaj neconceptual (ex. a recita o poezie. Aceste cercuri nu se suprapun niciodată perfect. procese defensive si revendicari insuportabile. Dificultaile parentale si tulburarile reactionale ale copilului În mica copilarie. devin pereti ai unei incinte fortificate. sau tulburari ale climatului relational din familie (de exemplu. Conceptul în acest caz se referă la o abstracţie. aproape întotdeauna dificultatile comportamentale sau relationale ale copilului (de exemplu. pâna la tulburari comportamentale diverse) pot fi considerate tulburari reactionale la dificultatile parentale. independenţă sau interdependenţă.). anxietate. pot fuziona pentru un timp pentru ca totdeauna să se separeu ulterior. aceste tulburari pot provoca anxietatea reactionala a parintilor care. si nici chiar în familia sa. Cele două curbe de creştere se intersectează şi se despart.). deceptii mutuale. Aceasta se aplica şi la ontogeneză şi la filogeneză. este posibil ca acestea sa fie datorate unor conflicte dinamice intrinseci copilului. Acest autor consideră că gândirea şi limbajul la copil apar în mod independent şi pot fi reprezentate sub forma unor cercuri separate: gândirea non-verbală şi cuvântul neconceptualizat.” . Joncţiunea lor reprezintă gândirea verbală ceea ce înseamnă începutul achiziţionării conceptelor cărora le asociază cuvinte. întârzierile în dezvoltarea limbajului. În fata lipsei de întelegere a anturajului familial se instaleaza. Ele se pot redresa şi merge paralel. „Comportamentele unui astfel de grup familial. La rândul lor. Când este vorba despre tulburari ale copilului mare sau a adolescentului care nu a prezentat tulburari în mica copilarie. iar cuvintele. fie sunt stânjeniti de criza de inadaptare sociala a copilului (refuzul scolar este un exemplu ilustrativ în acest sens). tulburari în fratrie. Pe măsură ce copilul creşte cercurile se întâlnesc şi întrepătrund. fie nu pot sa îsi ajute copilul sa depaseasca conflictul. pornind de la nervozitate. ca o reactie în lant. copilul nu mai gaseste în anturajul sau social. insecuritate si frica de a-si parasi mama. Dolto. teama sau refuzul de a merge la gradinita etc. a memora un număr).

Vîgotski se opune teoreticienilor cărora maturarea internă a copilului determină formarea unei gândiri conceptuale indiferent de ceea ce învaţă acesta. Ceea ce îşi spune copilul va influenţa ceea ce gândeşte. Stadiul creşterii interioare sau al limbajului interior. Vîgotski vede în el un nou instrument de gândire. Utilizând obiecte „mijloc” pentru a ajunge la obiectele „scop” dorite. Acest stadiu se caracterizează prin debutul inteligenţei practice. 2. Lărgind aceste consideraţii teoretice Vîgotski sugerează că stadiile prin care evoluează gândirea şi limbajul unui copil sunt aceleaşi cu cele prin care a evoluat umanitatea. Astfel îşi îmbogăţeşte rapid vocabularul şi gândirea şi limbajul încep să se întrepătrundă. Acest limbaj nu dispare din manifestările copilului până în jurul vârstei de 7 ani când începe cel de al 4-lea stadiu numit: 4. Vîgotski concluzionează că limbajul egocentric nu constituie o descărcare de tensiune sau un însoţitor inexpresiv al activităţii ci un instrument important al gândirii în adevăratul sens al cuvântului. Acest stadiu se caracterizează prin trei funcţii neintelectuale ale limbajului: sunetele care reprezintă modalitatea de expresie emoţională. adică în căutarea şi planificarea soluţiei unei probleme. apoi. A treia funcţie este constituită de cuvinte propriu-zise. El a verificat această ipoteza introducând o serie de dificultăţi în jocul unor copii (lipsa creioanelor. primele din vocabularul copilului. care substituie nevoile şi dorinţele acestuia şi pe care el doreşte să le facă cunoscute. 3. Stadiul primitiv sau natural (0-2 ani) se regăseşte în perioada în care cele două cercuri (gândire şi limbaj) nu se întrepătrund. Acest limbaj se prezintă ca un monolog al copilului care însoţeşte activităţile sale fie când este singur fie în prezenţa altor copii. el nu se mai reduce la condiţionare. Acest monolog a fost interpretat diferit de alţii autori ai dezvoltării. Totuşi la nivelul limbajului acesta este considerat naiv deoarece copilul foloseşte regulile gramaticale fără a cunoaşte regulile care îl guvernează. Pe tot parcursul vieţii individul va utiliza limbajul interior şi pe cel exterior ca instrumente de gândire conceptuală sau verbală. Învăţarea noilor cuvinte este un proces activ din partea copilului. apar „reacţiile sociale” care îmbogăţesc repertoriul de sunete deja existent şi reprezintă reacţii vocale preferenţiale la prezenţa mamei sau a altor persoane familiare. Cuvintele se învaţă prin condiţionare. Limbajul egocentric constituie partea esenţială a limbajului preşcolarului. prin asocierea lor repetată cu diferite obiecte. începând cu luna a doua. El estimează că educaţia lingvistică formală şi informală determină în mare măsură nivelul conceptual al gândirii pe care îl va atinge copilul. În cursul acestui stadiu copilul manipulează limbajul „în minte” sub forma limbajului nearticulat. Copilul descoperă că funcţia simbolică a cuvintelor şi manifestă interes pentru numele diferitelor obiecte. . mai ales în situaţii de joc. a hârtiei de dimensiuni potrivite) şi a constatat o creştere a limbajului egocentric. a memoriei logice şi prin utilizarea semnelor interioare în rezolvarea problemelor. Stadiile dezvoltării limbajului 1. La doi ani începe stadiul psihologiei naive. copilul începând o explorare activă a lumii înconjurătoare şi o la fel de activă luare în posesie a acesteia.

A găsi soluţia corectă înseamnă că acesta (copilul) învaţă că un cuvânt reprezintă un concept format din două dimensiuni ale cubului: înălţimea şi mărimea. Cum nu există nici un cuvânt din limbajul copilului care să redea acest concept combinat însemnă că el nu l-a putut învăţa înainte de experiment. cuvântul lag apare pe toate cuburile înalte şi mari. Indiferent de alte caracteristici ale acestora. Copilului îi sunt prezentate toate cele 22 de cuburi amestecate. gruparea prin tatonare-grupare se face complet la întâmplare b. Cele trei stadii descrise de Vîgotski sunt: 1) Gândirea bazată pe mulţimi neorganizate. culori şi forme diferite. Pe parcursul experimentului examinatorul observa cu atenţie toate combinaţiile alese de copil. Exista trei faze ale acestui stadiu: a. Experimentatorul alege un cub şi cere copilului să aleagă toate celelalte cuburi care estimează el că ar fi la fel cu acela. b. . Sunt 22 de cuburi de mărimi. gruparea “reformată” – copilul stabileşte grupuri de obiecte pe baza regulilor din primele două faze şi apoi le reorganizează modificând dispunerea elementelor care le compun dar obiectele rămân în esenţă dezorganizate. Grupări complexe efectuate mai mult pe baza contrastului decât asemănării (de ex. ceea ce marchează deplasarea de la gândirea egocentrică spre obiectivitate. experimentatorul arată copilului cuburile alese greşit şi acesta reia exerciţiul până reuşeşte să identifice corect cuburile asemănătoare. cev. bik. 2) Gândirea bazată pe mulţimi organizate. Acest stadiu are mai multe faze: a. forma sau distanţa dintre obiecte.Stadiile gândirii conceptuale Vîgotski a pus la punct un instrument pentru a putea studia evoluţia gândirii. În acest stadiu obiectele nu mai sunt grupate după impresii subiective ci după legături reale care exista între ele. bik pe toate cele mari dar joase. Pe parcursul acestei perioade gruparea obiectelor se face pe criterii subiective şi pe baza unor asociaţii făcute la întâmplare plecând de le percepţiile copilului. mur pe cele înalte şi mici şi cev pe cele mici şi joase. Ansambluri asociative bazate pe orice legătură observată de copil cum ar fi culoarea. Acest instrument este cunoscut drept „cuburile (blocurile) lui Vîgotski”. adică are acelaşi cuvânt înscris pe el. fără să întoarcă cuburile. mur. gruparea în funcţie de câmpul vizual – copilul dă nume unei serii de obiecte alese în funcţie de localizarea lor în timp şi spaţiu c. o lingură şi o farfurie. Gândirea conceptuale este de fapt un mod de a-şi organiza mediul făcând apel la abstracţii şi numind o calitate comună a două sau mai multe fenomene. În aceste mulţimi legăturile între diverse componente sunt mai curând concrete sau factuale decât abstracte şi logice. o ceaşcă şi un bănuţ). Pe una din suprafeţe (baza) sunt înscrise unul din următoarele cuvinte fără sens: lag. Utilizarea “cuburilor lui Vîgotski” a permis stabilirea unei ierarhii formate din trei stadii prin care trece copilul până la atingerea gândirii conceptuale şi care se situează între anii preşcolarităţii şi mijlocul adolescentei. După ce copilul alege. Aceste caracteristici variază în aşa fel încât nu există doua cuburi la fel. căci natura fiecăruia dintre ele reflectă strategia de gândire la care el a recurs.

Vîgotski face o distincţie importanta între concepte şi pseudoconcepte. copilul alege triunghiuri şi le organizează în diferite grupuri şi le adaugă câte un trapez ale cărui vârfuri amintesc copilului de triunghi) e. daca el grupează toate cuburile roşii şi experimentatorul îi arată două cuburi alese greşit. Copilul ajunge la etapa finală a gândirii conceptuale atunci când stabileşte o combinaţie nouă de trăsături pur abstracte. Ansambluri pseudoconceptuale par a fi grupări bazate pe adevărata gândire conceptuală. un cub mare roşu urmat de un cub mare verde urmat de un cub mic verde) d. Aceste activităţi dominante care guvernează succesiv fiecare etapă de dezvoltate sunt descrise în modelul lui Vîgotski şi Elkonin care cuprinde şase etape sau nivele de creştere: . Cu toate acestea printre adolescenţi ca şi printre adulţi gândirea conceptuală are un caracter instabil. iar produsul acesteia poate fi modificate de structura intelectuală a individului. Grupări difuze care conţin subansamble în interiorul cărora criterii de selecţie a elementelor urmează criterii flexibile (de ex. care nu au aceeaşi inscripţie. copilul este incapabil să abandoneze strategia iniţială pentru a găsi o altă caracteristică ce poate grupa cuburile). Gândirea conceptuală presupune gruparea spontană a obiectelor pornind de la caracteristici abstracte pe care acesta le percepe şi nu doar pe baza unor denumiri prestabilite pe care le-a învăţat în timpul altor activităţi de grupare. o sinteză stabilă care “devine principalul instrument al gândirii”. Desigur aceste cuburi prezintă şi alte caracteristici şi prin acesta abstractizarea este incompletă. limbajul este un mediator şi un instrument pentru gândire. De exemplu copilul alege două cuburi care sunt scunde şi verzi. ACTIVITATEA CA MOTOR PRINCIPAL AL DEZVOLTĂRII Prin activitate se înţelege întreprinderea unei acţiuni care are ca scop operarea asupra mediului. 3) Pentru a ajunge la acest stadiu final al dezvoltării este nevoie de convergenţa a două modalităţi ale gândirii: analiza şi sinteza. La vârsta de debut a acestui stadiu copilul este preocupat de găsirea similarităţilor şi va căuta o caracteristica care să-i permită gruparea obiectelor (de exemplu toate cuburile înalte sau toate cuburile verzi). În cursul experimentelor sale Vîgotski situează debutul abstractizării în momentul în care copilul identifică anumite asemănări complexe între obiecte. Vîgotski a numit aceste grupări concepte potenţiale. Între formele conceptuale şi cele pseudoconceptuale există o continuitate şi nu o ruptură astfel ca gândirea adultului este şi ea impregnată cu astfel de modalităţi incipiente ale gândirii. Grupări în lanţ în care legătura se face doar între un obiect şi următorul din lanţ ca în jocul de domino fără ca ansamblul să se constituie pe baza aceluiaşi criteriu (de ex. Pe tot parcursul dezvoltării gândirii. În fiecare stadiu al dezvoltării există o activitate dominantă sau directoare.c. Pe baza unei teorii care ţine cont de această definiţie a fost descrisă o ierarhie a tipurilor de activităţi. individul nerenunţând practic la modalităţi anterioare de gândire. Totuşi atunci când este întrebat copilul dovedeşte că încă nu este capabil să raţioneze într-un mod valid asupra criteriilor de grupare (de ex.

2) Activitate de manipulare a obiectelor (1-3 ani). 6) Activitatea de învăţare vocaţională (15-17 ani). 5) Activitatea de comunicare socială (11-15 ani). Principii operaţionale Toate viziunile. Tipurile fundamentale de dezvoltare psihologică produse de acest contact constau în nevoia de interacţiune cu alţii şi o atitudine emoţională faţă de ei pe de o parte şi pe de altă parte dezvoltarea actelor de prehensiune şi a celor perceptive. Copii manipulează obiectele şi prin interacţiunea cu adulţii dezvolta un anumit nivel de competenta lingvistică şi o gândire vizuală şi perceptivă. Copilul se angajează în funcţii simbolice lăsându-şi imaginaţia sa intervină în joc şi în alte activităţi şi dobândeşte o anumită înţelegere a coordonării sociale şi a grupului. 3) Activitate de joc (3-7 ani). cerinţele şi orientarile educatiei timpurii se traduc azi in lume prin existenta unor numeroase programe educative pentru vârstele timpurii care se completeaza şi urmaresc in fapt evidentierea tendintelor generale prin prisma accentuarii unor aspecte alese ca prioritare. care să se realizeze împletind intervenţiile plurisdisciplinare şi interdisciplinare necesare acestei vârste. înţelege elementele unei munci de cercetare şi elaborează proiecte de viaţă. Principiile generale ale dezvoltării 3.1. Adolescenţii achiziţionează abilităţile de comunicare necesare pentru a rezolva problemele cotidiene. Principiile generale ale elaborarii programelor 3. . Copii dezvoltă abordări teoretice pentru stăpânirea mediului ceea ce îi obligă să ia în consideraţie obiectivele realităţii şi precursorii psihologici ai gândirii abstracte (operaţii şi scheme mentale). Momentele de criza apar când un tip de activitate nu mai domină interesele copilului şi acesta are tendinţa de iniţia următorul tip de activitate. Programele educative de educaţie timpurie sunt politici educaţionale de amploare internaţională şi naţională care se referă la orientări în sistemele de educaţie şi învăţământ şi nu numai.1) Contact intuitiv şi emoţional între copil şi adulţi (copilăria mică 0-1 an).3. Principiile programelor de educaţie timpurie în grădiniţe 3. dar şi pentru a înţelege punctul de vedere al altora şi a se supune regulilor sociale. 4) Activitatea de învăţare (7-11 ani). Astfel dezvoltarea este compusă din perioade de stabilitate şi de crize tranzitorii.2. Tânărul dezvoltă interese cognitive şi vocaţionale noi. Trecerea de la un stadiu al dezvoltării la altul stabilitatea modului de gândire şi natura interacţiunilor copilului cu lumea sunt discontinui.

participarea şi calitatea unei educatii pentru toti. Principiile care guverneaza dezvoltarea şi invatarea la vârstele mici( determinate de studiile stiintifice şi de cercetarile in domeniul varstelor mici). 1994 cu privire la realizarea scolii de tip incluziv. b. au responsabilitatea primara a cresterii şi dezvoltarii copiilor lor. J. Principiile operationale de ordin general( determinate de derularea oricarui program de tip educational). Principiile sociale care determina şi structureaza sfera de interventie educativa timpurie asupra copilului sunt reliefate din cunoasterea şi respectarea unor documente internationale ca: Conventia cu privire la drepturile copilului. religie sau alte criterii care ii deosebesc. Perspectiva de abordare a copilului . Conentia ONU privind persoanel cu dizabilitati. trei serii de principii general valabile: a. Respectarea copilului indiferent de problemele de invatare şi dezvoltare pe care le are .copiii necesita prin imaturitatea lor fizica şi mentala ingrijire şi atentie din partea intregii societati. Evans directoarea Grupului consultativ pentru ingrijiea şi dezvoltarea timpurie a copilului. Directiile mentionate şi recomandate educatiei de toate aceste declaratii internationale se refera in principal la drepturile şi responsabilităţile în plan individual şi social elaborate în raport cu fiacer individ şi în principal legate de copil şi copilărie. la accesul.Toti copiii fara deosebire de gen. Asigurarea unei educatii pentru toti copiii.Diferitele alternative găsite de sistemele educative actuale devin eficiente şi operante in momentul in care raspund unor principii general valabile şi acceptate de educaţia timpurie la nivel international. pune la baza acestora. c. Implicarea familiei şi comunitatii in decizia şi actiunea educativa Familiile. referitor la "Educaţia pentru toti". nediscriminativ . . 2006. limba. Ele pot fi sintetizate în următoarele direcţii prioritare: Valorizarea şi sprijinirea copilului mic prin stimulare şi preveniera situaţiilor de risc. Declaratia Conferintei mondiale de la Jomtien. trebuie sa aibe conditii sa-şi dezvolte plenar potentialul. 1990. rasa. Declaratia Conferintei de la Salamanca. etc. sintetizand orientarile actuale ale programelor de educatie timpurie la nivel mondial. a. parintii in special.Copiiii care traiesc in situatii dificile sunt lipsiti de ocaziile necesare dezvoltarii şi invatarii şi de aceea necesita consideratii speciale. Principiile sociale acceptate( determinate de politicile educationale de la nivel international).

şi atunci stimularea este intrerupta in timpul anilor dinainte de scoala. Identificarea nevoilor de bază Abordarea pluridisciplinară din punctele de vedere: nutriţional. Accesul pune problema preocuparilor educative pentru toate categoriile de copii fara nici o discriminare. al sănătăţii. Acest nou mod de înţelegerea a orienatării sistemelor şi a practicilor educative impune o viriune nouă care reliefează cele trei concepte fundamentale: Acces neângrădit la educaţie de la cele mai mici vârste. sanatate. .Calitatea intervenţiilor educaţionale. Trebuie reamintită aici orientarea actuală a politicilor educative la vârstele mici ca parte a educaţiei pentru toţi. Aceste principii sunt punctul de orientare în organizarea şi structurarea programelor de educaţie timpurie. castigurile realizate prin atentia timpurie se pot pierde. sau normelor ce trebuie respectare în copilăria mică: Delimitarea perioadei de vârstă. Comunitatile. Principiile referitoare la dezvoltarea şi invatarea copilor. şi stimulare. De exemplu. daca se asigura copiilor nutritie şi programe de stimulare in primii trei ani. b. trebuie sa stabileasca o politica a mediului educational care sa asigure plenarea realizare a responsabilitatii sociale pentru cresterea şi educarea tinerei generatii. Vom trata astfel următoarele elemente care formează tabloul necesar enumerării principiilor. - . Calitatea certifica nevoia alegerii unor metode care sa satisfaca progresul uman şi tehnic al epocii noastre. Respectarea lor oferă indicatorii de calitate şi premisele de succes în abordarea copilului mic. al educaţiei şi din cel social: .1998). (Grantham-Mc Gregor et al. participarea cere schimbarea relatiei educative centrale catre independenta şi responsabilizarea copilului de la vârstele mici. Orice cercetare indica daca exista goluri semnificative in asigurarea cerintelor copilului(in termeni de nutritie. de la cele restranse până la cele largi reprezentate de guverne. poate avea un impact negativ in dezvoltarea pe parcursul intregii vieti. Participare la educaţie şi viaţa socială prin dezvoltarea competenţelor. in particular) intr-un punct semnificativ din continuumul de la nastere până la intrarea in scoala primara.Enumerarea principiilor genrale ale dezvoltării şi învăţării Toate studiile încep prin a identifica nevoile copilului mic şi a descrie vărsta luată în calcul pentru perioada considerată ca timpurie în viaţa individului. asigurarea drepturilor şi îndeplinra responsabilităţilor sociale. Studiile şi cercetarile din domeniul stiintelor educatiei au determinat in ultimii ani o serie de principii drept factori cheie pentru asigurarea unei dezvoltari plenare a copilului.Politicile educative de responsabilizare socială la nivel local şi central.

şi cercul de prieteni şi ingrijitori se largeste. Invatarea senzoriala. Pruncia(până la 18 luni). trebuie sa fie concepute in jurul nevoilor de dezvoltare şi al abilitatilor copilului. Intr-o acceptie minimalista. şi variaza ca o funcţie a statutului nutritional şi biomedical al copilului. e mai probabil ca programele de copilarie timpurie sa fie asociate cu educaţia şi programele scolare. Dezvoltarea este holistica. şi atasamentul fata de ingrijitor semnificativ par a fi sarcinile centrale. Depinzand de gradul de sincronicitate intre casa şi scoala. In timpul acestei perioade nutritia continua sa fie de o importanta critica. Sprijinul pentru aceasta pozitie vine din literatura de spăecialitte internationala despre cum se dezvolta şi cum invata copiii. p. mostenirea genetica. în favoarea acestor beneficiari. J.5-15). Se porneşte de la a se argumenta faptul că experientele pentru copii. socializarea şi pregatirea pentru scolarizare capata o importanta mai mare. 3. La nivel internaţional. In anii dinainte de scoala. R. Dezvoltarea este multi-determinata. E. dar sanatatea şi nutritia raman componente-cheie de care au nevoie copiii mici. nu trebuie sa se rateze nici o ocazie pentru copii de a fi cu mamele lor. instituţiile care elaborează documentele programatice cu privire la educaţia timpurie enumeră şi explicitează o serie de principii de la care trebuie schimbat pas cu pas modul în care sunt percepuţi copiii mici şi orghanizate intervenţii programatice în planul politicilor educaţionale. • • Scoala primara pregătitoare sau timpurie este o perioada de tranzitie intre scoala şi lumea in general(in mare intre 6 şi 8 ani). Hranitul la san este obligatoriu. 1. . limbajul. 2. Copilaş la primii pasi şi post-copilaş la primii pasi( de la 18 la 36 de ani). Pre-scolar(aproximativ vârstele patru şi cinci ani.L. Un accent special trebuie pus pe sanatate şi nutritie in timpul acestei perioade . aceasta tranzitie poate fi relativ usoara sau extrem de dificila. pot fi distinse urmatoarele perioade: • • Prenatala şi nasterea. Meyers. şi uneori sase).G. Nevoile de dezvoltare ale unui copil pot varia in primii ani de viata in legatura cu procesul lui de maturizare/crestere. De la 4 ani incolo. Ce urmeaza este o enumerare a unor principii de baza de dezvoltare care pot fi folosite pentru a ghida crearea de activitati potrivite şi experiente pentru copiii mici ( Evans. şi contextul social şi cultural. 2000.Una din ideile cunoscute azi este aceea că nevoile copiilor difera pe parcursul copilariei timpurii. Coordonarea copilului. la orice varsta. atentia este concentrata pe mama prin programele maternale şi de sanatate a copilului. In timpul acestei perioade. şi abilitatile sociale avanseaza rapid. Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere. şi prin educatie şi sprijin parental. controlul actiunilor fizice. in special auditorie şi vizuala. Ilfeld. consta in dimensiuni inter-dependente. abilitatea de a gandi.

2000) ● Dezvoltarea este holistica. Primii opt ani din viata unui copil formeaza fundatia pentru toata dezvoltarea viitoare. atentia timpurie fata de nevoile copilului este de aceea critica. care afecteaza stima de sine a copilului. Toate acestea au un impact asupra abilitatii acelui copil de a invata. consta in dimensiuni inter-dependente Specialiştii care se ocupă de copilariea timpurie foloseste termenul ‘’holistic’’ pentru a descrie dezvoltarea copilului. sa creasca. educatie. dezvoltare socialemotionala(asigurand afectiune si sanse pentru participarea sociala). Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare 6. corpul fizic. Progresul intr-o zona afecteaza progresul in altele.L. social. De aceea interventiile trebuie sa includa atentia la dezvoltarea fizica(prin sanatate si nutritie). emotional. cand ceva merge prost in oricare zona/arie influenteaza toate celelalte arii. sigur şi curat. J. Ilfeld. cei cu sanatate sau nutritie proasta au motivatie redusa de a explora. si ingrijirea mai putina decat necesara au un impact negativ asupra cunoasterii si dezvoltarii motorii. care afecteaza mai tarziu invatarea. se impune ca fiecare copil mic să fie iubit şi hranit adecvat.. E. Iată de ce educaţia timpurie se referă şi la a asigura fetelor adolescente şi femeilor insarcinate ingrijirea fizică. R.G. şi nu neaparat progresiva 5. Meyers. Un exemplu de cum functioneaza interactiunea este urmatorul. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi obiectele din mediul lui Să le analizăm pe fiecare trecînd prin argumentele aduse de autorii citaţi (Evans. odata ce copilul vine pe lume este important sa se asigure acel sprijin nutritional adecvat (in forma alaptarii la san). Aceasta le inhiba invatarea si dezvoltarea. De exemplu. si dezvoltarea spirituala(definita in cultura copilului). nutritia adecvata.4. sanatatea subreda. sa se dezvolte. . ca ii este asigurat într-un un mediu sanatos. Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura. In timp ce copiii sunt motivati in mod natural sa exploreze si sa incerce sa controleze mediul. ● Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere In timpul perioadei prenatale. dezvoltarea mentala(prin educatie si stimulare). nutritională şi psihologică adecvate. Aceasta presupune că dezvoltarea copilului nu poate fi impartita in variabile ca: sanatate. La fel. ca şi protectia socială necesară. In mod similar. nutritie. şi sa fie sanatos. Toate se intretes in viata copilului si se dezvolta simultan. sociale si emotionale. care la randul ei duce la probleme de invatare. şi chimia copilului. apar dezvoltari importante care afecteaza creierul. In adaugire.

şi variaza ca o functie a statutului nutritional şi biomedical al copilului. Drept rezultat. caracterul. mai intensa trebuie sa fie interventia pentru a avea un impact pozitiv. Ingrijirea buna(sanatate. atentia fata de copiii mici încă de la nastere poate ajuta in a preveni dificultatile viitoare. dar şi in zonele afective. cu cat este mai timpurie atentia fata de progresul de dezvoltare al copilului. Dezvoltarea este multi-determinata. trebuie sa acorde atentie sanatatii copilului şi statutului nutritional( din punct de vedere istoric şi curent) şi trebuie sa asigure forme variate de stimulare. şi nu neaparat progresiva Dupa cum s a observat. In timp ce interventiile de mai tarziu pot creste/ajuta dezvoltarea copilului. şi calitatea dezvoltarii variaza de la copil la copil ca un rezultat a ce aduce copilul in lume(natura copilului) şi experientele pe care copilul le are in lume(hranire). Este important sa foloseasca metode care se potrivesc cu modelul de dezvoltare al copilului. legate de cultura. Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura. (De exemplu. interventiile promovand dezvoltarea sociala. emotionala şi sprituala. De aceea. nu numai in zona cognitiva. chiar cand luam in considerare ca exista secvente recunoscute şi activitati care faciliteaza invatarea şi dezvoltarea. S-a demonstrat ca beneficiile interventiei sunt mai mari daca asiguri sprijinul corect timpuriu.(GranthamMcGregor et al. primii ani sunt in termeni de dezvoltare pe termen lung a copilului. traiectoria optima nu este probabil de obtinut odata ce un ciclu descendent a inceput. In vreme ce este un model general sau o secventa de dezvoltare care este valabila pentru majoritatea copiilor.Psihologii specializati in dezvoltarea copilului mic au demonstrat ca in primii ani un copil isi dezvolta toate structurile de baza psihologice şi neuronale/ale creierului de care dezvoltarea şi invatarea viitoare sunt dependente. De aceea. cu atat este mai probabil ca problemele sa poata fi prevenite. şi interactiune) pentru copiii mici este cea mai buna masura preventiva pentru dizabilitati şi intarzierile in dezvoltare. şi contextul social şi cultural. Wachs 1998) . Daca nutritia şi sanatatea timpurie sunt puse in pericol. Este de asemenea important sa se asigure permanent o atentie continua asupra dezvoltării copilului. unii copii raman din ce in ce mai in urma fata de colegii lor. ca şi invatarea cognitiva. hranire activa. mancare hranitoare. stimulare mentala.1998. şi de a lungul timpului dezvoltarea copilului urmeaza o traiectorie descendenta. se asteapta ca acestia sa-şi asume responsabilitati la varste diferite. şi asa cum s a notat. şi cu cat este mai in varsta copilul. scopurile copiilor difera de la cultura la cultura. mostenirea genetica. dezvoltarea este intarziata sau slabita. Cultura influenteaza dezvoltarea in feluri diferite. şi modelele de comunicare dintre adulti şi copii variaza in mod extins). perceprtuale şi motorii.

Rolul adultilor(acasa şi in alte medii) in sprijinirea dezvoltarii copiilor este sa raspunda emotional şi sa fie implicati fata de copii. Copiii traiesc intr-un context-familie. şi sa asigure copiilor sanse de a lucra cu obiecte concrete. Este important pentru copii sa aiba sa aiba sanse de a-şi construi propriile cunostinte prin explorare. hranirea şi stimularea) este asigurata in primii trei ani. şi imitarea modelelor pozitive. sa faca alegeri. şi sanse de a ajuta copiii sa invete prin joaca. Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare Invatarea implica construirea cunostintelor copilului. sa experimenteze şi sa descopere. Abilitatile care sunt baza pentru construirea cunostintelor se imbunatatesc cu practica. atunci pot exista rezultate pe termen lung foarte pozitive din programele care centreaza pe anii dinainte de scoala. statutului de dezvoltare şi nutritional. materiale.De aceea. puterea programelor de dinainte de scoala este limitata. sa vorbeasca. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi obiectele in mediul lui. fie acasa in sarcinile zilnice fie in medii mai organizate din afara casei. De aceea. sa exploreze lucrurile şi ideile. Dar fara o baza solida in timpul primilor ani. De accea. . interventiile trebuie sa includa sanse pentru copii de a invata facand. stimuleze. daca se vor asigura interventii dupa varsta de trei ani. pot exista limite asupra ceea ce poate fi realizat in termenii depasirii deficitelor deja existente rezultand din nutritia proasta. şi asigurarea de spatiu.cu atat este mai bine. sCriere şi aRitmetica). cu cat se da o atentie mai timpurie copilului. comunitate. cultura-şi nevoile lor sunt in majoritate efectiv satisfacute in legatura cu acel context Starea de bine a copilului este legata indeaproape de starea de bine a familiei. sprijinul catre copii poate ajuta familia şi comunitatea. Parintii şi alti ingrijitori pot fi incurajati sa hraneasca. fie acasa sau in alta parte. De aceea. Sansele pentru implicarea activa trebuie sa abunde. şi sa se joace cu copiii lor.g atitudinea pozitiva fata de invatare şi abilitatile de gandire) decat pe ce sa inveti. Copiii au nevoie de asemenea de sanse de a interactiona cu colegii şi adultii intr-un mediu sigur care ofera copilului siguranta şi acceptare. interactiune cu materialele. Accentul trebuie sa fie pe cum sa inveti(e. boala şi neglijare. nu o impunere a informatiilor asupra copilului de catre adult. Daca ingrijirea potrivita(in special in legatura cu nutritia. sa fie angajati in rezolvarea de probleme şi sa dezvolte limbajul şi abilitatile de comunicare. in special de starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i. sprijinul catre familie şi comunitate ii poate ajuta pe copii. Trebuie de asemenea sa se recunoasca ca. Programele ECCD nu trebuie sa puna accent pe memorarea mecanica şi invatarea celor trei R (Citire. invatarea şi dezvoltarea pot fi sprijinite prin crearea unui mediu sanatos.

Dezvoltarea copilului este in dependenta cu mediul. copii invata acceptarea şi securitatea in relatiile cu ceilalti. pe care numai stimularea şi orientarea pozitiva le vor transforma in capacitati. De aceea. invatare şi comunicare. De aici se recunoaste rolul adultului care sa sprijine invatarea prin raspunsuri afective şi prin implicare şi empatie. exista o mare varietate individuala şi sociala determinata de rata dezvoltarii şi de ritmul şi stilul invatarii. De aici se concluzioneaza ca adultii tebuie sa identifice şi sa foloseasca in educatie metode care sa se adreseze nu numai ariei cognitive ci şi celei afective. şi imbunatatirea mediului politic şi social va afecta cresterea şi dezvoltarea copilului. sa exploreze lucrurile şi ideile. imbunatatirea sanatatii şi sanitatiei in comunitate. cresterea venitului familiei. Dezvoltarea este variată de la un copil la altul.De vreme ce mediul are un impact asupra dezvoltarii copilului. spirituala. este de asemenea posibil sa dezvolti interventii care fac schimbari in mediul copilului. sociala şi a mijloacelor de expresie prin limbaj. Progresul uneia influenteaza pe celelalte. emotionala. provocarea unei dezvoltari a zonelor proxime. In acelasi timp se recunoaste nevoia copiilor de a interactiona cu egalii lor de la care pot invata şi cu care pot sa se sprijine reciproc in invatare. - - . Problemele intampinate in una din dimensiuni vor avea ecou şi in celelalte. Pornind de la principiile menţionate mai sus şi adâugând perspectiva unei pedagogii constructive necesare pentru a orienta educaţia preşcolară ca pedagogie timpurie am sintetizat ca principii ale dezvoltării şi învăţării următoarele: Momentul începerii educaţiei timpurii este chiar concepţia copilului. sa experimenteze şi sa descopere singuri sau condusi indirect. Se cere identificarea şi promovarea unor forme variate de invatare legate de cultura. Procesul invatarii este fundamental in dezvoltare. cognitiva. Dezvoltarea copilului survine in strânsă dependenţă cu relatiile acestuia. desi impactul va fi mai indirect decat dezvoltarea serviciilor specifice pentru copil. Ele se influenteaza unele pe celelalte şi se dezvolta simultan. care sa fie recunoscute ca secvente şi activitati care faciliteaza invatarea. oferind in general copilului. Educaţia timpurie cere ocazii şi forme diferite de învăţare. respectiv dezvoltarea fizica. perceptuale şi motorii. relatiile cu obiectele inconjuratoare. ameliorand starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i. ca şi promovarea unor activitati care sa ofere posibilitatea copiilor sa foloseasca obiectele concrete. stadii de invatare recunoscute. Dimensiunile dezvoltarii se refera la ariile. Numai astfel inteles actul invatarii. Desi exista secvente de invatare. cu ceilalti oameni (semeni şi adulti) şi cu sine insusiInvatarea efectiva este dependenta şi este un rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi cu obiectele din mediul apropiat.Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de dezvoltare. Toţi copiii au potenţialităţi de dezvoltare. sa faca alegeri. Dezvoltarea şi învăţarea depind de interacţiunile copilului. domeniile cele mai importante ale personalitatii. din momentul conceptiei.

Fiecare copil apartine unui context socio-cultural de care educaţia trebuie sa tina seama. orice program de educatie timpurie. Efectele pe termen lung ale dezvoltarii sunt cele mai mari cand interventiile nutritionale. intense. şi holistice(comprehensive) au cea mai mare probabilitate de a afecta dezvoltarea intr-un mod pozitiv. Principiile operationale pentru eleborare programelor de educaţie timpurie. Baza teoretica trebuie sa fie solid argumentata şi sa faca parte dintr-o strategie comprehensiva. programele cele mai potrivite. şi de dezvoltare sunt combinate. tine seama de urmatoarele reguli. c. Educaţia timpurie este premisa eliminării riscurilor copilăriei mici. multifactoriala. norme şi valori de tip operational: Se va porni de la ceea ce exista. continui. - - In sinteză. Mediul în care creşte.- Copilul este participant active al propriei dezvoltări. Recunoasterea copilului ca participant activ al propriei formari se leaga de dezvoltarea constructiei cunoasterii lumii şi cunoasterii de sine. Familiile copiilor trebuie sa fie parteneri in intreaga dezvoltare a acestuia. se dezvoltă şi este educat copilul mic îşi pune amprenta pe personalitatea lui. Cultura. Sprijinirea familiei pentru a creste şi educa copilul este in fapt sprijin acordat copilului prin crerea conditiilor favorabile de dezvoltare. Familia este mediul necesar al dezvoltării copilului la vârstele mici. ca şi alte programe de dezvoltare. frecvente.Avand in vedere importanta mediului in promovara invatari eficiente la copii. pe sanatate şi conditiile de sanatate in comunitate se realizeaza premizele unor politici educative preventive a situatiilor de risc in copilarie. interventiile pot sa propuna ca obiectiv tocmai imbunatatirea mediului in care copiii se dezvolta. Comunitatea se implica activ in dezvoltarea programelor timpurii de educatie. Cercetarile stiintifice au stabilit importanta unei dezvoltari sanatoase in timpul primilor ani de viata şi demonstreaza ca programele de concentrare a atentiei pe dezvoltarea timpurie ofera ocazii clare pentru evitarea problemelor şi situatiilor de risc din copilarie fiind benefice atat pentru individ cat şi pentru societate. Tinand seama de cele mentionate relativ la principiile sociale şi cele legate de invatarea şi dezvoltarea copilului. familia pun amprenta pe personalitatea fiecarui copil. Focalizand sprijinul educativ pe familie. de sanatate. se va cunoaste clar realitatea educationala a varstelor mici şi pe aceasta se va construi. Pentru copil este la fel de important sa exploreze mediul invatarii ca şi interactiunea cu materialele şi cu ceilalti precum şi imitarea modelelor de rol. Orice program trebuie sa fie flexibil. . comunitatea.

- Programele de educaţie timpurie trebuie să se ancoreze în intelegerea mediului larg social ca o coordonată importantă. Principiile metodologice care stau la baza programului propus vor exemplifica aceasta orientare curriculara. decat sa gaseasca raspunsuri gata fabricate. Programele de educaţie timpurie trebuie să obtina beneficii sustinute. Programele de educaţie timpurie trebuie se promoveze echitatea de acces. prin organizarea flexibila a spatiului educational şi prin folosirea unor strategii participative şi experientiale de invatare şi joc. Prima cerinta fata de program este de a I se asigura eficienta şi deci succesul. Programele de educaţie timpurie trebuie sa reflecte diversitatea. Orice program de educaţie timpurie trebuie se asigure cresterea calitatii educatiei. Epoca viitorului este epoca intrebarilor. c. Ele trebuie sa se foloseasca de o varietate de strategii. b. Abordarea educatiei timpurii cere programe axate pe parametrii şi tendintele de dezvoltare ale copiilor. sa le formuleze şi sa antreneze solutii diferite. depind de atitudinea şi actiunea experientiala din primele varste ale copilului. alternativelor de raspuns. Dezvoltarea supletii solutiilor. Pornim de la ideea ca in epoca noastra intrebarile la care va trebui sa raspunda generatiile viitoare sunt atat de complexe incat este mai important sa-I invatam pe copii sa-şi puna intrebari. Este un program care urmareste stimularea dezvoltarii copiilor prin cunoasterea lor şi evaluarea permanenta a progreselor. Reamenajarea spatiului educational prin arii de stimulare. Programele de educaţie timpurie trebuie sa fie rentabil relativ la costurile efective. Putem determina o serie de principii legate de domeniile urmatoare: . Principiile metodologice propuse în grădinită în perspectiva educatiei timpurii Programul educativ pe care il propunem pentru vârstele timpurii se axeaza pe pe patru axe principale: a. Reconsiderarea copilului ca fiinta unica. Revalorizarea jocului Parteneriatul educativ. d. creativitatii.

Se porneşte de la ideea ca nu numai copilul trebuie sa se adapteze cerintelor . 3. Asigurarea eficientei programului educativ trebuie sa se respecte urmatoarele principii: Planificarea in concordanta cu vârstele de dezvoltare a copiilor. Principiile operationale propuse. ca activitate fundamentala de dezvoltare a personalitatii copilului. metode. Implementarea schimbarilor in acord cu cerintele. 7. Modul de abordare a copilului. Vom enumera in continuare cele mai importante principii care stau la baza programului de educatie timpurie individualizata pe care il propunem. 6. Ele afirma nevoia luarii in considerare a conditiilor psiho-pedagogice necesare dezvoltarii copilului şi a devenirii sale socio-culturale prin sprijin şi relatii pozitive democratice. activitati şi idei care sa corespunda cu diversitatea problemelor şi indivizilor implicati in program. Să fie bazat pe activitatea de joc. Organizarea şi alegerea jocului ca activitate fundamentala de invatare şi adaptare pentru copil. sa se axeze pe cunoaşterea copilului ca partener. Antrenarea strategiilor de invatare individualizata prin experienta şi relationare. Fiecare se constituie ca o cerinta de reflectie şi actiune educativa in vederea asigurarii eficientei şi flexibilitatii actului educational la vârstele timpurii. interesele individuale ale celor implicati in program (agentii educationali şi copiii). teoretice şi umane) şi a perspectivelor de dezvoltare. curriculara asupra educatie. 5. 8. a resurselor existente (materiale. 2. B. Parteneriatul educational ca nevoie de baza a educatiei timpurii. Materiale şi mijloacele variate şi flexibile de sprijinire a jocului şi invatarii. Curriculumul formativ şi flexibil al educatiei prescolare. sa incurajeze cooperarea şi implicarea participantilor la program.A. sa deschida o perspectiva globala. Rolurile nuantate şi noi ale educatoarei. sa ofere o varietate de solutii. 4. materiale. nevoile diferite. Amenajarea şi folosirea spatiului educational prin mesaje directe şi indirecte. Din punct de vedere al bazei explicative teoretice şi metodologice programul de educatie timpurie pe care il propunem se refera la urmatoarele dimensiuni: 1. Aceste principii se incadreaza in una sau mai multe din domeniile anuntate mai sus. oferind conditiile parteneriatului educational.

se deschide motivatia intrinseca pentru activitate şi asumarea deciziilor şi responsabilitatilor. intarire pozitiva a actiunilor lui. - . cunoastere şi de hrana) ci şi cele afective ( de dragoste. siguranta afectiva. Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care I le ofera jocul. oferind premisele dezvoltarii independentei de actiune. Observatia ajuta educatoarea sa sesizeze dinamica cerintelor educative ale fiecarui copil şi sa ofere posibilitatea dezvoltarii competentelor şi capacitatilor. Prin specificul varstelor mici şi prin posibilitatea extrem de mare de influentare a dezvoltarii personalitatii gradinita devine responsabila nu numai de pregatirea pentru scoala ci de dezvoltarea armonioasa şi sprijinita adecvat a personalitatii: Fiecare copil este unic. Oferind copiilor ocazii de joc şi dandu-le posibilitatea de a alege liber jocurile şi jucariile. etc. ele sunt diferite de la copil la copil şi de la o perioada la alta. Invatarea copilului se realizeaza prin joc şi este experientiala ( se realizeaza prin experiente proprii) şi sociala (e dependenta de relatiile sociale ale copilului cu adultii şi cu egalii). Educaţia este continua. ca mijloc de apropiere a realitatii inconjuratoare şi de adaptare. cunoastere). cu nevoile lui specifice şi particulare. de aceea invatarea depinde la aceasta varsta de joc. ea incepe din primele momente ale vietii şi dureaza cat aceasta In centrul actului educativ trebuie sa stea copilul cu cerintele sale individuale. Nevoile. Nevoile copilului sunt cerinţe importante pentru educatie. Nevoile/cerintele copilului sunt atat cele de baza pentru supravietuirea sa (ingrijire fizica. securitate afectiva şi intarire pozitiva a actiunilor) dar şi de actiune (prin joc liber ales). In educaţia timpurie (0-6/7 ani) forma specifica de activitate a copilului este jocul.educationale ale unui program anume propus. responsabilizarii timpurii şi increderii in propriile forte. Identificand continuu cerintele copilului şi evaluand progresele prin observatie. hrana. in concordanta cu nevoile şi cerintele educative ale copilului. in mod dinamic şi flexibil trebuie sa se adapteze particularitatilor şi nevoilor copiilor. Cerintele copilului fata de educatie pot fi satisfacute daca activitatea educativa incepe cu cunoasterea lor. Educaţia timpurie nu se adreseaza "copiilor" ci fiecarui copil in parte. cat şi afective (de dragoste. ci şi acesta. Stimularea independentei de alegere şi actiune trebuie impletita cu activitatea de grup şi cu sprijinirea relatiilor interpersonale. Jocul care asigura dezvoltarea este jocul liber ales. asiguram succesul actiunilor lui şi invatarea eficienta şi de durata. cerintele copilului sunt nu numai cele de baza (de ingrijire. Amenajarea mediului educational prin arii sau domenii de activitate şi joc constituie o forma optima de realizare a alegerilor timpurii şi a ocaziilor de experimentare. Conducerea actului didactic la varsta prescolara este o conducere indirecta (care ofera conditii şi ocazii de joc intre care copilul alege).)şi de joc.

Ele nu se confunda cu activitatile liber alese. Cele doua tipuri de actiuni generatoare a dezvoltarii: relatiile cu obiectele şi relatiile cu semenii au posibilitatea de a se construi şi monitoriza in activitatea pe arii de dezvoltare. Rolul educatoarei este de a observa. pe cultivarea independentei şi spiritului de responsabilitate. pregatirea pentru scoala este o componenta care tine seama de particularitatile individuale şi de ritmurile proprii fiecarui copil. şi foloseste observatiile educatoarei. Copii sunt influentati de toti adultii cu care vin in contact. Ideile referitoare la jocul copilului intre 0 şi 6/7 ani. ca proces de dezvoltare. controlul indirect al educatoarei se poate realiza prin negocierea initiala a regulilor impreuna cu copii şi chiar expunerea acestora ca un regulament interior. Invatarea se realizeaza cel mai bine prin propria experienta antrenata in jocul liber ales. o noua maniera de organizare a spatiului educational in care se petrece jocul şi deci invatarea. etc. Nou este accentul pe individualitatea copilului. a cunoaste. miscarea libera a copiilor in sala este obligatorie. cele de dezvoltare psihomotorie şi a limbajului. Tinand cont de importanta invatarii prin joc la aceste varste. procesul este mai important decat produsul obtinut.- - Gradinita este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitatii copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare şi relationare prin joc şi astfel de dezvoltare a personalitatii ca parte componenta a educatiei timpurii. cele socio-afective.) nu sunt noi. Evaluarea procesului instructiv-educativ in programul individualizat este nuantata prin numeroase instrumente. a organiza şi a conduce indirect procesul educativ. Continuturile activitatilor din gradinita sunt importante dar ele nu trebuie sa puna in umbra nevoia de centrare pe individualizarea educatiei. la dreptul copilului la joc precum şi teza conform careia dezvoltarea intelectuala este in interdependenta cu cea afectiv-motivationala şi cu cea psiho-motorie. la invatarea prin joc şi importanta jocului in dezvoltare. pe procesul devenirii personale. Obiectivele activitatilor in gradinita trebuie sa vizeze achizitionarea unor cunostinte dar şi formarea unor abilitati şi capacitati instrumentare fundamentale dezvoltarii personalitatii. organizate in momentele de "pauza" a procesului educativ. Toate sunt la fel de importante şi constituie premiza dezvoltarii nucleului de individualitate şi expresie personala. pe construirea capacitatilor exploratorii şi de relatie. nu un scop in sine. ca un specific la acest nivel. Activitatile individuale se combina cu cele pe grupuri mici şi cu activitatile cu grupa inteaga pentru a se realiza gama necesara de relatii pregatitoare activitatilor scolare şi sociale. La organizarea spatiului prin arii de stimulare. de aceea este necesara grija fata de personalul administrativ in gradinita şi fata de colaborarea dintre agentii - - - - . In programul de educatie timpurie individualizat este necesar a se pastra un echilibru permanent intre activitatile intelectuale. Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ. Obiectivul central al activitatii in gradinita trebuie sa fie dezvoltarea şi stimularea dezvoltarii copiilor prin modalitati care sa asigure bazele unei personalitati independente şi creatoare. creativa a copilului. hotarat in parteneriat.

etc. dar cel mai important rezultat este cresterea. Studiile demonstreaza ca exista posibilitatea influentarii educative chiar din perioada intrauterina (experimentele efectuat cu auditia muzicii).familie. dintre parinti şi educatoare.1. Parintii doresc adesea sa participe in gradinita la educaţia şi dezvltarea programului copiilor lor. ci o personalitate in devenire care se poate constitui ca partener a propriei sale formari. dintre parinti. dezvoltarea şi educarea copiilor. Copilul nu este o materie de modelat. Pe de alta parte influentele educative din gradinita trebuie sa fie in consens cu toate celelalte influente educative permanente sau temporale care actioneaza asupra copilului.). dintre directoare şi educatoare. Depinde de educatoare sa ofere ocazii de dezvoltare şi sa construiasca impreuna cu familia conditiile experimentarii actionale şi motivate şi socializarii copilului Dezvoltarea copilului între unicitate şi diversitate 4. abordari si concepţii actuale 4. rolul educatoarelor este sa identifice şi sa construiasca punti de parteneriat cu acestia.comunitate. Unicitatea dezvoltarii . Copilul vine in gradinita cu o experienta importanta. Modele ale dezvoltarii. Parteneriatul intre gradinita şi familie constituie o cerinta importanta a progamului de educatie timpurie in gradinita. fiecare are de castigat.- educationali implicati (relatiile dintre educatoare.3. Domeniile dezvoltarii 4.2.copil. Din colaborarea educatoare.

2.4. Utilizarea observatiei ca metoda de cunoastere a copilului 5.3. Metode si instrumente pentru cunoasterea individualitatii copilului 5. . Rolul mediului in dezvoltare Cunoaşterea particularităţilor fiecărui copil 5. Individualizarea programului didactic din grădiniţă.4.1.

casa intreaga "simte" cand se naste şi creste în ea un copil. desi ar putea sa se joace linistit cu un urs de plus. chiar la varste foarte fragede. Camera este nevoie sa fie aerisita. iar invatarea eficienta este în dependenta de mediul invatarii. În grădiniţa. în parc sau intr-o gradina. Spatiul camerei. Copilul de pana la un an este foarte mult influentat de spatiul sau material de viata. Largirea mediului lor de viata corespunde şi cu nevoia experientelor diferite şi extinderea cunoasterii mediului fizic. Spatiul constituie contextul material în care se desfasoara educatia. fizic are un rol important în dezvoltarea copilului mic. Aproape toti copiii mici prefera jucariile moi atunci cand merg sa se culce şi este o mare descoperire pentru parinti ca în acest fel ei dorm singuri. Copiii au nevoie de un loc anume în care sa se joace şi în care jucariile lor (mai multe sau mai putine) sa fie depozitate.dezvoltarea sa va avea un sens pozitiv şi va fi mai rapida. Este important ca educatoarea sa cunoasca şi sa amenajeze spatiul pentru ca acesta sa trimita copilului mesaje cu suport educativ în sprijinul dezvoltarii. Cand descopera pozitia bipeda şi apoi mersul.Mai bine spus.4. dupa varsta de un an a copilului. De exemplu. Amenajarea spatiului educational in gradinita. El trimite permanent mesaje copilului. Daca aceste obiecte vor fi placute şi utile experientelor senzoriale şi motorii. . Cele mai multe din aceste mesaje sunt esentiale pentru formarea acestuia şi constituie elemente de baza în experienta sa de viata. spatiul este special amenajat pentru copii şi pentru a purta mesaje educative câtre aceştia. curata. Vor învaţă astfel primele reguli de ordine şi de folosire a spatiului şi obiectelor. De exemplu. Copii învaţă prin joc. Problemele unor parinti incep atunci cand copii se joacă cu cratitele sau cu lingurile şi fac zgomot.. pe masura ce creste şi incepe sa le observe în jurul lui. copiii simt nevoia de aceasta delimitare a spatiului. Importanţa amenajării spaţiului educativ din grădiniţă şi din sala de grupă O problema importanta intr-un program educativ la varstele timpurii este acordarea unei atentii deosebite amenajarii spatiului. zugraveala în culori placute şi deschise. Mamele stiu ca fiecare copil are nevoie de aer dar stiu mai putin ce jucarii sa cumpere copiilor. Chiar cand nu le putem asigura o camera separata. Copiii crescuti în apartamentele de bloc au nevoie zilnic de mers la aer.5. ii cumpara sugarului multe jucarii frumoase şi el prefera numai o zornaitoare ponosita pe care o suge tot timpul. Mediul material. multi parinti considera ca jucariile necesare copiilor sunt cele scumpe şi nu stiu ca fiecare copil are dorintele şi placerile lui în alegerea obiectelor de joc. obiectele din jur sa fie sigure şi placute pentru el. vitrinele trebuie ferecate de micile manute care experimenteaza şi bibelouri şi vaze trebuie puse în locuri la care copiii sa nu aibe acces. universul se largeste şi copilul are posibilitatea sa vada şi sa experimenteze obiecte noi din jurul sau.

Spatiul " vorbeste" prescolarului prin ceea ce ii ofera ca posibilitate de actiune şi experienta. caldura.Un mediu eficient pentru invatare la varstele mici este un mediu care favorizeaza jocul liber ales în directia dezvoltarii globale a personalitatii copilului. copiii învaţă sa aleaga ceea ce li se potriveste: învaţă prin experienta proprie şi isi asuma responsabilitatea deciziei. De exemplu. materialele folosite. zimbind il poate intreba:". Folosind situatiile de invatare ivite în contextul jocurilor copiilor (spontane şi organizate). Una din responsabilitatile educatoarei este de a ajuta/sprijini copiii sa nvete din propria lor experienta.securizant şi stimulativ daca copiii gasesc în el materiale care sa ii provoace la actiuni care ii intereseaza. Mediul bine ales şi bogat în alternative de joc ofera copiilor un sprijin la activitatile individuale şi e o baza de dezvoltare a limbajului. Mediul educativ din sala grupei trebuie sa fie un cadru adecvat experientei şi situatiilor de invatare. educatoarea trebuie sa furnizeze permanent ocaziile de actiune şi responsabilizare a acestora. Sa reactioneze pozitiv şi sa incurajeze reluare invatarii prin propria experienta a copilului. Spatiu educational ofera siguranta emotionala şi afectiva atunci cand educatoarea isi cunoaste bine copii grupei şi organizeaza şi amenajeaza ambientul astfel incat acestia sa gaseasca în el prilej de activitati potivite dezvoltarii individuale. Aflati în fata mai multor posibilitati. indrumand indirect actiunea.). Jocul pe care copilul il alege singur dintre optiunile pe care i le propune mediul din sala de grupa este un joc creativ şi liber. desi nu acolo trebuia el sa stea. estetica. sa ii indrume sa reia activitatea şi sa reuseasca. ei nu trebuie intreupti din joc şi nici sanctionati verbal. Organizand sectorizarea clasei în domenii de activitate diferite. primitor. Cand copiii gresesc. Mediul securizant şi stimulativ. care vede şi observa ceea ce se petrece. se poate folosi eficient spatiul pentru a se respecta cerintele de dezvoltare proprii tuturor prescolarilor şi asigurandu-se individualizarea reala a educatiei. Spatiul amenajat educativ ajuta copilul sa aleaga şi sa decida. Educatoarea cum ii va raspunde privirii? Ea nu il va certa sau apostrofa ci. ci sa-l lase pe el sa experimenteze. etc. care sustine şi incurajeaza dezvoltarea personalitatii copilului atat global cat şi în . etc. daca un copil a luat un borcanel cu vopsea şi l-a varsat tocmai pe covorul alaturat. Pentru aceasta este nevoie de un sprijin pozitiv şi adecvat. Faptul ca isi aleg singuri jocul şi datorita acestei alegeri numai ei stiu sa explice ce fac şi cum fac. cu tact şi rabdare educatoarea . sectorizarile. De aceea sunt la fel de importante şi conditiile de ordin general (lumina. da bucuria independentei şi în acelasi timp raspunderea rezultatelor. se va realiza o motivatie intrinseca şi se vor exersa solutii creative. De exemplu.) cat şi cele particulare care se refera la masurile formative/educative (amenajarile. Dimpotriva. Constructia se prabuseste şi baiatul priveste speriat catre educatoare. reactia noastra trebuie sa fie una educativa: sa-l punem pe copil sa curete. În acest joc se vor antrena posibilitatile maxime de rezolvare de probleme. Petrica construieste un turn din cuburile mari şi pune în varf cel mai mare cub. ordonarile. Asumarea raspunderii se poate dezvolta şi din situatiile conflictuale. Mediul este confortabil.Oare nu a fost prea mare cubul din varf? Daca ai incerca cu unul mai mic? " Ea nu trebuie sa intinda mana şi sa faca gestul de a repara constructia. Sa nu il certe şi sa nu rada de el.

organizare a jocului. De exemplu. aptitudinile şi atitudinile necesare adaptarii eficiente socio-individuale şi stapanirii mediului inconjurator. alte obiecte. respect.componentele ei. sunt orientate indirect de educatatoare spre comunicare. sa-i separam iremediabil pe doi prieteni sau sa ii invatam sa se accepte reciproc? În aceste probleme nimeni nu poseda un numar limitat de retete. etc. nu exista numai solutia intreruperii şi sanctiunii verbale. Mediul eficient ofera copiilor ocazii de experimentare a noi solutii de activitate. Realitatea este mult mai complexa. copilul va fi stimulat sa aleaga jocul cel mai potrivit invatarii şi dezvoltarii sale. alteori e mai bine sa lasam lucrurile sa curga daca conflictul se rezolva de la sine. Sau observa ce interesant picura stropii . Jucandu-se cu nisip şi apa. toleranta. dar nu intervine sa le intrerupa discutia. educatoare este interesata de ceea ce isi vorbesc. discutie. ofera cunoasterea propriilor forte. actiune şi stabilire a relatiilor sociale cu egalii şi cu educatoarea. În ori ce caz. negociere. Trebuie sa avem în vedere şi importanta pentru copii a solutiei gasite. Adaptarea se realizeaza prin invatare şi aceasta constituie la copilul preşcoalr în mod progresiv baza de competente şi capacitati necesare experientei sale cu obiectele şi cu ceilalti semeni. vor gasi posibilitatea remedierii şi exersarii adecvate intr-un mediu stimulativ. acceptare. de ritm şi chiar particularitati ale invatarii. cooperare. incredere şi creativitate. Aceasta presupune flexibilitatea metodelor didactice. Este vorba de independenta de decizie. alte relatii sau alta educatoare. caci educatoarea poate învaţă copilul pornind de la alegerile lui şi de la activitati pe care le propune acesta. colaborare. intarirea pozitiva sau sanctiunea (prin cuvant şi actiune). Aceasta maniera de lucru permite sanse la independenta şi libertate în exprimare. El isi va forma cunostintele. copiii au ocazia de a se intalni în activitate cu ceilalti. Daca lucrurile se complica şi copiii incep sa se certe pe un obiect sau altul (conflict de resurse). sanctiune. Intr-un asfel de aranjament al spatiului. gestul şi conversatia adecvata spre a se rezolva problema. un copil descopera ce frumos pluteste un dop colorat pe care l-a adus în buzunar de acasa. persoanelor implicate şi resurselor avute în vedere. trebuie gasit tonul. intr-un anumit moment dat. Este bine sa tinem seama de varietatea solutiilor: indiferenta. Mediul stimulativ are şi beneficul dezvoltarii independentei copiilor. Copilul devine capabil de a lua decizii şi a-şi asuma responsabilitati. Daca copii au anumite probleme de invatare. Cateodata este bine sa intevenim. Educatoarea este cea care foloseste aceasta resursa didactica în sprijinul programului sau educativ şi în favoarea individualitatii copilului. decizie a alegerii. Daca mediul va fi structurat adecvat. Amenajarea adecvata a spatiului ofera ocazii de rezolvare a propriilor probleme. Fiecare caz are solutia lui. iar aceste relatii devin libere. cu materiale suficiente şi bine precizate ca scop educativ. Am putea pune intrebarea retorica: ce este mai bine. daca doi copii incep sa se joace impreuna şi sa comunice intre ei. acceptare. Nimeni nu are un inventar complet de solutii ci este de dorit sa fim flexibili şi sa gasim mereu acea cale de rezolvare care se potriveste situatiei. În general exista trei dimensiuni actionale : indiferenta. etc. Acest lucru este posibil numai daca ei simt libertatea şi au siguranta ca greselile nu le sunt spru sanctionate. prietenie. De fiecare data variabilele problemei sunt altele: alti copii.

care nu este elocvent. Daca vor picta pe un covor persan. se adauga un detaliu de perfectare. tot prin amenajarea spatiului adecvat. La grădiniţa. Realizata direct. unde e voie şi unde nu. Din observatiile sale educatoarea stie ce şi cat ii trebuie fiecarui copil. O alta intrebare retorica: ce aste mai valoros în munca unui copil: desenul unui copac copiat fidel dupa modelul educatoarei sau o crenguta stangace şi simpla. procesul de realizare a unui produs şi nu produsul în sine. va veni cu timpul. facuta de un copil care nu a desenat deloc pana azi. alte lichide sau solide care pot murdari. oferim sprijin adecvat nivelului individual de dezvoltare. Rolul nostru este sa-i invatam cu regulile. iar la varstele mici. Ea poate sprijini individual prin elemente de amenajare care sa oglindeasca nevoile individuale şi de grup. prin mesajele mediului (ceea ce gaseste copilul ca obiecte şi provocari de activitate în cadrul spatiului educativ) acesta il invita la actiune. Cel mai bine este ca la varstele mici sa se aprecieze efortul. Vina este educatoarei care organizeaza şi conduce activitatea. Daca în plus.dintr-o lingura. faina. riscam ca gestul sa se repete pe furis. pardoseala trebuie acoperita cu plastic sau linoleu. educatoarea contribuie la constructia delicata a imaginii de sine a fiecaruia. Daca vom gandi eficient spatiul. În fond. trebuie expuse toate lucrarile. sa nu certam copiii care varsa castronul cu apa. Daca însă stimularea este indirecta. Sa nu uitam ca fiecare copil are ceva bun. sau cele în care se foloseste apa. vom intelege ca în locurile în care se picteaza. Ideea celui mai bun. El aduce apoi o papusa şi vrea sa-I faca baie. Se mai ridica o problema: cum şi de ce se murdaresc copii la jocuri. ci de a-i explica cu rabdare ca nu orice lucru trebuie inmuiat în apa. aceasta stimulare este de multe ori refuzata de copil. Pe masura ce copilul învaţă sa deseneze şi sa se exprime prin desen. nu în concurenta. Ea poate sa-i arate copilului ca doar un pic de apa strica fardul jucariei şi în acelasi timp sa-i ofere alternative: alte lucruri şi papusi care se pot inmuia în apa. el nu este "supravegheat"cu stictete şi are voie sa greseasca. cum va învaţă ca nu trebuie pusa în apa daca nu a experimentat? Daca rezolvam problema prin observatii şi cearta. datorita ritmurilor foarte diferite de dezvoltare. Daca amenajam spatiul în spirit educativ. sa nu ne miram ca ei vor desena şi în alte spatii pe peretele curat. atat de important în devenirea personalitatii. Judecarea copiilor şi aprecierea este bine sa se faca în special cu ei insisi. Cel mai bine este ca o papusa delicata sa nu fie în apropierea ariei de nisip şi apa. interes şi intelegere pentru eforturile copiilor. complete sau nu. Frumusetea şi corectitudinea trebuie judecate în raport cu posibilitatile şi cu efortul depus de copil. Sau daca lipim foi de hartie pe pereti şi ii lasam pe copii sa deseneze. Ele reprezinta efortul copiilor. Dar daca o aduce un copil trebuie sa facem fata situatiei. copilul se va depasi pe sine. cand se formeaza imaginea de sine şi incepe procesul de construire a caracterului şi a respectului de sine. dar în acelesi timp sa indepartam ocaziile care creaza confuzii. Prin sprijin. la fiecare desen nou. educatoarea trebuie sa ii valorizeze pe toti. Acum este important sa dam fiecaruia sansa de valorizare. Ocazia ca fiecare copil sa se simta bine cu sine o putem oferi în grupa. este în . Asa se observa evolutia copilului. stimulandu-i în acelasi timp individual. pentru ca cere efort. Procesul de autocunoastere şi identificare. Rolul educatoarei nu este de a lua repede papusa spre a nu fi stricata. Este o papusa delicata care se poate strica. pe panou. culoarea. Fiecare copil trebuie stimulat un pic mai mult pentru a se perfectiona şi a atinge performantele de care e în stare. În timpul jocului copiii vor avea sortulete de musama sau plastic care le vor ocroti imbracamintea.

Astfel. Ce sunt ariile de stimulare Amenajarea spatiului grupei intr-o noua maniera. locuri. În toate aceste organizari. unde şi cu ce vrea el. nu constituie o impunere exagerata. sectoare. Se recomanda sa existe un moment bine marcat în care sa se efectueze aceasta: un clopotel sau o melodie anume sa aminteasca copiilor ca este timpul sa stranga şi sa desfasoare o alta activitate. cu obiecte practice şi utile inseamna grija fata de influenta sa asupra copiilor. Desigur. rolul educatoarei este de a analiza aceste situatii şi de a nu intrupe activitatea. este foarte important. Copiii vor tine ordinea şi în acelasi timp este important ca ei sa aiba acces la toate obiectele folosite. De asemenea. este un element de baza dar. o constructie inceputa de un copil nu trebuie distrusa numai pentru ca noi decidem sa strangem jucariile. ungherase în care sunt puse materialele didactice la indemana copiilor. Pedagogic vorbind ariile sunt spatii educative care stimuleaza dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc pe care le ofera acestuia . sunt situatii foarte variate. Ordinea jucariilor. rolul adultului fie el educatoare. El va gasi şi maine lucrul inceput şi va avea placere. Jean Piaget (1970) considera ca invatarea la copiii mici este rezultatul interactiunii dintre gandire. domenii. intr-o maniera care sa dea prilejul desfasurarii unor activitati în sensul şi în favoarea dezvoltari lor psihice şi fizice. ateliere. Daca sesizam un copil ca are un ritm mai lent în ceea ce efectueaza. Daca spatiul educativ din grădiniţa indeplineste aceste cerinţe el devine un spatiu eficient invatarii şi dezvoltarii copiilor. Este bine însă ca toti copiii sa se simta valorizati şi tuturora sa li se ofere posibilitatea sa stranga jucariile şi sa pastreze ordinea. sau dovedeste o placere mare în continuarea jocului. Parintii şi educatoarea au datoria de a stimula aceste interactiuni prin amenajarea adecvata a spatiului de viata şi educare a copiilor. pentru ca valoarea produsului propiu ( jocul şi constructia) este mai importanta pentru copiii decat ordinea în sine. Acestea sunt colturi. Spatiul impodobit cu lucrarile facute de copii. Pastrarea ordinii în sala de grupa este foarte importante dar şi flexibila. Este important ca ariile sa fie amenajate astfel incat ele sa exprime ordine şi siguranta pentru copii. un joc inceput nu se intrerupe iar o constructie neterminata nu se descompune.Sa nu uitam ca intreaga grădiniţa este amenajata pentru copii şi deci toate spatiile indeplinesc rolurile mentionate. idei şi oamenii cu care ei vin în contact. jocurilor. care sa nu mai imite modelul scolar ci sa ofere ocazii şi oferte de joc liber şi ceativ corespunde în fapt în organizarea arilor de stimulare.dependenta de factorii din mediul socio-cultural inconjurator şi de raspunsurile pe care copilul le primeste la ceea ce face el. centre. Copilul are timp sa-şi dezvolte propriile idei şi imagini daca ii este permis sa se joace cat vrea. personal auxiliar sau orice alt intervenant din unitate.

etc. cu scopuri de cunoastere şi dezvoltare exprientiala a copilului. Activităţi fundamentale umane cu care familiarizăm copilul. B. sportul.. de constructii cu cuburi mari. jocurile de rol. de identificare cu rolurile sociale. Domeniile personalitatii constituie caracteristici proprii ale fiecaruia. Cadrul de invatare prin joc trebuie sa tina seama de particularitatile fiecarui copil. El depinde deci de cunoasterea initiala a grupei şi a copiilor. jocurile de masa. de insusire a semnelor şi simbolurilor de comunicare. Materialele dispuse în ariile de stimulare trebuie sa fie variate şi sa stimuleze curiozitatea prescolarilor. etc. jocurile în curte. Prin aranjarea ariilor educatoarea transmite copiilor o influenta educativa planificata şi indirecta urmarind jocul liber şi creativ al copilului. a alta asezare a jocurilor şi jucariilor în sala. ritmul şi stilul sau de invatare şi dezvoltare. Putem identifica ariile de stimulare cu urmatoarele coordonate utilitare: A. Ariile sunt o alta amenajare a spatiului. . Daca mediul trimite mesaje permanent copilului. de manevrare şi manuire a obiectelor mai mari sau mai mici. analizata şi indrumata indirect spre a oferi ocazii dezvoltarii. a alta antrenare în joc şi activitate a copiilor dupa reguli în care se stimuleaza motivatia interna şi respectul de sine. În spatiului unei arii. Amenajarea ariilor este în fapt crearea permanenta a ocaziilor de exprimentare şi invatare. joacă copiilor poate fi supravegheata. Ariile de stimulare sunt moduri de amenajarea spatiului educativ. nisip şi apa. Continuturile invatarii sunt importante dar secundare procesului propriu-zis. Moduri de organizare-amenajare a spaţiului educativ. Fiecare copil are nivelul. muzica. prin impartirea lui în spatii diferite şi diverse. se amenajeaza ariile de stiinta. Aceste ocazii sunt construite de educatoare în functie de nevoile copiilor din grupa şi în functie de resursele de care dispune. Cadrul pentru individualizarea educaţiei Ariile ofera educatoarei posibilitatea individualizarii atat prin lucrul fata în fata cu copilul cat şi în grupe spontane sau organizate.Explicatia acestei amenajari a spatiului grupei se leaga de consideratiile referitor la importanta şi rolul acestora pentru copil. C. Este vorba de activitatile de cunoastere şi comunicare. Ele corespund unei viziuni educative care il apropie pe copil de cunoastere prin intermediul unei invatari experientiale. Ariile de stimulare corespund în fapt activitatilor generale de tip uman. artele plastice. Putem spune ca spatiul este limbajul actiunii instructivformative a educatoarei care cunoaste initial nevoile de dezvoltare ale copiilor. de creatie şi exprimare artistica. În functie de domeniile cele mai cunoscute ale activitatilor de tip uman cu care dorim sa familiarizam copiii. acesta va învaţă din modul cum este asezat şi organizat mediul educativ. Cunoasterea. Obiectivul principal este de a provoca şi urmari invatarea prin orientarea copiilor spre acele activitati de care au nevoie. de miscare mai mult sau mai putin ampla în spatii diferite.

motivatia invatarii. E. coopereaza şi depinde de educatoare sa indrume usor şi cu tact construirea unor relatii pozitive şi eficiente. Obiectele şi situatiile create realizeaza pentru copil o lume de reprezentari. în jocuri în care ei isi exerseaza creativitatea.etc. limbajul. respectul de sine. stabilitatea. Introducerea elementelor noi este planificata şi organizata cu ajutorul evaluarii continuue. de aceea este nevoie de o cunoastere permanenta a progreselor şi de o introducere graduala a elementelor în mediul de joc. . D. Fiecare lucru nou este o situatie problema pentru el. Copiii colaboreaza. respectul celuilalt. Educatoarea poate observa comportamentele şi atitudinile copiilor şi poate interveni adecvat acolo unde este necesar. comunica. stilurile diferite. Pe masura ce se realizeaza dezvoltarea. Numarul obiectelor noi ca şi numarul situatiilor noi duce la idei şi reprezentari noi. Enumeram în continuare o serie de astfel de componente: capacitatea de a lua decizii rapid. modul de manifestare. . Libertatea de a decide şi de a a ctiona le da curaj şi serveste construirii imaginii de sine şi respectului de sine. socio-afectivitatea. Spaţiu de exersare a relaţiilor sociale Tocmai pentru ca aici se realizeaza activitati din dorinta libera a copiilor. este necesar ca educatoarea sa ofere copilului posibilitatea unor experiente noi prin obiecte şi situatii noi. .aptitudini şi atitudini pentru o viata sanatoasa. imagini şi simboluri. Totul este ca mesajul sa fie indirect . Dezvoltarea competentelor de cunoastere şi relationare este evidentiata şi da posibilitatea antrenarii în acele jocuri care sa asigure dezvoltarea. gradul de concentrare. toate se pot observa în cadrul activitatii pe arii. Ei se folosesc de materiale pentru a se juca liber şi a alege solutii diferite problemelor. competenţelor şi atitudinilor copiilor În ariile de stimulare copiii aleg singuri jocul şi jucarile . Germenii acestor competente sunt în alegerea libera a jucariilor. Modurile diferite de invatare. Sectorizarea ofera sansa de a se organiza astfel mediul educativ incat copiii sa-şi antreneze capacitatile şi competentele care sa le asigure independenta şi constructia ascendenta a personalitatii. aptitudinile exploratorii. aptitudinile de comunicare.psiho-motricitatea. negociaza. cooperare şi colaborare în rezolvarea unor probleme. în aceste locuri se exprima relatii sociale libere şi expresive. atentia. jocurilor şi ariilor ludice singuri şi în cooperarea cu ceilalti copii şi cu educatoarea. nucleul de individualitate sunt diferite la fiecare copil. Laborator al observării comportamentelor. aptitudinile de negociere. capacitatea de a-şi asuma responsabilitati.

Fiecare ofera terenul în care copiii vor experimenta pe cont propriu şi în interactiune cu ceilalti.) pot avea un caracter permanent sau temporar. estetica. centre ludice. colturi.etc.Da deci ocazia de alegere libera a jocului. ofera siguranta de sine copilului şi temeinicia celor invatate prin propria alegere şi experienta Organizarea practică a spaţiului educativ prin arii de stimulare Pentru a motiva prescolarii în activitatile desfasurate pe arii de stimulare. atmosfera destinsa şi sa stimuleaze urmarirea intereselor de cunoastere şi investigatie personala. educatoarea trebuie sa amenajeze aceste spatii impreuna cu ei.prin intermediul propunerilor şi alternativelor pe care sa le aleaga copilul. ateliere de joc. Educatoarea este o propunatoare şi o partenera: nu numai cea care obliga la un tip de actiune. Se asigura astfel o directie ascendenta a dezvoltarii şi copilul învaţă real prin joc ca forma de manifestare a cunoasterii realităţii. siguranta. Modul de distribuire şi amplasare a acestuia este necesar sa ofere copiilor accesibilitate. Independenta de alegere şi actiune se impleteste cu comunicarea. Limbajul ariilor este în materialele puse acolo şi în modul lor functional de organizare. Particularitatile copiilor sunt diferentele specifice de care trebui sa se tina seama. Controlul este asigurat prin grija permanenta fata de observarea copiilor şi jocului lor şi prin cunoasterea nevoilor lor (initiala şi permanenta). Ariile de stimulare (centre de interes. . În arii trebuie sa existe un material variat şi interesant. Evaluarea initiala a nivelurilor de dezvoltare şi motivatiei pentru activitate este primul pas. caci educatoarea poate participa la jocul copilului şi controleaza indirect activitatile. Evaluarea se refera şi la resursele materiale pe care educatoarea le are la dispozitie. Ariile se amenajeaza pe anumite perioade de timp care depind de modul cum se desfasoara programul educativ. Copilul are bucuria jocului/actiunii libere şi va antreana creativitatea şi expresivitatea sa la maxim. cunoastere şi amenajari.cooperarea şi colaborarea. Aceasta libertate este în acelasi timp controlata de educatoare care aseaza lucrurile în spatiu. Autoritatea devine o forma de parteneriat. În functie de cunoasterea acestora se pot stabili domeniile ariilor care vor functiona pe o a numita perioada a programului educativ. F. cunoaste copiii şi ii indruma prin modalitati indirecte. Colaborarea dintre educatoare şi copii în amplasarea şi dotarea ariilor constituie un factor de facilitare a intractiunilor şi asigura o motivatie reala în alegerea jucariilor şi jocurilor adecvate. pentru ca ea în continuare detine controlul prin planificare. Exprimă raportul necesar între libertate şi autoritate în ndecizi8a şi acţiunea copilului Amenajarea spatiului educativ în arii de stimulare ofera copilului posibilitatea sa aleaga liber catre ce activitate sa se indrepte. Autoritatea educatoarei nu sufera. Aceasta libertate de alegere şi de actiune sta la baza motivatiei interne a invatarii.

Folosirea. la aria Biblioteca. spiho-motor. socio-afectiv. .apelul la colaboratori externi . Ocazii de joc – ocazii de învăţare şi dezvoltare prin ariile de stimulare Mediul educational are o importanta deosebita în dezvoltarea copilului preşcoalr. desi obiectivele generale şi cele operationale nu pot fi communicate ca atare copiilor. . Practic.varierea materialeor. .aici vorbim în soapta. Echipamentele şi materialele trebuie sa fie la indemana copiilor.cunoasterea ariilor impreuna cu copiii ( stabilirea regulilor de activitate şi ordine. Ele sunt sortate. Aceasta activitate are loc în prima faza a pregatirii spatiului. dar obiectivele sunt reformulate apoi impreuna cu copiii. limbaj şi autoservire. Atentia educatoarei trebuie sa fie indreptata în sensul ca aceste reguli stabilite cu copiii sa numai pozitive. . nu negative. ordonate şi etichetate pentru a învaţă pe copii ordinea şi pentru a fi usor de folosit.aici ne putem odihni.parinti şi membrii ai comunitatii ( dezvoltarea parteneriatului educativ). .avem grija de foi şi colturi.planificarea ariilor şi adecvarea activitatilor în concordanta cu activitatile cu grupa intreaga de copii (elaborarea planificarii). este bine sa facem o sinteza a lor în termenii pe care copiii ii folosesc şi printr-o initiere în negociere şi decizii în parteneriat. . echipamentelor şi schimbarea ariilor (evaluarile sumative şi reamenajarile) . Etapele amenajarii ariilor de stimulare sunt: cunoasterea grupei de copii şi cunoasterea fiecarui copil în parte ( evaluarea initiala a copiilor).punem mereu cartile la loc.cunoasterea. Astfel. . activitatile pe arii de stimulare în relatie cu activitatile cu grupa intreaga (programul zilnic şi evaluarea permanenta). strangerea şi rearanjarea lor se poate face cu ajutorul copiilor. inventarierea şi producerea resurselor şi echipamentelor materiale ( evaluarea initiala a resurselor şi posibilitatilor). Simtindu-se sigur şi stimulat copilul isi dezvolta o imagine buna despre sine. El este bun şi eficient atunci cand reuseste sa sprijine copilul în dezvoltarea sa globala şi pe domenii.amenajarea diferitelor arii şi dotarea lor cu materialele necesare (amenajarea propiu-zisa).Fiecare arie da posibilitatea dezvoltarii tuturor componentelor personalitatii. stabilirea obiectivelor fiecarei arii în colaborare cu copiii). . sa hotaram o suita de cerinţe/obiective ale fiecarei arii. putem elabora cu copii unele reguli care pot fi formulate dupa cum urmeaza: . . cognitiv.

Nu este vorba de lucruri noi ci de altfel de aranjari. Sa nu uitam însă ca nu orice jucarie sau obiect scump. Important este sa surprindem mesajul mediului educativ şi sa il variem periodic în functie de sarcinile educative pe care le propunem cu grupa intreaga şi cu fiecare copil în parte. Cum jocul este activitatea copilului. vine din influenta lui asupra copiilor. Copilul are propria sa maniera de a percepe lumea . adapost de masinute. De multe ori este mai frumos şi util amenajata o grădiniţa cu resurse modeste. sa nu uitam ca un copil se joacă cu ceea ce ii place nu cu cea ce dorim noi. De exemplu. masca. Q alta cerinta este alegerea. S-a jucat timp de o saptamana în toate felurile posibile cu aceasta cutie . De aceea orice resursa este necesara şi importanta. spatiul trebuie sa ofere ocazii de invatare prin joc. Valoarea unui obiect educativ. Resursele materiale sunt foarte importante. Harap alb.aceasta caracteristica impune ca nevoie confruntarea sa cu alte moduri şi maniere de perceptie. ca nu este suficient sa asezi frumos şi ordonat un spatiu. etc.Piaget(1968) enumera urmatoarele caracteristici şi cerinţe fata de invatarea prin joc la copilul preşcoalr: a. scut. are impact educativ. Amenajarea spatiului grupei în zone ludice corespunde în fapt caracteristicilor şi nevoilor/cerintelor de dezvoltare ale prescolarului. Numai elicopterul nu l-a interesat. grupa poate fi amenajata cu subiecte ca toamna. sa cunosti copiii şi nevoile lor educative. Practica ne-a demonstrat ca inventivitatea educatoarelor şi a copiilor este fara limita. Pe de alta parte. pe o perioada intreaga. lucioasa şi viu ilustrata în culori. De aici . ariile se schimba şi se improspateaza. Trebuie sa gandesti la scopurile acestei amenajari. O preocupare deosebita în programul de educatie timpurie este pentru organizarea şi imbunatatirea ocaziilor de invatare.incepe sa aibe incredere în propriile lui forte. Pastrarea pe un timp indelungat a acelorasi obiecte. J. padurea sau orasul. varierea şi diversificarea mijloacelor folosite. cu piloti şi elice. Copilul are nevoia permanenta de a comunica şi verbaliza (a se exprima prin cuvant. marea. de pret. ales sa faca parte dintre mijloacele didactice în ariile de stimulare. Educatoarea stie. a discuta şi a explica) în activitatile şi gandurile sale. Un exemplu este Alexandru (7 ani) care a primit un elicopter minunat. Studiile efectuate la varstele mici şi prescolare au demonstrat caracteristicile comune ale copiilor în ceea ce priveste procesul de invatare prin joc. jucarii devine plictisitoare şi nefolositoare. Dupa un timp aceste teme se epuizeaza şi aceleasi obiecte pot exemplifica o alta tema: primavara. cladire la cuburi iar la sfarsit i-a decupat pozele şi juca carti cu ele. ale adultului şi ale egalilor lui. o poveste ( Alice în tara minunilor. pentru ca prescolarii sa se dezvolte. Pentru fiecare caracteristica a invatarii la aceste varste corespund o serie de cerinţe ce trebuie indeplinite pentru asigurarea conditiilor dezvoltarii optimale. jocuri. Apoi trebuie sa-i faci pe copii sa aleaga ce le-ai pregatit şi sa simta ca este propria lor alegere. El a fost fascinat de cutia jucariei. florile. Periodic. b.locuinta. sa sti ce ai şi ce iti mai trebuie. Este bine sa nu se pornesca de la ideea ca nu sunt resurse suficiente.).

e. i. Din cerintele de invatare şi dezvoltare exprimate mai sus se evidentiaza urmatoarele teze: 1. Respectand ritmul fiecaruia şi stimuland stilurile personale de invatare. sa se miste. sa actioneze. Copilul este curios şi are nevoie sa manipuleze obiectele din mediul sau imediat. Desigur suntem interesati sa ii sprijinim individual pentru ca fiecare sa obtina un maxim de dezvoltare. g. de la varstele mici. se reuseste exprimarea individuala şi valorizanta a copiilor. sa construiasca şi sa se exprime grafic. d. Sa se simta bine în "pielea sa". De aceea el are nevoie sa compare. Mai mult sa intervenim acolo unde sesizam dificultati şi oscilatii pentru a evita problemele instrumentale de invatare. h. De aceea este nevoie de comunicare. 2. c. Copilul are nevoie de reusita. Copilul preşcoalr cauta anumite puncte de reper pentru a intelege realitatea. sa ordoneze obiectele şi situatiile.se manifesta şi cerinta ca prin vorbirea sa copilul sa fie sprijinit sa elaboreze idei asupra lumii. 3. Prescolarul are nevoie de perseverare în actiunile sale pana la obtinerea unor rezultate satisfacatoare. fie partial şi nu este inca în stare sa surprinda toate relatiile dintre ele. Important este ca fiecare copil sa strabata etapele dezvoltarii proprii în ritmuri pe care sa le cunoastem şi sa le stimulam. Copilul actioneaza adesea fara a gandi la consecintele faptelor sale. de a-l lasa sa-şi gaseasca singur raspunsurile şi sa invete sa raspunda. Aceasta ce cere ca dezvoltarea lui sa fie asigurata intrun sistem de activitati potrivite nivelului sau şi care sa-l stimuleze prin rezultatele lor. situatiile şi relatiile apropiate. de a-şi exprima ideile prin cat mai multe şi variate moduri/ maniere. Educatoarea trebuie sa stie care sunt cerintele educative ale copilor din grupa şi sa proiecteze astfel ariile incat fiecare sa gaseasca ceva de facut. sa clasifice. sa clasifice. f. de a i se pune intrebari. Aceasta caracteristica cere ca invatarea sa se axeze pe stabilirea legaturilor dintre lucruri prin experiente de tip integrat care sa I se ofere copilului. furnizeaza copilului ocaziile de a alege şi de a-şi asuma riscurile deciziilor cu curaj. Iata de ce este nevoie ca el sa se cunoasca pe sine şi sa fie valorizat. Nevoia amenajarii şi organizarii adecvate a ambientului educativ la varstele mici. O alta conditie necesara este sprijinul permanent acordat copilului prin amenajarea spatiului. sa asculte. dar capcitatile copiilor sunt diferite şi diferentele extrem de nuantate. Prescolarul percepe lucrurile fie global. De aceea este nevoie sa i se antreneze toate simturile pentru a explora obiectele. Cerinta fata de programele educative va fi sa i se ofere posibilitatea sa gandeasca asupra urmarilor actiunilor sale şi a-l învaţă sa ia decizii. tolerant şi valorizator. Orice copil are nevoie de siguranta şi incedere în sine. . sa deseneze. Este important sa se stabileasca o serie de asteptari realiste în raport cu fiecare copil. Mediu securizant şi pozitiv.

Spatiul curtii ( jocurile în aer liber). mici aminale de casa.etc. în care vor fi antrenate limbajul şi expresia unica a individualitatii fiecaruia. etc . Pasii planificarii aranjamentelor de spatiu sunt urmatorii: alegerea spatiului grupei şi aranjarea elementelor de mobilier. activitati practice. sursele de lumina. masuta şi raft în care copii gasesc jucarii mici şi jocuri de masa.Biblioteca (coltul linistit şi coltul cartii). ungheraselor.Gimnastica. . Strategiile didactice folosite trebuie sa fie în conformitate cu cerintele individualizarii programelor educative. . el ajunge sa-şi recunoasca şi sa-şi identifice dinamica posibilitatilor fara a se limita. Ii vom auzi spunand "eu pot" şi "eu vreau sa fac". se poate pune apa intr-o cadita sau un lighean mare şi folosi o cutie cu nisip la constructii din acest material. pestisorii şi tot felul de seminte şi lucruri care formeaza spiritul stintific. vom oferi copiilor modele variate de activitati de joc. spatiilor. Educatoarea planifica activitatile şi spatiile lor de desfasurare tinand seama de asigurarea unor facilitati necesare copiilor: apropierea de sursa de apa. . locul în care se pot pune aparatele de sport. colaje.Muzica.4. curatenie). Devine evidenta necesitatea respectarii diversitatii copiilor cu accent pe modul lor personal de abordare a jocului şi a invatarii în general. . . etc.Calculatoare. dactilopictura. 6. exista numeroase moduri de amenajare a curtii pentru a deveni real un spatiu de joacă. Este conditia necesara increderii în fortele proprii Principalele arii de stimulare care se pot amenaja în grădiniţa sunt: Artele plastice. identificarea resurselor de materiale şi depozitarea lor. este locul unor rafturi cu carti. desen. un covor şi un raft care are ordonate în el cuburi de marimi şi forme diferite. . Cel mai dificil în educatie este sa identifici unicitatea copilului fara a-l eticheta. Este necesar ca acestea sa concorde cat mai mult respectarii stilurilor de invatare şi rezolvari creative a problemelor. locul în care se desfasoara activitile casnice şi jocurile de rol. . (caldura. prin folosirea imaginativa a obiectelor din natura. colturilor. surse de apa.Ştiinta (coltul naturii vii). aerul şi - .Senzorial ( apa şi nisipul).) de interes. Daca sprijinim copilul sa se joace şi sa invete. Daca se vor diversifica resursele materiale. domeniilor. 5. caiete şi creioane dar şi al unor saltele sau canapele pe care copiii se pot odihni. amenajarea ariilor( atelierelor. pictura cu acuarele sau guasa. . . a jocurilor şi jucariilor. . aici pot exista instrumente de muzica dar şi obiecte care produc sunete muzicale. lumina.Jocuri de manipulare ( jocurile de masa). aici pot fi puse plantele. stabilirea climatului spatiului.Jocurile casei ( jocurile de rol şi activitatile casnice).Constructiile ( cuburile mari).

placute şi pe gustul copilor. Educatoarea poate sa-şi proiecteze şi influentarea familiei pentru a oferi copiilor materiale care sa stimuleze dezvoltarea. isi propun explicit sa se preocupe şi de aceste dimensiuni. ale jocurilor şi jucariilor pe care parintii le pun la dispozitia copiilor. . .Sa fie potrivite cu nevoile de dezvoltare ale copiilor grupei. zgomotul şi linistea . fac posibila dezvoltarea solutiilor ingenioase din partea copiilor.nevoia de primenire a acestuia. Ele trebuie sa fie interesante. Parteneriatul educational şi scoala parintilor. incurajeaza procesele de rezolvare a problemelor. Prima grija trebuie sa fie pentru alegerea şi . fac posibila descoperirea cunostintelor de catre copiii insisi. starea de repaos şi activitatile care necesita efort. miscarile copiilor. sunt conducatoare catre explorarea realităţii din propria initiativa a copiilor. .cu finalitatea deschisa). lasa copiilor libertatea luarii deciziilor în utilizarea lor. şi folosind la maxim resursele pe care le are. Materialele şi jucarile care sunt creative şi ofera ocaziile dezvoltarii pentru copil au urmatoarele caracteristici: pot fi folosite în feluri variate şi de aceea nu exista interdictii a modului lor de manipulare. ofera ocaziile de prevenire a situatiilor de risc în dezvoltarea copiilor. fara a forta nota.Sa indeplineasca criteriile estetice. grija educatoarei se indreapta şi catre ceea ce parintii aleg şi ofera copiilor lor pentru joacă. Materialele folosite Echipamentele şi materialele folosite în sala de grupa trebuie sa indeplineasca roluri formative în dezvoltarea copiilor şi sa constituie pentru acestia un prilej de explorare a realităţii. stimuleaza multisenzorial copiii.Sa ofere posibilitatea unor jocuri variate şi a exprimarii creative a copiilor. . ofera conditii pentru propria initiativa a copiilor în dezvoltarea deprinderilor practice.Sa aibe costuri accesibile. Selectarea materialelor se face în functie de urmatoarele criterii: Sa fie materiale creative ( sa ofere solutii diferite de activitate şi joc pentru copii . În programul de educatie timpurie. În acest sens ea va realiza atatea arii cat este posibil. creative. resurse suficiente şi spatiu suficient.Sa fie durabile. Acestea pot constitui o tema de discutii şi de colaborare intre educatoare şi membrii familiei. constituie suportul unor jocuri de imaginatie.Sa fie sigure ( sa nu raneasca copilul). pot fi folosite de un copil care se joacă singur sau de un grup de copii - Alegerea jocurilor şi jucariilor constituie o componenta necesara nu numai pentru educatia din grădiniţa ci şi pentru parinti. . .

Acest lucru este valabil pentru toti copiii.selectarea jucariilor cat mai adecvate obiectivelor propuse de programul educativ timpuriu din grădiniţa. Diversitate şi diferenţe în dezvoltare Mai mult ca in orice alta perioada de viata copiii la varste mici sunt foarte diferiti. . tulburari).ritmul personal de crestere si dezvoltare . COPIII CU CES LA VĂRSTELE MICI: GRĂDINIŢA ŞI INTERVENŢIA TIMPURIE 6.particularitatile determinate de ereditatea de tip biologic . in functie de particularitatile sale si de nevoile sale prezinta pentru educatoare anumite cerinte educative. Evaluarea timpurie a dizabilitatilor si altor CES. incapacitati. De aceea se semnaleaza diferente care tin de: . Imaginea de sine a copilului mic. rolul logopedului. aflati la extremele superiorului si ale problemelor serioase ale dezvoltarii (deficiente.2.trasaturile/caracteristicile personale . adica medii in dezvoltare.stilul de exprimentare si de invatare . Interventia timpurie in dizabilitati. 6.1. fie de exceptie. Cerinţe educative şi cerinţe educative speciale Fiecare copil. Impartirea lor in grupuri de varste cronologica nu corespunde in fapt cu nivelul lor de dezvotare. 6.nivelul dezvoltarii atins de fiecare . asistentului social si al medicului.experienta de viata traita pana acum. Abordarea copiilor la varstele timpurii in functie numai de varsta cronologica poate sa impiedice tratarea corecta individualizata si personalizata a copilului.3.4. Lucrul in echipa in abordarea copiilor cu CES in gradinita: rolul consilierului scolar. 6. fie ca sunt considerati obisnuiti.

Cu alte cuvinte. competentelor si comportamentelor la varstele mici. daca copilul are o deficienta organica innascuta. revine substratului ereditar. nevoia de actiune si de constructie a personalitatii. mentale cat si de deficientele si tulburarile determinate de sfera functionala dar si de mediul social. dar in aceeasi masura si influentelor mediului primar de viata. In functie de ecuatia deja personala a copiilor. Rolul important in formarea capacitatilor. idiferent de particularităţile lui fizice. mediul initial poate sa-i ofere conditiile sa o compenseze in mare parte. sensurile acesteia. dezvoltare si educatie. esentiale. ritmurile relative ale dezvoltarii. capacitatile generale si particulare pe care copilul le formeaza sunt determinate in special de experientele lui din copilaria mica. prin functionarea deficitara a capacitatilor lui de instrumentare a experientei de viata primara. ignorati. abandonati. instrumentele si capacitatile instrumentale se realizeaza intr-o constructie personala. daca copilul se naste fara nici o problema organica.). cum sa le trateze de pe o pozitie care sa nu franeze dezvoltarea. Pentru educatoare se pune problema cum sa identifice problemele acestor copii si mai important. exclusi. dupa primii ani. mediul initial de viata si stimularea elementelor primare ale personalitatii constituie parametrii care determina cerintele educative. ca de altfel la orice varsta.Fiecare copil este unic. etc. zestrea ereditara. curiozitatea epistemica. In procesul complex al dezvoltarii. este valoros şi se dezvoltă în fucnţie de lumea care îl înconjoară. el poate sa prezinte deja. copii cu cerinte educative speciale. Sau. Cand copilul vine in gradinita. tulburari. marginealizeaza sau vulnerabilizeaza copiii (deprivari). Atitudinile faţă de copiii cu CES De-a lungul istoriei. ci sa o faciliteze. deficiente functionale (incapacitati. ca procese vitale in devenirea individualitatii. (spartanii aruncau de pe stanca copii care se nasteau cu o malformatie) fie . Sunt cerintele de baza. copiii cu cerinte educative speciale(CES) au fost fie suprimati. De aici apare acea categorie de copii pe care o numim. cultural si care limiteaza. Aceste cerinte educative speciale se refera atat la probleme care tin de deficiente senzoriale. fiecare are si cerinte particulare determinate de propria ereditate biologica si socio-culturala si de modul in care se construieste personalitatea. . exista o serie de cerinte educative valabile pentru toti copiii. neglijati. In functie de stimularile mediului. La naştere există posibilităţi de dezovltare pentru orice copil. care trebuie sa satisfaca esenta umana. prin organizarea influentelor la varstele mici. pentru acelasi motiv: sunt diferiti de ceilalti. La varstele mici. Este vorba de acele cerinte legate de crestere.

Orice copil are nevoie in anumite perioade ale vietii lui de atentie . de practici. Diferentele dintre copii. nevoi speciale fata de educatie au si familiile acestor copii. sunt de cele mai multe ori prilej de invatare si dezvoltare. determinate de diferentele lor de dezvoltare si de comportament. teama. Epoca noastra a reusit sa determine faptul ca problemele de dezvoltare si deficientele copiilor constituie un domeniu care trebuie sa preocupe educatia si educatorii in mod expres. Cand societatea a dorit sa ii inteleaga. Societatea. Familiile acestor copii. Unii au nevoi mai mari. Fiecare copil are dreptul de a i se acorda sansa unei vieti cat mai aproape de normalitate si integrare sociala. si au CES. nefolositori si total dependenti. mai putin segregatoare. deteminate de particularitati care ii diferentiaza de ceilalti mai mult decat ne-am obisnuit noi sa acceptam. au trait mereu la fel ca si copiii. Toti copiii sunt diferiti si necesita atentie si sprijin pentru a creste si a se dezvolta. ridiculizarea. rusinea si respingerea cea mai mare in planul social. teama. Pot fi date aici multe exemple de copii. ridiculizarea acestei categorii de copii s-a datorat neancrederii in identitatea lor psihologica. nevalorizare si nesiguranta. membrii in societate. Pe de alta parte. care au fost ascunsi toata viata de "gura satului" pierzandu-si astfel orice sansa de a deveni persoane active. rusine. au considerat ca acesti copii sunt in afara vietii active. Mai trebuie sa ne gandim si la faptul ca. si de aici. in jena. si-a manifestat mila. conceptii si perspective psihologice. Cele mai multe reactii se datoreaza perceptiilor sociale asupra ceea ce inseamna diferentele dintre copii si oameni in general. Perspectiva pozitivă asupra copiilor cu CES Vom incerca sa determinam de ce sunt diferiti copiii cu CES si daca aceste diferente nu ar putea sa fie privite si pozitiv. si ca intreaga comunitate se cere a fi sprijinita pentru a deveni mai putin discriminativa. In aceeasi masura este vorba si de necunoastere si de neintelegere a cauzelor care determina aceste diferente. Au existat chiar conceptii care legau copilul cu deficiente de comportamente total antisociale si de aici devenea prioritar de inlaturat primejdia pe care o reprezenta el. Frica. intelegerea dar si dispretul. Copiii care sunt diferiti. de a sprijini suplimentar un copil cu handicap. in favoarea tuturor. cer atentie speciala si necesita sprijin pe parcursul dezvoltarii lor. O serie de conceptii filozofice au explicat deficientele unor persoane ca fiind datorate pedepselor divine meritate de parinti. neproductivi. de multe ori chiar parintii.In aceasta problematica exista un complex de date. a fost determinata de necunoastere si din nevoia de a ocroti .

care potenteaza diferentele si le foloseste ca prilej de invatare si experimentare diferita. precum şi prin compararea lor şi performanţelor pe care le obţin cu ale altor copii. deficienta. invatare si dezvoltare. se pune azi accentul pe termeni ca cerinte educative speciale si situatii de risc. pentru că fiecare copil se poate dezvolta şi poate învăţa. Unii copii au nevoi de mai multă ocrotire. Depinde de alţii: de dragostea lor. Dar. incapacitate. In perspectiva deschisa de politicile educationale internationale. Unii copii se nasc cu anumite deficienţe care le determină un mod de învăţare diferit şi nevoi de un sprijin suplimentar. In literatura de specialitate de la conceptele de handicap. Imaginea de sine la copilul cu CES Existenţa unor CES constituie un punct de plecare care poate împiedica dezvoltarea firească a copilului. de îngrijire şi de condiţii favorabile de dezvoltare. un copil considerat "normal" poate ajunge usor in categororia celor "cu probleme". Răspunsul la cerinţele educative ale copiilor consituie condiţia unei dezvoltări armonioase. WOOLFSON (1989) listează comportamentele care identifică o imagine de sine slabă la copiii cu dizabilităţi: . stilurile si particularitatile lor de crestere. Imaginea de sine se formează în funcţie de modul în care copilul se interacţionează cu ceilaţi copii şi cu adulţi din jurul lor. propria noastră experineţă dar şi toate studiile demonstrează: copii cu dizabilităţi au o imagine de sine slabă şi nu au încredere în forţele proprii şi nici în explorarea lumii din jurul lor. Aşa cum ştim cu toţii copilul mic este cea mai vulnerabilă fiinţă. o imagine de sine slabă este o problemă pentru orice copil. dimensiunile problematicii copiilor cu CES devin prilej de perfectioanare a strategilor formative.speciala si sprijin special. ritmurile. Este foarte important ca adulţii să sprijine la toţi copiii construirea unie imagini de sine pozitive. faptul că se vede diferit de ceilalţi copii este primul pas să îşi construiască o imagine de sine diferită. tulburare. Aşacum am prezentat mai sus. Percepţia adulţilor dedin jur etichetează uneori prea uşor copilul care este în formare şi are dreptul de a se dezvolta cît mai adecvat prin sprijinul adulţilor din jurul său. Imaginea corporală este începutul acestei comparaţii. Daca aceasta nu vine la timp. Mai mult. Pentru un copil cu dizabilităţi. de modul în care sunt primiţi şi sprijiniţi în primele perioade ale existenţei depinde şi dacă vor avea sau nu dizabilităţi în viaţă. care au trecut de la simpla constatare si etichetare la intelegerea nevoii de actiune si de schimbare a mentalitatii in raport cu problemele copiilor. dizabilitate termeni folositi pentru a determina problemele speciale ale copiilor. intreaga problematica a copiilor cu CES este privita ca o intelegere a diferentelor extrem de variate intre nivelurile. De fapt. de promovare a unei noi deschideri catre o scoala pentru toti. Aceasta trecere nu este numai una de evolutie a conceptelor ci a conceptiilor.

extrem de stressante. in special la varstele mici cand influentele exterioare sunt esentiale pentru constructia personalitatii. Riscurile determinate de mediul de dezvoltare. inclusiv către proprii părinţi. De aceea munca cadrele didactice şi profesionişiilor este de a sprijin imaginea de sine pozitivă la copilul cu dizabilităţi. cu adulţii şi işi asumă ce e mai rău.au dificultăţi în a primi şi oferi dragoste către alţi copii.chiar când au performanţe acceptabile într-un domeniu nu sunt convinşi că au reuşit ceva. se resimte de multe ori nevoia de a sprijini şi părinţii. Privite in aceast sens riscurile se refera la trei grupuri de probleme (Evans. 3. Conceptul de risc construieste in pedagogia timpurie o alta dimensiune a intelegerii problematicii copiilor cu CES. deficiente organice neurologice. J.1998) : 1. surzi). au sentimente de vinovăţie şi chiar depresie. . în familiile care au copii cu dizabilităţi. determinate de zestrea cu care copii vin pe lume. Acestea se refera la riscurile survenite din cauza unui mediu de crestere. acei copiii care se nasc cu o greutate foarte mica.sau adulţi. Părinţii nu sunt întotdeauna cei care încurajează copilul. în orice activitate. au dificultăţi în a fi corecţi şi cinstiţi cu alţii. sunt defensivi când se relaţionează cu alţii. ca si deficiente mentale severe. . Este vorba de diferitele dizabilitati pe care copii le manifesta de la inceput . Aici incadram problemele copiilor cu deficiente senzoriaale (nevazatori sau cu auzul foarte slab.au un nivel ridicat de anxietate şi simt experienţele de zi cu zi. 2. Aceasta se refera la posibilitatea cunoasterii. prevenirii si sprijinirii la timp a unei dezvoltari care sa dea copiilor o sansa la adaptare si integrare sociala. sau prematurii si care necesita o crestere mult mai atenta si tratamente speciale pentru a se dezvolta. De exemplu. Riscuri stabilite. . . Riscurile biologice. . .se simt ruşinaţi de ceea ce sunt. Aceştia pot fi primii adulţi care acţionează şi interacţionează într-o manieră ce sprijină încrederea copilului în sine şi în felul în care se comportă şi arată. Pe de altă parte.din lipsă de încredere în propriile opinii. . - Situaţiile de risc pentru dezvoltarea copiilor Copiii cu CES prezinta situatii de risc pentru dezvoltarea lor ulterioara. Se refera la copiii care au la nastere probleme fizice care pot fi remediate.au progrese academice scăzute şi greutăţi în adaptarea şcolară.nu stabilesc uşor relaţii cu covârstinicii lor şi se simt din punct de vedere social izolaţi de ceilalţi din jurul lor. dezvoltare si educatie care nu este suficient de suportiv pentru copil .

asa cum este exemplul Roxanei? Se evidentiaza tot mai clar nevoia unei alte abordari. Ceea ce este normal azi nu era normal in epoca Renasterii sau in timpul Revolutiei franceze. Dar pentru riscurile determinate de un mediu nepotrivit? Dar pentru probleme intervenite pe parcursul cresterii si dezvoltarii. Politica de incluziune (Evans. Toti copiii au dreptul la o dezvoltare plenara. religioase. independenta si la o viata care sa fie cat mai aproape de ceea ce epoca lor denumeste "normala". crescuti in conditii de violenta. care sa perfectioneze tehnologiiile educationale pentru a intelege si sprijini dezvoltarea copiilor pentru a elimina riscurile si a rezolva problemele. Toti copiii au dreptul sa participe. Programul de educatie timpurie pe care il propunem sprijina acesta maniera de interventie si de perceptie sociala. mentale sau senzoriale. J. razboi sau abuz. care sa ofere si alte alternative fata de educatia speciala. Chiar daca unii copii sunt diferiti prin problemele lor fizice.). sa evalueze si sa intervina adecvat. De la inceput trebuie sa specificam: oricat de bun ar fi un program de educatie el nu poate sa schimbe un copil cu probleme de tipul celor mentionate in riscurile stabilite. Pentru celelate doua grupuri de probleme este cert ca interventia timpurie este hotaratoare daca se face adecvat. Majoritatea experientelor educationale in lume. pot fi intelese si sprijinite intr-un program de educatie timpurie. sa foloseasca mediul eficient si stimulativ si sa se sprijine pe parteneriat educational. Toate cele trei grupuri de probleme. toti traiesc in societate si depinde de noi ca si ei sa faca parte din acesta si sa participe la viata ei.. Principala preocupare a progamului de educatie timpurie trebuie sa fie cresterea calitatii vietii pentru copiii cu CES. apartinand diferitelor grupuri marginalizate social (etnice. Aceasta este valabil pentru situatiile de risc clare. Ceea ce insa poate face cu succes este sa sprijine dezvoltarea si sa potenteze la maxim abilitatile existente. Programul de educatie timpurie pe care il propunem este un program incluziv. .La acest nivel de probleme ne referim cand vorbim de copiii care cresc in saracie. ci mai ales printr-o abordare pedagogica care se valorizeze diferentele. pentru riscul stabilit. sa fie inclusi in activitatile vietii de zi cu zi. Exista o relativitate care trebuie sa ne indemne la un efort de reflectie.etc. pledeaza pentru existenta unor structuri si servicii speciale care sa identifice. Acoperirea nevoilor speciale de educaţie la vârstele timpuri Se pune intrebarea cum si cine poate sprijini copilul aflat in situatie de risc.1998 ) promoveaza procesul prin care toti copiii sa participe in toate programele de educatie. mai flexibile. Nu numai prin servicii si structuri de sprijin speciale.

Istoricul intervenţiilor educaţionale asupra copiilor cu CES Educatia speciala a copiilor cu CES a constituit primul pas in tratarea adecvata a problemelor pe care le pot avea copiii in dezvoltarea lor. a constat in identificarea problemelor si recunoasterea lor. s-a evidentiat in perioada 1945-1970 si a fost caracterizata de expansiunea serviciilor de sprijin. tot mai izolate de serviciile oferite copiilor fara probleme. Cand copiii au cerinte speciale determinate de riscurile mentionate mai sus. . . sa se dezvolte si sa fie educat.sprijin adecvat dar si cu metodologii incluzive. din care toti invata. precum si in infiintarea serviciilor si sprijinului special. Daca facem o prezentare istorica a procuparilor de educatie speciala. incluzand si copiii aflati in risc stabilit sau biologic. putem evidentia cinci faze (Tuunainen. Primele institutii au fost create de ordinele religioase si organizatiile de caritate.nevoia unei interventii cat mai timpurii in identificarea si tratarea riscurilor. Acest lucru s-a exprimat in legislatie si in crearea unor servicii sociale speciale pentru a rezolva nevoile speciale ale unor copii. Aceasta tendinta. Faza a treia. Faza a doua. a inceput atunci cand la nivel social s-a recunoscut responsabilitatea formala asupra sprijinirii copiilor cu CES. de a izola copilul cu nevoi speciale s-a manifeste la nivelul unor sisteme educationale cu . . se pune problema de a sprijini includerea lor pe cat posibil intr-un mediu in care sa creasca impreuna cu ceilalti si nu separat. 2.un mediu cat mai normal posibil.Aplicarea filozofiei incluziunii in programul de educatie timpurie presupune ca obiectiv central un program efectiv si eficient care sa antreneze toti copiii. care are nevoie de sprijin ca sa creasca. 1997): 1. 3. Au aparut institutii in care au fost tratati copiii considerati ca diferiti din punctul de vedere al abilitatilor de viata. O"Toole (1991) precizeaza ca atat individul cat si problema lui. au fost exclusi din contextul social in care existau pana la semnalarea nevoilor speciale si s-au incercat solutii terapeutice intr-un mediu tot mai artificial. Aceste servicii au devenit tot mai segregative. pe care diferitii specialisti il creau in acest sens. Prima faza.Prin atentia acordata tuturor copiilor. fara deosebire si sa sprijine imaginea centrala a copilului. Teze fundamentale în tratarea CES la vârstele timpuri Tezele de care pornim se refera la: . programul de educatie timpurie poate oferi conditii de mediu care sa stimuleze efectiv si eficient dezvoltarea tuturor.

participare. . prin specificarea importantei organizarii mediului educational. comprehensiva asupra copilului necesita o imagine holistica. este caracterizata de politicile incluziunii. crearea unui mediu adecvat si adaptat. aceasta maniera de rezolvare a cerintelor speciale educationale nu s-a dovedit nici ea perfecta. Faza a patra a adus o schimbare de perspectiva (1970-1990). pentru a realiza raspunsuri potrivite capacitatilor. care caracterizeaza raspunsurile psihopedagogiei anilor nostrii. adaptare la scoala obisnuita. Prin toata argumentatia de mai sus. actuala faza de dezvoltare a educatiei cerintelor educative speciale. la un numar tot mai mare de copii. in afara comunitatii de viata a copilului si cat mai departe posibil (Ainscow. nu sunt de neglijat nici costurile mari a serviciilor de sprijin. ca si alti copii.cheltuielile mari pentru anumite forme de sprijin si nevoia de resurse care se face tot mai mult resimtita. Desi reuseste sa elimine izolarea caracteristica perioadelor anterioare. tocmai pentru ca trebuie sa urmeze structuri de sprijin parale cu scoala obisnuita si ca astfel sunt separati de colegii lor. .depasirea modelului strict individual si individualist de tratare a CES. Introducerea copiilor cu CES in scolile obisnuite. 1994). Copiii cu CES au fost tot mai mult indrumati catre scoala obisnuita. in care ne aflam acum..identificarea si recunosterea limitelor abordarii segregationiste a CES. primind sprijin suplimentar in acesta institutie. 5. In plus. . Copiii nu sunt integrati total. nu realizeaza total dezideratul integrarii. Dimensiunile acestei perioade. . se apropie tot mai mult de interventia timpurie si de reconsiderarea politicilor educative la varstele mici.extinderea diferentelor si distantelor intre copiii care sunt serviti de educatia speciala si cei care au nevoie sa fie sprijiniti in invatare.intensitate.focalizarea pe educatia pentru dezvoltare si pentru o viata cat mai sanatoasa individual si social. tot mai pregnant. Aceasta inseamna pentru copii cu CES.imaginea holistica. sau in alta. Au inceput sa fie operationale conceptele de individualizare. integrare. in afara programului scolar. ca izolarea structurilor si institutiilor de sprijin a fost discriminativa si potrivnica adaptarii pe termen lung a copiilor cu handicap la viata sociala. Faza a cincea. prin intelegerea importantei contextului social. cultural si economic. . prin crearea institutiilor de sprijin. 4. decizie si dezvoltare. incepand cu anul 1990. . normalizare. comprehensiva asupra abordarii problemelor de educatie speciala. . actiune. provin din mai multe argumente: . nevoilor si potentialului de dezvoltare al tuturor copiilor. S-a dovedit insa.recunoasterea drepturilor copilului la educatie. .recunosterea limitelor modelului medical de rezolvare a CES ale copiilor.

argumente teoretice desprinse din cercetarile psihopeagogiei copilului prescolar. care influenteaza educatia timpurie. de la concepte la actiune. se evidentiaza importanta primului an de viata si apoi a primilor trei. ca fundamentale in directia formarii capacitatilor generale si specifice de adaptare psiho-individuala si sociala. Propunerea unui spatiu educativ organizat si amenajat in sensul urmaririi dezvoltarii si stimularii este cea mai eficienta. Problema cea mai dificila este legata de inregistrarea progreselor copiilor si de evaluarea nevoilor si evolutiei lor.Educaţia timpurie – terenul unei intervenţii educaţionale adecvate asupra copiilor cu CES Enumeram in continuare o serie de teze. caracteristici ale abordarilor contemporane.Educatia primilor ani de viata nu se poate realiza in afara unei legaturi functionale cat mai accesibile intre familie si factorii educationali ai comunitatii (educatorii si toti agentii educationali). . .Recunoasterea importantei diferentelor individuale si planificarea activitatilor educationale in sensul acoperirii nevoilor copilului ca individualitate care apartine grupului si contextului de dezvoltare. isi are bazele in educatia timpurie. .Invatarea activa si eficienta. In capitolul inchinat educatiei incluzive la varstele mici am prezentat detaliat principile si directiile de actiune propuse azi institutiilor de educatie timpurie si parteneriatului educational cu familia si comunitatea. Este eficient parteneriatul educational si este necesara cunoasterea initiala a individualitatiii copiilor. Se evidentiaza in acest sens nevoia unei constientizari a rolului pe care poate sa-l joace o strategie didactica adecvata in rezolvarea multor probleme de dezvoltare. Este vorba de a trece de la politicile largi.Educatia incluziva evidentiaza nevoia de accentuare a dezvoltarii sociale a copilului si de focalizare pe procesele invatarii. Identificarea initiala a copiilor care prezinta riscuri in dezvoltare este . - CES în grădiniţă – direcţii de acţiune Problema de elucidat aici este: ce ne propunem sa urmarim in gradinita in mod tintit pentru abordarea copiilor cu Ces. . Dupa ultimele studii. la fel cum este preconizat si de educatia timpurie. constituie primul pas al educatiei timpurii si caramida de baza a incluziunii. necesara in educatia incluziva. pornind de la politica de incluziune mentionata: Dezvoltarea copilului isi determina directiile si bazele la varstele foarte mici. la masura pedagogica directa.

prezentaţi progresele copilului către părinţi şi alţi adulţi şi persoane care vin în contact cu acesta şi asiguraţi-vă că acsştia preţuiesc fiecare succes. cu cat este o problema mai severa. Cunoasterea copilului mic.asigura-ţi-vă că ceilalţi copii nu sunt ironici şi tratează pe colegul lor cu respect. char dacă este mic.preţuiţi. cu atat poate sa fie mai devreme si mai usor identificata in comportamentele copiilor.asiguraţi-vă ca este îmrpreună cu ceilalţi copii şi nu stă de loc izolat. De aceea este important ca să încurajeze copilul să trăiască cât mai aproape de un stil de viaţă normal. dar nu de netrecut. . . Daca problema este mai delicata si mai subtila. De aceea evidentierea prin comportamente observabile este dificila in primii doi ani de viata. şi încurajaţi-l să exploreze împrejurimile. mereu ca un individ şi asiguraţi-vă că în primul rand este pentru voi un copil şi abia apoi.să aveţi aşteptări realistice cu privire la copil şi abilităţile lui. în a identifica şi a aborda de timpuriu problemele de dezvoltare ale copiilor. inclusiv cei cu dizabilităţi să poată decide şi încurajaţi luarea deciziilor şi alegerea soluţiilor. ea este mai greu de detectat. Câteva sfaturi şi recomandări provenite din experienţa profesioniştilor care lucrează cu copii cu dizabilităţi: trataţi copilul. chiar dacă este un copil mic. Ea se realizeaza prin evaluarea initiala cu atentie a copiilor si a naturii dificultatilor pe care ei le pot avea. .implicaţi copilul întoate activităţile care au loc. a evidentiat o serie de posibilitati de evaluare cu instrumente diferite. . încurajaţi şi valorizaţi mereu copilul chiar dacă sunt rezultate forate mici. . .daţi ocazia ca fiecare copil. . Fiecare adult care acţionează ca un profesionist în viaţa unui copil cu dizabilităţi poate deveni un exemplu de practici adecvate în formarea celorlalţi adulţi şi profesionişti din viaţa copilului. dezvoltaţi activităţi adecvate pentru abilităţile lui pentru a îi oferi şansa să obţină rezultate pozitive şi progrese cât de mici. . .delicata.Părinţii şi educatoarea au un rol important. care sunt la indemana educatoarei si a parintilor. - Semnele de risc la copiii mici de la 0 la 2 ani Din cele expuse mai sus se evidentiaza urmatoarele directii importante intr-o pedagogie timpurie: intr-un program de educatie timpurie este cruciala identificarea si evaluarea cat mai timpurie a unei probleme de risc . o persoană cu dizabilitate. a prescolarului. .nu vă adresaţi niciodată celui care impinge căruciorul ci celui care îl ocupă.

Probele si testele dedicate acestei prime perioade sunt mai costisitoare si de obicei nu pot fi aplicate de educatori. Daca copilul: este incapabil sa gaseasca obiecte si piese mici de jucarii pe care le arunca.are infectii dese la ureche. .dupa varsta de 6 luni. evaluarea problemelor pe care le are copilul trebuie facuta de profesionisti -cu precadere medici si psihologi.la 4 ani nu vorbeste inca in propozitii simple.la 18 luni copilul nu spune inca mama (sau echivalentul ) . INTELEGERE. . Un instrument de evaluare pentru copilăria mică Parintii si alti adulti care se ocupa de copilul cu probleme . . pete pe ochi. incruciseaza un ochi sau chiar amandoi. atunci cand nu te poate vedea. Daca copilul: . .Daca copilul: .nu vorbeste sau vorbeste ciudat. Redam mai jos un asemenea instrument.nu raspunde daca il chemi.se izbeste des de obiectele din camera. cresc copilul. posibil de folosit de catre persoanele care ingrijesc. are ochii rosii sau o disfunctie cronica a ochilor. .la 3 ani nu poate repeta mici poezii sau cantece. In urmatoarele arii se poate identifica daca copilul are o problema.nu se intoarce dupa sursa unui sunet nou sau a unei voci noi. De aceea se pune problema de a folosi astfel de instrumente care sa fie usor de aplicat. . VORBIRE. sau se freaca frecvent la ochi si spune ca il doare. .inclusiv educatoarea care are in grupa un copil cu anumite deficiente.la 2 ani nu poate denumi obiecte familiare si persoane. .pot realiza acest nivel de identificare situatiilor de risc ca evaluare initiala. VAZ.vorbeste altfel decat copiii de aceasi varsta cu el. In acelasi timp suntem tot mai mult interesati sa oferim parintilor instrumente simple care sa-i ajute sa-si cunoasca copilul mic si sa poata eventual sa-l stimuleze pentru depasirea unor probleme speciale semnalate.vorbeste foarte incet sau foarte tare. usor de interpretat.dar si de parinti. . . Daca copilul: - . . cand prezinta frecvent unul din urmatoarele comportamente: AUZ . ceata. Este evident ca la varstele foarte mici.cand se uita la ceva. cu specificatia ca el reda semnele de risc crescut in copilaria mica. Personalul medical este cel mai in masura sa ne dea relatii pentru primele varste ale copiilor. necostisitor. .iti priveste buzele atunci cand vorbesti.la 5 ani nu se face inteles de persoane din afara familiei. are obiceiul sa priveasca si sa incline capul intr-o anumita pozitie care dovedeste ca nu vede suficient.

daca s-a identificat o problema in dezvoltarea copilului. etc. p. educatoarea are nevoie de un sprijin profesional de la un psiholog sau un consilier educational. Daca copilul: la 10 luni nu poate inca sa stea in sezut. iar parintilor continuarea acasa a programului de sprijinire a copilului. pentru a putea interveni educational pe acele comportamente care sa sprijine capacitatile urmarite de programa la varstele prescoalare. teste simple. JOC. University of South Pacific. educatorul.la 4 ani nu se joaca inca cu alti copii (de-a fatea ascunselea. Probe. cauta-ma. intr-un picior. se misca diferit de copiii de aceeasi varsta cu el. Acest sprijin este necesar si in sensul pateneriatului cu familia. este un proces care se refera la profilul motor. este de a se evidentia dimensiunile acestei probleme si apoi de a se interveni adecvat. Procesul de evaluare educationala.nu se joaca la fel cu copiii de aceasi varsta cu el. Cand este vorba de copii cu CES sau cu semne de risc crescut. pare ca nu intelege. evaluarea dimensiunilor acesteia o face un profesionist: medicul. psihopedagog.la 2 ani nu se joaca cu obiecte obisnuite (lingura. MISCARE. scale de dezvoltare.A Trainer"s Manual.13-15 ) Pasul urmator. psiho-social si motor al copilului. la 4 ani nu poate sa stea in echilibru. pentru a li se determina cerintele educative. ca o sarcina a educatoarei. etc. cognitiv. Accentuam inca odata nevoia de identificare si de cunoastere initiala a tuturor copiilor. In capitolul dedicat cunoasterii copilului in gradinita. la 4 ani nu raspunde la intrebari simple. lucruri simple care I se spun spre deosebire(in comparatie cu) copiii de varsta sa. sapunul.). Daca parintii pot identifica si depista problema. comprehensiv si sa includa o varietate de masuratori. la 3 ani nu poate identifica diferitele parti ale fetei. . pentru ca actiunile educationale merg impreuna : educatoare-parinti-sprijin psiho-pedagogic si uneori sprijin medical. la 2 ani nu poate merge fara ajutor. psihologul. . si deci a nivelului lor de dezvoltare. Daca copilul: . am specificat nevoia ca educatoarea sa cunosca dezvoltarea fiecarui copil din grupa. O evaluare complexa permite educatoarei masuri pedagogice cat mai adecvate. fara sprijin. cateva secunde. - ( Adaptare dupa " Early Childhood care and education. la 3 ani nu poate urmari povesti simple. fise de observare. . Acest proces trebuie sa urmareasca copilul in mod global. are dificultati sa inteleaga.) . 1995.la 1 an nu reactioneaza cand isi aude numele. etc.la 1 an nu se bucura de jocuri simple de miscare.

Cum se decurca copilul cu dizabilitatea lui? Raspusuri la mediu si oameni. Sunt informatii care au relevanta pentru calitatea vietii copilului si familiei din care face parte prin faptul ca evidentiaza competentele determinate de intractiunile cu obiectele si persoanele din mediul inconjurator. Abordarea unui inventar ecologic include urmatoarele conditii de identificare a problemelor: a. Motivatia copilului. evidentierea problemelor de dezvoltare sa se faca in situatii cat mai confortabile pentru copil. c. Evalurea copiilor trebuie vazuta ca un proces. in evaluarea copilului sa se tina seama de toate domeniile dezvoltarii si sa se priveasca copilul in contextul sau natural (familie si cultura). in situatiile obisnuite in care se presupune ca poate participa. Evaluarea timpurie a CES în grădiniţă Evaluare cat mai timpurie este o conditie a interventiei adecvate. De aceea. Cum isi inchipuie el o problema? Cum atrage atentia ? Adaptare. d. Ce il face pe copil sa actioneze intr-un mod sau altul? Care sunt recompensele care ii fac placere? Rezolvarea problemelor. evaluarea sa se bazeze pe mai multe surse de informatii referitoare la copil. Acest inventar consta din secventele deprinderilor necesare oricarui copil pentru a participa la activitatile mediului de viata.Pentru sprijinul adecvat acordat copiilor aflati in situatii de risc. Bruder (1997) vorbeste de posibilitate folosirii unui inventar ecologic. trebuie implicati si parintii si alti profesionisti. adica pe ceea ce face copilul in viata sa zilnica. evalurea sa se bazeze pe situatii de joc si sa folosesaca tehnicile de joc si in care copilul singur isi etaleaza inventarul de comportamente. O evaluare corecta si eficienta trebuie sa tina seama de urmatoarele domenii: Interactiunea dintre copil si cei care il cresc. noteaza. Ce este natural in mediul lui de viata. si pe mai multe instrumente de adunat aceste informatii. Cu cat se cunoaste mai repede problema copilului cu atat se poate interveni mai adecvat si chiar se poate preveni sau inlatura dezvoltarea deficitara. rolul educatoarei este foarte important cand observa. Ele servesc centrarii interventiei pe deprinderile functionale ale domeniilor de dezvoltare. nu in situatii create. Cum interactioneaza cu egalii sai? . e. evaluarea sa se faca tinand seama de itemi actionali/functionali. Cum reactioneaza copilul in medii diferite si cu persoane diferite? Competente sociale. inregistreaza diferitele comportamente in cadrul activitatilor obisnuite sau special organizate. b.

dar cu toata incarcatura afectiv-emotionala pe care o aduce mediul familial. Chiar daca copilul va urma un program de interventie personalizata pentru remedierea problemelor sale. schimbul de idei de actiune. trebuie sa presupunem ca si educatoarea are nevoie de sprijin. rolul educatoarei va fi mereu important caci ea il urmareste permanent in cadrul gradinitei si in activitatile zilnice si poate consolida progresele programului. sunt tot atatea forme de a folosi experienta si practica colegelor in rezolvarea unor probleme. membrii unor asociatii neguvernamentale care au in obiectiv integrarea si/sau incluziunea copiilor cu CES. pe parcurs si la sfarsit parteneriatul de actiune si decizie dintre gradinita si familie. sau studenti practicanti care sunt parte activa in organizarea si desfasurarea activitatilor. pe masura posibilitatilor lor. consilier psiho-pedagog). Ei participa. au intensitate si se manifesta acut. Schimbul de experienta. Asa cum vorbim de sprijin pentru copil in procesul educational. Educatoarea observa si identifica problemele de dezvoltare sau riscurile de dezvoltare care apar atat din modul particular de raspuns la diferitele activitati cat si din informatiile primite de la medic sau de la familie. Acelasi lucru se petrece si cu rolul parintilor: ei trebuie antrenati in orice activitate de sprijinire sau remediere a problemelor copilului. Evaluarea se face in scopul programarii unei actiuni tintite spre stimularea si dezvoltarea copilului. parinti. Ea face permanent observatii referitoare la progresele programului educativ. discutiile metodice. bunici. sa continuie acasa programul. acest lucru semnifica nu neaparat sarcini in plus.Pentru educatoare. Evaluarea trebuie sa se faca impreuna cu parintii. folosind si la inceput. Cine sprijină educatoarea în activitatea cu copii cu CES Programul de educatie timpurie individualizata necesita o abordare cat mai deschisa si mai incluziva a copiilor. de metode. Aceasta inseamna ca in grupa de copii pot exista copii cu CES. Activitatea in echipa presupune un mod de actiune in care educatoarea lucreaza impreuna cu o alta colega pentru a organiza. dupa posibilitatile lor la activitati si program. Copiii cu CES sunt parte a grupului de copiii. g. De unde poate ea sa ia acest sprijin? Sursa principala de sprijin este grupul de educatoare. Rolul educatoarei în evaluarea CES Educatoarea trebuie sa cunoasca toti copiii cu care lucreaza in grupa. participarea in echipa la anumite activitati.f. desfasura si evalua activitati didactice personalizate. ci strategii de educatie care sa fie cat mai flexibile. Activitata sprijinita de voluntari. logoped. trebuie sa ceara sprijin de la un profesionist (psiholog. . Daca pe o perioada anume educatoarea observa ca problemele sunt frecvente. O alta cerinta a evaluarii copiilor cu CES in gradinita se refera la scopul clar al acesteia.

toate problemele usoare. va aduce si dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru educatoare. Cum folosim progamul de educaţie timpurie în problematica copiilor cu CES Din tot ceea ce am prezentat in acest capitol se poate concluziona ca intr-un program de educatie timpurie care se adreseaza tuturor copiilor. centrle de asistenta psihopedagogica. sau de consilieri psiho-pedagogi. deficienta motorie si tulburarile de invatare se pot rezolva in activitatile de zi cu zi. de colaborare si de multe ori de sprijinul direct al altor profesionisti.). valorizarea activitatilor realizate pe aceste varste. rezolvarea relatiilor in echipa. deficienta mintala de limita. etc. etc. cabinete medicale. In acest sens. schimbul de idei si experienta. Problemele mediului stimulativ. De aceea consilierea problemelor speciale din gradinita va fi sprijinita de psihologi educationali. Parteneriatul cu alti profesionisti si cu structuri de sprijin ale gradinitei (cabinete logopedice. pentru a sprijini rezolvarea diferitelor probleme cu care educatoarea vene in contact in tratarea CES. profesori de sprijin. In acelasi timp este nevoie de sprijin calificat si de colaborarea cu famiile copiilor. Centrele de resurse profesionale si Centrele de resurse pentru parinti constituie structuri metodologice care se pot infinta la nivelul unor institutii. Dezvoltarea politicilor de incluziune. contribuie la programul de educatie timpurie si pot fi baza unui program de incluziune. Desi incluziunea este solutia cea mai adecvata pe care o merita copii cu CES.Parteneriatul cu familia este o alta sursa de sprijin ai activitatea cu copii cu CES. cabinete de psihologie. dar pentru a opera cu toate nevoile speciale este nevoie de competente noi ale educatoarelor. In acelasi timp. Teama educatoarelor de a avea in grupa copiii cu deficiente. Includerea in gradinita a copiilor cu CES presupune pentru educatoare o continuua provocare in a gasi solutiile educative adecvate. Autoperfectionarea profesionala este sursa cea mai importanta de sprijin. este de multe ori indreptatita de numarul mare de copii la grupa si de lipsa sprijinului necesar. se pot rezolva in mare parte si unele cerintele educative speciale. Devine tot mai evident ca si gradinita are nevoie de un management care sa presupuna formarea continuua. Principiile care conduc activitatile de stimulare si provocare a situatiilor de invatare/dezvoltare sunt in mare aceleasi care stimuleaza adaptarea si reabilitarea copiilor cu CES. intr-o maniera incluziva. sa fim realisti si sa incercam sa . profesori itineranti. comunicare. Putem considera ca un program de calitate in educatia timpurie are multe din caracteristicile unui program incluziv. dezavantajul serviciilor de sprijin este in solutiile care cer negociere. cunoasterea si tratarea nevoilor individuale. Managementul institutiilor prescolare si parteneriatul institutional.

Pe de alta parte. Relatiile în familie nu sunt întotdeauna ideale si de aceea parintii vor sa stie care sunt cauzele. 7. Participarea lui in activitati alaturi de alti copii de varsta sa. cooperarea in grupul de educatoare. este firesc ca gradinita sa ofere un model de parteneriat educational. chiar daca nu este intotdeauna sprijinita de alte servicii. de valorizare a diferentelor si de motivare continua spre perfectionare. Copiii se sprijina reciproc.1. nu va pune niciodata problema gradului sau tipului de probleme educative pe care le are un copil. Este important ca în timpul acordarii asistentei parintii sa fie asistati acolo unde au nevoie. O educatoare de vocatie. Refuzul de a primi in gradinita un copil cu CES este de cele mai mult ori egal cu pierderea unei sanse mari pentru acesta. constituie deja un pas inainte pentru integrare si adaptare. inainte de toate sa-l sprijine. Implicarea parintilor. Ea va incerca. Faptul ca educatia esueaza nu înseamna ca stilul adoptat este cel gresit. pentru ca se lucreaza pe tema loialitatilor care exista si pe de alta parte este multipla partialitate. PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL ÎN GRĂDINIŢĂ 7. ajuta educatoarea sa ia decizii bune si sa organizeze un program educativ cat mai incluziv. Secretul integrarii si chiar incluziunii copiilor cu CES in gradinita consta in a nu le refuza sansa la educatie si de a cauta impreuna cu familia sprijinul necesar invatarii lor adecvate.creem macar un mediu stimulativ care sa sprijine invatarea tuturor copiilor incercand in acelasi timp sa cunoastem si sa venim in intampinarea nevoilor tuturor copiilor. 7. Definirea parteneriatului educational 7. parintii dispun de calitati.. în cadrul careia se poate obtine o imagine mai de amploare despre problematica.4. pentru ca participantii se pot confrunta cu diferite alte cazuri si le pot cadra mult mai bine.5. Dezvoltarea unor practici educationale de participare si activizare a copiilor. dar si aspectele pozitive. invata unii de la altii si aceasta e un alt avantaj al grupelor deschise. Implicarea comunităţii şi altor agenţii în activitatea grădiniţei De ce e colaborarea cu parintii atât de importanta? Colaborarea cu familiile se bazeaza pe doua principii Pe de o parte e principiul loialitatii. . 7. la orice nivel. Relatiile de cooperare in grupul de copii. Trebuie sa se porneasca de la ipoteza ca. Ca îndrumator trebuie sa încerci sa gasesti cauzele esecului. Valorizarea familiei in activitatea din gradinita/scoala.2. De ce este sprijinul acordat în educatie atât de important? Parintii au nevoie de un feedback.3. Sunt copii aceia care fac viata parintilor amara sau sunt parintii de vina pentru ca nu pot educa copii cum trebuie? In majoritatea situatiilor este o combinatie între cei doi factori. sa sprijine familia si sa se poata sprijini de profesionisti diferiti in tratarea adecvata a copiilor cu CES.

Între ei exista o loialitate care nu poate fi distrusa. 2. pentru a atinge astfel un proces pozitiv de educare. Activitatea focalizata pe familii În momentul în care se lucreaza cu familiile se obtine o imagine de ansamblu si mai detaliata asupra problematicii copilului si a familiei. . În prima parte ne vom referi în primul rând la lucrul orientat pe familie. ambele parti vor fi la curent cu diferitele probleme si poate fi obtinuta o imagine mai completa a situatiei. dupa cum copiii sunt legati de acestia si vor sa faca fapte bune. În ceea ce priveste experienta cu copilul. pentru ca parintii au dat viata acestor copii. capacitati si metode. Este deci important ca sentimentele de loialitate sa fie recunoscute si respectate. Între parinti si copii exista o relatie care nu poate fi rupta. În a doua parte va fi explicat principiul acordarii asistentei cu atitudinile de baza ale acestuia si metode. aici vor fi descrise câteva atitudini de baza. La rândul lor parintii pot deveni constieni de capacitatile de care dispun si pe care le pot dezvolta. Altfel îndrumatorii nu vad patroanele de comunicatie problematice cu care se confrunta cei din familie. parintii pot fi considerati ca fiind niste experti. Îndrumatorii nu pot sti cum se comporta copilul acasa si care sunt problemele care mai apar. 3. Când îndrumatorii si parintii îsi transmit aceste informatii. lucrul orientat pe familie este o maniera de a obtine o imagine clara a copilului si a familiei (parintilor) si o maniera de a lucra împreuna cu ei. îndrumatorii îsi pot forma o imagine completa a copilului si a problematicii cu care se confrunta. Sunt 3 motive principale pentru a colabora cu parintii si anume : 1. si îndrumatorii pot sa se puna în situatia si în universul parintilor.Acestia trebuie lasati sa efectueze lucrurile pe care le fac bine si trebuie sprijiniti si îndrumati în cele unde manifesta oarece carente. Astfel copilul nu va fi plasat într-un conflict de loialitate. Când un parinte accepta îndrumatorii. acestia aud la rândul lor situatia altor parinti. Copilul poate sa aiba din nou încredere în capacitatile si obiectivele parintilor. sansele sunt mari ca si copilul sa-i accepte ca pe niste parinti. Pe lânga acestea si relatia între îndrumator si parinti poate fi optimalizata. În acest context. DE CE SA LUCREZI CU FAMILIILE? Când parintii sunt din ce în ce mai implicati în procesul de asistenta al copilului lor poate sa apara o relatie parinte-copil mult mai strânsa. Este de asemenea posibil ca în procesul educational sa apara si probleme. Copilul nu va trebui sa faca o alegere între una din cele doua parti si poate fi el însusi în prezenta ambelor parti. Gratie informatiei puse la dispozitie de ei. Prin intermediul contactelor cu parintii. dar parintii au întotdeauna sentimentul de responsabilitate fata de copiii lor. În acest mod el va lucra mai bine în grup si va urma cu mai bune rezultate procesul de asistenta.

2002) Daca traducem literal “empowerment” asta înseamna ‘împuternicire’. ceea ce este posibil într-un anumit moment. dar trebuie sa se tinda la acest lucru. Când se aplica în situatii de asistenta. prin ascutirea constiintei critice si prin stimularea participarii. în care indivizi. Câteva elemente pe care dorim sa le realizam prin intermediul acestui proces de empowerment: • • • Consolidarea încrederii în sine a parintilor.’ (Zimmerma. Realizarea unei legaturi între perspectiva si viziunea parintilor si situatia în care se afla. Când trebuie sa îndrumi familii sau parinti. . O persoana cu un handicap nu are un surplus sau un deficit ca valoare în raport cu ceilalti. Doar ei stiu ce este cel mai util pentru ei.ATITUDINI DE BAZA În momentul în care se face îndrumarea familiilor este necesar sa se aplice anumite atitudini de baza. de întarire. De aceea este important sa li se dea sansa de a-si îmbogati viata. Daca se pleaca de la aceste elemente. În cadrul unei mari organizatii cu putini îndrumatori. imaginea de sine a persoanei poate capata nuante pozitive. la toate nivelurile. Trebuie adoptata o pozitionare obiectiva si astfel un îndrumator poate patrunde în universul sentimentelor celuilalt. capacitatea de a simti ceea ce simt altii. organizatii si comunitatea dobândesc controlul asupra propriei situatii si a mediului lor. nu poti avea ca punct de plecare propriile sentimente si experiente. când acestea sunt accentuate. îndrumatorul va putea întelege mai bine familia si copilul. terapeutii. 1998. suntem experti în tratarea clientilor nostri. A te putea pune în locul altei persoane contribuie la o mai buna întelegere a emotiilor persoanei respective si a comunicarii cu ceilalti. Emancipare Emanciparea este tendinta de a deveni independent si egal cu ceilalti. Mai jos sunt prezentate si explicate câteva dintre acestea. ajungem la calitatile si energiile de care dispun parintii. Sarcina noastra este de a-i ajuta sa descopere ca de fapt ei stiu toate aceste lucruri’ Empowerment ‘Empowerment-ul este un proces de consolidare. Fiecare persoana are calitati bune. În lipsa empatiei nu poate avea loc un dialog si apar si diferente de opinie. ‘Nu noi. si asta prin preluarea controlului. nu este întotdeauna posibil sa se tina seama de dorintele si necesitatile tuturor. Van Regenmortel. cu ei însisi. Empatie Empatia este un alt cuvânt pentru capacitatea de a se pune în locul altora. Si ei nu îsi dau seama ca stiu deja aceste lucruri. Eliminarea patroanelor de dependenta si neajutorare. în relatia cu acesti oameni. Ca îndrumator trebuie sa lucrezi în aceasta directie.

adesea inconstient. Ce presupune o buna atitudine de ascultare? Câteva sugestii: • • Realizarea contactului vizual. Ascultare activa A sti sa asculti înseamna ca îti îndrepti atentia asupra celui care vrea sa-ti povesteasca ceva. Interpretam realitatea si ne conformam comportamentul conform acesteia. în relatia cu ceilalti. Sa se acorde atentie lucrurilor care se desfasoara bine. nu-ti poti simti partenerul de discutie. O atitudine de ascultare activa poate influenta în mare masura o discutie. cu un scop precis. ca acesta are ocazia si ca este stimulat sa împartaseasca ceea ce este important pentru el. prespune respect pentru sentimentele lui si ca oferi celuilalt spatiu sa fie cine este el în realitate. Daca asisti fara a fi interesat în ceea ce se spune. Se prea poate sa nu fi dormit bine. Nu este corect sa se creada ca s-a întâmplat ceva acasa. Capacitati Mai jos sunt analizate câteva capacitati care pot de folos în realizarea contactului cu parintii. pâna în momentul în care cunosti destul de bine situatia pentru a putea fi sigur ca interpretarile tale sunt corecte.: Un parinte ajunge la o organizatie cu o fata abatuta. Acesta nu se va deschide în totalitate si va furniza si o cantitate mai redusa de informatie sau chiar eronata.• • • • • Întrebarile si necesitatile parintilor trebuie luate ca punt de plecare. În acest proces de comunicare o persoana vrea sa spuna ceva alteia. De ex. Ne formam întotdeauna o imagine si o opinie asupra a ceea ce percepen. O atitudine activa de ascultare presupune o acceptare a celuilalt. Respectarea alegerii facute de parinti si dreptului de a lua decizii. Este important sa fii constient. sa consideri interpretatiile ca fiind provizorii. adesea constient. Capacitatile vizeaza în special procesul de comunicare între îndrumator si parinte. Perceptie si interpretare Perceptia noastra este adesea nuantata. Prin comunicare întelegem un proces continuu în care 2 sau mai multe persoane fac schimb de informatie si prin care acestea interactioneaza una cu alta. . Activarea parintilor în gasirea de solutii care le pot fi utile. Adoptarea unei atitudini interesate. stimulerea partilor puternice ale parintilor. Si alte cauze pot determina starea acestuia. Stimularea participarii si a responsabilitatii parintiilor.

ritmul vorbirii. O discutie nu consta doar în cuvinte. Nu-ti fie teama de momentele de tacere. Sprijina si regleaza comunicarea verbala. dar limbajul corpului nu se poate tine foarte usor sub control. De ex. Apropierea. dar pe chip i se poate citi statea interioara. Aspecte ale comportamentului non-verbal. atitudini si identitate. de intime sunt acestea si cât de personala considera ei relatia reciproca si subiectul de discutie. chiar daca ea face eforturi sa ascunda starea interioara. • • • Maniera cuiva de a vorbi. Caracteristici exterioare. Atitudinea corporala si motricitatea pot furniza adesea informatii asupra starii cuiva.: daca esti sigur de tine vei merge altfel decât atunci când ti-e frica sau când esti timid.• • • • • • • Încurajarea celui care povesteste. De ex. poti sa-ti dai adesea seama de cum se simte persoana în cauza. nu înceta sa pui întrebari. Regleaza raporturile reciproce. Fa un rezumat din timp în timp si vezi daca ai formulat interpretarile corecte. Caracteristicile si aspectul exterior vor forma prima impresie asupra celorlalti. Ofera informatie despre emotiile si starile unei persoane. Comportamentul non verbal poate avea diferite functii. • • • • Ofera informatii despre caracteristici. În momentul în care privesti chipul cuiva. Tine-ti emotiile sub control.: un copil poate nega ca este nefericit. registrul si vocabularul. De ex.: o discutie la distanta va fi mai putin importanta decât o discutie în care partenerii se vad si se aud bine. Aceasta prima impresie va juca un rol important în continuarea discutiei. Câteva exemple: maniera de a articula. Nu-ti formula propriile asociatii. Luând în considerare distanta dintre persoane în timpul unei discutii. Într-o maniera subtila oamenii îsi pot comunica ce tip de compotament este permis si care nu. Toate aceste aspecte ale vorbirii declanseaza la ceilalti diferite emotii. pareri si idei. regleaza ordinea sociala. Mimica sau expresia fetei. Sentimentele si emotiile pot fi cenzurate la nivel verbal sau pot fi negate. volumul. Comportamentul non verbal În timpul unei conversatii fiecare persoana îsi pune în miscare si corpul. Sensul cuvintelor devine mai clar în momentul în care comunicarea non verbala corespunde celei verbale. • • . Înlocuieste comunicarea verbala. Nu-l grabi pe cel care vorbeste si acorda-i timp sa spuna ce are de spus. Cere explicatii daca nu întelegi ceva. Se poate vorbi în diferite moduri. se poate aprecia cât de apropiate.

Pun în evidenta interesul fata de persoana celuilalt. Întreruperea si efectuarea unui rezumat al discutiei poate frâna pe cei care sunt prea vorbareti. trebuie sa ai grija sa lasi destul spatiu întrebarilor. În situatiile în care te afli în compania altora. În acest mod se poate contola daca esti în continuare pe aceeasi lungime de unda cu celalalt si poti de asemenea vedea daca interpretarile tale corespund cu ceea ce intentioneaza celalalt. le comunici clar celorlalti ce crezi despre comportamentul lor. Tu sau partenerul de discutie va interveni cu o noua informatie în momentul în care sunt pregatiti pentru aceasta. De ex. Intrebari În momentul în care începi sa pui întrebari ai într-o oarecare masura controlul asupra discutiei. Nu-ti fie teama de momentele de tacere. Prin rezumat si redare a informatiei puse în discutie. stimuleaza explorarea ulterioara. îl poti stimula pe celalalt sa-si spuna parerea. pune în evidenta interesul si controleaza daca informatia primita a fost corect receptata. Concretizarea si aprofundarea informatiei. Acestea pot fi utile chiar si pentru tine însuti pentru a gândi si la ordonarea gândurilor. dar când dupa parerea ta trebuie analizat mai în profunzime. Pentru ca uneori nu-ti poti da seama care e informatia care lipseste. Feedback-ul regleaza într-o anumita masura raporturile cu ceilalti. Feedback Feedback înseamna literal ‘reconectare’. . pareri si/sau sentimente. sau când trebuie obtinuta mai multa informatie decât ai primit pâna în momentul respectiv. Exista sansa ca acesta sa se deschida si sa spuna ce are pe suflet. Acestea ajuta persoana în cauza sa aiba o vedere mai clara asupra propriilor idei. Contribuie la detectarea unor fapte.: Poti explica mai în amanunt cum faci asta? Ce vrei sa zici cu asta? Ce faci în timpul liber? Functii jucate de întrebarile puse: • • • • • • • Testare a ideilor si opiniilor si/sau sentimentelor. Un rezumat pune ordine într-o discutie. poate oferi o imagine clara a celor stabilite si a diferentelor si pun o limita între continut si stare. elemente si la strângerea de informatii. Declansarea unei discutii. Se pot pune întrebari când nu s-a abordat ceva esential. Rezumat Într-o discutie în care trebuie prelucrata multa informatie într-un timp scurt poate fi util daca se face din când în când un rezumat al discutiei si al situatiei.• Tacerea. emotii. creeaza o stare de liniste. poti pune întrebari legate de acest lucru. Când observi pe chipul cuiva ca ceva e în neregula. Dau ocazia celuilalt de a se defula.

Un telefon neasteptat din partea copilului sau a îndrumatorilor poate face mare placere parintilor. se poate stabili o programare.… Îndrumatorii pot citi apoi în carnet cele notate când copilul a revenit în centru. Întrun centru de zi aceasta maniera de comunicare nu este neaparat necasara. cum s-a comportat. Îndrumatorii vor comunica parintilor ce a mai facut copilul. . • Prin feedback comportamentul negativ (nedorit de mine) este corectat. Si invers. Când se face o vizita la domiciliu parintii pot aprecia efortul care se face în încercarea de a-i ajuta. daca sunt elemente care trebuie semnalate. ci pentru centrele unde copilul ramâne o perioada mai îndelungata. Când se da un feedback este important sa vorbesti din perspectiva primei persoane. Înainte de plecarea copilului la organizatie. se poate lucra cu o astfel de agenda. Aici trebuie sa descrii comportamentul concret.: Nu-mi place ca e atât de mult zgomot aici. • Feedback-ul clarifica relatia între oameni. astfel într-un timp foarte scurt se poate obtine informatia necesara. Când faci o vizita la domiciliu poti fi confruntat cu tot felul de surprize. Cum s-au desfasurat lucrurile acasa. Caietelul este transmis între cele doua parti prin intermediul copilului. care este influenta acestuia si care sunt sentimentele declansate de un anumit comportament. Daca sunt prea multi copii în centru si nu ai timp sa dai un telefon fiecarei familii. asa pot sami termin treaba la timp si apoi vom mai avea poate vreme sa facem ceva împreuna. Chiar si copilul se poate bucura de contactul cu parintii prin intermediul telefonului. Acesta este un instrument de comunicare între îndrumatori si parinti.• Prin feedback comportamentul pozitiv (dorit de mine) este sprijinit si confirmat. eu. si ca vrei sa-i asculti si îi respecti Agenda transmisibila Când nu este posibil sa se efectueze vizite la domiciliu la perioade regulate sau daca nu este mult timp pentru contactele la usa. nu ma pot concentra la ceea ce fac si astfel nu voi reusi sa termin ceea ce mi-am propus. Abia atunci poti vedea cum traieste si locuieste familia si care le sunt posibilitatile. Ma bucur ca voi va jucati. parintii au posibilitatea sa noteze observatiile lor. Metode de atragere a parintilor in procesul de educatie Vizitele la domiciliu Unele familii pot sa apara în public cu totul diferit decât traiesc în realitate. daca au aparut probleme specifice.… Telefon sau e-mail Când intervine ceva urgent este simplu sa se comunice prin telefon cu parintii . De ex. daca sunt lucruri importante pe care îndrumatorii trebuie sa le stie. Întrebarea este însa urmatoarea: de ce se apeleaza la telefon doar când este vorba de situatii de urgenta? Când avem timp la dispozitie se poate telefona cu parintii în prezenta sau absenta copiilor.

parintii trebuie sa fie atentionati ca ei dispun de anumite capacitati si ca trebuie sa le abordeze si sa le utilizeze într-un mod pozitiv. Parintii pot face singuri propuneri de noi teme sau întrebari. În aceste discutii parintii îsi refac energiile. În acest caz parintilor li se pot explica noi lucruri în interactiune sau nu cu ceilalti parinti si pe baza de jocuri de rol. pentru a încerca astfel. Sprijin în procesul de educatie ‘Acordarea de sprijin în procesul de educatie reuneste toate acele activitati care au ca scop îmbunatatirea situatiei educationale a copiilor.… Faptul ca parintii au sau nu posibiliatea de a-si vedea copii în fiecare zi sau cu regularitate nu are nimic de-a face cu faptul ca ei doresc sa stie ceea ce copilul lor face în cadrul organizatiei. îsi dau seama ca nu sunt singurii într-o astfel de situatie dificila. De aceea este important sa se stabileasca o serie de etape intermediare. Aceasta nu este simpla si atunci când sunt în compania altor parinti.’ (Hermanns) Acordarea de sprijin în procesul de educare are în acest context ca scop largirea contactelor între parinti si copil. Câteva exemple: trebuie sa se dea o imagine asupra compotamentului copilului. Se pot stabili si teme de discutie. pentru a face astfel posibila o deplasare a copilului la domiciliu. Parintii pot fi informati de activitatile din interiorul organizatiei facându-i sa participe direct la activitati. împreuna cu îndrumatorii prezenti sa gaseasca o solutie la problemele lor. trebuie sa se completeze deficitul de cunostinte sau capacitati. se pot organiza zile ale portilor deschise când este posibil sa se faca cunostinta cu organizatia. parintii trebuie ajutati sa se dezvolte în rolul lor de parinti. vizite. Acest obiectiv nu poate fi atins într-o singura etapa. Zile ale usilor deschise. Temele de discutie pot fi foarte variate. Intarirea competentelor parintesti prin furnizarea de informatie si sprijin. ei vor cauta singuri pe cineva cu care sa vorbeasca si înainte de a-ti da seama vor începe o convorbire cu o alta persoana. vor regasi si recunoaste situatii care se aseamana cu a lor. în aceeasi situatie. De aceea parintii trebuie sa vada care este activitatea îndrumatorilor si cum arata ziua unui copil în centru. Acestea sunt activitati care îi ajuta pe parinti în porcesul de educare. sa se întrebe parintii asupra asteptarilor lor si deasemenea asupra întrebarilor pe care le au în ceea ce priveste situatia.… Aceste exemple mentionate mai sus se pot încadra în categorii ale asistentei pentru educare. Parintii pot veni doar pentru a se întâlni. Astfel.Seri pentru parinti Parintii au nevoie sa vorbeasca despre situatia lor. • • Explicare a misiunii parintilor. . dar si cu lucrarile copiilor. îmbunatatirea sau ajutorarea capacitatilor educationale ale parintilor. Aceste discutii pot fi deci stimulate în timpul întâlnirilor cu alti parinti.

Ann. H. Raising Your Child in the 80's. Cunoaşterea de sine – condiţie a înţelepciunii. Editura Albatros. 1995 Bentzen.. Psihologia dezvoltării.Institute for Studying Education And Coception of Life. Growing up Free. Bucureşti. A. Sprijin emotional sub forma de concepte si compasiune si feedback. p. Paris. • • • Sprijin informativ sub forma de informatie sau aviz asupra manierei de a actiona în anumite situatii. Inc. Self concept-Development plan. 1979. Jalmar Press. Bologne.126 CEDAW. Rafaila. 1993 Birch. UNESCO. Editura Tehnică. 1-4 september. Sprijin practic/instrumental sub forma unui ajutor concret sau practic.A. E. B. 1989 Bruder. J. M. Montreal. A Guide to Observing and Recording Behavior. Inter-professional collaboration and service delivery. 1986 Cottin. Popescu.Manual de pedagogie prescolara.. Lety Pogrehim. EDP RA. Chelcea Septimiu. Convention on the Elimination of Discrimination Against Women –CEDAW. BIBLIOGRAFIE Barbu. 1997 Braden. M.. Didactica.gn1cedai.. adapted on 18 December 1979. Bucureşti. Centre for Educational development. 198 . Comments prepared for International Consultation on Early childhood education and Special Educational Needs. 2000. Urie.. Cristelijke Hogeschool Windesheim Zwolle. Henk. Ecologia Dello sviluppo umana.Acordarea asistentei poate lua trei forme. F. dr. E.16-19 Bronfebrenner.. Bucuresti.pdf Chelcea Adina. USA. France. 2003. p. Warren. Mc Grow-Hill Book Company. 1994 Borba. Blenkers.Esteem Builders: A K-8 Self Esteem Curriculum. L Estime de soi. Serban. R.. N. une force positive: Science et culture. Delmar Publisher. Mateias. New York..

Casa Speranţa. Ladouceur et J.362 Nolte. Early Childhood Developemnt. W.& Hart.G. Rita. Bucuresti. 1995 Lindberg. Psihologia copilului. L estime de soi. Bewrnerd van Leer Foundation. Constanţa. 1980 The Word Declaration on Education for All: Meeting Basic Lerning Needs. Romania. USA. Vol. Growing up Free.3641 Myers.. Cum se formează copiii noştrii.Desjardins-Proulx.Revista învăţământului preşcolar.B. Je suis aimable. France. D.3-4. Young children.1iecdl.P.. Practice and reflexions. Lety Pogrehim.. Novaliu8s. Guide to community-based rehabilitation services. no. The development of self-understanding from infancy through adolescence. cn114awi. Morand de Jouffrey. New York. Bucuresti.8. 1985 Magnuson. 1982 Declaratia de la Salamanca si Cadrul pentru Actiune in Educatia Cerintelor Speciale. 53. Raising Your Child in the 80's. 1998. Ruhm. Quebec. Educaţia în anul 2002. M. Harris R. Paris. Pentru intelegerea aspectelor esentiale ale dezvoltarii personalitatii. Editura Humanitas. 1994. un passport pour la vie.. Pauline. Manual de instruire Montessori. Germain. Jane. septembrie 1998 Monbourquette.D. 1998.ac. p. 1994 Piaget. Promovarea rezilienţei la copii – sarcină prioritară a consilierii şi psihoterapiei.de L Hopital Sainte Justine.. Jean. UNESCO. USA. 1992.Cottin. p. R. Mc Grow-Hill Book Company. 1998 Mullinax. E.Investing in Early Childrood Development Programs in Latin America: Toward Definition of an Investment Strategiy.pdf. J. Nr. Lucile and Swedlow.pdf Damon. Montreal. Katherine A. Meyers Marcia K. 1. Child Development. 1973 . Ed.dr.pdf Duclos. 115-157 Mitrofan Nicolae. 1990. Outremont. American Educational Research Journal Washington:Spring 2004. Nasterea inteligentei la copil. Allyn and Bacon Inc. 2004 Grotberg Edith. Christopher J and Waldfogel. 2002 p. M. Inequality in Preschool Education and School Readiness.. Bucureşti. traducere şi gn1ssfai. Law D. 41. A Guide to promoting resilience in children: strengthening the human spirit.Guides for special Education. Iss. Exploring and Learning.J. Queens College.Dinu. O'Toole. EdituraTeora. je suis copable:parcours pour l estime et l affirmation de soi. M.

EDP. M. bc. Bucuresti. 1979 http://www. New York. P. Pam McConachie. Cambridge. la societe'. New York. image de soi et competences sociales. la maternelle. Cornell University.wordbank. Educatia timpurie a copiilor in varsta de 0-7 ani..org/children/why/index. BasicBooks. . Anghelescu C.. Human Development. Ecaterina. Paraschiv.Helen Disabled Children and Developing Countries . Educaţia copilului preşcolar. P. C. Les besoines de l'enfant. Great Lakes RAP. Pietraru. Protection And Development of Children. Ed. Educateur. Finland. E. Conceving the self. Bases for the infants development of self-awareness.org/children/why/index. 1995 Zinkin. L'Education constructive de l'enfant.F. 29. Paris. 1979 Samuels..bc 1 bieci. MI.wordbank. 1989. Editura Alternative. P. 1998 Vrasmas.org/children/why/brain. De Boeuck. Interaction between different special education structures: Integratedsegregated. Why invest ? ECCD BRIEF LINK: The Benefits of Investing in Early Childrood Programes. In Provinding Special Education for Those Who Need it in Developing Countries. 1986 Pringle. UNICEF. Word Declaration on Survival.. L' Enfant. K. Helsinki. Myriam de Leonardis Education familiale.pdf http://worldbank.pdf. si.. Child Development. UNESCO.. Editura ProHumanitate. Enhancing Self Esteem in Children. ed. Costea. Agreed to the Word Summit for Children on 30 September 1990. Ministry of Foreign Affairs of Filand. Brain Research http://www.. Fausto Pedagogia familiei.F.Paris.html ECCD BRIEF LINK: The Economic Benefits of Investiment in ECCD. 1995 UNICEF.html..D. 1982 Sroufe.. M. MS. 2003 Tuunainen. Herman.pdf UNICEF : The Education Cluster " Toward a Comprehensive Strategy for the Development on Young Child. W. 1993 UNICEF. 1989 Wall.1 ebiei. traducere în romănă Wolfe.htm.. L. and col. Conventia despre Drepturile Copilului.. 1979 Preteur(Yves. 1986 Telleri. Barb.U.U. 2002 Rosenberg. 1997 Vrasmaş. Bucureşti. New york.K.gn1wsdpi.Plaisance. .. I.Paris. Mac Keith Press. A. E...M.

Early Childhood Counts. Convention on the Elimination of Discrimination Against Women –CEDAW.org/children/why/nutri..html. .org/children/why/health. The Word Declaration on Education for All: Meeting Basic Lerning Needs. 12.org/children/why/brain.wordbank.ac. 2. http://www.pdf 3. Washington.wordbank. ECCD BRIEF LINK: The Economic Benefits of Investiment in ECCD. 1992. ECCD BRIEF LINK: The Benefits of Investing in Early Childrood Programes.org/children/why/index. htm Pentru Copiii mici si nutritia. 2000 (p.html 10.htm.Investing in Early Childrood Development Programs in Latin America: Toward Definition of an Investment Strategiy. 11.org/children/why/index.13.DC. 13.1-35) 14.1 ebiei.pdf 5. cc113ahi. Conventia despre Drepturile Copilului. Evans. Meyers.htm Pentru Copiii mici si sanatatea B1. adapted on 18 December 1979.org/children/why/health.wordbank.org/children/why/nutri.G.worldbank. R.http://www. A Programing Guide on Early Childhood Care for Development. traducere şi gn1ssfai. http://www. htm Pentru Copiii mici si nutritia.pdf 4. Helth Care: The Care Required to Survive and Thrive. J.pdf 15. bc.L.pdf 9. Declaratia de la Salamanca si Cadrul pentru Actiune in Educatia Cerintelor Speciale. 1.. traducere în romănă cn114awi.G. Protection And Development of Children.wordbank. Evans. http://www. 1989. Why invest ? 8.htm Pentru Copiii mici si sanatatea.bc 1 bieci. Agreed to the Word Summit for Children on 30 September 1990. 1994.pdf 6. In Coordonators Notebook Nr.pdf.pdf. http://www.gn1cedai. Ilfeld.gn1wsdpi. http://www.worldbank. R. J. Word Declaration on Survival. http://worldbank. Myers. Brain Research 7. E. World Bank Institute.1iecdl. 1990.

(coord. Psihologia vârstelor. Ann. Bruxelles. 1985. 1976. Psihologia dezvoltării. 1989. Bucureşti. J. 1989. Human Development. Bucureşti . Francoise. Constituirea realului la copil. E. Naşterea inteligenţei la copil.. 1993. Vrasmaş. Birch. 1986. Bucureşti Golu. ed. Bucureşti Şchiopu.). C. Bucureşti Radu. Papalia.1997. J.. Editura Augusta. Bucureşti Munteanu. Bucureşti Piaget. Paris. I. DeBoeck. Psychologie du developpement. New York Piaget. 2000. Ursula. Educaţia copilului preşcolar. Psihologie copilului şi a adolescentului.. Humanitas.. Helen. Bucureşti Dolto. Psihologia educaţiei şi dezvoltării. a III-a. 1973. Bucureşti. 1983. Interacţiunea părinţi-copii. Editura Ştiinţifică şi Tehnică. Editura Didactică şi Pedagogică.16. Random House. Învăţare şi dezvoltare. Psihanaliza şi copilul. Ciofu. 1999 B2 ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Bee. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Didactică şi Pedagogică. Verza. Ecaterina. Editura Academiei. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura ProHumanitate. Diane. 1997. P.. Editura Didactică şi Pedagogică. Anca.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful