JAN AMOS COMENIUS

*MAGNA DIDACTICA*

Jan Amos Comenius a fost primul dintre autorii moderni,care a dezvoltat o

doctrină pedagogică amplă și bine închegată.

Comenius a fost un filozof,gramatician și pedagog ceh.Comenius s-a ocupat

întreaga viață de perfecționarea metodelor pedagogice.Opera sa îl face să fie
considerat ,în momentul de față,părintele educației moderne.

Născut la 28 martie 1952 în Moravia,chiar anul acesta pe 28 martie se împlinesc

428 de ani de la naștere.Comenius a rămas orfan de ambii părinți încă din
copilărie,fiind cel mai mic dintre cei cinci copii ai unei familii de țărani foarte
înstăriți,fiind unicul băiat .

Jan Amos este încredințat unei mătuși,iar acolo urmează școala

elementară,având pe învățător pe Nicodem Kozsky.Comenius urmează cursurile școlii
latine din Prerau,studiază aici cu toată ardoarea,căutând să-și însușească temeinic și
limba lui Cicero,Ovid și Vergiliu.Comenius pregătește o lucrare căreia îi dedică mai
bine de 40 de ani,care din păcate,această lucrare a căzut pradă incendiului din Leszno.

În 1614 Comenius își trece doctoratul cu o disertație privind relația dintre știință
și artă,lucrare scrisă sub influența operei lui Vive’s.Reîntors în patrie,este numit
profesor la școala latină din Prerau,apoi pastor,în 1616.

Timp de 7 ani,Comenius a dus o existență zbuciumată,odihnindu-se doar prin

peșteri și adăposturi părăsite,schimbându-și mereu domiciliul,dar și în aceste condiții
el continuă șă lucreze,să-și îmbărbăteze poporul împotriva asupritorilor.Călugării
catolici îi ard cărțile în piața din Fulnek,impunând foștilor să-i elevi să aducă
manualele elaborate de el și să le arunce în foc.Dar toate acestea nu-l
descurajează,dimpotrivă termină lucrările.

Sistemul de învățământ din zilele lui Comenius ajunsese într-o stare

deplorabilă.De exemplu,numai băieții erau considerați demni de a primi o
instruire,însă cei născuți în familii sărace nu erau primiți la școală.Disciplinarea era
severă,uneori chiar brutală,iar climatul moral era îngrozitor.Comenius a propus un
sistem care să facă învățatul mai atractiv.El și-a numit acest proiect educational
“educație universală.”

Obiectivul său era acela de a stabili un sistem progresiv de învățământ,de care

să se poată bucura toți.Comenius a scris că studiul trebuie să fie “întru totul
practice”,întru totul plăcut și în așa fel încât școala să devină cu adevărat o joacă,adică
un preludiu pentru întreaga viață.Prima opera a lui Comenius care avea să fie publicată
în domeniul predării a fost școala maternă în 1630.Cea mai cunoscută și probabil,cea
mai simplă opera a lui Comenius a fost “Lumea vizibilă”,un manual de citire ilustrat
pentru copii.

Comenius a fost considerat un geniu și i s-au adus omagii.Erudității din întreaga

Europă l-au potrivit ca pe un conducător,chiar cerându-i sfaturi .Comenius ne
provoacă să învățăm ce înseamnă să educi creștinește un lucru de care orice creștin are
nevoie.

Pornind de la această provocare,am onoarea,bucuria și emoția în același timp să

prezint opera “Didactica Magna”,unde Comenius prezintă Arta Universală de a
învăța pe toți totul.Ca teolog,Comenius consider că această viață nu este decât o
pregătire pentru cea eternă.

Scopul omului se află dincolo de lumea pământească:”Tot ce suntem,ce

facem,ce gândim,vorbim,auzim,dobândim și posedăm nu este altceva decât o anumită
scară pe care ne urcăm din ce în ce mai mult,spre a ajunge cât mai sus fără însă să
putem atinge vreodată suprema treaptă.”

Creierul nostru este comparat cu ceara,precum ceara poate lua orice formă și o
poți modela și transforma după cum vrei ,tot așa creierul primește imaginile tuturor
lucrurilor pe care le cuprinde lumea.

Rămâne deci stabilit că este mai natural pentru om și mai ușor,prin grația
Sfântului Spirit să devină înțelept,cinstit și sfânt de a frâna progresul datorită,corupției
intervenite căci fiecare obiect devine mai ușor la propria sa natură.

