DE LA PEDAGOGIA GRUPULUI LA PEDAGOGIA DIVERSITĂŢII

CURS DE FORMARE MODULUL II
Prof. univ. dr. Traian Vrasmas Universitatea „Ovidius” Constanta

Prof. univ. dr. Ecaterina Vrasmas Universitatea Bucuresti

Conf. univ. dr. Alois Ghergut Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi

Psiholog pr. Corina Murariu-Botez Asociatia RENINCO

CUPRINS
1. Pedagogia diversitatii si educaţia timpurie
1.2. Definirea educatiei timpurii 1.3. Programele educative pentru copilăria mică 1.4. Stimularea copilului- coordonata principala a programelor timpurii 1.5. Necesitate, exemple de bună practică

2. Studiile actuale asupra copilariei mici
2.1. Cercetările asupra copilăriei mici 2.2. Efectele lor în construirea programelor

3. Principiile programelor de educaţie timpurie în grădiniţe
3.1. Principiile generale ale dezvoltării 3.2. Principiile generale ale elaborarii programelor 3.3. Principii operaţionale

4.

Dezvoltarea copilului între unicitate şi diversitate

4.1. Modele ale dezvoltarii, abordari si concepţii actuale 4.2. Domeniile dezvoltarii 4.3. Unicitatea dezvoltarii 4.4. Rolul mediului in dezvoltare

5.

Cunoaşterea particularităţilor fiecărui copil

5.1. Metode si instrumente pentru cunoasterea individualitatii copilului 5.2. Utilizarea observatiei ca metoda de cunoastere a copilului 5.3. Individualizarea programului didactic din grădiniţă.

5.4. Amenajarea spatiului educational in gradinita. 5.5. Curriculum invatamanutului prescolar.

6.

Copiii cu CES la vărstele mici: grădiniţa şi intervenţia timpurie

6.1. Evaluarea timpurie a dizabilitatilor si altor CES. 6.2. Interventia timpurie in dizabilitati. 6.3. Lucrul in echipa in abordarea copiilor cu CES in gradinita: rolul consilierului scolar, rolul logopedului, asistentului social si al medicului. 6.4. Imaginea de sine a copilului mic.

7.

Parteneriatul educaţional în grădiniţă

7.1. Definirea parteneriatului educational 7.2. Relatiile de cooperare in grupul de copii, cooperarea in grupul de educatoare.. 7.3. Valorizarea familiei in activitatea din gradinita/scoala. 7.4. Implicarea parintilor. 7.5. Implicarea comunităţii şi altor agenţii în activitatea grădiniţei

Pedagogia diversitatii si educaţia timpurie
1.2. Definirea educatiei timpurii 1.3. Programele educative pentru copilăria mică 1.4. Stimularea copilului- coordonata principala a programelor timpurii 1.5. Necesitate, exemple de bună practică Cuvinte cheie: Îngrijire, dezvoltare, educaţiei, copilăria mică, educaţie timpurie, (ECCD), dezvoltarea optimală, sprijin, stimulare, programe, politici de educaţie în coplilăria timpurie

1. Educaţia timpurie ca domeniu multiplu şi nou de studiu şi acţiune. Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare(ECCD) Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare constituie un concept şi o orientare actuală care încearcă să dea răspunsuri la neliniştile şi descoperirile referitoare la noile generaţii. (Early Childdhood Care for Development, ECCD). Este vorba în acelaşi timp, de o disciplină nouă de studiu care combină elemente din mai multe câmpuri de cunoaţtere şi acţine şi care include: stimularea copilului mic, sănătatea, nutriţia, educaţia timpurie, dezvoltarea comunităţii, dezvoltarea femeii, psihologie, sociologie, antropologie, dezvoltarea copilului, şi chiar economie. La nivel internaţional se acordă tot mai multă importanţă problematici care ţine de recunoaşterea faptului că dezvoltarea intelectuală, emoţională şi fizică, socializarea şi achiziţiile culturale interacţionează toate în constucţia vieţii copilului mic. Tocmai pentru că lumea copilului mic este adevăratul capital al viitorului, ECCD este recunoscută în toată lumea ca un element esenţial al educaţiei permanente şi în strategiile de susţinere a dezvoltării umane şi sociale. Mai mult, s-a demonstrat prin studii de cost-eficienţă faptul că beneficiile economice şi sociale ale ECCD acţionează asupra individului şi a societăţii ca un întreg care depăşeşte costurile. Educaţia timpurie, pe care o percepem în legătură directă cu îngrijirea, cuprinde aşadar, din punct de vedere pedagogic mai multe domenii sau componente de aplicaţie, printre care : - Educaţia prenatală a familiei; - Educaţia copilului mic (0-1 AN) - Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general;

. -Propune şi proiectează parteneriate educaţionale având în centru grija pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil.Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie. . .Educaţia copilului între 1-3 aniANI .Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţllor instrumentale şi intervenţia timpurie. limbaj si expresie. familia.Educaţia preşcolară sau preprimară. Este vorba de a orienta politicile şi practicile educaţionale în aşa fel încât să se schimbe orientarea şi filosofia adcă viziunea cu privire la valoare şi la importanţa vârstei mici şi a investiţiilor pentru aceasta. activităţii de joc şi învăţare. -Schimă modul de abordare a vârstelor mici atât în teorie cât şi în practică. îl flexibilizează pentru toţi copiii. . să înţeleagă schimbarea. . -Construieşte premizele socializării şi participării sociale. 2. Educaţia timpurie este astfel o componentă importantă a educaţiei pentru toţi şi conţine următoarele elemente caracteristici care o reprezintă: -Identifică startul dezvoltării individuale.Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor. Premisa de bază de la care porneşte educaţia timpurie ca parte a educaţiei şi îngrijirii pentru dezvoltare la vârstele timpurii (ECCD) este că: investiţia în vârstele mici-timpurii ale copilului promovează o dezvoltare optimală. să se adapteze cu succes când contextul se schimbă.. .Educaţia comunităţii. comunitatea şi socieatatea. eliminând viziunea sancţionatoare şi etichetarea.. .să funcţioneze în mod efectiv în contextul curent. Dezvoltarea optimală este un concept care se referă la abilităţile copilului de a achiziţiona deprinderi şi comportamente relevante din perspectiva individuală şi culturală şi care îi permit copilului să: . holistică asupra educaţiei. -Schimă curriculum. -Egalizează şansele la dezvoltare. Educaţia timpurie în cadrul educaţiei pentru toţi Organizaţiile internaţionale construiesc azi politici care se referă la o mişcare globală în favoarea copiilor şi copilăriei. umanistă. -Vede grădiniţa ca o instituţie a dezvoltării. vârstelor copilării mici. participare şi integrare.Educaţia ed.Educaţia prosociala si educaţia pentru paticipare şi construcţia indentităţii. .pentru comunicare şi stimularea dezvoltarii. -Responsabilizează educatorii.Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia. -Oferă o perspectivă pozitivă.

4. Dezvoltarea fizică. Este o iniţiere prin limbaj şi prin lumea fizică şi socială care îl înconjoară. cu precădere. una din temele specifice de educaţie pentru politicile UNESCO şi UNICEF este dezvoltarea şi protecţia micii copilării. mentale. La nivelul acţiunii apare şi calitatea acestor programe precum şi eficienţa lor. De acea vorbim despre educaţia timpurie sau educaţie şi protecţie împreună.Un alt concept antrenat în discuţie la acest moment este sprijinul. HIV SIDA. Astfel. Nu putem separa la copilul mic educaţia de protecţie. minorităţi. etc) Premisa educaţiei timpurii Se porneşte de la ideea că orice copil merită un început bun pentru viaţa sa. Dacă accesăm perspectiva drepturilor vom dezvolta ideile referitoare la politicile care însoţesc acest nou domeniu. Mediul în care copilul se dezvoltă şi stimularea pe care o primeşte sunt hotâtâtoare pentru fiecare. fete. de la 0 la 8 ani ( aşa cum este definit în documentele de lucru ale organismelor internaţionale care promovează educaţia timpurie) are nevoie să fie sprijinit în dezvoltarea abilităţilor sale fizice. Sunt condiţii necesare pentru o persoană sănătoasă mai târziu. Educaţia la vârstele mici ca obiectiv al politicilor internaţionale Pentru a aborda educaţia timpurie este bine să pornim de la a înţelege diferitele perspective în care poate fi construită. Dacă pornim în perspectiva nevoilor vor apela la cunoştinţe psihologice şi sociologice asupra dezvoltării umane. Dacă dorim să sprijinim copilul mic în procesul dezvoltării sale trebuie să înţelegem multiplele faţete ale dezvoltării sale şi să definim contextul în care trăieşte. de o alimentaţie adecvată şi de dragoste şi atenţie din partea familei sale. Perspectica drepturilor descrie în primul rând eforturile internaţionale de a stabili direcţii strategice comune statelor în această direcţie. spre a le încuraja dezvoltarea. . Copilul are nevoie de un mediu sănătos. afectivă şi intelectuală în mica copilărie constituie aspecte decisive pentru viitorul adult. Este vorba de a încuraja comunităţile de a se preocupa şi de a oferi condiţii favorabile pentru toţi copiii mici. Este vorba. sociale care îi facilitează supravieţuirea şi realizarea individuală şi socială de mai târziu. Chiar cu pregătirea părinţilor de a creşte şi îngriji copilul. De aceea trebuie înţeles faptul că fiecare copil începe să înveţe din primul moment al vieţii sale. Nu este suficient să argumentăm nevoia de educaţie adecvată la vârstele mici: este nevoie ca ea să fie recunoscută prin drepturile acceptate şi transformată în acţiune reală prin programe adecvate. a comunităţii şi a valorilor culturale ale acestora copilul mic. Educaţia pentru toţi începe cu mica copilărie. orfani. de acele situaţii în care copiii sunt defavorizaţi şi devin vulnerabili în dezvoltare datorită unor medii sociale marginale şi-sau exclusive (sărăcie. Parte componentă a familei sale.

Summitul Mondial despre Copii. demografice. religie sau de orice fel. prin dezvoltarea de programe de succes. rasa. experientele copiilor din primii ani au fost considerate de catre multi drept de domeniul exclusiv al familiilor si nu de domeniul guvernului sau altor institutii. chiar când este vorba de scriere sau de imaginile de pe ecran. devine tot mai apt să înveţe eficient şi eficace la şcoală. Al doilea argument se referă la metodele de învăţare şi adapatare. a. au nevoie de ingrijire si atentie speciala. depinde de stimularea pe care o simte şi o acceptă copilul. Conventia despre Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare impotriva Femeilor (CEDAW). pentru a se exprima şi pentru a comunica cu ceilalţi. si educationale in schimbare. (de la 0 la 6 ani) dezvoltă aptitudinle sale psihologiuce şi sociale care vor fi un punct de plecare în viaţa de adult. Primul argument se referă la faptul că acest timp din viaţa unui om e dovedit ştiinţific ca fiind extrem de important pentru dezvoltarea ulterioară. limba. si prin noi moduri de a concepe societatea si copiii. ca şi de modul în care aceasta funcţionează. Valoarea pentru dezvoltarea personalităţii. începe din primele momente ale vieţii. el va învăţa mai repede şi mai bine şi se vor pune mai adecat bazele unei învăţări organizate prin şcoală. sociale. Nevoia de metode active şi participative de educaţie. educaţia şi protecţia primei copilării favorizează dezvoltare individuală. fără distinctie de sex. Mai corect spus. Cănd copilul este mic. Declaratia Conferintei Mondiale despre Educatia pentru toti(EFA)(1990). prin noi cerinte legate de conditiile economice. trebuie sa aiba sansa de a-si dezvolta intregul potential. Urmatoarele afirmatii au reiesit din aceste conferinte si conventii mondiale: • Totii copiii. pare in scadere. să socotească. datorita vulnerabilitatii lor fizice si mentale. Declaratia de la Salamanca (1994). provocat de un corp de cunostinte in crestere despre beneficiile investitiilor timpurii. asta îl încurajează să înveţe să citească şi să scrie.Argumentele pentru învăţarea timpurie a copilului Sunt specificate două mari argumente pentru care se consideră că învăţarea copilului trebuie începută de la vârste cât mai mici (trebuie investit în programe de educaţie pentru mica copilărie): 1. Dacă copilul învaţă să exploreze lumea imaginilor.Mai mult. desi este inca prezent intr-o masura semnificativa. si altele. politice. Documente internaţionale care oglindesc aceste drepturi sunt: Conventia Drepturilor Copilului(1989). Copilul care este stimulat să fie curios în faţa aspectelor diferite ale vieţii. De aici este firesc să ne gândim că atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de lume. 2. Dacă copilul este abordat de mic prin metode adecvate. Copiii au dreptul de a trai si de a-si dezvolta la maxim potentialul. . Argumente in sprijinul investitiei in ECCD Acum 25 de ani era necesar sa raspunzi pe larg la intrebari ca: ‘’De ce investim in programe ECCD ?’’pentru ca exista un scepticism serios in ce priveste valoarea interventiilor timpurii. Astazi scepticismul. Cu alte cuvinte. • Copiii.

‘’Toti copiii . fizica si intelectuala. religie sau de orice fel. adulti care pot intelege si raspunde la semnalele lor. Pentru copilul dela 1 la 3 ani vom identifica aceleasi ca la stadiul anterior si in plus urmatoarele: . exista un imperativ moral de a sustine starea de bine a copilului si calitatea vietii. sa le atinga. putem preciza că se dezvoltă stadiul protejarii de primejdiile fizice. Trebuie sa luam la cunostinta ca putem aduce schimbare sociala comunitatii prin aceste programe ECCD bazate pe comunitate. De exemplu. Este perioada când e cel mai mult necesar să creem ocazii de a explora lumea inconjuratoare şi stimularea adecvata a limbajului. b. Valoarea atentiei timpurii fata de nevoile copilului se reflectă în dezvoltare şi integrare Dacă vom analiza nevoile principale ale copiilor mici vom putea realiza siteza extrem de simplă. • Guvernele ar trebui sa stabileasca o politica de mediu care sa permita familiilor si comunitatilor sa-si indeplineasca responsabilitatile cresterii si protejarii copiilor.Copiii care traiesc in conditii foarte dificile au nevoie de atentie speciala. adulti cu care sa realizeze legaturi afective. Aceasta comparatie este subliniata in tabelul următor: • • Pe masura ce mai multi copii supravietuiesc. sa miroasa si sa guste. diferite roluri de gen extrase din principiile religioase vor trebui sa se schimbe. si practicile financiare in comunitate ar putea fi alterate (in special daca exclud femeile sau minoritatile etnice). Daca acest scop este implementat pe deplin. Parintii si familiile(oricum ar fi definite)-atat femeile cat si barbatii-au responsabilitatea primara pentru cresterea.sprijin in achizitia unei noi sanse de a dezvolta deprinderi motorii. atunci culturile locale vor trebui sa se schimbe. că este importantă o hranire adecvata. valorile. dar şi lucruri la care sa priveasca. trebuie recunoscut faptul ca multe din aceste articole ale acestor documente internationale se izbeste de ceea ce gasim in culturile locale. trebuie sa aiba sansa de a si dezvolta la maxim potentialul.’’Acest principiu este in opozitie specifica cu credintele. Pentru copiii de la 0 la 1 an.o sansa sa-si dezvolte o oarecare independenta . dezvoltarea. De exemplu. primul principiu despre state. si practicile in unele culturi. si schimbarea sociala se accelereaza. fara distinctie de sex. copiii pot fi departajaţi în două grupe importante: de la 0 la 1 an şi de la 1 an la 3. de limbaj si de gandire . si educarea copiilor lor. De la 0 la 3 ani. Perspectiva Drepturilor asigura o abordare foarte diferita a programarii decat perspectiva nevoilor. Verificarea realitatii: In vreme ce incercam sa ne bazam programarile pe aceste principii. chiar prea tarziu. sa auda. Creste obligatia pentru a prevedea care copii este posibil sa devină sau să fie dezavantajati si intarziati in dezvoltarea lor sociala. sanatate adecvata. si de a face tot ce ne sta in putere pentru a impiedica acest lucru sa se intample. limba. rasa.

Aceste argumente economice pentru investirea in programe timpurii/de copilarie frageda au castigat forta in relatie cu schimbarile recente in politicile economice. procesul incepe bine inainte de intrarea copiilor in scoala primara! . aducand astfel beneficii durabile indivizilor si societatii. cel putin in termenii activitatii creierului. sa invete. Daca se dezvolta bine creierul.ajutor sa invete sa-si controleze comportamentul . copiii care sovaie in aceasta perioada prezinta riscul dezvoltarii cognitive(mentale) intarziate sau slabite. comunitate. sociologiei. In timpul primilor doi ani de viata. decat o persoana care nu si-a dezvoltat aceste capacitati. si sa se dezvolte. si participarea acelui copil in societate ca adult. psihologiei. insotite de structurarea conexiunilor neuronale din creier. Cercetarea sugereaza ca mare parte din dezvoltarea inteligentei la copii apare inainte de varsta de 7 ani. Dar chiar fara aceste fapte. Primul an din viata este cel mai important in termenii nutritiei copilului si cresterii fizice. care le permit sa comunice. si educatiei continua sa se acumuleze. Educatia de succes a copilului in timpul anilor sai de scolarizare. nutritiei.ocazii sa inceapa sa invete si sa se ingrijeasca singur .. indicand ca anii timpurii sunt cruciali in formarea inteligentei.ocazii zilnice sa se joace cu o vareitate de obiecte. acestea se vor vesteji in loc sa infloreasca. Acest proces este afectat nu numai de statusul nutritional si de sanatate al copilului. apare cresterea majoritatii celulelor creierului. c. personalitatii si comportamentului social. este concentrata in principal pe expansiunea coenxiunilor intre celule. social si emotional va fi intr-o pozitie mai buna de a fi angajat si de a contribui economic in familie. Nevoia de a imbunatati baza de resurse umane a unei tari a capatat o importanta mai mare ca niciodata. Dovezi din domeniile psihologiei. tara. mental. Cercetarea stiintifica stabileste importanta promovarii dezvoltarii sanatoase in timpul primilor ani si demonstreaza ca programele de atentie integrata in dezvoltarea timpurie ofera o oportunitate extraordinara de a evita sau modera problemele de dezvoltare. potentialul de invatare este crescut si sansele de esec scolar sau in viata scad. bunul simt sugereaza ca o persoana care este bine dezvoltata fizic. Daca aceste capacitatinu nu sunt recunoscute si sustinute. ci de asemenea de felul de interactiune pe care un copil il dezvolta cu oamenii si lucrurile din mediul sau. Copiii se nasc cu cu abilitati fizice. care subliniaza politicile deschise care necesita o forta de munca flexibila si bine educata pentru a concura la nivel global. Dezvoltarea creierului de la nastere pana la 2 ani jumatate sau trei ani. sociale si psihologice. Exista o literatura stiintifica ampla care leaga imbunatatarile in scolarizare si invatare de angajarea crescuta si de productivitatea economica. In timpul imbunatatirii acestei baze se face in mod clar legatura cu educatia formala. depinde intr-o mare masura de fundatia asezata in timpul primilor ani. Dovezile arata de asemenea ca investitia in primii ani conduce la beneficii economice pentru societate. sanatatii.

2008.beneficiile acestor programe continuă în şcoala elementară şi mai departe în clasele gimnaziale şi liceale. este posibil sa modifici inechitatile socioeconomice si legate de gen care provoaca probleme.in legătura directă cu alte tipuri de servicii pentru familie. d. Programele de copilarie timpurie promoveaza echitatea Asigurand un ‘’inceput cinstit’’ copiilor. nu numai individual si imediat.o mai bună coeziune în familii şi în comunitate. In rezumat. - . e. umanitatea isi transmite valorile. guvernele sustin/aproba tacit si intaresc inechitatile existente. la Universitatea Columbia. Aceste inechitati ajuta sau mentin sau amplifica inechitatile sociale si economice existente. . serviciile de educaţie timpurie pot aduce rezultate adiţionale ca: mai puţină sărăcie famiililor. Pentru a pastra valorile morale si sociale. Innocenti Report card 8. copiii din familiile cu resurse putine adesea cedeaza repede si progresiv inaintea colegilor lor mai avantajatiin dezvoltarea lor mentala si in pregatirea lor pentru scoala si viata. deprinderi parentale mai bune. programele de copilarie timpurie pot aduce mari beneficii copiilor. Valorile. sau pentru a le schimba in bine-trebuie sa incepem cu copiii.aceste efecte sunt puternice în special la copiii care provin din medii sărace. incluzand pe cei saraci. de . ci de asemenea sa asigure surse aditionale unde este nevoie sa ‘’niveleze terenul de joc’’social si economic. au cele mai susţinute efecte pe termen lung. şi care oferă intervenţie timpurie intensivă. incep sa se evidentieze in anii prescolari si pot fi promovate prin programe de copilarie timpurie.programele care continuă în învăţământul primar. Aceasta transmitere incepe cu copiii mici. p11) programele centrate pe calitatea educaţiei produc realizări şcolare şi comportamente adaptate la copiii mici. comunitate. Aici ideea nu e numai de a asigura un pachet minim de surse astfel incat sa putem arata spre egalitatea de sansa. Copiii sunt viitorul. sau ai căror părinţi au o educaţie limitată. Inactiuneanu este raspunsul. . . . si natiune. Intrun ciclu vicios.Într-o prezentare în faţa Congresului Statelor Unite. profesorul Jeanne Brooks-Gunn. cum ar fi traiul impreuna in armonie si apreciand si protejand mediul. programe de munca adaptate pentru mame. Conditiile nesanatoase si stressul asociate cu saracia sunt insotite de inechitati in dezvoltarea timpurie si in invatare. si acest gol nu se umple. . Esuand sa intervina intr-un mod oportun pentru a sprijini invatarea in copilaria timpurie si dezvoltarea unde conditiile sunt dificile. Natiunile sunt confruntate cu problema de a defini si aborda echitatea in conditiile extremei saracii. ci de asemenea social si economic de a lungul unei vieti in termenii abilitatii copilului de a contribui la familie. chiar dacă se manifestă mai puţin decât la începutul şcolii elementare. New York a prezentat următoarele beneficii ale educaţiei timpurii: (apud UNICEF.ei perpetueaza valorile culturale Prin copii. unde exista de asemenea o tendinta de a incerca sa schimbi responsabilitatea de la guvern la oameni.

cât şi cum este îngrijit. printre alte strategii. In rezumat. O investitie in programele de copilarie timpurie poate fi o investitie in crearea unor cetateni mai educati. g. educat. Studiile moderne dovedesc tot mai evident că prima copilărie este decisivă în dezvoltarea psihică a copilului. argumentele in sprijinul ECCD asigura un suport obligatoriu pentru a face o investitie masiva in programe de a imbunatati Grija pentru a ameliora Dezvoltarea in primii ani. forma si continutul majoritatii educatiei prescolare(invatarea activa. daca programele de sprijin parental sunt oferite de sectorul de sanatate in adaugire fata de cu serviciile de remediere. De exemplu. programe de supravietuire accentuand sanatatea si nutritia. sau educatia din scoala primara. luate impreuna. construirea consensului si a solidaritatii in comunitatile in care traiesc copii. dar toate sunt potential importante in orice tipar/model. Unele dintre aceste argumente in sprijinul investitiei in programele ECCD vor fi mai relevante pentru o situatie fata de alta. esential autoritara intre profesor si copil. In general. interactiune de grup. atentia fata de ‘‘pregatirea’’ copiilor pentru scoala poate face programele educationale mai eficiente. un accent pe insusi procesul de hranire poate creste seminificativ valoarea suplimentatiei nutritionale. parintii sunt preocupati de un viitor mai bun pentru copiii lor si sunt adesea dispusi sa colaboreze si sa se sacrifice pentru a indeplini acest scop. In timp ce scolarizarea primara continua sa fie orientata spre o relatie indubitabila. si programele de ingrijire ale copilului pot creste foarte mult sansele femeilor de a participa in programe menite sa le sprijine rolul productiv. De aici devine important cum. cu profesori care faciliteaza/inlesnesc mai degraba decat sa ordone procesul. politicienii. etc. ECCD este un vehicul pentru participarea sociala Copiii asigura un punct de plecare pentru actiunile sociale si politice care pot ajuta in a construi consensul si organizarea pentru binele comun.)se ofera singura sa produca acele trasaturi considerate esentiale pentru democratie-mai mult decat forma si continutul majoritatii scolarizarii primare asa cum este aceasta constituita in prezent. incep sa aprecieze faptul ca acestia (copiii) pot asigura un punct de plecare pentru actiuni politice si sociale. STIMULAT copilul mic de către părinţii săi. o premisa pentru majoritatea programelor prescolare este ca un copil invata cel mai bine facand/actionand. Acest potential mobilizator al programelor de copilarie timpurie poate ajuta la consolidarea decentralizarii participante si a democratiei locale. mişcare. creste sansele de supravietuire ale copilului. intreband si rezolvand probleme. . Desi copiii nu pot vota. in special la nivele locale. Stimularea ca specificul al dezvoltării la vârstele mici Cuvinte cheie: stimulare. 6.f. simţuri. explorand. Adaugand o componenta ECCD poate face alte programe mai eficiente Succesul unei varietati de programe sociale(de exemplu. sau programele de dezvoltare a femeilor) pot fi ameliorate prin incorporarea unui element de atentie fata de dezvoltarea in copilaria timpurie. Intr-adevar.

Prin aceste căi de comunicare şi mişcare. creierul nu se dezvoltă în parametrii optimali şi nu se pot realiza competenţele necesare dezvoltării psihologice. De fapt îi învăţăm pe copii de la vârste fragede tot felul de lucruri. Folosim pentru asta imagini. De aceea pe măsură ce se dezvoltă copilul trebuie încurajat să mânuiască obiectele să mişte şi să se delaseze tot mai organizat în aşa fel încât folosirea mâinilor să fie tot mai coordonată. Mişcă mâinile. copilul este stimulat şi asta îl ajută să îşi dezvolte inteligenţa. rămân limitate. Până vor însuşi organizat instrumental inteligenţei sociale adică scrisul şi cititul. Dacă se dezvoltă coordonarea şi echilibrul maturizării globale a creierului apare o abilitare manuală tot mai performantă. La o simplă stimulare copilul poate găsi o cascadă de răspunsuri. Sau ca să fim mai concreţi cu descoperirile moderne: inteligenţele. (despre asta vorbesc toate teoriile moderne). calculul mathematic. Adică limbajul ca răspuns la limbaj. La nivel neuronal conexiunile nervoase rămân limitate. Să nu uităm că dezvoltarea creierului este globală şi că acesta are nevoie de stimulare permanentă prin căile senzoriale şi prin organizarea tot mai adecvată a mişcării şi a manualităţii. de a face anumite lucruri. Pentru copilul mic este deosebit de important să descifrăm mecanismele mişcării. ceea ce favorizează dezvoltarea. sau cel puţin insuficiente pentru o adaptarea firească. Căile de intrare în creier sunt cele cunoscute de simţurile copilului: prin văz. trebuie să ne intereseze ca prin programele educative aceste stimulări să ajungă la creier. Aşa se dezvoltă creierul său şi pornind de la coordonarea mişcării şi a simţurilor sale se construiesc scheme tot mai complexe de comunicare şi de cunoaştere. .Debutul învăţării pentru fiecare copil este cât mai devreme cu putinţă. olfactil. De aceea programele educative pentru vărstele mici se preocupă de deschiderea căilor de transmitere a stimulărilor. de a comunica. braţele. auz. copiii vor învăţa foarte multe lucruri şi vor dezvolta capacităţile necesare acestei învăţări. Dacă aceasta nu se realizează într-o manieră adecvată. Stimularea Dezvoltarea normală a creierului se produce datorită stimulării. A doua direcţie este cea care analizează şi clarifică răspunsurile date de copil stimulărilor diferite venite de la mediu şi intrate prin căile senzoriale. se întoarce şi se răsuceşte. Mişcarea Sesizăm uşor că fiecare copil mişcă mult. obiecte sclipitoare. precum şi abilitarea manuală şi explorarea obiectelor. tactil sau kinestezic. Pe măsură ce copilul poate face tot mai multe lucruri. Şi asta pentru a le încuraja explorarea şi a le trezi intersul faţă de mediul care îi înconjoară. le atragem atenţia cu sunete plăcute. înainte de a învăţa să se deplaseze. Învăţarea şi produsele ei. ramificaţiile neuronale nu se realizează. dezvoltarea îi va permite să iniţieze activităţi. Toate aceste mişcări provoacă maturizarea creierului şi declanşează mecanismele necesare mişcărilor tot mai complexe. capacitatea de a explora. Simţurile Dacă stimularea este cea care dezvoltă creierul.

grădiniţe sau şcoli pentru copiii mici (materenelle) creşe organizate de comunitate. în toate ţările pentru educaţia şi protecţia micii copilării. . În esenţă: STIMULAREA copilului mic presupune stimularea acestuia să se mişte. - . Adică nevoia de a vea copilul în supraveghere cât părinţii sunt la serviciu. auzul. Există numeroase iniţiative care accentuează una sau alta din direcţiile menţionate. mai mulţi copiii sau chiar grupe). să îşi folosească simţurile. Există: clase de grădiniţă în cadrul şcolilor primare. Tendinţe şi statistici O întrebare apare firească: cum. simţul tactil şi mirosul. nu numai lucrul cu intelectul. Totuşi există încă în anumite părţi tendinţa de ase considera că la grădiniţă copilul se pregăteşte numia pentru şcoală şi că dacă merge la o formă de pregătire nu face alceva decât să înveţe bazele şcolarităţii. Tendinţele programelor Toate iniţiativele moderne tind să recunoască faptul că: educaţia şi protecţia copilului mic nu este o şcoală în miniatură şi recunosc nevoia unei învăţări mai largi şi globale. STIMULAREA copilului presupune lucru cu tot corpul şi cu intelectul său. De acesta se ocupă instituţiile de stat. memebrii ai familiei sau fraţi mai amri. prin ce forme a se face acest tip de educaţie . de la o ţară la alta. Ceea ce este important este să subliniem că există o direcţie clară. să comunice. forme de supravehghere a copiilor mici sprijinite de comunităţi.supravegherea asigurată la domiciliu cu părinţi. să folosească tot mai mult mâinile şi să îşi dezvolte căile de pătrundere a informaţiilor spre creier: văzul. O altă tendinţă recunoscită este aceea de a asigura supravegherea copiluli în exclusivitate fără aşteptări de formare sau stimulare. organizaţiile neguvernementale precum şi părinţii care se pot chiar ei organiza. În general toate aceste forme se pot unifica prin ideea de derulare a unor programe de educaţie timpurie. care să ofere posibilitate unui câmp de relaţii sociale ale copilului cu adulţii dar şi cu covârstnicii săi. Specificăm că există mai multe modele şi forme diferite. De aceea primii educatori ai copilului sunt PĂRINŢII. .mama sau tatăl în concediu de maternitate.Pentru părinţi şi educatori Pentru educatori este deci de subliniat faptul că trebuie să încurajăm copilul mic să se mişte. Asta în fiecare zi. 7. (pentru unul. cuprinse sau recomandate de politicile educaţionale şi sociale ale oricărei ţări. să dezvolte capacităţile manuale şi pe cele intelectuale. adică pentru EDUCAŢIA TIMPURIE.

