1.1.

EDUCATIA TIMPURIE
"Copilăria este un timp pentru a fi, a căuta și a face sens lumii.
Anii copilariei timpurii nu sunt doar pregătire pentru viitor, ci și pentru prezent"
(autor necunoscut)
DE CE O NOUA ABORDARE A
POLITICILOR EDUCATIONALE?
-DE CE O NOUA ABORDARE A POLITICILOR EDUCATIONALE?

⮚ - Noua strategie la nivel european Educaţie şi formare 2020 propune tuturor ţărilor
membre să realizeze crearea de valoare prin cunoaştere, să dezvolte competenţele
cetăţenilor în cadrul unor societăţi care favorizează incluziunea şi să creeze o
economie competivă, conectată şi ecologică.

⮚ - Necesitatea corelării domeniilor sănătăţii, al nutriţiei şi igienei şi al protecţiei sociale

cu sfera educaţiei, o educaţie bazată pe conceptul de dezvoltare cognitivă şi
emoţională a copilului
Tendințe ale politicilor educationale în
statele europene
- Nu se organizează exclusiv servicii de îngrijire, ci și despre servicii de educație
Îngrijirea copiilor nu se mai limitează la îngrijire. Serviciile dedicate pentru copiii mici au
evoluat la nivelul de servicii de educaţie timpurie, în care copiii foarte mici sunt implicaţi
în procese de învăţare timpurie. Tendinţa către centre de învăţare poate "atribuită
activităţii de cercetare, care a demonstrat faptul că şi copiii foarte mici sunt capabili să
dezvolte abilităţi de învăţare care, în trecut, erau luate în considerare la o vârstă mai
mare. De asemenea, se subliniază ideea că astel de servicii de educaţie timpurie
contribuie la îmbunătăţirea rezultatelor copiilor la şcoală şi a şanselor lor în viaţă, în
general.
- O importanță din ce în ce mai mare este acordată formării personalului
Chiar dacă în multe ţări europene există încă multe probleme legate de personal angajat
în asfel de centre, nevoia de schimbare şi de investiţie în dezvoltare fiind evidentă, la
nivel european există preocupări comune privind îmbunătăţirea nivelului de
profesionalism în acest sector.
Tendințe ale politicilor educationale în
statele europene
- Acordarea unei importanțe sporite dezvoltării drepturilor copilului
Până în prezent, obiectivul principal al serviciilor de îngrijire a copilului a fost acela de a
facilita integrarea părinţilor pe piaţa muncii. În prezent, există o tendinţă de a depăşi
acest obiectiv şi de a concentra toate acţiunile asupra dezvoltării copiilor.
Activitatea zilnică din cadrul centrelor pentru copii mici trebuie să se inspire din
drepturile şi principiile descrise de Convenţia cu privire la drepturile copilului și îngrijirea
copiilor - trebuie să determine crearea unui număr cât mai mare de oportunităţi pentru
fiecare copil; în acelaşi timp, personalul trebuie să respecte şi să promoveze drepturile
copilului.
- O importanță din ce în ce mai mare este acordată implicării părinților
Comunicarea dintre furnizorii de servicii de îngrijiire şi părinţi continuă să devină din ce
în ce mai puternică, printr-o varietate de instrumente ce ţin la curent părinţii cu
informaţii referitoare la activitatea zilnică a copilului şi îi determină să se implice în
activităţile educaţionale care au loc în centre.
DELIMITARI CONCEPTUALE

 „totalitatea experienţelor individual realizate şi social organizate

de care beneficiază copilul în primii ani de viaţă cu rol de a proteja,
creşte şi dezvolta fiinţa umană prin înzestrarea cu capacitate şi
achiziţii fizice, psihice, culturale specifice care să-i ofere identitate şi
demnitate proprie” (Vrânceanu, 2010, p. 17).