Comenius își dorește ca omul să fie instruit pentru adevăr și înțelepciune,

integritate și onestitate,acțiune,să beneficieze de o educație enciclopedică.

Omul trebuie să știe ce este adevărul,să nu se lase indus în eroare de neadevăr.

Să iubească binele,să nu se lase sedus de ceea ce este rău.Să acționeze rational,nu la

întâmplare față de lucruri,față de oameni și față de Dumnezeu,astfel că nici o
împrejurare să nu se abată de la scopul fericirii sale.

În “Didactica Magna” el afirmă ” toți pot învăța toate”,exprimând,în acest fel,un

dublu deziderat,o democratizare a educației,astfel încât toți oamenii să se bucure de
avantajele ei și o pregătire enciclopedică a individului ce amintește de perioada
Renașterii.Comenius este adeptul educației în conformitate cu natura,îndemnându-i pe
educatori să ia exemplu de la natură,care nu forțează nimic,ci lasă totul să se
desfășoare firesc,prin subordonare la legile intrinseci de dezvoltare natural a ființei
umane.

Imitând exemplul naturii,educatorul nu va greși niciodată și nici nu va

întâmpina vreo rezistență majoră din partea celui educat.

“Tineretul trebuie să fie format laolaltă pentru aceasta e nevoie de

școli”.Comenius compară tineretul cu o plantație a raiului care nu poate crește ca o
pădure ci are nevoie de îngrijire,iar grija de educația copiilor revenind în mod firesc
părinților.

În învățământul de astăzi modern se consider că școala și familia sunt cei doi

poli de rezistență ai educației,care este participant active în procesul propriei formări.
Adulții au visuri iar copiii nevoi.Împlinind nevoile copilului nostrum azi,facem ca
mâine visurile lui să poată devein realitate.

Foarte mulți părinți în ziua de azi sunt preocupați de pregătirea academică a

copiilor lor,lăsând pe locul doi dezvoltarea caracterului.Tot tineretul,de ambele sexe
trebuie încredințate școlilor.Îndeamnă toți copiii spre școală fie bogați,săraci,băieți sau
fete din sate sau triburi.Comenius cerea să se creeze școli pentru toți copiii indiferent
de condiția lor social,căci numai dacă sunt educați cum se cuvine pot fi cu adevărat
folositori societății.

Spre deosebire de timpurile trecute,el consideră că fetele sunt tot atât de

capabile ca și băieții de a-și însuși științele și de a se dedica unor îndeletniciri care
presupun un grad ridicat de instruire.În concluzie pentru că de vârsta și educația
copilăriei depinde întreaga viață,totul este pierdut dacă spiritual nu este pregătit pentru
tot în viață.

“Școli care să corespundă întru totul scopului lor n-au fost până acum!”

Dr.Litther în “Chemarea către orașele Germaniei” își exprimă dorința:

-să se înființeze în toate orașele,târgurile și satele școli în care întreaga

tinerime,de ambele sexe,să fie încredințate școlii.”Astfel că și cei ce s-au dedicate
agriculturii sau altei meserii trebuie să meargă zilnic câte două ore la școală ca să
învețe științe, moravuri și religie,în al doilea rând ei trebuie să fie învățați printr-o
metodă ușoară, ca învățătura să nu-i îngrozească ci să-i atragă ca niște mreje și astfel
copiii să participe la studii cu aceeași bucurie ca și cum și-ar petrece ziua întreagă
jucându-se cu nuci,cu mingea sau alergând!”Școlile pot fi reformate în mai bine.
 Întradevăr a vindeca o boală veche este mai greu și mai costisitor,față de a o
preveni și a intervenii timpuriu pentru rezolvarea și vindecarea ei.Astfel autorul
presupune organizare a școlilor prin care:

-să fie instruit întreg tineretul (afară de cei cărora Dumnezeu nu le-a dat minte);

-în tot ceea ce îl poate face pe om înțelept,bun și sfânt.

-formarea de pregătire pentru viață să se termine înaintea vârstei adulte.

-omul să nu citească și să înțeleagă numai opiniile străine despre lucruri și cărți

sau chiar să le întipărească și să le repete.

-formarea să nu fie ostenitoare ci cu totul ușoară.