De obicei explicaţiile vin din politicile publice şi priorităţile guvernelor. orfanii. În tote statele sunt statistici. Aşa. În general nu sunt cuprinse în statistici iniţiativele private. Educaţia timpurie cere o abordare de tip global. ci înţelegerea dezvoltării copilului de la vârstă cât mai timpurie. copiii străzii. a exsitat o descreştere severă dupî 1990 iar după 2000 se manifestă o creştere din nou a cuprinderii în structurile preprimare. precum şi în toate celelalte domenii dar şi a-l trata în general. dar şi asigurăm calitatea educaţiei pentru toţi la vârstele mici. Se pune problema de a stimula copilul mic intelectual. ca persoană unică şi valoroasă. Ntr-un studiu UNESCO anul 2000.Statistici la nivel mondial Există foarte multe forme prin care se asigură azi protecţia şi educaţia pentru copiii mici. ocazii de joc şi expresie individuală. formarea comunităţilor în sensul sprijinirii copilăriei mici şi parteneriatul instituţional. Se consideră nevoile fizice. încă. Provocările actuale Trebuie să menţionăm existenţa unor mari provocări legate de planificarea. dar şi scăderea în altele. Abordarea globală. copiii cu dizabilităţi sau cei care aparţin unor minorităţi. dar şi o creştere a iniţiativelor şi programelor alternative şi private. Ceea ce este de subliniat este creştera între 1990 – 2000 a efectivelor în grădiniţă în unele ţări. În 22. sociale. Se simte peste tot lupta surdă cu autorităţile pentru a se proiecta şi susţine progremele de educaţie timpurie. implicarea acestora. Responsabilitatea instituţională. în 56 efectivele cuprinse în educaţia preprimară cuprind 30% din populaţia de o anumită vârstă. să îi convingi pe finanţişti de valoarea unui domeniu de investiţie pentru că nu se vede prea repede ceea ce stabilesc cercetările. putem descrie abordarea globală a dezvoltării copilului prin educaţia timpurie. psihologice. Se simte nevoia de a se realiza mai multe oportuniţi de acces şi de învăţare pentru copii înainte de şcoala primară. Oricum este cert că mai sunt multe de făcut. Se pune problema în special în zonele populaţiei sărace . din 152 de ţări. În general. Este greu. dinamic. studiile de politici în educaţia timpurie identifică trei mari probleme sau provocări: 1. de a râde şi a se destinde. (referire la studiile americane după 2000 care spun ca 1 dolar aduce 3 în investiţia în grădiniţe). Devine greu să planificăm accesul la educaţia părinţilor. sănătos. În plus. un cadru de învăţare. ca toţi profesioniştii să realizeze că învăţarea la vârstele mici este decisivă pentru integrara şi dezvoltarea în viaţa adultă. pentru că sărăcia este una din marile probleme. Vorbim de grupuri vulnerabile şi de aici sunt copiii săraci. sumele alocate educaţiei nu sunt prea mari în state diferite. Nu este vorba de o şcoală pentru ei. organizarea şi derularea acestei educaţii precum şi de protecţia micii copilării. Accesul. La noi. afective şi intelectuale ale copiilor mici. o protecţie destinsă şi afectivă. De fapt este greu ca modelul de şcoală tradiţională să se schimbe în această viziune. . efectivele cuprind chiar 90% şi în 74 situaţia este între aceste două extreme. 3. autodisciplină şi respect pentru ceilalţi. dar acestea se referă la maniere deiferite şi la structuri extrem de variate. 2. Un mediu sigur. Pentru aceştia este nevoie ca resursele să fie mai ample şi piedicile se măresc. situaţii sociale bine structurate.

nu poate inlocui familia. unde isi petrece firesc. Se vorbeste astfel de programe educative care sprijina mamele in timpul sarcinii. ci o sprijina şi contribuie la dezvoltarea relatiilor intra şi extra familiale. se stie ca un copil trebuie sa manance cand cere. Un program eficient educativ este un program care isi propune sa ia in seama copilul de la primele momente ale existentei sale şi care implica toti agentii educationali care contribuie la cresterea şi dezvoltarea lui. exemple de buna practica Din contextul teoretic şi practic prezentat până acum reiese clar ca un program educativ trebuie sa inceapa de la varste foarte mici.cea mai mare parte a existentei. pentru ca in hranirea şi in grija fata de sanatatea şi curatenia micutului copil sta punctul de plecare a sanatatii psihice şi sociale de mai tarziu. Rolurile parentale se invata şi se dezvolta odata cu cresterea şi ingrijirea copilului. Implicarea familiei şi comunitatii in educarea copilului mic şi prescolar. Daca vârstele mici constituie baza dezvoltarii personalitatii. Azi se stie prin studii stiintifice. Important pentru el este sa se sature şi sa bea laptele matern. ingrijire şi satietate. Un exemplu. singur este in stare sa aleaga ceea ce ii face bine. preocuparea educatiei este de a interveni cat mai devreme in formarea şi dezvoltarea copilului. Copilul mic. Azi. este in grija familiei. De asemenea. Cu atat mai mult cand este bolnav sau suparat. nu cand suna ceasul. foarte multa vreme s-a considerat ca un copil sugar trebuie obligat sa manance anumite lucruri şi ca atunci cand refuza mama trebuie sa insiste. pentru a avea un copil sanatos. Nici o institutie. atunci cand copilul este la cresa sau la gradinita el face parte şi din familie. Copilul primeste dragoste prin gesturile de ocrotire. Educaţia timpurie se preocupa de extinderea strategiilor de stimulare şi dezvoltare a copilului şi in familie. Igiena şi ingrijirea copilului sugar constituie o alta preocupare a educatiei timpurii. Sau . oricat de buna ar fi ea. Conceptul de educatie timpurie se refera asadar la doua dimensiuni: Începerea preocuparilor educationale de la vârstele mici. până intra in cresa sau gradinita.Educaţia timpurie şi educaţia preşcolară. sau din 4 in 4 ore. ca orice copil are nevoie de caldura trupului matern. Mai mult alimetatia la san ii asigura nu numai aportul de vitamine şi anticorpi ci atingerea şi comunicarea fizic-corporala cu fiinta care il ingrijeste. O alta povaţa veche era ca un copil sa nu fie tinut in brate. . Studiile au dovedit ca educaţia parentala incepe din momentul conceptiei fatului.copiii erau obligati sa manance planificat din 3 in 3 ore. Dar sunt copii care nu pot manca anumite alimente şi sugarul. sau a persoanei care il ingrijeste. Institutiile de educatie nu se pot substitui familiei.

De aceea trebuie construita in parteneriat educativ cu familia şi comunitatea şi constituie premiza cea mai importanta a dezvoltarii copilului. Constrangerea. disciplina bazata pe interdictii şi invatarea mecanica sunt elemente la care tanara generatie de azi nu mai raspunde.spun ca educatoarea dar fac cum vor ei. Gradinita nu este şi nu trebuie sa devina o mica scoala. dar aceasta este secundar la nivel individual. nu mai e proprie epocii noastre. in asa fel incat acestia sa continuie acasa ceea ce se realizeaza la cresa sau gradinita şi chiar sa-şi imbunatateasca practicile parentale. Aptitudinea de scolaritate depinde de formarea acelor competente care tin de interiorizarea adecvata a rezultatelor activitatilor de joc liber ales şi interior motivat al copilului.devin mai mult sau mai putin conformisti . Desigur ca treapta a invatamantului. regulilor de viata şi de convietuire. competentelor şi comportamentelor flexibile şi deschise este o premiza optima pentru scolarizare.Educaţia timpurie prevede parteneriatul activ cu parintii copilului mic sau prescolar. In aceste conditii educaţia prescolara trebuie inteleasa şi construita tinand seama de dimensiunea timpurie. Ea este o treapta care are in vedere exeprienta deja acumulata de copil in mediul familial. . Dimpotriva. Problema apropierii copilului de cunoasterea normelor. Obiectivul central nu este pregatirea pentru scoala cum ar putea aparea din denumire. Educaţia parentala cu care ne-am obisnuit. gradinita se preocupa şi de viitorul scolarului. De aceea încercăm azi o schimbare spre o discilină pozitivă bazată pe argumentarea normelor şi pe înţelegerea lor. se manifesta crize de relatii şi adaptare la care copiii au doua tipuri de reactii: . Ea are propria ei importanta pentru copil. Un program de educatie prescolara este un program care se preocupa de dezvoltarea copilului in sensul devenirii şi constructiei personalitatii sale armonioase. Este institutia care ofera ocaziile jocului in sensul dezvoltarii copilului şi astfel face trecerea de la informal la formal. de conceptele de baza pe care le va folosi la scoala. nu pe impunere necondiţionată. Nu ne ferim sa recunoastem nevoia de educatie a parintilor in privinta cresterii şi educarii optime a urmasilor lor. prin modelul familiei sau "dupa ureche". . ci formarea nucleului de personalitate in şi prin relatiile sociale pe care le ofera gradinita. O buna pregatire in sensul dezvoltarii şi formarii capacitatilor.refuza gradinita şi se tem mai departe de scoala. trebuie vazuta prin prisma jocului şi amenajarii adecvate a spatiilor educative.

Studiile teoretice. exista şi argumentele pedagogiei umaniste. Etapele. 7. care ofera copiilor: • • Dreptul la copilarie şi dezvoltare in sensul promovarii identitatii proprii. 6. Derularea programului şi actiunile educative propriu-zise. 4. Şansa participarii.In afara argumentelor pe care le pune in evidenta practica educativa şi cercetarea acestor varste. Evaluarea finala 9. Proiectarea noului program de educatie prescolara trebuie sa tina seama de raspunsul la patru mari intrebari: De ce? Cum? . Orice program educativ. Evaluarile in program. prin intrducerea unei inovatii. Extinderea acelor elemente care vadesc impotanta deosebita pentru tot invatamantul prescolar. Putem considera astfel. 2. determina schimbari prin programe educative noi. 8. analizele de tip cercetare-actiune. sau cerintele obiectivate in contextul unei reforme globale. Identificarea starii reale a invatamantului prescolar in raport cu modificarile propuse. Dimensiunile unui proiect de program bazat pe individulizare şi abordare timpurie a educaţiei. 5. promovate de politicile educative internationale. Elaborarea programului şi determinarea dimensiunilor lui calitative şi cantitative. Cerintele fata de introducerea unui program educativ timpuriu in activitatea prescolara se refera la organizarea şi planificarea unor etape bine definite in derularea lui. Propunerea de imbunatatire a practicilor determinata de teorie sau de practica insasi. accesului şi calitatii educatiei de la vârstele mici. pozitive şi democratice. 3. inclusiv cele care se adreseaza varstelor timpurii se construieste pornind de la nevoia imbunatatirii practicilor educative. ca etape ale unui program prescolar de educatie urmatoarele: 1. Stabilirea acelor elemente care necesita schimbarea determinata de obiectivele noi propuse. Orice proiect educational are sanse de reusita daca se bazeaza pe o fundamentare solida teoretica şi practica şi daca rezultatele lui sunt vizibile in produse masurabile cantitativ şi calitativ. Stabilirea obiectivelor noului program educativ.

. Acesta este doar inceputul unui proiect educativ. . constituie raspunsul la intrebarea a treia. . constituie cerinţe primare ale programului. comunicare şi discutare a problemelor.Analiza contextului multicultural. .Organizarea mediului educativ.Cine? . Urmeaza pregatirea resurselor umane implicate.. Aceasta maniera de actiune la nivelul invatamantului prescolar este cea mai adecvata cerintelor determinate de contextul global al politicilor educative la nivel international cat şi de Reforma actuala din invatamantul romanesc.Cu ce? Primele doua intrebari primesc raspunsul din elaborarea bazei stiintifice şi metodice pe care proiectul o propune.Redimensionarea activitatii fundamentale de joc a copilului prescolar. Stabilirea resurselor materiale necesare şi raportarea lor la realitate. in care constructia propiu-zisa sa fie rodul schimburilor de experienta şi al discutiilor profesionale in cadrul echipei proiectului de educatie prescolara. Este vorba de stabilirea resurselor teoretice şi metodice pe care proiectul le va pune la dispozitia programului educativ. Acest lucru presupune o permanenta colaborare. In timpul derularii unui program educativ prescolar este de mare importanta realizarea permanenta a monitorizarii progreselor. care determina directiile tuturor orientarilor de programe la vârstele mici. Rolul echipei nu este numai in intalnirile de tip formativ (cursuri) ci cel mai mult in activitatile de evaluare permanenta cand schimburile de idei şi discutiile metodice sunt un sprijin al activitatilor. Astfel. de tip cercetare-actiune. Propunerea pe care o facem este de program interactiv. La acest nivel este necesara o relatie de parteneriat intre coordonatorii programului şi toti agentii schimbarii implicati. Constituirea unei echipe este foarte importanta din perspectiva eficientei şi durabilitatii schimbarilor introduse de program.. a educatoarelor şi a factorilor de decizie pentru aplicarea schimbarilor propuse. De aceea cultivarea comunicarii eficiente. de ascultare.Implicarea societatii in rezolvarea problemelor educative. competentelor de observare.Valorizarea persoanei. precum şi gasirea surselor de constituire şi reconstituire a acestora este raspunsul la a patra intrebare. Izvoarele unui proiect educativ pentru vârstele timpurii trebuie gasite in : . . Resursele umane care vor fi antrenate de proiect şi modul de pregatire a lor pentru abordarea noului propus. orice program prescolar trebuie sa tina seama de o serie de realitati practice şi valori teoretice contemporane. piedicilor şi realizarilor.Orientarea activă şi participativă a strategiilor şi metodelor folosite. .

exista o multitudine întrebari cu privire la dezvoltarea psihologica a copilului care ne preocupa pe fiecare dintre noi si la care acest domeniu al psihologiei încearca sa ofere raspunsuri: Cum se dezvolta fiinţa umana înainte de momentul nasterii? Ce putem face pentru a asigura premisele pentru o dezvoltarea normala a copilului înca din perioada prenatala si a ne asigura ca nou-nascutul va fi sanatos? • Cum percepe lumea un nou-nascut? Ce anume înţelege noul-nascut din ceea ce se întâmpla în jurul sau. cum si ce învaţa de-a lungul timpului? • Cum reusesc copii sa înveţe sa utilizeze un sistem lingvistic extrem de complex într-un timp relativ scurt? • Cum apar diferenţele la nivelul personalitaţii si inteligenţei? Ce rol are ereditatea? Ce aspecte ale mediului în care se dezvolta copilul determina aceste diferenţieri? • Cum trebuie sa se comporte parinţii pentru a asigura o dezvoltare plenara. Cercetările asupra copilăriei mici 2. . a copilului? Trebuie sa fie permisivi sau foarte stricţi? Care este strategia optima? etc.2. Orice proiect va deveni un progam adoptat daca va fi axat pe baze teoretice solide şi pe o practica eficienta şi sanatoasa.Documentele internationale referitoare la importanta educatiei la aceste varste.Cercetare-actiune asupra efectelor acestui program. unul practic. Documentele nationale care se refera la reformă şi restructurarea sistemului educativ.1. mai ales. • Modele de studiu si abordare metodologica A. afectiva si psihica a copilului din momentul concepţiei pâna la adolescenţa. Efectele lor în construirea programelor Câmpul de studiu al psihologiei copilului cuprinde dezvoltarea intelectuala. dezvoltarea sa fiind stimulata si accelerata sub influenţa presiunii sociale. emoţionala si cognitiva. Observam ca raspunsurile la aceste întrebari nu prezinta doar un interes pur stiinţific ci. Abordarea narativa . . Diferentele dintre programele educative pentru vârstele timpurii vin din imbinarea diferita a cantitatii de atentie indreptata spre elementele mentionate şi in special din structurarea strategiilor folosite.Traditia şi practicile pozitive din educaţia prescolara romaneasca. Aceasta explica de ce studiul dezvoltarii psihologice a copilului este în prezent un domeniu extrem de important.Cercetarile interdisciplinare asupra copilului de la 0 la 7 ani. . Practic. - Studiile actuale asupra copilariei mici 2.

Piaget. urmarind dinamica dezvoltarii: • • • • • nasterea primul an de viata prima copilarie (perioada anteprescolara): de la 1 la 3 ani a doua copilarie (perioada prescolara): de la 3 la 6. alimentar etc. porneste chiar din perioada prenatala. Tipul de contradictii: dependenta totala fata de adult. . Tipul de relatii : se bazeaza pe reflexele neconditionate (de aparare. 1-3 ani: stadiul anteprescolar Activitatea fundamentala: manipularea obiectelor. C. igienic).).Primele studii empirice privind dezvoltarea psihologica a copilului apar la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX sub forma înregistrarilor biografice ale comportamentului copiilor (Charles Darwin. Abordarea psihometrica Lewis Terman (1877-1956) .observația de tip etnografic si cercetarile longitudinale în care dezvoltarea copilului este urmarita pe un interval lung de timp. dar lipseste scopul constient. abordarea dezvoltarii psihologice a copilului în diferite etape de dezvoltare. Abordarea normativa Propusa de Stanley Hall (1844-1924) .publica primele teste de inteligența pentru copii utilizate pe scara larga – Scala de Inteligența Stanford-Binet.accentul este pus asupra masuratorilor cantitative a comportamentului si elaborarea unei harți obiective a dezvoltarii. B. Tipul de relatii: începe elaborarea primelor reflexe conditionate (alimentar. La începutul anilor 1900. care îi permit copilului sa se adapteze la mediu.7 ani a treia copilarie (perioada scolarã mica) de la 6 la 10-12 ani Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor 0-1 an: stadiul sugarului Activitatea fundamentala a individului: satisfacerea trebuintelor organice. Alfred Binet si Theodore Simon. doi cercetatori francezi au primit sarcina de a elabora un test care sa permita identificarea copiilor cu redard intelectual în scolile din Paris si orientarea acestora catre clase speciale. Freud) . Stadiile dezvoltarii psihologice a copilului Cronologic.

Aici este baza viitoarelor atitudini şi mimici comunicative tot mai complexe. dirijata din exterior. are obligatii si drepturi: sa se trezeasca la anumite ore.Tipul de contradictii: gradul de dependenta fata de adult scade. 6.11 ani: stadiul scolarului mic Activitatea fundamentala: învatarea impusa. atunci când apare starea de necesitate (foame. Tipul de relatii: se extind relatiile sociale precum si obligatiile si drepturile. Deoarece satisfacerea necesităţilor sale nu mai este automată. se desfasoarã pe baza de reguli unanim acceptate. . Aceste reacţii impulsive devin repede expresie deoarece anturajul le întăreşte prin satisfacerea trebuinţelor "reclamate". Ca prime semne observabile ale vieţii psihice şi supuse modelajului social. sa mearga la gradinita. "Emoţia – afirmă Wallon – este o primă formă de înţelegere şi diferenţiere". căldură.Stadiul impulsiv(0-3 luni) şi emoţional (3-12 luni) 0-3 luni: La naştere şi până în jurul sfârşitului primului trimestru al vieţii postnatale. protecţie etc. Tipul de contradictii: gradul de dependenta scade datorita constituirii constiintei de sine si cresterii caracterului critic al gândirii. dominanta este cea a impulsivităţii motrice. Tipul de relatii: stabileste relatii sociale.7-10. în joc copilul interpreteaza anumite roluri în conformitate cu care îsi alege comportamentul adecvat. Tipul de contradictii: gradul de dependenta este influentat de formarea unei conceptii proprii despre realitatea înconjuratoare. Graţie experienţelor emoţionale (proprii şi ale anturajului) copilul îşi cristalizează o formă globală de reprezentare a situaţiilor ceea ce-i permite anticiparea. STADIILE ONTOGENEZEI — SCURTĂ PREZENTARE 1.) şi de insatisfacţie (corelatul subiectiv). sa se îmbrace. copilul reacţionează prin descărcări şi activări musculare. 3-12 luni: Substadiul emoţional (3-12 luni) se caracterizează prin preponderenţa expresiilor emoţionale care devin mijlocul dominant de relaţionare cu anturajul. devine o persoana cu statut social. ele sunt principalul mecanism organizator al psihismului infantil. se dezvolta capacitatea de verbalizare si deplasare independenta. 3-6. ca în stadiul intrauterin.7 ani : stadiul prescolar Activitate fundamentala: jocul.

2. intelectuală şi socioafectivă şi sub impulsul unui nou context socio-cultural: şcoala. 3. a validării sociale. către cele orientate spre exterior. de pe poziţii de "adultism" (un amestec de rivalitate şi admiraţie faţă de adult). nediferenţiere în cunoaştere). Senzorio-motricitatea. rezultată din parcurgerea conştientizării corporalităţii proprii şi a diferenţei sale sociale faţă de alţii. să fie în centrul atenţie. dar complementare: a) activitatea manipulatorie de explorare (obiecte. 5-6 ani: Perioada imitativă a rolurilor de tip adult. se dezvoltă în două direcţii independente. narcisismului îl domină. imagine mentală). Stadiul categorial (6-11 ani) 6-9 ani: Se produce o repoziţionare a intereselor: de la cele faţă de sine (din stadiul anterior. 3 ani: în cel de al treilea an se face trecerea de la actele motorii la reprezentare. fiind la intersecţia a două faze importante în devenirea personală: construcţia persoanei şi dimensiunea sa instrumentală. "NU VREAU!") 4-5 ani: Perioada graţiei. Stadiul senzorio-motor şi proiectiv (1-3 ani) 1-2 ani: Reacţiile circulare sunt expresia ralierii mişcărilor copilului la datele senzoriale şi excitaţiile provocate de mediu.: "EU FAC!". centripet). 9-11 ani: Substadiul categorial începe printr-o activitate comparativă de diferenţiere şi extragere a asemănărilor şi deosebirilor dintre obiecte şi situaţii. Categorizarea abstractă îşi face treptat loc. 4. forma sa amânată (în absenţa modelului) fiind deja o evocare. Se disting trei faze: 3-4 ani: Perioada de opoziţie: afirmarea autonomiei ca premisă a personalităţii (ex. Raportarea funcţională la realitate (la ce serveşte. de ce este bun şi ce face ceva sau cineva) este înlocuită cu cea categorială în forma sa concretă însă. care este baza pentru inteligenţa practică (acţiune) şi b) activitatea postual-imitativă. un raport de substituţie a ceea ce a fost cândva prezent. Ca urmare copilul caută să seducă. Raportul sinealţii este complex şi multifazic în acest stadiu. Saltul este mijlocit prin actele imitative (copilul mai mult mimează decât vorbeşte!) ca forme de prezentare. ca tip de activitate dominantă. Imitaţia susţine interiorizarea. Are loc o dublă decentrare. Stadiul personalismului (3-6 ani) Acest stadiu este o etapă centrală în stadialitatea walloniană. spaţiul proxim. formă primară a inteligenţei discursive ce se va instala odată cu apariţia funcţiei semiotice/simbolice (limbaj. 5. Este marcat de exprimarea conştiinţei de sine a copilului. Stadiul adolescenţei . "EU SPUN!". în acest substadiu precategorial asistăm la o diminuare a sincretismului (amestec. a seducţiei: căutarea aprobării.

în plan intelectual gândirea conceptuală permite unificarea reprezentărilor "insularizate" bazate pe interese concrete. dimensiunea polivalentă a personalităţii fiind exersată de acest nou anturaj.substadiul structurilor operatorii formale . social... Acesta ţine până la circa 7-8 ani când copilul intră în stadiul operaţiilor concrete iar spre 11-12 ani. Stadiul senzorio-motor începe de la naştere şi ţine până la circa 2 ani când începe cel preoperaţional. (2) definirea trebuie să permită dezvoltarea progresivă a structurilor mentale Piaget propune trei stadii principale de dezvoltare intelectuală: un stadiu senzoriomotor.12 … ani – operaţional formal – se dezvoltă inteligenţa ipotetico-deductivă propoziţională şi cea reflexivă (gândirea se întoarce asupra ei însăşi) . controlează un singur indice şi nu coordonează) . nu gândeşte formal doar logic. ca forma superioara a adaptării. cel al gândirii preoperaţionale şi cel al operaţiilor concrete) şi un stadiul al gândirii formale (sau proporţionale). stadiul operaţional – se structurează în această perioadă sau niciodată. nu pentru a rezolva) .atunci". Cele două condiţii pe care Piaget le stabileşte pentru stadialitatea sa sunt: (1) stadiile trebuiesc definite astfel încât să garanteze o ordine constantă în succesiunea lor. este stadiala.substadiul genezei operaţiilor formale . un stadiu reprezentaţional (împărţit în două substadii. gnostică – cunosc pentru a şti. presimbolică. Stadiile dezvoltării gândirii la Piaget Conform teoriei lui Piaget dezvoltarea intelectuală evoluează printr-o serie de stadii iar organizarea comportamentului este calitativ diferită în fiecare stadiu. cu autoritate.. simbolică.. intuitivă – gândeşte ce vede. cuprinzând următoarele momente: 1) 0-2 ani – stadiul senzorio-motor (inteligenţa practică. Revine în prim plan o nouă fază de opoziţie prin care exigenţele construcţiei persoanei(trebuinţă centripetă) se fac simţite. afectiv.7-12 ani – operaţional concret .4-7 ani – semilogic (intuiţia articulată) 3) 7-15-16 ani . Grupul de covârstnici este atractiv. Se face saltul de la reprezentarea atomistă a realităţii spre cea a legilor şi integrărilor succesive. Ambivalenţa egocentrism/egoism – allocentrism/altruism poate fi prezentă şi deconcertantă.2-4 ani – prelogic (intuiţia simplă) .Modificările fiziologice şi cele ale schemei corporale sunt punctul de start al crizei pubertare centrată pe sentimentul schimbării. Dezvoltarea inteligentei. inteligenţa logică. în planul construcţiei personale începe armonizarea asperităţilor prin integrarea planurilor: cognitiv. preverbală) 2) 2-7 ani – stadiul preoperaţional (inteligenţa prelogică. specifice stadiilor anterioare. copiii ajung să dezvolte elementele unei logici formale constând în propoziţii de tip "Dacă.

Fiecare stadiu are specificul sau sub aspectul instrumentelor cu care operează si achiziţiilor pe care le obţine. Stadii Senzoriomotor Mecanisme / instrumente Reflexul/ schema senzoriomotorie / scheme de scheme Achiziţii Permanenţa obiectului, apariţia reprezentărilor ca proces mintal, reprezentări practice ale cauzalităţii, spaţialităţii şi intenţionalităţii Reversibilitatea simplă (a-a=0, a=b si b=a) - 8 ani Conservarea invariantelor, gândire de tip noţional şi cea categorială Dubla reversibilitate şi INRC (identitate (A este B), negaţia (A este nonB), reciproca (A implică B şi B implică A), corelativa (A şi B corelează, au o legătură comună reciprocă)), gândire conceptuală

Preoperaţional si operaţional concret 2-12 ani Operaţional formal

Pre si semi operaţii mintale (7-8 ani), Operaţii concrete după 8 ani Operaţii mintale, operaţii cu operaţii mintale (operaţii de gradul II sau propoziţionale)

Asimilare – proces de încorporare a noutăţii prin intermediul setului de instrumente, (reflex, schemă, scheme de scheme, operaţii, semioperaţii), existente deja ca bun al individului. Acomodare – proces prin care un mecanism existent deja folosit în situaţii noi îşi modifică structura şi funcţionarea anterioară devenind altceva sau premisa pentru altceva. Schema senzorio-motorie – echivalent în plan practic a ceea ce va fi noţiunea şi conceptul în plan simbolic (o generalizare practică). Ea apare ca unitate primară de viaţă psihică şi se referă la faptul ca un segment informaţional senzorial sau perceptiv este prelucrat şi are drept consecinţă un răspuns motor. Permanenţa obiectului – capacitatea copilului de a-şi da seama că obiectele pe care nu le mai percepem există totuşi. Conservarea – capacitatea copilului de a-şi da seama că sub forme diferite se ascunde o aceeaşi realitate. Se caracterizează prin decalaj longitudinal, în următoarea ordine: număr, substanţa, lungime, suprafaţa, greutate, volum.

Substadiu cronologic

Instrumente-mecanisme

Performanţe

Exersarea reflexelor 0-1 lună Reacţii circulare primare 1-4 luni primele adaptări Reacţii circulare secundare 4-8 luni procedee menite să prelungească experienţe interesante

Perfectează instrumentele reflexe conferindu-le exactitate şi promptitudine Repetarea comportamentelor plăcute la care copilul ajunge din întâmplare, sunt focalizate asupra propriului corp, activităţile exista în sine - a privi pentru a privi, a apuca pentru a apuca - au statut de asimilări funcţionale Specific este orientarea şi dincolo de universul propriului corp şi capacitatea de a produce şi a reproduce acţiuni interesante descoperite întâmplător. Acţiunea este susţinută de plăcerea noutăţii, marchează începutul satisfacţiei de natura psihică, şi câştigării intenţionalităţii prin deosebirea pe care începe să o facă între mijlocul şi scopul acţiunii, acţiunea este orientată spre exterior şi spre viitor Substadii preintenţionale ⇑ Conduitele sunt în mod clar intenţionale, apare coordonarea a două scheme anterioare într-un singur act prin subsumare lor într-o schemă principală Caracteristici: intenţia, căutarea unui mijloc bun pentru a-si realiza intenţia, reunirea schemelor anterioare intr-un act unic Obiectul acţiunii devine dominant luând locul acţiunii propriu-zise Apare conduita inteligenţei speciale: suportului 8-9 luni, sforii 10-11 luni, băţului 11 luni

Obiectul care dispare din raza vizuală nu are semnificaţie Copilul poate urmări cu privirea obiectul sau poate rămâne cu privirea în zona de dispariţie

Capacitatea de a se raporta interogativ la obiectul dispărut şi de a descoperi obiectele parţial ascunse

Coordonare schemelor senzoriomotorii cu apariţia schemelor secundare si cu aplicarea lor la situaţii noi 8-12 luni

Căutarea activă a obiectului dispărut dar fără a ţine cont de succesiunea deplasărilor succesive ale obiectului chiar în condiţiile observării acestor deplasări, ca urmare obiectul va fi mereu căutat în locul primei dispariţii

Reacţii circulare terţiare

Rezolvarea problemelor prin încercare şi eroare practică, schemele pot fi îmbunătăţite, curiozitatea este mobilul Experimentare experienţei

Găsirea obiectului dispărut în urma unor deplasări succesive cu condiţia vizualizării traiectoriilor

activă 12-18 luni Invenţia mintală 18-24 luni Începuturile reprezentării şi deliberării practice care pot prefigura acţiunea Găsesc soluţia în minte prin imitarea problemei de rezolvat

intermediare

Instalarea permanenţei obiectului ce are drept consecinţă reprezentarea deplasărilor invizibile şi în absenţa vizualizării traiectoriilor sale

FORMELE FUNCŢIEI SIMBOLICE Imitaţia amânată – (1,5-2 ani) se caracterizează prin reproducerea unui comportament in absenta modelului care a fost perceput anterior. (ex. Copilul vede pe tatăl său fumând şi repetă gestul mai târziu. Are un statut de prereprezentare, deoarece o acţiune este evocată tot printr-o acţiune (reprezentare prin act). Jocul simbolic – (2-5 ani) are drept specific faptul ca aducerea spre sine a realităţii se face prin substituţi construiţi de subiect şi modificabili potrivit trebuinţelor lui de moment. La baza jocului simbolic se află schema simbolică care este reproducerea unei scheme senzorio-motorii în afara obiectivului său obişnuit si folosirea ei cu valoare explicativă (jocul de-a ceva). Funcţia jocului este cathartică şi explicativă. Această formă de joc urmează celei a jocului exerciţiu sau funcţional şi precede jocul cu reguli (5-7 ani). Desenul este considerat a fi la jumătatea drumului între jocul simbolic şi imaginea mintală. Cu prima are în comun plăcerea funcţională şi autotelismul (=îşi are scopul în sine). Cu imaginea mintală are în comun efortul de imitare a realităţii şi reciprocitatea cu aceasta. Desenul copilului până la 8-9 ani este realist ca intenţie dar ca realizare este idealist, în măsura în care copilul mai mult desenează ce ştie decât ce vede. Gradul de realism al desenului infantil prezintă o serie de etape: Realismul fortuit – 2-2 ½ ani – specific – semnificaţia desenului se descoperă concomitent cu execuţia, este un desen povestit. Realismul neizbutit – 3-4 ani şi după – are ca specific prezenţa în desen a elementelor esenţiale ale modelului, dar într-o manieră juxtapusă dat fiind imposibilitatea coordonării lor (ex. omul cefalopod). Realismul intelectual – în desen se regăsesc toate atributele esenţiale ale modelului, dar prezentate într-o formulă stângace fără materialitate şi fără perspectivă (ex. desen Roentgen). Realismul vizual – are drept caracteristică prezentarea în desen doar a elementelor modelului care sunt posibile dintr-un singur punct de vedere. Apare perspectiva şi plasarea în coordonatele paginii, respectarea proporţiilor. Sub aspectul conţinutului

exista o ordine tematică: mai întâi omul şi animalele, casa şi mijloacele de transport, copaci flori şi obiecte. Limbajul Stadii şi Competenţa (a înţelege şi orienta repere după mesaj verbal) cronologice 0-6 luni stadiul incipient comun copiilor dintro cultură indiferent de limbă Reacţionează la sunete puternice emise brusc, încearcă localizarea sunetului întorcând capul şi privirea, pare să asculte pe cel care vorbeşte căruia îi poate răspunde prin zâmbet (4-5 luni), să facă distincţie între voci vesele şi furioase (sensibil la paraverbal), răspunde când e strigat pe nume Performanţa (a utiliza limbajul)

La naştere este prezent ţipătul neonatal, plânsul şi diverse sunete vegetative (deglutiţie, tuse), în primele săptămâni apare “baia de sunete”- sunete extrem de diverse şi inexistente în limba copilului din care ulterior se selectează cele ale limbii vorbite (3-4 luni) apare gânguritul bazat mai ales pe vocale (5-6 luni), apare lalaţiunea, asocieri de silabe, copilul emite vocalize care au valoare de joc funcţional Răspunde prin vocaliza când e strigat pe nume, imita melodii, are un jargon propriu (e-e-e, I-I-I, face gesturi cu sens de “nu”, fiind mai expresiv în comunicarea nonverbală

7-11 luni stadiul diferenţierii fonemelor acesta se conduce după legea efortului fiziologic minim (vocale labiale guturale)

Dovedeşte selectivitate auditiva, asculta cu interes muzica, poate asculta o explicaţie care durează mai mult de 1 minut cu condiţia să se axeze pe un obiect care îl interesează, ascultă persoana care vorbeşte fără a fi sustras de alte sunete, recunoaşte sensul lui „Nu”

Stadii prelingvistice ⇑ 12-18 luni stadiul holofrazei comunica printr-un singur cuvânt Face distincţie netă între sunete şi provenienţa lor, înţelege numele unor obiecte şi părţi ale corpului, acest gen de achiziţii îmbogăţindu-se săptămânal, identifică obiecte simple într-un tablou, la 18 luni înţelege 100 de cuvinte Foloseşte un singur cuvânt începând de la 10-11 luni pentru a desemna o întreagă realitate, repertoriul de cuvinte folosite este de un cuvânt la începutul perioadei şi ajunge la 20 cuvinte la 18 luni (ex. O fetiţă de 1 an denumeşte prin ”bebe” o fotografie cu copii) are un jargon propriu folosit în discuţie cu jucăriile, 25% din ce

verbe. foloseşte diferite forme gramaticale (trecut. se refera la el la persoana a III-a. se descurca in vorbirea in dialect. înţelege semnificaţia pronumelor (tu. foloseşte vorbirea pentru a relata evenimente petrecute. 25-50% din ce spune este inteligibil. conjuncţii.1600). pisica miau). sprânceană. ea. vorbirea e inteligibilă 100% 36-54 luni stadiul dezvoltării gramaticale Înţelege semnificaţia propoziţiilor. noi). articulează corect toate vocalele. înţelege cuvinte care denumesc categorii de rudenie. este mare colecţionar de cuvinte. poate repeta o propoziţie şi 12 cuvinte foarte corect. el. înţelege semnificaţia cuvintelor mai mare şi mai mic şi denumirile unor activităţi. viitor. flecuştean-oştean). are un jargon bogat (bombează-bombardează. conversează sau monologhează. înţelege semnificaţia dreapta-stânga . poate purta un dialog alternativ. înţelege un mare număr de cuvinte. apare creaţia verbală Articulează corect şi consoanele. există o ordine în achiziţia acestora: substantive. 50-80% din cuvinte sunt inteligibile. numerale. prezent.spune este inteligibil. foloseşte limbajul pentru a-şi exprima dorinţe sau necesitaţi 24-38 luni stadiul formarii gramaticale Foloseşte propoziţii simple după o sintaxă proprie. negativ) se joacă cu cuvinte. se manifestă tulburări de ritm ale rostirii (dislalie de dezvoltare (înlocuirea unor sunete cu altele sau omiterea lor). dialoghează. creează poezii. interogativ. mai face greşeli gramaticale Povesteşte. este capabil să definească cuvinte. 4ani . povesteşte. se corectează singur la greşelile gramaticale. pronume Recunoaşte şi înţelege cuvinte care denumesc părţi mai de detaliu din structura corporală (cot. apare ecolalia şi ecomimia (repetarea cuvintelor sau gesturilor interlocutorului). (3 ani . poate urmări povestiri cu trei personaje plasate într-un context familiar Foloseşte propoziţii simple din două cuvinte (tata dus. înţelege propoziţii mai complexe. înţelege analogii si cauzalităţi exprimate verbal (dacă-atunci) După 55 luni Stadiul desăvârşirii gramaticale Înţelege exprimarea verbală a unor noţiuni legate de număr timp şi spaţiu. adjective. omite consoana iniţială sau finală) 18-24 luni stadiul limbajului telegrafic (2 cuvinte) este primul stadiu lingvistic Execută după comanda verbală acţiuni simple. gene).9001000.

artificialism. raţionalul cu afectivul. “Asta s-a mai spus”). moment în care copilul celălalt începe să fie perceput ca partener. un nonconservativ (incapacitatea de a sesiza neschimbarea esenţei dacă forma se schimba). La aceasta vârstă copiii se joacă unii lângă alţii decât unii cu alţii. Relaţia cu anturajul – egocentrismul face ca vârsta preşcolară să fie o vârstă a precooperării şi aceasta pentru că nu sesizează punctul de vedere al celuilalt. non-comunicativ. Animismul – însufleţirea oricărei realităţi inclusiv a celei obiectuale. el nu are conştiinţa acestei centrări pe sine şi nu se poate transpune în punctul de vedere al celorlalţi. în raport cu covârstnicii cooperarea apare abia după 5-6 ani. realism. Egocentrismul – supunerea adevărurilor generale propriului adevăr. concrete. povestirea paralelă nu ţine cont de ce spun ceilalţi (nu afirma de ex. Finalismul – toate şi totul sunt pentru cineva sau pentru ceva. pentru copil nu există întâmplare şi nici nu o acceptă (mărul =se mănâncă). La 3 ani domină un animism profund. un preoperaţional. generalul cu parţialul (Bicicleta este ceva cu . în relaţiile cu anturajul. După ½ ani animismul s e localizează la nivelul 3 jocului şi jucăriilor pentru ca după 5 ani să dispară şi acesta animismul rămânând la nivel explicativ în situaţii legate de mişcare. Gradele de animism diferă în funcţie de vârsta copilului. Ca forma de manifestare predomină afirmaţia (nu argumentează şi nu demonstrează ci mai ales afirmă pentru că nu simte nevoia să-şi impună propriul punct de vedere pe care îl consideră general). pentru a ajunge la 44-47% la 5-7 ani. În relaţie cu adultul se manifestă potenţialul de opozabilitate (vârsta negativismului. adevărul este cel care corespunde propriei experienţe de viaţă. totul e însufleţit chiar antropomorfizat.Mentalitatea preşcolarului În planul procesualităţii copilul rămâne un nereversibil (gândire cu un singur fir). egocentrism si sincretism. are o pondere de 60% din exprimare în perioada 3-5 ani. Ca atare gândirea lui este precauzală ceea ce impune o mentalitate tipică. Limbajul egocentric. palpabile (visul= mici tablouri sau filme). finalism. Artificialismul – realitatea inclusiv cea naturală este creată de cineva (soarele este un bulgăraş care a crescut mare). Realismul – imaterialitatea este permanent tradusă de copil în imagini materializabile. criza de încăpăţânare). dialogul până la 6 ani este cel mai adesea un monolog paralel. Jocul colectiv durează la 3 ani 5 minute. Egocentrismul se manifestă la nivelul conduitei generale. Până la 7 ani este greu de realizat la copii un joc cu reguli autentic. Sincretismul – gândire globală amestecata nediferenţiat în măsura în care la această vârstă copilul amestecă realul cu imaginarul (N-ai găsit ceva să cumperi vine zâna bună şi aduce). în joc. până la aceasta vârstă copilul fiind el însuşi regula. Gândirea la aceasta vârsta se caracterizează prin: animism. limbaj.

iar cuvintele. Dificultaile parentale si tulburarile reactionale ale copilului În mica copilarie. pot fuziona pentru un timp pentru ca totdeauna să se separeu ulterior. întârzierile în dezvoltarea limbajului. Ele se pot redresa şi merge paralel. pâna la tulburari comportamentale diverse) pot fi considerate tulburari reactionale la dificultatile parentale. Când este vorba despre tulburari ale copilului mare sau a adolescentului care nu a prezentat tulburari în mica copilarie. a memora un număr). Dolto.” . independenţă sau interdependenţă. proiectile schimbate între cei atacati si atacanti”. pornind de la nervozitate. „Progresul la nivelul gândirii şi cel al nivelul limbajului nu sunt paralele. abilitatea în manipularea obiectelor) şi de limbaj neconceptual (ex. La rândul lor. „Comportamentele unui astfel de grup familial. Conceptul în acest caz se referă la o abstracţie. Cele două curbe de creştere se intersectează şi se despart. a recita o poezie. Joncţiunea lor reprezintă gândirea verbală ceea ce înseamnă începutul achiziţionării conceptelor cărora le asociază cuvinte. si nici chiar în familia sa. Pe măsură ce copilul creşte cercurile se întâlnesc şi întrepătrund. care sa-i asigure protectie si suport afectiv. Urmarea acestei situatii: de multe ori. spune F. la caracteristicile generale ale diferitelor obiecte şi nu la obiecte în sine. DEZVOLTAREA GÂNDIRII ŞI A LIMBAJULUI COPILULUI Cercetările lui Vîgotski au avut ca scop şi analiza proceselor de gândire conştiente şi raporturile dintre gândire şi limbaj încercând să determine care este relaţia dintre ele: identitate. antrenând incapacitatea de noi achizitii culturale si pierderea încrederii în sine. aproape întotdeauna dificultatile comportamentale sau relationale ale copilului (de exemplu. ca o reactie în lant. temporalitatea (Te-a bătut tata?M-a bătut mâine. Există întotdeauna o parte de gândire nonverbală (ex. sau tulburari ale climatului relational din familie (de exemplu. este posibil ca acestea sa fie datorate unor conflicte dinamice intrinseci copilului. aceste tulburari pot provoca anxietatea reactionala a parintilor care. procese defensive si revendicari insuportabile. Aceasta se aplica şi la ontogeneză şi la filogeneză. devin pereti ai unei incinte fortificate. copilul nu mai gaseste în anturajul sau social.roate şi pedale şi cineva a stricat-o când a căzut cu ea). anxietate. deceptii mutuale. fie nu pot sa îsi ajute copilul sa depaseasca conflictul. tulburari în fratrie. Aceste cercuri nu se suprapun niciodată perfect.). În fata lipsei de întelegere a anturajului familial se instaleaza. un mediu sigur. durerile de cap sau varsaturile pot fi în relatie directa cu o stare emotionala negativa a copilului. Acest autor consideră că gândirea şi limbajul la copil apar în mod independent şi pot fi reprezentate sub forma unor cercuri separate: gândirea non-verbală şi cuvântul neconceptualizat. insecuritate si frica de a-si parasi mama. teama sau refuzul de a merge la gradinita etc.). fie sunt stânjeniti de criza de inadaptare sociala a copilului (refuzul scolar este un exemplu ilustrativ în acest sens).

începând cu luna a doua. El estimează că educaţia lingvistică formală şi informală determină în mare măsură nivelul conceptual al gândirii pe care îl va atinge copilul. prin asocierea lor repetată cu diferite obiecte. Vîgotski vede în el un nou instrument de gândire. Utilizând obiecte „mijloc” pentru a ajunge la obiectele „scop” dorite. Acest monolog a fost interpretat diferit de alţii autori ai dezvoltării. adică în căutarea şi planificarea soluţiei unei probleme. A treia funcţie este constituită de cuvinte propriu-zise. Stadiul creşterii interioare sau al limbajului interior. Acest limbaj se prezintă ca un monolog al copilului care însoţeşte activităţile sale fie când este singur fie în prezenţa altor copii. el nu se mai reduce la condiţionare. Acest stadiu se caracterizează prin debutul inteligenţei practice. Învăţarea noilor cuvinte este un proces activ din partea copilului. primele din vocabularul copilului. 3. Stadiul primitiv sau natural (0-2 ani) se regăseşte în perioada în care cele două cercuri (gândire şi limbaj) nu se întrepătrund. Acest limbaj nu dispare din manifestările copilului până în jurul vârstei de 7 ani când începe cel de al 4-lea stadiu numit: 4. Totuşi la nivelul limbajului acesta este considerat naiv deoarece copilul foloseşte regulile gramaticale fără a cunoaşte regulile care îl guvernează. care substituie nevoile şi dorinţele acestuia şi pe care el doreşte să le facă cunoscute. a hârtiei de dimensiuni potrivite) şi a constatat o creştere a limbajului egocentric. Stadiile dezvoltării limbajului 1. Cuvintele se învaţă prin condiţionare. Copilul descoperă că funcţia simbolică a cuvintelor şi manifestă interes pentru numele diferitelor obiecte. Pe tot parcursul vieţii individul va utiliza limbajul interior şi pe cel exterior ca instrumente de gândire conceptuală sau verbală. copilul începând o explorare activă a lumii înconjurătoare şi o la fel de activă luare în posesie a acesteia. . Limbajul egocentric constituie partea esenţială a limbajului preşcolarului. apar „reacţiile sociale” care îmbogăţesc repertoriul de sunete deja existent şi reprezintă reacţii vocale preferenţiale la prezenţa mamei sau a altor persoane familiare. Vîgotski concluzionează că limbajul egocentric nu constituie o descărcare de tensiune sau un însoţitor inexpresiv al activităţii ci un instrument important al gândirii în adevăratul sens al cuvântului. În cursul acestui stadiu copilul manipulează limbajul „în minte” sub forma limbajului nearticulat. Acest stadiu se caracterizează prin trei funcţii neintelectuale ale limbajului: sunetele care reprezintă modalitatea de expresie emoţională. Astfel îşi îmbogăţeşte rapid vocabularul şi gândirea şi limbajul încep să se întrepătrundă. Lărgind aceste consideraţii teoretice Vîgotski sugerează că stadiile prin care evoluează gândirea şi limbajul unui copil sunt aceleaşi cu cele prin care a evoluat umanitatea. La doi ani începe stadiul psihologiei naive. apoi. a memoriei logice şi prin utilizarea semnelor interioare în rezolvarea problemelor. 2.Vîgotski se opune teoreticienilor cărora maturarea internă a copilului determină formarea unei gândiri conceptuale indiferent de ceea ce învaţă acesta. El a verificat această ipoteza introducând o serie de dificultăţi în jocul unor copii (lipsa creioanelor. mai ales în situaţii de joc. Ceea ce îşi spune copilul va influenţa ceea ce gândeşte.

2) Gândirea bazată pe mulţimi organizate. În aceste mulţimi legăturile între diverse componente sunt mai curând concrete sau factuale decât abstracte şi logice. Acest instrument este cunoscut drept „cuburile (blocurile) lui Vîgotski”. Aceste caracteristici variază în aşa fel încât nu există doua cuburi la fel. Exista trei faze ale acestui stadiu: a. . căci natura fiecăruia dintre ele reflectă strategia de gândire la care el a recurs. Acest stadiu are mai multe faze: a. Indiferent de alte caracteristici ale acestora. forma sau distanţa dintre obiecte. b. gruparea în funcţie de câmpul vizual – copilul dă nume unei serii de obiecte alese în funcţie de localizarea lor în timp şi spaţiu c. A găsi soluţia corectă înseamnă că acesta (copilul) învaţă că un cuvânt reprezintă un concept format din două dimensiuni ale cubului: înălţimea şi mărimea. cuvântul lag apare pe toate cuburile înalte şi mari. gruparea “reformată” – copilul stabileşte grupuri de obiecte pe baza regulilor din primele două faze şi apoi le reorganizează modificând dispunerea elementelor care le compun dar obiectele rămân în esenţă dezorganizate. Pe parcursul acestei perioade gruparea obiectelor se face pe criterii subiective şi pe baza unor asociaţii făcute la întâmplare plecând de le percepţiile copilului. ceea ce marchează deplasarea de la gândirea egocentrică spre obiectivitate. cev. adică are acelaşi cuvânt înscris pe el. Gândirea conceptuale este de fapt un mod de a-şi organiza mediul făcând apel la abstracţii şi numind o calitate comună a două sau mai multe fenomene. După ce copilul alege. fără să întoarcă cuburile. culori şi forme diferite. Cum nu există nici un cuvânt din limbajul copilului care să redea acest concept combinat însemnă că el nu l-a putut învăţa înainte de experiment. În acest stadiu obiectele nu mai sunt grupate după impresii subiective ci după legături reale care exista între ele. o ceaşcă şi un bănuţ). Sunt 22 de cuburi de mărimi. Pe una din suprafeţe (baza) sunt înscrise unul din următoarele cuvinte fără sens: lag. Copilului îi sunt prezentate toate cele 22 de cuburi amestecate. Pe parcursul experimentului examinatorul observa cu atenţie toate combinaţiile alese de copil. Experimentatorul alege un cub şi cere copilului să aleagă toate celelalte cuburi care estimează el că ar fi la fel cu acela. Cele trei stadii descrise de Vîgotski sunt: 1) Gândirea bazată pe mulţimi neorganizate. experimentatorul arată copilului cuburile alese greşit şi acesta reia exerciţiul până reuşeşte să identifice corect cuburile asemănătoare. mur pe cele înalte şi mici şi cev pe cele mici şi joase. o lingură şi o farfurie. gruparea prin tatonare-grupare se face complet la întâmplare b. bik pe toate cele mari dar joase. mur. Ansambluri asociative bazate pe orice legătură observată de copil cum ar fi culoarea. Grupări complexe efectuate mai mult pe baza contrastului decât asemănării (de ex.Stadiile gândirii conceptuale Vîgotski a pus la punct un instrument pentru a putea studia evoluţia gândirii. Utilizarea “cuburilor lui Vîgotski” a permis stabilirea unei ierarhii formate din trei stadii prin care trece copilul până la atingerea gândirii conceptuale şi care se situează între anii preşcolarităţii şi mijlocul adolescentei. bik.

Pe tot parcursul dezvoltării gândirii. Grupări în lanţ în care legătura se face doar între un obiect şi următorul din lanţ ca în jocul de domino fără ca ansamblul să se constituie pe baza aceluiaşi criteriu (de ex. Vîgotski face o distincţie importanta între concepte şi pseudoconcepte. care nu au aceeaşi inscripţie. 3) Pentru a ajunge la acest stadiu final al dezvoltării este nevoie de convergenţa a două modalităţi ale gândirii: analiza şi sinteza. copilul este incapabil să abandoneze strategia iniţială pentru a găsi o altă caracteristică ce poate grupa cuburile). Totuşi atunci când este întrebat copilul dovedeşte că încă nu este capabil să raţioneze într-un mod valid asupra criteriilor de grupare (de ex. Grupări difuze care conţin subansamble în interiorul cărora criterii de selecţie a elementelor urmează criterii flexibile (de ex. un cub mare roşu urmat de un cub mare verde urmat de un cub mic verde) d. daca el grupează toate cuburile roşii şi experimentatorul îi arată două cuburi alese greşit. individul nerenunţând practic la modalităţi anterioare de gândire. Vîgotski a numit aceste grupări concepte potenţiale. Cu toate acestea printre adolescenţi ca şi printre adulţi gândirea conceptuală are un caracter instabil. La vârsta de debut a acestui stadiu copilul este preocupat de găsirea similarităţilor şi va căuta o caracteristica care să-i permită gruparea obiectelor (de exemplu toate cuburile înalte sau toate cuburile verzi). Desigur aceste cuburi prezintă şi alte caracteristici şi prin acesta abstractizarea este incompletă. ACTIVITATEA CA MOTOR PRINCIPAL AL DEZVOLTĂRII Prin activitate se înţelege întreprinderea unei acţiuni care are ca scop operarea asupra mediului. limbajul este un mediator şi un instrument pentru gândire. Aceste activităţi dominante care guvernează succesiv fiecare etapă de dezvoltate sunt descrise în modelul lui Vîgotski şi Elkonin care cuprinde şase etape sau nivele de creştere: . Ansambluri pseudoconceptuale par a fi grupări bazate pe adevărata gândire conceptuală. Copilul ajunge la etapa finală a gândirii conceptuale atunci când stabileşte o combinaţie nouă de trăsături pur abstracte.c. Gândirea conceptuală presupune gruparea spontană a obiectelor pornind de la caracteristici abstracte pe care acesta le percepe şi nu doar pe baza unor denumiri prestabilite pe care le-a învăţat în timpul altor activităţi de grupare. În cursul experimentelor sale Vîgotski situează debutul abstractizării în momentul în care copilul identifică anumite asemănări complexe între obiecte. copilul alege triunghiuri şi le organizează în diferite grupuri şi le adaugă câte un trapez ale cărui vârfuri amintesc copilului de triunghi) e. În fiecare stadiu al dezvoltării există o activitate dominantă sau directoare. o sinteză stabilă care “devine principalul instrument al gândirii”. De exemplu copilul alege două cuburi care sunt scunde şi verzi. iar produsul acesteia poate fi modificate de structura intelectuală a individului. Pe baza unei teorii care ţine cont de această definiţie a fost descrisă o ierarhie a tipurilor de activităţi. Între formele conceptuale şi cele pseudoconceptuale există o continuitate şi nu o ruptură astfel ca gândirea adultului este şi ea impregnată cu astfel de modalităţi incipiente ale gândirii.

Principii operaţionale Toate viziunile. 2) Activitate de manipulare a obiectelor (1-3 ani).2. 5) Activitatea de comunicare socială (11-15 ani). Principiile generale ale dezvoltării 3.1) Contact intuitiv şi emoţional între copil şi adulţi (copilăria mică 0-1 an). Adolescenţii achiziţionează abilităţile de comunicare necesare pentru a rezolva problemele cotidiene. . Copilul se angajează în funcţii simbolice lăsându-şi imaginaţia sa intervină în joc şi în alte activităţi şi dobândeşte o anumită înţelegere a coordonării sociale şi a grupului. înţelege elementele unei munci de cercetare şi elaborează proiecte de viaţă. Tipurile fundamentale de dezvoltare psihologică produse de acest contact constau în nevoia de interacţiune cu alţii şi o atitudine emoţională faţă de ei pe de o parte şi pe de altă parte dezvoltarea actelor de prehensiune şi a celor perceptive. 3) Activitate de joc (3-7 ani). Principiile programelor de educaţie timpurie în grădiniţe 3. Trecerea de la un stadiu al dezvoltării la altul stabilitatea modului de gândire şi natura interacţiunilor copilului cu lumea sunt discontinui. dar şi pentru a înţelege punctul de vedere al altora şi a se supune regulilor sociale. Tânărul dezvoltă interese cognitive şi vocaţionale noi. care să se realizeze împletind intervenţiile plurisdisciplinare şi interdisciplinare necesare acestei vârste. Programele educative de educaţie timpurie sunt politici educaţionale de amploare internaţională şi naţională care se referă la orientări în sistemele de educaţie şi învăţământ şi nu numai.3. cerinţele şi orientarile educatiei timpurii se traduc azi in lume prin existenta unor numeroase programe educative pentru vârstele timpurii care se completeaza şi urmaresc in fapt evidentierea tendintelor generale prin prisma accentuarii unor aspecte alese ca prioritare. Principiile generale ale elaborarii programelor 3. 6) Activitatea de învăţare vocaţională (15-17 ani). Momentele de criza apar când un tip de activitate nu mai domină interesele copilului şi acesta are tendinţa de iniţia următorul tip de activitate. Copii manipulează obiectele şi prin interacţiunea cu adulţii dezvolta un anumit nivel de competenta lingvistică şi o gândire vizuală şi perceptivă. Copii dezvoltă abordări teoretice pentru stăpânirea mediului ceea ce îi obligă să ia în consideraţie obiectivele realităţii şi precursorii psihologici ai gândirii abstracte (operaţii şi scheme mentale). 4) Activitatea de învăţare (7-11 ani).1. Astfel dezvoltarea este compusă din perioade de stabilitate şi de crize tranzitorii.

c. Ele pot fi sintetizate în următoarele direcţii prioritare: Valorizarea şi sprijinirea copilului mic prin stimulare şi preveniera situaţiilor de risc.Copiiii care traiesc in situatii dificile sunt lipsiti de ocaziile necesare dezvoltarii şi invatarii şi de aceea necesita consideratii speciale. . Principiile sociale care determina şi structureaza sfera de interventie educativa timpurie asupra copilului sunt reliefate din cunoasterea şi respectarea unor documente internationale ca: Conventia cu privire la drepturile copilului. Principiile sociale acceptate( determinate de politicile educationale de la nivel international). Declaratia Conferintei mondiale de la Jomtien. au responsabilitatea primara a cresterii şi dezvoltarii copiilor lor. Conentia ONU privind persoanel cu dizabilitati. Principiile care guverneaza dezvoltarea şi invatarea la vârstele mici( determinate de studiile stiintifice şi de cercetarile in domeniul varstelor mici). J. 1994 cu privire la realizarea scolii de tip incluziv. Asigurarea unei educatii pentru toti copiii. sintetizand orientarile actuale ale programelor de educatie timpurie la nivel mondial. parintii in special. Evans directoarea Grupului consultativ pentru ingrijiea şi dezvoltarea timpurie a copilului. pune la baza acestora. rasa. a. 1990. trei serii de principii general valabile: a. limba. Declaratia Conferintei de la Salamanca.Diferitele alternative găsite de sistemele educative actuale devin eficiente şi operante in momentul in care raspund unor principii general valabile şi acceptate de educaţia timpurie la nivel international. etc. religie sau alte criterii care ii deosebesc. 2006.Toti copiii fara deosebire de gen. trebuie sa aibe conditii sa-şi dezvolte plenar potentialul. Principiile operationale de ordin general( determinate de derularea oricarui program de tip educational). referitor la "Educaţia pentru toti". Implicarea familiei şi comunitatii in decizia şi actiunea educativa Familiile. b. Perspectiva de abordare a copilului .copiii necesita prin imaturitatea lor fizica şi mentala ingrijire şi atentie din partea intregii societati. nediscriminativ . Respectarea copilului indiferent de problemele de invatare şi dezvoltare pe care le are . la accesul. Directiile mentionate şi recomandate educatiei de toate aceste declaratii internationale se refera in principal la drepturile şi responsabilităţile în plan individual şi social elaborate în raport cu fiacer individ şi în principal legate de copil şi copilărie. participarea şi calitatea unei educatii pentru toti.

Calitatea intervenţiilor educaţionale. Accesul pune problema preocuparilor educative pentru toate categoriile de copii fara nici o discriminare. - . Studiile şi cercetarile din domeniul stiintelor educatiei au determinat in ultimii ani o serie de principii drept factori cheie pentru asigurarea unei dezvoltari plenare a copilului. b.Politicile educative de responsabilizare socială la nivel local şi central. poate avea un impact negativ in dezvoltarea pe parcursul intregii vieti. trebuie sa stabileasca o politica a mediului educational care sa asigure plenarea realizare a responsabilitatii sociale pentru cresterea şi educarea tinerei generatii. Aceste principii sunt punctul de orientare în organizarea şi structurarea programelor de educaţie timpurie. Acest nou mod de înţelegerea a orienatării sistemelor şi a practicilor educative impune o viriune nouă care reliefează cele trei concepte fundamentale: Acces neângrădit la educaţie de la cele mai mici vârste. Calitatea certifica nevoia alegerii unor metode care sa satisfaca progresul uman şi tehnic al epocii noastre. sau normelor ce trebuie respectare în copilăria mică: Delimitarea perioadei de vârstă. al sănătăţii.Enumerarea principiilor genrale ale dezvoltării şi învăţării Toate studiile încep prin a identifica nevoile copilului mic şi a descrie vărsta luată în calcul pentru perioada considerată ca timpurie în viaţa individului. Comunitatile. (Grantham-Mc Gregor et al. participarea cere schimbarea relatiei educative centrale catre independenta şi responsabilizarea copilului de la vârstele mici. de la cele restranse până la cele largi reprezentate de guverne. sanatate. al educaţiei şi din cel social: . Principiile referitoare la dezvoltarea şi invatarea copilor.1998). Trebuie reamintită aici orientarea actuală a politicilor educative la vârstele mici ca parte a educaţiei pentru toţi. Participare la educaţie şi viaţa socială prin dezvoltarea competenţelor. Identificarea nevoilor de bază Abordarea pluridisciplinară din punctele de vedere: nutriţional. Respectarea lor oferă indicatorii de calitate şi premisele de succes în abordarea copilului mic. asigurarea drepturilor şi îndeplinra responsabilităţilor sociale. castigurile realizate prin atentia timpurie se pot pierde. Vom trata astfel următoarele elemente care formează tabloul necesar enumerării principiilor. De exemplu. Orice cercetare indica daca exista goluri semnificative in asigurarea cerintelor copilului(in termeni de nutritie. . şi stimulare. in particular) intr-un punct semnificativ din continuumul de la nastere până la intrarea in scoala primara. şi atunci stimularea este intrerupta in timpul anilor dinainte de scoala. daca se asigura copiilor nutritie şi programe de stimulare in primii trei ani.

dar sanatatea şi nutritia raman componente-cheie de care au nevoie copiii mici.L. Pre-scolar(aproximativ vârstele patru şi cinci ani. şi uneori sase). 3. Coordonarea copilului.5-15). mostenirea genetica. In anii dinainte de scoala. abilitatea de a gandi.Una din ideile cunoscute azi este aceea că nevoile copiilor difera pe parcursul copilariei timpurii. Depinzand de gradul de sincronicitate intre casa şi scoala. 1. pot fi distinse urmatoarele perioade: • • Prenatala şi nasterea. Meyers. şi contextul social şi cultural.G. atentia este concentrata pe mama prin programele maternale şi de sanatate a copilului. nu trebuie sa se rateze nici o ocazie pentru copii de a fi cu mamele lor. la orice varsta. • • Scoala primara pregătitoare sau timpurie este o perioada de tranzitie intre scoala şi lumea in general(in mare intre 6 şi 8 ani). La nivel internaţional. E. Ce urmeaza este o enumerare a unor principii de baza de dezvoltare care pot fi folosite pentru a ghida crearea de activitati potrivite şi experiente pentru copiii mici ( Evans. p. 2000. limbajul. în favoarea acestor beneficiari. In timpul acestei perioade nutritia continua sa fie de o importanta critica. aceasta tranzitie poate fi relativ usoara sau extrem de dificila. Dezvoltarea este holistica. şi abilitatile sociale avanseaza rapid. şi variaza ca o funcţie a statutului nutritional şi biomedical al copilului. Nevoile de dezvoltare ale unui copil pot varia in primii ani de viata in legatura cu procesul lui de maturizare/crestere. De la 4 ani incolo. consta in dimensiuni inter-dependente. Copilaş la primii pasi şi post-copilaş la primii pasi( de la 18 la 36 de ani). Un accent special trebuie pus pe sanatate şi nutritie in timpul acestei perioade . instituţiile care elaborează documentele programatice cu privire la educaţia timpurie enumeră şi explicitează o serie de principii de la care trebuie schimbat pas cu pas modul în care sunt percepuţi copiii mici şi orghanizate intervenţii programatice în planul politicilor educaţionale. R. in special auditorie şi vizuala. Se porneşte de la a se argumenta faptul că experientele pentru copii. In timpul acestei perioade. e mai probabil ca programele de copilarie timpurie sa fie asociate cu educaţia şi programele scolare. Pruncia(până la 18 luni). Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere. . Sprijinul pentru aceasta pozitie vine din literatura de spăecialitte internationala despre cum se dezvolta şi cum invata copiii. 2. Ilfeld. Hranitul la san este obligatoriu. controlul actiunilor fizice. şi cercul de prieteni şi ingrijitori se largeste. Invatarea senzoriala. J. şi atasamentul fata de ingrijitor semnificativ par a fi sarcinile centrale. trebuie sa fie concepute in jurul nevoilor de dezvoltare şi al abilitatilor copilului. Dezvoltarea este multi-determinata. Intr-o acceptie minimalista. şi prin educatie şi sprijin parental. socializarea şi pregatirea pentru scolarizare capata o importanta mai mare.

odata ce copilul vine pe lume este important sa se asigure acel sprijin nutritional adecvat (in forma alaptarii la san). dezvoltare socialemotionala(asigurand afectiune si sanse pentru participarea sociala). E. se impune ca fiecare copil mic să fie iubit şi hranit adecvat. şi sa fie sanatos. sa creasca. nutritia adecvata. Progresul intr-o zona afecteaza progresul in altele. Un exemplu de cum functioneaza interactiunea este urmatorul. Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare 6. dezvoltarea mentala(prin educatie si stimulare).4. La fel. Primii opt ani din viata unui copil formeaza fundatia pentru toata dezvoltarea viitoare. De exemplu. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi obiectele din mediul lui Să le analizăm pe fiecare trecînd prin argumentele aduse de autorii citaţi (Evans. Aceasta presupune că dezvoltarea copilului nu poate fi impartita in variabile ca: sanatate. sa se dezvolte. . cand ceva merge prost in oricare zona/arie influenteaza toate celelalte arii. apar dezvoltari importante care afecteaza creierul. consta in dimensiuni inter-dependente Specialiştii care se ocupă de copilariea timpurie foloseste termenul ‘’holistic’’ pentru a descrie dezvoltarea copilului.2000) ● Dezvoltarea este holistica. care afecteaza stima de sine a copilului. Iată de ce educaţia timpurie se referă şi la a asigura fetelor adolescente şi femeilor insarcinate ingrijirea fizică. şi nu neaparat progresiva 5.G. nutritională şi psihologică adecvate. cei cu sanatate sau nutritie proasta au motivatie redusa de a explora. In adaugire. Meyers. sanatatea subreda. care la randul ei duce la probleme de invatare. şi chimia copilului. atentia timpurie fata de nevoile copilului este de aceea critica. Ilfeld. si dezvoltarea spirituala(definita in cultura copilului). nutritie. ● Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere In timpul perioadei prenatale. Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura. R. sociale si emotionale. corpul fizic. ca ii este asigurat într-un un mediu sanatos.. sigur şi curat. J. social. care afecteaza mai tarziu invatarea. si ingrijirea mai putina decat necesara au un impact negativ asupra cunoasterii si dezvoltarii motorii. De aceea interventiile trebuie sa includa atentia la dezvoltarea fizica(prin sanatate si nutritie). ca şi protectia socială necesară. Toate se intretes in viata copilului si se dezvolta simultan.L. emotional. educatie. In mod similar. Aceasta le inhiba invatarea si dezvoltarea. Toate acestea au un impact asupra abilitatii acelui copil de a invata. In timp ce copiii sunt motivati in mod natural sa exploreze si sa incerce sa controleze mediul.

şi calitatea dezvoltarii variaza de la copil la copil ca un rezultat a ce aduce copilul in lume(natura copilului) şi experientele pe care copilul le are in lume(hranire). hranire activa.(GranthamMcGregor et al. unii copii raman din ce in ce mai in urma fata de colegii lor. se asteapta ca acestia sa-şi asume responsabilitati la varste diferite. cu cat este mai timpurie atentia fata de progresul de dezvoltare al copilului. Ingrijirea buna(sanatate. şi nu neaparat progresiva Dupa cum s a observat. Drept rezultat. interventiile promovand dezvoltarea sociala.Psihologii specializati in dezvoltarea copilului mic au demonstrat ca in primii ani un copil isi dezvolta toate structurile de baza psihologice şi neuronale/ale creierului de care dezvoltarea şi invatarea viitoare sunt dependente. traiectoria optima nu este probabil de obtinut odata ce un ciclu descendent a inceput. Wachs 1998) . Cultura influenteaza dezvoltarea in feluri diferite. In vreme ce este un model general sau o secventa de dezvoltare care este valabila pentru majoritatea copiilor. şi variaza ca o functie a statutului nutritional şi biomedical al copilului. trebuie sa acorde atentie sanatatii copilului şi statutului nutritional( din punct de vedere istoric şi curent) şi trebuie sa asigure forme variate de stimulare. dezvoltarea este intarziata sau slabita. şi modelele de comunicare dintre adulti şi copii variaza in mod extins). legate de cultura. atentia fata de copiii mici încă de la nastere poate ajuta in a preveni dificultatile viitoare. şi asa cum s a notat. Este important sa foloseasca metode care se potrivesc cu modelul de dezvoltare al copilului. mai intensa trebuie sa fie interventia pentru a avea un impact pozitiv. Este de asemenea important sa se asigure permanent o atentie continua asupra dezvoltării copilului. şi interactiune) pentru copiii mici este cea mai buna masura preventiva pentru dizabilitati şi intarzierile in dezvoltare. şi cu cat este mai in varsta copilul. stimulare mentala. chiar cand luam in considerare ca exista secvente recunoscute şi activitati care faciliteaza invatarea şi dezvoltarea. dar şi in zonele afective. (De exemplu. Dezvoltarea este multi-determinata. Daca nutritia şi sanatatea timpurie sunt puse in pericol. cu atat este mai probabil ca problemele sa poata fi prevenite. Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura. mancare hranitoare. ca şi invatarea cognitiva. emotionala şi sprituala. primii ani sunt in termeni de dezvoltare pe termen lung a copilului. şi contextul social şi cultural. perceprtuale şi motorii. caracterul. De aceea. mostenirea genetica. In timp ce interventiile de mai tarziu pot creste/ajuta dezvoltarea copilului. De aceea. scopurile copiilor difera de la cultura la cultura. şi de a lungul timpului dezvoltarea copilului urmeaza o traiectorie descendenta. S-a demonstrat ca beneficiile interventiei sunt mai mari daca asiguri sprijinul corect timpuriu. nu numai in zona cognitiva.1998.

Parintii şi alti ingrijitori pot fi incurajati sa hraneasca. şi sa se joace cu copiii lor. De accea. cultura-şi nevoile lor sunt in majoritate efectiv satisfacute in legatura cu acel context Starea de bine a copilului este legata indeaproape de starea de bine a familiei. Sansele pentru implicarea activa trebuie sa abunde. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi obiectele in mediul lui. sa experimenteze şi sa descopere. sCriere şi aRitmetica). Copiii traiesc intr-un context-familie. şi asigurarea de spatiu. sa exploreze lucrurile şi ideile. Abilitatile care sunt baza pentru construirea cunostintelor se imbunatatesc cu practica. Programele ECCD nu trebuie sa puna accent pe memorarea mecanica şi invatarea celor trei R (Citire. nu o impunere a informatiilor asupra copilului de catre adult. invatarea şi dezvoltarea pot fi sprijinite prin crearea unui mediu sanatos. daca se vor asigura interventii dupa varsta de trei ani. Rolul adultilor(acasa şi in alte medii) in sprijinirea dezvoltarii copiilor este sa raspunda emotional şi sa fie implicati fata de copii. sa fie angajati in rezolvarea de probleme şi sa dezvolte limbajul şi abilitatile de comunicare. sa vorbeasca.De aceea. interventiile trebuie sa includa sanse pentru copii de a invata facand. De aceea. hranirea şi stimularea) este asigurata in primii trei ani. Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare Invatarea implica construirea cunostintelor copilului. pot exista limite asupra ceea ce poate fi realizat in termenii depasirii deficitelor deja existente rezultand din nutritia proasta. sprijinul catre copii poate ajuta familia şi comunitatea. fie acasa sau in alta parte. cu cat se da o atentie mai timpurie copilului. şi sanse de a ajuta copiii sa invete prin joaca. . şi sa asigure copiilor sanse de a lucra cu obiecte concrete. Daca ingrijirea potrivita(in special in legatura cu nutritia. sa faca alegeri. stimuleze. sprijinul catre familie şi comunitate ii poate ajuta pe copii. fie acasa in sarcinile zilnice fie in medii mai organizate din afara casei. boala şi neglijare. puterea programelor de dinainte de scoala este limitata. interactiune cu materialele. De aceea. Este important pentru copii sa aiba sa aiba sanse de a-şi construi propriile cunostinte prin explorare. comunitate.g atitudinea pozitiva fata de invatare şi abilitatile de gandire) decat pe ce sa inveti. şi imitarea modelelor pozitive. Copiii au nevoie de asemenea de sanse de a interactiona cu colegii şi adultii intr-un mediu sigur care ofera copilului siguranta şi acceptare. statutului de dezvoltare şi nutritional.cu atat este mai bine. Trebuie de asemenea sa se recunoasca ca. materiale. in special de starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i. Accentul trebuie sa fie pe cum sa inveti(e. Dar fara o baza solida in timpul primilor ani. atunci pot exista rezultate pe termen lung foarte pozitive din programele care centreaza pe anii dinainte de scoala.

spirituala. exista o mare varietate individuala şi sociala determinata de rata dezvoltarii şi de ritmul şi stilul invatarii. perceptuale şi motorii. stadii de invatare recunoscute. Toţi copiii au potenţialităţi de dezvoltare.De vreme ce mediul are un impact asupra dezvoltarii copilului. Dezvoltarea copilului este in dependenta cu mediul. Numai astfel inteles actul invatarii. care sa fie recunoscute ca secvente şi activitati care faciliteaza invatarea. De aici se concluzioneaza ca adultii tebuie sa identifice şi sa foloseasca in educatie metode care sa se adreseze nu numai ariei cognitive ci şi celei afective. Desi exista secvente de invatare. In acelasi timp se recunoaste nevoia copiilor de a interactiona cu egalii lor de la care pot invata şi cu care pot sa se sprijine reciproc in invatare. Educaţia timpurie cere ocazii şi forme diferite de învăţare. sociala şi a mijloacelor de expresie prin limbaj. Dezvoltarea copilului survine in strânsă dependenţă cu relatiile acestuia. De aceea. Dimensiunile dezvoltarii se refera la ariile. Dezvoltarea este variată de la un copil la altul. este de asemenea posibil sa dezvolti interventii care fac schimbari in mediul copilului. Problemele intampinate in una din dimensiuni vor avea ecou şi in celelalte. din momentul conceptiei. cresterea venitului familiei. Pornind de la principiile menţionate mai sus şi adâugând perspectiva unei pedagogii constructive necesare pentru a orienta educaţia preşcolară ca pedagogie timpurie am sintetizat ca principii ale dezvoltării şi învăţării următoarele: Momentul începerii educaţiei timpurii este chiar concepţia copilului.Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de dezvoltare. De aici se recunoaste rolul adultului care sa sprijine invatarea prin raspunsuri afective şi prin implicare şi empatie. emotionala. pe care numai stimularea şi orientarea pozitiva le vor transforma in capacitati. imbunatatirea sanatatii şi sanitatiei in comunitate. sa exploreze lucrurile şi ideile. invatare şi comunicare. sa experimenteze şi sa descopere singuri sau condusi indirect. respectiv dezvoltarea fizica. Progresul uneia influenteaza pe celelalte. şi imbunatatirea mediului politic şi social va afecta cresterea şi dezvoltarea copilului. - - . Dezvoltarea şi învăţarea depind de interacţiunile copilului. desi impactul va fi mai indirect decat dezvoltarea serviciilor specifice pentru copil. Procesul invatarii este fundamental in dezvoltare. Se cere identificarea şi promovarea unor forme variate de invatare legate de cultura. ameliorand starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i. domeniile cele mai importante ale personalitatii. ca şi promovarea unor activitati care sa ofere posibilitatea copiilor sa foloseasca obiectele concrete. sa faca alegeri. copii invata acceptarea şi securitatea in relatiile cu ceilalti. provocarea unei dezvoltari a zonelor proxime. cu ceilalti oameni (semeni şi adulti) şi cu sine insusiInvatarea efectiva este dependenta şi este un rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi cu obiectele din mediul apropiat. cognitiva. oferind in general copilului. Ele se influenteaza unele pe celelalte şi se dezvolta simultan. relatiile cu obiectele inconjuratoare.

multifactoriala. Recunoasterea copilului ca participant activ al propriei formari se leaga de dezvoltarea constructiei cunoasterii lumii şi cunoasterii de sine. Cultura. Comunitatea se implica activ in dezvoltarea programelor timpurii de educatie. Fiecare copil apartine unui context socio-cultural de care educaţia trebuie sa tina seama. - - In sinteză. de sanatate. Baza teoretica trebuie sa fie solid argumentata şi sa faca parte dintr-o strategie comprehensiva. norme şi valori de tip operational: Se va porni de la ceea ce exista. Efectele pe termen lung ale dezvoltarii sunt cele mai mari cand interventiile nutritionale. pe sanatate şi conditiile de sanatate in comunitate se realizeaza premizele unor politici educative preventive a situatiilor de risc in copilarie. Sprijinirea familiei pentru a creste şi educa copilul este in fapt sprijin acordat copilului prin crerea conditiilor favorabile de dezvoltare. Tinand seama de cele mentionate relativ la principiile sociale şi cele legate de invatarea şi dezvoltarea copilului.Avand in vedere importanta mediului in promovara invatari eficiente la copii. comunitatea. Principiile operationale pentru eleborare programelor de educaţie timpurie. Educaţia timpurie este premisa eliminării riscurilor copilăriei mici. familia pun amprenta pe personalitatea fiecarui copil. frecvente. Pentru copil este la fel de important sa exploreze mediul invatarii ca şi interactiunea cu materialele şi cu ceilalti precum şi imitarea modelelor de rol. Familiile copiilor trebuie sa fie parteneri in intreaga dezvoltare a acestuia. Orice program trebuie sa fie flexibil. şi holistice(comprehensive) au cea mai mare probabilitate de a afecta dezvoltarea intr-un mod pozitiv. intense. tine seama de urmatoarele reguli.- Copilul este participant active al propriei dezvoltări. orice program de educatie timpurie. Focalizand sprijinul educativ pe familie. Familia este mediul necesar al dezvoltării copilului la vârstele mici. programele cele mai potrivite. se va cunoaste clar realitatea educationala a varstelor mici şi pe aceasta se va construi. ca şi alte programe de dezvoltare. Cercetarile stiintifice au stabilit importanta unei dezvoltari sanatoase in timpul primilor ani de viata şi demonstreaza ca programele de concentrare a atentiei pe dezvoltarea timpurie ofera ocazii clare pentru evitarea problemelor şi situatiilor de risc din copilarie fiind benefice atat pentru individ cat şi pentru societate. se dezvoltă şi este educat copilul mic îşi pune amprenta pe personalitatea lui. c. interventiile pot sa propuna ca obiectiv tocmai imbunatatirea mediului in care copiii se dezvolta. Mediul în care creşte. continui. şi de dezvoltare sunt combinate. .

Programele de educaţie timpurie trebuie se promoveze echitatea de acces. Programele de educaţie timpurie trebuie sa reflecte diversitatea. Reamenajarea spatiului educational prin arii de stimulare. Orice program de educaţie timpurie trebuie se asigure cresterea calitatii educatiei. Dezvoltarea supletii solutiilor. prin organizarea flexibila a spatiului educational şi prin folosirea unor strategii participative şi experientiale de invatare şi joc. Principiile metodologice propuse în grădinită în perspectiva educatiei timpurii Programul educativ pe care il propunem pentru vârstele timpurii se axeaza pe pe patru axe principale: a. Reconsiderarea copilului ca fiinta unica. Putem determina o serie de principii legate de domeniile urmatoare: . Pornim de la ideea ca in epoca noastra intrebarile la care va trebui sa raspunda generatiile viitoare sunt atat de complexe incat este mai important sa-I invatam pe copii sa-şi puna intrebari. Este un program care urmareste stimularea dezvoltarii copiilor prin cunoasterea lor şi evaluarea permanenta a progreselor. Principiile metodologice care stau la baza programului propus vor exemplifica aceasta orientare curriculara. c. depind de atitudinea şi actiunea experientiala din primele varste ale copilului. Programele de educaţie timpurie trebuie să obtina beneficii sustinute. b. creativitatii. Epoca viitorului este epoca intrebarilor. Abordarea educatiei timpurii cere programe axate pe parametrii şi tendintele de dezvoltare ale copiilor. Programele de educaţie timpurie trebuie sa fie rentabil relativ la costurile efective. decat sa gaseasca raspunsuri gata fabricate. d. alternativelor de raspuns. Prima cerinta fata de program este de a I se asigura eficienta şi deci succesul. Ele trebuie sa se foloseasca de o varietate de strategii. Revalorizarea jocului Parteneriatul educativ.- Programele de educaţie timpurie trebuie să se ancoreze în intelegerea mediului larg social ca o coordonată importantă. sa le formuleze şi sa antreneze solutii diferite.

Se porneşte de la ideea ca nu numai copilul trebuie sa se adapteze cerintelor . sa incurajeze cooperarea şi implicarea participantilor la program. interesele individuale ale celor implicati in program (agentii educationali şi copiii). 3. Organizarea şi alegerea jocului ca activitate fundamentala de invatare şi adaptare pentru copil. Amenajarea şi folosirea spatiului educational prin mesaje directe şi indirecte. metode. Curriculumul formativ şi flexibil al educatiei prescolare. 6. ca activitate fundamentala de dezvoltare a personalitatii copilului. Materiale şi mijloacele variate şi flexibile de sprijinire a jocului şi invatarii. Rolurile nuantate şi noi ale educatoarei. Din punct de vedere al bazei explicative teoretice şi metodologice programul de educatie timpurie pe care il propunem se refera la urmatoarele dimensiuni: 1. sa ofere o varietate de solutii. Principiile operationale propuse. activitati şi idei care sa corespunda cu diversitatea problemelor şi indivizilor implicati in program. Modul de abordare a copilului. curriculara asupra educatie. 8.A. teoretice şi umane) şi a perspectivelor de dezvoltare. Fiecare se constituie ca o cerinta de reflectie şi actiune educativa in vederea asigurarii eficientei şi flexibilitatii actului educational la vârstele timpurii. Aceste principii se incadreaza in una sau mai multe din domeniile anuntate mai sus. Parteneriatul educational ca nevoie de baza a educatiei timpurii. 7. Să fie bazat pe activitatea de joc. Asigurarea eficientei programului educativ trebuie sa se respecte urmatoarele principii: Planificarea in concordanta cu vârstele de dezvoltare a copiilor. a resurselor existente (materiale. Ele afirma nevoia luarii in considerare a conditiilor psiho-pedagogice necesare dezvoltarii copilului şi a devenirii sale socio-culturale prin sprijin şi relatii pozitive democratice. Vom enumera in continuare cele mai importante principii care stau la baza programului de educatie timpurie individualizata pe care il propunem. oferind conditiile parteneriatului educational. B. sa deschida o perspectiva globala. sa se axeze pe cunoaşterea copilului ca partener. materiale. nevoile diferite. 5. 4. Implementarea schimbarilor in acord cu cerintele. 2. Antrenarea strategiilor de invatare individualizata prin experienta şi relationare.

cunoastere). cat şi afective (de dragoste. Observatia ajuta educatoarea sa sesizeze dinamica cerintelor educative ale fiecarui copil şi sa ofere posibilitatea dezvoltarii competentelor şi capacitatilor. cu nevoile lui specifice şi particulare. Nevoile copilului sunt cerinţe importante pentru educatie. In educaţia timpurie (0-6/7 ani) forma specifica de activitate a copilului este jocul. cunoastere şi de hrana) ci şi cele afective ( de dragoste.)şi de joc. etc. ci şi acesta. securitate afectiva şi intarire pozitiva a actiunilor) dar şi de actiune (prin joc liber ales). - . Nevoile. Oferind copiilor ocazii de joc şi dandu-le posibilitatea de a alege liber jocurile şi jucariile. cerintele copilului sunt nu numai cele de baza (de ingrijire. de aceea invatarea depinde la aceasta varsta de joc. Educaţia timpurie nu se adreseaza "copiilor" ci fiecarui copil in parte. ele sunt diferite de la copil la copil şi de la o perioada la alta. in concordanta cu nevoile şi cerintele educative ale copilului. Invatarea copilului se realizeaza prin joc şi este experientiala ( se realizeaza prin experiente proprii) şi sociala (e dependenta de relatiile sociale ale copilului cu adultii şi cu egalii). intarire pozitiva a actiunilor lui. in mod dinamic şi flexibil trebuie sa se adapteze particularitatilor şi nevoilor copiilor. Cerintele copilului fata de educatie pot fi satisfacute daca activitatea educativa incepe cu cunoasterea lor. responsabilizarii timpurii şi increderii in propriile forte. Nevoile/cerintele copilului sunt atat cele de baza pentru supravietuirea sa (ingrijire fizica.educationale ale unui program anume propus. ca mijloc de apropiere a realitatii inconjuratoare şi de adaptare. Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care I le ofera jocul. Identificand continuu cerintele copilului şi evaluand progresele prin observatie. hrana. oferind premisele dezvoltarii independentei de actiune. Stimularea independentei de alegere şi actiune trebuie impletita cu activitatea de grup şi cu sprijinirea relatiilor interpersonale. Conducerea actului didactic la varsta prescolara este o conducere indirecta (care ofera conditii şi ocazii de joc intre care copilul alege). Educaţia este continua. asiguram succesul actiunilor lui şi invatarea eficienta şi de durata. Amenajarea mediului educational prin arii sau domenii de activitate şi joc constituie o forma optima de realizare a alegerilor timpurii şi a ocaziilor de experimentare. siguranta afectiva. ea incepe din primele momente ale vietii şi dureaza cat aceasta In centrul actului educativ trebuie sa stea copilul cu cerintele sale individuale. Prin specificul varstelor mici şi prin posibilitatea extrem de mare de influentare a dezvoltarii personalitatii gradinita devine responsabila nu numai de pregatirea pentru scoala ci de dezvoltarea armonioasa şi sprijinita adecvat a personalitatii: Fiecare copil este unic. Jocul care asigura dezvoltarea este jocul liber ales. se deschide motivatia intrinseca pentru activitate şi asumarea deciziilor şi responsabilitatilor.