 „servicii destinate copiilor de la naştere la 7/8 ani în cadrul

diferitelor tipuri de programe (normal, prelungit etc.) oferite în creşe,
acasă, în grădiniţe şi şcoli primare, precum şi în cadrul programelor de
recreaţie” (National Association for the Young Children (NAYEC);

 “educația timpurie este începută din primele momente ale vieții şi

susținută prin individualizarea şi organizarea adecvată a influențelor
educative directe şi indirecte.“ (Vrășmaș, 2009)
DELIMITARI CONCEPTUALE

„educația timpurie este ansamblul tuturor obiectivelor, cunoştințelor

şi modalităților de realizare a dezvoltării optimale a copilului de la
naştere până la 6-7 ani, bazat pe considerarea fiecărui act de îngrijire
ca pe o experiență de învățare, educație şi de creare de situații noi,
predominant prin joc, care să stimuleze şi să direcționeze cât mai
devreme formarea personalității copilului. Acest proces este posibil
numai în parteneriatul educațional dintre familie, profesionişti
competenți şi comunitate” („Educația timpurie în România”, Step by
Step-IOMC-UNICEF, Vanemmonde, 2004);

 educaţia timpurie vizează atît acţiunile desfăşurate în cadrul

serviciilor oferite de instituţii, cât şi al celor oferite de familie şi pentru
familie, de aceea este foarte importantă asigurarea unei pregătiri a
părinţilor, îndeosebi a celor care nu apelează la servicii instituţionale,
în privinţa modului în care ar trebui să acţioneze ca instanţă
educaţională;
DELIMITARI CONCEPTUALE

 educația care privește copilul de la naștere până la 8 ani și care

oferă condiții specifice pentru dezvoltarea generală în concordanță cu
trăsăturile psihoindividuale ale fiecărui individ (Păun, Iucu, 2002);

 educația timpurie este esențială pentru dezvoltarea ulterioară a

copilului și necesită metodologie și curriculum adecvat, precum și
personal calificat, în colaborare cu familia și serviciile de protecție
socială și sănătate (Tassoni, Beith, Bulman, 2005, Tassoni, 2006).
Educaţia timpurie ca orientare subsumată
direcției educației pentru toți
 educaţia pentru toţi subliniază că învăţarea începe de la
naştere şi se derulează pe tot parcursul vieţii (Conferinţa Mondială
de la Jomtien, 1990);

CARACTERISTICI
▄ Identifică startul dezvoltării individuale;
▄ Construieşte premizele socializării şi
participării sociale;
▄ Egalizează şansele la dezvoltare, participare şi
integrare;
▄ Responsabilizează educatorii, familia,
comunitatea şi societatea;
Educaţia timpurie ca orientare subsumată
direcției educației pentru toți
▄ Propune şi proiectează parteneriate educaţionale având în
centru grija pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil;
▄ Schimă modul de abordare a vârstelor mici atât în teorie cât şi
în practică;
▄ Oferă o perspectivă pozitivă, umanistă, holistică asupra
educaţiei, vârstelor copilării mici, activităţii de joc şi învăţare;
▄ Schimbă curriculum, îl flexibilizează pentru toţi copiii;
▄ Vede grădiniţa ca o instituţie a dezvoltării, eliminând viziunea
sancţionatoare şi etichetarea.
Educaţia timpurie ca formă de
organizare a educației

 din această perspectivă, educaţia timpurie se realizează la nivelul

tuturor mediilor educaționale/ instituțiilor care îndeplinesc funcții
educative;
 educația timpurie se realizează ca educație informală (în familie,
în grupul de colegi/ prieteni/ rude, în comunitate, prin mass-media),
ca educație formală (în creșe, gradinițe și alte instituții de ocrotire și
educație) și sub forma educatiei nonformale (în cluburi sportive,
cluburi ale copiilor și elevilor, biblioteci, muzee, activități ale unor
organizații nonguvernamentale, Biserică, școli de limbi străine, dans,
teatru, muzică, balet etc. s.a.);
 reprezintă prima treaptă de pregătire pentru educaţia formală,
pregătind intrarea copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu în
jurul vârstei de 6/7 ani.
 Concepte-cheie în educația timpurie

Copilărie timpurie

perioada din viața unui copil de la naștere până la vârsta de opt ani și
include atât servicii, cât și alte prevederi/ măsuri pentru copiii
preșcolari și pentru copiii aflați în primii ani de școală (UNICEF &
WHO, 2012).
Concepte-cheie în educația timpurie

Dezvoltare globală:

• dezvoltarea socio-emoţională (a trăi şi a lucra împreună,a

gestiona emoţii, a accepta diversitatea, toleranţa etc.);
• dezvoltarea cognitivă (abordarea unor situaţii problematice,
gândirea divergentă, asocieri, corelaţii etc.);
• dezvoltarea fizică (motricitate, sănătate, alimentaţie sănătoasă
etc.);
• dezvoltarea limbajului și a comunicării (ascultare în vederea
înțelegerii mesajului, comunicare și exprimare orală corectă, interes
pentru scris și citit, discriminare fonetică, conștientizarea mesajului
scris etc.);
• capacitățile și atitudinea în învățare (curiozitate și interes,
inițiativă, persistență, creativitate).
Concepte-cheie în educația timpurie

ÎNGRIJIRE, EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE-DEZVOLTARE

Invăţarea copilului trebuie începută de la vârste cât mai mici -

ARGUMENTE
1. Valoarea pentru dezvoltarea personalităţii. Primul argument se
referă la faptul că acest timp din viaţa unui om e dovedit ştiinţific ca fiind
extrem de important pentru dezvoltarea ulterioară. Cănd copilul este
mic, (de la 0 la 6 ani) dezvoltă aptitudinle sale psihologice şi sociale
care vor fi un punct de plecare în viaţa de adult. De aici este firesc să ne
gândim că atitudinea pozitivă faţă de sine şi faţă de lume începe din
primele momente ale vieţii. Mai corect spus, depinde de stimularea pe
care o simte şi o acceptă copilul. Cu alte cuvinte, educaţia şi protecţia
primei copilării favorizează dezvoltare individuală.
 Concepte-cheie în educația timpurie

ÎNGRIJIRE, EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚARE-DEZVOLTARE

Invăţarea copilului trebuie începută de la vârste cât mai mici -

ARGUMENTE
2. Nevoia de metode active şi participative de educaţie.
Al doilea argument se referă la metodele de învăţare şi adaptare. Dacă
copilul este abordat de mic prin metode adecvate, el va învăţa mai
repede şi mai bine şi se vor pune mai adecvat bazele unei învăţări
organizate prin şcoală. Copilul care este stimulat să fie curios în faţa
aspectelor diferite ale vieţii, ca şi de modul în care aceasta funcţionează,
devine tot mai apt să înveţe eficient şi eficace la şcoală. Dacă copilul
învaţă să exploreze lumea imaginilor, chiar când este vorba de scriere
sau de imaginile de pe ecran, asta îl încurajează să înveţe să citească şi
să scrie, să socotească, pentru a se exprima şi pentru a comunica cu
ceilalţi.
 Concepte-cheie în educația timpurie

STAREA DE BINE A COPILULUI

- este determinată de satisfacerea nevoilor de bază: nevoia de securitate
și claritate, de înțelegere și afecțiune, de recunoaștere socială și
sentiment de apartenență la grup, nevoia de a se simți priceput, capabil și
valoros, nevoile fizice.

- asigurarea celor mai bune condiții posibile pentru creștere, învățare și dezvoltare:
compania altor copii /adulti, să simtă bucuria și libertatea de acțiune într-o atmosferă calmă,
atractivă şi sigură.
- încurajarea capacităților funcționale - copilul simte că este apreciat; el este ajutat să
dezvolte un respect faţă de sine sănătos; el dorește să încerce lucruri noi, să învețe abilități
sociale; fiecare copil este tratat în conformitate cu nevoile individuale, personalitatea și
cultura sa de familie, și are sentimentul că este tratat în mod echitabil, indiferent de sex sau
de mediul social, cultură sau etnie.
Note distinctive ale educației timpurii:

◻ - copilul este unic şi abordarea lui trebuie

să acopere toate aspectele dezvoltării sale
◻ - vârsta 0 – 3 ani necesită o abordare
integrată a serviciilor de educaţie timpurie -
îngrijire, nutriţie, educaţie
◻ - activităţile desfăşurate în cadrul
procesului educaţional sunt adevărate ocazii
de învăţare situaţională prin joc
◻ - părintele este partenerul cheie în
educaţia copilului, iar relaţia familie - grădiniţă
– comunitate este definitorie
◻ - dezvoltarea copiilor este rapidă în
această etapă de vârstă, iar valorificarea
potenţialului pe care îl are copilul creează
premisele abilităţilor lui ulterioare
EFECTELE POZITIVE ALE EDUCAȚIEI TIMPURII

◻• progresul semnificativ în plan

intelectual pentru copii, indiferent de mediul
din care provin;
◻ • efectele pozitive asupra viitoarei
integrări sociale şi reducerea
comportamentelor deviante precum şi a
eşecului şcolar;
◻ • descoperirea de către fiecare copil a
propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea
unei imagini de sine pozitive;
◻ • dezvoltarea abilităţilor sociale prin
interacţiunile generate de mediul de învăţare;
◻ • comportamente centrate pe sarcină;
◻ • dezvoltare socio-emoţională;
◻ • motivaţie şi atitudini pozitive faţă de
învăţare.
 FUNDAMENTE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI TIMPURII

Influențele teoriei inteligențelor multiple - 8 inteligențe multiple (Gardner,

2004):

o Inteligenţa lingvistică - capacitatea de a rezolva şi dezvolta probleme cu

ajutorul codului lingvistic, sensibilitate la sensul şi ordinea cuvintelor;
o Inteligenţa logico-matematică - capacitatea de a opera cu modele,
categorii şi relaţii, de a grupa, ordona şi interpreta date, capacitate de a
problematiza;
o Inteligenţa spaţial-vizuală - capacitatea de a forma un model mental
spaţial al lumii şi de a rezolva probleme prin intermediul reprezentărilor
spaţiale şi ale imaginii; simţul orientării în spaţiu, capacitatea de a citi hărţi,
diagrame, grafice etc.;
o Inteligenţa muzicală - capacitatea de a rezolva probleme şi de a genera
produse prin ritm şi melodie, sensibilitate la ritm, linie melodică şi
tonalitate, capacitate de a recunoaşte diverse forme de expresie muzicală;
 FUNDAMENTE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI TIMPURII

Influențele teoriei inteligențelor multiple - 8 inteligențe multiple (Gardner,

2004):
o Inteligenţa corporal-kinestezică capacitatea de arezolva probleme şi
dezvoltă produse cu ajutorul mişcării corpului; îndemânarea în manipularea
obiectelor;
o Inteligenţa interpersonală - capacitatea de a rezolva probleme şi de a
dezvolta cunoaştere şi produse prin interacţiunea cu ceilalţi; abilitate de a
discrimina şi a răspunde adecvat la manifestările şi dorinţele celorlalţi;
o Inteligenţa intrapersonală - capacitatea de rezolva probleme şi de a
dezvolta produse prin cunoaşterea de sine; capacitatea de acces la propriile
trăiri şi abilitatea de a le discrimina; exprimă conştientizarea propriilor
cunoştinţe, abilităţi şi dorinţe;
o Inteligenţa naturalistă - capacitatea de a rezolva probleme şi de a
dezvolta produse cu ajutorul taxonomiilor şi a reprezentărilor mediului
înconjurător.
o Inteligenţa existenţială
 FUNDAMENTE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI TIMPURII

Influențele teoriei inteligențelor multiple

Educația timpurie planificată şi realizată din perspectiva

inteligenţelor multiple:
- condiţionează centrarea pe copil şi individualizare;
- facilitează interacţiunea cu lumea;
- asigură şi susţine succesul în autoexprimare;
- întăreşte imaginea de sine şi sentimentul de competenţă
- .....................................
- .....................................
 FUNDAMENTE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI TIMPURII

Influențele cognitivismului

- conținuturile educaționale reprezintă ansamblul de cunoștințe declarative, condiționale și

procedurale, care se dobândesc prin procesări cognitive (Frumos, 2008) și presupun activizarea
actului învățării.
- procesul educațional din perspectivă cognitivistă se realizează prin activarea strategiilor
cognitive, care vizează organizarea, orientarea şi gestiunea proceselor cognitive de procesare a
informaţiei şi a strategiilor metacognitive, de cunoaştere a propriilor procese de prelucrare a
informaţiei şi de autoreglare a acesteia.

Strategia cognitivă reprezintă (Gagne, 1974, în Cerghit, 2008):

- „maniera în care cel care învaţă gestionează procesul de învăţare”,
- „ansamblu de proceduri şi reguli utilizate de un elev pentru a învăţa, pentru a elabora o
sarcină, pentru a atinge un scop, pentru a gestiona procesele de prelucrare a informaţiei”
 FUNDAMENTE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI TIMPURII

Influențele cognitivismului

- Învăţarea este activă, activizarea fiind determinată prin implicarea copilului în căutarea,
prelucrarea, înţelegerea semnificaţiilor cunoştinţelor şi a relaţiilor dintre ele - prin comparaţii,
reinterpretări, reflecţii personale, resistematizări ale cunoştinţelor.

Rolurile profesorului cognitivist (Joiţa, 2002):

- crearea unui climat stimulativ pentru învăţarea activă şi motivarea copiilor;
- promovarea învăţării interactive şi sprijinirea copiilor în rezolvarea individuală sau în grup
a sarcinilor;
- clarificarea obiectivelor urmărite, a condiţiilor de realizare a acţiunii;
- încurajarea copiilor în realizarea unor acţiuni de autoanaliză, metacognitive;
- sprijinirea unui parcurs personalizat;
- ilustrarea unor proceduri variate de prelucrare a informaţiilor, realizând un echilibru între
structurile anterioare şi cele noi;
- prezentarea de sugestii, modele şi să provoace noi căutări, combinaţii;
 FUNDAMENTE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI TIMPURII

Influențele socio/constructivismului

2 elemente:
- stadialitatea dezvoltării intelectuale
- construcţia cunoaşterii ca urmare a interacţiunii dintre om şi mediu (evidenţiază rolul activ al
copilului în procesul de cunoaştere).

Realizarea procesului didactic în manieră constructivistă (Joiţa, 2006):

- diversificarea materialelor suport, a mijloacelor educaţionale (necesitatea combinării
strategiilor tradiţionale cu cele tehnologizate);
- crearea condiţiilor de muncă independentă individuală şi de grup (necesitatea combinării
strategiilor individuale cu cele de grup);
- realizarea de transformări, interpretări, construcţii şi reconstrucţii (necesitatea combinării
strategiilor bazate pe receptare/ tradiţionale cu cele de căutare, descoperire, bazate pe
acţiune, pe rezolvare de probleme)
 ABORDAREA HOLISTICĂ A COPILULUI

o succesiune a dezvoltării personalității lui în mediul familial, comunitar, regional, global pentru
a-i asigura o stare de bine. Aceasta este condiționată de calitatea indispensabilă a sănătății,
nutriției, educației, a sprijinului parental, protecției sociale, prevenirea unor riscuri în
dezvoltarea copilului (UNESCO, 2014).

Dezvoltarea fizică, a
sănătăţii şi igienei
personale

Dezvoltarea cognitivă şi Dezvoltarea socio-

cunoaşterea lumii emoţională

Dezvoltarea limbajului,
a comunicării şi a Capacități și atitudini
premiselor citirii şi față de învăţare
scrierii
 ABORDAREA HOLISTICĂ A COPILULUI

- Aceasta presupune a orienta cadrele didactice să promoveze integrarea practicii educației

timpurii la nivel creativ, care se va concentra mai puțin pe reperele tradiționale ale dezvoltării
academice și, mai mult, pe crearea stării de bine a copilului, interconectată prin dezvoltarea
fizică, socio-emoțională, cognitivă, lingvistică.
(atunci când se întâmplă ceva în oricare dintre domenii, aceasta are un impact semnificativ asupra tuturor celorlalte domenii,
chiar dacă copiii trec prin stadii similare de dezvoltare, dar în ritmuri diferite. De aceea, cadrele didactice nu vor aștepta
rezultatul ca toţi copiii să atingă acelaşi nivel de performanţă în aceeași perioadă de timp. )
 Domeniile de dezvoltare și domeniile de activitate în educația
timpurie

Domeniu de dezvoltare Domeniu de activitate

Domeniu de activitate reprezintă

Domeniile de dezvoltare urmăresc
evoluţia copilului în funcţie de
creştere şi de maturizare a
sistemului nervos corelat cu
procesul de achiziţii în plan
psihologic
ansamblul de dimensiuni
operaționale ale procesului
educațional, determinată de
capacitatea de proiectare,
organizare și realizare pedagogică
a educatorului asumată în funcție
de condițiile specifice fiecărui grup
de copii.
 Domeniile de dezvoltare și domeniile de activitate în educația
timpurie
Domeniu de dezvoltare
Domeniile de dezvoltare sunt
intercondiţionate (fizică, socio-
emoțională, cognitivă și verbală) și nu
se produc dispersat, ceea ce înseamnă,
că dezvoltarea unui domeniu
condiționează dezvoltarea copilului
într-un alt domeniu, iar experienţele de
învăţare sunt cu atât mai semnificative
pentru progresul copilului, cu cât ele se
adresează simultan tuturor domeniilor
dezvoltării. Copiii învață holistic, astfel
încât fiecare domeniu le influențează
pe celelalte și nici unul nu operează
independent
Domeniu de activitate
procesul educațional al copiilor de
vârstă antepreșcolară se organizează
prin integrarea domeniilor de
activitate, dar nu sub formă de lecții,
din care cauză și poziția educatorului la
nivelul relației didactice este mai puțin
riguroasă. Activitățile prezintă acțiuni
de învățare situațională și
problematizată pentru copii, iar cadrul
didactic este un partener de joc.
 Domeniile de dezvoltare și domeniile de activitate în educația
timpurie

Domeniu de dezvoltare Domeniu de activitate

Domeniiile de dezvoltare ale
copilului:
Dezvoltare fizică, sănătate și igienă
personală
Dezvoltare personală, emoțională
și socială
Dezvoltarea limbajului și
comunicării
Dezvoltarea cognitivă
Domeniile de activitate sunt:
Sănătate, securitate și motricitate
Eu, familia și societatea
Limbaj și comunicare
Științe (Mediul înconjurător și
experiențe)
Arte
Tipurile de activităţi desfăşurate cu copiii în unităţile în care se oferă
servicii de educaţie antepreşcolară sunt:

a) jocul cu jucăria, jocul simbolic, jocul senzorial, jocul cu nisip şi apă, jocul de construcţie,
jocul didactic;
b) activităţi artistice şi de îndemânare: desen, pictură, modelaj, activităţi practice şi
gospodăreşti;
c) activităţi de muzică şi de mişcare: audiţii, jocuri muzicale, jocuri cu text şi cânt, cântece,
euritmie;
d) activităţi de creaţie şi de comunicare: povestiri, memorizări, lucrul cu cartea, citire de
imagini;
e) activităţi de cunoaştere: observări, lecturi după imagini, activităţi matematice, convorbiri,
jocuri didactice, experimente;
f) activităţi în aer liber: plimbări, jocuri la nisipar, jocuri şi întreceri sportive, utilizarea
aparatelor de joacă.
Principii in educatia timpurie
EDUCAȚIA CENTRATA PE COPIL

 se centrează pe satisfacerea nevoilor elevilor (Clasen,

Bowman, 1974);
 oferă elevilor autonomie și control în privința alegerii
subiectului, metodelor de învățare și ritmului de învățare (Gibbs,
1992);
 EDUCAȚIA CENTRATA PE COPIL
Abordarea psihocentristă
vizează centrarea pe copil, sunt
orientate pe noţiunea de
dezvoltare a persoanei ca întreg şi
promovarea învăţării prin activităţi
în care copilul se implică de bună
voie şi la alegerea sa, explorare
spontană şi joc.
Abordarea sociocentristă
vizează influența directă a adulțiilor
(părinte/educator) asupra copilului
prin atitudine, mesaj verbal,
gestică, stare afectivă, exemplul
personalității etc., ori prin prezența
lor activă și indirectă, prin
intermediul altor factori
educaționali (rude din familie, grup
social, comunitate).
 EDUCAȚIA CENTRATA PE COPIL
Abordarea psihocentristă
Sistemul educației timpurii desemnează
următoarele caracteristici:
- centrarea educației pe copil, și anume pe
calitățile lui naturale, fiziologice și psihologice;
- cunoașterea tuturor resurselor psihologice
ale copilului, pe baza metodelor de observare;
- realizarea acțiunilor practice eficiente
realizabile în mediul pedagogic natural;
- respectarea libertății de manifestare a
copilului;
- organizarea conținutului educației în raport
cu cerințele funcționale și interesele copilului;
- instituționalizarea copilului (la decizia
părinților);
- individualizarea educației prin valorificarea
tuturor resurselor inteligențelor multiple ale
copilului.
Abordarea sociocentristă
În instituția de educație timpurie:
- educatorul ghidează, gestionează/
organizează, monitorizează și evaluează
activitatea copilului.
- educatorul își menține rolul de facilitator
prin asigurarea condițiilor optime pentru actul
învățării și dezvoltării copilului și prin focalizarea
influențelor educative asupra socializării copiilor.
- sunt favorizate interacţiunile între colegi şi
lucrul în grup, iar jocul simbolic sau aşa-zisa joacă
sunt considerate la fel de importante ca şi
învăţarea culturală.
- rolul adulţilor este, pe de o parte, de a
aranja spaţiul de joacă, de a stabili ce echipament
se foloseşte pentru joc şi pentru celelalte activităţi
şi de a organiza programul de desfăşurare a
acestora şi, pe de altă parte, de a se apropia de
copii în aşa fel încât să încurajeze învăţarea
culturală.
Principii in educatia timpurie
EDUCAȚIA CENTRATA PE COPIL
- se bazează pe cunoaşterea de către educator a caracteristicilor tuturor
copiilor din grupă şi a potenţialului real al acestora;
- valorifică superior acest potenţial;
- porneşte de la nevoile şi interesele specifice ale copilului;
- vizează dezvoltarea de competenţe şi asimilarea de conţinuturi specifice;
- implică activ copilul în planificarea, realizarea şi evaluarea activităţilor;
- reprezintă o experienţă de învăţare pozitivă;
- permite transferul la alte situaţii educaţionale formale sau nonformale;
- utilizează preponderent strategii didactice centrate pe copil (care sunt
selectate în funcție de specificul dezvoltării copiilor, de stilul de învăţare, profilul
inteligenţelor multiple, dar şi de tipul de învăţare);
Principii in educatia timpurie
Principiul diferențierii și personalizării în educație

Educaţia diferenţiată şi personalizată presupune o abordare completă, din

perspectiva curriculum-ului în sens larg, cu toate componentele şi interacţiunile
dintre acestea. (Creţu, 1998)

Condiții:
- plasarea învăţării în centrul demersurilor şcolii (important este nu ceea ce
profesorul a predat, ci ceea ce elevul a învăţat);
- orientarea învăţării spre formarea de capacităţi şi atitudini, prin dezvoltarea
competenţelor proprii rezolvării de probleme, precum şi prin folosirea strategiilor
participative în activitatea didactică;
Principii in educatia timpurie
Principiul diferențierii și personalizării în educație

- flexibilizarea ofertei de învăţare venite dinspre şcoală prin structurarea unui

învăţământ pentru fiecare şi nu a unui învăţământ uniform şi unic pentru toţi;
- adaptarea conţinuturilor învăţării la realitatea cotidiană, precum şi la
preocupările, interesele şi aptitudinile elevului;
- introducerea unor noi modalităţi de selectare şi de organizare a obiectivelor
şi a conţinuturilor, conform principiului „nu mult, ci bine”;
- posibilitatea realizării unor parcursuri şcolare individualizate, motivante
pentru elevi, orientate spre inovaţie şi spre împlinire personală;
- responsabilizarea tuturor agenţilor educaţionali în vederea proiectării,
monitorizării şi evaluării curriculumului.
Modele de intervenție educațională timpurie (studiul EACEA P9
Eurydice (2009)

• Modelul 1:

- se bazează pe o perspectivă focalizată pe copil - pe nevoile acestuia de

dezvoltare, antrenează centre de îngrijire de zi în care se derulează cu
precădere programe educaţionale şi utilizează strategii pentru pregătirea unor
profesionişti ca resurse umane necesare în serviciile oferite copiilor la vârstele
mici.
- aceste tipuri de servicii oferite de societate includ resurse utilizate în anumite
centre de îngrijire, care pun în mişcare programe de învaţare preprimare,
implică un curriculum pedagogic, profesionişti formaţi, intervenţie timpurie, şi
încorporează în ultimele decenii programe pentru părinţi, familii şi comunităţi;
Modele de intervenție educațională timpurie (studiul EACEA P9
Eurydice (2009)

• Modelul 2:
- constă în servicii diferite, în principal de îngrijire la domiciliul familiei şi
programe educaţionale focalizate pe copil, care în mod neobişnuit nu utilizează
profesionişti (resursa umană este asigurată de părinţi);

• Modelul 3:
- constă într-o varitate de servicii focalizate pe părinţi şi familie focalizate pe
sprijin.
- aceste programele de sprijin pentru familie oferă o diversitate de servicii şi
activităţi croite pe multiplele nevoi ale famililor.
MEDIUL EDUCATIONAL IN EDUCATIA TIMPURIE

este un ansamblu format din elemente fizice, psihologice și sociale și include

clădiri, infrastructură, comunitatea din vecinătate și adulții/personalul cu
responsabilități funcționale pentru diverse situații, precum și diverse spații,
materiale și echipamente.

CONDITII:
- atrage interesul și curiozitatea copiilor și îi încurajează să se joace, să
exploreze, să experimenteze, să se miște, să acționeze și să se exprime în
moduri diferite, să planifice și să ia decizii pentru ei înșiși, permițându-le, astfel,
să progreseze în procesul de învățare și dezvoltare;
- sugerează şi motivează comportamente e comunicare, colaborare/cooperare,
de participare şi de cultură igienică;
- introduce o serie de elemente bazate pe cunoaștere, aptitudini şi experiență în
acțiunile ce implică atât copii, cât și adulți (cadre didactice, alt personal, părinți).
•

VA MULTUMESC!