Câteodată,dezmierdarea părinților corupe pofta natural a copiilor pentru

învățătură,alteori copiii înșiși sunt alcătuiți și îndepărtați de la atracția înnăscută a
minții prin activități exterioare acesteia sau casnice.Așa se explică că nu apare nici o
dorință pentru necunoscut și nu-și pot reveni ușor.

“Ordinea precisă a școlii trebuie împrumutată de la natură:astfel ca să nu poată

frâna nici un impediment.”Dacă vrem să căutăm mijloace pentru remedierea defectelor
din natură,acestea ne le putem găsi decât tot în natură.Pentru că este un adevăr de
netăgăduit că arta nu poate nimic fără imitarea naturii.S-a observat că apa formează
întotdeauna același nivel,chiar și în două vase aflate la distanță ce comunică între ele.
Pornind de aici s-au construit diferite conducte de apă,în care apa la orice adâncime se
ridică,cu condiția ca în partea opusă să fie presiunea corespunzătoare.Și această este o
artă pe care o datorăm naturii,care în funcționalitatea sa se bazează pe o lege a naturii.

Prelungim viața,astfel ca să ne ajungă pentru împlinirea misiunii date:

-scurtăm preocupările,spre a corespunde duratei vieții;

-prindem ocaziile și nu le lăsăm să ne scape fără folos;

-ne deschidem mintea ,ca să pătrundă mai ușor în lucruri;

-în locul unor observații vagi creăm o bază de nestrămutat și infailibilă.

Există trei izvoare principale care alimentează cunoșterea umană:lumea

înconjurătoare,spiritul nostru și Sfânta Scripură.Comenius realizează nu numai o
împăcare a celor două tendințe din filozofia vremii,empirismul și raționalismul ci și o
continuitate a idealului renascentist de formare a personalității umane,cel a lui Homo
universalis.Omul este o ființă rațională,pentru că cercetează lucrurile,le dă nume,le
măsoară și le întrebuințează.Înțelepciunea dobândită prin instruire nu-i este suficientă
omului.Pentru a forma mortalitatea,vom sădi în sufletele copiilor o serie de virtuți
precum:prudența,cumpătarea,dreptatea,tăria de caracter prin exercitarea lor,prin
exemplul educatorului și prin prescripțiile cuprinse în regulile de viață.

Religia nu trebuie să ocupe în programul școlar doar locul unui obiect oarecare
de învățământ,un principiu de program care să-i inspire pe profesori în tratarea
diferitelor obiecte de studiu.În domeniul educației morale Comenius nu se mulțumește
numai cu ideea morală,cu convingerea morală și cere inclusive exercitatea virtuțiilor
morale,tot așa în domeniul educației religioase pretinde exercitarea virtuțiilor
religioase.

Un important merit al lui Comenius rezidă în faptul că a dorit să fundamenteze

o știință a educației,pornind de la legile naturii,de la conformitatea cu natura.Arta și
știința didactică trebuie să fie o copie a naturii.Una dintre cela mai importante legi este
aceea care spune că natura nu face salturi ci lucrează treptat,pornește de la ușor la
greu,nu se grăbește și nu încetează până nu îți desăvârșește opera.

Comenius propune un principiu pedagogic fundamental:educația să se facă

ținându-se seama de treptele de dezvoltare ale individului de particularitățile sale de
vârstă.Pornind de la acest principiu Comenius ajunge la următoarea
concluzie:conținutul instruirii trebuie distribuit în mod corespunzător treptelor de
vârstă,astfel încât să nu se predea nimic c ear depăși capacitatea de înțelegere a
copilului.Principiile lui Comenius:siguranța,rapiditatea,plăcerea și temeinicia.

Pentru Comenius,scopul omului în viață este cunoașterea lui Dumnezeu.Când

înveți să te bucuri de fiecare lucru creat de Dumnezeu cunoști cel mai bine lucrurile
din jurul tău.Comenius a criticat destul de aspru metodele în pedagogia vremii:O
creatură inteligentă nu se va conduce prin strigăte și bătăi,ci cu rațiune.Dacă nu se va
face așa,insulta cade și asupra lui Dumnezeu care deopotrivă a făcut pe toți după
chipul său,iar lucrurile omenești se vor umple de teamă și neliniște.

Învățământul reprezintă principal formă de realizare a educației.Comenius cere

intervenția instituțiilor sociale,conducătorilor politici,personalităților publice și a
învățătorilor care să sprijine prin initiative specifice educarea tineretului și buna
funcționare a școlilor.Comenius a încercat să aplice principia în cadrul unui proces
corect de învățământ:

-cine intră în școală,trebuie să rămână acolo până nu iese un om învățat ,moral și pios.

-școala trebuie să fie așezată într-un loc liniștit,departe de zgomot și de distracții.

-tot ce trebuie făcut conform prescripțiile să se facă fără întrerupere.

-să nu se admită nimănui absențe și vagabondaj,sub nici un motiv.

Școala însăși trebuie să fie un loc plăcut oferind ochilor atracții atât pe dinăuntru
cât și pe dinafară

.Înăuntru să fie o camera luminoasă,curată și împodobită de jur împrejur cu picturi.De

se va proceda astfel copiii vor merge cu plăcere la școală.Preocuparea de a le asigura
copiilor o instruire temeinică l-a condus pe Comenius la stabilirea unui sistem de
principia didactice,a căror respectare constituie o garanție a eficienței în predare și
învățare.

-Învățătura trebuie să înceapă de la cea mai fragedă vârstă,înainte ca relele existente în

societate să corupă sufletele copiilor.

-Toate cunoștințele se predau cu ajutorul instituției adică totul trebuie prezentat de

profesor în așa fel încât să fie receptat de elevi prin intemediul simțurilor(legătura
dintre lucruri și cuvinte).

-Elevii nu trebuie încărcați cu prea multă materie,urmărindu-se cu deosebire

dezvoltarea lor psihică și intelectuală.

-Ordinea dezvoltării funcțiilor intelectuale ale elevului va fi conformă cu evoluția lor

naturală(dezvoltarea mai întâi a simțurilor ,apoi a memoriei și apoi a judecății).

-Predarea va fi organizată pe măsura minții,a memoriei și limbajului elevilor.

-Principiul concentrării și al cercurilor concentrice în învățământ:însușirea

cunoștințelor trebuie să se realizeze în mod treptat,prin lărgirea continua a volumului
de informație,astfel încât studiile următoare să nu apară ca ceva nou ci numai ca o
dezvoltare a celor dintâi.

-Instruirea trebuie să fie conștientă și active,astfel spus în locul învățării mecanice,pe

de rost,este preferată cea logică,prin participarea active a copiilor la aflarea adevărului.

-Predarea trebuie să fie sistematică,adică bazată pe o planificare,eșalonare și redare

metodică a conținutului informativ-formativ.

Urmărind fundamentarea unui învățământ ușor,plăcut,stimulativ,care să atragă

deci bazate pe înțelegere.Greșesc acei dascăli care se limitează la a le dicta elevilor
cunoștințe de multe ori fără explicații adecvate,pretinzându-le să le învețe pe de rost.
Este mai ușor să adoptăm conținutul și stilul la mințile copiilor pentru ca ei să nu-și
închipuie că este ceva imposibil,inaccesibil sau prea greu,căci nu există nimic mai
atrăgător și mai natural ca dialogul.Prin dialog omul poate fi condus oriunde,ușor și pe
nesimțite,în această formă au scris satiricii,sper a avertiza poporul,observațiile lor
asupra decăderii moravurilor;la fel și Platon-filozofia sa universal ca și Cicero
numeroase opera ale sale,precum și Augustul întreaga sa teologie,și urmărind
capacitatea de înțelegere a cititorului.

O importantă contribuție a adus Comenius și la dezvoltarea teoriei privind

metoda didactică considerând că dacă dispun de o metodă bună chiar și profesorii slabi
pot obține rezultate satisfăcătoare.Arta universală de a-i învăța pe toți toate,cum este
numită didactica,ne arată cum pot fi inițiați tinerii metodic ,sistematic,după anumite
principii,în tainele cunoașterii,ale științelor,bunele moravuri și pietății.Metodele
abordării metodologice propuse de Comenius:

 Metodele de predare consideră Comenius sunt cu deosebire intuiția și

exerciții:intuiția este cerută mai ales de științe,exercițiul mai ales de arte.
 Metoda artelor:în școli scrisul să se învețe scriind,vorbirea vorbind,cântarea
cântând,calculul calculând.Școlile să fie ateliere în care să se lucreze
serios.Elevul trebuie să intuiască și să imite.Căci acela care nu știe ce și cum
trebuie să se facă ceva nu poate să producă de la sine,așadar acestuia trebuie să
i se arate.Prin urmare trebuie să avem toată grija ca pentru tot ce trebuie făcut
în școală să existe forme,modele,idei juste,sigure,simple,ușor de înțeles și
imitat.
 Metoda exemplificării trebuie utilizată atât în formarea morală sau religioasă
cât și în asimilarea cunoștințelor despre natură.Comenius pune accentual pe
dimensiunea practic-acțională a instruirii,căci este necesar să formăm creștini
preacticieni și nu teoreticieni,religia dezvăluindu-și valoarea prin efectul său.
 Metoda limbilor:limbile nu se învață ca o parte integrată a erudiției sau a
înțelepciunii,ci ca un mijloc de a dobândi erudiție și a o comunica altora.
De aceea nu se învață toate limbile,ceea ce ar fi imposibil ceea ce ar fi inutil,căci s-ar
răpi timpul necesar studierii lucrurilor ci numai cele necesare.Pentru viața cotidiană
este necesară însă limba maternă,iar pentru relațiile cu vecinii limba vecinilor.Toate
limbile pot fi învățate după una și aceeași metodă.Și anume prin practicare,prin câteva
reguli foarte simple menite să indice numai diferențele față de o limbă de acum
cunoscută.
 Metoda educației morale:Credința,iubirea și speranța vor fi formate și întărite
prin practicarea lor și nu la modul speculativ,abstract.Jocul este o prelungire
sau o completare a activității și de aceea reprezintă un important mijloc de
manifestare a spiritului copilului.
În lucrarea Informatorul școlii materne,Comenius prezintă și o autentică teorie a
jocului,relevându-i principalele virtuți educative.Jocul satisface nevoia de mișcare a
copilului,recrează și dezvoltă agerimea spiritului,stimulează nevoia de a trăi și a lucra
în colectivitate,dezvoltă inițiativa și perseverența.Eficiența sa este relevantă nu numai
în planul dezvoltării intelectuale și morale a copilului.
  Metoda de inoculare a piețății:Credința,iubirea și speranța să se învețe prin
practică.Religia este ceva viu și nu o pictură,ea își dezvăluie așadar vitalitatea
în efectul său,după cum o sămânță vie încolțește de îndată ce o semănăm într-
un pământ.Socrate este lăudat de cei vechi pentru că el a eliberat filozofia de
speculații goale și spinoase și a trecut în domeniul morale așa și apostolii au
arătat că au fost chemați să întoarcă pe creștini de la discuții sterile și spinoase
asupra legii la dragostea dulce a lui Hristos.
Trebuie să avem grijă și să împiedicăm ca să nu audă și să nu vadă copiii blesteme și
să desconsidere numele lui Dumnezeu și alte nelegiuiri .Pretutindeni unde se vor
întoarce să nu observe decât stima față de Dumnezeu,respectarea poruncilor religioase
și grija de conștiință.Dacă acestea vor fi încălcate acasă sau la școală să fie aspru
pedepsit.Dacă vrem cu adevărat să avem școli creștine,atunci trebuie să înlăturăm din
ele accesul la autori păgâni.Scriptura conține adevărata descriere a
virtuțiilor,îndemnuri pătrunzătoare ce străbat până în măduva oaselor și exemple vii
pentru toate.
De aceea,pe bună dreptate,a scris un teolog că frumoasa înțelepciune a lui
Solomon a constat în aceea că el a introdus legea lui Dumnezeu în case,în școli și
palate.Dorind să-și prezinte cât mai clar concepția asupra metodologiei
didactice,Comenius a oferit și exemple de cum se poate desfășura o lecție.La început
se vor verifica temele,înainte de a preda noile cunoștințele,profesorul va purta cu
elevii o discuție asupra conținutului lecțiilor predate anterior.Sopul este acela de a
stabili o legătură între elementele de cunoaștere de care elevul dispune deja și ideile
noi pe care urmează să și le însușească.
Totodată,profesorul va căuta ca prin intermediul întrebărilor adresate să le
stârnească elevilor curiozitatea epistemică față de noul conținut.Exemplele trebuie
culese,pe cât posibil,din viața practică,pentru ca elevul să-și dea seama că ideile pe
care le dobândește în școală îi sunt utile în viață.La sfârșitul lecției el le va oferi și
elevilor prilejul să pună întrebări.Unii din ei vor explica în fața colegilor lor
cunoștințele abia predate de către profesor și vor face exerciții aplicative.
Se pune un mare accent pe disciplina școlară folosind chiar și proverbul popular
foarte usual care spune că o școală fără disciplină este o moară fără apă,find foarte
adevărat.Dacă se ia apa unei mori,atunci nu mai poate funcționa,iar dacă unei școli îi
lipsește disciplina atunci totul slăbește.Disciplina severă se va aplica la moravuri,dar
nu la studii și cunoaștere.Căci dacă studiile sunt bine predate,constituie prin sine
stimulente ale spiritelor și atrag chiar cuceresc pe toți prin plăcerea lor.
De reținut sunt și propunerile lui Comenius cu privire la formele de organizare
a procesului de învățământ,structura anului școlar și programul de studio.Pentru
organizarea procesului de învățământ a introdus sistemul de clase și lecții,ale cărei
principale avantaje ar consta în :
-pentru profesor este mai plăcut,întrucât lucrează cu mai mulți elevi deodată;
-elevii se vor stimula reciproc și vor profita de momentul în care se vor repeta
cunoștințele predate de profesor.
Astfel cele patru școli corespund celor patru anotimpuri ale anului.
 Școala general reprezintă vara plină de spice și de unele fructe timpurii.
 Gimnaziul corespunde toamnei,când se recoltează rod bogat de pe câmpii din
grădini și din vii și se adună în cămările minții.
  Academia reprezintă anotimpul iarna care pregătește fructele recoltate pentru
utilizări multiple astfel ca să fie din ce trăi în tot cursul vieții.Tinerii de
optsprezece ani sunt instruiți în cunoașterea limbilor și a artelor,se aseamănă
cu un arbore plin de flori care oferă ochilor o imagine încântătoare,nasului un
miros plăcut,iar gurii fructe gustoase.
 Bărbații tineri de 24 sau 25 de ani,sunt complet pregătiți prin studii
academic,seamănă cu un pom încărcat de fructe,în preajma culesului,rodul să
fie strâns și să i se dea diverse întrebuințări.
Propune ca măcar o data pe an,conducătorii competenți ai școlilor să facă
vizite,iar în academii delegați ai regelui sau ai statului să verifice dacă întradevăr cei
care predau își îndeplinesc obligațiile.Este convins cât de necesară este o școală a
școlilor sau Colegium didacticum,zicând că trebuie înființat în orice loc,a răspândi în
mod fericit și cu success asupra omenirii,îmbunătățind continuu situația oamenilor
prin intervenții noi și folositoare.Acest colegiu universal va reprezenta pentru toate
celelalte școli ceea ce este stomacul pentru membrele corpului:un atelier viu care
furnizează tuturor viață și forță.
Comenius a pledat pentru alternarea în clasă cu momentele de repaus,conform
unui orar întocmit, a introdus sistemul vacanțelor și a folosit expresia an școlar.Până la
Comenius,nici un alt autor nu mai prezentase un sistem pedagogic închegat și coerent
ci mai degrabă păreri isolate,presărate într-o ordine de idei care se refereau cu
prioritate la o altă problematică decât cea a educației.El a abordat aproape toate
problemele pedagogiei luând în discuție,de pe poziții reformatoare,politica
educațională,laturile educației,conținutul ei,organizarea și planificarea procesului
instructiv-educativ,metodologia didactică,soluțiile oferite constituind un reper și o
sursă de inspirație pentru abordările ulterioare.Influența pe care a exercitat-o asupra
teoriei și practicii pedagogice ulterioare a fost convărșitoare,ea resimțindu-se destul de
mult și astăzi.
Recomand această carte pentru că este o artă universală foarte valoroasă
,interesantă și un ghid pentru noi chiar și în desfășurarea noastră zilnică.
Relatează o situație cu care s-a confruntat Comenius,lăsând în urma lui o
moștenire fabuloasă de care ne folosim și noi,fiind singurul sistem pedagogic coerent
care nu mai prezentase nici un alt autor.
În concluzie vă recomand să citiți această artă universală “Magna
didactica”deoarece veți învăța foarte multe lucruri neștiute și vă veți îmbogăți
cunoștințele.

Întocmit,

LESCHIAN ALINA IONIȚA

BILANIUC ALINA MONICA