Ele nu se confunda cu activitatile liber alese. Cele doua tipuri de actiuni generatoare a dezvoltarii: relatiile cu obiectele şi relatiile cu semenii au posibilitatea de a se construi şi monitoriza in activitatea pe arii de dezvoltare. Activitatile individuale se combina cu cele pe grupuri mici şi cu activitatile cu grupa inteaga pentru a se realiza gama necesara de relatii pregatitoare activitatilor scolare şi sociale. In programul de educatie timpurie individualizat este necesar a se pastra un echilibru permanent intre activitatile intelectuale. o noua maniera de organizare a spatiului educational in care se petrece jocul şi deci invatarea. Ideile referitoare la jocul copilului intre 0 şi 6/7 ani. Rolul educatoarei este de a observa.) nu sunt noi. Obiectivele activitatilor in gradinita trebuie sa vizeze achizitionarea unor cunostinte dar şi formarea unor abilitati şi capacitati instrumentare fundamentale dezvoltarii personalitatii. Continuturile activitatilor din gradinita sunt importante dar ele nu trebuie sa puna in umbra nevoia de centrare pe individualizarea educatiei. ca proces de dezvoltare. miscarea libera a copiilor in sala este obligatorie. de aceea este necesara grija fata de personalul administrativ in gradinita şi fata de colaborarea dintre agentii - - - - . hotarat in parteneriat. la invatarea prin joc şi importanta jocului in dezvoltare. Evaluarea procesului instructiv-educativ in programul individualizat este nuantata prin numeroase instrumente. pe procesul devenirii personale. La organizarea spatiului prin arii de stimulare. cele de dezvoltare psihomotorie şi a limbajului. pe cultivarea independentei şi spiritului de responsabilitate. organizate in momentele de "pauza" a procesului educativ. Nou este accentul pe individualitatea copilului. Toate sunt la fel de importante şi constituie premiza dezvoltarii nucleului de individualitate şi expresie personala. etc. a cunoaste. cele socio-afective.- - Gradinita este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitatii copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare şi relationare prin joc şi astfel de dezvoltare a personalitatii ca parte componenta a educatiei timpurii. Invatarea se realizeaza cel mai bine prin propria experienta antrenata in jocul liber ales. şi foloseste observatiile educatoarei. Copii sunt influentati de toti adultii cu care vin in contact. pregatirea pentru scoala este o componenta care tine seama de particularitatile individuale şi de ritmurile proprii fiecarui copil. procesul este mai important decat produsul obtinut. pe construirea capacitatilor exploratorii şi de relatie. la dreptul copilului la joc precum şi teza conform careia dezvoltarea intelectuala este in interdependenta cu cea afectiv-motivationala şi cu cea psiho-motorie. Tinand cont de importanta invatarii prin joc la aceste varste. ca un specific la acest nivel. nu un scop in sine. creativa a copilului. Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ. Obiectivul central al activitatii in gradinita trebuie sa fie dezvoltarea şi stimularea dezvoltarii copiilor prin modalitati care sa asigure bazele unei personalitati independente şi creatoare. controlul indirect al educatoarei se poate realiza prin negocierea initiala a regulilor impreuna cu copii şi chiar expunerea acestora ca un regulament interior. a organiza şi a conduce indirect procesul educativ.

dintre parinti şi educatoare. Copilul nu este o materie de modelat.2. Din colaborarea educatoare. Parteneriatul intre gradinita şi familie constituie o cerinta importanta a progamului de educatie timpurie in gradinita. Parintii doresc adesea sa participe in gradinita la educaţia şi dezvltarea programului copiilor lor.familie. abordari si concepţii actuale 4.comunitate.).3. dezvoltarea şi educarea copiilor. rolul educatoarelor este sa identifice şi sa construiasca punti de parteneriat cu acestia. dar cel mai important rezultat este cresterea. Copilul vine in gradinita cu o experienta importanta. Domeniile dezvoltarii 4.1. Modele ale dezvoltarii.copil. etc.- educationali implicati (relatiile dintre educatoare. dintre directoare şi educatoare. fiecare are de castigat. dintre parinti. Studiile demonstreaza ca exista posibilitatea influentarii educative chiar din perioada intrauterina (experimentele efectuat cu auditia muzicii). Depinde de educatoare sa ofere ocazii de dezvoltare şi sa construiasca impreuna cu familia conditiile experimentarii actionale şi motivate şi socializarii copilului Dezvoltarea copilului între unicitate şi diversitate 4. Pe de alta parte influentele educative din gradinita trebuie sa fie in consens cu toate celelalte influente educative permanente sau temporale care actioneaza asupra copilului. Unicitatea dezvoltarii . ci o personalitate in devenire care se poate constitui ca partener a propriei sale formari.

4. Metode si instrumente pentru cunoasterea individualitatii copilului 5.3.2.4. Utilizarea observatiei ca metoda de cunoastere a copilului 5. . Individualizarea programului didactic din grădiniţă.1. Rolul mediului in dezvoltare Cunoaşterea particularităţilor fiecărui copil 5.

copiii simt nevoia de aceasta delimitare a spatiului. ii cumpara sugarului multe jucarii frumoase şi el prefera numai o zornaitoare ponosita pe care o suge tot timpul. Copilul de pana la un an este foarte mult influentat de spatiul sau material de viata. spatiul este special amenajat pentru copii şi pentru a purta mesaje educative câtre aceştia. Aproape toti copiii mici prefera jucariile moi atunci cand merg sa se culce şi este o mare descoperire pentru parinti ca în acest fel ei dorm singuri. Copiii au nevoie de un loc anume în care sa se joace şi în care jucariile lor (mai multe sau mai putine) sa fie depozitate. Copii învaţă prin joc. iar invatarea eficienta este în dependenta de mediul invatarii. Cele mai multe din aceste mesaje sunt esentiale pentru formarea acestuia şi constituie elemente de baza în experienta sa de viata. Amenajarea spatiului educational in gradinita. curata. chiar la varste foarte fragede.dezvoltarea sa va avea un sens pozitiv şi va fi mai rapida. vitrinele trebuie ferecate de micile manute care experimenteaza şi bibelouri şi vaze trebuie puse în locuri la care copiii sa nu aibe acces. Importanţa amenajării spaţiului educativ din grădiniţă şi din sala de grupă O problema importanta intr-un program educativ la varstele timpurii este acordarea unei atentii deosebite amenajarii spatiului. în parc sau intr-o gradina. obiectele din jur sa fie sigure şi placute pentru el. Copiii crescuti în apartamentele de bloc au nevoie zilnic de mers la aer. Este important ca educatoarea sa cunoasca şi sa amenajeze spatiul pentru ca acesta sa trimita copilului mesaje cu suport educativ în sprijinul dezvoltarii. dupa varsta de un an a copilului. Spatiul constituie contextul material în care se desfasoara educatia. Problemele unor parinti incep atunci cand copii se joacă cu cratitele sau cu lingurile şi fac zgomot. Mamele stiu ca fiecare copil are nevoie de aer dar stiu mai putin ce jucarii sa cumpere copiilor. universul se largeste şi copilul are posibilitatea sa vada şi sa experimenteze obiecte noi din jurul sau. Spatiul camerei. Daca aceste obiecte vor fi placute şi utile experientelor senzoriale şi motorii. pe masura ce creste şi incepe sa le observe în jurul lui. multi parinti considera ca jucariile necesare copiilor sunt cele scumpe şi nu stiu ca fiecare copil are dorintele şi placerile lui în alegerea obiectelor de joc.Mai bine spus. Cand descopera pozitia bipeda şi apoi mersul.5. Largirea mediului lor de viata corespunde şi cu nevoia experientelor diferite şi extinderea cunoasterii mediului fizic. De exemplu. Mediul material. De exemplu. zugraveala în culori placute şi deschise. Camera este nevoie sa fie aerisita. . casa intreaga "simte" cand se naste şi creste în ea un copil. fizic are un rol important în dezvoltarea copilului mic. Chiar cand nu le putem asigura o camera separata. desi ar putea sa se joace linistit cu un urs de plus.. În grădiniţa.4. Vor învaţă astfel primele reguli de ordine şi de folosire a spatiului şi obiectelor. El trimite permanent mesaje copilului.

Aflati în fata mai multor posibilitati. Petrica construieste un turn din cuburile mari şi pune în varf cel mai mare cub. reactia noastra trebuie sa fie una educativa: sa-l punem pe copil sa curete. caldura. Spatiu educational ofera siguranta emotionala şi afectiva atunci cand educatoarea isi cunoaste bine copii grupei şi organizeaza şi amenajeaza ambientul astfel incat acestia sa gaseasca în el prilej de activitati potivite dezvoltarii individuale. materialele folosite. Faptul ca isi aleg singuri jocul şi datorita acestei alegeri numai ei stiu sa explice ce fac şi cum fac. ei nu trebuie intreupti din joc şi nici sanctionati verbal.) cat şi cele particulare care se refera la masurile formative/educative (amenajarile. Jocul pe care copilul il alege singur dintre optiunile pe care i le propune mediul din sala de grupa este un joc creativ şi liber. se poate folosi eficient spatiul pentru a se respecta cerintele de dezvoltare proprii tuturor prescolarilor şi asigurandu-se individualizarea reala a educatiei. etc. Spatiul " vorbeste" prescolarului prin ceea ce ii ofera ca posibilitate de actiune şi experienta. Organizand sectorizarea clasei în domenii de activitate diferite.). De exemplu. Sa nu il certe şi sa nu rada de el. Spatiul amenajat educativ ajuta copilul sa aleaga şi sa decida. Mediul este confortabil. Folosind situatiile de invatare ivite în contextul jocurilor copiilor (spontane şi organizate). copiii învaţă sa aleaga ceea ce li se potriveste: învaţă prin experienta proprie şi isi asuma responsabilitatea deciziei. indrumand indirect actiunea. Constructia se prabuseste şi baiatul priveste speriat catre educatoare. În acest joc se vor antrena posibilitatile maxime de rezolvare de probleme. Asumarea raspunderii se poate dezvolta şi din situatiile conflictuale. care sustine şi incurajeaza dezvoltarea personalitatii copilului atat global cat şi în . zimbind il poate intreba:". estetica. Sa reactioneze pozitiv şi sa incurajeze reluare invatarii prin propria experienta a copilului. se va realiza o motivatie intrinseca şi se vor exersa solutii creative. Dimpotriva.Un mediu eficient pentru invatare la varstele mici este un mediu care favorizeaza jocul liber ales în directia dezvoltarii globale a personalitatii copilului. Pentru aceasta este nevoie de un sprijin pozitiv şi adecvat. Cand copiii gresesc. Mediul bine ales şi bogat în alternative de joc ofera copiilor un sprijin la activitatile individuale şi e o baza de dezvoltare a limbajului. De exemplu. desi nu acolo trebuia el sa stea. cu tact şi rabdare educatoarea . ci sa-l lase pe el sa experimenteze. Mediul educativ din sala grupei trebuie sa fie un cadru adecvat experientei şi situatiilor de invatare. educatoarea trebuie sa furnizeze permanent ocaziile de actiune şi responsabilizare a acestora. ordonarile. Educatoarea cum ii va raspunde privirii? Ea nu il va certa sau apostrofa ci.Oare nu a fost prea mare cubul din varf? Daca ai incerca cu unul mai mic? " Ea nu trebuie sa intinda mana şi sa faca gestul de a repara constructia. Una din responsabilitatile educatoarei este de a ajuta/sprijini copiii sa nvete din propria lor experienta. daca un copil a luat un borcanel cu vopsea şi l-a varsat tocmai pe covorul alaturat. sa ii indrume sa reia activitatea şi sa reuseasca. sectorizarile. care vede şi observa ceea ce se petrece. da bucuria independentei şi în acelasi timp raspunderea rezultatelor. primitor. etc. Mediul securizant şi stimulativ. De aceea sunt la fel de importante şi conditiile de ordin general (lumina.securizant şi stimulativ daca copiii gasesc în el materiale care sa ii provoace la actiuni care ii intereseaza.

Acest lucru este posibil numai daca ei simt libertatea şi au siguranta ca greselile nu le sunt spru sanctionate. ofera cunoasterea propriilor forte. Sau observa ce interesant picura stropii . Nimeni nu are un inventar complet de solutii ci este de dorit sa fim flexibili şi sa gasim mereu acea cale de rezolvare care se potriveste situatiei. Realitatea este mult mai complexa. nu exista numai solutia intreruperii şi sanctiunii verbale. intr-un anumit moment dat. acceptare. persoanelor implicate şi resurselor avute în vedere. toleranta. aptitudinile şi atitudinile necesare adaptarii eficiente socio-individuale şi stapanirii mediului inconjurator. Jucandu-se cu nisip şi apa. copiii au ocazia de a se intalni în activitate cu ceilalti. Aceasta maniera de lucru permite sanse la independenta şi libertate în exprimare. caci educatoarea poate învaţă copilul pornind de la alegerile lui şi de la activitati pe care le propune acesta. sunt orientate indirect de educatatoare spre comunicare. vor gasi posibilitatea remedierii şi exersarii adecvate intr-un mediu stimulativ. Adaptarea se realizeaza prin invatare şi aceasta constituie la copilul preşcoalr în mod progresiv baza de competente şi capacitati necesare experientei sale cu obiectele şi cu ceilalti semeni. un copil descopera ce frumos pluteste un dop colorat pe care l-a adus în buzunar de acasa. Intr-un asfel de aranjament al spatiului. acceptare. etc. respect. incredere şi creativitate. alte obiecte. organizare a jocului. daca doi copii incep sa se joace impreuna şi sa comunice intre ei. Este vorba de independenta de decizie. Mediul stimulativ are şi beneficul dezvoltarii independentei copiilor. etc. Este bine sa tinem seama de varietatea solutiilor: indiferenta. De fiecare data variabilele problemei sunt altele: alti copii. În ori ce caz. sa-i separam iremediabil pe doi prieteni sau sa ii invatam sa se accepte reciproc? În aceste probleme nimeni nu poseda un numar limitat de retete. trebuie gasit tonul. negociere. Daca mediul va fi structurat adecvat. Daca copii au anumite probleme de invatare. sanctiune. decizie a alegerii. Copilul devine capabil de a lua decizii şi a-şi asuma responsabilitati. cooperare. de ritm şi chiar particularitati ale invatarii. Am putea pune intrebarea retorica: ce este mai bine. cu materiale suficiente şi bine precizate ca scop educativ. Trebuie sa avem în vedere şi importanta pentru copii a solutiei gasite. educatoare este interesata de ceea ce isi vorbesc. Aceasta presupune flexibilitatea metodelor didactice. Cateodata este bine sa intevenim. De exemplu. alte relatii sau alta educatoare. dar nu intervine sa le intrerupa discutia. iar aceste relatii devin libere. colaborare. El isi va forma cunostintele. actiune şi stabilire a relatiilor sociale cu egalii şi cu educatoarea. discutie. intarirea pozitiva sau sanctiunea (prin cuvant şi actiune). prietenie. Amenajarea adecvata a spatiului ofera ocazii de rezolvare a propriilor probleme. alteori e mai bine sa lasam lucrurile sa curga daca conflictul se rezolva de la sine. Educatoarea este cea care foloseste aceasta resursa didactica în sprijinul programului sau educativ şi în favoarea individualitatii copilului. Fiecare caz are solutia lui. Mediul eficient ofera copiilor ocazii de experimentare a noi solutii de activitate. Daca lucrurile se complica şi copiii incep sa se certe pe un obiect sau altul (conflict de resurse). În general exista trei dimensiuni actionale : indiferenta. gestul şi conversatia adecvata spre a se rezolva problema.componentele ei. copilul va fi stimulat sa aleaga jocul cel mai potrivit invatarii şi dezvoltarii sale.

alte lichide sau solide care pot murdari. Pe masura ce copilul învaţă sa deseneze şi sa se exprime prin desen. Ideea celui mai bun. trebuie expuse toate lucrarile. Frumusetea şi corectitudinea trebuie judecate în raport cu posibilitatile şi cu efortul depus de copil. Daca în plus. pardoseala trebuie acoperita cu plastic sau linoleu. El aduce apoi o papusa şi vrea sa-I faca baie. culoarea. riscam ca gestul sa se repete pe furis. Realizata direct. cand se formeaza imaginea de sine şi incepe procesul de construire a caracterului şi a respectului de sine. copilul se va depasi pe sine. care nu este elocvent. interes şi intelegere pentru eforturile copiilor. Prin sprijin. Daca vor picta pe un covor persan. procesul de realizare a unui produs şi nu produsul în sine. Este o papusa delicata care se poate strica. educatoarea trebuie sa ii valorizeze pe toti. Daca însă stimularea este indirecta. Asa se observa evolutia copilului. facuta de un copil care nu a desenat deloc pana azi. Ea poate sa-i arate copilului ca doar un pic de apa strica fardul jucariei şi în acelasi timp sa-i ofere alternative: alte lucruri şi papusi care se pot inmuia în apa. Daca vom gandi eficient spatiul. unde e voie şi unde nu. Vina este educatoarei care organizeaza şi conduce activitatea. Daca amenajam spatiul în spirit educativ. va veni cu timpul. Cel mai bine este ca la varstele mici sa se aprecieze efortul. se adauga un detaliu de perfectare. sa nu certam copiii care varsa castronul cu apa. faina. atat de important în devenirea personalitatii. stimulandu-i în acelasi timp individual. ci de a-i explica cu rabdare ca nu orice lucru trebuie inmuiat în apa. datorita ritmurilor foarte diferite de dezvoltare. Acum este important sa dam fiecaruia sansa de valorizare. la fiecare desen nou. aceasta stimulare este de multe ori refuzata de copil. pentru ca cere efort. educatoarea contribuie la constructia delicata a imaginii de sine a fiecaruia. Sau daca lipim foi de hartie pe pereti şi ii lasam pe copii sa deseneze. iar la varstele mici. Procesul de autocunoastere şi identificare. Sa nu uitam ca fiecare copil are ceva bun. complete sau nu. Ea poate sprijini individual prin elemente de amenajare care sa oglindeasca nevoile individuale şi de grup. Fiecare copil trebuie stimulat un pic mai mult pentru a se perfectiona şi a atinge performantele de care e în stare.dintr-o lingura. O alta intrebare retorica: ce aste mai valoros în munca unui copil: desenul unui copac copiat fidel dupa modelul educatoarei sau o crenguta stangace şi simpla. cum va învaţă ca nu trebuie pusa în apa daca nu a experimentat? Daca rezolvam problema prin observatii şi cearta. nu în concurenta. Ele reprezinta efortul copiilor. Cel mai bine este ca o papusa delicata sa nu fie în apropierea ariei de nisip şi apa. La grădiniţa. tot prin amenajarea spatiului adecvat. oferim sprijin adecvat nivelului individual de dezvoltare. În timpul jocului copiii vor avea sortulete de musama sau plastic care le vor ocroti imbracamintea. este în . Rolul nostru este sa-i invatam cu regulile. Judecarea copiilor şi aprecierea este bine sa se faca în special cu ei insisi. prin mesajele mediului (ceea ce gaseste copilul ca obiecte şi provocari de activitate în cadrul spatiului educativ) acesta il invita la actiune. el nu este "supravegheat"cu stictete şi are voie sa greseasca. pe panou. sa nu ne miram ca ei vor desena şi în alte spatii pe peretele curat. Din observatiile sale educatoarea stie ce şi cat ii trebuie fiecarui copil. Ocazia ca fiecare copil sa se simta bine cu sine o putem oferi în grupa. vom intelege ca în locurile în care se picteaza. În fond. dar în acelesi timp sa indepartam ocaziile care creaza confuzii. Rolul educatoarei nu este de a lua repede papusa spre a nu fi stricata. Dar daca o aduce un copil trebuie sa facem fata situatiei. Se mai ridica o problema: cum şi de ce se murdaresc copii la jocuri. sau cele în care se foloseste apa.

sectoare. idei şi oamenii cu care ei vin în contact. Ordinea jucariilor. Este bine însă ca toti copiii sa se simta valorizati şi tuturora sa li se ofere posibilitatea sa stranga jucariile şi sa pastreze ordinea. Acestea sunt colturi. Copiii vor tine ordinea şi în acelasi timp este important ca ei sa aiba acces la toate obiectele folosite. care sa nu mai imite modelul scolar ci sa ofere ocazii şi oferte de joc liber şi ceativ corespunde în fapt în organizarea arilor de stimulare. Copilul are timp sa-şi dezvolte propriile idei şi imagini daca ii este permis sa se joace cat vrea. Parintii şi educatoarea au datoria de a stimula aceste interactiuni prin amenajarea adecvata a spatiului de viata şi educare a copiilor. centre. Daca sesizam un copil ca are un ritm mai lent în ceea ce efectueaza. rolul adultului fie el educatoare. El va gasi şi maine lucrul inceput şi va avea placere. În toate aceste organizari. un joc inceput nu se intrerupe iar o constructie neterminata nu se descompune. pentru ca valoarea produsului propiu ( jocul şi constructia) este mai importanta pentru copiii decat ordinea în sine. cu obiecte practice şi utile inseamna grija fata de influenta sa asupra copiilor. sunt situatii foarte variate. rolul educatoarei este de a analiza aceste situatii şi de a nu intrupe activitatea.dependenta de factorii din mediul socio-cultural inconjurator şi de raspunsurile pe care copilul le primeste la ceea ce face el. o constructie inceputa de un copil nu trebuie distrusa numai pentru ca noi decidem sa strangem jucariile. sau dovedeste o placere mare în continuarea jocului. personal auxiliar sau orice alt intervenant din unitate. jocurilor. Jean Piaget (1970) considera ca invatarea la copiii mici este rezultatul interactiunii dintre gandire. Pastrarea ordinii în sala de grupa este foarte importante dar şi flexibila. Astfel. De asemenea. Pedagogic vorbind ariile sunt spatii educative care stimuleaza dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc pe care le ofera acestuia . Este important ca ariile sa fie amenajate astfel incat ele sa exprime ordine şi siguranta pentru copii. locuri. nu constituie o impunere exagerata. unde şi cu ce vrea el. Se recomanda sa existe un moment bine marcat în care sa se efectueze aceasta: un clopotel sau o melodie anume sa aminteasca copiilor ca este timpul sa stranga şi sa desfasoare o alta activitate. Ce sunt ariile de stimulare Amenajarea spatiului grupei intr-o noua maniera. este foarte important. Spatiul impodobit cu lucrarile facute de copii. ateliere. Desigur. Daca spatiul educativ din grădiniţa indeplineste aceste cerinţe el devine un spatiu eficient invatarii şi dezvoltarii copiilor. este un element de baza dar.Sa nu uitam ca intreaga grădiniţa este amenajata pentru copii şi deci toate spatiile indeplinesc rolurile mentionate. ungherase în care sunt puse materialele didactice la indemana copiilor. intr-o maniera care sa dea prilejul desfasurarii unor activitati în sensul şi în favoarea dezvoltari lor psihice şi fizice. domenii.

artele plastice. Cunoasterea. El depinde deci de cunoasterea initiala a grupei şi a copiilor. muzica. În functie de domeniile cele mai cunoscute ale activitatilor de tip uman cu care dorim sa familiarizam copiii. . Moduri de organizare-amenajare a spaţiului educativ. prin impartirea lui în spatii diferite şi diverse. Aceste ocazii sunt construite de educatoare în functie de nevoile copiilor din grupa şi în functie de resursele de care dispune. B. Fiecare copil are nivelul. de manevrare şi manuire a obiectelor mai mari sau mai mici. de miscare mai mult sau mai putin ampla în spatii diferite. Amenajarea ariilor este în fapt crearea permanenta a ocaziilor de exprimentare şi invatare. Ariile de stimulare corespund în fapt activitatilor generale de tip uman.. Activităţi fundamentale umane cu care familiarizăm copilul. se amenajeaza ariile de stiinta. a alta antrenare în joc şi activitate a copiilor dupa reguli în care se stimuleaza motivatia interna şi respectul de sine. jocurile în curte. Ele corespund unei viziuni educative care il apropie pe copil de cunoastere prin intermediul unei invatari experientiale. Putem identifica ariile de stimulare cu urmatoarele coordonate utilitare: A. Daca mediul trimite mesaje permanent copilului. ritmul şi stilul sau de invatare şi dezvoltare. de constructii cu cuburi mari. Este vorba de activitatile de cunoastere şi comunicare. C. de identificare cu rolurile sociale. Cadrul de invatare prin joc trebuie sa tina seama de particularitatile fiecarui copil. analizata şi indrumata indirect spre a oferi ocazii dezvoltarii. jocurile de masa. Putem spune ca spatiul este limbajul actiunii instructivformative a educatoarei care cunoaste initial nevoile de dezvoltare ale copiilor. a alta asezare a jocurilor şi jucariilor în sala. Domeniile personalitatii constituie caracteristici proprii ale fiecaruia. Cadrul pentru individualizarea educaţiei Ariile ofera educatoarei posibilitatea individualizarii atat prin lucrul fata în fata cu copilul cat şi în grupe spontane sau organizate. Ariile sunt o alta amenajare a spatiului. nisip şi apa. jocurile de rol. Ariile de stimulare sunt moduri de amenajarea spatiului educativ.Explicatia acestei amenajari a spatiului grupei se leaga de consideratiile referitor la importanta şi rolul acestora pentru copil. cu scopuri de cunoastere şi dezvoltare exprientiala a copilului. de insusire a semnelor şi simbolurilor de comunicare. acesta va învaţă din modul cum este asezat şi organizat mediul educativ. de creatie şi exprimare artistica. Obiectivul principal este de a provoca şi urmari invatarea prin orientarea copiilor spre acele activitati de care au nevoie.etc. În spatiului unei arii. Continuturile invatarii sunt importante dar secundare procesului propriu-zis. joacă copiilor poate fi supravegheata. etc. sportul. Materialele dispuse în ariile de stimulare trebuie sa fie variate şi sa stimuleze curiozitatea prescolarilor. Prin aranjarea ariilor educatoarea transmite copiilor o influenta educativa planificata şi indirecta urmarind jocul liber şi creativ al copilului.

Educatoarea poate observa comportamentele şi atitudinile copiilor şi poate interveni adecvat acolo unde este necesar. cooperare şi colaborare în rezolvarea unor probleme.etc. aptitudinile de comunicare. Obiectele şi situatiile create realizeaza pentru copil o lume de reprezentari. este necesar ca educatoarea sa ofere copilului posibilitatea unor experiente noi prin obiecte şi situatii noi. Germenii acestor competente sunt în alegerea libera a jucariilor. nucleul de individualitate sunt diferite la fiecare copil. negociaza. Numarul obiectelor noi ca şi numarul situatiilor noi duce la idei şi reprezentari noi. aptitudinile de negociere. gradul de concentrare. toate se pot observa în cadrul activitatii pe arii. Copiii colaboreaza. . E. Modurile diferite de invatare.aptitudini şi atitudini pentru o viata sanatoasa. Spaţiu de exersare a relaţiilor sociale Tocmai pentru ca aici se realizeaza activitati din dorinta libera a copiilor. respectul de sine. în aceste locuri se exprima relatii sociale libere şi expresive. competenţelor şi atitudinilor copiilor În ariile de stimulare copiii aleg singuri jocul şi jucarile . stilurile diferite. Ei se folosesc de materiale pentru a se juca liber şi a alege solutii diferite problemelor. modul de manifestare. coopereaza şi depinde de educatoare sa indrume usor şi cu tact construirea unor relatii pozitive şi eficiente. de aceea este nevoie de o cunoastere permanenta a progreselor şi de o introducere graduala a elementelor în mediul de joc. Introducerea elementelor noi este planificata şi organizata cu ajutorul evaluarii continuue. socio-afectivitatea. Enumeram în continuare o serie de astfel de componente: capacitatea de a lua decizii rapid. Sectorizarea ofera sansa de a se organiza astfel mediul educativ incat copiii sa-şi antreneze capacitatile şi competentele care sa le asigure independenta şi constructia ascendenta a personalitatii. comunica. Fiecare lucru nou este o situatie problema pentru el. aptitudinile exploratorii. în jocuri în care ei isi exerseaza creativitatea. Laborator al observării comportamentelor. limbajul. respectul celuilalt. Dezvoltarea competentelor de cunoastere şi relationare este evidentiata şi da posibilitatea antrenarii în acele jocuri care sa asigure dezvoltarea. Totul este ca mesajul sa fie indirect .motivatia invatarii. jocurilor şi ariilor ludice singuri şi în cooperarea cu ceilalti copii şi cu educatoarea. atentia.psiho-motricitatea. D. Libertatea de a decide şi de a a ctiona le da curaj şi serveste construirii imaginii de sine şi respectului de sine. . imagini şi simboluri. . stabilitatea. capacitatea de a-şi asuma responsabilitati. Pe masura ce se realizeaza dezvoltarea.

Ariile se amenajeaza pe anumite perioade de timp care depind de modul cum se desfasoara programul educativ. Exprimă raportul necesar între libertate şi autoritate în ndecizi8a şi acţiunea copilului Amenajarea spatiului educativ în arii de stimulare ofera copilului posibilitatea sa aleaga liber catre ce activitate sa se indrepte. Colaborarea dintre educatoare şi copii în amplasarea şi dotarea ariilor constituie un factor de facilitare a intractiunilor şi asigura o motivatie reala în alegerea jucariilor şi jocurilor adecvate. ateliere de joc. siguranta. caci educatoarea poate participa la jocul copilului şi controleaza indirect activitatile. colturi. F. educatoarea trebuie sa amenajeze aceste spatii impreuna cu ei. Aceasta libertate este în acelasi timp controlata de educatoare care aseaza lucrurile în spatiu.cooperarea şi colaborarea. Modul de distribuire şi amplasare a acestuia este necesar sa ofere copiilor accesibilitate. Aceasta libertate de alegere şi de actiune sta la baza motivatiei interne a invatarii. În functie de cunoasterea acestora se pot stabili domeniile ariilor care vor functiona pe o a numita perioada a programului educativ. Educatoarea este o propunatoare şi o partenera: nu numai cea care obliga la un tip de actiune. Evaluarea initiala a nivelurilor de dezvoltare şi motivatiei pentru activitate este primul pas. Ariile de stimulare (centre de interes.etc. În arii trebuie sa existe un material variat şi interesant. estetica. Autoritatea devine o forma de parteneriat. Evaluarea se refera şi la resursele materiale pe care educatoarea le are la dispozitie. Particularitatile copiilor sunt diferentele specifice de care trebui sa se tina seama. . pentru ca ea în continuare detine controlul prin planificare. Se asigura astfel o directie ascendenta a dezvoltarii şi copilul învaţă real prin joc ca forma de manifestare a cunoasterii realităţii. atmosfera destinsa şi sa stimuleaze urmarirea intereselor de cunoastere şi investigatie personala. Autoritatea educatoarei nu sufera.prin intermediul propunerilor şi alternativelor pe care sa le aleaga copilul. Copilul are bucuria jocului/actiunii libere şi va antreana creativitatea şi expresivitatea sa la maxim. centre ludice. cunoastere şi amenajari.) pot avea un caracter permanent sau temporar. cunoaste copiii şi ii indruma prin modalitati indirecte. Fiecare ofera terenul în care copiii vor experimenta pe cont propriu şi în interactiune cu ceilalti. Limbajul ariilor este în materialele puse acolo şi în modul lor functional de organizare.Da deci ocazia de alegere libera a jocului. Controlul este asigurat prin grija permanenta fata de observarea copiilor şi jocului lor şi prin cunoasterea nevoilor lor (initiala şi permanenta). ofera siguranta de sine copilului şi temeinicia celor invatate prin propria alegere şi experienta Organizarea practică a spaţiului educativ prin arii de stimulare Pentru a motiva prescolarii în activitatile desfasurate pe arii de stimulare. Independenta de alegere şi actiune se impleteste cu comunicarea.

Echipamentele şi materialele trebuie sa fie la indemana copiilor. stabilirea obiectivelor fiecarei arii în colaborare cu copiii). spiho-motor.varierea materialeor. desi obiectivele generale şi cele operationale nu pot fi communicate ca atare copiilor. . inventarierea şi producerea resurselor şi echipamentelor materiale ( evaluarea initiala a resurselor şi posibilitatilor).aici ne putem odihni. El este bun şi eficient atunci cand reuseste sa sprijine copilul în dezvoltarea sa globala şi pe domenii.planificarea ariilor şi adecvarea activitatilor în concordanta cu activitatile cu grupa intreaga de copii (elaborarea planificarii).apelul la colaboratori externi . . . echipamentelor şi schimbarea ariilor (evaluarile sumative şi reamenajarile) . Atentia educatoarei trebuie sa fie indreptata în sensul ca aceste reguli stabilite cu copiii sa numai pozitive. Aceasta activitate are loc în prima faza a pregatirii spatiului. Ocazii de joc – ocazii de învăţare şi dezvoltare prin ariile de stimulare Mediul educational are o importanta deosebita în dezvoltarea copilului preşcoalr.cunoasterea.aici vorbim în soapta.Fiecare arie da posibilitatea dezvoltarii tuturor componentelor personalitatii. . nu negative. Etapele amenajarii ariilor de stimulare sunt: cunoasterea grupei de copii şi cunoasterea fiecarui copil în parte ( evaluarea initiala a copiilor). .amenajarea diferitelor arii şi dotarea lor cu materialele necesare (amenajarea propiu-zisa). Simtindu-se sigur şi stimulat copilul isi dezvolta o imagine buna despre sine. la aria Biblioteca. socio-afectiv. Ele sunt sortate. activitatile pe arii de stimulare în relatie cu activitatile cu grupa intreaga (programul zilnic şi evaluarea permanenta). strangerea şi rearanjarea lor se poate face cu ajutorul copiilor. .parinti şi membrii ai comunitatii ( dezvoltarea parteneriatului educativ). Folosirea. putem elabora cu copii unele reguli care pot fi formulate dupa cum urmeaza: . .avem grija de foi şi colturi. Practic. Astfel.punem mereu cartile la loc. . . cognitiv. ordonate şi etichetate pentru a învaţă pe copii ordinea şi pentru a fi usor de folosit. este bine sa facem o sinteza a lor în termenii pe care copiii ii folosesc şi printr-o initiere în negociere şi decizii în parteneriat. limbaj şi autoservire.cunoasterea ariilor impreuna cu copiii ( stabilirea regulilor de activitate şi ordine. sa hotaram o suita de cerinţe/obiective ale fiecarei arii. dar obiectivele sunt reformulate apoi impreuna cu copiii.

O preocupare deosebita în programul de educatie timpurie este pentru organizarea şi imbunatatirea ocaziilor de invatare. spatiul trebuie sa ofere ocazii de invatare prin joc. ariile se schimba şi se improspateaza. varierea şi diversificarea mijloacelor folosite. Cum jocul este activitatea copilului. El a fost fascinat de cutia jucariei. o poveste ( Alice în tara minunilor. ca nu este suficient sa asezi frumos şi ordonat un spatiu. Copilul are nevoia permanenta de a comunica şi verbaliza (a se exprima prin cuvant. De multe ori este mai frumos şi util amenajata o grădiniţa cu resurse modeste. Copilul are propria sa maniera de a percepe lumea . Dupa un timp aceste teme se epuizeaza şi aceleasi obiecte pot exemplifica o alta tema: primavara. ales sa faca parte dintre mijloacele didactice în ariile de stimulare. b. padurea sau orasul. jucarii devine plictisitoare şi nefolositoare. Studiile efectuate la varstele mici şi prescolare au demonstrat caracteristicile comune ale copiilor în ceea ce priveste procesul de invatare prin joc. Numai elicopterul nu l-a interesat. Educatoarea stie. Un exemplu este Alexandru (7 ani) care a primit un elicopter minunat. Practica ne-a demonstrat ca inventivitatea educatoarelor şi a copiilor este fara limita. grupa poate fi amenajata cu subiecte ca toamna. Resursele materiale sunt foarte importante. Important este sa surprindem mesajul mediului educativ şi sa il variem periodic în functie de sarcinile educative pe care le propunem cu grupa intreaga şi cu fiecare copil în parte. Amenajarea spatiului grupei în zone ludice corespunde în fapt caracteristicilor şi nevoilor/cerintelor de dezvoltare ale prescolarului. Pe de alta parte. S-a jucat timp de o saptamana în toate felurile posibile cu aceasta cutie . Pastrarea pe un timp indelungat a acelorasi obiecte. sa cunosti copiii şi nevoile lor educative. Apoi trebuie sa-i faci pe copii sa aleaga ce le-ai pregatit şi sa simta ca este propria lor alegere. de pret. Q alta cerinta este alegerea. Este bine sa nu se pornesca de la ideea ca nu sunt resurse suficiente. lucioasa şi viu ilustrata în culori. sa sti ce ai şi ce iti mai trebuie. Valoarea unui obiect educativ. Trebuie sa gandesti la scopurile acestei amenajari. cladire la cuburi iar la sfarsit i-a decupat pozele şi juca carti cu ele. marea. vine din influenta lui asupra copiilor.incepe sa aibe incredere în propriile lui forte. Periodic.locuinta. adapost de masinute.). etc. scut. cu piloti şi elice. a discuta şi a explica) în activitatile şi gandurile sale. De exemplu. Nu este vorba de lucruri noi ci de altfel de aranjari. De aici . Sa nu uitam însă ca nu orice jucarie sau obiect scump. pentru ca prescolarii sa se dezvolte. J. jocuri. De aceea orice resursa este necesara şi importanta. Pentru fiecare caracteristica a invatarii la aceste varste corespund o serie de cerinţe ce trebuie indeplinite pentru asigurarea conditiilor dezvoltarii optimale. are impact educativ.Piaget(1968) enumera urmatoarele caracteristici şi cerinţe fata de invatarea prin joc la copilul preşcoalr: a.aceasta caracteristica impune ca nevoie confruntarea sa cu alte moduri şi maniere de perceptie. sa nu uitam ca un copil se joacă cu ceea ce ii place nu cu cea ce dorim noi. masca. ale adultului şi ale egalilor lui. Harap alb. pe o perioada intreaga. florile.

Copilul are nevoie de reusita. Orice copil are nevoie de siguranta şi incedere în sine. tolerant şi valorizator. Aceasta ce cere ca dezvoltarea lui sa fie asigurata intrun sistem de activitati potrivite nivelului sau şi care sa-l stimuleze prin rezultatele lor. 3. Copilul preşcoalr cauta anumite puncte de reper pentru a intelege realitatea. g. Iata de ce este nevoie ca el sa se cunoasca pe sine şi sa fie valorizat. Cerinta fata de programele educative va fi sa i se ofere posibilitatea sa gandeasca asupra urmarilor actiunilor sale şi a-l învaţă sa ia decizii. 2. Copilul actioneaza adesea fara a gandi la consecintele faptelor sale. de la varstele mici. sa se miste. Respectand ritmul fiecaruia şi stimuland stilurile personale de invatare. Educatoarea trebuie sa stie care sunt cerintele educative ale copilor din grupa şi sa proiecteze astfel ariile incat fiecare sa gaseasca ceva de facut. e. Mai mult sa intervenim acolo unde sesizam dificultati şi oscilatii pentru a evita problemele instrumentale de invatare. Prescolarul are nevoie de perseverare în actiunile sale pana la obtinerea unor rezultate satisfacatoare. Este important sa se stabileasca o serie de asteptari realiste în raport cu fiecare copil. Copilul este curios şi are nevoie sa manipuleze obiectele din mediul sau imediat. sa asculte. sa clasifice. situatiile şi relatiile apropiate. sa deseneze. Nevoia amenajarii şi organizarii adecvate a ambientului educativ la varstele mici. De aceea este nevoie sa i se antreneze toate simturile pentru a explora obiectele. Sa se simta bine în "pielea sa". sa ordoneze obiectele şi situatiile. de a-şi exprima ideile prin cat mai multe şi variate moduri/ maniere. h. de a-l lasa sa-şi gaseasca singur raspunsurile şi sa invete sa raspunda. fie partial şi nu este inca în stare sa surprinda toate relatiile dintre ele. Desigur suntem interesati sa ii sprijinim individual pentru ca fiecare sa obtina un maxim de dezvoltare. dar capcitatile copiilor sunt diferite şi diferentele extrem de nuantate. De aceea este nevoie de comunicare. furnizeaza copilului ocaziile de a alege şi de a-şi asuma riscurile deciziilor cu curaj. . De aceea el are nevoie sa compare.se manifesta şi cerinta ca prin vorbirea sa copilul sa fie sprijinit sa elaboreze idei asupra lumii. Prescolarul percepe lucrurile fie global. O alta conditie necesara este sprijinul permanent acordat copilului prin amenajarea spatiului. Din cerintele de invatare şi dezvoltare exprimate mai sus se evidentiaza urmatoarele teze: 1. d. Aceasta caracteristica cere ca invatarea sa se axeze pe stabilirea legaturilor dintre lucruri prin experiente de tip integrat care sa I se ofere copilului. sa clasifice. sa construiasca şi sa se exprime grafic. se reuseste exprimarea individuala şi valorizanta a copiilor. Mediu securizant şi pozitiv. sa actioneze. i. de a i se pune intrebari. Important este ca fiecare copil sa strabata etapele dezvoltarii proprii în ritmuri pe care sa le cunoastem şi sa le stimulam. f. c.

pestisorii şi tot felul de seminte şi lucruri care formeaza spiritul stintific. în care vor fi antrenate limbajul şi expresia unica a individualitatii fiecaruia. aerul şi - .Jocuri de manipulare ( jocurile de masa).etc. . amenajarea ariilor( atelierelor. etc. Daca se vor diversifica resursele materiale. caiete şi creioane dar şi al unor saltele sau canapele pe care copiii se pot odihni. dactilopictura. Strategiile didactice folosite trebuie sa fie în conformitate cu cerintele individualizarii programelor educative. desen. . colaje. stabilirea climatului spatiului. exista numeroase moduri de amenajare a curtii pentru a deveni real un spatiu de joacă. colturilor.Calculatoare.Biblioteca (coltul linistit şi coltul cartii). 6. a jocurilor şi jucariilor. . Cel mai dificil în educatie este sa identifici unicitatea copilului fara a-l eticheta. se poate pune apa intr-o cadita sau un lighean mare şi folosi o cutie cu nisip la constructii din acest material. Este necesar ca acestea sa concorde cat mai mult respectarii stilurilor de invatare şi rezolvari creative a problemelor. mici aminale de casa. etc . identificarea resurselor de materiale şi depozitarea lor. locul în care se pot pune aparatele de sport. .Constructiile ( cuburile mari). . Educatoarea planifica activitatile şi spatiile lor de desfasurare tinand seama de asigurarea unor facilitati necesare copiilor: apropierea de sursa de apa. lumina. surse de apa. el ajunge sa-şi recunoasca şi sa-şi identifice dinamica posibilitatilor fara a se limita. vom oferi copiilor modele variate de activitati de joc. aici pot exista instrumente de muzica dar şi obiecte care produc sunete muzicale. un covor şi un raft care are ordonate în el cuburi de marimi şi forme diferite. ungheraselor.Muzica. (caldura.4. masuta şi raft în care copii gasesc jucarii mici şi jocuri de masa. pictura cu acuarele sau guasa. Devine evidenta necesitatea respectarii diversitatii copiilor cu accent pe modul lor personal de abordare a jocului şi a invatarii în general. aici pot fi puse plantele. sursele de lumina.Ştiinta (coltul naturii vii). Pasii planificarii aranjamentelor de spatiu sunt urmatorii: alegerea spatiului grupei şi aranjarea elementelor de mobilier. locul în care se desfasoara activitile casnice şi jocurile de rol. prin folosirea imaginativa a obiectelor din natura.Jocurile casei ( jocurile de rol şi activitatile casnice).Senzorial ( apa şi nisipul). . Este conditia necesara increderii în fortele proprii Principalele arii de stimulare care se pot amenaja în grădiniţa sunt: Artele plastice.Spatiul curtii ( jocurile în aer liber). este locul unor rafturi cu carti. . .Gimnastica. domeniilor. Ii vom auzi spunand "eu pot" şi "eu vreau sa fac". . 5. curatenie). Daca sprijinim copilul sa se joace şi sa invete. spatiilor.) de interes. activitati practice. .

şi folosind la maxim resursele pe care le are.Sa fie durabile. Parteneriatul educational şi scoala parintilor. . ofera conditii pentru propria initiativa a copiilor în dezvoltarea deprinderilor practice. În programul de educatie timpurie. creative. miscarile copiilor. incurajeaza procesele de rezolvare a problemelor. placute şi pe gustul copilor.Sa fie potrivite cu nevoile de dezvoltare ale copiilor grupei. stimuleaza multisenzorial copiii. Materialele şi jucarile care sunt creative şi ofera ocaziile dezvoltarii pentru copil au urmatoarele caracteristici: pot fi folosite în feluri variate şi de aceea nu exista interdictii a modului lor de manipulare. pot fi folosite de un copil care se joacă singur sau de un grup de copii - Alegerea jocurilor şi jucariilor constituie o componenta necesara nu numai pentru educatia din grădiniţa ci şi pentru parinti. Selectarea materialelor se face în functie de urmatoarele criterii: Sa fie materiale creative ( sa ofere solutii diferite de activitate şi joc pentru copii . ofera ocaziile de prevenire a situatiilor de risc în dezvoltarea copiilor. sunt conducatoare catre explorarea realităţii din propria initiativa a copiilor. . . lasa copiilor libertatea luarii deciziilor în utilizarea lor. starea de repaos şi activitatile care necesita efort. zgomotul şi linistea .Sa aibe costuri accesibile. Prima grija trebuie sa fie pentru alegerea şi .Sa fie sigure ( sa nu raneasca copilul). grija educatoarei se indreapta şi catre ceea ce parintii aleg şi ofera copiilor lor pentru joacă.nevoia de primenire a acestuia. Acestea pot constitui o tema de discutii şi de colaborare intre educatoare şi membrii familiei. isi propun explicit sa se preocupe şi de aceste dimensiuni. Educatoarea poate sa-şi proiecteze şi influentarea familiei pentru a oferi copiilor materiale care sa stimuleze dezvoltarea. .Sa indeplineasca criteriile estetice.Sa ofere posibilitatea unor jocuri variate şi a exprimarii creative a copiilor. ale jocurilor şi jucariilor pe care parintii le pun la dispozitia copiilor. . Ele trebuie sa fie interesante. fac posibila dezvoltarea solutiilor ingenioase din partea copiilor.cu finalitatea deschisa). fara a forta nota. . constituie suportul unor jocuri de imaginatie. În acest sens ea va realiza atatea arii cat este posibil. resurse suficiente şi spatiu suficient. fac posibila descoperirea cunostintelor de catre copiii insisi. Materialele folosite Echipamentele şi materialele folosite în sala de grupa trebuie sa indeplineasca roluri formative în dezvoltarea copiilor şi sa constituie pentru acestia un prilej de explorare a realităţii.

Cerinţe educative şi cerinţe educative speciale Fiecare copil. Diversitate şi diferenţe în dezvoltare Mai mult ca in orice alta perioada de viata copiii la varste mici sunt foarte diferiti. incapacitati. Evaluarea timpurie a dizabilitatilor si altor CES.4.ritmul personal de crestere si dezvoltare . COPIII CU CES LA VĂRSTELE MICI: GRĂDINIŢA ŞI INTERVENŢIA TIMPURIE 6.2. 6. 6.selectarea jucariilor cat mai adecvate obiectivelor propuse de programul educativ timpuriu din grădiniţa.1. fie ca sunt considerati obisnuiti. fie de exceptie. Imaginea de sine a copilului mic. rolul logopedului.experienta de viata traita pana acum. aflati la extremele superiorului si ale problemelor serioase ale dezvoltarii (deficiente. asistentului social si al medicului. in functie de particularitatile sale si de nevoile sale prezinta pentru educatoare anumite cerinte educative.3.nivelul dezvoltarii atins de fiecare . Impartirea lor in grupuri de varste cronologica nu corespunde in fapt cu nivelul lor de dezvotare. Interventia timpurie in dizabilitati. tulburari). Acest lucru este valabil pentru toti copiii.particularitatile determinate de ereditatea de tip biologic . adica medii in dezvoltare. 6. Abordarea copiilor la varstele timpurii in functie numai de varsta cronologica poate sa impiedice tratarea corecta individualizata si personalizata a copilului.trasaturile/caracteristicile personale . Lucrul in echipa in abordarea copiilor cu CES in gradinita: rolul consilierului scolar. .stilul de exprimentare si de invatare . De aceea se semnaleaza diferente care tin de: .

Sunt cerintele de baza. prin functionarea deficitara a capacitatilor lui de instrumentare a experientei de viata primara. competentelor si comportamentelor la varstele mici.). mentale cat si de deficientele si tulburarile determinate de sfera functionala dar si de mediul social. copiii cu cerinte educative speciale(CES) au fost fie suprimati. zestrea ereditara. cultural si care limiteaza. In functie de ecuatia deja personala a copiilor. esentiale. este valoros şi se dezvoltă în fucnţie de lumea care îl înconjoară. ca de altfel la orice varsta. Atitudinile faţă de copiii cu CES De-a lungul istoriei. deficiente functionale (incapacitati. Pentru educatoare se pune problema cum sa identifice problemele acestor copii si mai important. ca procese vitale in devenirea individualitatii. pentru acelasi motiv: sunt diferiti de ceilalti. sensurile acesteia. In procesul complex al dezvoltarii. ci sa o faciliteze. ritmurile relative ale dezvoltarii. In functie de stimularile mediului. instrumentele si capacitatile instrumentale se realizeaza intr-o constructie personala. Rolul important in formarea capacitatilor. exclusi. copii cu cerinte educative speciale. abandonati. Cand copilul vine in gradinita. nevoia de actiune si de constructie a personalitatii. cum sa le trateze de pe o pozitie care sa nu franeze dezvoltarea. idiferent de particularităţile lui fizice. La naştere există posibilităţi de dezovltare pentru orice copil. dar in aceeasi masura si influentelor mediului primar de viata. fiecare are si cerinte particulare determinate de propria ereditate biologica si socio-culturala si de modul in care se construieste personalitatea. prin organizarea influentelor la varstele mici. (spartanii aruncau de pe stanca copii care se nasteau cu o malformatie) fie . exista o serie de cerinte educative valabile pentru toti copiii. dezvoltare si educatie. el poate sa prezinte deja. ignorati. care trebuie sa satisfaca esenta umana. marginealizeaza sau vulnerabilizeaza copiii (deprivari). Aceste cerinte educative speciale se refera atat la probleme care tin de deficiente senzoriale. daca copilul se naste fara nici o problema organica. Sau.Fiecare copil este unic. etc. daca copilul are o deficienta organica innascuta. dupa primii ani. neglijati. mediul initial de viata si stimularea elementelor primare ale personalitatii constituie parametrii care determina cerintele educative. Cu alte cuvinte. Este vorba de acele cerinte legate de crestere. capacitatile generale si particulare pe care copilul le formeaza sunt determinate in special de experientele lui din copilaria mica. tulburari. revine substratului ereditar. . La varstele mici. De aici apare acea categorie de copii pe care o numim. mediul initial poate sa-i ofere conditiile sa o compenseze in mare parte. curiozitatea epistemica.

Diferentele dintre copii. ridiculizarea. Copiii care sunt diferiti. de multe ori chiar parintii. Cand societatea a dorit sa ii inteleaga. nevalorizare si nesiguranta. Epoca noastra a reusit sa determine faptul ca problemele de dezvoltare si deficientele copiilor constituie un domeniu care trebuie sa preocupe educatia si educatorii in mod expres. nefolositori si total dependenti. rusinea si respingerea cea mai mare in planul social. in jena. ridiculizarea acestei categorii de copii s-a datorat neancrederii in identitatea lor psihologica. determinate de diferentele lor de dezvoltare si de comportament. Toti copiii sunt diferiti si necesita atentie si sprijin pentru a creste si a se dezvolta. nevoi speciale fata de educatie au si familiile acestor copii. teama. au trait mereu la fel ca si copiii. sunt de cele mai multe ori prilej de invatare si dezvoltare. Pot fi date aici multe exemple de copii. si au CES. care au fost ascunsi toata viata de "gura satului" pierzandu-si astfel orice sansa de a deveni persoane active. in favoarea tuturor. intelegerea dar si dispretul. Au existat chiar conceptii care legau copilul cu deficiente de comportamente total antisociale si de aici devenea prioritar de inlaturat primejdia pe care o reprezenta el. de practici. a fost determinata de necunoastere si din nevoia de a ocroti . Cele mai multe reactii se datoreaza perceptiilor sociale asupra ceea ce inseamna diferentele dintre copii si oameni in general. Perspectiva pozitivă asupra copiilor cu CES Vom incerca sa determinam de ce sunt diferiti copiii cu CES si daca aceste diferente nu ar putea sa fie privite si pozitiv. si ca intreaga comunitate se cere a fi sprijinita pentru a deveni mai putin discriminativa. rusine. Unii au nevoi mai mari. si de aici. au considerat ca acesti copii sunt in afara vietii active. Orice copil are nevoie in anumite perioade ale vietii lui de atentie . Fiecare copil are dreptul de a i se acorda sansa unei vieti cat mai aproape de normalitate si integrare sociala. O serie de conceptii filozofice au explicat deficientele unor persoane ca fiind datorate pedepselor divine meritate de parinti. Familiile acestor copii. In aceeasi masura este vorba si de necunoastere si de neintelegere a cauzelor care determina aceste diferente. Pe de alta parte. neproductivi. Societatea. si-a manifestat mila. mai putin segregatoare. conceptii si perspective psihologice. membrii in societate. Mai trebuie sa ne gandim si la faptul ca. teama. deteminate de particularitati care ii diferentiaza de ceilalti mai mult decat ne-am obisnuit noi sa acceptam. Frica. cer atentie speciala si necesita sprijin pe parcursul dezvoltarii lor. de a sprijini suplimentar un copil cu handicap.In aceasta problematica exista un complex de date.

Pentru un copil cu dizabilităţi. Răspunsul la cerinţele educative ale copiilor consituie condiţia unei dezvoltări armonioase. dimensiunile problematicii copiilor cu CES devin prilej de perfectioanare a strategilor formative. Imaginea de sine se formează în funcţie de modul în care copilul se interacţionează cu ceilaţi copii şi cu adulţi din jurul lor. Mai mult. In perspectiva deschisa de politicile educationale internationale. De fapt. care potenteaza diferentele si le foloseste ca prilej de invatare si experimentare diferita. Imaginea de sine la copilul cu CES Existenţa unor CES constituie un punct de plecare care poate împiedica dezvoltarea firească a copilului. faptul că se vede diferit de ceilalţi copii este primul pas să îşi construiască o imagine de sine diferită. Percepţia adulţilor dedin jur etichetează uneori prea uşor copilul care este în formare şi are dreptul de a se dezvolta cît mai adecvat prin sprijinul adulţilor din jurul său. stilurile si particularitatile lor de crestere. tulburare. Unii copii au nevoi de mai multă ocrotire. invatare si dezvoltare. Dar. ritmurile. precum şi prin compararea lor şi performanţelor pe care le obţin cu ale altor copii. In literatura de specialitate de la conceptele de handicap. Aceasta trecere nu este numai una de evolutie a conceptelor ci a conceptiilor. pentru că fiecare copil se poate dezvolta şi poate învăţa. intreaga problematica a copiilor cu CES este privita ca o intelegere a diferentelor extrem de variate intre nivelurile. de promovare a unei noi deschideri catre o scoala pentru toti. de îngrijire şi de condiţii favorabile de dezvoltare. Depinde de alţii: de dragostea lor. Este foarte important ca adulţii să sprijine la toţi copiii construirea unie imagini de sine pozitive. care au trecut de la simpla constatare si etichetare la intelegerea nevoii de actiune si de schimbare a mentalitatii in raport cu problemele copiilor. WOOLFSON (1989) listează comportamentele care identifică o imagine de sine slabă la copiii cu dizabilităţi: . deficienta. de modul în care sunt primiţi şi sprijiniţi în primele perioade ale existenţei depinde şi dacă vor avea sau nu dizabilităţi în viaţă. dizabilitate termeni folositi pentru a determina problemele speciale ale copiilor. Aşacum am prezentat mai sus. Unii copii se nasc cu anumite deficienţe care le determină un mod de învăţare diferit şi nevoi de un sprijin suplimentar. o imagine de sine slabă este o problemă pentru orice copil. Aşa cum ştim cu toţii copilul mic este cea mai vulnerabilă fiinţă. se pune azi accentul pe termeni ca cerinte educative speciale si situatii de risc. un copil considerat "normal" poate ajunge usor in categororia celor "cu probleme". Daca aceasta nu vine la timp. Imaginea corporală este începutul acestei comparaţii.speciala si sprijin special. propria noastră experineţă dar şi toate studiile demonstrează: copii cu dizabilităţi au o imagine de sine slabă şi nu au încredere în forţele proprii şi nici în explorarea lumii din jurul lor. incapacitate.

De aceea munca cadrele didactice şi profesionişiilor este de a sprijin imaginea de sine pozitivă la copilul cu dizabilităţi. . deficiente organice neurologice. Riscuri stabilite. Acestea se refera la riscurile survenite din cauza unui mediu de crestere. prevenirii si sprijinirii la timp a unei dezvoltari care sa dea copiilor o sansa la adaptare si integrare sociala. determinate de zestrea cu care copii vin pe lume.1998) : 1.se simt ruşinaţi de ceea ce sunt. Conceptul de risc construieste in pedagogia timpurie o alta dimensiune a intelegerii problematicii copiilor cu CES. au dificultăţi în a fi corecţi şi cinstiţi cu alţii. De exemplu. inclusiv către proprii părinţi. Aceasta se refera la posibilitatea cunoasterii. . surzi). ca si deficiente mentale severe. sau prematurii si care necesita o crestere mult mai atenta si tratamente speciale pentru a se dezvolta. Pe de altă parte.chiar când au performanţe acceptabile într-un domeniu nu sunt convinşi că au reuşit ceva. Se refera la copiii care au la nastere probleme fizice care pot fi remediate. extrem de stressante.sau adulţi. Riscurile biologice. Privite in aceast sens riscurile se refera la trei grupuri de probleme (Evans. Părinţii nu sunt întotdeauna cei care încurajează copilul. cu adulţii şi işi asumă ce e mai rău. în familiile care au copii cu dizabilităţi. . - Situaţiile de risc pentru dezvoltarea copiilor Copiii cu CES prezinta situatii de risc pentru dezvoltarea lor ulterioara. 3. Este vorba de diferitele dizabilitati pe care copii le manifesta de la inceput . în orice activitate. in special la varstele mici cand influentele exterioare sunt esentiale pentru constructia personalitatii. se resimte de multe ori nevoia de a sprijini şi părinţii. sunt defensivi când se relaţionează cu alţii. .au un nivel ridicat de anxietate şi simt experienţele de zi cu zi. Aici incadram problemele copiilor cu deficiente senzoriaale (nevazatori sau cu auzul foarte slab. Riscurile determinate de mediul de dezvoltare. .au dificultăţi în a primi şi oferi dragoste către alţi copii.din lipsă de încredere în propriile opinii. acei copiii care se nasc cu o greutate foarte mica. Aceştia pot fi primii adulţi care acţionează şi interacţionează într-o manieră ce sprijină încrederea copilului în sine şi în felul în care se comportă şi arată. . J. 2.au progrese academice scăzute şi greutăţi în adaptarea şcolară. au sentimente de vinovăţie şi chiar depresie. dezvoltare si educatie care nu este suficient de suportiv pentru copil .nu stabilesc uşor relaţii cu covârstinicii lor şi se simt din punct de vedere social izolaţi de ceilalţi din jurul lor. .

sa fie inclusi in activitatile vietii de zi cu zi.). care sa perfectioneze tehnologiiile educationale pentru a intelege si sprijini dezvoltarea copiilor pentru a elimina riscurile si a rezolva problemele. mentale sau senzoriale. pledeaza pentru existenta unor structuri si servicii speciale care sa identifice. Programul de educatie timpurie pe care il propunem este un program incluziv.La acest nivel de probleme ne referim cand vorbim de copiii care cresc in saracie.. Ceea ce insa poate face cu succes este sa sprijine dezvoltarea si sa potenteze la maxim abilitatile existente. razboi sau abuz. Exista o relativitate care trebuie sa ne indemne la un efort de reflectie. religioase. pentru riscul stabilit.etc. Principala preocupare a progamului de educatie timpurie trebuie sa fie cresterea calitatii vietii pentru copiii cu CES. Programul de educatie timpurie pe care il propunem sprijina acesta maniera de interventie si de perceptie sociala.1998 ) promoveaza procesul prin care toti copiii sa participe in toate programele de educatie. ci mai ales printr-o abordare pedagogica care se valorizeze diferentele. Ceea ce este normal azi nu era normal in epoca Renasterii sau in timpul Revolutiei franceze. Nu numai prin servicii si structuri de sprijin speciale. De la inceput trebuie sa specificam: oricat de bun ar fi un program de educatie el nu poate sa schimbe un copil cu probleme de tipul celor mentionate in riscurile stabilite. Acoperirea nevoilor speciale de educaţie la vârstele timpuri Se pune intrebarea cum si cine poate sprijini copilul aflat in situatie de risc. Toti copiii au dreptul la o dezvoltare plenara. Toti copiii au dreptul sa participe. Politica de incluziune (Evans. J. sa foloseasca mediul eficient si stimulativ si sa se sprijine pe parteneriat educational. independenta si la o viata care sa fie cat mai aproape de ceea ce epoca lor denumeste "normala". Toate cele trei grupuri de probleme. Dar pentru riscurile determinate de un mediu nepotrivit? Dar pentru probleme intervenite pe parcursul cresterii si dezvoltarii. sa evalueze si sa intervina adecvat. pot fi intelese si sprijinite intr-un program de educatie timpurie. . Aceasta este valabil pentru situatiile de risc clare. Majoritatea experientelor educationale in lume. care sa ofere si alte alternative fata de educatia speciala. crescuti in conditii de violenta. toti traiesc in societate si depinde de noi ca si ei sa faca parte din acesta si sa participe la viata ei. mai flexibile. asa cum este exemplul Roxanei? Se evidentiaza tot mai clar nevoia unei alte abordari. Chiar daca unii copii sunt diferiti prin problemele lor fizice. Pentru celelate doua grupuri de probleme este cert ca interventia timpurie este hotaratoare daca se face adecvat. apartinand diferitelor grupuri marginalizate social (etnice.

se pune problema de a sprijini includerea lor pe cat posibil intr-un mediu in care sa creasca impreuna cu ceilalti si nu separat. Teze fundamentale în tratarea CES la vârstele timpuri Tezele de care pornim se refera la: . tot mai izolate de serviciile oferite copiilor fara probleme.sprijin adecvat dar si cu metodologii incluzive. Au aparut institutii in care au fost tratati copiii considerati ca diferiti din punctul de vedere al abilitatilor de viata. pe care diferitii specialisti il creau in acest sens. Cand copiii au cerinte speciale determinate de riscurile mentionate mai sus. . Daca facem o prezentare istorica a procuparilor de educatie speciala. care are nevoie de sprijin ca sa creasca. de a izola copilul cu nevoi speciale s-a manifeste la nivelul unor sisteme educationale cu . Faza a treia. Faza a doua. 1997): 1. putem evidentia cinci faze (Tuunainen. Aceasta tendinta. Aceste servicii au devenit tot mai segregative. a constat in identificarea problemelor si recunoasterea lor.Aplicarea filozofiei incluziunii in programul de educatie timpurie presupune ca obiectiv central un program efectiv si eficient care sa antreneze toti copiii. au fost exclusi din contextul social in care existau pana la semnalarea nevoilor speciale si s-au incercat solutii terapeutice intr-un mediu tot mai artificial. a inceput atunci cand la nivel social s-a recunoscut responsabilitatea formala asupra sprijinirii copiilor cu CES. 3. incluzand si copiii aflati in risc stabilit sau biologic.un mediu cat mai normal posibil. O"Toole (1991) precizeaza ca atat individul cat si problema lui. s-a evidentiat in perioada 1945-1970 si a fost caracterizata de expansiunea serviciilor de sprijin. programul de educatie timpurie poate oferi conditii de mediu care sa stimuleze efectiv si eficient dezvoltarea tuturor. 2. Istoricul intervenţiilor educaţionale asupra copiilor cu CES Educatia speciala a copiilor cu CES a constituit primul pas in tratarea adecvata a problemelor pe care le pot avea copiii in dezvoltarea lor. Primele institutii au fost create de ordinele religioase si organizatiile de caritate.nevoia unei interventii cat mai timpurii in identificarea si tratarea riscurilor. din care toti invata. . precum si in infiintarea serviciilor si sprijinului special. fara deosebire si sa sprijine imaginea centrala a copilului. Prima faza. . Acest lucru s-a exprimat in legislatie si in crearea unor servicii sociale speciale pentru a rezolva nevoile speciale ale unor copii.Prin atentia acordata tuturor copiilor. sa se dezvolte si sa fie educat.

incepand cu anul 1990. in afara programului scolar. comprehensiva asupra copilului necesita o imagine holistica. ca izolarea structurilor si institutiilor de sprijin a fost discriminativa si potrivnica adaptarii pe termen lung a copiilor cu handicap la viata sociala. Faza a cincea. In plus. . ca si alti copii. actuala faza de dezvoltare a educatiei cerintelor educative speciale. este caracterizata de politicile incluziunii.depasirea modelului strict individual si individualist de tratare a CES. decizie si dezvoltare. Copiii nu sunt integrati total.recunosterea limitelor modelului medical de rezolvare a CES ale copiilor. tot mai pregnant. Faza a patra a adus o schimbare de perspectiva (1970-1990). Prin toata argumentatia de mai sus. . nevoilor si potentialului de dezvoltare al tuturor copiilor. pentru a realiza raspunsuri potrivite capacitatilor. Aceasta inseamna pentru copii cu CES. se apropie tot mai mult de interventia timpurie si de reconsiderarea politicilor educative la varstele mici. Dimensiunile acestei perioade. Au inceput sa fie operationale conceptele de individualizare. 5.intensitate. normalizare. sau in alta. S-a dovedit insa. cultural si economic. . in care ne aflam acum. crearea unui mediu adecvat si adaptat. Introducerea copiilor cu CES in scolile obisnuite. 1994).cheltuielile mari pentru anumite forme de sprijin si nevoia de resurse care se face tot mai mult resimtita. nu realizeaza total dezideratul integrarii. tocmai pentru ca trebuie sa urmeze structuri de sprijin parale cu scoala obisnuita si ca astfel sunt separati de colegii lor.focalizarea pe educatia pentru dezvoltare si pentru o viata cat mai sanatoasa individual si social. integrare. Copiii cu CES au fost tot mai mult indrumati catre scoala obisnuita. care caracterizeaza raspunsurile psihopedagogiei anilor nostrii.recunoasterea drepturilor copilului la educatie. . participare. primind sprijin suplimentar in acesta institutie. prin crearea institutiilor de sprijin.identificarea si recunosterea limitelor abordarii segregationiste a CES.extinderea diferentelor si distantelor intre copiii care sunt serviti de educatia speciala si cei care au nevoie sa fie sprijiniti in invatare. nu sunt de neglijat nici costurile mari a serviciilor de sprijin. . prin intelegerea importantei contextului social. la un numar tot mai mare de copii. in afara comunitatii de viata a copilului si cat mai departe posibil (Ainscow. . comprehensiva asupra abordarii problemelor de educatie speciala. 4. aceasta maniera de rezolvare a cerintelor speciale educationale nu s-a dovedit nici ea perfecta. Desi reuseste sa elimine izolarea caracteristica perioadelor anterioare.. . actiune. adaptare la scoala obisnuita. prin specificarea importantei organizarii mediului educational. .imaginea holistica. provin din mai multe argumente: .

Se evidentiaza in acest sens nevoia unei constientizari a rolului pe care poate sa-l joace o strategie didactica adecvata in rezolvarea multor probleme de dezvoltare. Dupa ultimele studii.Recunoasterea importantei diferentelor individuale si planificarea activitatilor educationale in sensul acoperirii nevoilor copilului ca individualitate care apartine grupului si contextului de dezvoltare. Identificarea initiala a copiilor care prezinta riscuri in dezvoltare este . In capitolul inchinat educatiei incluzive la varstele mici am prezentat detaliat principile si directiile de actiune propuse azi institutiilor de educatie timpurie si parteneriatului educational cu familia si comunitatea.Educatia incluziva evidentiaza nevoia de accentuare a dezvoltarii sociale a copilului si de focalizare pe procesele invatarii. - CES în grădiniţă – direcţii de acţiune Problema de elucidat aici este: ce ne propunem sa urmarim in gradinita in mod tintit pentru abordarea copiilor cu Ces. de la concepte la actiune. la fel cum este preconizat si de educatia timpurie. caracteristici ale abordarilor contemporane.Invatarea activa si eficienta. constituie primul pas al educatiei timpurii si caramida de baza a incluziunii. argumente teoretice desprinse din cercetarile psihopeagogiei copilului prescolar. se evidentiaza importanta primului an de viata si apoi a primilor trei. . Problema cea mai dificila este legata de inregistrarea progreselor copiilor si de evaluarea nevoilor si evolutiei lor.Educaţia timpurie – terenul unei intervenţii educaţionale adecvate asupra copiilor cu CES Enumeram in continuare o serie de teze. Este eficient parteneriatul educational si este necesara cunoasterea initiala a individualitatiii copiilor.Educatia primilor ani de viata nu se poate realiza in afara unei legaturi functionale cat mai accesibile intre familie si factorii educationali ai comunitatii (educatorii si toti agentii educationali). ca fundamentale in directia formarii capacitatilor generale si specifice de adaptare psiho-individuala si sociala. . Propunerea unui spatiu educativ organizat si amenajat in sensul urmaririi dezvoltarii si stimularii este cea mai eficienta. la masura pedagogica directa. care influenteaza educatia timpurie. pornind de la politica de incluziune mentionata: Dezvoltarea copilului isi determina directiile si bazele la varstele foarte mici. Este vorba de a trece de la politicile largi. . necesara in educatia incluziva. . isi are bazele in educatia timpurie.

daţi ocazia ca fiecare copil. . chiar dacă este un copil mic.asiguraţi-vă ca este îmrpreună cu ceilalţi copii şi nu stă de loc izolat. Câteva sfaturi şi recomandări provenite din experienţa profesioniştilor care lucrează cu copii cu dizabilităţi: trataţi copilul. mereu ca un individ şi asiguraţi-vă că în primul rand este pentru voi un copil şi abia apoi. o persoană cu dizabilitate. . şi încurajaţi-l să exploreze împrejurimile. în a identifica şi a aborda de timpuriu problemele de dezvoltare ale copiilor. .să aveţi aşteptări realistice cu privire la copil şi abilităţile lui. dezvoltaţi activităţi adecvate pentru abilităţile lui pentru a îi oferi şansa să obţină rezultate pozitive şi progrese cât de mici.delicata. cu cat este o problema mai severa. Fiecare adult care acţionează ca un profesionist în viaţa unui copil cu dizabilităţi poate deveni un exemplu de practici adecvate în formarea celorlalţi adulţi şi profesionişti din viaţa copilului. . Cunoasterea copilului mic. încurajaţi şi valorizaţi mereu copilul chiar dacă sunt rezultate forate mici. .implicaţi copilul întoate activităţile care au loc. char dacă este mic. a prescolarului. De aceea este important ca să încurajeze copilul să trăiască cât mai aproape de un stil de viaţă normal. dar nu de netrecut.preţuiţi.asigura-ţi-vă că ceilalţi copii nu sunt ironici şi tratează pe colegul lor cu respect. cu atat poate sa fie mai devreme si mai usor identificata in comportamentele copiilor. - Semnele de risc la copiii mici de la 0 la 2 ani Din cele expuse mai sus se evidentiaza urmatoarele directii importante intr-o pedagogie timpurie: intr-un program de educatie timpurie este cruciala identificarea si evaluarea cat mai timpurie a unei probleme de risc . . . . .nu vă adresaţi niciodată celui care impinge căruciorul ci celui care îl ocupă. Daca problema este mai delicata si mai subtila. ea este mai greu de detectat. Ea se realizeaza prin evaluarea initiala cu atentie a copiilor si a naturii dificultatilor pe care ei le pot avea. De aceea evidentierea prin comportamente observabile este dificila in primii doi ani de viata. inclusiv cei cu dizabilităţi să poată decide şi încurajaţi luarea deciziilor şi alegerea soluţiilor.Părinţii şi educatoarea au un rol important. . care sunt la indemana educatoarei si a parintilor.prezentaţi progresele copilului către părinţi şi alţi adulţi şi persoane care vin în contact cu acesta şi asiguraţi-vă că acsştia preţuiesc fiecare succes. a evidentiat o serie de posibilitati de evaluare cu instrumente diferite.

. Un instrument de evaluare pentru copilăria mică Parintii si alti adulti care se ocupa de copilul cu probleme . . Daca copilul: este incapabil sa gaseasca obiecte si piese mici de jucarii pe care le arunca.inclusiv educatoarea care are in grupa un copil cu anumite deficiente.la 5 ani nu se face inteles de persoane din afara familiei. . . VAZ.are infectii dese la ureche.Daca copilul: .cand se uita la ceva.se izbeste des de obiectele din camera. De aceea se pune problema de a folosi astfel de instrumente care sa fie usor de aplicat.vorbeste altfel decat copiii de aceasi varsta cu el.vorbeste foarte incet sau foarte tare. Este evident ca la varstele foarte mici. evaluarea problemelor pe care le are copilul trebuie facuta de profesionisti -cu precadere medici si psihologi.la 4 ani nu vorbeste inca in propozitii simple. ceata.la 18 luni copilul nu spune inca mama (sau echivalentul ) . sau se freaca frecvent la ochi si spune ca il doare. cand prezinta frecvent unul din urmatoarele comportamente: AUZ .dar si de parinti.la 3 ani nu poate repeta mici poezii sau cantece. . . VORBIRE. . atunci cand nu te poate vedea.nu raspunde daca il chemi.Probele si testele dedicate acestei prime perioade sunt mai costisitoare si de obicei nu pot fi aplicate de educatori. . . necostisitor. Redam mai jos un asemenea instrument. . . cresc copilul. . Personalul medical este cel mai in masura sa ne dea relatii pentru primele varste ale copiilor. Daca copilul: .nu vorbeste sau vorbeste ciudat. are obiceiul sa priveasca si sa incline capul intr-o anumita pozitie care dovedeste ca nu vede suficient.pot realiza acest nivel de identificare situatiilor de risc ca evaluare initiala.dupa varsta de 6 luni. INTELEGERE. cu specificatia ca el reda semnele de risc crescut in copilaria mica. usor de interpretat.iti priveste buzele atunci cand vorbesti. In urmatoarele arii se poate identifica daca copilul are o problema. are ochii rosii sau o disfunctie cronica a ochilor.nu se intoarce dupa sursa unui sunet nou sau a unei voci noi. Daca copilul: - . In acelasi timp suntem tot mai mult interesati sa oferim parintilor instrumente simple care sa-i ajute sa-si cunoasca copilul mic si sa poata eventual sa-l stimuleze pentru depasirea unor probleme speciale semnalate. pete pe ochi. incruciseaza un ochi sau chiar amandoi. posibil de folosit de catre persoanele care ingrijesc.la 2 ani nu poate denumi obiecte familiare si persoane.

etc. Cand este vorba de copii cu CES sau cu semne de risc crescut.13-15 ) Pasul urmator.la 2 ani nu se joaca cu obiecte obisnuite (lingura. fara sprijin. O evaluare complexa permite educatoarei masuri pedagogice cat mai adecvate. cateva secunde. Accentuam inca odata nevoia de identificare si de cunoastere initiala a tuturor copiilor. Daca parintii pot identifica si depista problema. educatoarea are nevoie de un sprijin profesional de la un psiholog sau un consilier educational. JOC. psiho-social si motor al copilului. Acest sprijin este necesar si in sensul pateneriatului cu familia. este un proces care se refera la profilul motor. pentru a li se determina cerintele educative. daca s-a identificat o problema in dezvoltarea copilului. Acest proces trebuie sa urmareasca copilul in mod global. Probe.A Trainer"s Manual. pentru ca actiunile educationale merg impreuna : educatoare-parinti-sprijin psiho-pedagogic si uneori sprijin medical. comprehensiv si sa includa o varietate de masuratori. se misca diferit de copiii de aceeasi varsta cu el. etc. psihopedagog. MISCARE. la 2 ani nu poate merge fara ajutor. . am specificat nevoia ca educatoarea sa cunosca dezvoltarea fiecarui copil din grupa. - ( Adaptare dupa " Early Childhood care and education. la 4 ani nu poate sa stea in echilibru. Daca copilul: la 10 luni nu poate inca sa stea in sezut. lucruri simple care I se spun spre deosebire(in comparatie cu) copiii de varsta sa. la 3 ani nu poate identifica diferitele parti ale fetei. psihologul. evaluarea dimensiunilor acesteia o face un profesionist: medicul. In capitolul dedicat cunoasterii copilului in gradinita. are dificultati sa inteleaga. fise de observare. educatorul. ca o sarcina a educatoarei.la 4 ani nu se joaca inca cu alti copii (de-a fatea ascunselea. scale de dezvoltare.nu se joaca la fel cu copiii de aceasi varsta cu el. p. . etc. University of South Pacific. intr-un picior. sapunul. . Daca copilul: .). cauta-ma. la 4 ani nu raspunde la intrebari simple.) .la 1 an nu se bucura de jocuri simple de miscare. iar parintilor continuarea acasa a programului de sprijinire a copilului. cognitiv. pare ca nu intelege. si deci a nivelului lor de dezvoltare. la 3 ani nu poate urmari povesti simple. este de a se evidentia dimensiunile acestei probleme si apoi de a se interveni adecvat. Procesul de evaluare educationala. 1995. teste simple. pentru a putea interveni educational pe acele comportamente care sa sprijine capacitatile urmarite de programa la varstele prescoalare.la 1 an nu reactioneaza cand isi aude numele.

Cum isi inchipuie el o problema? Cum atrage atentia ? Adaptare. d. Evalurea copiilor trebuie vazuta ca un proces. Cu cat se cunoaste mai repede problema copilului cu atat se poate interveni mai adecvat si chiar se poate preveni sau inlatura dezvoltarea deficitara. evidentierea problemelor de dezvoltare sa se faca in situatii cat mai confortabile pentru copil. in situatiile obisnuite in care se presupune ca poate participa. in evaluarea copilului sa se tina seama de toate domeniile dezvoltarii si sa se priveasca copilul in contextul sau natural (familie si cultura). De aceea. evalurea sa se bazeze pe situatii de joc si sa folosesaca tehnicile de joc si in care copilul singur isi etaleaza inventarul de comportamente. c. inregistreaza diferitele comportamente in cadrul activitatilor obisnuite sau special organizate. rolul educatoarei este foarte important cand observa.Pentru sprijinul adecvat acordat copiilor aflati in situatii de risc. si pe mai multe instrumente de adunat aceste informatii. b. Motivatia copilului. evaluarea sa se bazeze pe mai multe surse de informatii referitoare la copil. evaluarea sa se faca tinand seama de itemi actionali/functionali. Ele servesc centrarii interventiei pe deprinderile functionale ale domeniilor de dezvoltare. nu in situatii create. Ce il face pe copil sa actioneze intr-un mod sau altul? Care sunt recompensele care ii fac placere? Rezolvarea problemelor. Ce este natural in mediul lui de viata. Sunt informatii care au relevanta pentru calitatea vietii copilului si familiei din care face parte prin faptul ca evidentiaza competentele determinate de intractiunile cu obiectele si persoanele din mediul inconjurator. O evaluare corecta si eficienta trebuie sa tina seama de urmatoarele domenii: Interactiunea dintre copil si cei care il cresc. Cum se decurca copilul cu dizabilitatea lui? Raspusuri la mediu si oameni. e. Bruder (1997) vorbeste de posibilitate folosirii unui inventar ecologic. trebuie implicati si parintii si alti profesionisti. noteaza. Acest inventar consta din secventele deprinderilor necesare oricarui copil pentru a participa la activitatile mediului de viata. Abordarea unui inventar ecologic include urmatoarele conditii de identificare a problemelor: a. Evaluarea timpurie a CES în grădiniţă Evaluare cat mai timpurie este o conditie a interventiei adecvate. adica pe ceea ce face copilul in viata sa zilnica. Cum reactioneaza copilul in medii diferite si cu persoane diferite? Competente sociale. Cum interactioneaza cu egalii sai? .

trebuie sa ceara sprijin de la un profesionist (psiholog. au intensitate si se manifesta acut. O alta cerinta a evaluarii copiilor cu CES in gradinita se refera la scopul clar al acesteia. de metode. desfasura si evalua activitati didactice personalizate. pe masura posibilitatilor lor. Activitata sprijinita de voluntari. bunici. Chiar daca copilul va urma un program de interventie personalizata pentru remedierea problemelor sale.Pentru educatoare. Acelasi lucru se petrece si cu rolul parintilor: ei trebuie antrenati in orice activitate de sprijinire sau remediere a problemelor copilului. Copiii cu CES sunt parte a grupului de copiii. Cine sprijină educatoarea în activitatea cu copii cu CES Programul de educatie timpurie individualizata necesita o abordare cat mai deschisa si mai incluziva a copiilor. schimbul de idei de actiune.f. Asa cum vorbim de sprijin pentru copil in procesul educational. sau studenti practicanti care sunt parte activa in organizarea si desfasurarea activitatilor. Daca pe o perioada anume educatoarea observa ca problemele sunt frecvente. Evaluarea se face in scopul programarii unei actiuni tintite spre stimularea si dezvoltarea copilului. sunt tot atatea forme de a folosi experienta si practica colegelor in rezolvarea unor probleme. Schimbul de experienta. Activitatea in echipa presupune un mod de actiune in care educatoarea lucreaza impreuna cu o alta colega pentru a organiza. participarea in echipa la anumite activitati. g. logoped. Ei participa. De unde poate ea sa ia acest sprijin? Sursa principala de sprijin este grupul de educatoare. ci strategii de educatie care sa fie cat mai flexibile. membrii unor asociatii neguvernamentale care au in obiectiv integrarea si/sau incluziunea copiilor cu CES. sa continuie acasa programul. Aceasta inseamna ca in grupa de copii pot exista copii cu CES. discutiile metodice. Educatoarea observa si identifica problemele de dezvoltare sau riscurile de dezvoltare care apar atat din modul particular de raspuns la diferitele activitati cat si din informatiile primite de la medic sau de la familie. dar cu toata incarcatura afectiv-emotionala pe care o aduce mediul familial. parinti. pe parcurs si la sfarsit parteneriatul de actiune si decizie dintre gradinita si familie. trebuie sa presupunem ca si educatoarea are nevoie de sprijin. Rolul educatoarei în evaluarea CES Educatoarea trebuie sa cunoasca toti copiii cu care lucreaza in grupa. Ea face permanent observatii referitoare la progresele programului educativ. dupa posibilitatile lor la activitati si program. acest lucru semnifica nu neaparat sarcini in plus. consilier psiho-pedagog). folosind si la inceput. Evaluarea trebuie sa se faca impreuna cu parintii. . rolul educatoarei va fi mereu important caci ea il urmareste permanent in cadrul gradinitei si in activitatile zilnice si poate consolida progresele programului.

Parteneriatul cu familia este o alta sursa de sprijin ai activitatea cu copii cu CES. Managementul institutiilor prescolare si parteneriatul institutional. dezavantajul serviciilor de sprijin este in solutiile care cer negociere. Devine tot mai evident ca si gradinita are nevoie de un management care sa presupuna formarea continuua. deficienta mintala de limita. de colaborare si de multe ori de sprijinul direct al altor profesionisti. cunoasterea si tratarea nevoilor individuale. comunicare. centrle de asistenta psihopedagogica. valorizarea activitatilor realizate pe aceste varste. va aduce si dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru educatoare. sau de consilieri psiho-pedagogi. etc. Autoperfectionarea profesionala este sursa cea mai importanta de sprijin. In acelasi timp. De aceea consilierea problemelor speciale din gradinita va fi sprijinita de psihologi educationali. schimbul de idei si experienta. profesori de sprijin. etc. In acelasi timp este nevoie de sprijin calificat si de colaborarea cu famiile copiilor. Putem considera ca un program de calitate in educatia timpurie are multe din caracteristicile unui program incluziv. Problemele mediului stimulativ. Principiile care conduc activitatile de stimulare si provocare a situatiilor de invatare/dezvoltare sunt in mare aceleasi care stimuleaza adaptarea si reabilitarea copiilor cu CES. cabinete de psihologie. profesori itineranti. Parteneriatul cu alti profesionisti si cu structuri de sprijin ale gradinitei (cabinete logopedice. In acest sens. Dezvoltarea politicilor de incluziune. dar pentru a opera cu toate nevoile speciale este nevoie de competente noi ale educatoarelor. toate problemele usoare. rezolvarea relatiilor in echipa. pentru a sprijini rezolvarea diferitelor probleme cu care educatoarea vene in contact in tratarea CES. Includerea in gradinita a copiilor cu CES presupune pentru educatoare o continuua provocare in a gasi solutiile educative adecvate. este de multe ori indreptatita de numarul mare de copii la grupa si de lipsa sprijinului necesar. Teama educatoarelor de a avea in grupa copiii cu deficiente. Desi incluziunea este solutia cea mai adecvata pe care o merita copii cu CES. sa fim realisti si sa incercam sa . contribuie la programul de educatie timpurie si pot fi baza unui program de incluziune. Centrele de resurse profesionale si Centrele de resurse pentru parinti constituie structuri metodologice care se pot infinta la nivelul unor institutii.). se pot rezolva in mare parte si unele cerintele educative speciale. intr-o maniera incluziva. deficienta motorie si tulburarile de invatare se pot rezolva in activitatile de zi cu zi. cabinete medicale. Cum folosim progamul de educaţie timpurie în problematica copiilor cu CES Din tot ceea ce am prezentat in acest capitol se poate concluziona ca intr-un program de educatie timpurie care se adreseaza tuturor copiilor.

inainte de toate sa-l sprijine. Definirea parteneriatului educational 7. Pe de alta parte. Relatiile în familie nu sunt întotdeauna ideale si de aceea parintii vor sa stie care sunt cauzele. Dezvoltarea unor practici educationale de participare si activizare a copiilor. Sunt copii aceia care fac viata parintilor amara sau sunt parintii de vina pentru ca nu pot educa copii cum trebuie? In majoritatea situatiilor este o combinatie între cei doi factori. ajuta educatoarea sa ia decizii bune si sa organizeze un program educativ cat mai incluziv. Copiii se sprijina reciproc. în cadrul careia se poate obtine o imagine mai de amploare despre problematica. Ea va incerca. 7. Este important ca în timpul acordarii asistentei parintii sa fie asistati acolo unde au nevoie. constituie deja un pas inainte pentru integrare si adaptare.2. Faptul ca educatia esueaza nu înseamna ca stilul adoptat este cel gresit.creem macar un mediu stimulativ care sa sprijine invatarea tuturor copiilor incercand in acelasi timp sa cunoastem si sa venim in intampinarea nevoilor tuturor copiilor. Valorizarea familiei in activitatea din gradinita/scoala. De ce este sprijinul acordat în educatie atât de important? Parintii au nevoie de un feedback. 7.5. dar si aspectele pozitive.4.3. Implicarea comunităţii şi altor agenţii în activitatea grădiniţei De ce e colaborarea cu parintii atât de importanta? Colaborarea cu familiile se bazeaza pe doua principii Pe de o parte e principiul loialitatii. parintii dispun de calitati. PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL ÎN GRĂDINIŢĂ 7. Participarea lui in activitati alaturi de alti copii de varsta sa.. sa sprijine familia si sa se poata sprijini de profesionisti diferiti in tratarea adecvata a copiilor cu CES. O educatoare de vocatie. nu va pune niciodata problema gradului sau tipului de probleme educative pe care le are un copil. este firesc ca gradinita sa ofere un model de parteneriat educational. Secretul integrarii si chiar incluziunii copiilor cu CES in gradinita consta in a nu le refuza sansa la educatie si de a cauta impreuna cu familia sprijinul necesar invatarii lor adecvate. cooperarea in grupul de educatoare. la orice nivel.1. Implicarea parintilor. 7. Relatiile de cooperare in grupul de copii. invata unii de la altii si aceasta e un alt avantaj al grupelor deschise. Refuzul de a primi in gradinita un copil cu CES este de cele mai mult ori egal cu pierderea unei sanse mari pentru acesta. de valorizare a diferentelor si de motivare continua spre perfectionare. Ca îndrumator trebuie sa încerci sa gasesti cauzele esecului. pentru ca se lucreaza pe tema loialitatilor care exista si pe de alta parte este multipla partialitate. chiar daca nu este intotdeauna sprijinita de alte servicii. . Trebuie sa se porneasca de la ipoteza ca. pentru ca participantii se pot confrunta cu diferite alte cazuri si le pot cadra mult mai bine.

Între ei exista o loialitate care nu poate fi distrusa. pentru a atinge astfel un proces pozitiv de educare. aici vor fi descrise câteva atitudini de baza. dupa cum copiii sunt legati de acestia si vor sa faca fapte bune. îndrumatorii îsi pot forma o imagine completa a copilului si a problematicii cu care se confrunta. Sunt 3 motive principale pentru a colabora cu parintii si anume : 1. lucrul orientat pe familie este o maniera de a obtine o imagine clara a copilului si a familiei (parintilor) si o maniera de a lucra împreuna cu ei. Copilul poate sa aiba din nou încredere în capacitatile si obiectivele parintilor. Când îndrumatorii si parintii îsi transmit aceste informatii. dar parintii au întotdeauna sentimentul de responsabilitate fata de copiii lor. Prin intermediul contactelor cu parintii. Îndrumatorii nu pot sti cum se comporta copilul acasa si care sunt problemele care mai apar. parintii pot fi considerati ca fiind niste experti. În acest mod el va lucra mai bine în grup si va urma cu mai bune rezultate procesul de asistenta. Este deci important ca sentimentele de loialitate sa fie recunoscute si respectate. si îndrumatorii pot sa se puna în situatia si în universul parintilor. Altfel îndrumatorii nu vad patroanele de comunicatie problematice cu care se confrunta cei din familie. Pe lânga acestea si relatia între îndrumator si parinti poate fi optimalizata. Gratie informatiei puse la dispozitie de ei. 2. În ceea ce priveste experienta cu copilul. Între parinti si copii exista o relatie care nu poate fi rupta. În prima parte ne vom referi în primul rând la lucrul orientat pe familie. În a doua parte va fi explicat principiul acordarii asistentei cu atitudinile de baza ale acestuia si metode. 3. Activitatea focalizata pe familii În momentul în care se lucreaza cu familiile se obtine o imagine de ansamblu si mai detaliata asupra problematicii copilului si a familiei. acestia aud la rândul lor situatia altor parinti. Astfel copilul nu va fi plasat într-un conflict de loialitate. În acest context. sansele sunt mari ca si copilul sa-i accepte ca pe niste parinti. DE CE SA LUCREZI CU FAMILIILE? Când parintii sunt din ce în ce mai implicati în procesul de asistenta al copilului lor poate sa apara o relatie parinte-copil mult mai strânsa.Acestia trebuie lasati sa efectueze lucrurile pe care le fac bine si trebuie sprijiniti si îndrumati în cele unde manifesta oarece carente. La rândul lor parintii pot deveni constieni de capacitatile de care dispun si pe care le pot dezvolta. . Când un parinte accepta îndrumatorii. Copilul nu va trebui sa faca o alegere între una din cele doua parti si poate fi el însusi în prezenta ambelor parti. pentru ca parintii au dat viata acestor copii. capacitati si metode. Este de asemenea posibil ca în procesul educational sa apara si probleme. ambele parti vor fi la curent cu diferitele probleme si poate fi obtinuta o imagine mai completa a situatiei.

ajungem la calitatile si energiile de care dispun parintii. Când se aplica în situatii de asistenta. În lipsa empatiei nu poate avea loc un dialog si apar si diferente de opinie. îndrumatorul va putea întelege mai bine familia si copilul. O persoana cu un handicap nu are un surplus sau un deficit ca valoare în raport cu ceilalti.’ (Zimmerma. dar trebuie sa se tinda la acest lucru. Când trebuie sa îndrumi familii sau parinti. prin ascutirea constiintei critice si prin stimularea participarii. . si asta prin preluarea controlului. Mai jos sunt prezentate si explicate câteva dintre acestea. Daca se pleaca de la aceste elemente. organizatii si comunitatea dobândesc controlul asupra propriei situatii si a mediului lor. De aceea este important sa li se dea sansa de a-si îmbogati viata. în relatia cu acesti oameni. de întarire. În cadrul unei mari organizatii cu putini îndrumatori. când acestea sunt accentuate. Eliminarea patroanelor de dependenta si neajutorare. 2002) Daca traducem literal “empowerment” asta înseamna ‘împuternicire’. ceea ce este posibil într-un anumit moment. Ca îndrumator trebuie sa lucrezi în aceasta directie. Emancipare Emanciparea este tendinta de a deveni independent si egal cu ceilalti. Si ei nu îsi dau seama ca stiu deja aceste lucruri. capacitatea de a simti ceea ce simt altii. ‘Nu noi. Sarcina noastra este de a-i ajuta sa descopere ca de fapt ei stiu toate aceste lucruri’ Empowerment ‘Empowerment-ul este un proces de consolidare. imaginea de sine a persoanei poate capata nuante pozitive. Câteva elemente pe care dorim sa le realizam prin intermediul acestui proces de empowerment: • • • Consolidarea încrederii în sine a parintilor. cu ei însisi. suntem experti în tratarea clientilor nostri. în care indivizi.ATITUDINI DE BAZA În momentul în care se face îndrumarea familiilor este necesar sa se aplice anumite atitudini de baza. la toate nivelurile. Empatie Empatia este un alt cuvânt pentru capacitatea de a se pune în locul altora. Van Regenmortel. nu poti avea ca punct de plecare propriile sentimente si experiente. nu este întotdeauna posibil sa se tina seama de dorintele si necesitatile tuturor. Doar ei stiu ce este cel mai util pentru ei. Trebuie adoptata o pozitionare obiectiva si astfel un îndrumator poate patrunde în universul sentimentelor celuilalt. 1998. Realizarea unei legaturi între perspectiva si viziunea parintilor si situatia în care se afla. A te putea pune în locul altei persoane contribuie la o mai buna întelegere a emotiilor persoanei respective si a comunicarii cu ceilalti. terapeutii. Fiecare persoana are calitati bune.

Si alte cauze pot determina starea acestuia. în relatia cu ceilalti. pâna în momentul în care cunosti destul de bine situatia pentru a putea fi sigur ca interpretarile tale sunt corecte. nu-ti poti simti partenerul de discutie. Adoptarea unei atitudini interesate. Respectarea alegerii facute de parinti si dreptului de a lua decizii. Acesta nu se va deschide în totalitate si va furniza si o cantitate mai redusa de informatie sau chiar eronata. Capacitatile vizeaza în special procesul de comunicare între îndrumator si parinte. adesea inconstient. Ascultare activa A sti sa asculti înseamna ca îti îndrepti atentia asupra celui care vrea sa-ti povesteasca ceva. Este important sa fii constient. ca acesta are ocazia si ca este stimulat sa împartaseasca ceea ce este important pentru el. Activarea parintilor în gasirea de solutii care le pot fi utile. Stimularea participarii si a responsabilitatii parintiilor. Perceptie si interpretare Perceptia noastra este adesea nuantata. Sa se acorde atentie lucrurilor care se desfasoara bine. Ce presupune o buna atitudine de ascultare? Câteva sugestii: • • Realizarea contactului vizual. Ne formam întotdeauna o imagine si o opinie asupra a ceea ce percepen. stimulerea partilor puternice ale parintilor. adesea constient. Capacitati Mai jos sunt analizate câteva capacitati care pot de folos în realizarea contactului cu parintii.: Un parinte ajunge la o organizatie cu o fata abatuta. Se prea poate sa nu fi dormit bine. Daca asisti fara a fi interesat în ceea ce se spune. Interpretam realitatea si ne conformam comportamentul conform acesteia. cu un scop precis. sa consideri interpretatiile ca fiind provizorii. Nu este corect sa se creada ca s-a întâmplat ceva acasa. O atitudine activa de ascultare presupune o acceptare a celuilalt.• • • • • Întrebarile si necesitatile parintilor trebuie luate ca punt de plecare. De ex. O atitudine de ascultare activa poate influenta în mare masura o discutie. Prin comunicare întelegem un proces continuu în care 2 sau mai multe persoane fac schimb de informatie si prin care acestea interactioneaza una cu alta. prespune respect pentru sentimentele lui si ca oferi celuilalt spatiu sa fie cine este el în realitate. În acest proces de comunicare o persoana vrea sa spuna ceva alteia. .

: o discutie la distanta va fi mai putin importanta decât o discutie în care partenerii se vad si se aud bine. Se poate vorbi în diferite moduri. În momentul în care privesti chipul cuiva.• • • • • • • Încurajarea celui care povesteste. De ex. Atitudinea corporala si motricitatea pot furniza adesea informatii asupra starii cuiva. Caracteristicile si aspectul exterior vor forma prima impresie asupra celorlalti. O discutie nu consta doar în cuvinte.: un copil poate nega ca este nefericit. Nu-ti fie teama de momentele de tacere. Sensul cuvintelor devine mai clar în momentul în care comunicarea non verbala corespunde celei verbale.: daca esti sigur de tine vei merge altfel decât atunci când ti-e frica sau când esti timid. se poate aprecia cât de apropiate. • • • Maniera cuiva de a vorbi. Caracteristici exterioare. • • • • Ofera informatii despre caracteristici. Cere explicatii daca nu întelegi ceva. dar limbajul corpului nu se poate tine foarte usor sub control. Câteva exemple: maniera de a articula. De ex. Aspecte ale comportamentului non-verbal. Regleaza raporturile reciproce. De ex. Sentimentele si emotiile pot fi cenzurate la nivel verbal sau pot fi negate. pareri si idei. Nu-l grabi pe cel care vorbeste si acorda-i timp sa spuna ce are de spus. chiar daca ea face eforturi sa ascunda starea interioara. Toate aceste aspecte ale vorbirii declanseaza la ceilalti diferite emotii. nu înceta sa pui întrebari. Într-o maniera subtila oamenii îsi pot comunica ce tip de compotament este permis si care nu. Luând în considerare distanta dintre persoane în timpul unei discutii. • • . de intime sunt acestea si cât de personala considera ei relatia reciproca si subiectul de discutie. Nu-ti formula propriile asociatii. Înlocuieste comunicarea verbala. volumul. dar pe chip i se poate citi statea interioara. Comportamentul non verbal În timpul unei conversatii fiecare persoana îsi pune în miscare si corpul. Apropierea. registrul si vocabularul. Sprijina si regleaza comunicarea verbala. Ofera informatie despre emotiile si starile unei persoane. regleaza ordinea sociala. Aceasta prima impresie va juca un rol important în continuarea discutiei. poti sa-ti dai adesea seama de cum se simte persoana în cauza. Mimica sau expresia fetei. Comportamentul non verbal poate avea diferite functii. ritmul vorbirii. atitudini si identitate. Tine-ti emotiile sub control. Fa un rezumat din timp în timp si vezi daca ai formulat interpretarile corecte.

poate oferi o imagine clara a celor stabilite si a diferentelor si pun o limita între continut si stare. Feedback-ul regleaza într-o anumita masura raporturile cu ceilalti. le comunici clar celorlalti ce crezi despre comportamentul lor. Declansarea unei discutii. Intrebari În momentul în care începi sa pui întrebari ai într-o oarecare masura controlul asupra discutiei. În situatiile în care te afli în compania altora. Se pot pune întrebari când nu s-a abordat ceva esential. În acest mod se poate contola daca esti în continuare pe aceeasi lungime de unda cu celalalt si poti de asemenea vedea daca interpretarile tale corespund cu ceea ce intentioneaza celalalt. Pentru ca uneori nu-ti poti da seama care e informatia care lipseste. creeaza o stare de liniste. pune în evidenta interesul si controleaza daca informatia primita a fost corect receptata.• Tacerea. De ex. Nu-ti fie teama de momentele de tacere. îl poti stimula pe celalalt sa-si spuna parerea. Întreruperea si efectuarea unui rezumat al discutiei poate frâna pe cei care sunt prea vorbareti. Concretizarea si aprofundarea informatiei. Un rezumat pune ordine într-o discutie. dar când dupa parerea ta trebuie analizat mai în profunzime. Acestea pot fi utile chiar si pentru tine însuti pentru a gândi si la ordonarea gândurilor. Contribuie la detectarea unor fapte. Tu sau partenerul de discutie va interveni cu o noua informatie în momentul în care sunt pregatiti pentru aceasta.: Poti explica mai în amanunt cum faci asta? Ce vrei sa zici cu asta? Ce faci în timpul liber? Functii jucate de întrebarile puse: • • • • • • • Testare a ideilor si opiniilor si/sau sentimentelor. poti pune întrebari legate de acest lucru. Prin rezumat si redare a informatiei puse în discutie. Rezumat Într-o discutie în care trebuie prelucrata multa informatie într-un timp scurt poate fi util daca se face din când în când un rezumat al discutiei si al situatiei. stimuleaza explorarea ulterioara. emotii. sau când trebuie obtinuta mai multa informatie decât ai primit pâna în momentul respectiv. pareri si/sau sentimente. Când observi pe chipul cuiva ca ceva e în neregula. Pun în evidenta interesul fata de persoana celuilalt. Feedback Feedback înseamna literal ‘reconectare’. Acestea ajuta persoana în cauza sa aiba o vedere mai clara asupra propriilor idei. Dau ocazia celuilalt de a se defula. trebuie sa ai grija sa lasi destul spatiu întrebarilor. elemente si la strângerea de informatii. . Exista sansa ca acesta sa se deschida si sa spuna ce are pe suflet.

… Telefon sau e-mail Când intervine ceva urgent este simplu sa se comunice prin telefon cu parintii . • Prin feedback comportamentul negativ (nedorit de mine) este corectat. • Feedback-ul clarifica relatia între oameni. Întrebarea este însa urmatoarea: de ce se apeleaza la telefon doar când este vorba de situatii de urgenta? Când avem timp la dispozitie se poate telefona cu parintii în prezenta sau absenta copiilor. se poate lucra cu o astfel de agenda. De ex. se poate stabili o programare. Metode de atragere a parintilor in procesul de educatie Vizitele la domiciliu Unele familii pot sa apara în public cu totul diferit decât traiesc în realitate. Aici trebuie sa descrii comportamentul concret. Chiar si copilul se poate bucura de contactul cu parintii prin intermediul telefonului. cum s-a comportat. daca sunt elemente care trebuie semnalate. Întrun centru de zi aceasta maniera de comunicare nu este neaparat necasara. asa pot sami termin treaba la timp si apoi vom mai avea poate vreme sa facem ceva împreuna. Când se da un feedback este important sa vorbesti din perspectiva primei persoane. si ca vrei sa-i asculti si îi respecti Agenda transmisibila Când nu este posibil sa se efectueze vizite la domiciliu la perioade regulate sau daca nu este mult timp pentru contactele la usa. eu.• Prin feedback comportamentul pozitiv (dorit de mine) este sprijinit si confirmat. Si invers. Când faci o vizita la domiciliu poti fi confruntat cu tot felul de surprize. Îndrumatorii vor comunica parintilor ce a mai facut copilul. daca sunt lucruri importante pe care îndrumatorii trebuie sa le stie. Caietelul este transmis între cele doua parti prin intermediul copilului. ci pentru centrele unde copilul ramâne o perioada mai îndelungata.… Îndrumatorii pot citi apoi în carnet cele notate când copilul a revenit în centru. astfel într-un timp foarte scurt se poate obtine informatia necesara.: Nu-mi place ca e atât de mult zgomot aici. Un telefon neasteptat din partea copilului sau a îndrumatorilor poate face mare placere parintilor. Daca sunt prea multi copii în centru si nu ai timp sa dai un telefon fiecarei familii. Înainte de plecarea copilului la organizatie. Ma bucur ca voi va jucati. care este influenta acestuia si care sunt sentimentele declansate de un anumit comportament. Când se face o vizita la domiciliu parintii pot aprecia efortul care se face în încercarea de a-i ajuta. Acesta este un instrument de comunicare între îndrumatori si parinti. nu ma pot concentra la ceea ce fac si astfel nu voi reusi sa termin ceea ce mi-am propus. Cum s-au desfasurat lucrurile acasa. daca au aparut probleme specifice. Abia atunci poti vedea cum traieste si locuieste familia si care le sunt posibilitatile. parintii au posibilitatea sa noteze observatiile lor. .

dar si cu lucrarile copiilor. pentru a încerca astfel. Astfel.… Faptul ca parintii au sau nu posibiliatea de a-si vedea copii în fiecare zi sau cu regularitate nu are nimic de-a face cu faptul ca ei doresc sa stie ceea ce copilul lor face în cadrul organizatiei. Acest obiectiv nu poate fi atins într-o singura etapa. trebuie sa se completeze deficitul de cunostinte sau capacitati. îmbunatatirea sau ajutorarea capacitatilor educationale ale parintilor. În aceste discutii parintii îsi refac energiile. Câteva exemple: trebuie sa se dea o imagine asupra compotamentului copilului. Aceste discutii pot fi deci stimulate în timpul întâlnirilor cu alti parinti. Aceasta nu este simpla si atunci când sunt în compania altor parinti. se pot organiza zile ale portilor deschise când este posibil sa se faca cunostinta cu organizatia.’ (Hermanns) Acordarea de sprijin în procesul de educare are în acest context ca scop largirea contactelor între parinti si copil. Zile ale usilor deschise. sa se întrebe parintii asupra asteptarilor lor si deasemenea asupra întrebarilor pe care le au în ceea ce priveste situatia. în aceeasi situatie. Se pot stabili si teme de discutie. Intarirea competentelor parintesti prin furnizarea de informatie si sprijin. pentru a face astfel posibila o deplasare a copilului la domiciliu. De aceea este important sa se stabileasca o serie de etape intermediare. Parintii pot veni doar pentru a se întâlni. Parintii pot face singuri propuneri de noi teme sau întrebari. . îsi dau seama ca nu sunt singurii într-o astfel de situatie dificila. • • Explicare a misiunii parintilor.Seri pentru parinti Parintii au nevoie sa vorbeasca despre situatia lor. ei vor cauta singuri pe cineva cu care sa vorbeasca si înainte de a-ti da seama vor începe o convorbire cu o alta persoana. De aceea parintii trebuie sa vada care este activitatea îndrumatorilor si cum arata ziua unui copil în centru. împreuna cu îndrumatorii prezenti sa gaseasca o solutie la problemele lor. parintii trebuie sa fie atentionati ca ei dispun de anumite capacitati si ca trebuie sa le abordeze si sa le utilizeze într-un mod pozitiv.… Aceste exemple mentionate mai sus se pot încadra în categorii ale asistentei pentru educare. Sprijin în procesul de educatie ‘Acordarea de sprijin în procesul de educatie reuneste toate acele activitati care au ca scop îmbunatatirea situatiei educationale a copiilor. Parintii pot fi informati de activitatile din interiorul organizatiei facându-i sa participe direct la activitati. parintii trebuie ajutati sa se dezvolte în rolul lor de parinti. vizite. Temele de discutie pot fi foarte variate. Acestea sunt activitati care îi ajuta pe parinti în porcesul de educare. vor regasi si recunoaste situatii care se aseamana cu a lor. În acest caz parintilor li se pot explica noi lucruri în interactiune sau nu cu ceilalti parinti si pe baza de jocuri de rol.

Blenkers. 2000. adapted on 18 December 1979. Henk. 1995 Bentzen. Cristelijke Hogeschool Windesheim Zwolle. Urie. Cunoaşterea de sine – condiţie a înţelepciunii.. 2003.Esteem Builders: A K-8 Self Esteem Curriculum. UNESCO. Mateias.A. une force positive: Science et culture. Inc.. Sprijin practic/instrumental sub forma unui ajutor concret sau practic. EDP RA. R. Inter-professional collaboration and service delivery. New York. Chelcea Septimiu. 1993 Birch. 1997 Braden. dr. E. Popescu. M. Paris. Editura Albatros. Serban. p.. • • • Sprijin informativ sub forma de informatie sau aviz asupra manierei de a actiona în anumite situatii.16-19 Bronfebrenner. Psihologia dezvoltării. Growing up Free. A Guide to Observing and Recording Behavior. Sprijin emotional sub forma de concepte si compasiune si feedback.. M. H. Ecologia Dello sviluppo umana. L Estime de soi. Lety Pogrehim.Institute for Studying Education And Coception of Life. Delmar Publisher. Warren. Rafaila. J. Bucuresti. 198 . p. 1979. Bucureşti. E. BIBLIOGRAFIE Barbu. A. Convention on the Elimination of Discrimination Against Women –CEDAW. Mc Grow-Hill Book Company.. Ann.pdf Chelcea Adina. F. B.Acordarea asistentei poate lua trei forme. 1986 Cottin. 1-4 september..Manual de pedagogie prescolara.126 CEDAW.gn1cedai. 1994 Borba.. Didactica. 1989 Bruder. France. Centre for Educational development. Bucureşti. Montreal. N. Editura Tehnică. Bologne. Comments prepared for International Consultation on Early childhood education and Special Educational Needs. Self concept-Development plan. Jalmar Press.. USA. Raising Your Child in the 80's.

Nr. American Educational Research Journal Washington:Spring 2004. Vol. New York.362 Nolte..G.3641 Myers. 1982 Declaratia de la Salamanca si Cadrul pentru Actiune in Educatia Cerintelor Speciale.Revista învăţământului preşcolar. Mc Grow-Hill Book Company. USA. Exploring and Learning. 2004 Grotberg Edith. USA. M. Constanţa. p.. Pauline. Bucuresti. Manual de instruire Montessori. Lucile and Swedlow.1iecdl. 1.& Hart. Child Development. Allyn and Bacon Inc.Dinu. J. Romania. Psihologia copilului. 1994. 53. Jane. L estime de soi. Editura Humanitas. 115-157 Mitrofan Nicolae. 1995 Lindberg. Morand de Jouffrey. 1980 The Word Declaration on Education for All: Meeting Basic Lerning Needs. Nasterea inteligentei la copil.P. A Guide to promoting resilience in children: strengthening the human spirit. Ladouceur et J. 1990.. 1998. Jean. Ed. Novaliu8s. Montreal. Inequality in Preschool Education and School Readiness. Meyers Marcia K. septembrie 1998 Monbourquette.8. 1998 Mullinax. Raising Your Child in the 80's. 41.pdf Damon. Outremont. Cum se formează copiii noştrii.Cottin.pdf Duclos.. Young children.B. Growing up Free. p. Educaţia în anul 2002. Guide to community-based rehabilitation services. M. R. Paris.J. Law D. Germain. UNESCO. 1973 . 1994 Piaget.ac.. Practice and reflexions. Christopher J and Waldfogel. Bewrnerd van Leer Foundation. Lety Pogrehim. Rita. 1998.Desjardins-Proulx. Queens College.. E. Promovarea rezilienţei la copii – sarcină prioritară a consilierii şi psihoterapiei.Guides for special Education. Ruhm. je suis copable:parcours pour l estime et l affirmation de soi. Pentru intelegerea aspectelor esentiale ale dezvoltarii personalitatii. traducere şi gn1ssfai. O'Toole.D. Quebec. Bucureşti.de L Hopital Sainte Justine.3-4. Katherine A. W. cn114awi. Iss. D. Bucuresti.Investing in Early Childrood Development Programs in Latin America: Toward Definition of an Investment Strategiy. Harris R.pdf. un passport pour la vie. 1992. 1985 Magnuson. no. EdituraTeora. Early Childhood Developemnt. France.dr. 2002 p. M. Casa Speranţa. The development of self-understanding from infancy through adolescence. Je suis aimable.

Mac Keith Press. In Provinding Special Education for Those Who Need it in Developing Countries..pdf. Word Declaration on Survival. Bucureşti.pdf UNICEF : The Education Cluster " Toward a Comprehensive Strategy for the Development on Young Child.. New york.. 1997 Vrasmaş.Paris. L. 2003 Tuunainen. Interaction between different special education structures: Integratedsegregated. MS. Enhancing Self Esteem in Children.Plaisance. Herman. Conceving the self. P. A. Why invest ? ECCD BRIEF LINK: The Benefits of Investing in Early Childrood Programes.gn1wsdpi.. New York..htm. I.org/children/why/index. MI.. Human Development. Editura Alternative. ... traducere în romănă Wolfe..html ECCD BRIEF LINK: The Economic Benefits of Investiment in ECCD. E. Agreed to the Word Summit for Children on 30 September 1990. C.U... P. Bucuresti. ed.. 1989. 29. Child Development..1 ebiei. Ecaterina. Bases for the infants development of self-awareness. Brain Research http://www.F. M. and col. bc.bc 1 bieci. la maternelle.pdf http://worldbank. UNESCO.org/children/why/index. Cambridge. New York. Ed.wordbank.D. De Boeuck. Myriam de Leonardis Education familiale. 1989 Wall. Editura ProHumanitate. Great Lakes RAP. 1995 UNICEF. Educaţia copilului preşcolar.Paris. Fausto Pedagogia familiei. 1995 Zinkin. Educatia timpurie a copiilor in varsta de 0-7 ani. 2002 Rosenberg. Anghelescu C. 1986 Telleri.M. 1979 Samuels. Conventia despre Drepturile Copilului. 1982 Sroufe. L'Education constructive de l'enfant. la societe'. W. Educateur. Costea. Barb. Paris. P.wordbank. L' Enfant. 1986 Pringle. Pietraru. Paraschiv. EDP. . M. E. UNICEF.. 1979 Preteur(Yves. Les besoines de l'enfant. Pam McConachie. Protection And Development of Children. Cornell University.K. image de soi et competences sociales.Helen Disabled Children and Developing Countries .org/children/why/brain. Ministry of Foreign Affairs of Filand. Finland. 1993 UNICEF. Helsinki.F.html. 1998 Vrasmas.U. BasicBooks. 1979 http://www. K. si.

ECCD BRIEF LINK: The Benefits of Investing in Early Childrood Programes. A Programing Guide on Early Childhood Care for Development.L. Meyers. cc113ahi.org/children/why/nutri.pdf. J. Ilfeld. Early Childhood Counts. 1992. 1. 2. 11. traducere şi gn1ssfai. World Bank Institute. http://www.G. 2000 (p. R. adapted on 18 December 1979. Agreed to the Word Summit for Children on 30 September 1990.wordbank. Declaratia de la Salamanca si Cadrul pentru Actiune in Educatia Cerintelor Speciale.org/children/why/health. http://www.1 ebiei. Helth Care: The Care Required to Survive and Thrive.http://www. http://www. 12. In Coordonators Notebook Nr. http://www. .bc 1 bieci. Protection And Development of Children.html 10.. bc. Convention on the Elimination of Discrimination Against Women –CEDAW.DC. 1989. 13. The Word Declaration on Education for All: Meeting Basic Lerning Needs. Evans.wordbank.pdf 5. Washington.1-35) 14. http://www.org/children/why/brain. htm Pentru Copiii mici si nutritia.pdf 6. Brain Research 7.G.gn1wsdpi.wordbank.htm Pentru Copiii mici si sanatatea B1. ECCD BRIEF LINK: The Economic Benefits of Investiment in ECCD.html.1iecdl.org/children/why/nutri.pdf.htm Pentru Copiii mici si sanatatea. Conventia despre Drepturile Copilului.org/children/why/health. Myers.Investing in Early Childrood Development Programs in Latin America: Toward Definition of an Investment Strategiy. traducere în romănă cn114awi..pdf 9. Evans.13. http://worldbank.gn1cedai.pdf 4.worldbank.pdf 15. 1994.org/children/why/index. E.htm.worldbank. R.org/children/why/index. 1990. J. htm Pentru Copiii mici si nutritia.ac. Why invest ? 8.pdf 3. Word Declaration on Survival.wordbank.

Bucureşti. Bucureşti Şchiopu. Bucureşti Dolto. a III-a. Editura Didactică şi Pedagogică. J. Naşterea inteligenţei la copil. Human Development.. 1976. I. DeBoeck. Psihologia vârstelor. Editura Didactică şi Pedagogică. New York Piaget. Helen. Bucureşti Munteanu. Vrasmaş. Ursula. Papalia. Bucureşti Piaget. Francoise. E.. 1997. Birch. C. 1985. 1989. P. Verza.. Psihologia dezvoltării. Paris. Editura Ştiinţifică şi Tehnică.. Bucureşti . Constituirea realului la copil. Editura ProHumanitate. Educaţia copilului preşcolar.16. Psychologie du developpement. 2000. 1973. Random House. Diane. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Psihanaliza şi copilul. 1986. 1989.1997. Humanitas. Învăţare şi dezvoltare. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti Golu. Psihologie copilului şi a adolescentului.). Psihologia educaţiei şi dezvoltării. J. Editura Academiei. Interacţiunea părinţi-copii. Ciofu. Ecaterina. (coord. Bruxelles. ed. Editura Didactică şi Pedagogică. 1983.. Bucureşti. Anca. Ann. 1993. Bucureşti Radu. 1999 B2 ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Bee. Editura Augusta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful