DE LA PEDAGOGIA GRUPULUI LA PEDAGOGIA DIVERSITĂŢII

CURS DE FORMARE MODULUL II
Prof. univ. dr. Traian Vrasmas Universitatea „Ovidius” Constanta

Prof. univ. dr. Ecaterina Vrasmas Universitatea Bucuresti

Conf. univ. dr. Alois Ghergut Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi

Psiholog pr. Corina Murariu-Botez Asociatia RENINCO

CUPRINS
1. Pedagogia diversitatii si educaţia timpurie
1.2. Definirea educatiei timpurii 1.3. Programele educative pentru copilăria mică 1.4. Stimularea copilului- coordonata principala a programelor timpurii 1.5. Necesitate, exemple de bună practică

2. Studiile actuale asupra copilariei mici
2.1. Cercetările asupra copilăriei mici 2.2. Efectele lor în construirea programelor

3. Principiile programelor de educaţie timpurie în grădiniţe
3.1. Principiile generale ale dezvoltării 3.2. Principiile generale ale elaborarii programelor 3.3. Principii operaţionale

4.

Dezvoltarea copilului între unicitate şi diversitate

4.1. Modele ale dezvoltarii, abordari si concepţii actuale 4.2. Domeniile dezvoltarii 4.3. Unicitatea dezvoltarii 4.4. Rolul mediului in dezvoltare

5.

Cunoaşterea particularităţilor fiecărui copil

5.1. Metode si instrumente pentru cunoasterea individualitatii copilului 5.2. Utilizarea observatiei ca metoda de cunoastere a copilului 5.3. Individualizarea programului didactic din grădiniţă.

5.4. Amenajarea spatiului educational in gradinita. 5.5. Curriculum invatamanutului prescolar.

6.

Copiii cu CES la vărstele mici: grădiniţa şi intervenţia timpurie

6.1. Evaluarea timpurie a dizabilitatilor si altor CES. 6.2. Interventia timpurie in dizabilitati. 6.3. Lucrul in echipa in abordarea copiilor cu CES in gradinita: rolul consilierului scolar, rolul logopedului, asistentului social si al medicului. 6.4. Imaginea de sine a copilului mic.

7.

Parteneriatul educaţional în grădiniţă

7.1. Definirea parteneriatului educational 7.2. Relatiile de cooperare in grupul de copii, cooperarea in grupul de educatoare.. 7.3. Valorizarea familiei in activitatea din gradinita/scoala. 7.4. Implicarea parintilor. 7.5. Implicarea comunităţii şi altor agenţii în activitatea grădiniţei

Pedagogia diversitatii si educaţia timpurie
1.2. Definirea educatiei timpurii 1.3. Programele educative pentru copilăria mică 1.4. Stimularea copilului- coordonata principala a programelor timpurii 1.5. Necesitate, exemple de bună practică Cuvinte cheie: Îngrijire, dezvoltare, educaţiei, copilăria mică, educaţie timpurie, (ECCD), dezvoltarea optimală, sprijin, stimulare, programe, politici de educaţie în coplilăria timpurie

1. Educaţia timpurie ca domeniu multiplu şi nou de studiu şi acţiune. Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare(ECCD) Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare constituie un concept şi o orientare actuală care încearcă să dea răspunsuri la neliniştile şi descoperirile referitoare la noile generaţii. (Early Childdhood Care for Development, ECCD). Este vorba în acelaşi timp, de o disciplină nouă de studiu care combină elemente din mai multe câmpuri de cunoaţtere şi acţine şi care include: stimularea copilului mic, sănătatea, nutriţia, educaţia timpurie, dezvoltarea comunităţii, dezvoltarea femeii, psihologie, sociologie, antropologie, dezvoltarea copilului, şi chiar economie. La nivel internaţional se acordă tot mai multă importanţă problematici care ţine de recunoaşterea faptului că dezvoltarea intelectuală, emoţională şi fizică, socializarea şi achiziţiile culturale interacţionează toate în constucţia vieţii copilului mic. Tocmai pentru că lumea copilului mic este adevăratul capital al viitorului, ECCD este recunoscută în toată lumea ca un element esenţial al educaţiei permanente şi în strategiile de susţinere a dezvoltării umane şi sociale. Mai mult, s-a demonstrat prin studii de cost-eficienţă faptul că beneficiile economice şi sociale ale ECCD acţionează asupra individului şi a societăţii ca un întreg care depăşeşte costurile. Educaţia timpurie, pe care o percepem în legătură directă cu îngrijirea, cuprinde aşadar, din punct de vedere pedagogic mai multe domenii sau componente de aplicaţie, printre care : - Educaţia prenatală a familiei; - Educaţia copilului mic (0-1 AN) - Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general;

. vârstelor copilării mici.Educaţia comunităţii. comunitatea şi socieatatea.Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor. limbaj si expresie. participare şi integrare. . îl flexibilizează pentru toţi copiii. eliminând viziunea sancţionatoare şi etichetarea. . . umanistă. 2. -Propune şi proiectează parteneriate educaţionale având în centru grija pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil.Educaţia ed. holistică asupra educaţiei. . . Educaţia timpurie este astfel o componentă importantă a educaţiei pentru toţi şi conţine următoarele elemente caracteristici care o reprezintă: -Identifică startul dezvoltării individuale. .Educaţia copilului între 1-3 aniANI .Educaţia prosociala si educaţia pentru paticipare şi construcţia indentităţii.să funcţioneze în mod efectiv în contextul curent. activităţii de joc şi învăţare. să se adapteze cu succes când contextul se schimbă. -Responsabilizează educatorii. -Vede grădiniţa ca o instituţie a dezvoltării. -Oferă o perspectivă pozitivă.. -Schimă modul de abordare a vârstelor mici atât în teorie cât şi în practică. Educaţia timpurie în cadrul educaţiei pentru toţi Organizaţiile internaţionale construiesc azi politici care se referă la o mişcare globală în favoarea copiilor şi copilăriei..pentru comunicare şi stimularea dezvoltarii. -Schimă curriculum. -Construieşte premizele socializării şi participării sociale. -Egalizează şansele la dezvoltare. Premisa de bază de la care porneşte educaţia timpurie ca parte a educaţiei şi îngrijirii pentru dezvoltare la vârstele timpurii (ECCD) este că: investiţia în vârstele mici-timpurii ale copilului promovează o dezvoltare optimală. Dezvoltarea optimală este un concept care se referă la abilităţile copilului de a achiziţiona deprinderi şi comportamente relevante din perspectiva individuală şi culturală şi care îi permit copilului să: .Educaţia preşcolară sau preprimară.Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie.Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia. .Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţllor instrumentale şi intervenţia timpurie. familia. să înţeleagă schimbarea. Este vorba de a orienta politicile şi practicile educaţionale în aşa fel încât să se schimbe orientarea şi filosofia adcă viziunea cu privire la valoare şi la importanţa vârstei mici şi a investiţiilor pentru aceasta.

Dezvoltarea fizică. etc) Premisa educaţiei timpurii Se porneşte de la ideea că orice copil merită un început bun pentru viaţa sa. cu precădere. Nu putem separa la copilul mic educaţia de protecţie. minorităţi. Dacă accesăm perspectiva drepturilor vom dezvolta ideile referitoare la politicile care însoţesc acest nou domeniu. a comunităţii şi a valorilor culturale ale acestora copilul mic. La nivelul acţiunii apare şi calitatea acestor programe precum şi eficienţa lor.Un alt concept antrenat în discuţie la acest moment este sprijinul. Astfel. De acea vorbim despre educaţia timpurie sau educaţie şi protecţie împreună. Perspectica drepturilor descrie în primul rând eforturile internaţionale de a stabili direcţii strategice comune statelor în această direcţie. sociale care îi facilitează supravieţuirea şi realizarea individuală şi socială de mai târziu. De aceea trebuie înţeles faptul că fiecare copil începe să înveţe din primul moment al vieţii sale. afectivă şi intelectuală în mica copilărie constituie aspecte decisive pentru viitorul adult. 4. Educaţia pentru toţi începe cu mica copilărie. Copilul are nevoie de un mediu sănătos. orfani. Este o iniţiere prin limbaj şi prin lumea fizică şi socială care îl înconjoară. . Parte componentă a familei sale. HIV SIDA. spre a le încuraja dezvoltarea. Dacă dorim să sprijinim copilul mic în procesul dezvoltării sale trebuie să înţelegem multiplele faţete ale dezvoltării sale şi să definim contextul în care trăieşte. mentale. Nu este suficient să argumentăm nevoia de educaţie adecvată la vârstele mici: este nevoie ca ea să fie recunoscută prin drepturile acceptate şi transformată în acţiune reală prin programe adecvate. Mediul în care copilul se dezvoltă şi stimularea pe care o primeşte sunt hotâtâtoare pentru fiecare. de acele situaţii în care copiii sunt defavorizaţi şi devin vulnerabili în dezvoltare datorită unor medii sociale marginale şi-sau exclusive (sărăcie. Este vorba de a încuraja comunităţile de a se preocupa şi de a oferi condiţii favorabile pentru toţi copiii mici. de la 0 la 8 ani ( aşa cum este definit în documentele de lucru ale organismelor internaţionale care promovează educaţia timpurie) are nevoie să fie sprijinit în dezvoltarea abilităţilor sale fizice. Chiar cu pregătirea părinţilor de a creşte şi îngriji copilul. Sunt condiţii necesare pentru o persoană sănătoasă mai târziu. de o alimentaţie adecvată şi de dragoste şi atenţie din partea familei sale. una din temele specifice de educaţie pentru politicile UNESCO şi UNICEF este dezvoltarea şi protecţia micii copilării. Dacă pornim în perspectiva nevoilor vor apela la cunoştinţe psihologice şi sociologice asupra dezvoltării umane. Este vorba. fete. Educaţia la vârstele mici ca obiectiv al politicilor internaţionale Pentru a aborda educaţia timpurie este bine să pornim de la a înţelege diferitele perspective în care poate fi construită.

Conventia despre Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare impotriva Femeilor (CEDAW). depinde de stimularea pe care o simte şi o acceptă copilul. Copilul care este stimulat să fie curios în faţa aspectelor diferite ale vieţii. Astazi scepticismul. Dacă copilul învaţă să exploreze lumea imaginilor. limba. Valoarea pentru dezvoltarea personalităţii. experientele copiilor din primii ani au fost considerate de catre multi drept de domeniul exclusiv al familiilor si nu de domeniul guvernului sau altor institutii. Declaratia de la Salamanca (1994).Argumentele pentru învăţarea timpurie a copilului Sunt specificate două mari argumente pentru care se consideră că învăţarea copilului trebuie începută de la vârste cât mai mici (trebuie investit în programe de educaţie pentru mica copilărie): 1. (de la 0 la 6 ani) dezvoltă aptitudinle sale psihologiuce şi sociale care vor fi un punct de plecare în viaţa de adult. el va învăţa mai repede şi mai bine şi se vor pune mai adecat bazele unei învăţări organizate prin şcoală. Urmatoarele afirmatii au reiesit din aceste conferinte si conventii mondiale: • Totii copiii. Nevoia de metode active şi participative de educaţie. Mai corect spus.Mai mult. Dacă copilul este abordat de mic prin metode adecvate. Argumente in sprijinul investitiei in ECCD Acum 25 de ani era necesar sa raspunzi pe larg la intrebari ca: ‘’De ce investim in programe ECCD ?’’pentru ca exista un scepticism serios in ce priveste valoarea interventiilor timpurii. demografice. Primul argument se referă la faptul că acest timp din viaţa unui om e dovedit ştiinţific ca fiind extrem de important pentru dezvoltarea ulterioară. Cu alte cuvinte. asta îl încurajează să înveţe să citească şi să scrie. rasa. provocat de un corp de cunostinte in crestere despre beneficiile investitiilor timpurii. datorita vulnerabilitatii lor fizice si mentale. trebuie sa aiba sansa de a-si dezvolta intregul potential. sociale. Cănd copilul este mic. politice. ca şi de modul în care aceasta funcţionează. 2. Al doilea argument se referă la metodele de învăţare şi adapatare. educaţia şi protecţia primei copilării favorizează dezvoltare individuală. • Copiii. începe din primele momente ale vieţii. chiar când este vorba de scriere sau de imaginile de pe ecran. religie sau de orice fel. Summitul Mondial despre Copii. prin dezvoltarea de programe de succes. Declaratia Conferintei Mondiale despre Educatia pentru toti(EFA)(1990). Documente internaţionale care oglindesc aceste drepturi sunt: Conventia Drepturilor Copilului(1989). să socotească. a. si educationale in schimbare. pentru a se exprima şi pentru a comunica cu ceilalţi. si prin noi moduri de a concepe societatea si copiii. . prin noi cerinte legate de conditiile economice. De aici este firesc să ne gândim că atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de lume. desi este inca prezent intr-o masura semnificativa. pare in scadere. au nevoie de ingrijire si atentie speciala. fără distinctie de sex. devine tot mai apt să înveţe eficient şi eficace la şcoală. si altele. Copiii au dreptul de a trai si de a-si dezvolta la maxim potentialul.

primul principiu despre state.Copiii care traiesc in conditii foarte dificile au nevoie de atentie speciala. si schimbarea sociala se accelereaza.’’Acest principiu este in opozitie specifica cu credintele. sa auda.sprijin in achizitia unei noi sanse de a dezvolta deprinderi motorii. • Guvernele ar trebui sa stabileasca o politica de mediu care sa permita familiilor si comunitatilor sa-si indeplineasca responsabilitatile cresterii si protejarii copiilor. copiii pot fi departajaţi în două grupe importante: de la 0 la 1 an şi de la 1 an la 3. si practicile in unele culturi. dar şi lucruri la care sa priveasca. ‘’Toti copiii . Aceasta comparatie este subliniata in tabelul următor: • • Pe masura ce mai multi copii supravietuiesc. rasa. De la 0 la 3 ani. putem preciza că se dezvoltă stadiul protejarii de primejdiile fizice. trebuie recunoscut faptul ca multe din aceste articole ale acestor documente internationale se izbeste de ceea ce gasim in culturile locale. valorile.o sansa sa-si dezvolte o oarecare independenta . Creste obligatia pentru a prevedea care copii este posibil sa devină sau să fie dezavantajati si intarziati in dezvoltarea lor sociala. Este perioada când e cel mai mult necesar să creem ocazii de a explora lumea inconjuratoare şi stimularea adecvata a limbajului. Verificarea realitatii: In vreme ce incercam sa ne bazam programarile pe aceste principii. Perspectiva Drepturilor asigura o abordare foarte diferita a programarii decat perspectiva nevoilor. chiar prea tarziu. trebuie sa aiba sansa de a si dezvolta la maxim potentialul. De exemplu. exista un imperativ moral de a sustine starea de bine a copilului si calitatea vietii. religie sau de orice fel. Pentru copilul dela 1 la 3 ani vom identifica aceleasi ca la stadiul anterior si in plus urmatoarele: . adulti cu care sa realizeze legaturi afective. Valoarea atentiei timpurii fata de nevoile copilului se reflectă în dezvoltare şi integrare Dacă vom analiza nevoile principale ale copiilor mici vom putea realiza siteza extrem de simplă. b. fizica si intelectuala. sa le atinga. că este importantă o hranire adecvata. de limbaj si de gandire . Trebuie sa luam la cunostinta ca putem aduce schimbare sociala comunitatii prin aceste programe ECCD bazate pe comunitate. si educarea copiilor lor. limba. dezvoltarea. sanatate adecvata. De exemplu. diferite roluri de gen extrase din principiile religioase vor trebui sa se schimbe. atunci culturile locale vor trebui sa se schimbe. Daca acest scop este implementat pe deplin. sa miroasa si sa guste. Pentru copiii de la 0 la 1 an. adulti care pot intelege si raspunde la semnalele lor. si practicile financiare in comunitate ar putea fi alterate (in special daca exclud femeile sau minoritatile etnice). Parintii si familiile(oricum ar fi definite)-atat femeile cat si barbatii-au responsabilitatea primara pentru cresterea. fara distinctie de sex. si de a face tot ce ne sta in putere pentru a impiedica acest lucru sa se intample.

aducand astfel beneficii durabile indivizilor si societatii. social si emotional va fi intr-o pozitie mai buna de a fi angajat si de a contribui economic in familie. Cercetarea sugereaza ca mare parte din dezvoltarea inteligentei la copii apare inainte de varsta de 7 ani. cel putin in termenii activitatii creierului. si participarea acelui copil in societate ca adult. In timpul imbunatatirii acestei baze se face in mod clar legatura cu educatia formala. depinde intr-o mare masura de fundatia asezata in timpul primilor ani. este concentrata in principal pe expansiunea coenxiunilor intre celule. indicand ca anii timpurii sunt cruciali in formarea inteligentei. apare cresterea majoritatii celulelor creierului. sa invete. Daca se dezvolta bine creierul. nutritiei. acestea se vor vesteji in loc sa infloreasca. procesul incepe bine inainte de intrarea copiilor in scoala primara! . Exista o literatura stiintifica ampla care leaga imbunatatarile in scolarizare si invatare de angajarea crescuta si de productivitatea economica. Cercetarea stiintifica stabileste importanta promovarii dezvoltarii sanatoase in timpul primilor ani si demonstreaza ca programele de atentie integrata in dezvoltarea timpurie ofera o oportunitate extraordinara de a evita sau modera problemele de dezvoltare. bunul simt sugereaza ca o persoana care este bine dezvoltata fizic. c. sociologiei. comunitate. personalitatii si comportamentului social. mental. ci de asemenea de felul de interactiune pe care un copil il dezvolta cu oamenii si lucrurile din mediul sau..ajutor sa invete sa-si controleze comportamentul . tara. Copiii se nasc cu cu abilitati fizice. In timpul primilor doi ani de viata. sociale si psihologice. Nevoia de a imbunatati baza de resurse umane a unei tari a capatat o importanta mai mare ca niciodata. Aceste argumente economice pentru investirea in programe timpurii/de copilarie frageda au castigat forta in relatie cu schimbarile recente in politicile economice.ocazii sa inceapa sa invete si sa se ingrijeasca singur . psihologiei. Acest proces este afectat nu numai de statusul nutritional si de sanatate al copilului. Dezvoltarea creierului de la nastere pana la 2 ani jumatate sau trei ani. insotite de structurarea conexiunilor neuronale din creier. care le permit sa comunice. si sa se dezvolte. Dovezi din domeniile psihologiei. care subliniaza politicile deschise care necesita o forta de munca flexibila si bine educata pentru a concura la nivel global.ocazii zilnice sa se joace cu o vareitate de obiecte. sanatatii. si educatiei continua sa se acumuleze. decat o persoana care nu si-a dezvoltat aceste capacitati. Educatia de succes a copilului in timpul anilor sai de scolarizare. copiii care sovaie in aceasta perioada prezinta riscul dezvoltarii cognitive(mentale) intarziate sau slabite. Daca aceste capacitatinu nu sunt recunoscute si sustinute. Dar chiar fara aceste fapte. potentialul de invatare este crescut si sansele de esec scolar sau in viata scad. Primul an din viata este cel mai important in termenii nutritiei copilului si cresterii fizice. Dovezile arata de asemenea ca investitia in primii ani conduce la beneficii economice pentru societate.

cum ar fi traiul impreuna in armonie si apreciand si protejand mediul. guvernele sustin/aproba tacit si intaresc inechitatile existente. este posibil sa modifici inechitatile socioeconomice si legate de gen care provoaca probleme. profesorul Jeanne Brooks-Gunn.programele care continuă în învăţământul primar. si natiune. incep sa se evidentieze in anii prescolari si pot fi promovate prin programe de copilarie timpurie. şi care oferă intervenţie timpurie intensivă.ei perpetueaza valorile culturale Prin copii. unde exista de asemenea o tendinta de a incerca sa schimbi responsabilitatea de la guvern la oameni. la Universitatea Columbia. Programele de copilarie timpurie promoveaza echitatea Asigurand un ‘’inceput cinstit’’ copiilor. copiii din familiile cu resurse putine adesea cedeaza repede si progresiv inaintea colegilor lor mai avantajatiin dezvoltarea lor mentala si in pregatirea lor pentru scoala si viata. serviciile de educaţie timpurie pot aduce rezultate adiţionale ca: mai puţină sărăcie famiililor. au cele mai susţinute efecte pe termen lung. programele de copilarie timpurie pot aduce mari beneficii copiilor. In rezumat. umanitatea isi transmite valorile. d. New York a prezentat următoarele beneficii ale educaţiei timpurii: (apud UNICEF. programe de munca adaptate pentru mame.Într-o prezentare în faţa Congresului Statelor Unite. comunitate. chiar dacă se manifestă mai puţin decât la începutul şcolii elementare. incluzand pe cei saraci. . - . e. Valorile.beneficiile acestor programe continuă în şcoala elementară şi mai departe în clasele gimnaziale şi liceale.in legătura directă cu alte tipuri de servicii pentru familie. Innocenti Report card 8. Aceasta transmitere incepe cu copiii mici. Inactiuneanu este raspunsul.o mai bună coeziune în familii şi în comunitate. . si acest gol nu se umple. deprinderi parentale mai bune. . ci de asemenea sa asigure surse aditionale unde este nevoie sa ‘’niveleze terenul de joc’’social si economic. . Aceste inechitati ajuta sau mentin sau amplifica inechitatile sociale si economice existente. Esuand sa intervina intr-un mod oportun pentru a sprijini invatarea in copilaria timpurie si dezvoltarea unde conditiile sunt dificile. Aici ideea nu e numai de a asigura un pachet minim de surse astfel incat sa putem arata spre egalitatea de sansa. sau pentru a le schimba in bine-trebuie sa incepem cu copiii. p11) programele centrate pe calitatea educaţiei produc realizări şcolare şi comportamente adaptate la copiii mici. Intrun ciclu vicios. Copiii sunt viitorul. sau ai căror părinţi au o educaţie limitată. 2008. ci de asemenea social si economic de a lungul unei vieti in termenii abilitatii copilului de a contribui la familie. . Pentru a pastra valorile morale si sociale. nu numai individual si imediat. Conditiile nesanatoase si stressul asociate cu saracia sunt insotite de inechitati in dezvoltarea timpurie si in invatare. de .aceste efecte sunt puternice în special la copiii care provin din medii sărace. Natiunile sunt confruntate cu problema de a defini si aborda echitatea in conditiile extremei saracii.

De aici devine important cum. . Intr-adevar. 6. construirea consensului si a solidaritatii in comunitatile in care traiesc copii. in special la nivele locale. programe de supravietuire accentuand sanatatea si nutritia. O investitie in programele de copilarie timpurie poate fi o investitie in crearea unor cetateni mai educati.)se ofera singura sa produca acele trasaturi considerate esentiale pentru democratie-mai mult decat forma si continutul majoritatii scolarizarii primare asa cum este aceasta constituita in prezent. si programele de ingrijire ale copilului pot creste foarte mult sansele femeilor de a participa in programe menite sa le sprijine rolul productiv. incep sa aprecieze faptul ca acestia (copiii) pot asigura un punct de plecare pentru actiuni politice si sociale. Unele dintre aceste argumente in sprijinul investitiei in programele ECCD vor fi mai relevante pentru o situatie fata de alta. Desi copiii nu pot vota. Acest potential mobilizator al programelor de copilarie timpurie poate ajuta la consolidarea decentralizarii participante si a democratiei locale. un accent pe insusi procesul de hranire poate creste seminificativ valoarea suplimentatiei nutritionale. explorand. printre alte strategii. dar toate sunt potential importante in orice tipar/model. esential autoritara intre profesor si copil. parintii sunt preocupati de un viitor mai bun pentru copiii lor si sunt adesea dispusi sa colaboreze si sa se sacrifice pentru a indeplini acest scop. etc. Stimularea ca specificul al dezvoltării la vârstele mici Cuvinte cheie: stimulare. Adaugand o componenta ECCD poate face alte programe mai eficiente Succesul unei varietati de programe sociale(de exemplu. argumentele in sprijinul ECCD asigura un suport obligatoriu pentru a face o investitie masiva in programe de a imbunatati Grija pentru a ameliora Dezvoltarea in primii ani. cu profesori care faciliteaza/inlesnesc mai degraba decat sa ordone procesul. sau educatia din scoala primara. o premisa pentru majoritatea programelor prescolare este ca un copil invata cel mai bine facand/actionand. In timp ce scolarizarea primara continua sa fie orientata spre o relatie indubitabila. ECCD este un vehicul pentru participarea sociala Copiii asigura un punct de plecare pentru actiunile sociale si politice care pot ajuta in a construi consensul si organizarea pentru binele comun. Studiile moderne dovedesc tot mai evident că prima copilărie este decisivă în dezvoltarea psihică a copilului. STIMULAT copilul mic de către părinţii săi. In rezumat. mişcare.f. atentia fata de ‘‘pregatirea’’ copiilor pentru scoala poate face programele educationale mai eficiente. g. De exemplu. intreband si rezolvand probleme. forma si continutul majoritatii educatiei prescolare(invatarea activa. daca programele de sprijin parental sunt oferite de sectorul de sanatate in adaugire fata de cu serviciile de remediere. creste sansele de supravietuire ale copilului. In general. politicienii. sau programele de dezvoltare a femeilor) pot fi ameliorate prin incorporarea unui element de atentie fata de dezvoltarea in copilaria timpurie. cât şi cum este îngrijit. luate impreuna. simţuri. educat. interactiune de grup.

obiecte sclipitoare. Simţurile Dacă stimularea este cea care dezvoltă creierul. capacitatea de a explora. de a comunica. auz. De aceea programele educative pentru vărstele mici se preocupă de deschiderea căilor de transmitere a stimulărilor. Dacă se dezvoltă coordonarea şi echilibrul maturizării globale a creierului apare o abilitare manuală tot mai performantă.Debutul învăţării pentru fiecare copil este cât mai devreme cu putinţă. creierul nu se dezvoltă în parametrii optimali şi nu se pot realiza competenţele necesare dezvoltării psihologice. La nivel neuronal conexiunile nervoase rămân limitate. de a face anumite lucruri. sau cel puţin insuficiente pentru o adaptarea firească. trebuie să ne intereseze ca prin programele educative aceste stimulări să ajungă la creier. le atragem atenţia cu sunete plăcute. Până vor însuşi organizat instrumental inteligenţei sociale adică scrisul şi cititul. ramificaţiile neuronale nu se realizează. Adică limbajul ca răspuns la limbaj. tactil sau kinestezic. Mişcă mâinile. De aceea pe măsură ce se dezvoltă copilul trebuie încurajat să mânuiască obiectele să mişte şi să se delaseze tot mai organizat în aşa fel încât folosirea mâinilor să fie tot mai coordonată. înainte de a învăţa să se deplaseze. Mişcarea Sesizăm uşor că fiecare copil mişcă mult. se întoarce şi se răsuceşte. Folosim pentru asta imagini. Căile de intrare în creier sunt cele cunoscute de simţurile copilului: prin văz. Pentru copilul mic este deosebit de important să descifrăm mecanismele mişcării. De fapt îi învăţăm pe copii de la vârste fragede tot felul de lucruri. copilul este stimulat şi asta îl ajută să îşi dezvolte inteligenţa. ceea ce favorizează dezvoltarea. Învăţarea şi produsele ei. Dacă aceasta nu se realizează într-o manieră adecvată. . calculul mathematic. Prin aceste căi de comunicare şi mişcare. (despre asta vorbesc toate teoriile moderne). Pe măsură ce copilul poate face tot mai multe lucruri. Toate aceste mişcări provoacă maturizarea creierului şi declanşează mecanismele necesare mişcărilor tot mai complexe. La o simplă stimulare copilul poate găsi o cascadă de răspunsuri. Să nu uităm că dezvoltarea creierului este globală şi că acesta are nevoie de stimulare permanentă prin căile senzoriale şi prin organizarea tot mai adecvată a mişcării şi a manualităţii. Şi asta pentru a le încuraja explorarea şi a le trezi intersul faţă de mediul care îi înconjoară. Sau ca să fim mai concreţi cu descoperirile moderne: inteligenţele. braţele. Stimularea Dezvoltarea normală a creierului se produce datorită stimulării. Aşa se dezvoltă creierul său şi pornind de la coordonarea mişcării şi a simţurilor sale se construiesc scheme tot mai complexe de comunicare şi de cunoaştere. copiii vor învăţa foarte multe lucruri şi vor dezvolta capacităţile necesare acestei învăţări. precum şi abilitarea manuală şi explorarea obiectelor. rămân limitate. olfactil. A doua direcţie este cea care analizează şi clarifică răspunsurile date de copil stimulărilor diferite venite de la mediu şi intrate prin căile senzoriale. dezvoltarea îi va permite să iniţieze activităţi.

Tendinţe şi statistici O întrebare apare firească: cum. nu numai lucrul cu intelectul.supravegherea asigurată la domiciliu cu părinţi. Există numeroase iniţiative care accentuează una sau alta din direcţiile menţionate. Există: clase de grădiniţă în cadrul şcolilor primare. grădiniţe sau şcoli pentru copiii mici (materenelle) creşe organizate de comunitate. memebrii ai familiei sau fraţi mai amri. să dezvolte capacităţile manuale şi pe cele intelectuale. - . De aceea primii educatori ai copilului sunt PĂRINŢII. În general toate aceste forme se pot unifica prin ideea de derulare a unor programe de educaţie timpurie. mai mulţi copiii sau chiar grupe). În esenţă: STIMULAREA copilului mic presupune stimularea acestuia să se mişte. să comunice. auzul. Totuşi există încă în anumite părţi tendinţa de ase considera că la grădiniţă copilul se pregăteşte numia pentru şcoală şi că dacă merge la o formă de pregătire nu face alceva decât să înveţe bazele şcolarităţii. Tendinţele programelor Toate iniţiativele moderne tind să recunoască faptul că: educaţia şi protecţia copilului mic nu este o şcoală în miniatură şi recunosc nevoia unei învăţări mai largi şi globale. De acesta se ocupă instituţiile de stat. Specificăm că există mai multe modele şi forme diferite. Asta în fiecare zi.mama sau tatăl în concediu de maternitate. adică pentru EDUCAŢIA TIMPURIE. în toate ţările pentru educaţia şi protecţia micii copilării. Ceea ce este important este să subliniem că există o direcţie clară. prin ce forme a se face acest tip de educaţie . să folosească tot mai mult mâinile şi să îşi dezvolte căile de pătrundere a informaţiilor spre creier: văzul. 7. organizaţiile neguvernementale precum şi părinţii care se pot chiar ei organiza. (pentru unul. forme de supravehghere a copiilor mici sprijinite de comunităţi. . care să ofere posibilitate unui câmp de relaţii sociale ale copilului cu adulţii dar şi cu covârstnicii săi. Adică nevoia de a vea copilul în supraveghere cât părinţii sunt la serviciu. cuprinse sau recomandate de politicile educaţionale şi sociale ale oricărei ţări. . STIMULAREA copilului presupune lucru cu tot corpul şi cu intelectul său. să îşi folosească simţurile. simţul tactil şi mirosul.Pentru părinţi şi educatori Pentru educatori este deci de subliniat faptul că trebuie să încurajăm copilul mic să se mişte. de la o ţară la alta. O altă tendinţă recunoscită este aceea de a asigura supravegherea copiluli în exclusivitate fără aşteptări de formare sau stimulare.

Este greu. Responsabilitatea instituţională. Pentru aceştia este nevoie ca resursele să fie mai ample şi piedicile se măresc. Se pune problema în special în zonele populaţiei sărace . o protecţie destinsă şi afectivă. afective şi intelectuale ale copiilor mici. efectivele cuprind chiar 90% şi în 74 situaţia este între aceste două extreme. ci înţelegerea dezvoltării copilului de la vârstă cât mai timpurie. Aşa. dar şi o creştere a iniţiativelor şi programelor alternative şi private. autodisciplină şi respect pentru ceilalţi. Un mediu sigur. studiile de politici în educaţia timpurie identifică trei mari probleme sau provocări: 1. Provocările actuale Trebuie să menţionăm existenţa unor mari provocări legate de planificarea. implicarea acestora. copiii cu dizabilităţi sau cei care aparţin unor minorităţi. Accesul. 3. Se simte peste tot lupta surdă cu autorităţile pentru a se proiecta şi susţine progremele de educaţie timpurie. în 56 efectivele cuprinse în educaţia preprimară cuprind 30% din populaţia de o anumită vârstă. dinamic. Ntr-un studiu UNESCO anul 2000. De fapt este greu ca modelul de şcoală tradiţională să se schimbe în această viziune. din 152 de ţări. dar şi asigurăm calitatea educaţiei pentru toţi la vârstele mici. de a râde şi a se destinde. Oricum este cert că mai sunt multe de făcut. să îi convingi pe finanţişti de valoarea unui domeniu de investiţie pentru că nu se vede prea repede ceea ce stabilesc cercetările. 2. dar şi scăderea în altele. situaţii sociale bine structurate. încă. ocazii de joc şi expresie individuală. sănătos. copiii străzii. Abordarea globală. În general nu sunt cuprinse în statistici iniţiativele private. Se pune problema de a stimula copilul mic intelectual. În plus. un cadru de învăţare. Se consideră nevoile fizice. . Ceea ce este de subliniat este creştera între 1990 – 2000 a efectivelor în grădiniţă în unele ţări. precum şi în toate celelalte domenii dar şi a-l trata în general. ca toţi profesioniştii să realizeze că învăţarea la vârstele mici este decisivă pentru integrara şi dezvoltarea în viaţa adultă. psihologice. organizarea şi derularea acestei educaţii precum şi de protecţia micii copilării. Educaţia timpurie cere o abordare de tip global.Statistici la nivel mondial Există foarte multe forme prin care se asigură azi protecţia şi educaţia pentru copiii mici. Nu este vorba de o şcoală pentru ei. putem descrie abordarea globală a dezvoltării copilului prin educaţia timpurie. În tote statele sunt statistici. În general. sociale. De obicei explicaţiile vin din politicile publice şi priorităţile guvernelor. pentru că sărăcia este una din marile probleme. orfanii. Vorbim de grupuri vulnerabile şi de aici sunt copiii săraci. La noi. În 22. sumele alocate educaţiei nu sunt prea mari în state diferite. ca persoană unică şi valoroasă. Se simte nevoia de a se realiza mai multe oportuniţi de acces şi de învăţare pentru copii înainte de şcoala primară. a exsitat o descreştere severă dupî 1990 iar după 2000 se manifestă o creştere din nou a cuprinderii în structurile preprimare. (referire la studiile americane după 2000 care spun ca 1 dolar aduce 3 în investiţia în grădiniţe). dar acestea se referă la maniere deiferite şi la structuri extrem de variate. formarea comunităţilor în sensul sprijinirii copilăriei mici şi parteneriatul instituţional. Devine greu să planificăm accesul la educaţia părinţilor.

foarte multa vreme s-a considerat ca un copil sugar trebuie obligat sa manance anumite lucruri şi ca atunci cand refuza mama trebuie sa insiste. singur este in stare sa aleaga ceea ce ii face bine. Igiena şi ingrijirea copilului sugar constituie o alta preocupare a educatiei timpurii. Educaţia timpurie se preocupa de extinderea strategiilor de stimulare şi dezvoltare a copilului şi in familie. pentru ca in hranirea şi in grija fata de sanatatea şi curatenia micutului copil sta punctul de plecare a sanatatii psihice şi sociale de mai tarziu. nu cand suna ceasul. ci o sprijina şi contribuie la dezvoltarea relatiilor intra şi extra familiale. Mai mult alimetatia la san ii asigura nu numai aportul de vitamine şi anticorpi ci atingerea şi comunicarea fizic-corporala cu fiinta care il ingrijeste. Copilul mic. . nu poate inlocui familia. preocuparea educatiei este de a interveni cat mai devreme in formarea şi dezvoltarea copilului. Studiile au dovedit ca educaţia parentala incepe din momentul conceptiei fatului. O alta povaţa veche era ca un copil sa nu fie tinut in brate. Rolurile parentale se invata şi se dezvolta odata cu cresterea şi ingrijirea copilului. Institutiile de educatie nu se pot substitui familiei. până intra in cresa sau gradinita. Cu atat mai mult cand este bolnav sau suparat. Sau . sau a persoanei care il ingrijeste. Dar sunt copii care nu pot manca anumite alimente şi sugarul. Copilul primeste dragoste prin gesturile de ocrotire. Conceptul de educatie timpurie se refera asadar la doua dimensiuni: Începerea preocuparilor educationale de la vârstele mici. oricat de buna ar fi ea. Un exemplu.copiii erau obligati sa manance planificat din 3 in 3 ore. unde isi petrece firesc. Azi. Un program eficient educativ este un program care isi propune sa ia in seama copilul de la primele momente ale existentei sale şi care implica toti agentii educationali care contribuie la cresterea şi dezvoltarea lui. Se vorbeste astfel de programe educative care sprijina mamele in timpul sarcinii. este in grija familiei. ingrijire şi satietate. Azi se stie prin studii stiintifice. atunci cand copilul este la cresa sau la gradinita el face parte şi din familie. Daca vârstele mici constituie baza dezvoltarii personalitatii. sau din 4 in 4 ore.Educaţia timpurie şi educaţia preşcolară. De asemenea. Important pentru el este sa se sature şi sa bea laptele matern. exemple de buna practica Din contextul teoretic şi practic prezentat până acum reiese clar ca un program educativ trebuie sa inceapa de la varste foarte mici. ca orice copil are nevoie de caldura trupului matern. Nici o institutie. Implicarea familiei şi comunitatii in educarea copilului mic şi prescolar. pentru a avea un copil sanatos. se stie ca un copil trebuie sa manance cand cere.cea mai mare parte a existentei.

Un program de educatie prescolara este un program care se preocupa de dezvoltarea copilului in sensul devenirii şi constructiei personalitatii sale armonioase. In aceste conditii educaţia prescolara trebuie inteleasa şi construita tinand seama de dimensiunea timpurie. Nu ne ferim sa recunoastem nevoia de educatie a parintilor in privinta cresterii şi educarii optime a urmasilor lor. ci formarea nucleului de personalitate in şi prin relatiile sociale pe care le ofera gradinita. trebuie vazuta prin prisma jocului şi amenajarii adecvate a spatiilor educative. Educaţia parentala cu care ne-am obisnuit. Dimpotriva. De aceea trebuie construita in parteneriat educativ cu familia şi comunitatea şi constituie premiza cea mai importanta a dezvoltarii copilului.devin mai mult sau mai putin conformisti .refuza gradinita şi se tem mai departe de scoala. disciplina bazata pe interdictii şi invatarea mecanica sunt elemente la care tanara generatie de azi nu mai raspunde. Ea este o treapta care are in vedere exeprienta deja acumulata de copil in mediul familial. Desigur ca treapta a invatamantului. dar aceasta este secundar la nivel individual. Ea are propria ei importanta pentru copil. Este institutia care ofera ocaziile jocului in sensul dezvoltarii copilului şi astfel face trecerea de la informal la formal. Problema apropierii copilului de cunoasterea normelor. Gradinita nu este şi nu trebuie sa devina o mica scoala. De aceea încercăm azi o schimbare spre o discilină pozitivă bazată pe argumentarea normelor şi pe înţelegerea lor.Educaţia timpurie prevede parteneriatul activ cu parintii copilului mic sau prescolar. Constrangerea. regulilor de viata şi de convietuire. competentelor şi comportamentelor flexibile şi deschise este o premiza optima pentru scolarizare. Aptitudinea de scolaritate depinde de formarea acelor competente care tin de interiorizarea adecvata a rezultatelor activitatilor de joc liber ales şi interior motivat al copilului.spun ca educatoarea dar fac cum vor ei. prin modelul familiei sau "dupa ureche". nu mai e proprie epocii noastre. . de conceptele de baza pe care le va folosi la scoala. se manifesta crize de relatii şi adaptare la care copiii au doua tipuri de reactii: . O buna pregatire in sensul dezvoltarii şi formarii capacitatilor. nu pe impunere necondiţionată. Obiectivul central nu este pregatirea pentru scoala cum ar putea aparea din denumire. gradinita se preocupa şi de viitorul scolarului. . in asa fel incat acestia sa continuie acasa ceea ce se realizeaza la cresa sau gradinita şi chiar sa-şi imbunatateasca practicile parentale.

Extinderea acelor elemente care vadesc impotanta deosebita pentru tot invatamantul prescolar. Propunerea de imbunatatire a practicilor determinata de teorie sau de practica insasi. Evaluarea finala 9. Proiectarea noului program de educatie prescolara trebuie sa tina seama de raspunsul la patru mari intrebari: De ce? Cum? .In afara argumentelor pe care le pune in evidenta practica educativa şi cercetarea acestor varste. Cerintele fata de introducerea unui program educativ timpuriu in activitatea prescolara se refera la organizarea şi planificarea unor etape bine definite in derularea lui. Dimensiunile unui proiect de program bazat pe individulizare şi abordare timpurie a educaţiei. analizele de tip cercetare-actiune. 7. promovate de politicile educative internationale. Evaluarile in program. Stabilirea acelor elemente care necesita schimbarea determinata de obiectivele noi propuse. 2. Etapele. exista şi argumentele pedagogiei umaniste. 8. 5. 3. Şansa participarii. care ofera copiilor: • • Dreptul la copilarie şi dezvoltare in sensul promovarii identitatii proprii. Orice proiect educational are sanse de reusita daca se bazeaza pe o fundamentare solida teoretica şi practica şi daca rezultatele lui sunt vizibile in produse masurabile cantitativ şi calitativ. prin intrducerea unei inovatii. Derularea programului şi actiunile educative propriu-zise. Orice program educativ. Studiile teoretice. inclusiv cele care se adreseaza varstelor timpurii se construieste pornind de la nevoia imbunatatirii practicilor educative. pozitive şi democratice. accesului şi calitatii educatiei de la vârstele mici. 4. Elaborarea programului şi determinarea dimensiunilor lui calitative şi cantitative. 6. Stabilirea obiectivelor noului program educativ. ca etape ale unui program prescolar de educatie urmatoarele: 1. Putem considera astfel. sau cerintele obiectivate in contextul unei reforme globale. determina schimbari prin programe educative noi. Identificarea starii reale a invatamantului prescolar in raport cu modificarile propuse.

Izvoarele unui proiect educativ pentru vârstele timpurii trebuie gasite in : . Stabilirea resurselor materiale necesare şi raportarea lor la realitate. comunicare şi discutare a problemelor. care determina directiile tuturor orientarilor de programe la vârstele mici.Cine? . .Implicarea societatii in rezolvarea problemelor educative. a educatoarelor şi a factorilor de decizie pentru aplicarea schimbarilor propuse. .Cu ce? Primele doua intrebari primesc raspunsul din elaborarea bazei stiintifice şi metodice pe care proiectul o propune. competentelor de observare.Organizarea mediului educativ. Este vorba de stabilirea resurselor teoretice şi metodice pe care proiectul le va pune la dispozitia programului educativ. precum şi gasirea surselor de constituire şi reconstituire a acestora este raspunsul la a patra intrebare. . In timpul derularii unui program educativ prescolar este de mare importanta realizarea permanenta a monitorizarii progreselor. Propunerea pe care o facem este de program interactiv.Valorizarea persoanei. La acest nivel este necesara o relatie de parteneriat intre coordonatorii programului şi toti agentii schimbarii implicati. Urmeaza pregatirea resurselor umane implicate.Analiza contextului multicultural.Redimensionarea activitatii fundamentale de joc a copilului prescolar. constituie cerinţe primare ale programului. . constituie raspunsul la intrebarea a treia. De aceea cultivarea comunicarii eficiente. Acesta este doar inceputul unui proiect educativ.. de ascultare.. de tip cercetare-actiune. Resursele umane care vor fi antrenate de proiect şi modul de pregatire a lor pentru abordarea noului propus. Astfel. Constituirea unei echipe este foarte importanta din perspectiva eficientei şi durabilitatii schimbarilor introduse de program. . in care constructia propiu-zisa sa fie rodul schimburilor de experienta şi al discutiilor profesionale in cadrul echipei proiectului de educatie prescolara. Rolul echipei nu este numai in intalnirile de tip formativ (cursuri) ci cel mai mult in activitatile de evaluare permanenta cand schimburile de idei şi discutiile metodice sunt un sprijin al activitatilor.Orientarea activă şi participativă a strategiilor şi metodelor folosite. . piedicilor şi realizarilor. Acest lucru presupune o permanenta colaborare. orice program prescolar trebuie sa tina seama de o serie de realitati practice şi valori teoretice contemporane. Aceasta maniera de actiune la nivelul invatamantului prescolar este cea mai adecvata cerintelor determinate de contextul global al politicilor educative la nivel international cat şi de Reforma actuala din invatamantul romanesc.

emoţionala si cognitiva.2.Traditia şi practicile pozitive din educaţia prescolara romaneasca. Aceasta explica de ce studiul dezvoltarii psihologice a copilului este în prezent un domeniu extrem de important. exista o multitudine întrebari cu privire la dezvoltarea psihologica a copilului care ne preocupa pe fiecare dintre noi si la care acest domeniu al psihologiei încearca sa ofere raspunsuri: Cum se dezvolta fiinţa umana înainte de momentul nasterii? Ce putem face pentru a asigura premisele pentru o dezvoltarea normala a copilului înca din perioada prenatala si a ne asigura ca nou-nascutul va fi sanatos? • Cum percepe lumea un nou-nascut? Ce anume înţelege noul-nascut din ceea ce se întâmpla în jurul sau. Diferentele dintre programele educative pentru vârstele timpurii vin din imbinarea diferita a cantitatii de atentie indreptata spre elementele mentionate şi in special din structurarea strategiilor folosite. . dezvoltarea sa fiind stimulata si accelerata sub influenţa presiunii sociale. Efectele lor în construirea programelor Câmpul de studiu al psihologiei copilului cuprinde dezvoltarea intelectuala. Observam ca raspunsurile la aceste întrebari nu prezinta doar un interes pur stiinţific ci. a copilului? Trebuie sa fie permisivi sau foarte stricţi? Care este strategia optima? etc. Practic. cum si ce învaţa de-a lungul timpului? • Cum reusesc copii sa înveţe sa utilizeze un sistem lingvistic extrem de complex într-un timp relativ scurt? • Cum apar diferenţele la nivelul personalitaţii si inteligenţei? Ce rol are ereditatea? Ce aspecte ale mediului în care se dezvolta copilul determina aceste diferenţieri? • Cum trebuie sa se comporte parinţii pentru a asigura o dezvoltare plenara. . • Modele de studiu si abordare metodologica A. Cercetările asupra copilăriei mici 2. unul practic. Abordarea narativa . Documentele nationale care se refera la reformă şi restructurarea sistemului educativ.Cercetare-actiune asupra efectelor acestui program.1. afectiva si psihica a copilului din momentul concepţiei pâna la adolescenţa. Orice proiect va deveni un progam adoptat daca va fi axat pe baze teoretice solide şi pe o practica eficienta şi sanatoasa. .Documentele internationale referitoare la importanta educatiei la aceste varste. mai ales. - Studiile actuale asupra copilariei mici 2.Cercetarile interdisciplinare asupra copilului de la 0 la 7 ani.

Alfred Binet si Theodore Simon.Primele studii empirice privind dezvoltarea psihologica a copilului apar la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX sub forma înregistrarilor biografice ale comportamentului copiilor (Charles Darwin. Freud) . alimentar etc. Tipul de relatii: începe elaborarea primelor reflexe conditionate (alimentar. porneste chiar din perioada prenatala.). C. B. La începutul anilor 1900.accentul este pus asupra masuratorilor cantitative a comportamentului si elaborarea unei harți obiective a dezvoltarii. dar lipseste scopul constient. care îi permit copilului sa se adapteze la mediu. igienic). doi cercetatori francezi au primit sarcina de a elabora un test care sa permita identificarea copiilor cu redard intelectual în scolile din Paris si orientarea acestora catre clase speciale. . 1-3 ani: stadiul anteprescolar Activitatea fundamentala: manipularea obiectelor. Piaget. Tipul de relatii : se bazeaza pe reflexele neconditionate (de aparare. Stadiile dezvoltarii psihologice a copilului Cronologic. Abordarea normativa Propusa de Stanley Hall (1844-1924) . Tipul de contradictii: dependenta totala fata de adult. Abordarea psihometrica Lewis Terman (1877-1956) .publica primele teste de inteligența pentru copii utilizate pe scara larga – Scala de Inteligența Stanford-Binet.observația de tip etnografic si cercetarile longitudinale în care dezvoltarea copilului este urmarita pe un interval lung de timp. abordarea dezvoltarii psihologice a copilului în diferite etape de dezvoltare. urmarind dinamica dezvoltarii: • • • • • nasterea primul an de viata prima copilarie (perioada anteprescolara): de la 1 la 3 ani a doua copilarie (perioada prescolara): de la 3 la 6.7 ani a treia copilarie (perioada scolarã mica) de la 6 la 10-12 ani Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor 0-1 an: stadiul sugarului Activitatea fundamentala a individului: satisfacerea trebuintelor organice.

sa mearga la gradinita. 3-6. se desfasoarã pe baza de reguli unanim acceptate. are obligatii si drepturi: sa se trezeasca la anumite ore. Ca prime semne observabile ale vieţii psihice şi supuse modelajului social. copilul reacţionează prin descărcări şi activări musculare. dominanta este cea a impulsivităţii motrice. Graţie experienţelor emoţionale (proprii şi ale anturajului) copilul îşi cristalizează o formă globală de reprezentare a situaţiilor ceea ce-i permite anticiparea.7-10.11 ani: stadiul scolarului mic Activitatea fundamentala: învatarea impusa. Aceste reacţii impulsive devin repede expresie deoarece anturajul le întăreşte prin satisfacerea trebuinţelor "reclamate". Tipul de contradictii: gradul de dependenta este influentat de formarea unei conceptii proprii despre realitatea înconjuratoare. protecţie etc.7 ani : stadiul prescolar Activitate fundamentala: jocul. atunci când apare starea de necesitate (foame. Aici este baza viitoarelor atitudini şi mimici comunicative tot mai complexe.Tipul de contradictii: gradul de dependenta fata de adult scade. . Tipul de contradictii: gradul de dependenta scade datorita constituirii constiintei de sine si cresterii caracterului critic al gândirii. ca în stadiul intrauterin. devine o persoana cu statut social. ele sunt principalul mecanism organizator al psihismului infantil. STADIILE ONTOGENEZEI — SCURTĂ PREZENTARE 1.) şi de insatisfacţie (corelatul subiectiv). se dezvolta capacitatea de verbalizare si deplasare independenta. "Emoţia – afirmă Wallon – este o primă formă de înţelegere şi diferenţiere". sa se îmbrace. Tipul de relatii: stabileste relatii sociale. dirijata din exterior.Stadiul impulsiv(0-3 luni) şi emoţional (3-12 luni) 0-3 luni: La naştere şi până în jurul sfârşitului primului trimestru al vieţii postnatale. Deoarece satisfacerea necesităţilor sale nu mai este automată. 6. 3-12 luni: Substadiul emoţional (3-12 luni) se caracterizează prin preponderenţa expresiilor emoţionale care devin mijlocul dominant de relaţionare cu anturajul. Tipul de relatii: se extind relatiile sociale precum si obligatiile si drepturile. în joc copilul interpreteaza anumite roluri în conformitate cu care îsi alege comportamentul adecvat. căldură.

nediferenţiere în cunoaştere). a validării sociale. 3. Stadiul categorial (6-11 ani) 6-9 ani: Se produce o repoziţionare a intereselor: de la cele faţă de sine (din stadiul anterior. imagine mentală). 9-11 ani: Substadiul categorial începe printr-o activitate comparativă de diferenţiere şi extragere a asemănărilor şi deosebirilor dintre obiecte şi situaţii. 5.2. Senzorio-motricitatea. intelectuală şi socioafectivă şi sub impulsul unui nou context socio-cultural: şcoala. 3 ani: în cel de al treilea an se face trecerea de la actele motorii la reprezentare. 4. "NU VREAU!") 4-5 ani: Perioada graţiei. către cele orientate spre exterior.: "EU FAC!". formă primară a inteligenţei discursive ce se va instala odată cu apariţia funcţiei semiotice/simbolice (limbaj. fiind la intersecţia a două faze importante în devenirea personală: construcţia persoanei şi dimensiunea sa instrumentală. a seducţiei: căutarea aprobării. spaţiul proxim. un raport de substituţie a ceea ce a fost cândva prezent. Stadiul adolescenţei . Ca urmare copilul caută să seducă. dar complementare: a) activitatea manipulatorie de explorare (obiecte. "EU SPUN!". centripet). Saltul este mijlocit prin actele imitative (copilul mai mult mimează decât vorbeşte!) ca forme de prezentare. narcisismului îl domină. Stadiul personalismului (3-6 ani) Acest stadiu este o etapă centrală în stadialitatea walloniană. forma sa amânată (în absenţa modelului) fiind deja o evocare. Este marcat de exprimarea conştiinţei de sine a copilului. Se disting trei faze: 3-4 ani: Perioada de opoziţie: afirmarea autonomiei ca premisă a personalităţii (ex. Are loc o dublă decentrare. în acest substadiu precategorial asistăm la o diminuare a sincretismului (amestec. Stadiul senzorio-motor şi proiectiv (1-3 ani) 1-2 ani: Reacţiile circulare sunt expresia ralierii mişcărilor copilului la datele senzoriale şi excitaţiile provocate de mediu. Categorizarea abstractă îşi face treptat loc. să fie în centrul atenţie. Raportarea funcţională la realitate (la ce serveşte. Raportul sinealţii este complex şi multifazic în acest stadiu. se dezvoltă în două direcţii independente. 5-6 ani: Perioada imitativă a rolurilor de tip adult. rezultată din parcurgerea conştientizării corporalităţii proprii şi a diferenţei sale sociale faţă de alţii. de ce este bun şi ce face ceva sau cineva) este înlocuită cu cea categorială în forma sa concretă însă. Imitaţia susţine interiorizarea. ca tip de activitate dominantă. de pe poziţii de "adultism" (un amestec de rivalitate şi admiraţie faţă de adult). care este baza pentru inteligenţa practică (acţiune) şi b) activitatea postual-imitativă.

intuitivă – gândeşte ce vede. ca forma superioara a adaptării. gnostică – cunosc pentru a şti. stadiul operaţional – se structurează în această perioadă sau niciodată..atunci". Dezvoltarea inteligentei. social. (2) definirea trebuie să permită dezvoltarea progresivă a structurilor mentale Piaget propune trei stadii principale de dezvoltare intelectuală: un stadiu senzoriomotor. preverbală) 2) 2-7 ani – stadiul preoperaţional (inteligenţa prelogică. Acesta ţine până la circa 7-8 ani când copilul intră în stadiul operaţiilor concrete iar spre 11-12 ani. controlează un singur indice şi nu coordonează) . nu gândeşte formal doar logic.4-7 ani – semilogic (intuiţia articulată) 3) 7-15-16 ani . Ambivalenţa egocentrism/egoism – allocentrism/altruism poate fi prezentă şi deconcertantă.substadiul structurilor operatorii formale .. presimbolică. Cele două condiţii pe care Piaget le stabileşte pentru stadialitatea sa sunt: (1) stadiile trebuiesc definite astfel încât să garanteze o ordine constantă în succesiunea lor.substadiul genezei operaţiilor formale .. Stadiile dezvoltării gândirii la Piaget Conform teoriei lui Piaget dezvoltarea intelectuală evoluează printr-o serie de stadii iar organizarea comportamentului este calitativ diferită în fiecare stadiu.. cel al gândirii preoperaţionale şi cel al operaţiilor concrete) şi un stadiul al gândirii formale (sau proporţionale).12 … ani – operaţional formal – se dezvoltă inteligenţa ipotetico-deductivă propoziţională şi cea reflexivă (gândirea se întoarce asupra ei însăşi) . este stadiala. cu autoritate. cuprinzând următoarele momente: 1) 0-2 ani – stadiul senzorio-motor (inteligenţa practică. Stadiul senzorio-motor începe de la naştere şi ţine până la circa 2 ani când începe cel preoperaţional. în plan intelectual gândirea conceptuală permite unificarea reprezentărilor "insularizate" bazate pe interese concrete. în planul construcţiei personale începe armonizarea asperităţilor prin integrarea planurilor: cognitiv. copiii ajung să dezvolte elementele unei logici formale constând în propoziţii de tip "Dacă. nu pentru a rezolva) . afectiv. Se face saltul de la reprezentarea atomistă a realităţii spre cea a legilor şi integrărilor succesive.7-12 ani – operaţional concret . dimensiunea polivalentă a personalităţii fiind exersată de acest nou anturaj. Grupul de covârstnici este atractiv.Modificările fiziologice şi cele ale schemei corporale sunt punctul de start al crizei pubertare centrată pe sentimentul schimbării. Revine în prim plan o nouă fază de opoziţie prin care exigenţele construcţiei persoanei(trebuinţă centripetă) se fac simţite. inteligenţa logică. specifice stadiilor anterioare.2-4 ani – prelogic (intuiţia simplă) . un stadiu reprezentaţional (împărţit în două substadii. simbolică.

Fiecare stadiu are specificul sau sub aspectul instrumentelor cu care operează si achiziţiilor pe care le obţine. Stadii Senzoriomotor Mecanisme / instrumente Reflexul/ schema senzoriomotorie / scheme de scheme Achiziţii Permanenţa obiectului, apariţia reprezentărilor ca proces mintal, reprezentări practice ale cauzalităţii, spaţialităţii şi intenţionalităţii Reversibilitatea simplă (a-a=0, a=b si b=a) - 8 ani Conservarea invariantelor, gândire de tip noţional şi cea categorială Dubla reversibilitate şi INRC (identitate (A este B), negaţia (A este nonB), reciproca (A implică B şi B implică A), corelativa (A şi B corelează, au o legătură comună reciprocă)), gândire conceptuală

Preoperaţional si operaţional concret 2-12 ani Operaţional formal

Pre si semi operaţii mintale (7-8 ani), Operaţii concrete după 8 ani Operaţii mintale, operaţii cu operaţii mintale (operaţii de gradul II sau propoziţionale)

Asimilare – proces de încorporare a noutăţii prin intermediul setului de instrumente, (reflex, schemă, scheme de scheme, operaţii, semioperaţii), existente deja ca bun al individului. Acomodare – proces prin care un mecanism existent deja folosit în situaţii noi îşi modifică structura şi funcţionarea anterioară devenind altceva sau premisa pentru altceva. Schema senzorio-motorie – echivalent în plan practic a ceea ce va fi noţiunea şi conceptul în plan simbolic (o generalizare practică). Ea apare ca unitate primară de viaţă psihică şi se referă la faptul ca un segment informaţional senzorial sau perceptiv este prelucrat şi are drept consecinţă un răspuns motor. Permanenţa obiectului – capacitatea copilului de a-şi da seama că obiectele pe care nu le mai percepem există totuşi. Conservarea – capacitatea copilului de a-şi da seama că sub forme diferite se ascunde o aceeaşi realitate. Se caracterizează prin decalaj longitudinal, în următoarea ordine: număr, substanţa, lungime, suprafaţa, greutate, volum.

Substadiu cronologic

Instrumente-mecanisme

Performanţe

Exersarea reflexelor 0-1 lună Reacţii circulare primare 1-4 luni primele adaptări Reacţii circulare secundare 4-8 luni procedee menite să prelungească experienţe interesante

Perfectează instrumentele reflexe conferindu-le exactitate şi promptitudine Repetarea comportamentelor plăcute la care copilul ajunge din întâmplare, sunt focalizate asupra propriului corp, activităţile exista în sine - a privi pentru a privi, a apuca pentru a apuca - au statut de asimilări funcţionale Specific este orientarea şi dincolo de universul propriului corp şi capacitatea de a produce şi a reproduce acţiuni interesante descoperite întâmplător. Acţiunea este susţinută de plăcerea noutăţii, marchează începutul satisfacţiei de natura psihică, şi câştigării intenţionalităţii prin deosebirea pe care începe să o facă între mijlocul şi scopul acţiunii, acţiunea este orientată spre exterior şi spre viitor Substadii preintenţionale ⇑ Conduitele sunt în mod clar intenţionale, apare coordonarea a două scheme anterioare într-un singur act prin subsumare lor într-o schemă principală Caracteristici: intenţia, căutarea unui mijloc bun pentru a-si realiza intenţia, reunirea schemelor anterioare intr-un act unic Obiectul acţiunii devine dominant luând locul acţiunii propriu-zise Apare conduita inteligenţei speciale: suportului 8-9 luni, sforii 10-11 luni, băţului 11 luni

Obiectul care dispare din raza vizuală nu are semnificaţie Copilul poate urmări cu privirea obiectul sau poate rămâne cu privirea în zona de dispariţie

Capacitatea de a se raporta interogativ la obiectul dispărut şi de a descoperi obiectele parţial ascunse

Coordonare schemelor senzoriomotorii cu apariţia schemelor secundare si cu aplicarea lor la situaţii noi 8-12 luni

Căutarea activă a obiectului dispărut dar fără a ţine cont de succesiunea deplasărilor succesive ale obiectului chiar în condiţiile observării acestor deplasări, ca urmare obiectul va fi mereu căutat în locul primei dispariţii

Reacţii circulare terţiare

Rezolvarea problemelor prin încercare şi eroare practică, schemele pot fi îmbunătăţite, curiozitatea este mobilul Experimentare experienţei

Găsirea obiectului dispărut în urma unor deplasări succesive cu condiţia vizualizării traiectoriilor

activă 12-18 luni Invenţia mintală 18-24 luni Începuturile reprezentării şi deliberării practice care pot prefigura acţiunea Găsesc soluţia în minte prin imitarea problemei de rezolvat

intermediare

Instalarea permanenţei obiectului ce are drept consecinţă reprezentarea deplasărilor invizibile şi în absenţa vizualizării traiectoriilor sale

FORMELE FUNCŢIEI SIMBOLICE Imitaţia amânată – (1,5-2 ani) se caracterizează prin reproducerea unui comportament in absenta modelului care a fost perceput anterior. (ex. Copilul vede pe tatăl său fumând şi repetă gestul mai târziu. Are un statut de prereprezentare, deoarece o acţiune este evocată tot printr-o acţiune (reprezentare prin act). Jocul simbolic – (2-5 ani) are drept specific faptul ca aducerea spre sine a realităţii se face prin substituţi construiţi de subiect şi modificabili potrivit trebuinţelor lui de moment. La baza jocului simbolic se află schema simbolică care este reproducerea unei scheme senzorio-motorii în afara obiectivului său obişnuit si folosirea ei cu valoare explicativă (jocul de-a ceva). Funcţia jocului este cathartică şi explicativă. Această formă de joc urmează celei a jocului exerciţiu sau funcţional şi precede jocul cu reguli (5-7 ani). Desenul este considerat a fi la jumătatea drumului între jocul simbolic şi imaginea mintală. Cu prima are în comun plăcerea funcţională şi autotelismul (=îşi are scopul în sine). Cu imaginea mintală are în comun efortul de imitare a realităţii şi reciprocitatea cu aceasta. Desenul copilului până la 8-9 ani este realist ca intenţie dar ca realizare este idealist, în măsura în care copilul mai mult desenează ce ştie decât ce vede. Gradul de realism al desenului infantil prezintă o serie de etape: Realismul fortuit – 2-2 ½ ani – specific – semnificaţia desenului se descoperă concomitent cu execuţia, este un desen povestit. Realismul neizbutit – 3-4 ani şi după – are ca specific prezenţa în desen a elementelor esenţiale ale modelului, dar într-o manieră juxtapusă dat fiind imposibilitatea coordonării lor (ex. omul cefalopod). Realismul intelectual – în desen se regăsesc toate atributele esenţiale ale modelului, dar prezentate într-o formulă stângace fără materialitate şi fără perspectivă (ex. desen Roentgen). Realismul vizual – are drept caracteristică prezentarea în desen doar a elementelor modelului care sunt posibile dintr-un singur punct de vedere. Apare perspectiva şi plasarea în coordonatele paginii, respectarea proporţiilor. Sub aspectul conţinutului

exista o ordine tematică: mai întâi omul şi animalele, casa şi mijloacele de transport, copaci flori şi obiecte. Limbajul Stadii şi Competenţa (a înţelege şi orienta repere după mesaj verbal) cronologice 0-6 luni stadiul incipient comun copiilor dintro cultură indiferent de limbă Reacţionează la sunete puternice emise brusc, încearcă localizarea sunetului întorcând capul şi privirea, pare să asculte pe cel care vorbeşte căruia îi poate răspunde prin zâmbet (4-5 luni), să facă distincţie între voci vesele şi furioase (sensibil la paraverbal), răspunde când e strigat pe nume Performanţa (a utiliza limbajul)

La naştere este prezent ţipătul neonatal, plânsul şi diverse sunete vegetative (deglutiţie, tuse), în primele săptămâni apare “baia de sunete”- sunete extrem de diverse şi inexistente în limba copilului din care ulterior se selectează cele ale limbii vorbite (3-4 luni) apare gânguritul bazat mai ales pe vocale (5-6 luni), apare lalaţiunea, asocieri de silabe, copilul emite vocalize care au valoare de joc funcţional Răspunde prin vocaliza când e strigat pe nume, imita melodii, are un jargon propriu (e-e-e, I-I-I, face gesturi cu sens de “nu”, fiind mai expresiv în comunicarea nonverbală

7-11 luni stadiul diferenţierii fonemelor acesta se conduce după legea efortului fiziologic minim (vocale labiale guturale)

Dovedeşte selectivitate auditiva, asculta cu interes muzica, poate asculta o explicaţie care durează mai mult de 1 minut cu condiţia să se axeze pe un obiect care îl interesează, ascultă persoana care vorbeşte fără a fi sustras de alte sunete, recunoaşte sensul lui „Nu”

Stadii prelingvistice ⇑ 12-18 luni stadiul holofrazei comunica printr-un singur cuvânt Face distincţie netă între sunete şi provenienţa lor, înţelege numele unor obiecte şi părţi ale corpului, acest gen de achiziţii îmbogăţindu-se săptămânal, identifică obiecte simple într-un tablou, la 18 luni înţelege 100 de cuvinte Foloseşte un singur cuvânt începând de la 10-11 luni pentru a desemna o întreagă realitate, repertoriul de cuvinte folosite este de un cuvânt la începutul perioadei şi ajunge la 20 cuvinte la 18 luni (ex. O fetiţă de 1 an denumeşte prin ”bebe” o fotografie cu copii) are un jargon propriu folosit în discuţie cu jucăriile, 25% din ce

sprânceană. 25-50% din ce spune este inteligibil. înţelege semnificaţia dreapta-stânga . conjuncţii. poate repeta o propoziţie şi 12 cuvinte foarte corect. 4ani . înţelege propoziţii mai complexe. foloseşte vorbirea pentru a relata evenimente petrecute. se refera la el la persoana a III-a. poate purta un dialog alternativ. povesteşte. înţelege semnificaţia pronumelor (tu. numerale. înţelege semnificaţia cuvintelor mai mare şi mai mic şi denumirile unor activităţi. înţelege analogii si cauzalităţi exprimate verbal (dacă-atunci) După 55 luni Stadiul desăvârşirii gramaticale Înţelege exprimarea verbală a unor noţiuni legate de număr timp şi spaţiu. negativ) se joacă cu cuvinte. apare creaţia verbală Articulează corect şi consoanele.1600).9001000. adjective. foloseşte diferite forme gramaticale (trecut. vorbirea e inteligibilă 100% 36-54 luni stadiul dezvoltării gramaticale Înţelege semnificaţia propoziţiilor. se descurca in vorbirea in dialect. 50-80% din cuvinte sunt inteligibile. există o ordine în achiziţia acestora: substantive. creează poezii. articulează corect toate vocalele. înţelege un mare număr de cuvinte. noi). interogativ. omite consoana iniţială sau finală) 18-24 luni stadiul limbajului telegrafic (2 cuvinte) este primul stadiu lingvistic Execută după comanda verbală acţiuni simple. pisica miau). pronume Recunoaşte şi înţelege cuvinte care denumesc părţi mai de detaliu din structura corporală (cot. poate urmări povestiri cu trei personaje plasate într-un context familiar Foloseşte propoziţii simple din două cuvinte (tata dus. înţelege cuvinte care denumesc categorii de rudenie. se manifestă tulburări de ritm ale rostirii (dislalie de dezvoltare (înlocuirea unor sunete cu altele sau omiterea lor). este capabil să definească cuvinte. prezent. gene). ea. viitor.spune este inteligibil. conversează sau monologhează. se corectează singur la greşelile gramaticale. este mare colecţionar de cuvinte. mai face greşeli gramaticale Povesteşte. el. are un jargon bogat (bombează-bombardează. dialoghează. foloseşte limbajul pentru a-şi exprima dorinţe sau necesitaţi 24-38 luni stadiul formarii gramaticale Foloseşte propoziţii simple după o sintaxă proprie. flecuştean-oştean). (3 ani . apare ecolalia şi ecomimia (repetarea cuvintelor sau gesturilor interlocutorului). verbe.

După ½ ani animismul s e localizează la nivelul 3 jocului şi jucăriilor pentru ca după 5 ani să dispară şi acesta animismul rămânând la nivel explicativ în situaţii legate de mişcare. totul e însufleţit chiar antropomorfizat. non-comunicativ. generalul cu parţialul (Bicicleta este ceva cu .Mentalitatea preşcolarului În planul procesualităţii copilul rămâne un nereversibil (gândire cu un singur fir). adevărul este cel care corespunde propriei experienţe de viaţă. artificialism. criza de încăpăţânare). un preoperaţional. moment în care copilul celălalt începe să fie perceput ca partener. până la aceasta vârstă copilul fiind el însuşi regula. finalism. are o pondere de 60% din exprimare în perioada 3-5 ani. Realismul – imaterialitatea este permanent tradusă de copil în imagini materializabile. pentru a ajunge la 44-47% la 5-7 ani. Finalismul – toate şi totul sunt pentru cineva sau pentru ceva. dialogul până la 6 ani este cel mai adesea un monolog paralel. La 3 ani domină un animism profund. Gândirea la aceasta vârsta se caracterizează prin: animism. Ca atare gândirea lui este precauzală ceea ce impune o mentalitate tipică. Relaţia cu anturajul – egocentrismul face ca vârsta preşcolară să fie o vârstă a precooperării şi aceasta pentru că nu sesizează punctul de vedere al celuilalt. Limbajul egocentric. un nonconservativ (incapacitatea de a sesiza neschimbarea esenţei dacă forma se schimba). Sincretismul – gândire globală amestecata nediferenţiat în măsura în care la această vârstă copilul amestecă realul cu imaginarul (N-ai găsit ceva să cumperi vine zâna bună şi aduce). pentru copil nu există întâmplare şi nici nu o acceptă (mărul =se mănâncă). Gradele de animism diferă în funcţie de vârsta copilului. limbaj. Egocentrismul – supunerea adevărurilor generale propriului adevăr. palpabile (visul= mici tablouri sau filme). în raport cu covârstnicii cooperarea apare abia după 5-6 ani. “Asta s-a mai spus”). povestirea paralelă nu ţine cont de ce spun ceilalţi (nu afirma de ex. în relaţiile cu anturajul. Animismul – însufleţirea oricărei realităţi inclusiv a celei obiectuale. La aceasta vârstă copiii se joacă unii lângă alţii decât unii cu alţii. el nu are conştiinţa acestei centrări pe sine şi nu se poate transpune în punctul de vedere al celorlalţi. În relaţie cu adultul se manifestă potenţialul de opozabilitate (vârsta negativismului. Egocentrismul se manifestă la nivelul conduitei generale. în joc. concrete. Artificialismul – realitatea inclusiv cea naturală este creată de cineva (soarele este un bulgăraş care a crescut mare). Jocul colectiv durează la 3 ani 5 minute. egocentrism si sincretism. Ca forma de manifestare predomină afirmaţia (nu argumentează şi nu demonstrează ci mai ales afirmă pentru că nu simte nevoia să-şi impună propriul punct de vedere pe care îl consideră general). Până la 7 ani este greu de realizat la copii un joc cu reguli autentic. realism. raţionalul cu afectivul.

deceptii mutuale. spune F. teama sau refuzul de a merge la gradinita etc. pâna la tulburari comportamentale diverse) pot fi considerate tulburari reactionale la dificultatile parentale. temporalitatea (Te-a bătut tata?M-a bătut mâine. întârzierile în dezvoltarea limbajului. sau tulburari ale climatului relational din familie (de exemplu.). procese defensive si revendicari insuportabile. ca o reactie în lant.” . devin pereti ai unei incinte fortificate. DEZVOLTAREA GÂNDIRII ŞI A LIMBAJULUI COPILULUI Cercetările lui Vîgotski au avut ca scop şi analiza proceselor de gândire conştiente şi raporturile dintre gândire şi limbaj încercând să determine care este relaţia dintre ele: identitate.). fie sunt stânjeniti de criza de inadaptare sociala a copilului (refuzul scolar este un exemplu ilustrativ în acest sens). „Progresul la nivelul gândirii şi cel al nivelul limbajului nu sunt paralele. a memora un număr). Conceptul în acest caz se referă la o abstracţie. un mediu sigur. si nici chiar în familia sa. care sa-i asigure protectie si suport afectiv. Acest autor consideră că gândirea şi limbajul la copil apar în mod independent şi pot fi reprezentate sub forma unor cercuri separate: gândirea non-verbală şi cuvântul neconceptualizat. Dolto. fie nu pot sa îsi ajute copilul sa depaseasca conflictul. Cele două curbe de creştere se intersectează şi se despart. este posibil ca acestea sa fie datorate unor conflicte dinamice intrinseci copilului. tulburari în fratrie. pornind de la nervozitate. la caracteristicile generale ale diferitelor obiecte şi nu la obiecte în sine. iar cuvintele. abilitatea în manipularea obiectelor) şi de limbaj neconceptual (ex. Există întotdeauna o parte de gândire nonverbală (ex. La rândul lor. durerile de cap sau varsaturile pot fi în relatie directa cu o stare emotionala negativa a copilului. Ele se pot redresa şi merge paralel. Când este vorba despre tulburari ale copilului mare sau a adolescentului care nu a prezentat tulburari în mica copilarie.roate şi pedale şi cineva a stricat-o când a căzut cu ea). anxietate. a recita o poezie. proiectile schimbate între cei atacati si atacanti”. Pe măsură ce copilul creşte cercurile se întâlnesc şi întrepătrund. „Comportamentele unui astfel de grup familial. Aceste cercuri nu se suprapun niciodată perfect. Dificultaile parentale si tulburarile reactionale ale copilului În mica copilarie. Urmarea acestei situatii: de multe ori. aproape întotdeauna dificultatile comportamentale sau relationale ale copilului (de exemplu. insecuritate si frica de a-si parasi mama. În fata lipsei de întelegere a anturajului familial se instaleaza. independenţă sau interdependenţă. pot fuziona pentru un timp pentru ca totdeauna să se separeu ulterior. Aceasta se aplica şi la ontogeneză şi la filogeneză. copilul nu mai gaseste în anturajul sau social. Joncţiunea lor reprezintă gândirea verbală ceea ce înseamnă începutul achiziţionării conceptelor cărora le asociază cuvinte. aceste tulburari pot provoca anxietatea reactionala a parintilor care. antrenând incapacitatea de noi achizitii culturale si pierderea încrederii în sine.

A treia funcţie este constituită de cuvinte propriu-zise. Stadiul primitiv sau natural (0-2 ani) se regăseşte în perioada în care cele două cercuri (gândire şi limbaj) nu se întrepătrund. Utilizând obiecte „mijloc” pentru a ajunge la obiectele „scop” dorite. adică în căutarea şi planificarea soluţiei unei probleme. Acest limbaj nu dispare din manifestările copilului până în jurul vârstei de 7 ani când începe cel de al 4-lea stadiu numit: 4. a hârtiei de dimensiuni potrivite) şi a constatat o creştere a limbajului egocentric. Cuvintele se învaţă prin condiţionare. Acest stadiu se caracterizează prin trei funcţii neintelectuale ale limbajului: sunetele care reprezintă modalitatea de expresie emoţională. prin asocierea lor repetată cu diferite obiecte. El a verificat această ipoteza introducând o serie de dificultăţi în jocul unor copii (lipsa creioanelor. apoi. primele din vocabularul copilului. . începând cu luna a doua. Lărgind aceste consideraţii teoretice Vîgotski sugerează că stadiile prin care evoluează gândirea şi limbajul unui copil sunt aceleaşi cu cele prin care a evoluat umanitatea. Stadiul creşterii interioare sau al limbajului interior. În cursul acestui stadiu copilul manipulează limbajul „în minte” sub forma limbajului nearticulat. apar „reacţiile sociale” care îmbogăţesc repertoriul de sunete deja existent şi reprezintă reacţii vocale preferenţiale la prezenţa mamei sau a altor persoane familiare. Pe tot parcursul vieţii individul va utiliza limbajul interior şi pe cel exterior ca instrumente de gândire conceptuală sau verbală. Ceea ce îşi spune copilul va influenţa ceea ce gândeşte. Totuşi la nivelul limbajului acesta este considerat naiv deoarece copilul foloseşte regulile gramaticale fără a cunoaşte regulile care îl guvernează. a memoriei logice şi prin utilizarea semnelor interioare în rezolvarea problemelor. Stadiile dezvoltării limbajului 1. Acest limbaj se prezintă ca un monolog al copilului care însoţeşte activităţile sale fie când este singur fie în prezenţa altor copii. Vîgotski vede în el un nou instrument de gândire. Acest stadiu se caracterizează prin debutul inteligenţei practice. Învăţarea noilor cuvinte este un proces activ din partea copilului. Limbajul egocentric constituie partea esenţială a limbajului preşcolarului.Vîgotski se opune teoreticienilor cărora maturarea internă a copilului determină formarea unei gândiri conceptuale indiferent de ceea ce învaţă acesta. el nu se mai reduce la condiţionare. care substituie nevoile şi dorinţele acestuia şi pe care el doreşte să le facă cunoscute. copilul începând o explorare activă a lumii înconjurătoare şi o la fel de activă luare în posesie a acesteia. Vîgotski concluzionează că limbajul egocentric nu constituie o descărcare de tensiune sau un însoţitor inexpresiv al activităţii ci un instrument important al gândirii în adevăratul sens al cuvântului. Copilul descoperă că funcţia simbolică a cuvintelor şi manifestă interes pentru numele diferitelor obiecte. El estimează că educaţia lingvistică formală şi informală determină în mare măsură nivelul conceptual al gândirii pe care îl va atinge copilul. Acest monolog a fost interpretat diferit de alţii autori ai dezvoltării. La doi ani începe stadiul psihologiei naive. 2. Astfel îşi îmbogăţeşte rapid vocabularul şi gândirea şi limbajul încep să se întrepătrundă. mai ales în situaţii de joc. 3.

Sunt 22 de cuburi de mărimi. experimentatorul arată copilului cuburile alese greşit şi acesta reia exerciţiul până reuşeşte să identifice corect cuburile asemănătoare. gruparea prin tatonare-grupare se face complet la întâmplare b. . căci natura fiecăruia dintre ele reflectă strategia de gândire la care el a recurs. cuvântul lag apare pe toate cuburile înalte şi mari. Ansambluri asociative bazate pe orice legătură observată de copil cum ar fi culoarea. Grupări complexe efectuate mai mult pe baza contrastului decât asemănării (de ex. Utilizarea “cuburilor lui Vîgotski” a permis stabilirea unei ierarhii formate din trei stadii prin care trece copilul până la atingerea gândirii conceptuale şi care se situează între anii preşcolarităţii şi mijlocul adolescentei. Indiferent de alte caracteristici ale acestora. Acest stadiu are mai multe faze: a. În acest stadiu obiectele nu mai sunt grupate după impresii subiective ci după legături reale care exista între ele. Experimentatorul alege un cub şi cere copilului să aleagă toate celelalte cuburi care estimează el că ar fi la fel cu acela. Copilului îi sunt prezentate toate cele 22 de cuburi amestecate. Pe una din suprafeţe (baza) sunt înscrise unul din următoarele cuvinte fără sens: lag. b. În aceste mulţimi legăturile între diverse componente sunt mai curând concrete sau factuale decât abstracte şi logice. A găsi soluţia corectă înseamnă că acesta (copilul) învaţă că un cuvânt reprezintă un concept format din două dimensiuni ale cubului: înălţimea şi mărimea. gruparea în funcţie de câmpul vizual – copilul dă nume unei serii de obiecte alese în funcţie de localizarea lor în timp şi spaţiu c. Aceste caracteristici variază în aşa fel încât nu există doua cuburi la fel. bik. forma sau distanţa dintre obiecte.Stadiile gândirii conceptuale Vîgotski a pus la punct un instrument pentru a putea studia evoluţia gândirii. mur pe cele înalte şi mici şi cev pe cele mici şi joase. Acest instrument este cunoscut drept „cuburile (blocurile) lui Vîgotski”. o ceaşcă şi un bănuţ). o lingură şi o farfurie. gruparea “reformată” – copilul stabileşte grupuri de obiecte pe baza regulilor din primele două faze şi apoi le reorganizează modificând dispunerea elementelor care le compun dar obiectele rămân în esenţă dezorganizate. Pe parcursul experimentului examinatorul observa cu atenţie toate combinaţiile alese de copil. culori şi forme diferite. Cele trei stadii descrise de Vîgotski sunt: 1) Gândirea bazată pe mulţimi neorganizate. Exista trei faze ale acestui stadiu: a. bik pe toate cele mari dar joase. 2) Gândirea bazată pe mulţimi organizate. Gândirea conceptuale este de fapt un mod de a-şi organiza mediul făcând apel la abstracţii şi numind o calitate comună a două sau mai multe fenomene. După ce copilul alege. cev. Cum nu există nici un cuvânt din limbajul copilului care să redea acest concept combinat însemnă că el nu l-a putut învăţa înainte de experiment. Pe parcursul acestei perioade gruparea obiectelor se face pe criterii subiective şi pe baza unor asociaţii făcute la întâmplare plecând de le percepţiile copilului. mur. fără să întoarcă cuburile. adică are acelaşi cuvânt înscris pe el. ceea ce marchează deplasarea de la gândirea egocentrică spre obiectivitate.

copilul alege triunghiuri şi le organizează în diferite grupuri şi le adaugă câte un trapez ale cărui vârfuri amintesc copilului de triunghi) e. De exemplu copilul alege două cuburi care sunt scunde şi verzi. Grupări difuze care conţin subansamble în interiorul cărora criterii de selecţie a elementelor urmează criterii flexibile (de ex. Gândirea conceptuală presupune gruparea spontană a obiectelor pornind de la caracteristici abstracte pe care acesta le percepe şi nu doar pe baza unor denumiri prestabilite pe care le-a învăţat în timpul altor activităţi de grupare. Totuşi atunci când este întrebat copilul dovedeşte că încă nu este capabil să raţioneze într-un mod valid asupra criteriilor de grupare (de ex. Copilul ajunge la etapa finală a gândirii conceptuale atunci când stabileşte o combinaţie nouă de trăsături pur abstracte. Între formele conceptuale şi cele pseudoconceptuale există o continuitate şi nu o ruptură astfel ca gândirea adultului este şi ea impregnată cu astfel de modalităţi incipiente ale gândirii. individul nerenunţând practic la modalităţi anterioare de gândire. Aceste activităţi dominante care guvernează succesiv fiecare etapă de dezvoltate sunt descrise în modelul lui Vîgotski şi Elkonin care cuprinde şase etape sau nivele de creştere: . Pe baza unei teorii care ţine cont de această definiţie a fost descrisă o ierarhie a tipurilor de activităţi. Cu toate acestea printre adolescenţi ca şi printre adulţi gândirea conceptuală are un caracter instabil. La vârsta de debut a acestui stadiu copilul este preocupat de găsirea similarităţilor şi va căuta o caracteristica care să-i permită gruparea obiectelor (de exemplu toate cuburile înalte sau toate cuburile verzi). 3) Pentru a ajunge la acest stadiu final al dezvoltării este nevoie de convergenţa a două modalităţi ale gândirii: analiza şi sinteza. iar produsul acesteia poate fi modificate de structura intelectuală a individului. ACTIVITATEA CA MOTOR PRINCIPAL AL DEZVOLTĂRII Prin activitate se înţelege întreprinderea unei acţiuni care are ca scop operarea asupra mediului. În fiecare stadiu al dezvoltării există o activitate dominantă sau directoare. Vîgotski face o distincţie importanta între concepte şi pseudoconcepte. Pe tot parcursul dezvoltării gândirii. limbajul este un mediator şi un instrument pentru gândire. o sinteză stabilă care “devine principalul instrument al gândirii”. daca el grupează toate cuburile roşii şi experimentatorul îi arată două cuburi alese greşit. un cub mare roşu urmat de un cub mare verde urmat de un cub mic verde) d. Ansambluri pseudoconceptuale par a fi grupări bazate pe adevărata gândire conceptuală. Grupări în lanţ în care legătura se face doar între un obiect şi următorul din lanţ ca în jocul de domino fără ca ansamblul să se constituie pe baza aceluiaşi criteriu (de ex. În cursul experimentelor sale Vîgotski situează debutul abstractizării în momentul în care copilul identifică anumite asemănări complexe între obiecte. Vîgotski a numit aceste grupări concepte potenţiale.c. copilul este incapabil să abandoneze strategia iniţială pentru a găsi o altă caracteristică ce poate grupa cuburile). care nu au aceeaşi inscripţie. Desigur aceste cuburi prezintă şi alte caracteristici şi prin acesta abstractizarea este incompletă.

cerinţele şi orientarile educatiei timpurii se traduc azi in lume prin existenta unor numeroase programe educative pentru vârstele timpurii care se completeaza şi urmaresc in fapt evidentierea tendintelor generale prin prisma accentuarii unor aspecte alese ca prioritare. Copii manipulează obiectele şi prin interacţiunea cu adulţii dezvolta un anumit nivel de competenta lingvistică şi o gândire vizuală şi perceptivă. Copilul se angajează în funcţii simbolice lăsându-şi imaginaţia sa intervină în joc şi în alte activităţi şi dobândeşte o anumită înţelegere a coordonării sociale şi a grupului. Principii operaţionale Toate viziunile. 3) Activitate de joc (3-7 ani). Principiile programelor de educaţie timpurie în grădiniţe 3. care să se realizeze împletind intervenţiile plurisdisciplinare şi interdisciplinare necesare acestei vârste. Principiile generale ale elaborarii programelor 3. Principiile generale ale dezvoltării 3. Copii dezvoltă abordări teoretice pentru stăpânirea mediului ceea ce îi obligă să ia în consideraţie obiectivele realităţii şi precursorii psihologici ai gândirii abstracte (operaţii şi scheme mentale). 6) Activitatea de învăţare vocaţională (15-17 ani). . Trecerea de la un stadiu al dezvoltării la altul stabilitatea modului de gândire şi natura interacţiunilor copilului cu lumea sunt discontinui. Tânărul dezvoltă interese cognitive şi vocaţionale noi. Programele educative de educaţie timpurie sunt politici educaţionale de amploare internaţională şi naţională care se referă la orientări în sistemele de educaţie şi învăţământ şi nu numai. 5) Activitatea de comunicare socială (11-15 ani).2.3. dar şi pentru a înţelege punctul de vedere al altora şi a se supune regulilor sociale. Adolescenţii achiziţionează abilităţile de comunicare necesare pentru a rezolva problemele cotidiene. 2) Activitate de manipulare a obiectelor (1-3 ani). Tipurile fundamentale de dezvoltare psihologică produse de acest contact constau în nevoia de interacţiune cu alţii şi o atitudine emoţională faţă de ei pe de o parte şi pe de altă parte dezvoltarea actelor de prehensiune şi a celor perceptive.1) Contact intuitiv şi emoţional între copil şi adulţi (copilăria mică 0-1 an). 4) Activitatea de învăţare (7-11 ani). înţelege elementele unei munci de cercetare şi elaborează proiecte de viaţă. Astfel dezvoltarea este compusă din perioade de stabilitate şi de crize tranzitorii. Momentele de criza apar când un tip de activitate nu mai domină interesele copilului şi acesta are tendinţa de iniţia următorul tip de activitate.1.

Evans directoarea Grupului consultativ pentru ingrijiea şi dezvoltarea timpurie a copilului. trebuie sa aibe conditii sa-şi dezvolte plenar potentialul. Principiile sociale care determina şi structureaza sfera de interventie educativa timpurie asupra copilului sunt reliefate din cunoasterea şi respectarea unor documente internationale ca: Conventia cu privire la drepturile copilului. b. Conentia ONU privind persoanel cu dizabilitati. Principiile care guverneaza dezvoltarea şi invatarea la vârstele mici( determinate de studiile stiintifice şi de cercetarile in domeniul varstelor mici). pune la baza acestora. Perspectiva de abordare a copilului . au responsabilitatea primara a cresterii şi dezvoltarii copiilor lor. 2006.Diferitele alternative găsite de sistemele educative actuale devin eficiente şi operante in momentul in care raspund unor principii general valabile şi acceptate de educaţia timpurie la nivel international. parintii in special. 1990.copiii necesita prin imaturitatea lor fizica şi mentala ingrijire şi atentie din partea intregii societati. Respectarea copilului indiferent de problemele de invatare şi dezvoltare pe care le are . religie sau alte criterii care ii deosebesc. Principiile sociale acceptate( determinate de politicile educationale de la nivel international). c. Asigurarea unei educatii pentru toti copiii. Directiile mentionate şi recomandate educatiei de toate aceste declaratii internationale se refera in principal la drepturile şi responsabilităţile în plan individual şi social elaborate în raport cu fiacer individ şi în principal legate de copil şi copilărie. nediscriminativ . Principiile operationale de ordin general( determinate de derularea oricarui program de tip educational). Ele pot fi sintetizate în următoarele direcţii prioritare: Valorizarea şi sprijinirea copilului mic prin stimulare şi preveniera situaţiilor de risc. Implicarea familiei şi comunitatii in decizia şi actiunea educativa Familiile.Toti copiii fara deosebire de gen. Declaratia Conferintei de la Salamanca. limba. Declaratia Conferintei mondiale de la Jomtien. la accesul. referitor la "Educaţia pentru toti". participarea şi calitatea unei educatii pentru toti.Copiiii care traiesc in situatii dificile sunt lipsiti de ocaziile necesare dezvoltarii şi invatarii şi de aceea necesita consideratii speciale. rasa. J. 1994 cu privire la realizarea scolii de tip incluziv. etc. a. . sintetizand orientarile actuale ale programelor de educatie timpurie la nivel mondial. trei serii de principii general valabile: a.

de la cele restranse până la cele largi reprezentate de guverne. - . şi atunci stimularea este intrerupta in timpul anilor dinainte de scoala. Aceste principii sunt punctul de orientare în organizarea şi structurarea programelor de educaţie timpurie. poate avea un impact negativ in dezvoltarea pe parcursul intregii vieti. .Politicile educative de responsabilizare socială la nivel local şi central. şi stimulare. asigurarea drepturilor şi îndeplinra responsabilităţilor sociale. Respectarea lor oferă indicatorii de calitate şi premisele de succes în abordarea copilului mic. Vom trata astfel următoarele elemente care formează tabloul necesar enumerării principiilor. Calitatea certifica nevoia alegerii unor metode care sa satisfaca progresul uman şi tehnic al epocii noastre. Accesul pune problema preocuparilor educative pentru toate categoriile de copii fara nici o discriminare. Comunitatile. trebuie sa stabileasca o politica a mediului educational care sa asigure plenarea realizare a responsabilitatii sociale pentru cresterea şi educarea tinerei generatii. Identificarea nevoilor de bază Abordarea pluridisciplinară din punctele de vedere: nutriţional. De exemplu. Principiile referitoare la dezvoltarea şi invatarea copilor. castigurile realizate prin atentia timpurie se pot pierde. participarea cere schimbarea relatiei educative centrale catre independenta şi responsabilizarea copilului de la vârstele mici. sau normelor ce trebuie respectare în copilăria mică: Delimitarea perioadei de vârstă. in particular) intr-un punct semnificativ din continuumul de la nastere până la intrarea in scoala primara. Participare la educaţie şi viaţa socială prin dezvoltarea competenţelor. Trebuie reamintită aici orientarea actuală a politicilor educative la vârstele mici ca parte a educaţiei pentru toţi. Studiile şi cercetarile din domeniul stiintelor educatiei au determinat in ultimii ani o serie de principii drept factori cheie pentru asigurarea unei dezvoltari plenare a copilului. Orice cercetare indica daca exista goluri semnificative in asigurarea cerintelor copilului(in termeni de nutritie. (Grantham-Mc Gregor et al. sanatate. b. Acest nou mod de înţelegerea a orienatării sistemelor şi a practicilor educative impune o viriune nouă care reliefează cele trei concepte fundamentale: Acces neângrădit la educaţie de la cele mai mici vârste.1998).Calitatea intervenţiilor educaţionale. daca se asigura copiilor nutritie şi programe de stimulare in primii trei ani. al sănătăţii. al educaţiei şi din cel social: .Enumerarea principiilor genrale ale dezvoltării şi învăţării Toate studiile încep prin a identifica nevoile copilului mic şi a descrie vărsta luată în calcul pentru perioada considerată ca timpurie în viaţa individului.

la orice varsta. nu trebuie sa se rateze nici o ocazie pentru copii de a fi cu mamele lor. . p. şi cercul de prieteni şi ingrijitori se largeste. Un accent special trebuie pus pe sanatate şi nutritie in timpul acestei perioade . în favoarea acestor beneficiari. Hranitul la san este obligatoriu. Ilfeld. limbajul. In timpul acestei perioade nutritia continua sa fie de o importanta critica. De la 4 ani incolo. Meyers.G. aceasta tranzitie poate fi relativ usoara sau extrem de dificila. 3. şi variaza ca o funcţie a statutului nutritional şi biomedical al copilului. pot fi distinse urmatoarele perioade: • • Prenatala şi nasterea. controlul actiunilor fizice. Dezvoltarea este holistica. şi prin educatie şi sprijin parental. instituţiile care elaborează documentele programatice cu privire la educaţia timpurie enumeră şi explicitează o serie de principii de la care trebuie schimbat pas cu pas modul în care sunt percepuţi copiii mici şi orghanizate intervenţii programatice în planul politicilor educaţionale. 2000. La nivel internaţional.Una din ideile cunoscute azi este aceea că nevoile copiilor difera pe parcursul copilariei timpurii. Ce urmeaza este o enumerare a unor principii de baza de dezvoltare care pot fi folosite pentru a ghida crearea de activitati potrivite şi experiente pentru copiii mici ( Evans.L. Nevoile de dezvoltare ale unui copil pot varia in primii ani de viata in legatura cu procesul lui de maturizare/crestere. Dezvoltarea este multi-determinata. R. atentia este concentrata pe mama prin programele maternale şi de sanatate a copilului. E. Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere. abilitatea de a gandi. Copilaş la primii pasi şi post-copilaş la primii pasi( de la 18 la 36 de ani). 2. Se porneşte de la a se argumenta faptul că experientele pentru copii. 1. Sprijinul pentru aceasta pozitie vine din literatura de spăecialitte internationala despre cum se dezvolta şi cum invata copiii. Pre-scolar(aproximativ vârstele patru şi cinci ani. şi contextul social şi cultural. dar sanatatea şi nutritia raman componente-cheie de care au nevoie copiii mici. J. Invatarea senzoriala. in special auditorie şi vizuala. şi abilitatile sociale avanseaza rapid. In timpul acestei perioade.5-15). trebuie sa fie concepute in jurul nevoilor de dezvoltare şi al abilitatilor copilului. • • Scoala primara pregătitoare sau timpurie este o perioada de tranzitie intre scoala şi lumea in general(in mare intre 6 şi 8 ani). Depinzand de gradul de sincronicitate intre casa şi scoala. Coordonarea copilului. socializarea şi pregatirea pentru scolarizare capata o importanta mai mare. mostenirea genetica. e mai probabil ca programele de copilarie timpurie sa fie asociate cu educaţia şi programele scolare. şi uneori sase). Intr-o acceptie minimalista. consta in dimensiuni inter-dependente. şi atasamentul fata de ingrijitor semnificativ par a fi sarcinile centrale. Pruncia(până la 18 luni). In anii dinainte de scoala.

Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura. dezvoltare socialemotionala(asigurand afectiune si sanse pentru participarea sociala). se impune ca fiecare copil mic să fie iubit şi hranit adecvat. Un exemplu de cum functioneaza interactiunea este urmatorul. Aceasta presupune că dezvoltarea copilului nu poate fi impartita in variabile ca: sanatate. care la randul ei duce la probleme de invatare. sanatatea subreda. In timp ce copiii sunt motivati in mod natural sa exploreze si sa incerce sa controleze mediul. De exemplu. Ilfeld. ca şi protectia socială necesară. social. In mod similar.4. . atentia timpurie fata de nevoile copilului este de aceea critica. ca ii este asigurat într-un un mediu sanatos. De aceea interventiile trebuie sa includa atentia la dezvoltarea fizica(prin sanatate si nutritie). cei cu sanatate sau nutritie proasta au motivatie redusa de a explora. Toate acestea au un impact asupra abilitatii acelui copil de a invata. Iată de ce educaţia timpurie se referă şi la a asigura fetelor adolescente şi femeilor insarcinate ingrijirea fizică. nutritională şi psihologică adecvate. nutritie. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi obiectele din mediul lui Să le analizăm pe fiecare trecînd prin argumentele aduse de autorii citaţi (Evans. Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare 6. E. dezvoltarea mentala(prin educatie si stimulare).G. Toate se intretes in viata copilului si se dezvolta simultan. In adaugire. care afecteaza mai tarziu invatarea. Primii opt ani din viata unui copil formeaza fundatia pentru toata dezvoltarea viitoare. care afecteaza stima de sine a copilului. consta in dimensiuni inter-dependente Specialiştii care se ocupă de copilariea timpurie foloseste termenul ‘’holistic’’ pentru a descrie dezvoltarea copilului. sociale si emotionale. cand ceva merge prost in oricare zona/arie influenteaza toate celelalte arii. apar dezvoltari importante care afecteaza creierul. R. sa se dezvolte. sa creasca. Meyers. ● Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere In timpul perioadei prenatale. şi chimia copilului. Aceasta le inhiba invatarea si dezvoltarea. emotional. sigur şi curat. Progresul intr-o zona afecteaza progresul in altele. educatie. nutritia adecvata. şi nu neaparat progresiva 5. odata ce copilul vine pe lume este important sa se asigure acel sprijin nutritional adecvat (in forma alaptarii la san).2000) ● Dezvoltarea este holistica. si dezvoltarea spirituala(definita in cultura copilului).. J. La fel.L. si ingrijirea mai putina decat necesara au un impact negativ asupra cunoasterii si dezvoltarii motorii. corpul fizic. şi sa fie sanatos.

atentia fata de copiii mici încă de la nastere poate ajuta in a preveni dificultatile viitoare. şi nu neaparat progresiva Dupa cum s a observat. legate de cultura. mai intensa trebuie sa fie interventia pentru a avea un impact pozitiv.Psihologii specializati in dezvoltarea copilului mic au demonstrat ca in primii ani un copil isi dezvolta toate structurile de baza psihologice şi neuronale/ale creierului de care dezvoltarea şi invatarea viitoare sunt dependente. cu atat este mai probabil ca problemele sa poata fi prevenite. cu cat este mai timpurie atentia fata de progresul de dezvoltare al copilului. şi interactiune) pentru copiii mici este cea mai buna masura preventiva pentru dizabilitati şi intarzierile in dezvoltare. ca şi invatarea cognitiva.(GranthamMcGregor et al. Dezvoltarea este multi-determinata. şi contextul social şi cultural. (De exemplu. dezvoltarea este intarziata sau slabita. In timp ce interventiile de mai tarziu pot creste/ajuta dezvoltarea copilului. şi asa cum s a notat. Wachs 1998) . Ingrijirea buna(sanatate. Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura. şi calitatea dezvoltarii variaza de la copil la copil ca un rezultat a ce aduce copilul in lume(natura copilului) şi experientele pe care copilul le are in lume(hranire). scopurile copiilor difera de la cultura la cultura. emotionala şi sprituala. De aceea. şi cu cat este mai in varsta copilul. caracterul. Este important sa foloseasca metode care se potrivesc cu modelul de dezvoltare al copilului. Drept rezultat. nu numai in zona cognitiva. chiar cand luam in considerare ca exista secvente recunoscute şi activitati care faciliteaza invatarea şi dezvoltarea. şi variaza ca o functie a statutului nutritional şi biomedical al copilului. trebuie sa acorde atentie sanatatii copilului şi statutului nutritional( din punct de vedere istoric şi curent) şi trebuie sa asigure forme variate de stimulare. traiectoria optima nu este probabil de obtinut odata ce un ciclu descendent a inceput. mancare hranitoare. şi de a lungul timpului dezvoltarea copilului urmeaza o traiectorie descendenta. De aceea. In vreme ce este un model general sau o secventa de dezvoltare care este valabila pentru majoritatea copiilor.1998. dar şi in zonele afective. hranire activa. S-a demonstrat ca beneficiile interventiei sunt mai mari daca asiguri sprijinul corect timpuriu. mostenirea genetica. şi modelele de comunicare dintre adulti şi copii variaza in mod extins). primii ani sunt in termeni de dezvoltare pe termen lung a copilului. Daca nutritia şi sanatatea timpurie sunt puse in pericol. perceprtuale şi motorii. interventiile promovand dezvoltarea sociala. Cultura influenteaza dezvoltarea in feluri diferite. Este de asemenea important sa se asigure permanent o atentie continua asupra dezvoltării copilului. se asteapta ca acestia sa-şi asume responsabilitati la varste diferite. unii copii raman din ce in ce mai in urma fata de colegii lor. stimulare mentala.

şi imitarea modelelor pozitive.cu atat este mai bine. sCriere şi aRitmetica). Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare Invatarea implica construirea cunostintelor copilului. şi asigurarea de spatiu. interactiune cu materialele. comunitate. boala şi neglijare. Daca ingrijirea potrivita(in special in legatura cu nutritia. hranirea şi stimularea) este asigurata in primii trei ani. invatarea şi dezvoltarea pot fi sprijinite prin crearea unui mediu sanatos.g atitudinea pozitiva fata de invatare şi abilitatile de gandire) decat pe ce sa inveti. sa experimenteze şi sa descopere. Parintii şi alti ingrijitori pot fi incurajati sa hraneasca. De aceea. Programele ECCD nu trebuie sa puna accent pe memorarea mecanica şi invatarea celor trei R (Citire. cultura-şi nevoile lor sunt in majoritate efectiv satisfacute in legatura cu acel context Starea de bine a copilului este legata indeaproape de starea de bine a familiei. Copiii au nevoie de asemenea de sanse de a interactiona cu colegii şi adultii intr-un mediu sigur care ofera copilului siguranta şi acceptare. Este important pentru copii sa aiba sa aiba sanse de a-şi construi propriile cunostinte prin explorare. . De aceea. sa faca alegeri. nu o impunere a informatiilor asupra copilului de catre adult. stimuleze. atunci pot exista rezultate pe termen lung foarte pozitive din programele care centreaza pe anii dinainte de scoala.De aceea. De accea. Abilitatile care sunt baza pentru construirea cunostintelor se imbunatatesc cu practica. materiale. fie acasa in sarcinile zilnice fie in medii mai organizate din afara casei. şi sa asigure copiilor sanse de a lucra cu obiecte concrete. Copiii traiesc intr-un context-familie. sa fie angajati in rezolvarea de probleme şi sa dezvolte limbajul şi abilitatile de comunicare. interventiile trebuie sa includa sanse pentru copii de a invata facand. fie acasa sau in alta parte. pot exista limite asupra ceea ce poate fi realizat in termenii depasirii deficitelor deja existente rezultand din nutritia proasta. Accentul trebuie sa fie pe cum sa inveti(e. şi sa se joace cu copiii lor. puterea programelor de dinainte de scoala este limitata. in special de starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi obiectele in mediul lui. sa exploreze lucrurile şi ideile. Trebuie de asemenea sa se recunoasca ca. Dar fara o baza solida in timpul primilor ani. cu cat se da o atentie mai timpurie copilului. şi sanse de a ajuta copiii sa invete prin joaca. sprijinul catre familie şi comunitate ii poate ajuta pe copii. sa vorbeasca. Rolul adultilor(acasa şi in alte medii) in sprijinirea dezvoltarii copiilor este sa raspunda emotional şi sa fie implicati fata de copii. statutului de dezvoltare şi nutritional. daca se vor asigura interventii dupa varsta de trei ani. Sansele pentru implicarea activa trebuie sa abunde. sprijinul catre copii poate ajuta familia şi comunitatea.

cresterea venitului familiei.De vreme ce mediul are un impact asupra dezvoltarii copilului. este de asemenea posibil sa dezvolti interventii care fac schimbari in mediul copilului. sa experimenteze şi sa descopere singuri sau condusi indirect. Educaţia timpurie cere ocazii şi forme diferite de învăţare. Toţi copiii au potenţialităţi de dezvoltare. Pornind de la principiile menţionate mai sus şi adâugând perspectiva unei pedagogii constructive necesare pentru a orienta educaţia preşcolară ca pedagogie timpurie am sintetizat ca principii ale dezvoltării şi învăţării următoarele: Momentul începerii educaţiei timpurii este chiar concepţia copilului. Desi exista secvente de invatare. perceptuale şi motorii. ameliorand starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i. şi imbunatatirea mediului politic şi social va afecta cresterea şi dezvoltarea copilului. Dimensiunile dezvoltarii se refera la ariile. emotionala. Dezvoltarea este variată de la un copil la altul. domeniile cele mai importante ale personalitatii. Numai astfel inteles actul invatarii.Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de dezvoltare. stadii de invatare recunoscute. Se cere identificarea şi promovarea unor forme variate de invatare legate de cultura. oferind in general copilului. imbunatatirea sanatatii şi sanitatiei in comunitate. desi impactul va fi mai indirect decat dezvoltarea serviciilor specifice pentru copil. sa exploreze lucrurile şi ideile. exista o mare varietate individuala şi sociala determinata de rata dezvoltarii şi de ritmul şi stilul invatarii. De aici se recunoaste rolul adultului care sa sprijine invatarea prin raspunsuri afective şi prin implicare şi empatie. spirituala. Dezvoltarea copilului survine in strânsă dependenţă cu relatiile acestuia. din momentul conceptiei. In acelasi timp se recunoaste nevoia copiilor de a interactiona cu egalii lor de la care pot invata şi cu care pot sa se sprijine reciproc in invatare. De aici se concluzioneaza ca adultii tebuie sa identifice şi sa foloseasca in educatie metode care sa se adreseze nu numai ariei cognitive ci şi celei afective. Dezvoltarea copilului este in dependenta cu mediul. relatiile cu obiectele inconjuratoare. Progresul uneia influenteaza pe celelalte. Procesul invatarii este fundamental in dezvoltare. ca şi promovarea unor activitati care sa ofere posibilitatea copiilor sa foloseasca obiectele concrete. pe care numai stimularea şi orientarea pozitiva le vor transforma in capacitati. provocarea unei dezvoltari a zonelor proxime. Dezvoltarea şi învăţarea depind de interacţiunile copilului. Problemele intampinate in una din dimensiuni vor avea ecou şi in celelalte. respectiv dezvoltarea fizica. copii invata acceptarea şi securitatea in relatiile cu ceilalti. De aceea. Ele se influenteaza unele pe celelalte şi se dezvolta simultan. sociala şi a mijloacelor de expresie prin limbaj. care sa fie recunoscute ca secvente şi activitati care faciliteaza invatarea. cu ceilalti oameni (semeni şi adulti) şi cu sine insusiInvatarea efectiva este dependenta şi este un rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi cu obiectele din mediul apropiat. sa faca alegeri. invatare şi comunicare. - - . cognitiva.

Familia este mediul necesar al dezvoltării copilului la vârstele mici. frecvente. interventiile pot sa propuna ca obiectiv tocmai imbunatatirea mediului in care copiii se dezvolta. Baza teoretica trebuie sa fie solid argumentata şi sa faca parte dintr-o strategie comprehensiva. se dezvoltă şi este educat copilul mic îşi pune amprenta pe personalitatea lui. Focalizand sprijinul educativ pe familie. Fiecare copil apartine unui context socio-cultural de care educaţia trebuie sa tina seama. şi holistice(comprehensive) au cea mai mare probabilitate de a afecta dezvoltarea intr-un mod pozitiv. comunitatea. continui. Educaţia timpurie este premisa eliminării riscurilor copilăriei mici. tine seama de urmatoarele reguli. orice program de educatie timpurie. Cultura. ca şi alte programe de dezvoltare. Pentru copil este la fel de important sa exploreze mediul invatarii ca şi interactiunea cu materialele şi cu ceilalti precum şi imitarea modelelor de rol. se va cunoaste clar realitatea educationala a varstelor mici şi pe aceasta se va construi.Avand in vedere importanta mediului in promovara invatari eficiente la copii. Mediul în care creşte. norme şi valori de tip operational: Se va porni de la ceea ce exista. intense. - - In sinteză. Tinand seama de cele mentionate relativ la principiile sociale şi cele legate de invatarea şi dezvoltarea copilului. programele cele mai potrivite. Orice program trebuie sa fie flexibil. Familiile copiilor trebuie sa fie parteneri in intreaga dezvoltare a acestuia. Principiile operationale pentru eleborare programelor de educaţie timpurie. de sanatate. Sprijinirea familiei pentru a creste şi educa copilul este in fapt sprijin acordat copilului prin crerea conditiilor favorabile de dezvoltare.- Copilul este participant active al propriei dezvoltări. pe sanatate şi conditiile de sanatate in comunitate se realizeaza premizele unor politici educative preventive a situatiilor de risc in copilarie. Comunitatea se implica activ in dezvoltarea programelor timpurii de educatie. multifactoriala. Recunoasterea copilului ca participant activ al propriei formari se leaga de dezvoltarea constructiei cunoasterii lumii şi cunoasterii de sine. c. Efectele pe termen lung ale dezvoltarii sunt cele mai mari cand interventiile nutritionale. Cercetarile stiintifice au stabilit importanta unei dezvoltari sanatoase in timpul primilor ani de viata şi demonstreaza ca programele de concentrare a atentiei pe dezvoltarea timpurie ofera ocazii clare pentru evitarea problemelor şi situatiilor de risc din copilarie fiind benefice atat pentru individ cat şi pentru societate. familia pun amprenta pe personalitatea fiecarui copil. . şi de dezvoltare sunt combinate.

prin organizarea flexibila a spatiului educational şi prin folosirea unor strategii participative şi experientiale de invatare şi joc. Revalorizarea jocului Parteneriatul educativ. c.- Programele de educaţie timpurie trebuie să se ancoreze în intelegerea mediului larg social ca o coordonată importantă. alternativelor de raspuns. Programele de educaţie timpurie trebuie sa fie rentabil relativ la costurile efective. decat sa gaseasca raspunsuri gata fabricate. Epoca viitorului este epoca intrebarilor. depind de atitudinea şi actiunea experientiala din primele varste ale copilului. Principiile metodologice propuse în grădinită în perspectiva educatiei timpurii Programul educativ pe care il propunem pentru vârstele timpurii se axeaza pe pe patru axe principale: a. Prima cerinta fata de program este de a I se asigura eficienta şi deci succesul. b. creativitatii. Abordarea educatiei timpurii cere programe axate pe parametrii şi tendintele de dezvoltare ale copiilor. Orice program de educaţie timpurie trebuie se asigure cresterea calitatii educatiei. Programele de educaţie timpurie trebuie se promoveze echitatea de acces. sa le formuleze şi sa antreneze solutii diferite. Dezvoltarea supletii solutiilor. Ele trebuie sa se foloseasca de o varietate de strategii. Reconsiderarea copilului ca fiinta unica. Reamenajarea spatiului educational prin arii de stimulare. Pornim de la ideea ca in epoca noastra intrebarile la care va trebui sa raspunda generatiile viitoare sunt atat de complexe incat este mai important sa-I invatam pe copii sa-şi puna intrebari. Programele de educaţie timpurie trebuie să obtina beneficii sustinute. Principiile metodologice care stau la baza programului propus vor exemplifica aceasta orientare curriculara. Putem determina o serie de principii legate de domeniile urmatoare: . Este un program care urmareste stimularea dezvoltarii copiilor prin cunoasterea lor şi evaluarea permanenta a progreselor. Programele de educaţie timpurie trebuie sa reflecte diversitatea. d.

sa se axeze pe cunoaşterea copilului ca partener. Aceste principii se incadreaza in una sau mai multe din domeniile anuntate mai sus. Rolurile nuantate şi noi ale educatoarei. sa incurajeze cooperarea şi implicarea participantilor la program. 3. curriculara asupra educatie. sa ofere o varietate de solutii. ca activitate fundamentala de dezvoltare a personalitatii copilului. 5. metode. Se porneşte de la ideea ca nu numai copilul trebuie sa se adapteze cerintelor . 7. Implementarea schimbarilor in acord cu cerintele. interesele individuale ale celor implicati in program (agentii educationali şi copiii). Să fie bazat pe activitatea de joc. a resurselor existente (materiale. Amenajarea şi folosirea spatiului educational prin mesaje directe şi indirecte. materiale. Din punct de vedere al bazei explicative teoretice şi metodologice programul de educatie timpurie pe care il propunem se refera la urmatoarele dimensiuni: 1. Asigurarea eficientei programului educativ trebuie sa se respecte urmatoarele principii: Planificarea in concordanta cu vârstele de dezvoltare a copiilor. Modul de abordare a copilului. Vom enumera in continuare cele mai importante principii care stau la baza programului de educatie timpurie individualizata pe care il propunem. nevoile diferite. Fiecare se constituie ca o cerinta de reflectie şi actiune educativa in vederea asigurarii eficientei şi flexibilitatii actului educational la vârstele timpurii. sa deschida o perspectiva globala. B. 4. Organizarea şi alegerea jocului ca activitate fundamentala de invatare şi adaptare pentru copil. teoretice şi umane) şi a perspectivelor de dezvoltare. oferind conditiile parteneriatului educational. activitati şi idei care sa corespunda cu diversitatea problemelor şi indivizilor implicati in program. Materiale şi mijloacele variate şi flexibile de sprijinire a jocului şi invatarii. Principiile operationale propuse. 2. 8. Ele afirma nevoia luarii in considerare a conditiilor psiho-pedagogice necesare dezvoltarii copilului şi a devenirii sale socio-culturale prin sprijin şi relatii pozitive democratice.A. 6. Curriculumul formativ şi flexibil al educatiei prescolare. Antrenarea strategiilor de invatare individualizata prin experienta şi relationare. Parteneriatul educational ca nevoie de baza a educatiei timpurii.

intarire pozitiva a actiunilor lui. Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care I le ofera jocul. ci şi acesta. Nevoile. siguranta afectiva. ele sunt diferite de la copil la copil şi de la o perioada la alta. ea incepe din primele momente ale vietii şi dureaza cat aceasta In centrul actului educativ trebuie sa stea copilul cu cerintele sale individuale. Identificand continuu cerintele copilului şi evaluand progresele prin observatie.educationale ale unui program anume propus. cat şi afective (de dragoste. de aceea invatarea depinde la aceasta varsta de joc. ca mijloc de apropiere a realitatii inconjuratoare şi de adaptare. cerintele copilului sunt nu numai cele de baza (de ingrijire. Stimularea independentei de alegere şi actiune trebuie impletita cu activitatea de grup şi cu sprijinirea relatiilor interpersonale. Educaţia timpurie nu se adreseaza "copiilor" ci fiecarui copil in parte. Conducerea actului didactic la varsta prescolara este o conducere indirecta (care ofera conditii şi ocazii de joc intre care copilul alege). Prin specificul varstelor mici şi prin posibilitatea extrem de mare de influentare a dezvoltarii personalitatii gradinita devine responsabila nu numai de pregatirea pentru scoala ci de dezvoltarea armonioasa şi sprijinita adecvat a personalitatii: Fiecare copil este unic. Nevoile copilului sunt cerinţe importante pentru educatie. in mod dinamic şi flexibil trebuie sa se adapteze particularitatilor şi nevoilor copiilor. se deschide motivatia intrinseca pentru activitate şi asumarea deciziilor şi responsabilitatilor. securitate afectiva şi intarire pozitiva a actiunilor) dar şi de actiune (prin joc liber ales). Observatia ajuta educatoarea sa sesizeze dinamica cerintelor educative ale fiecarui copil şi sa ofere posibilitatea dezvoltarii competentelor şi capacitatilor. Amenajarea mediului educational prin arii sau domenii de activitate şi joc constituie o forma optima de realizare a alegerilor timpurii şi a ocaziilor de experimentare. oferind premisele dezvoltarii independentei de actiune. in concordanta cu nevoile şi cerintele educative ale copilului. hrana. Educaţia este continua.)şi de joc. - . cunoastere). Nevoile/cerintele copilului sunt atat cele de baza pentru supravietuirea sa (ingrijire fizica. responsabilizarii timpurii şi increderii in propriile forte. In educaţia timpurie (0-6/7 ani) forma specifica de activitate a copilului este jocul. etc. Jocul care asigura dezvoltarea este jocul liber ales. cu nevoile lui specifice şi particulare. cunoastere şi de hrana) ci şi cele afective ( de dragoste. Oferind copiilor ocazii de joc şi dandu-le posibilitatea de a alege liber jocurile şi jucariile. asiguram succesul actiunilor lui şi invatarea eficienta şi de durata. Cerintele copilului fata de educatie pot fi satisfacute daca activitatea educativa incepe cu cunoasterea lor. Invatarea copilului se realizeaza prin joc şi este experientiala ( se realizeaza prin experiente proprii) şi sociala (e dependenta de relatiile sociale ale copilului cu adultii şi cu egalii).

Obiectivele activitatilor in gradinita trebuie sa vizeze achizitionarea unor cunostinte dar şi formarea unor abilitati şi capacitati instrumentare fundamentale dezvoltarii personalitatii. cele de dezvoltare psihomotorie şi a limbajului. creativa a copilului. Copii sunt influentati de toti adultii cu care vin in contact. ca proces de dezvoltare. Ideile referitoare la jocul copilului intre 0 şi 6/7 ani. la dreptul copilului la joc precum şi teza conform careia dezvoltarea intelectuala este in interdependenta cu cea afectiv-motivationala şi cu cea psiho-motorie. Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ. In programul de educatie timpurie individualizat este necesar a se pastra un echilibru permanent intre activitatile intelectuale.- - Gradinita este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitatii copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare şi relationare prin joc şi astfel de dezvoltare a personalitatii ca parte componenta a educatiei timpurii. a organiza şi a conduce indirect procesul educativ. o noua maniera de organizare a spatiului educational in care se petrece jocul şi deci invatarea. Tinand cont de importanta invatarii prin joc la aceste varste. pe cultivarea independentei şi spiritului de responsabilitate. Cele doua tipuri de actiuni generatoare a dezvoltarii: relatiile cu obiectele şi relatiile cu semenii au posibilitatea de a se construi şi monitoriza in activitatea pe arii de dezvoltare. Activitatile individuale se combina cu cele pe grupuri mici şi cu activitatile cu grupa inteaga pentru a se realiza gama necesara de relatii pregatitoare activitatilor scolare şi sociale. pregatirea pentru scoala este o componenta care tine seama de particularitatile individuale şi de ritmurile proprii fiecarui copil. etc. Ele nu se confunda cu activitatile liber alese. cele socio-afective. nu un scop in sine. a cunoaste. Toate sunt la fel de importante şi constituie premiza dezvoltarii nucleului de individualitate şi expresie personala. miscarea libera a copiilor in sala este obligatorie. şi foloseste observatiile educatoarei. Evaluarea procesului instructiv-educativ in programul individualizat este nuantata prin numeroase instrumente. Obiectivul central al activitatii in gradinita trebuie sa fie dezvoltarea şi stimularea dezvoltarii copiilor prin modalitati care sa asigure bazele unei personalitati independente şi creatoare. ca un specific la acest nivel. hotarat in parteneriat. pe procesul devenirii personale. La organizarea spatiului prin arii de stimulare.) nu sunt noi. la invatarea prin joc şi importanta jocului in dezvoltare. Invatarea se realizeaza cel mai bine prin propria experienta antrenata in jocul liber ales. de aceea este necesara grija fata de personalul administrativ in gradinita şi fata de colaborarea dintre agentii - - - - . procesul este mai important decat produsul obtinut. controlul indirect al educatoarei se poate realiza prin negocierea initiala a regulilor impreuna cu copii şi chiar expunerea acestora ca un regulament interior. pe construirea capacitatilor exploratorii şi de relatie. organizate in momentele de "pauza" a procesului educativ. Continuturile activitatilor din gradinita sunt importante dar ele nu trebuie sa puna in umbra nevoia de centrare pe individualizarea educatiei. Nou este accentul pe individualitatea copilului. Rolul educatoarei este de a observa.

dezvoltarea şi educarea copiilor.- educationali implicati (relatiile dintre educatoare.copil.2. Modele ale dezvoltarii. dintre parinti.1. Unicitatea dezvoltarii .familie. Studiile demonstreaza ca exista posibilitatea influentarii educative chiar din perioada intrauterina (experimentele efectuat cu auditia muzicii). ci o personalitate in devenire care se poate constitui ca partener a propriei sale formari. rolul educatoarelor este sa identifice şi sa construiasca punti de parteneriat cu acestia. etc. abordari si concepţii actuale 4. Parintii doresc adesea sa participe in gradinita la educaţia şi dezvltarea programului copiilor lor. Din colaborarea educatoare. fiecare are de castigat. Domeniile dezvoltarii 4.). Copilul vine in gradinita cu o experienta importanta. Depinde de educatoare sa ofere ocazii de dezvoltare şi sa construiasca impreuna cu familia conditiile experimentarii actionale şi motivate şi socializarii copilului Dezvoltarea copilului între unicitate şi diversitate 4. Copilul nu este o materie de modelat. dintre directoare şi educatoare. Pe de alta parte influentele educative din gradinita trebuie sa fie in consens cu toate celelalte influente educative permanente sau temporale care actioneaza asupra copilului.3. dar cel mai important rezultat este cresterea. Parteneriatul intre gradinita şi familie constituie o cerinta importanta a progamului de educatie timpurie in gradinita.comunitate. dintre parinti şi educatoare.

4. Individualizarea programului didactic din grădiniţă.2.3.4. Metode si instrumente pentru cunoasterea individualitatii copilului 5. Utilizarea observatiei ca metoda de cunoastere a copilului 5. Rolul mediului in dezvoltare Cunoaşterea particularităţilor fiecărui copil 5.1. .

Vor învaţă astfel primele reguli de ordine şi de folosire a spatiului şi obiectelor.Mai bine spus. vitrinele trebuie ferecate de micile manute care experimenteaza şi bibelouri şi vaze trebuie puse în locuri la care copiii sa nu aibe acces. Spatiul camerei. Copiii au nevoie de un loc anume în care sa se joace şi în care jucariile lor (mai multe sau mai putine) sa fie depozitate. pe masura ce creste şi incepe sa le observe în jurul lui. El trimite permanent mesaje copilului. Problemele unor parinti incep atunci cand copii se joacă cu cratitele sau cu lingurile şi fac zgomot. multi parinti considera ca jucariile necesare copiilor sunt cele scumpe şi nu stiu ca fiecare copil are dorintele şi placerile lui în alegerea obiectelor de joc. De exemplu. Aproape toti copiii mici prefera jucariile moi atunci cand merg sa se culce şi este o mare descoperire pentru parinti ca în acest fel ei dorm singuri. spatiul este special amenajat pentru copii şi pentru a purta mesaje educative câtre aceştia. zugraveala în culori placute şi deschise. În grădiniţa. desi ar putea sa se joace linistit cu un urs de plus. universul se largeste şi copilul are posibilitatea sa vada şi sa experimenteze obiecte noi din jurul sau. Copilul de pana la un an este foarte mult influentat de spatiul sau material de viata. casa intreaga "simte" cand se naste şi creste în ea un copil. Cele mai multe din aceste mesaje sunt esentiale pentru formarea acestuia şi constituie elemente de baza în experienta sa de viata. . De exemplu.. Amenajarea spatiului educational in gradinita. Copii învaţă prin joc. Importanţa amenajării spaţiului educativ din grădiniţă şi din sala de grupă O problema importanta intr-un program educativ la varstele timpurii este acordarea unei atentii deosebite amenajarii spatiului.5. Spatiul constituie contextul material în care se desfasoara educatia. Largirea mediului lor de viata corespunde şi cu nevoia experientelor diferite şi extinderea cunoasterii mediului fizic.4. Mamele stiu ca fiecare copil are nevoie de aer dar stiu mai putin ce jucarii sa cumpere copiilor. fizic are un rol important în dezvoltarea copilului mic. Daca aceste obiecte vor fi placute şi utile experientelor senzoriale şi motorii. curata. Cand descopera pozitia bipeda şi apoi mersul. în parc sau intr-o gradina. dupa varsta de un an a copilului. Chiar cand nu le putem asigura o camera separata. Este important ca educatoarea sa cunoasca şi sa amenajeze spatiul pentru ca acesta sa trimita copilului mesaje cu suport educativ în sprijinul dezvoltarii. Copiii crescuti în apartamentele de bloc au nevoie zilnic de mers la aer. Camera este nevoie sa fie aerisita. iar invatarea eficienta este în dependenta de mediul invatarii. ii cumpara sugarului multe jucarii frumoase şi el prefera numai o zornaitoare ponosita pe care o suge tot timpul.dezvoltarea sa va avea un sens pozitiv şi va fi mai rapida. copiii simt nevoia de aceasta delimitare a spatiului. obiectele din jur sa fie sigure şi placute pentru el. chiar la varste foarte fragede. Mediul material.

care vede şi observa ceea ce se petrece. sectorizarile. Folosind situatiile de invatare ivite în contextul jocurilor copiilor (spontane şi organizate). De exemplu. De aceea sunt la fel de importante şi conditiile de ordin general (lumina. sa ii indrume sa reia activitatea şi sa reuseasca. etc. se poate folosi eficient spatiul pentru a se respecta cerintele de dezvoltare proprii tuturor prescolarilor şi asigurandu-se individualizarea reala a educatiei. Petrica construieste un turn din cuburile mari şi pune în varf cel mai mare cub. Spatiul amenajat educativ ajuta copilul sa aleaga şi sa decida. Cand copiii gresesc.) cat şi cele particulare care se refera la masurile formative/educative (amenajarile. materialele folosite. educatoarea trebuie sa furnizeze permanent ocaziile de actiune şi responsabilizare a acestora. reactia noastra trebuie sa fie una educativa: sa-l punem pe copil sa curete. Pentru aceasta este nevoie de un sprijin pozitiv şi adecvat. Faptul ca isi aleg singuri jocul şi datorita acestei alegeri numai ei stiu sa explice ce fac şi cum fac. Mediul este confortabil. Dimpotriva. estetica. Sa reactioneze pozitiv şi sa incurajeze reluare invatarii prin propria experienta a copilului. zimbind il poate intreba:". Jocul pe care copilul il alege singur dintre optiunile pe care i le propune mediul din sala de grupa este un joc creativ şi liber. daca un copil a luat un borcanel cu vopsea şi l-a varsat tocmai pe covorul alaturat. Mediul bine ales şi bogat în alternative de joc ofera copiilor un sprijin la activitatile individuale şi e o baza de dezvoltare a limbajului.). copiii învaţă sa aleaga ceea ce li se potriveste: învaţă prin experienta proprie şi isi asuma responsabilitatea deciziei. De exemplu. Spatiu educational ofera siguranta emotionala şi afectiva atunci cand educatoarea isi cunoaste bine copii grupei şi organizeaza şi amenajeaza ambientul astfel incat acestia sa gaseasca în el prilej de activitati potivite dezvoltarii individuale. se va realiza o motivatie intrinseca şi se vor exersa solutii creative. Spatiul " vorbeste" prescolarului prin ceea ce ii ofera ca posibilitate de actiune şi experienta. etc. Aflati în fata mai multor posibilitati. indrumand indirect actiunea.securizant şi stimulativ daca copiii gasesc în el materiale care sa ii provoace la actiuni care ii intereseaza.Un mediu eficient pentru invatare la varstele mici este un mediu care favorizeaza jocul liber ales în directia dezvoltarii globale a personalitatii copilului.Oare nu a fost prea mare cubul din varf? Daca ai incerca cu unul mai mic? " Ea nu trebuie sa intinda mana şi sa faca gestul de a repara constructia. Sa nu il certe şi sa nu rada de el. care sustine şi incurajeaza dezvoltarea personalitatii copilului atat global cat şi în . caldura. Educatoarea cum ii va raspunde privirii? Ea nu il va certa sau apostrofa ci. desi nu acolo trebuia el sa stea. cu tact şi rabdare educatoarea . Mediul educativ din sala grupei trebuie sa fie un cadru adecvat experientei şi situatiilor de invatare. da bucuria independentei şi în acelasi timp raspunderea rezultatelor. Asumarea raspunderii se poate dezvolta şi din situatiile conflictuale. ei nu trebuie intreupti din joc şi nici sanctionati verbal. Una din responsabilitatile educatoarei este de a ajuta/sprijini copiii sa nvete din propria lor experienta. Constructia se prabuseste şi baiatul priveste speriat catre educatoare. primitor. În acest joc se vor antrena posibilitatile maxime de rezolvare de probleme. Organizand sectorizarea clasei în domenii de activitate diferite. ci sa-l lase pe el sa experimenteze. Mediul securizant şi stimulativ. ordonarile.

trebuie gasit tonul. caci educatoarea poate învaţă copilul pornind de la alegerile lui şi de la activitati pe care le propune acesta. organizare a jocului. Amenajarea adecvata a spatiului ofera ocazii de rezolvare a propriilor probleme. Mediul eficient ofera copiilor ocazii de experimentare a noi solutii de activitate. alte relatii sau alta educatoare. intarirea pozitiva sau sanctiunea (prin cuvant şi actiune). De exemplu. etc. Aceasta maniera de lucru permite sanse la independenta şi libertate în exprimare. vor gasi posibilitatea remedierii şi exersarii adecvate intr-un mediu stimulativ. alte obiecte. Adaptarea se realizeaza prin invatare şi aceasta constituie la copilul preşcoalr în mod progresiv baza de competente şi capacitati necesare experientei sale cu obiectele şi cu ceilalti semeni. etc. respect. persoanelor implicate şi resurselor avute în vedere. aptitudinile şi atitudinile necesare adaptarii eficiente socio-individuale şi stapanirii mediului inconjurator. sanctiune. sunt orientate indirect de educatatoare spre comunicare. copiii au ocazia de a se intalni în activitate cu ceilalti. colaborare. În ori ce caz. Jucandu-se cu nisip şi apa. Intr-un asfel de aranjament al spatiului. Daca copii au anumite probleme de invatare. cu materiale suficiente şi bine precizate ca scop educativ. decizie a alegerii. gestul şi conversatia adecvata spre a se rezolva problema. nu exista numai solutia intreruperii şi sanctiunii verbale. El isi va forma cunostintele. Educatoarea este cea care foloseste aceasta resursa didactica în sprijinul programului sau educativ şi în favoarea individualitatii copilului. Copilul devine capabil de a lua decizii şi a-şi asuma responsabilitati. un copil descopera ce frumos pluteste un dop colorat pe care l-a adus în buzunar de acasa. Realitatea este mult mai complexa. Acest lucru este posibil numai daca ei simt libertatea şi au siguranta ca greselile nu le sunt spru sanctionate. intr-un anumit moment dat. Este vorba de independenta de decizie. De fiecare data variabilele problemei sunt altele: alti copii. daca doi copii incep sa se joace impreuna şi sa comunice intre ei. cooperare. dar nu intervine sa le intrerupa discutia.componentele ei. discutie. negociere. alteori e mai bine sa lasam lucrurile sa curga daca conflictul se rezolva de la sine. Am putea pune intrebarea retorica: ce este mai bine. acceptare. incredere şi creativitate. Nimeni nu are un inventar complet de solutii ci este de dorit sa fim flexibili şi sa gasim mereu acea cale de rezolvare care se potriveste situatiei. copilul va fi stimulat sa aleaga jocul cel mai potrivit invatarii şi dezvoltarii sale. acceptare. de ritm şi chiar particularitati ale invatarii. Este bine sa tinem seama de varietatea solutiilor: indiferenta. Daca mediul va fi structurat adecvat. Sau observa ce interesant picura stropii . Fiecare caz are solutia lui. Daca lucrurile se complica şi copiii incep sa se certe pe un obiect sau altul (conflict de resurse). ofera cunoasterea propriilor forte. Aceasta presupune flexibilitatea metodelor didactice. sa-i separam iremediabil pe doi prieteni sau sa ii invatam sa se accepte reciproc? În aceste probleme nimeni nu poseda un numar limitat de retete. toleranta. prietenie. În general exista trei dimensiuni actionale : indiferenta. actiune şi stabilire a relatiilor sociale cu egalii şi cu educatoarea. Cateodata este bine sa intevenim. Mediul stimulativ are şi beneficul dezvoltarii independentei copiilor. Trebuie sa avem în vedere şi importanta pentru copii a solutiei gasite. iar aceste relatii devin libere. educatoare este interesata de ceea ce isi vorbesc.

procesul de realizare a unui produs şi nu produsul în sine. Ideea celui mai bun. sau cele în care se foloseste apa. atat de important în devenirea personalitatii.dintr-o lingura. Ele reprezinta efortul copiilor. Dar daca o aduce un copil trebuie sa facem fata situatiei. Daca vor picta pe un covor persan. Prin sprijin. alte lichide sau solide care pot murdari. educatoarea trebuie sa ii valorizeze pe toti. datorita ritmurilor foarte diferite de dezvoltare. oferim sprijin adecvat nivelului individual de dezvoltare. Realizata direct. Asa se observa evolutia copilului. care nu este elocvent. Daca însă stimularea este indirecta. Daca în plus. Pe masura ce copilul învaţă sa deseneze şi sa se exprime prin desen. iar la varstele mici. Ea poate sprijini individual prin elemente de amenajare care sa oglindeasca nevoile individuale şi de grup. aceasta stimulare este de multe ori refuzata de copil. culoarea. dar în acelesi timp sa indepartam ocaziile care creaza confuzii. copilul se va depasi pe sine. cum va învaţă ca nu trebuie pusa în apa daca nu a experimentat? Daca rezolvam problema prin observatii şi cearta. Sa nu uitam ca fiecare copil are ceva bun. ci de a-i explica cu rabdare ca nu orice lucru trebuie inmuiat în apa. Rolul educatoarei nu este de a lua repede papusa spre a nu fi stricata. unde e voie şi unde nu. În timpul jocului copiii vor avea sortulete de musama sau plastic care le vor ocroti imbracamintea. riscam ca gestul sa se repete pe furis. stimulandu-i în acelasi timp individual. educatoarea contribuie la constructia delicata a imaginii de sine a fiecaruia. Cel mai bine este ca o papusa delicata sa nu fie în apropierea ariei de nisip şi apa. Cel mai bine este ca la varstele mici sa se aprecieze efortul. facuta de un copil care nu a desenat deloc pana azi. Este o papusa delicata care se poate strica. Acum este important sa dam fiecaruia sansa de valorizare. se adauga un detaliu de perfectare. sa nu ne miram ca ei vor desena şi în alte spatii pe peretele curat. În fond. Din observatiile sale educatoarea stie ce şi cat ii trebuie fiecarui copil. tot prin amenajarea spatiului adecvat. Ea poate sa-i arate copilului ca doar un pic de apa strica fardul jucariei şi în acelasi timp sa-i ofere alternative: alte lucruri şi papusi care se pot inmuia în apa. cand se formeaza imaginea de sine şi incepe procesul de construire a caracterului şi a respectului de sine. Fiecare copil trebuie stimulat un pic mai mult pentru a se perfectiona şi a atinge performantele de care e în stare. Judecarea copiilor şi aprecierea este bine sa se faca în special cu ei insisi. trebuie expuse toate lucrarile. Ocazia ca fiecare copil sa se simta bine cu sine o putem oferi în grupa. el nu este "supravegheat"cu stictete şi are voie sa greseasca. Daca amenajam spatiul în spirit educativ. este în . pe panou. interes şi intelegere pentru eforturile copiilor. complete sau nu. vom intelege ca în locurile în care se picteaza. Vina este educatoarei care organizeaza şi conduce activitatea. pardoseala trebuie acoperita cu plastic sau linoleu. pentru ca cere efort. Rolul nostru este sa-i invatam cu regulile. El aduce apoi o papusa şi vrea sa-I faca baie. la fiecare desen nou. nu în concurenta. Se mai ridica o problema: cum şi de ce se murdaresc copii la jocuri. La grădiniţa. Procesul de autocunoastere şi identificare. Sau daca lipim foi de hartie pe pereti şi ii lasam pe copii sa deseneze. va veni cu timpul. Frumusetea şi corectitudinea trebuie judecate în raport cu posibilitatile şi cu efortul depus de copil. Daca vom gandi eficient spatiul. O alta intrebare retorica: ce aste mai valoros în munca unui copil: desenul unui copac copiat fidel dupa modelul educatoarei sau o crenguta stangace şi simpla. faina. sa nu certam copiii care varsa castronul cu apa. prin mesajele mediului (ceea ce gaseste copilul ca obiecte şi provocari de activitate în cadrul spatiului educativ) acesta il invita la actiune.

Se recomanda sa existe un moment bine marcat în care sa se efectueze aceasta: un clopotel sau o melodie anume sa aminteasca copiilor ca este timpul sa stranga şi sa desfasoare o alta activitate. Pedagogic vorbind ariile sunt spatii educative care stimuleaza dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc pe care le ofera acestuia .Sa nu uitam ca intreaga grădiniţa este amenajata pentru copii şi deci toate spatiile indeplinesc rolurile mentionate. Ordinea jucariilor. rolul adultului fie el educatoare. rolul educatoarei este de a analiza aceste situatii şi de a nu intrupe activitatea. Astfel. sau dovedeste o placere mare în continuarea jocului. nu constituie o impunere exagerata. este foarte important. personal auxiliar sau orice alt intervenant din unitate. Parintii şi educatoarea au datoria de a stimula aceste interactiuni prin amenajarea adecvata a spatiului de viata şi educare a copiilor. Daca sesizam un copil ca are un ritm mai lent în ceea ce efectueaza. care sa nu mai imite modelul scolar ci sa ofere ocazii şi oferte de joc liber şi ceativ corespunde în fapt în organizarea arilor de stimulare. Copiii vor tine ordinea şi în acelasi timp este important ca ei sa aiba acces la toate obiectele folosite. sunt situatii foarte variate. locuri. centre. Pastrarea ordinii în sala de grupa este foarte importante dar şi flexibila. Desigur. Daca spatiul educativ din grădiniţa indeplineste aceste cerinţe el devine un spatiu eficient invatarii şi dezvoltarii copiilor. Spatiul impodobit cu lucrarile facute de copii. El va gasi şi maine lucrul inceput şi va avea placere. intr-o maniera care sa dea prilejul desfasurarii unor activitati în sensul şi în favoarea dezvoltari lor psihice şi fizice. cu obiecte practice şi utile inseamna grija fata de influenta sa asupra copiilor. este un element de baza dar. Copilul are timp sa-şi dezvolte propriile idei şi imagini daca ii este permis sa se joace cat vrea. În toate aceste organizari. De asemenea. domenii. idei şi oamenii cu care ei vin în contact. Jean Piaget (1970) considera ca invatarea la copiii mici este rezultatul interactiunii dintre gandire. ungherase în care sunt puse materialele didactice la indemana copiilor. unde şi cu ce vrea el. sectoare. pentru ca valoarea produsului propiu ( jocul şi constructia) este mai importanta pentru copiii decat ordinea în sine. Acestea sunt colturi. ateliere. jocurilor.dependenta de factorii din mediul socio-cultural inconjurator şi de raspunsurile pe care copilul le primeste la ceea ce face el. un joc inceput nu se intrerupe iar o constructie neterminata nu se descompune. Este bine însă ca toti copiii sa se simta valorizati şi tuturora sa li se ofere posibilitatea sa stranga jucariile şi sa pastreze ordinea. Este important ca ariile sa fie amenajate astfel incat ele sa exprime ordine şi siguranta pentru copii. Ce sunt ariile de stimulare Amenajarea spatiului grupei intr-o noua maniera. o constructie inceputa de un copil nu trebuie distrusa numai pentru ca noi decidem sa strangem jucariile.

ritmul şi stilul sau de invatare şi dezvoltare. etc. artele plastice. Ariile de stimulare corespund în fapt activitatilor generale de tip uman. de identificare cu rolurile sociale. de creatie şi exprimare artistica. se amenajeaza ariile de stiinta. În spatiului unei arii.Explicatia acestei amenajari a spatiului grupei se leaga de consideratiile referitor la importanta şi rolul acestora pentru copil. acesta va învaţă din modul cum este asezat şi organizat mediul educativ. În functie de domeniile cele mai cunoscute ale activitatilor de tip uman cu care dorim sa familiarizam copiii. El depinde deci de cunoasterea initiala a grupei şi a copiilor. joacă copiilor poate fi supravegheata. analizata şi indrumata indirect spre a oferi ocazii dezvoltarii. prin impartirea lui în spatii diferite şi diverse. Daca mediul trimite mesaje permanent copilului. muzica. Putem spune ca spatiul este limbajul actiunii instructivformative a educatoarei care cunoaste initial nevoile de dezvoltare ale copiilor. jocurile de rol. . a alta antrenare în joc şi activitate a copiilor dupa reguli în care se stimuleaza motivatia interna şi respectul de sine. C. de insusire a semnelor şi simbolurilor de comunicare. Este vorba de activitatile de cunoastere şi comunicare. de manevrare şi manuire a obiectelor mai mari sau mai mici. Continuturile invatarii sunt importante dar secundare procesului propriu-zis. Obiectivul principal este de a provoca şi urmari invatarea prin orientarea copiilor spre acele activitati de care au nevoie.etc. Ariile de stimulare sunt moduri de amenajarea spatiului educativ. sportul. B. Aceste ocazii sunt construite de educatoare în functie de nevoile copiilor din grupa şi în functie de resursele de care dispune. Fiecare copil are nivelul. Putem identifica ariile de stimulare cu urmatoarele coordonate utilitare: A. jocurile de masa. de miscare mai mult sau mai putin ampla în spatii diferite. Ele corespund unei viziuni educative care il apropie pe copil de cunoastere prin intermediul unei invatari experientiale. Activităţi fundamentale umane cu care familiarizăm copilul.. Prin aranjarea ariilor educatoarea transmite copiilor o influenta educativa planificata şi indirecta urmarind jocul liber şi creativ al copilului. Cadrul de invatare prin joc trebuie sa tina seama de particularitatile fiecarui copil. a alta asezare a jocurilor şi jucariilor în sala. nisip şi apa. cu scopuri de cunoastere şi dezvoltare exprientiala a copilului. Cadrul pentru individualizarea educaţiei Ariile ofera educatoarei posibilitatea individualizarii atat prin lucrul fata în fata cu copilul cat şi în grupe spontane sau organizate. jocurile în curte. Moduri de organizare-amenajare a spaţiului educativ. Domeniile personalitatii constituie caracteristici proprii ale fiecaruia. Amenajarea ariilor este în fapt crearea permanenta a ocaziilor de exprimentare şi invatare. Materialele dispuse în ariile de stimulare trebuie sa fie variate şi sa stimuleze curiozitatea prescolarilor. Cunoasterea. Ariile sunt o alta amenajare a spatiului. de constructii cu cuburi mari.

limbajul. stilurile diferite. . este necesar ca educatoarea sa ofere copilului posibilitatea unor experiente noi prin obiecte şi situatii noi. Obiectele şi situatiile create realizeaza pentru copil o lume de reprezentari. aptitudinile de negociere. cooperare şi colaborare în rezolvarea unor probleme. Sectorizarea ofera sansa de a se organiza astfel mediul educativ incat copiii sa-şi antreneze capacitatile şi competentele care sa le asigure independenta şi constructia ascendenta a personalitatii. socio-afectivitatea. coopereaza şi depinde de educatoare sa indrume usor şi cu tact construirea unor relatii pozitive şi eficiente. competenţelor şi atitudinilor copiilor În ariile de stimulare copiii aleg singuri jocul şi jucarile . Fiecare lucru nou este o situatie problema pentru el. Libertatea de a decide şi de a a ctiona le da curaj şi serveste construirii imaginii de sine şi respectului de sine. jocurilor şi ariilor ludice singuri şi în cooperarea cu ceilalti copii şi cu educatoarea. comunica. capacitatea de a-şi asuma responsabilitati. Numarul obiectelor noi ca şi numarul situatiilor noi duce la idei şi reprezentari noi.aptitudini şi atitudini pentru o viata sanatoasa. nucleul de individualitate sunt diferite la fiecare copil. toate se pot observa în cadrul activitatii pe arii. Spaţiu de exersare a relaţiilor sociale Tocmai pentru ca aici se realizeaza activitati din dorinta libera a copiilor. Copiii colaboreaza. D. de aceea este nevoie de o cunoastere permanenta a progreselor şi de o introducere graduala a elementelor în mediul de joc. Ei se folosesc de materiale pentru a se juca liber şi a alege solutii diferite problemelor. în jocuri în care ei isi exerseaza creativitatea. aptitudinile de comunicare. Laborator al observării comportamentelor. respectul de sine. Introducerea elementelor noi este planificata şi organizata cu ajutorul evaluarii continuue. respectul celuilalt. Dezvoltarea competentelor de cunoastere şi relationare este evidentiata şi da posibilitatea antrenarii în acele jocuri care sa asigure dezvoltarea. Pe masura ce se realizeaza dezvoltarea. atentia. modul de manifestare. . Educatoarea poate observa comportamentele şi atitudinile copiilor şi poate interveni adecvat acolo unde este necesar. Totul este ca mesajul sa fie indirect .psiho-motricitatea. Enumeram în continuare o serie de astfel de componente: capacitatea de a lua decizii rapid. gradul de concentrare. aptitudinile exploratorii. Modurile diferite de invatare. negociaza. imagini şi simboluri.etc. în aceste locuri se exprima relatii sociale libere şi expresive. E. stabilitatea. Germenii acestor competente sunt în alegerea libera a jucariilor.motivatia invatarii. .

prin intermediul propunerilor şi alternativelor pe care sa le aleaga copilul. cunoaste copiii şi ii indruma prin modalitati indirecte. Exprimă raportul necesar între libertate şi autoritate în ndecizi8a şi acţiunea copilului Amenajarea spatiului educativ în arii de stimulare ofera copilului posibilitatea sa aleaga liber catre ce activitate sa se indrepte.cooperarea şi colaborarea. pentru ca ea în continuare detine controlul prin planificare. siguranta. Evaluarea initiala a nivelurilor de dezvoltare şi motivatiei pentru activitate este primul pas. Autoritatea devine o forma de parteneriat. colturi. F. Modul de distribuire şi amplasare a acestuia este necesar sa ofere copiilor accesibilitate. Limbajul ariilor este în materialele puse acolo şi în modul lor functional de organizare. Autoritatea educatoarei nu sufera. ofera siguranta de sine copilului şi temeinicia celor invatate prin propria alegere şi experienta Organizarea practică a spaţiului educativ prin arii de stimulare Pentru a motiva prescolarii în activitatile desfasurate pe arii de stimulare. atmosfera destinsa şi sa stimuleaze urmarirea intereselor de cunoastere şi investigatie personala.Da deci ocazia de alegere libera a jocului. educatoarea trebuie sa amenajeze aceste spatii impreuna cu ei. caci educatoarea poate participa la jocul copilului şi controleaza indirect activitatile. centre ludice.) pot avea un caracter permanent sau temporar. Aceasta libertate de alegere şi de actiune sta la baza motivatiei interne a invatarii. Fiecare ofera terenul în care copiii vor experimenta pe cont propriu şi în interactiune cu ceilalti. Ariile de stimulare (centre de interes. ateliere de joc. . Independenta de alegere şi actiune se impleteste cu comunicarea. Colaborarea dintre educatoare şi copii în amplasarea şi dotarea ariilor constituie un factor de facilitare a intractiunilor şi asigura o motivatie reala în alegerea jucariilor şi jocurilor adecvate. Controlul este asigurat prin grija permanenta fata de observarea copiilor şi jocului lor şi prin cunoasterea nevoilor lor (initiala şi permanenta). Particularitatile copiilor sunt diferentele specifice de care trebui sa se tina seama. cunoastere şi amenajari.etc. Aceasta libertate este în acelasi timp controlata de educatoare care aseaza lucrurile în spatiu. În functie de cunoasterea acestora se pot stabili domeniile ariilor care vor functiona pe o a numita perioada a programului educativ. Evaluarea se refera şi la resursele materiale pe care educatoarea le are la dispozitie. În arii trebuie sa existe un material variat şi interesant. estetica. Copilul are bucuria jocului/actiunii libere şi va antreana creativitatea şi expresivitatea sa la maxim. Se asigura astfel o directie ascendenta a dezvoltarii şi copilul învaţă real prin joc ca forma de manifestare a cunoasterii realităţii. Educatoarea este o propunatoare şi o partenera: nu numai cea care obliga la un tip de actiune. Ariile se amenajeaza pe anumite perioade de timp care depind de modul cum se desfasoara programul educativ.

amenajarea diferitelor arii şi dotarea lor cu materialele necesare (amenajarea propiu-zisa). ordonate şi etichetate pentru a învaţă pe copii ordinea şi pentru a fi usor de folosit. Simtindu-se sigur şi stimulat copilul isi dezvolta o imagine buna despre sine.cunoasterea. stabilirea obiectivelor fiecarei arii în colaborare cu copiii). Aceasta activitate are loc în prima faza a pregatirii spatiului. El este bun şi eficient atunci cand reuseste sa sprijine copilul în dezvoltarea sa globala şi pe domenii.planificarea ariilor şi adecvarea activitatilor în concordanta cu activitatile cu grupa intreaga de copii (elaborarea planificarii). Ele sunt sortate. .cunoasterea ariilor impreuna cu copiii ( stabilirea regulilor de activitate şi ordine. .aici vorbim în soapta. limbaj şi autoservire. . . cognitiv. Astfel. echipamentelor şi schimbarea ariilor (evaluarile sumative şi reamenajarile) . sa hotaram o suita de cerinţe/obiective ale fiecarei arii. este bine sa facem o sinteza a lor în termenii pe care copiii ii folosesc şi printr-o initiere în negociere şi decizii în parteneriat. nu negative. desi obiectivele generale şi cele operationale nu pot fi communicate ca atare copiilor. . . .Fiecare arie da posibilitatea dezvoltarii tuturor componentelor personalitatii.avem grija de foi şi colturi. la aria Biblioteca. inventarierea şi producerea resurselor şi echipamentelor materiale ( evaluarea initiala a resurselor şi posibilitatilor). dar obiectivele sunt reformulate apoi impreuna cu copiii. Etapele amenajarii ariilor de stimulare sunt: cunoasterea grupei de copii şi cunoasterea fiecarui copil în parte ( evaluarea initiala a copiilor). . activitatile pe arii de stimulare în relatie cu activitatile cu grupa intreaga (programul zilnic şi evaluarea permanenta). strangerea şi rearanjarea lor se poate face cu ajutorul copiilor.parinti şi membrii ai comunitatii ( dezvoltarea parteneriatului educativ). socio-afectiv. spiho-motor. putem elabora cu copii unele reguli care pot fi formulate dupa cum urmeaza: . Folosirea. Ocazii de joc – ocazii de învăţare şi dezvoltare prin ariile de stimulare Mediul educational are o importanta deosebita în dezvoltarea copilului preşcoalr.punem mereu cartile la loc. Atentia educatoarei trebuie sa fie indreptata în sensul ca aceste reguli stabilite cu copiii sa numai pozitive. . Practic.aici ne putem odihni.apelul la colaboratori externi . Echipamentele şi materialele trebuie sa fie la indemana copiilor.varierea materialeor.

jucarii devine plictisitoare şi nefolositoare. Cum jocul este activitatea copilului. Este bine sa nu se pornesca de la ideea ca nu sunt resurse suficiente. Trebuie sa gandesti la scopurile acestei amenajari. marea. Nu este vorba de lucruri noi ci de altfel de aranjari. Pentru fiecare caracteristica a invatarii la aceste varste corespund o serie de cerinţe ce trebuie indeplinite pentru asigurarea conditiilor dezvoltarii optimale. grupa poate fi amenajata cu subiecte ca toamna. Practica ne-a demonstrat ca inventivitatea educatoarelor şi a copiilor este fara limita. Numai elicopterul nu l-a interesat. Apoi trebuie sa-i faci pe copii sa aleaga ce le-ai pregatit şi sa simta ca este propria lor alegere. ales sa faca parte dintre mijloacele didactice în ariile de stimulare.incepe sa aibe incredere în propriile lui forte. De aceea orice resursa este necesara şi importanta. Q alta cerinta este alegerea. sa nu uitam ca un copil se joacă cu ceea ce ii place nu cu cea ce dorim noi. pentru ca prescolarii sa se dezvolte. varierea şi diversificarea mijloacelor folosite. a discuta şi a explica) în activitatile şi gandurile sale. Dupa un timp aceste teme se epuizeaza şi aceleasi obiecte pot exemplifica o alta tema: primavara. ariile se schimba şi se improspateaza. sa cunosti copiii şi nevoile lor educative. Amenajarea spatiului grupei în zone ludice corespunde în fapt caracteristicilor şi nevoilor/cerintelor de dezvoltare ale prescolarului. are impact educativ. spatiul trebuie sa ofere ocazii de invatare prin joc. Copilul are propria sa maniera de a percepe lumea . Pastrarea pe un timp indelungat a acelorasi obiecte. lucioasa şi viu ilustrata în culori.). De multe ori este mai frumos şi util amenajata o grădiniţa cu resurse modeste. De aici . jocuri. ca nu este suficient sa asezi frumos şi ordonat un spatiu. cu piloti şi elice. adapost de masinute. De exemplu. Un exemplu este Alexandru (7 ani) care a primit un elicopter minunat. Periodic.aceasta caracteristica impune ca nevoie confruntarea sa cu alte moduri şi maniere de perceptie. cladire la cuburi iar la sfarsit i-a decupat pozele şi juca carti cu ele. Important este sa surprindem mesajul mediului educativ şi sa il variem periodic în functie de sarcinile educative pe care le propunem cu grupa intreaga şi cu fiecare copil în parte. Pe de alta parte. Studiile efectuate la varstele mici şi prescolare au demonstrat caracteristicile comune ale copiilor în ceea ce priveste procesul de invatare prin joc. florile.Piaget(1968) enumera urmatoarele caracteristici şi cerinţe fata de invatarea prin joc la copilul preşcoalr: a. vine din influenta lui asupra copiilor. J. b.locuinta. etc. Resursele materiale sunt foarte importante. sa sti ce ai şi ce iti mai trebuie. S-a jucat timp de o saptamana în toate felurile posibile cu aceasta cutie . Educatoarea stie. Copilul are nevoia permanenta de a comunica şi verbaliza (a se exprima prin cuvant. Sa nu uitam însă ca nu orice jucarie sau obiect scump. de pret. o poveste ( Alice în tara minunilor. Valoarea unui obiect educativ. scut. padurea sau orasul. masca. pe o perioada intreaga. Harap alb. ale adultului şi ale egalilor lui. O preocupare deosebita în programul de educatie timpurie este pentru organizarea şi imbunatatirea ocaziilor de invatare. El a fost fascinat de cutia jucariei.

Copilul preşcoalr cauta anumite puncte de reper pentru a intelege realitatea. O alta conditie necesara este sprijinul permanent acordat copilului prin amenajarea spatiului. Mediu securizant şi pozitiv. Educatoarea trebuie sa stie care sunt cerintele educative ale copilor din grupa şi sa proiecteze astfel ariile incat fiecare sa gaseasca ceva de facut. c. Respectand ritmul fiecaruia şi stimuland stilurile personale de invatare. situatiile şi relatiile apropiate. Iata de ce este nevoie ca el sa se cunoasca pe sine şi sa fie valorizat. De aceea este nevoie sa i se antreneze toate simturile pentru a explora obiectele. Important este ca fiecare copil sa strabata etapele dezvoltarii proprii în ritmuri pe care sa le cunoastem şi sa le stimulam. e. furnizeaza copilului ocaziile de a alege şi de a-şi asuma riscurile deciziilor cu curaj. dar capcitatile copiilor sunt diferite şi diferentele extrem de nuantate. sa se miste. Desigur suntem interesati sa ii sprijinim individual pentru ca fiecare sa obtina un maxim de dezvoltare. Este important sa se stabileasca o serie de asteptari realiste în raport cu fiecare copil. g. d. i. Cerinta fata de programele educative va fi sa i se ofere posibilitatea sa gandeasca asupra urmarilor actiunilor sale şi a-l învaţă sa ia decizii. se reuseste exprimarea individuala şi valorizanta a copiilor.se manifesta şi cerinta ca prin vorbirea sa copilul sa fie sprijinit sa elaboreze idei asupra lumii. Aceasta ce cere ca dezvoltarea lui sa fie asigurata intrun sistem de activitati potrivite nivelului sau şi care sa-l stimuleze prin rezultatele lor. de a i se pune intrebari. sa actioneze. Prescolarul percepe lucrurile fie global. Din cerintele de invatare şi dezvoltare exprimate mai sus se evidentiaza urmatoarele teze: 1. . f. sa asculte. Aceasta caracteristica cere ca invatarea sa se axeze pe stabilirea legaturilor dintre lucruri prin experiente de tip integrat care sa I se ofere copilului. de a-l lasa sa-şi gaseasca singur raspunsurile şi sa invete sa raspunda. sa clasifice. 3. Nevoia amenajarii şi organizarii adecvate a ambientului educativ la varstele mici. De aceea este nevoie de comunicare. Sa se simta bine în "pielea sa". Copilul are nevoie de reusita. Copilul este curios şi are nevoie sa manipuleze obiectele din mediul sau imediat. Orice copil are nevoie de siguranta şi incedere în sine. Copilul actioneaza adesea fara a gandi la consecintele faptelor sale. de la varstele mici. sa clasifice. tolerant şi valorizator. sa ordoneze obiectele şi situatiile. sa construiasca şi sa se exprime grafic. Mai mult sa intervenim acolo unde sesizam dificultati şi oscilatii pentru a evita problemele instrumentale de invatare. 2. de a-şi exprima ideile prin cat mai multe şi variate moduri/ maniere. De aceea el are nevoie sa compare. fie partial şi nu este inca în stare sa surprinda toate relatiile dintre ele. Prescolarul are nevoie de perseverare în actiunile sale pana la obtinerea unor rezultate satisfacatoare. sa deseneze. h.

locul în care se desfasoara activitile casnice şi jocurile de rol. mici aminale de casa. amenajarea ariilor( atelierelor. Daca se vor diversifica resursele materiale. surse de apa. aici pot fi puse plantele.Muzica. locul în care se pot pune aparatele de sport. prin folosirea imaginativa a obiectelor din natura. Ii vom auzi spunand "eu pot" şi "eu vreau sa fac". etc.etc.Biblioteca (coltul linistit şi coltul cartii). Educatoarea planifica activitatile şi spatiile lor de desfasurare tinand seama de asigurarea unor facilitati necesare copiilor: apropierea de sursa de apa. Daca sprijinim copilul sa se joace şi sa invete. sursele de lumina. se poate pune apa intr-o cadita sau un lighean mare şi folosi o cutie cu nisip la constructii din acest material.Spatiul curtii ( jocurile în aer liber). dactilopictura. a jocurilor şi jucariilor.Jocuri de manipulare ( jocurile de masa).Constructiile ( cuburile mari). aerul şi - . exista numeroase moduri de amenajare a curtii pentru a deveni real un spatiu de joacă. . 5. . Strategiile didactice folosite trebuie sa fie în conformitate cu cerintele individualizarii programelor educative.) de interes. pictura cu acuarele sau guasa. masuta şi raft în care copii gasesc jucarii mici şi jocuri de masa.Ştiinta (coltul naturii vii). . . identificarea resurselor de materiale şi depozitarea lor.Jocurile casei ( jocurile de rol şi activitatile casnice). activitati practice. curatenie). spatiilor. ungheraselor. el ajunge sa-şi recunoasca şi sa-şi identifice dinamica posibilitatilor fara a se limita. . Devine evidenta necesitatea respectarii diversitatii copiilor cu accent pe modul lor personal de abordare a jocului şi a invatarii în general.Calculatoare. pestisorii şi tot felul de seminte şi lucruri care formeaza spiritul stintific. . un covor şi un raft care are ordonate în el cuburi de marimi şi forme diferite. .Senzorial ( apa şi nisipul). . desen. Este conditia necesara increderii în fortele proprii Principalele arii de stimulare care se pot amenaja în grădiniţa sunt: Artele plastice. este locul unor rafturi cu carti. colturilor. colaje.Gimnastica. lumina. caiete şi creioane dar şi al unor saltele sau canapele pe care copiii se pot odihni. Este necesar ca acestea sa concorde cat mai mult respectarii stilurilor de invatare şi rezolvari creative a problemelor. . (caldura. 6. domeniilor. etc . . în care vor fi antrenate limbajul şi expresia unica a individualitatii fiecaruia. stabilirea climatului spatiului. Pasii planificarii aranjamentelor de spatiu sunt urmatorii: alegerea spatiului grupei şi aranjarea elementelor de mobilier. aici pot exista instrumente de muzica dar şi obiecte care produc sunete muzicale. vom oferi copiilor modele variate de activitati de joc.4. Cel mai dificil în educatie este sa identifici unicitatea copilului fara a-l eticheta.

. Selectarea materialelor se face în functie de urmatoarele criterii: Sa fie materiale creative ( sa ofere solutii diferite de activitate şi joc pentru copii . lasa copiilor libertatea luarii deciziilor în utilizarea lor. şi folosind la maxim resursele pe care le are. În programul de educatie timpurie.Sa fie sigure ( sa nu raneasca copilul). Parteneriatul educational şi scoala parintilor.Sa fie potrivite cu nevoile de dezvoltare ale copiilor grupei. fara a forta nota. Acestea pot constitui o tema de discutii şi de colaborare intre educatoare şi membrii familiei. ale jocurilor şi jucariilor pe care parintii le pun la dispozitia copiilor. sunt conducatoare catre explorarea realităţii din propria initiativa a copiilor. Materialele folosite Echipamentele şi materialele folosite în sala de grupa trebuie sa indeplineasca roluri formative în dezvoltarea copiilor şi sa constituie pentru acestia un prilej de explorare a realităţii. starea de repaos şi activitatile care necesita efort.Sa aibe costuri accesibile. . ofera conditii pentru propria initiativa a copiilor în dezvoltarea deprinderilor practice.Sa indeplineasca criteriile estetice. creative. pot fi folosite de un copil care se joacă singur sau de un grup de copii - Alegerea jocurilor şi jucariilor constituie o componenta necesara nu numai pentru educatia din grădiniţa ci şi pentru parinti. . resurse suficiente şi spatiu suficient. Prima grija trebuie sa fie pentru alegerea şi . Materialele şi jucarile care sunt creative şi ofera ocaziile dezvoltarii pentru copil au urmatoarele caracteristici: pot fi folosite în feluri variate şi de aceea nu exista interdictii a modului lor de manipulare. .Sa ofere posibilitatea unor jocuri variate şi a exprimarii creative a copiilor. Educatoarea poate sa-şi proiecteze şi influentarea familiei pentru a oferi copiilor materiale care sa stimuleze dezvoltarea. . fac posibila descoperirea cunostintelor de catre copiii insisi. placute şi pe gustul copilor.nevoia de primenire a acestuia. stimuleaza multisenzorial copiii. zgomotul şi linistea . fac posibila dezvoltarea solutiilor ingenioase din partea copiilor. constituie suportul unor jocuri de imaginatie. În acest sens ea va realiza atatea arii cat este posibil. . ofera ocaziile de prevenire a situatiilor de risc în dezvoltarea copiilor.cu finalitatea deschisa).Sa fie durabile. isi propun explicit sa se preocupe şi de aceste dimensiuni. incurajeaza procesele de rezolvare a problemelor. miscarile copiilor. grija educatoarei se indreapta şi catre ceea ce parintii aleg şi ofera copiilor lor pentru joacă. Ele trebuie sa fie interesante.

in functie de particularitatile sale si de nevoile sale prezinta pentru educatoare anumite cerinte educative.nivelul dezvoltarii atins de fiecare . 6. adica medii in dezvoltare.4. Lucrul in echipa in abordarea copiilor cu CES in gradinita: rolul consilierului scolar.particularitatile determinate de ereditatea de tip biologic . fie de exceptie. tulburari). rolul logopedului. 6. Cerinţe educative şi cerinţe educative speciale Fiecare copil. aflati la extremele superiorului si ale problemelor serioase ale dezvoltarii (deficiente. 6. Imaginea de sine a copilului mic. Impartirea lor in grupuri de varste cronologica nu corespunde in fapt cu nivelul lor de dezvotare. De aceea se semnaleaza diferente care tin de: . asistentului social si al medicului. Diversitate şi diferenţe în dezvoltare Mai mult ca in orice alta perioada de viata copiii la varste mici sunt foarte diferiti. incapacitati. Evaluarea timpurie a dizabilitatilor si altor CES. .selectarea jucariilor cat mai adecvate obiectivelor propuse de programul educativ timpuriu din grădiniţa. Abordarea copiilor la varstele timpurii in functie numai de varsta cronologica poate sa impiedice tratarea corecta individualizata si personalizata a copilului.experienta de viata traita pana acum. Acest lucru este valabil pentru toti copiii. fie ca sunt considerati obisnuiti.trasaturile/caracteristicile personale .3.stilul de exprimentare si de invatare .ritmul personal de crestere si dezvoltare .2. Interventia timpurie in dizabilitati.1. COPIII CU CES LA VĂRSTELE MICI: GRĂDINIŢA ŞI INTERVENŢIA TIMPURIE 6.

Sunt cerintele de baza. ca procese vitale in devenirea individualitatii. (spartanii aruncau de pe stanca copii care se nasteau cu o malformatie) fie . ca de altfel la orice varsta. In functie de stimularile mediului. Pentru educatoare se pune problema cum sa identifice problemele acestor copii si mai important. prin functionarea deficitara a capacitatilor lui de instrumentare a experientei de viata primara. dezvoltare si educatie. idiferent de particularităţile lui fizice. cum sa le trateze de pe o pozitie care sa nu franeze dezvoltarea. De aici apare acea categorie de copii pe care o numim. mediul initial poate sa-i ofere conditiile sa o compenseze in mare parte. instrumentele si capacitatile instrumentale se realizeaza intr-o constructie personala.). sensurile acesteia. exista o serie de cerinte educative valabile pentru toti copiii. nevoia de actiune si de constructie a personalitatii. exclusi. ritmurile relative ale dezvoltarii. daca copilul se naste fara nici o problema organica. zestrea ereditara. tulburari. neglijati. Este vorba de acele cerinte legate de crestere. mentale cat si de deficientele si tulburarile determinate de sfera functionala dar si de mediul social. copii cu cerinte educative speciale. Sau. In procesul complex al dezvoltarii.Fiecare copil este unic. etc. copiii cu cerinte educative speciale(CES) au fost fie suprimati. Aceste cerinte educative speciale se refera atat la probleme care tin de deficiente senzoriale. competentelor si comportamentelor la varstele mici. cultural si care limiteaza. revine substratului ereditar. ignorati. capacitatile generale si particulare pe care copilul le formeaza sunt determinate in special de experientele lui din copilaria mica. care trebuie sa satisfaca esenta umana. marginealizeaza sau vulnerabilizeaza copiii (deprivari). . ci sa o faciliteze. daca copilul are o deficienta organica innascuta. esentiale. abandonati. prin organizarea influentelor la varstele mici. curiozitatea epistemica. deficiente functionale (incapacitati. dupa primii ani. In functie de ecuatia deja personala a copiilor. mediul initial de viata si stimularea elementelor primare ale personalitatii constituie parametrii care determina cerintele educative. Cand copilul vine in gradinita. pentru acelasi motiv: sunt diferiti de ceilalti. La naştere există posibilităţi de dezovltare pentru orice copil. Cu alte cuvinte. Rolul important in formarea capacitatilor. fiecare are si cerinte particulare determinate de propria ereditate biologica si socio-culturala si de modul in care se construieste personalitatea. el poate sa prezinte deja. La varstele mici. este valoros şi se dezvoltă în fucnţie de lumea care îl înconjoară. Atitudinile faţă de copiii cu CES De-a lungul istoriei. dar in aceeasi masura si influentelor mediului primar de viata.

Mai trebuie sa ne gandim si la faptul ca. deteminate de particularitati care ii diferentiaza de ceilalti mai mult decat ne-am obisnuit noi sa acceptam. nevoi speciale fata de educatie au si familiile acestor copii. nevalorizare si nesiguranta. rusinea si respingerea cea mai mare in planul social. si ca intreaga comunitate se cere a fi sprijinita pentru a deveni mai putin discriminativa. a fost determinata de necunoastere si din nevoia de a ocroti . Copiii care sunt diferiti. determinate de diferentele lor de dezvoltare si de comportament. au trait mereu la fel ca si copiii. teama. ridiculizarea acestei categorii de copii s-a datorat neancrederii in identitatea lor psihologica. Epoca noastra a reusit sa determine faptul ca problemele de dezvoltare si deficientele copiilor constituie un domeniu care trebuie sa preocupe educatia si educatorii in mod expres. O serie de conceptii filozofice au explicat deficientele unor persoane ca fiind datorate pedepselor divine meritate de parinti. Familiile acestor copii. si-a manifestat mila. de multe ori chiar parintii. Orice copil are nevoie in anumite perioade ale vietii lui de atentie . Au existat chiar conceptii care legau copilul cu deficiente de comportamente total antisociale si de aici devenea prioritar de inlaturat primejdia pe care o reprezenta el. in jena. Cele mai multe reactii se datoreaza perceptiilor sociale asupra ceea ce inseamna diferentele dintre copii si oameni in general. conceptii si perspective psihologice. Societatea. Fiecare copil are dreptul de a i se acorda sansa unei vieti cat mai aproape de normalitate si integrare sociala. si au CES. mai putin segregatoare. care au fost ascunsi toata viata de "gura satului" pierzandu-si astfel orice sansa de a deveni persoane active. in favoarea tuturor. ridiculizarea. neproductivi. Pe de alta parte. Cand societatea a dorit sa ii inteleaga. Pot fi date aici multe exemple de copii. au considerat ca acesti copii sunt in afara vietii active. intelegerea dar si dispretul. teama. nefolositori si total dependenti. In aceeasi masura este vorba si de necunoastere si de neintelegere a cauzelor care determina aceste diferente. rusine. si de aici.In aceasta problematica exista un complex de date. cer atentie speciala si necesita sprijin pe parcursul dezvoltarii lor. Frica. membrii in societate. sunt de cele mai multe ori prilej de invatare si dezvoltare. de practici. Perspectiva pozitivă asupra copiilor cu CES Vom incerca sa determinam de ce sunt diferiti copiii cu CES si daca aceste diferente nu ar putea sa fie privite si pozitiv. Diferentele dintre copii. Unii au nevoi mai mari. Toti copiii sunt diferiti si necesita atentie si sprijin pentru a creste si a se dezvolta. de a sprijini suplimentar un copil cu handicap.

dimensiunile problematicii copiilor cu CES devin prilej de perfectioanare a strategilor formative. Mai mult. incapacitate. De fapt. stilurile si particularitatile lor de crestere. tulburare. o imagine de sine slabă este o problemă pentru orice copil. deficienta. faptul că se vede diferit de ceilalţi copii este primul pas să îşi construiască o imagine de sine diferită. invatare si dezvoltare. Aşacum am prezentat mai sus. In literatura de specialitate de la conceptele de handicap. precum şi prin compararea lor şi performanţelor pe care le obţin cu ale altor copii. propria noastră experineţă dar şi toate studiile demonstrează: copii cu dizabilităţi au o imagine de sine slabă şi nu au încredere în forţele proprii şi nici în explorarea lumii din jurul lor. Imaginea de sine se formează în funcţie de modul în care copilul se interacţionează cu ceilaţi copii şi cu adulţi din jurul lor. Răspunsul la cerinţele educative ale copiilor consituie condiţia unei dezvoltări armonioase. ritmurile. pentru că fiecare copil se poate dezvolta şi poate învăţa. de promovare a unei noi deschideri catre o scoala pentru toti. Unii copii se nasc cu anumite deficienţe care le determină un mod de învăţare diferit şi nevoi de un sprijin suplimentar. Aşa cum ştim cu toţii copilul mic este cea mai vulnerabilă fiinţă. Depinde de alţii: de dragostea lor. care potenteaza diferentele si le foloseste ca prilej de invatare si experimentare diferita. Daca aceasta nu vine la timp. care au trecut de la simpla constatare si etichetare la intelegerea nevoii de actiune si de schimbare a mentalitatii in raport cu problemele copiilor. Percepţia adulţilor dedin jur etichetează uneori prea uşor copilul care este în formare şi are dreptul de a se dezvolta cît mai adecvat prin sprijinul adulţilor din jurul său. In perspectiva deschisa de politicile educationale internationale. Pentru un copil cu dizabilităţi. WOOLFSON (1989) listează comportamentele care identifică o imagine de sine slabă la copiii cu dizabilităţi: . dizabilitate termeni folositi pentru a determina problemele speciale ale copiilor. se pune azi accentul pe termeni ca cerinte educative speciale si situatii de risc. Imaginea corporală este începutul acestei comparaţii. Este foarte important ca adulţii să sprijine la toţi copiii construirea unie imagini de sine pozitive.speciala si sprijin special. de îngrijire şi de condiţii favorabile de dezvoltare. de modul în care sunt primiţi şi sprijiniţi în primele perioade ale existenţei depinde şi dacă vor avea sau nu dizabilităţi în viaţă. Dar. un copil considerat "normal" poate ajunge usor in categororia celor "cu probleme". Unii copii au nevoi de mai multă ocrotire. intreaga problematica a copiilor cu CES este privita ca o intelegere a diferentelor extrem de variate intre nivelurile. Aceasta trecere nu este numai una de evolutie a conceptelor ci a conceptiilor. Imaginea de sine la copilul cu CES Existenţa unor CES constituie un punct de plecare care poate împiedica dezvoltarea firească a copilului.

nu stabilesc uşor relaţii cu covârstinicii lor şi se simt din punct de vedere social izolaţi de ceilalţi din jurul lor. Riscurile biologice. 3.chiar când au performanţe acceptabile într-un domeniu nu sunt convinşi că au reuşit ceva.se simt ruşinaţi de ceea ce sunt. în familiile care au copii cu dizabilităţi. .sau adulţi.au dificultăţi în a primi şi oferi dragoste către alţi copii. De exemplu. au dificultăţi în a fi corecţi şi cinstiţi cu alţii.au progrese academice scăzute şi greutăţi în adaptarea şcolară. Acestea se refera la riscurile survenite din cauza unui mediu de crestere.din lipsă de încredere în propriile opinii. sau prematurii si care necesita o crestere mult mai atenta si tratamente speciale pentru a se dezvolta. . inclusiv către proprii părinţi.1998) : 1. determinate de zestrea cu care copii vin pe lume. deficiente organice neurologice. dezvoltare si educatie care nu este suficient de suportiv pentru copil . Riscuri stabilite. cu adulţii şi işi asumă ce e mai rău. Părinţii nu sunt întotdeauna cei care încurajează copilul. au sentimente de vinovăţie şi chiar depresie. Este vorba de diferitele dizabilitati pe care copii le manifesta de la inceput . extrem de stressante. De aceea munca cadrele didactice şi profesionişiilor este de a sprijin imaginea de sine pozitivă la copilul cu dizabilităţi. se resimte de multe ori nevoia de a sprijini şi părinţii. in special la varstele mici cand influentele exterioare sunt esentiale pentru constructia personalitatii. ca si deficiente mentale severe. - Situaţiile de risc pentru dezvoltarea copiilor Copiii cu CES prezinta situatii de risc pentru dezvoltarea lor ulterioara. Privite in aceast sens riscurile se refera la trei grupuri de probleme (Evans. Pe de altă parte. Se refera la copiii care au la nastere probleme fizice care pot fi remediate.au un nivel ridicat de anxietate şi simt experienţele de zi cu zi. surzi). 2. Aceştia pot fi primii adulţi care acţionează şi interacţionează într-o manieră ce sprijină încrederea copilului în sine şi în felul în care se comportă şi arată. J. Conceptul de risc construieste in pedagogia timpurie o alta dimensiune a intelegerii problematicii copiilor cu CES. . Aceasta se refera la posibilitatea cunoasterii. . . acei copiii care se nasc cu o greutate foarte mica. prevenirii si sprijinirii la timp a unei dezvoltari care sa dea copiilor o sansa la adaptare si integrare sociala. Riscurile determinate de mediul de dezvoltare. . sunt defensivi când se relaţionează cu alţii. în orice activitate. . Aici incadram problemele copiilor cu deficiente senzoriaale (nevazatori sau cu auzul foarte slab.

Acoperirea nevoilor speciale de educaţie la vârstele timpuri Se pune intrebarea cum si cine poate sprijini copilul aflat in situatie de risc. Politica de incluziune (Evans. asa cum este exemplul Roxanei? Se evidentiaza tot mai clar nevoia unei alte abordari. Toti copiii au dreptul sa participe. J. Dar pentru riscurile determinate de un mediu nepotrivit? Dar pentru probleme intervenite pe parcursul cresterii si dezvoltarii. sa foloseasca mediul eficient si stimulativ si sa se sprijine pe parteneriat educational. Nu numai prin servicii si structuri de sprijin speciale. razboi sau abuz. mai flexibile. Programul de educatie timpurie pe care il propunem sprijina acesta maniera de interventie si de perceptie sociala. sa evalueze si sa intervina adecvat.). apartinand diferitelor grupuri marginalizate social (etnice. sa fie inclusi in activitatile vietii de zi cu zi. Principala preocupare a progamului de educatie timpurie trebuie sa fie cresterea calitatii vietii pentru copiii cu CES. Pentru celelate doua grupuri de probleme este cert ca interventia timpurie este hotaratoare daca se face adecvat. ci mai ales printr-o abordare pedagogica care se valorizeze diferentele. Aceasta este valabil pentru situatiile de risc clare. care sa ofere si alte alternative fata de educatia speciala..etc. care sa perfectioneze tehnologiiile educationale pentru a intelege si sprijini dezvoltarea copiilor pentru a elimina riscurile si a rezolva problemele. independenta si la o viata care sa fie cat mai aproape de ceea ce epoca lor denumeste "normala". Programul de educatie timpurie pe care il propunem este un program incluziv. pentru riscul stabilit. Toate cele trei grupuri de probleme. De la inceput trebuie sa specificam: oricat de bun ar fi un program de educatie el nu poate sa schimbe un copil cu probleme de tipul celor mentionate in riscurile stabilite. pot fi intelese si sprijinite intr-un program de educatie timpurie. Ceea ce este normal azi nu era normal in epoca Renasterii sau in timpul Revolutiei franceze. religioase. Ceea ce insa poate face cu succes este sa sprijine dezvoltarea si sa potenteze la maxim abilitatile existente.La acest nivel de probleme ne referim cand vorbim de copiii care cresc in saracie. crescuti in conditii de violenta. toti traiesc in societate si depinde de noi ca si ei sa faca parte din acesta si sa participe la viata ei. . Toti copiii au dreptul la o dezvoltare plenara. Exista o relativitate care trebuie sa ne indemne la un efort de reflectie. mentale sau senzoriale. Majoritatea experientelor educationale in lume. pledeaza pentru existenta unor structuri si servicii speciale care sa identifice.1998 ) promoveaza procesul prin care toti copiii sa participe in toate programele de educatie. Chiar daca unii copii sunt diferiti prin problemele lor fizice.

Teze fundamentale în tratarea CES la vârstele timpuri Tezele de care pornim se refera la: . 2. Prima faza. . Cand copiii au cerinte speciale determinate de riscurile mentionate mai sus. 1997): 1. precum si in infiintarea serviciilor si sprijinului special.un mediu cat mai normal posibil. a constat in identificarea problemelor si recunoasterea lor. din care toti invata.sprijin adecvat dar si cu metodologii incluzive. Istoricul intervenţiilor educaţionale asupra copiilor cu CES Educatia speciala a copiilor cu CES a constituit primul pas in tratarea adecvata a problemelor pe care le pot avea copiii in dezvoltarea lor. care are nevoie de sprijin ca sa creasca. se pune problema de a sprijini includerea lor pe cat posibil intr-un mediu in care sa creasca impreuna cu ceilalti si nu separat. de a izola copilul cu nevoi speciale s-a manifeste la nivelul unor sisteme educationale cu . . incluzand si copiii aflati in risc stabilit sau biologic.Prin atentia acordata tuturor copiilor. 3. Aceasta tendinta. . fara deosebire si sa sprijine imaginea centrala a copilului. sa se dezvolte si sa fie educat. Aceste servicii au devenit tot mai segregative.nevoia unei interventii cat mai timpurii in identificarea si tratarea riscurilor. s-a evidentiat in perioada 1945-1970 si a fost caracterizata de expansiunea serviciilor de sprijin. Faza a doua. Primele institutii au fost create de ordinele religioase si organizatiile de caritate. Au aparut institutii in care au fost tratati copiii considerati ca diferiti din punctul de vedere al abilitatilor de viata. programul de educatie timpurie poate oferi conditii de mediu care sa stimuleze efectiv si eficient dezvoltarea tuturor. au fost exclusi din contextul social in care existau pana la semnalarea nevoilor speciale si s-au incercat solutii terapeutice intr-un mediu tot mai artificial. pe care diferitii specialisti il creau in acest sens. Faza a treia. putem evidentia cinci faze (Tuunainen. O"Toole (1991) precizeaza ca atat individul cat si problema lui. Acest lucru s-a exprimat in legislatie si in crearea unor servicii sociale speciale pentru a rezolva nevoile speciale ale unor copii. Daca facem o prezentare istorica a procuparilor de educatie speciala. tot mai izolate de serviciile oferite copiilor fara probleme. a inceput atunci cand la nivel social s-a recunoscut responsabilitatea formala asupra sprijinirii copiilor cu CES.Aplicarea filozofiei incluziunii in programul de educatie timpurie presupune ca obiectiv central un program efectiv si eficient care sa antreneze toti copiii.

Copiii cu CES au fost tot mai mult indrumati catre scoala obisnuita. . Aceasta inseamna pentru copii cu CES. aceasta maniera de rezolvare a cerintelor speciale educationale nu s-a dovedit nici ea perfecta. . primind sprijin suplimentar in acesta institutie. nevoilor si potentialului de dezvoltare al tuturor copiilor.intensitate. . comprehensiva asupra copilului necesita o imagine holistica. adaptare la scoala obisnuita. Faza a cincea. este caracterizata de politicile incluziunii. incepand cu anul 1990. tocmai pentru ca trebuie sa urmeze structuri de sprijin parale cu scoala obisnuita si ca astfel sunt separati de colegii lor. Copiii nu sunt integrati total. prin crearea institutiilor de sprijin.recunosterea limitelor modelului medical de rezolvare a CES ale copiilor. crearea unui mediu adecvat si adaptat. Introducerea copiilor cu CES in scolile obisnuite. 5. actuala faza de dezvoltare a educatiei cerintelor educative speciale. . pentru a realiza raspunsuri potrivite capacitatilor. comprehensiva asupra abordarii problemelor de educatie speciala. in afara programului scolar. sau in alta. prin intelegerea importantei contextului social.. 4. Dimensiunile acestei perioade. integrare.recunoasterea drepturilor copilului la educatie. prin specificarea importantei organizarii mediului educational. S-a dovedit insa.depasirea modelului strict individual si individualist de tratare a CES. . Prin toata argumentatia de mai sus. In plus.cheltuielile mari pentru anumite forme de sprijin si nevoia de resurse care se face tot mai mult resimtita. ca izolarea structurilor si institutiilor de sprijin a fost discriminativa si potrivnica adaptarii pe termen lung a copiilor cu handicap la viata sociala. 1994). participare. care caracterizeaza raspunsurile psihopedagogiei anilor nostrii. decizie si dezvoltare. cultural si economic.extinderea diferentelor si distantelor intre copiii care sunt serviti de educatia speciala si cei care au nevoie sa fie sprijiniti in invatare.imaginea holistica. . in care ne aflam acum. la un numar tot mai mare de copii. tot mai pregnant.focalizarea pe educatia pentru dezvoltare si pentru o viata cat mai sanatoasa individual si social. provin din mai multe argumente: . Desi reuseste sa elimine izolarea caracteristica perioadelor anterioare. . . Faza a patra a adus o schimbare de perspectiva (1970-1990). se apropie tot mai mult de interventia timpurie si de reconsiderarea politicilor educative la varstele mici.identificarea si recunosterea limitelor abordarii segregationiste a CES. nu realizeaza total dezideratul integrarii. in afara comunitatii de viata a copilului si cat mai departe posibil (Ainscow. actiune. nu sunt de neglijat nici costurile mari a serviciilor de sprijin. normalizare. Au inceput sa fie operationale conceptele de individualizare. ca si alti copii.

Se evidentiaza in acest sens nevoia unei constientizari a rolului pe care poate sa-l joace o strategie didactica adecvata in rezolvarea multor probleme de dezvoltare. In capitolul inchinat educatiei incluzive la varstele mici am prezentat detaliat principile si directiile de actiune propuse azi institutiilor de educatie timpurie si parteneriatului educational cu familia si comunitatea. . se evidentiaza importanta primului an de viata si apoi a primilor trei. caracteristici ale abordarilor contemporane. Propunerea unui spatiu educativ organizat si amenajat in sensul urmaririi dezvoltarii si stimularii este cea mai eficienta.Invatarea activa si eficienta.Educaţia timpurie – terenul unei intervenţii educaţionale adecvate asupra copiilor cu CES Enumeram in continuare o serie de teze. Problema cea mai dificila este legata de inregistrarea progreselor copiilor si de evaluarea nevoilor si evolutiei lor. necesara in educatia incluziva.Recunoasterea importantei diferentelor individuale si planificarea activitatilor educationale in sensul acoperirii nevoilor copilului ca individualitate care apartine grupului si contextului de dezvoltare. . isi are bazele in educatia timpurie. Identificarea initiala a copiilor care prezinta riscuri in dezvoltare este . pornind de la politica de incluziune mentionata: Dezvoltarea copilului isi determina directiile si bazele la varstele foarte mici. la masura pedagogica directa. . care influenteaza educatia timpurie. de la concepte la actiune.Educatia incluziva evidentiaza nevoia de accentuare a dezvoltarii sociale a copilului si de focalizare pe procesele invatarii. Este eficient parteneriatul educational si este necesara cunoasterea initiala a individualitatiii copiilor.Educatia primilor ani de viata nu se poate realiza in afara unei legaturi functionale cat mai accesibile intre familie si factorii educationali ai comunitatii (educatorii si toti agentii educationali). argumente teoretice desprinse din cercetarile psihopeagogiei copilului prescolar. Dupa ultimele studii. Este vorba de a trece de la politicile largi. la fel cum este preconizat si de educatia timpurie. . constituie primul pas al educatiei timpurii si caramida de baza a incluziunii. ca fundamentale in directia formarii capacitatilor generale si specifice de adaptare psiho-individuala si sociala. - CES în grădiniţă – direcţii de acţiune Problema de elucidat aici este: ce ne propunem sa urmarim in gradinita in mod tintit pentru abordarea copiilor cu Ces.

. . De aceea evidentierea prin comportamente observabile este dificila in primii doi ani de viata. dar nu de netrecut. chiar dacă este un copil mic. . . . Daca problema este mai delicata si mai subtila. şi încurajaţi-l să exploreze împrejurimile. cu atat poate sa fie mai devreme si mai usor identificata in comportamentele copiilor.Părinţii şi educatoarea au un rol important. .prezentaţi progresele copilului către părinţi şi alţi adulţi şi persoane care vin în contact cu acesta şi asiguraţi-vă că acsştia preţuiesc fiecare succes.nu vă adresaţi niciodată celui care impinge căruciorul ci celui care îl ocupă. Câteva sfaturi şi recomandări provenite din experienţa profesioniştilor care lucrează cu copii cu dizabilităţi: trataţi copilul. - Semnele de risc la copiii mici de la 0 la 2 ani Din cele expuse mai sus se evidentiaza urmatoarele directii importante intr-o pedagogie timpurie: intr-un program de educatie timpurie este cruciala identificarea si evaluarea cat mai timpurie a unei probleme de risc . De aceea este important ca să încurajeze copilul să trăiască cât mai aproape de un stil de viaţă normal. a evidentiat o serie de posibilitati de evaluare cu instrumente diferite.daţi ocazia ca fiecare copil. Ea se realizeaza prin evaluarea initiala cu atentie a copiilor si a naturii dificultatilor pe care ei le pot avea.implicaţi copilul întoate activităţile care au loc. dezvoltaţi activităţi adecvate pentru abilităţile lui pentru a îi oferi şansa să obţină rezultate pozitive şi progrese cât de mici. care sunt la indemana educatoarei si a parintilor.asigura-ţi-vă că ceilalţi copii nu sunt ironici şi tratează pe colegul lor cu respect. . în a identifica şi a aborda de timpuriu problemele de dezvoltare ale copiilor. Fiecare adult care acţionează ca un profesionist în viaţa unui copil cu dizabilităţi poate deveni un exemplu de practici adecvate în formarea celorlalţi adulţi şi profesionişti din viaţa copilului. cu cat este o problema mai severa.delicata. ea este mai greu de detectat. .să aveţi aşteptări realistice cu privire la copil şi abilităţile lui. mereu ca un individ şi asiguraţi-vă că în primul rand este pentru voi un copil şi abia apoi.asiguraţi-vă ca este îmrpreună cu ceilalţi copii şi nu stă de loc izolat. . o persoană cu dizabilitate. inclusiv cei cu dizabilităţi să poată decide şi încurajaţi luarea deciziilor şi alegerea soluţiilor. încurajaţi şi valorizaţi mereu copilul chiar dacă sunt rezultate forate mici.preţuiţi. Cunoasterea copilului mic. a prescolarului. . char dacă este mic.

are infectii dese la ureche. Daca copilul: este incapabil sa gaseasca obiecte si piese mici de jucarii pe care le arunca.pot realiza acest nivel de identificare situatiilor de risc ca evaluare initiala. . ceata. Este evident ca la varstele foarte mici. cresc copilul. . pete pe ochi.la 2 ani nu poate denumi obiecte familiare si persoane. Daca copilul: . Personalul medical este cel mai in masura sa ne dea relatii pentru primele varste ale copiilor. Un instrument de evaluare pentru copilăria mică Parintii si alti adulti care se ocupa de copilul cu probleme . INTELEGERE.Probele si testele dedicate acestei prime perioade sunt mai costisitoare si de obicei nu pot fi aplicate de educatori.inclusiv educatoarea care are in grupa un copil cu anumite deficiente.la 5 ani nu se face inteles de persoane din afara familiei. VORBIRE. cu specificatia ca el reda semnele de risc crescut in copilaria mica. evaluarea problemelor pe care le are copilul trebuie facuta de profesionisti -cu precadere medici si psihologi.iti priveste buzele atunci cand vorbesti. In urmatoarele arii se poate identifica daca copilul are o problema. . necostisitor. .la 18 luni copilul nu spune inca mama (sau echivalentul ) . incruciseaza un ochi sau chiar amandoi. In acelasi timp suntem tot mai mult interesati sa oferim parintilor instrumente simple care sa-i ajute sa-si cunoasca copilul mic si sa poata eventual sa-l stimuleze pentru depasirea unor probleme speciale semnalate. Redam mai jos un asemenea instrument.dar si de parinti. cand prezinta frecvent unul din urmatoarele comportamente: AUZ .nu vorbeste sau vorbeste ciudat. sau se freaca frecvent la ochi si spune ca il doare. are obiceiul sa priveasca si sa incline capul intr-o anumita pozitie care dovedeste ca nu vede suficient. . . . Daca copilul: - . .se izbeste des de obiectele din camera.cand se uita la ceva. usor de interpretat. .nu se intoarce dupa sursa unui sunet nou sau a unei voci noi. .la 3 ani nu poate repeta mici poezii sau cantece. .nu raspunde daca il chemi. are ochii rosii sau o disfunctie cronica a ochilor.Daca copilul: .la 4 ani nu vorbeste inca in propozitii simple. De aceea se pune problema de a folosi astfel de instrumente care sa fie usor de aplicat.vorbeste altfel decat copiii de aceasi varsta cu el. posibil de folosit de catre persoanele care ingrijesc. .vorbeste foarte incet sau foarte tare. VAZ.dupa varsta de 6 luni. atunci cand nu te poate vedea.

pentru ca actiunile educationale merg impreuna : educatoare-parinti-sprijin psiho-pedagogic si uneori sprijin medical. iar parintilor continuarea acasa a programului de sprijinire a copilului. etc. cauta-ma. etc. p. scale de dezvoltare. la 4 ani nu raspunde la intrebari simple. Daca copilul: la 10 luni nu poate inca sa stea in sezut. educatoarea are nevoie de un sprijin profesional de la un psiholog sau un consilier educational. etc. este de a se evidentia dimensiunile acestei probleme si apoi de a se interveni adecvat.13-15 ) Pasul urmator. University of South Pacific. sapunul.la 2 ani nu se joaca cu obiecte obisnuite (lingura. la 2 ani nu poate merge fara ajutor. Procesul de evaluare educationala. In capitolul dedicat cunoasterii copilului in gradinita.la 1 an nu se bucura de jocuri simple de miscare. comprehensiv si sa includa o varietate de masuratori. cateva secunde. O evaluare complexa permite educatoarei masuri pedagogice cat mai adecvate. evaluarea dimensiunilor acesteia o face un profesionist: medicul. pentru a li se determina cerintele educative. intr-un picior. Cand este vorba de copii cu CES sau cu semne de risc crescut. psiho-social si motor al copilului.nu se joaca la fel cu copiii de aceasi varsta cu el. cognitiv. Acest proces trebuie sa urmareasca copilul in mod global. teste simple. la 4 ani nu poate sa stea in echilibru.). se misca diferit de copiii de aceeasi varsta cu el.la 1 an nu reactioneaza cand isi aude numele. Daca parintii pot identifica si depista problema. 1995. la 3 ani nu poate urmari povesti simple. - ( Adaptare dupa " Early Childhood care and education. Accentuam inca odata nevoia de identificare si de cunoastere initiala a tuturor copiilor.la 4 ani nu se joaca inca cu alti copii (de-a fatea ascunselea.) . . psihologul. . fara sprijin. JOC. am specificat nevoia ca educatoarea sa cunosca dezvoltarea fiecarui copil din grupa. fise de observare. . MISCARE. Probe. la 3 ani nu poate identifica diferitele parti ale fetei. educatorul. ca o sarcina a educatoarei. pentru a putea interveni educational pe acele comportamente care sa sprijine capacitatile urmarite de programa la varstele prescoalare. daca s-a identificat o problema in dezvoltarea copilului. psihopedagog. Daca copilul: . lucruri simple care I se spun spre deosebire(in comparatie cu) copiii de varsta sa. pare ca nu intelege. Acest sprijin este necesar si in sensul pateneriatului cu familia. are dificultati sa inteleaga. si deci a nivelului lor de dezvoltare. este un proces care se refera la profilul motor.A Trainer"s Manual.

rolul educatoarei este foarte important cand observa. nu in situatii create. e. trebuie implicati si parintii si alti profesionisti. Ce este natural in mediul lui de viata. evaluarea sa se faca tinand seama de itemi actionali/functionali. Cum se decurca copilul cu dizabilitatea lui? Raspusuri la mediu si oameni. O evaluare corecta si eficienta trebuie sa tina seama de urmatoarele domenii: Interactiunea dintre copil si cei care il cresc. c. De aceea.Pentru sprijinul adecvat acordat copiilor aflati in situatii de risc. Cum reactioneaza copilul in medii diferite si cu persoane diferite? Competente sociale. evaluarea sa se bazeze pe mai multe surse de informatii referitoare la copil. Ce il face pe copil sa actioneze intr-un mod sau altul? Care sunt recompensele care ii fac placere? Rezolvarea problemelor. noteaza. Cum isi inchipuie el o problema? Cum atrage atentia ? Adaptare. Sunt informatii care au relevanta pentru calitatea vietii copilului si familiei din care face parte prin faptul ca evidentiaza competentele determinate de intractiunile cu obiectele si persoanele din mediul inconjurator. adica pe ceea ce face copilul in viata sa zilnica. evidentierea problemelor de dezvoltare sa se faca in situatii cat mai confortabile pentru copil. Motivatia copilului. Evaluarea timpurie a CES în grădiniţă Evaluare cat mai timpurie este o conditie a interventiei adecvate. in situatiile obisnuite in care se presupune ca poate participa. inregistreaza diferitele comportamente in cadrul activitatilor obisnuite sau special organizate. in evaluarea copilului sa se tina seama de toate domeniile dezvoltarii si sa se priveasca copilul in contextul sau natural (familie si cultura). Bruder (1997) vorbeste de posibilitate folosirii unui inventar ecologic. Cu cat se cunoaste mai repede problema copilului cu atat se poate interveni mai adecvat si chiar se poate preveni sau inlatura dezvoltarea deficitara. si pe mai multe instrumente de adunat aceste informatii. Evalurea copiilor trebuie vazuta ca un proces. d. Ele servesc centrarii interventiei pe deprinderile functionale ale domeniilor de dezvoltare. Cum interactioneaza cu egalii sai? . Acest inventar consta din secventele deprinderilor necesare oricarui copil pentru a participa la activitatile mediului de viata. b. evalurea sa se bazeze pe situatii de joc si sa folosesaca tehnicile de joc si in care copilul singur isi etaleaza inventarul de comportamente. Abordarea unui inventar ecologic include urmatoarele conditii de identificare a problemelor: a.

Copiii cu CES sunt parte a grupului de copiii. participarea in echipa la anumite activitati. Activitata sprijinita de voluntari.Pentru educatoare. Educatoarea observa si identifica problemele de dezvoltare sau riscurile de dezvoltare care apar atat din modul particular de raspuns la diferitele activitati cat si din informatiile primite de la medic sau de la familie. discutiile metodice. Activitatea in echipa presupune un mod de actiune in care educatoarea lucreaza impreuna cu o alta colega pentru a organiza. ci strategii de educatie care sa fie cat mai flexibile. membrii unor asociatii neguvernamentale care au in obiectiv integrarea si/sau incluziunea copiilor cu CES. trebuie sa ceara sprijin de la un profesionist (psiholog. . sa continuie acasa programul. Schimbul de experienta. Cine sprijină educatoarea în activitatea cu copii cu CES Programul de educatie timpurie individualizata necesita o abordare cat mai deschisa si mai incluziva a copiilor. Aceasta inseamna ca in grupa de copii pot exista copii cu CES. de metode. parinti. Evaluarea se face in scopul programarii unei actiuni tintite spre stimularea si dezvoltarea copilului. Rolul educatoarei în evaluarea CES Educatoarea trebuie sa cunoasca toti copiii cu care lucreaza in grupa. pe parcurs si la sfarsit parteneriatul de actiune si decizie dintre gradinita si familie. au intensitate si se manifesta acut. desfasura si evalua activitati didactice personalizate. bunici. rolul educatoarei va fi mereu important caci ea il urmareste permanent in cadrul gradinitei si in activitatile zilnice si poate consolida progresele programului. sau studenti practicanti care sunt parte activa in organizarea si desfasurarea activitatilor. dar cu toata incarcatura afectiv-emotionala pe care o aduce mediul familial. Ei participa. dupa posibilitatile lor la activitati si program. sunt tot atatea forme de a folosi experienta si practica colegelor in rezolvarea unor probleme. Chiar daca copilul va urma un program de interventie personalizata pentru remedierea problemelor sale. pe masura posibilitatilor lor. logoped. Asa cum vorbim de sprijin pentru copil in procesul educational. O alta cerinta a evaluarii copiilor cu CES in gradinita se refera la scopul clar al acesteia. Evaluarea trebuie sa se faca impreuna cu parintii.f. consilier psiho-pedagog). acest lucru semnifica nu neaparat sarcini in plus. Daca pe o perioada anume educatoarea observa ca problemele sunt frecvente. Acelasi lucru se petrece si cu rolul parintilor: ei trebuie antrenati in orice activitate de sprijinire sau remediere a problemelor copilului. Ea face permanent observatii referitoare la progresele programului educativ. schimbul de idei de actiune. trebuie sa presupunem ca si educatoarea are nevoie de sprijin. g. folosind si la inceput. De unde poate ea sa ia acest sprijin? Sursa principala de sprijin este grupul de educatoare.

Parteneriatul cu alti profesionisti si cu structuri de sprijin ale gradinitei (cabinete logopedice. Problemele mediului stimulativ. intr-o maniera incluziva. etc. Putem considera ca un program de calitate in educatia timpurie are multe din caracteristicile unui program incluziv. Autoperfectionarea profesionala este sursa cea mai importanta de sprijin. profesori de sprijin. va aduce si dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru educatoare. cabinete medicale. Principiile care conduc activitatile de stimulare si provocare a situatiilor de invatare/dezvoltare sunt in mare aceleasi care stimuleaza adaptarea si reabilitarea copiilor cu CES. profesori itineranti. In acelasi timp. dar pentru a opera cu toate nevoile speciale este nevoie de competente noi ale educatoarelor. schimbul de idei si experienta. Includerea in gradinita a copiilor cu CES presupune pentru educatoare o continuua provocare in a gasi solutiile educative adecvate. dezavantajul serviciilor de sprijin este in solutiile care cer negociere. sa fim realisti si sa incercam sa . comunicare. centrle de asistenta psihopedagogica. sau de consilieri psiho-pedagogi. deficienta mintala de limita.). este de multe ori indreptatita de numarul mare de copii la grupa si de lipsa sprijinului necesar. cabinete de psihologie. Cum folosim progamul de educaţie timpurie în problematica copiilor cu CES Din tot ceea ce am prezentat in acest capitol se poate concluziona ca intr-un program de educatie timpurie care se adreseaza tuturor copiilor. Managementul institutiilor prescolare si parteneriatul institutional. Devine tot mai evident ca si gradinita are nevoie de un management care sa presupuna formarea continuua. contribuie la programul de educatie timpurie si pot fi baza unui program de incluziune. valorizarea activitatilor realizate pe aceste varste. rezolvarea relatiilor in echipa. cunoasterea si tratarea nevoilor individuale. De aceea consilierea problemelor speciale din gradinita va fi sprijinita de psihologi educationali. Centrele de resurse profesionale si Centrele de resurse pentru parinti constituie structuri metodologice care se pot infinta la nivelul unor institutii. etc. Dezvoltarea politicilor de incluziune. toate problemele usoare. se pot rezolva in mare parte si unele cerintele educative speciale. Desi incluziunea este solutia cea mai adecvata pe care o merita copii cu CES. de colaborare si de multe ori de sprijinul direct al altor profesionisti. In acest sens. In acelasi timp este nevoie de sprijin calificat si de colaborarea cu famiile copiilor. pentru a sprijini rezolvarea diferitelor probleme cu care educatoarea vene in contact in tratarea CES. deficienta motorie si tulburarile de invatare se pot rezolva in activitatile de zi cu zi.Parteneriatul cu familia este o alta sursa de sprijin ai activitatea cu copii cu CES. Teama educatoarelor de a avea in grupa copiii cu deficiente.

Este important ca în timpul acordarii asistentei parintii sa fie asistati acolo unde au nevoie. Ea va incerca. dar si aspectele pozitive. invata unii de la altii si aceasta e un alt avantaj al grupelor deschise. Definirea parteneriatului educational 7. Dezvoltarea unor practici educationale de participare si activizare a copiilor. de valorizare a diferentelor si de motivare continua spre perfectionare. Implicarea comunităţii şi altor agenţii în activitatea grădiniţei De ce e colaborarea cu parintii atât de importanta? Colaborarea cu familiile se bazeaza pe doua principii Pe de o parte e principiul loialitatii. în cadrul careia se poate obtine o imagine mai de amploare despre problematica. parintii dispun de calitati. Secretul integrarii si chiar incluziunii copiilor cu CES in gradinita consta in a nu le refuza sansa la educatie si de a cauta impreuna cu familia sprijinul necesar invatarii lor adecvate.5. Trebuie sa se porneasca de la ipoteza ca. nu va pune niciodata problema gradului sau tipului de probleme educative pe care le are un copil. pentru ca participantii se pot confrunta cu diferite alte cazuri si le pot cadra mult mai bine. Refuzul de a primi in gradinita un copil cu CES este de cele mai mult ori egal cu pierderea unei sanse mari pentru acesta. Ca îndrumator trebuie sa încerci sa gasesti cauzele esecului. De ce este sprijinul acordat în educatie atât de important? Parintii au nevoie de un feedback. inainte de toate sa-l sprijine.1. Copiii se sprijina reciproc. chiar daca nu este intotdeauna sprijinita de alte servicii. ajuta educatoarea sa ia decizii bune si sa organizeze un program educativ cat mai incluziv. Valorizarea familiei in activitatea din gradinita/scoala. constituie deja un pas inainte pentru integrare si adaptare.2. Sunt copii aceia care fac viata parintilor amara sau sunt parintii de vina pentru ca nu pot educa copii cum trebuie? In majoritatea situatiilor este o combinatie între cei doi factori. Relatiile de cooperare in grupul de copii. 7. 7. sa sprijine familia si sa se poata sprijini de profesionisti diferiti in tratarea adecvata a copiilor cu CES. este firesc ca gradinita sa ofere un model de parteneriat educational. Faptul ca educatia esueaza nu înseamna ca stilul adoptat este cel gresit.creem macar un mediu stimulativ care sa sprijine invatarea tuturor copiilor incercand in acelasi timp sa cunoastem si sa venim in intampinarea nevoilor tuturor copiilor. pentru ca se lucreaza pe tema loialitatilor care exista si pe de alta parte este multipla partialitate.. cooperarea in grupul de educatoare. Participarea lui in activitati alaturi de alti copii de varsta sa.4. O educatoare de vocatie. PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL ÎN GRĂDINIŢĂ 7. Implicarea parintilor. 7.3. . Pe de alta parte. Relatiile în familie nu sunt întotdeauna ideale si de aceea parintii vor sa stie care sunt cauzele. la orice nivel.

Sunt 3 motive principale pentru a colabora cu parintii si anume : 1. Este de asemenea posibil ca în procesul educational sa apara si probleme. Copilul nu va trebui sa faca o alegere între una din cele doua parti si poate fi el însusi în prezenta ambelor parti. Între ei exista o loialitate care nu poate fi distrusa. aici vor fi descrise câteva atitudini de baza. ambele parti vor fi la curent cu diferitele probleme si poate fi obtinuta o imagine mai completa a situatiei. Activitatea focalizata pe familii În momentul în care se lucreaza cu familiile se obtine o imagine de ansamblu si mai detaliata asupra problematicii copilului si a familiei. Copilul poate sa aiba din nou încredere în capacitatile si obiectivele parintilor. si îndrumatorii pot sa se puna în situatia si în universul parintilor. Când un parinte accepta îndrumatorii. Între parinti si copii exista o relatie care nu poate fi rupta. parintii pot fi considerati ca fiind niste experti. Astfel copilul nu va fi plasat într-un conflict de loialitate. Prin intermediul contactelor cu parintii. Pe lânga acestea si relatia între îndrumator si parinti poate fi optimalizata. În acest mod el va lucra mai bine în grup si va urma cu mai bune rezultate procesul de asistenta.Acestia trebuie lasati sa efectueze lucrurile pe care le fac bine si trebuie sprijiniti si îndrumati în cele unde manifesta oarece carente. Când îndrumatorii si parintii îsi transmit aceste informatii. Este deci important ca sentimentele de loialitate sa fie recunoscute si respectate. 2. DE CE SA LUCREZI CU FAMILIILE? Când parintii sunt din ce în ce mai implicati în procesul de asistenta al copilului lor poate sa apara o relatie parinte-copil mult mai strânsa. . sansele sunt mari ca si copilul sa-i accepte ca pe niste parinti. acestia aud la rândul lor situatia altor parinti. Altfel îndrumatorii nu vad patroanele de comunicatie problematice cu care se confrunta cei din familie. În acest context. 3. În prima parte ne vom referi în primul rând la lucrul orientat pe familie. dupa cum copiii sunt legati de acestia si vor sa faca fapte bune. capacitati si metode. Îndrumatorii nu pot sti cum se comporta copilul acasa si care sunt problemele care mai apar. În a doua parte va fi explicat principiul acordarii asistentei cu atitudinile de baza ale acestuia si metode. îndrumatorii îsi pot forma o imagine completa a copilului si a problematicii cu care se confrunta. Gratie informatiei puse la dispozitie de ei. La rândul lor parintii pot deveni constieni de capacitatile de care dispun si pe care le pot dezvolta. În ceea ce priveste experienta cu copilul. lucrul orientat pe familie este o maniera de a obtine o imagine clara a copilului si a familiei (parintilor) si o maniera de a lucra împreuna cu ei. pentru ca parintii au dat viata acestor copii. dar parintii au întotdeauna sentimentul de responsabilitate fata de copiii lor. pentru a atinge astfel un proces pozitiv de educare.

Câteva elemente pe care dorim sa le realizam prin intermediul acestui proces de empowerment: • • • Consolidarea încrederii în sine a parintilor. nu poti avea ca punct de plecare propriile sentimente si experiente. Când se aplica în situatii de asistenta. Fiecare persoana are calitati bune. Doar ei stiu ce este cel mai util pentru ei. Mai jos sunt prezentate si explicate câteva dintre acestea. Trebuie adoptata o pozitionare obiectiva si astfel un îndrumator poate patrunde în universul sentimentelor celuilalt. Daca se pleaca de la aceste elemente. A te putea pune în locul altei persoane contribuie la o mai buna întelegere a emotiilor persoanei respective si a comunicarii cu ceilalti. ‘Nu noi. suntem experti în tratarea clientilor nostri. organizatii si comunitatea dobândesc controlul asupra propriei situatii si a mediului lor. Si ei nu îsi dau seama ca stiu deja aceste lucruri. 2002) Daca traducem literal “empowerment” asta înseamna ‘împuternicire’. terapeutii. Realizarea unei legaturi între perspectiva si viziunea parintilor si situatia în care se afla. Eliminarea patroanelor de dependenta si neajutorare. În lipsa empatiei nu poate avea loc un dialog si apar si diferente de opinie. ceea ce este posibil într-un anumit moment. si asta prin preluarea controlului. în care indivizi. cu ei însisi. de întarire. în relatia cu acesti oameni. Empatie Empatia este un alt cuvânt pentru capacitatea de a se pune în locul altora. îndrumatorul va putea întelege mai bine familia si copilul. Ca îndrumator trebuie sa lucrezi în aceasta directie. nu este întotdeauna posibil sa se tina seama de dorintele si necesitatile tuturor. Când trebuie sa îndrumi familii sau parinti. la toate nivelurile. Emancipare Emanciparea este tendinta de a deveni independent si egal cu ceilalti. 1998. Sarcina noastra este de a-i ajuta sa descopere ca de fapt ei stiu toate aceste lucruri’ Empowerment ‘Empowerment-ul este un proces de consolidare. . prin ascutirea constiintei critice si prin stimularea participarii. capacitatea de a simti ceea ce simt altii. O persoana cu un handicap nu are un surplus sau un deficit ca valoare în raport cu ceilalti. imaginea de sine a persoanei poate capata nuante pozitive. când acestea sunt accentuate. De aceea este important sa li se dea sansa de a-si îmbogati viata. dar trebuie sa se tinda la acest lucru.’ (Zimmerma. Van Regenmortel.ATITUDINI DE BAZA În momentul în care se face îndrumarea familiilor este necesar sa se aplice anumite atitudini de baza. ajungem la calitatile si energiile de care dispun parintii. În cadrul unei mari organizatii cu putini îndrumatori.

Acesta nu se va deschide în totalitate si va furniza si o cantitate mai redusa de informatie sau chiar eronata. Ne formam întotdeauna o imagine si o opinie asupra a ceea ce percepen. În acest proces de comunicare o persoana vrea sa spuna ceva alteia. O atitudine activa de ascultare presupune o acceptare a celuilalt. stimulerea partilor puternice ale parintilor. Daca asisti fara a fi interesat în ceea ce se spune. în relatia cu ceilalti. Este important sa fii constient.• • • • • Întrebarile si necesitatile parintilor trebuie luate ca punt de plecare. Prin comunicare întelegem un proces continuu în care 2 sau mai multe persoane fac schimb de informatie si prin care acestea interactioneaza una cu alta. nu-ti poti simti partenerul de discutie. Si alte cauze pot determina starea acestuia. Ascultare activa A sti sa asculti înseamna ca îti îndrepti atentia asupra celui care vrea sa-ti povesteasca ceva. Interpretam realitatea si ne conformam comportamentul conform acesteia. Ce presupune o buna atitudine de ascultare? Câteva sugestii: • • Realizarea contactului vizual. De ex. sa consideri interpretatiile ca fiind provizorii. Adoptarea unei atitudini interesate. adesea inconstient. . Nu este corect sa se creada ca s-a întâmplat ceva acasa. Capacitati Mai jos sunt analizate câteva capacitati care pot de folos în realizarea contactului cu parintii. cu un scop precis. prespune respect pentru sentimentele lui si ca oferi celuilalt spatiu sa fie cine este el în realitate. adesea constient. Respectarea alegerii facute de parinti si dreptului de a lua decizii. pâna în momentul în care cunosti destul de bine situatia pentru a putea fi sigur ca interpretarile tale sunt corecte. Sa se acorde atentie lucrurilor care se desfasoara bine. O atitudine de ascultare activa poate influenta în mare masura o discutie. Se prea poate sa nu fi dormit bine. Activarea parintilor în gasirea de solutii care le pot fi utile. Stimularea participarii si a responsabilitatii parintiilor.: Un parinte ajunge la o organizatie cu o fata abatuta. ca acesta are ocazia si ca este stimulat sa împartaseasca ceea ce este important pentru el. Perceptie si interpretare Perceptia noastra este adesea nuantata. Capacitatile vizeaza în special procesul de comunicare între îndrumator si parinte.

Sensul cuvintelor devine mai clar în momentul în care comunicarea non verbala corespunde celei verbale.• • • • • • • Încurajarea celui care povesteste. De ex. Într-o maniera subtila oamenii îsi pot comunica ce tip de compotament este permis si care nu. Caracteristicile si aspectul exterior vor forma prima impresie asupra celorlalti. • • . poti sa-ti dai adesea seama de cum se simte persoana în cauza. • • • Maniera cuiva de a vorbi. dar limbajul corpului nu se poate tine foarte usor sub control. dar pe chip i se poate citi statea interioara. Tine-ti emotiile sub control. De ex. ritmul vorbirii.: o discutie la distanta va fi mai putin importanta decât o discutie în care partenerii se vad si se aud bine. Aspecte ale comportamentului non-verbal. pareri si idei.: daca esti sigur de tine vei merge altfel decât atunci când ti-e frica sau când esti timid. Luând în considerare distanta dintre persoane în timpul unei discutii. de intime sunt acestea si cât de personala considera ei relatia reciproca si subiectul de discutie. • • • • Ofera informatii despre caracteristici. Înlocuieste comunicarea verbala. Caracteristici exterioare. Comportamentul non verbal poate avea diferite functii. Sentimentele si emotiile pot fi cenzurate la nivel verbal sau pot fi negate. Sprijina si regleaza comunicarea verbala. registrul si vocabularul. Nu-ti fie teama de momentele de tacere. Ofera informatie despre emotiile si starile unei persoane. chiar daca ea face eforturi sa ascunda starea interioara. Nu-ti formula propriile asociatii. Nu-l grabi pe cel care vorbeste si acorda-i timp sa spuna ce are de spus. În momentul în care privesti chipul cuiva. Apropierea. Aceasta prima impresie va juca un rol important în continuarea discutiei. volumul. Toate aceste aspecte ale vorbirii declanseaza la ceilalti diferite emotii. Cere explicatii daca nu întelegi ceva. Mimica sau expresia fetei. O discutie nu consta doar în cuvinte. atitudini si identitate. De ex. Atitudinea corporala si motricitatea pot furniza adesea informatii asupra starii cuiva. Regleaza raporturile reciproce. Câteva exemple: maniera de a articula. Comportamentul non verbal În timpul unei conversatii fiecare persoana îsi pune în miscare si corpul.: un copil poate nega ca este nefericit. Fa un rezumat din timp în timp si vezi daca ai formulat interpretarile corecte. Se poate vorbi în diferite moduri. nu înceta sa pui întrebari. regleaza ordinea sociala. se poate aprecia cât de apropiate.

dar când dupa parerea ta trebuie analizat mai în profunzime. În situatiile în care te afli în compania altora.: Poti explica mai în amanunt cum faci asta? Ce vrei sa zici cu asta? Ce faci în timpul liber? Functii jucate de întrebarile puse: • • • • • • • Testare a ideilor si opiniilor si/sau sentimentelor. . Rezumat Într-o discutie în care trebuie prelucrata multa informatie într-un timp scurt poate fi util daca se face din când în când un rezumat al discutiei si al situatiei. pune în evidenta interesul si controleaza daca informatia primita a fost corect receptata.• Tacerea. Dau ocazia celuilalt de a se defula. Pentru ca uneori nu-ti poti da seama care e informatia care lipseste. Acestea pot fi utile chiar si pentru tine însuti pentru a gândi si la ordonarea gândurilor. Acestea ajuta persoana în cauza sa aiba o vedere mai clara asupra propriilor idei. îl poti stimula pe celalalt sa-si spuna parerea. Exista sansa ca acesta sa se deschida si sa spuna ce are pe suflet. Concretizarea si aprofundarea informatiei. sau când trebuie obtinuta mai multa informatie decât ai primit pâna în momentul respectiv. Nu-ti fie teama de momentele de tacere. stimuleaza explorarea ulterioara. Contribuie la detectarea unor fapte. Pun în evidenta interesul fata de persoana celuilalt. poate oferi o imagine clara a celor stabilite si a diferentelor si pun o limita între continut si stare. De ex. În acest mod se poate contola daca esti în continuare pe aceeasi lungime de unda cu celalalt si poti de asemenea vedea daca interpretarile tale corespund cu ceea ce intentioneaza celalalt. Când observi pe chipul cuiva ca ceva e în neregula. Intrebari În momentul în care începi sa pui întrebari ai într-o oarecare masura controlul asupra discutiei. pareri si/sau sentimente. trebuie sa ai grija sa lasi destul spatiu întrebarilor. Un rezumat pune ordine într-o discutie. Se pot pune întrebari când nu s-a abordat ceva esential. creeaza o stare de liniste. le comunici clar celorlalti ce crezi despre comportamentul lor. Tu sau partenerul de discutie va interveni cu o noua informatie în momentul în care sunt pregatiti pentru aceasta. poti pune întrebari legate de acest lucru. emotii. Prin rezumat si redare a informatiei puse în discutie. Întreruperea si efectuarea unui rezumat al discutiei poate frâna pe cei care sunt prea vorbareti. Feedback Feedback înseamna literal ‘reconectare’. Declansarea unei discutii. elemente si la strângerea de informatii. Feedback-ul regleaza într-o anumita masura raporturile cu ceilalti.

Cum s-au desfasurat lucrurile acasa. ci pentru centrele unde copilul ramâne o perioada mai îndelungata. nu ma pot concentra la ceea ce fac si astfel nu voi reusi sa termin ceea ce mi-am propus. cum s-a comportat. • Prin feedback comportamentul negativ (nedorit de mine) este corectat. Metode de atragere a parintilor in procesul de educatie Vizitele la domiciliu Unele familii pot sa apara în public cu totul diferit decât traiesc în realitate. Înainte de plecarea copilului la organizatie. • Feedback-ul clarifica relatia între oameni.… Telefon sau e-mail Când intervine ceva urgent este simplu sa se comunice prin telefon cu parintii . Abia atunci poti vedea cum traieste si locuieste familia si care le sunt posibilitatile. parintii au posibilitatea sa noteze observatiile lor. si ca vrei sa-i asculti si îi respecti Agenda transmisibila Când nu este posibil sa se efectueze vizite la domiciliu la perioade regulate sau daca nu este mult timp pentru contactele la usa. daca au aparut probleme specifice. Acesta este un instrument de comunicare între îndrumatori si parinti. . Un telefon neasteptat din partea copilului sau a îndrumatorilor poate face mare placere parintilor.… Îndrumatorii pot citi apoi în carnet cele notate când copilul a revenit în centru. daca sunt lucruri importante pe care îndrumatorii trebuie sa le stie.• Prin feedback comportamentul pozitiv (dorit de mine) este sprijinit si confirmat. care este influenta acestuia si care sunt sentimentele declansate de un anumit comportament. Întrun centru de zi aceasta maniera de comunicare nu este neaparat necasara. asa pot sami termin treaba la timp si apoi vom mai avea poate vreme sa facem ceva împreuna. astfel într-un timp foarte scurt se poate obtine informatia necesara. Si invers. Daca sunt prea multi copii în centru si nu ai timp sa dai un telefon fiecarei familii. Când faci o vizita la domiciliu poti fi confruntat cu tot felul de surprize. daca sunt elemente care trebuie semnalate.: Nu-mi place ca e atât de mult zgomot aici. De ex. Aici trebuie sa descrii comportamentul concret. Chiar si copilul se poate bucura de contactul cu parintii prin intermediul telefonului. Când se face o vizita la domiciliu parintii pot aprecia efortul care se face în încercarea de a-i ajuta. Caietelul este transmis între cele doua parti prin intermediul copilului. Îndrumatorii vor comunica parintilor ce a mai facut copilul. se poate stabili o programare. Când se da un feedback este important sa vorbesti din perspectiva primei persoane. Ma bucur ca voi va jucati. Întrebarea este însa urmatoarea: de ce se apeleaza la telefon doar când este vorba de situatii de urgenta? Când avem timp la dispozitie se poate telefona cu parintii în prezenta sau absenta copiilor. eu. se poate lucra cu o astfel de agenda.

trebuie sa se completeze deficitul de cunostinte sau capacitati. Parintii pot face singuri propuneri de noi teme sau întrebari. parintii trebuie ajutati sa se dezvolte în rolul lor de parinti. De aceea parintii trebuie sa vada care este activitatea îndrumatorilor si cum arata ziua unui copil în centru. De aceea este important sa se stabileasca o serie de etape intermediare. Acestea sunt activitati care îi ajuta pe parinti în porcesul de educare. Aceasta nu este simpla si atunci când sunt în compania altor parinti. Temele de discutie pot fi foarte variate. în aceeasi situatie. vor regasi si recunoaste situatii care se aseamana cu a lor.… Aceste exemple mentionate mai sus se pot încadra în categorii ale asistentei pentru educare.Seri pentru parinti Parintii au nevoie sa vorbeasca despre situatia lor.’ (Hermanns) Acordarea de sprijin în procesul de educare are în acest context ca scop largirea contactelor între parinti si copil. • • Explicare a misiunii parintilor. Parintii pot fi informati de activitatile din interiorul organizatiei facându-i sa participe direct la activitati. îmbunatatirea sau ajutorarea capacitatilor educationale ale parintilor. . Astfel. ei vor cauta singuri pe cineva cu care sa vorbeasca si înainte de a-ti da seama vor începe o convorbire cu o alta persoana. Se pot stabili si teme de discutie. Acest obiectiv nu poate fi atins într-o singura etapa. Sprijin în procesul de educatie ‘Acordarea de sprijin în procesul de educatie reuneste toate acele activitati care au ca scop îmbunatatirea situatiei educationale a copiilor. Parintii pot veni doar pentru a se întâlni.… Faptul ca parintii au sau nu posibiliatea de a-si vedea copii în fiecare zi sau cu regularitate nu are nimic de-a face cu faptul ca ei doresc sa stie ceea ce copilul lor face în cadrul organizatiei. În aceste discutii parintii îsi refac energiile. îsi dau seama ca nu sunt singurii într-o astfel de situatie dificila. Câteva exemple: trebuie sa se dea o imagine asupra compotamentului copilului. Intarirea competentelor parintesti prin furnizarea de informatie si sprijin. Zile ale usilor deschise. parintii trebuie sa fie atentionati ca ei dispun de anumite capacitati si ca trebuie sa le abordeze si sa le utilizeze într-un mod pozitiv. Aceste discutii pot fi deci stimulate în timpul întâlnirilor cu alti parinti. În acest caz parintilor li se pot explica noi lucruri în interactiune sau nu cu ceilalti parinti si pe baza de jocuri de rol. împreuna cu îndrumatorii prezenti sa gaseasca o solutie la problemele lor. pentru a încerca astfel. se pot organiza zile ale portilor deschise când este posibil sa se faca cunostinta cu organizatia. sa se întrebe parintii asupra asteptarilor lor si deasemenea asupra întrebarilor pe care le au în ceea ce priveste situatia. dar si cu lucrarile copiilor. vizite. pentru a face astfel posibila o deplasare a copilului la domiciliu.

2000.. E. p. Editura Albatros. Bucureşti. R.. USA. Lety Pogrehim. Popescu. B..16-19 Bronfebrenner. Didactica. 1994 Borba. Self concept-Development plan. une force positive: Science et culture. p. EDP RA. 1995 Bentzen. Urie. Mc Grow-Hill Book Company. M. M. Ecologia Dello sviluppo umana.126 CEDAW. Editura Tehnică. Rafaila. Raising Your Child in the 80's.... E. Centre for Educational development. 1986 Cottin. Delmar Publisher.pdf Chelcea Adina. A Guide to Observing and Recording Behavior. 1993 Birch. Cunoaşterea de sine – condiţie a înţelepciunii.A. N. Paris. Bologne. 1997 Braden. France. Ann. Blenkers. A. Mateias. Convention on the Elimination of Discrimination Against Women –CEDAW. dr. 198 . BIBLIOGRAFIE Barbu. L Estime de soi. Warren. Henk. H. Sprijin practic/instrumental sub forma unui ajutor concret sau practic. J. UNESCO. 1979. Jalmar Press. Serban. Cristelijke Hogeschool Windesheim Zwolle. F. Comments prepared for International Consultation on Early childhood education and Special Educational Needs.Institute for Studying Education And Coception of Life. Inc. 2003.Acordarea asistentei poate lua trei forme.Esteem Builders: A K-8 Self Esteem Curriculum..Manual de pedagogie prescolara. 1-4 september. Psihologia dezvoltării. adapted on 18 December 1979. Growing up Free. Sprijin emotional sub forma de concepte si compasiune si feedback. Bucureşti. New York. 1989 Bruder. Montreal. • • • Sprijin informativ sub forma de informatie sau aviz asupra manierei de a actiona în anumite situatii. Chelcea Septimiu.gn1cedai.. Bucuresti. Inter-professional collaboration and service delivery.

Casa Speranţa. 1998. Nasterea inteligentei la copil. Novaliu8s. W. Katherine A. Educaţia în anul 2002. France.D. Bewrnerd van Leer Foundation. 1982 Declaratia de la Salamanca si Cadrul pentru Actiune in Educatia Cerintelor Speciale. Cum se formează copiii noştrii..dr. L estime de soi. UNESCO. Bucuresti.Revista învăţământului preşcolar. Promovarea rezilienţei la copii – sarcină prioritară a consilierii şi psihoterapiei. Pentru intelegerea aspectelor esentiale ale dezvoltarii personalitatii.3-4.. Je suis aimable.pdf.de L Hopital Sainte Justine.. Germain.B. American Educational Research Journal Washington:Spring 2004. EdituraTeora.. 1980 The Word Declaration on Education for All: Meeting Basic Lerning Needs. 1990. Romania. Child Development. Iss. M. 41. J. Outremont. Morand de Jouffrey. Queens College. Bucureşti. Jean. Rita. p. 2002 p. p. 1995 Lindberg. no. 1.Desjardins-Proulx.3641 Myers. E.Investing in Early Childrood Development Programs in Latin America: Toward Definition of an Investment Strategiy. USA. Manual de instruire Montessori. 2004 Grotberg Edith.P. Psihologia copilului. Editura Humanitas. M. Pauline. Nr. 1994.362 Nolte. 1985 Magnuson.8.Dinu. Vol. New York. Harris R.J. 115-157 Mitrofan Nicolae. Young children. Meyers Marcia K. Raising Your Child in the 80's. Allyn and Bacon Inc. 1973 .& Hart. 1992. M.Cottin. Practice and reflexions. Exploring and Learning. Growing up Free. Quebec. USA. 1994 Piaget. Lety Pogrehim. Early Childhood Developemnt. 1998 Mullinax. Christopher J and Waldfogel. Guide to community-based rehabilitation services. Ladouceur et J. The development of self-understanding from infancy through adolescence. cn114awi. 53. R. je suis copable:parcours pour l estime et l affirmation de soi. D. Montreal. Ruhm. traducere şi gn1ssfai... septembrie 1998 Monbourquette. A Guide to promoting resilience in children: strengthening the human spirit. Jane. Mc Grow-Hill Book Company.pdf Damon. un passport pour la vie.pdf Duclos. Inequality in Preschool Education and School Readiness.ac.Guides for special Education. O'Toole. Constanţa. Ed.1iecdl. Lucile and Swedlow. 1998.G. Bucuresti. Law D. Paris.

1979 Preteur(Yves. Costea.. MS. New york. L. Word Declaration on Survival. W. Finland. ed.D. 1997 Vrasmaş. UNESCO. . MI. UNICEF.U. traducere în romănă Wolfe. Herman. Agreed to the Word Summit for Children on 30 September 1990. 1993 UNICEF. image de soi et competences sociales. 2003 Tuunainen. Bucureşti..Helen Disabled Children and Developing Countries . . E.. E.. Ministry of Foreign Affairs of Filand..K.Paris.html ECCD BRIEF LINK: The Economic Benefits of Investiment in ECCD.M.. In Provinding Special Education for Those Who Need it in Developing Countries. P. 1998 Vrasmas. Enhancing Self Esteem in Children. 1995 Zinkin.. L'Education constructive de l'enfant.U. Helsinki. la societe'.. Cornell University. Barb. Conventia despre Drepturile Copilului. BasicBooks. Ed.pdf.org/children/why/index.pdf UNICEF : The Education Cluster " Toward a Comprehensive Strategy for the Development on Young Child. la maternelle. Les besoines de l'enfant. Brain Research http://www. 29. 1979 http://www. 1979 Samuels. Ecaterina.org/children/why/index. Editura Alternative. 1989.htm. Why invest ? ECCD BRIEF LINK: The Benefits of Investing in Early Childrood Programes. Cambridge. bc. P. 1995 UNICEF. P. 1989 Wall.F.. K. Child Development. L' Enfant. EDP. si. De Boeuck.F. Editura ProHumanitate. Paraschiv. and col. Anghelescu C. I.wordbank.. Bases for the infants development of self-awareness.bc 1 bieci. Human Development.org/children/why/brain. Fausto Pedagogia familiei.1 ebiei. New York.Plaisance. C. Great Lakes RAP. A. Mac Keith Press.html. 2002 Rosenberg. M..pdf http://worldbank. Paris. Conceving the self. 1986 Telleri. Pietraru. Educaţia copilului preşcolar. 1986 Pringle. Myriam de Leonardis Education familiale. Pam McConachie..Paris. Educatia timpurie a copiilor in varsta de 0-7 ani.. 1982 Sroufe. Bucuresti. Protection And Development of Children. New York. M.gn1wsdpi.. Interaction between different special education structures: Integratedsegregated.wordbank. Educateur.

In Coordonators Notebook Nr. Ilfeld.html 10.1 ebiei.pdf.wordbank. Convention on the Elimination of Discrimination Against Women –CEDAW. bc. .http://www. 2000 (p. R. Washington.bc 1 bieci. 1990. 1994.wordbank.org/children/why/nutri. 11. Evans.G.pdf 9.wordbank.1-35) 14. E. Meyers.org/children/why/health. 12.org/children/why/brain. Conventia despre Drepturile Copilului.pdf 4. Early Childhood Counts.htm Pentru Copiii mici si sanatatea B1. adapted on 18 December 1979.org/children/why/nutri. 1989.org/children/why/health. A Programing Guide on Early Childhood Care for Development. http://www. ECCD BRIEF LINK: The Economic Benefits of Investiment in ECCD. http://www. Agreed to the Word Summit for Children on 30 September 1990.htm. http://www.htm Pentru Copiii mici si sanatatea. http://www.. World Bank Institute. 1.gn1cedai. htm Pentru Copiii mici si nutritia.worldbank. J. htm Pentru Copiii mici si nutritia. traducere şi gn1ssfai.1iecdl.DC. 2. Why invest ? 8. Word Declaration on Survival.org/children/why/index.worldbank.13.pdf 6. traducere în romănă cn114awi. Evans. R. ECCD BRIEF LINK: The Benefits of Investing in Early Childrood Programes. http://worldbank.html.pdf 5. J. Brain Research 7.pdf 15.Investing in Early Childrood Development Programs in Latin America: Toward Definition of an Investment Strategiy. 13.L. Helth Care: The Care Required to Survive and Thrive.G.. http://www. Protection And Development of Children. cc113ahi.pdf.gn1wsdpi. Myers.org/children/why/index. Declaratia de la Salamanca si Cadrul pentru Actiune in Educatia Cerintelor Speciale.wordbank.ac.pdf 3. 1992. The Word Declaration on Education for All: Meeting Basic Lerning Needs.

2000. Birch. Paris. Helen. E. (coord.. Editura Ştiinţifică şi Tehnică. Bucureşti. Anca. 1997. 1999 B2 ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Bee. Verza. Bucureşti Munteanu. Psihologia dezvoltării. 1986. Bucureşti Piaget. a III-a. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Psihologia vârstelor. Humanitas. Psihanaliza şi copilul. Bruxelles. Editura ProHumanitate.1997.. Vrasmaş. 1983. Interacţiunea părinţi-copii. Ursula. Ecaterina. 1989. Francoise. Învăţare şi dezvoltare. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti Radu. Psihologie copilului şi a adolescentului. Editura Academiei. Educaţia copilului preşcolar. 1973. Naşterea inteligenţei la copil. Papalia. DeBoeck. Bucureşti Golu. Bucureşti Şchiopu.. Bucureşti Dolto.). J. Psychologie du developpement. P. 1989. Ann. Ciofu. Editura Augusta. Constituirea realului la copil.16. Human Development. I. 1985. New York Piaget. Diane. Editura Didactică şi Pedagogică.. J. 1993. ed. Editura Didactică şi Pedagogică.. 1976. Random House. Psihologia educaţiei şi dezvoltării. C. Bucureşti . Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.