Dartiela Osiac

Istoria şi didactica istoriei

- Specializarea: Pedagogia invdtdmdntului Primar şi Preşcolar -
Referenţi ştiinţifici: CUPRINS
Conf. univ. dr. habil. Claudiu Marian Bunăiaşu
Lector univ. dr. Alexandru Strungă

Corectura apartine autorului. Cuvânt inainte 7

Argument 9
CI 2018 Autorul
I. Istoria 13
Toate drepturile asupra acestei editii sunt rezervate autorului. Once repro-
ducere integrală sau partială, prin once procedeu, a unor pagini din această II. Istoricul 23
lucrare, efectuate fără autorizatia autorului este ilicită şi constituie o contra-
III. Profesorul de istorie 29
facere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utiliză rii sau citării justifi-
cate de interes ştiintific, cu specificarea respectivei cită ri. IV. Sursele istorice 39

V. Pluridisciplinaritatea i interdisciplinaritatea istoriei 43

Editura SITECH face parte din lista editurilor romă neşti acreditate de CNCSIS
şi de asemenea face parte din lista editurilor cu prestigiul recunoscut de V-1. Om şi societate 44
CNCS, prin CNATDCU, pentru Panelul 4.
V-2. Istoria i geografia 51

Editura SITECH Craiova, Romă nia V-3. Istoria i ştiinţele politice 54

Aleea Teatrului, nr. 2, Bloc Ti, parter 58
V-4. Istoria i cultura
Tel/fax: 0251/414003
E-mail: editurasitech@yahoo.com; office@sitech.ro V-5. Istoria i educaţia pen tru pace 60
VI-6. Istoria i religia 64
VI. Formarea noţiunilor de istorie 69
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României
OSIAC, DANIELA VII. Metode i tehnici inovative de predare a istoriei 73

Istoria şi didactica istoriei : specializarea Pedagogia VII-1. Metoda ciorchinelui 75

invătământului primar şi preşcolar / Daniela Osiac. -
VII-2. Metoda puzze-ului (mozaicului/jigsaw puzzle) 76
Craiova : Sitech, 2018
ISBN 978-606-11-6434-9 VII-3. Metoda brainstorming-ului 78
VII-4. Metoda cubului 79
37
VII-5. Metoda atelierului de creaţie 81
VII-6. Metoda jocului 81
VII-7. Vizita la muzeu i excursia 85
VII-8. Laboratorul de istorie 87
ISBN 978-606-11-6434-9 VII-9. T.I.C. (tehnologia informatiei şi a comunicaţiei) 89
VIII. Norme de redactare 93
Documente / Anexe
Cuvant inainte
99
1— Programa şcolard 99
II — Recomandarea nr. 15 (2001) privind Predarea istoriei in Europa in
Concepţia metodologică a lucrării relevă materializarea
secolul XXI 123 principiilor epistemologice, ştiinţifice şi didactice in elaborarea
III — Date, evenimente, tradiţii importante in istoria Ronginiei 135 unui suport curricular pentru studenţii de la specializarea
IV — Project didactic 142 Pedagogia invărdmantului primar şi preşcolar. Lucrarea are
Referinţe bibliografice 151 consistenţă ştiinţifică, valoare didactică şi rigurozitate in
structurarea şi eşalonarea unităţilor de conţinut.
Din perspectiva realizării funcţiilor unui suport
curricular pentru studenţi, apreciem:
- realizarea procesului de transpoziţie didactică, prin
procesualitatea specifică şi in mod creativ, astfel incat cursul
realizat facilitează cunoaşterea, inţelegerea, aplicarea şi
abordarea creativă a demersului didactic al istoriei;
- funcţionarea ca un suport metodologic util in invăţarea
experienţială, prin situaţii problematice, prin studii de caz,
invăţarea creativă, in autoinvăţare şi in dezvoltarea
metacogniţiei;
- facilitarea dezvoltării, in mod echilibrat, a
competenţelor cognitive şi a celor acţional-metodologice ale
studenţilor, prin echilibrul dintre unităţile de conţinut axate pe
descrierea procesualităţii demersurilor didactice şi aplicaţii;
- vizarea competenţelor transversale ale studenţilor, prin
caracterul axiologic al conţinuturilor, pe integrarea valorilor
umaniste, sociale şi profesionale in structura unităţilor de
conţinut;
- evidenţierea relaţiilor interdisciplinare ale Istoriei şi a
modalităţilor didactice de valorificare a acestora;

••••
 - accentul pus pe strategiile interactive, pe metodele
tehnicile inovative de predare-invăţare a istoriei, pe
metodologia alternativă de evaluare;
- aplicarea principiilor metodologice ale didacticii
postmoderne, in spiritul constructivismului pedagogic, al
curriculumului centrat pe student, al strategiilor educaţionale
interactive, euristice, creatoare, al evaluării formatoare. in
spiritul acestor conceptii postmoderne, s-a realizat selectia
continuturilor academice şi au fost elaborate şi diversificate
aplicaţiile.
Lucrarea reprezintă un suport curricular interesant al
disciplinei Istoria i didactica istoriei, care favorizează inţelegerea,
familiarizarea i promovarea de modele didactice, are valoare
metodologică in dezvoltarea de instrumente metodologice in
proiectarea, implementarea i evaluarea demersurilor didactice.
Valentele ştiinţifice i curriculare ale lucrării autoarei Daniela
Osiac îi conferă funcţionalitate in formarea iniţială i continuă,
adresandu-se mai multor categorii de formabili: studenti de la
specializarea Pedagogia invăţămeintului primar i preşcolar şi de la
programul de formare psihopedagogică; cadre didactice din
invăţămăntul preuniversitar, care urmează programe de
formare continua; cadre didactice universitare, preocupate de
dezvoltarea competenţelor didactice in domeniul disciplinelor
socio-umane.
Prin aceste considerente, apreciem că lucrarea Istoria şi
didactica istoriei, elaborată de autoarea Daniela Osiac, are
caracteristicile unui curs metodologic valoros in domeniul
didacticii postmoderne universitare, inscriindu-se 'in
coordonatele dezvoltării curriculare ale specializărilor din
domeniul Ştiinţe ale educaţiei, ale Universităţii din Craiova.
Conf. univ. dr. habil. Claudiu Marian Bunăiaşu
8 9
Argument
Didactica generală a fost denumită de celebrul pedagog
Jan Amos Comenius (1592-1670), in Didactica Magna (1657),
ca „omnes omnia docenti artificium" („arta universală de a-i
invăţa pe toţi totul").
În prezent, didactica modernă reprezintă o ştiinţă
pedagogică fundamentală al cărei object de studiu 1l
constituie, in principal:
- procesul de instruire / autoinstruire (şi educare /
autoeducare) desfăşurat in sisteme formale — in instituţii de
invăţămant;
- procesul de instruire / autoinstruire (şi educare /
autoeducare) desfăşurat in sisteme neformale — in alte
instituţii decat cele de invăţămant;
- instruirea (şi formarea) continua a adulţ ilori.
Ca teorie ştiinţifică a procesului de invăţămant,
didactica se defineşte prin următoarele aspecte:
- un caracter explicativ: didactica evidenţiază i explică
componentele procesului de invăţămant, specificul lor
natura relaţiilor dintre ele;
Miron Ionescu, Muşata Bocoş (coordonatori), Tratat de didactică
modernă, ediţia a II-a, Editura Paralela 45, Piteşti, 2017, pp. 19-43;
Mariana Marinescu, Tendinţe i orientări în didactica modernă, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureş ti, 2009, pp. 7-14.
 - un eurneler riflexiv: d id actica formulează judecăţi de
valoare astipra com pollen telor principale ale procesului de
in v515m5nt (mijloace, metode, tehnici de invăţare, forme de
organizare, procese implicate in desfăşurarea lui) i asupra
modului in care au fost folosite cunoştinţele psihologice
sociologice in organizarea şi desfăşurarea acestui proces;
- un caracter normativ: didactica elaborează norme
referitoare la organizarea şi desfăşurarea procesului de
invăţămant; cerinţele care trebuie respectate pentru
realizarea obiectivelor stabilite; modalităţile concrete de
acţiune i interacţiune in cadrul acestui proces2.
Pentru formarea competenţelor generale şi specifice la
elevi sunt folosite o multitudine de strategii didactice,
dintre care amintim:
- un ansamblu de procedee prin care se realizează
conlucrarea dintre profesor i elev in vederea predării
invăţării unui volum de informaţii, a formării unor
priceperi i deprinderi, a dezvoltării personalităţii umane;
- un ansamblu de acţiuni i operaţii de predare-
invăţare in mod deliberat structurate sau programate,
orientate in direcţia atingerii, in condiţii de maximă
eficacitate a obiectivelor prestabilite3.
2 Constantin Postelnicu, Fundamente ale didacticii şcolare, Editura
Aramis, Bucureşti, 2002, p. 14.
3 Apud Mirela Popescu, Strategii didactice interactive, in vol. Felicia
Adăscăliţei, Marilena Bercea ş.a., Elemente de didactică a istoriei,
Editura Nomina, Bucureşti, 2010-2013, p. 89.
10
Tinand cont de „aceste strategii didactice i pentru
rezolvarea conflictului intre rolul clasic al predării i cel nou cerut
de invătare" — este necesar să aducem in prim plan:
- particularităţile educatului;
- schimbarea rolului central al educatorului clasic de a
transmite cunoaşterea (unde doming predarea prin
transmitere), prin impunerea in prim plan a unui proces
educativ care solicită redefinirea cunoştinţelor i implică o
atenţie sporită pentru noile obiective de natură formativă
(capacităţi, competenţe, atitudini)4.
În esenţă, didactica studiază procesul de invăţământ
prin prisma relaţiei dintre predare i invăţare, dintre
conduitele pedagogice ale subiectului acţiunii (profesorul)
modalităţile de răspuns ale obiectului ei (elevii) in vederea
asigurării unei armonii intre ele5.
Cursul de fată se adresează studentilor de la
specializarea Pedagogia invătămăntului Primar şi Preşcolar. El
este conceput astfel incat să faciliteze insuşirea unor
notiuni, tehnici şi metode, precum şi dezvoltarea unor
competente specifice necesare predării istoriei celor din
ciclul preşcolar/primar. Dincolo de o paletă incărcată de
date, istoria este un buchet de poveşti şi povete, ne
4 Elena Joiţa, Metodologia educatiei. Schimbări de paradigme, Institutul
European, Iasi, 2010, pp. 97-101.
5 Mariana Marinescu, op. cit., pp. 7-14.
11
 defineşte pe fiecare in parte, dar şi ca grup şi comunitate. in I. Istoria
acelaşi timp, fiecare dintre noi este părtaş la făurirea istoriei.
Astfel, in paginile următoare incercăm să găsim răspunsul
la intrebări precum Ce este istoria?, Cine este istoricul? Ce
Folosim zilnic sute, mui de cuvinte, fără a ne mai oferi
inseamnă să fii profesor de istorie?; explicarea unor noţiuni de
răgazul să le definim sensul. Îl ştim i îl folosim. Şi totuşi,
bază, care sunt esenţiale in predarea şi inţelegerea istoriei;
pentru a putea scăpa de situaţii incomode — cind
prezentarea legăturii dintre istorie şi celelalte materii /
inţelegerea unui cuvânt ne poate trimite intr-o ipostază mai
ştiinţe / domenii.
puţin confortabilă — este bine să cunoaştem definiţia de
Avand in vedere orientarea spre dinamic şi interactiv
bază a acestuia oferită de DEX. Astfel, inainte de a pătrunde
a noilor generaţii, se pune accentul pe metodele noi de
in descifrarea tainelor istoriei şi a didacticii acesteia,
predare şi invăţare, pe utilizarea noilor tehnologii de
propunem să lecturăm definiţia oferită de Dicţionarul
informare, toate acestea convergand spre dezvoltarea
explicativ al limbii romdne:
competenţelor necesare viitorilor profesori pentru
IST6RIE, istorii, s.f. 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor
invăţământul primar şi preşcolar de a transmite desluşirea
naturii i societăţii. 2. Ştiinţă care studiază trecutul umanităţii
tainelor istoriei către elevi. Pe lângă noţiunile de bază,
al societăţilor omeneş ti cu scopul de a le reconstitui. • (Concr.)
prezentul suport de curs îşi propune să familiarizeze
Scriere conţinand evenimente i fapte care se incadrează în
studenţii cu metodele inovative de predare aferente istoriei
această ştiinţă. 3. (Cu determinarea domeniului) Ştiinţă care
şi calibrate după metodologiile actuale de predare. Pentru
studiază dezvoltarea i schimbările succesive dintr-un anumit
fiecare metodă sunt prezentate exemple specifice, acest
doineniu. Istoria limbii. • (Concr.) Lucrare care tratează probleme
suport devenind astfel util şi pentru orele de seminar.
din aceste domenii. 4. Poves tire, naraţiune. 5. (Fam.) intdmplare,
pdţanie. • Poznă, incurcătură. — Din lat. his toria, it. istoria. Cf
fr. histoire6.
Etimologic, cuvantul provenit din greacă, inseamnă
cercetare, investigare a unui martor ocular şi, in acelaşi
limp, prezentarea consecinţelor i rezultatelor acestor

^ littps://dexonline.ro/definitie/istorie
12 13
 acţiuni7. in latină, termenul avea aproximativ acelaşi inţeles
ca i in greacă. Istoricul roman, Publius Cornelius Tacitus,
de exemplu, îl folosea pentru relatarea celor văzute direct
de el, jar pentru evenimente petrecute inaintea timpului său
utiliza termenul de Annales8; in Evul Mediu, termenii anale
sau cronici acopereau relatarea evenimentelor petrecute
considerate importante. Termenul istorie, păstrand valenţa
ideii desprinsă din senul de narrare sau dicere, a fost folosit
pană la sfarşitul Evului Mediu pentru relatările care nu
presupuneau o anume cronologie, ca in cazul analelor sau
cronicilor.
Marele istoric Nicolae Iorga sublinia că: „Istoria este
expunerea sistematică, fără scopuri străine de dismsa, a faptelor, de
once natură, dobandite metodic, prin care s-a manifestat,
indiferent de loc i timp, activitatea omenirii" 9. De asemenea,
academicianul Joan-Aurel Pop susţine că: „Istoria fiecărui
popor, dacă este cinstit scrisă, ne ajută să iubim i să preţuim
toate popoarele, adică omenirea!"1°.
Datand de milenii, istoria, ca disciplină, a inregistrat
schimbări semnificative — din punctul de vedere al
problematicii, al instrumentaţiei teoretice, al tehnicilor de
7 Jerzy Topolski, Metodologia istoriei, Editura Ştiinţifică şj
Enciclopedică, Bucureşti, 1987, p. 38.
8 Ibidem, p. 39
9 N. Iorga, Generalităţi cu privire in studiile istorice, ediţia a III-a,
Bucureşti, 1944, p. 10.
10 Ioan-Aurel Pop, Istoria rorminilor pentru elevi, Editura Litera,
Bucureşti, 2016, p. 9.
14
investigaţie şi al funcţionalităţii sale — prin dubla ei relaţie
cu ansamblul cunoaşterii umane şi cu cel al practicii sociale.
Interesul aparte pentru istorie apare nu numai firesc, ci şi
necesar, prin sarcinile social-umane cu care a fost investită
in evoluţia ei: memorie colectivă a omenirii şi, in acest sens,
depozitară a experienţei, bază şi temei ale cunoaşterii;
pedagogie social-colectivă, prin conţinutul său normativ şi
valorizatorn.
Istoria vizează atat latura cognitivă, cat şi cea rational-
afectivă, contribuind la dezvoltarea cunoştinţelor din toate
sferele existentei sociale, a capacităţilor intelectuale ale
elevilor in concordanţă cu cerinţele vieţii contemporane, cu
progresele ştiinţifice. Alături de celelalte discipline, istoria
contribuie la stimularea interesului pentru ştiinţă şi la
formarea gandirii logice, a spiritului critic, indeosebi prin
formarea deprinderii de a sintetiza, argumenta şi interpreta
obiectiv fenomenele istorice. Ca o constantă, istoria, ca
disciplină de invăţămant, are menirea de a inzestra tanăra
generaţie cu acele cunoştinţe, concepţii, atitudini,
sentimente, care să o determine să acţioneze cu
discernămant, cu maturitate, in vederea integrării ei in
societate pe baza unor principii sănătoase. „<<Historia
magister vitae!>> Istoria este un invăţător sau cel puţin ar trebui
Vezi: Laura Căpiţă, Carol Căpiţă, Tendinţe în didactica istoriei,
Editura Paralela 45, Piteşti, 2005; Elena Ene, Georgeta Smeu, Rea
Silvia Bărbulescu, Gloria Ceacalopol, Metodica predării istoriei
României, Editura Didactică i Pedagogică, Bucureşti, 1981.
15
 să fie! Rostul ei este de a ne inlesni legătura cu trecutul, cu
rădăcinile, de a ne ajuta să existăm intr-o lume cunoscută şi prin
aceasta ea ar fi menită să ne asigure un echilibru interior, măsura
lucrurilor12.
Trebuie să avem in vedere faptul că oamenii sunt
sensibili la argumente ştiinţifice, dar, mai ales, sunt sensibili
la argumente de natură emoţională; acest aspect este
valabil, in special, pentru tanăra generaţie. Din această
perspectivă rezultă reputaţia istoriei, funcţiile specifice ale
istoriei in şcoală. Studierea istoriei se adresează deopotrivă
intelectului şi inimii, solicitand raţiunea şi simţirea, din a
căror simbioză se naşte motivaţia devotamentului faţă de
propria devenire. in acest sens, patriotul, revoluţionarul,
istoricul Nicolae Bălcescu sublinia că: „Istoria este cea din tai
carte a unei naţii. intr-insa ea îi vede trecutul, prezentul şi
viitorul" .
Enumerarea numai a catorva aspecte sugerează că
istoria este, in acelaşi timp, o ştiinţă şi o disciplină
pluridisciplinară, integratoare13:
- tezaur al invăţămintelor trecutului, exemplu pentru
prezent şi prospectare a viitorului, istoria apare ca o
12 Dan Berindei, Ne invată ceva istoria?, in vol. in mijlocul cetătii,
Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2009, p. 54.
13 Călin Felezeu, Didactica istoriei, Editura Presa Universitar
ă ,6u, aduce o contribuţie fundamentală la inţelegerea
Clujeană, Cluj-Napoca, 2000; Gheorghe Alexandru, Vasile Voinescu,
I.R. Popa, Maria Năpruiu, Claudia Cărtu-Gheorghe, Metodica predării
istoriei in invătămăntul preuniversitar, Editura „Gheorghe Alexandru",
Craiova, 1999.
16
disciplină independentă incă din zorii umanităţii, cand
nevoia de a consemna şi transmite experienţa trecutului se
face tot mai mult resimţită;
- ştiinţă de sinteză, componentă esenţială a culturii
generale, ştiinţă umanistă prin excelenţă, avand in centrul
său omul şi activitatea umană transformatoare, ştiinţă
pluridimensională, integratoare, ordonatoare şi explicativă,
istoria imbogăţeşte viaţa spirituală cu imensa şi valoroasa
experienţă a umanităţii, dezvăluindu-le sensurile devenirii
istorice, ceea ce inseamnă că istoria este o ştiinţă a
trecutului, prezentului şi viitorului;
- istoria constituie fundament pentru cunoştinţele
dobandite de elevi la mai multe discipline: limba şi
literatura romană, literatura universală, unde nu se poate
studia fenomenul literar-artistic fără stabilirea cadrului
social-economic şi politic in care s-a dezvoltat; geografia
economică, ce poate fi inţeleasă numai prin prezentarea
cadrului istoric; ştiinţele sociale apelează la cunoştinţele
dobandite de tineri la orele de istorie; de asemenea, la
istoria filosofiei, unde conceptele filosofice cer evidenţierea
condiţiilor istorice in care au apărut.
Istoricii, filosofii istoriei, metodologii sunt de acord că
istoria are, in principal, două tipuri de funcţii:
1 — Funcţiile de cunoaştere — istoria, datorită obiectului
tgiinţifică a omului şi a societăţii, a organizării şi
funcţionării societăţii in diferite etape istorice.
17
 2 — Funcţiile practice — sunt la fel de importante,
conducând la formarea personalităţii, vizând latura
cognitivă i voliţional-afectivă.
În concluzie, se pot distinge trei semnificaţii
principale ale termenului „istorie": 1 — istoria ca evenimente;
2 — istoria ca activitate de cercetare a istoricului; 3 — istoria
ca rezultat al acestei activităţi, adică suma afirmaţiilor
despre evenimentem. Totodată, pentru a-şi îndeplini
menirea socială, istoria trebuie să fie „reconstruire ştiinţifică,
judecată critică i evocare vie"15.
În continuare, vă prezentăm câteva definiţii i opinii
apărute de-a lungul timpului vis-â-vis de istorie.
I. „Cine ştie Istorie, ştie mult din povestea completă a
societăţii umane: ştie şi despre războaie, dar şi despre sistemul
bancar; şi despre arme, dar şi despre modă; şi despre campuri de
bătaie, dar şi despre saloane diplomatice; şi despre marile erori ale
umanităţii, dar şi despre marile ei victorii politice, sociale,
econom ice, culturale sau chiar sportive! [...]
Istoria ne invăţă să citim o hartă, o haină, o ruină, o piesă
arheologică, o fotografie, o gravură sau un document vechi. Cine
14Jerzy Topolski, op. cit., p. 44.
15Mihai Berza, Pentru o istorie a vechii cult un romăneşti, Culegere de
studii, editată, cu o introducere şi note de Andrei Pippidi, Editura
Eminescu, Bucureşti, 1985, p. 221.
18
ş tie Istorie, îi va citi mai bine pe oameni. Este acesta, oare, puţin
lucru? "16 .
II. „Ca să poţi trăi prezentul, jar apoi să construieşti un
viitor mai bun, trebuie să-ţi cunoş ti istoria. Istoria este printre
primele materii care definesc cultura generală a unui individ. Ea
iţi dezvoltă capacitatea de a gandi şi de a percepe evenimentele
importante prin care a trecut omenirea.
Istoria reprezintă lucrul cel mai de preţ în personalitatea
fiecărui popor. Fără ea n-am mai fi azi ceea ce suntan. Ea este
cartea de vizită a unui neam, 'in ea ne identificăm"17.
„Lipsirea tineretului de cunoaş terea trecutului
inseamnă tinerea lui în ignoranţă, ştergerea orizontului pro priu
şi promovarea unei stări de incertitudine, de teamă pentru ziva de
maine. Ca urmare, el trebuie să lase in seama altora problemele
mani ale ţării, de care se ocupă politicienii, care, la randul lor, fac
<<ceea ce trebuie>> (adică ce li se cere). Se cultivă astfel
instrăinarea, abandonarea, dezinteresul pentru soarta propriei
naţiuni. De aici pană la dezintegrare nu mai este dealt un pas" 18.
16 Adrian Cioroianu, De ce este nevoie de istorie, http://adevarul.ro
/cultura/istorie/de-nevoie-istorie-156a3415037115986c6cfd5f9/index.
html, 18.02.2016
'7 Ionela Cojocăreanu, De ce să cunoaştem istoria, http://revistaisalnita.
blogspot.ro /2011/04/de-ce-sa-cunoastem-istorie. html
18 Interviu realizat de Sorin Ivan cu prof. univ. Joan Scurtu,
http://gandeste.org/general/prof-univ-dr-ioan-scurtu-reformatorii-
au-decis-sa-treaca-la-stergerea-identitatii-nationale-si-transformarea-
romanilor-intr-o-populatie-fara-coloana-vertebrala-fara-trecut-si-e-
2/65614/comment-page-1
19
 IV. „Am considerat cercetarea istorică totdeauna ca o fiecăruia dintre noi, individual sau colectiv, amprentează
activitate de reconstituire. in cursul activitătii mele m-am angajat existenţa i evoluţia planetei, fie la scară micro sau macro.
în variate direcţii, aveind convingerea că astfel mă pot apropia mai Istoria este memoria oferită de trecut pentru a trăi prezentul
lesne de adevărul ideal. [...] Eu consider că avem foarte multe şi a construi viitorul, pentru că „Trecutul Fnseamnă viaţă, jar
personalităţi care merită toată cinstirea, de la Inceputul istoriei viaţa trebuie respect ată i cunoscută în toate formele sale.
noastre i pană astăzi" — Dan Berindei19. Trecutul nu este o vdrstă de aur, nu este numai glorie, curaj
V. „Istoria nu este acumularea evenimentelor de mice fel mărire, dar nici numai suferinţă, laş itate i rele şi este ca viaţa, le
care s-au fnteimplat în trecut. Este ştiinţa societătilor umane" — cuprinde pe toate cele omeneşti"25.
Fustel de Coulanges20.
VI. „Istoria este sin gurul laborator pe care îl avem pentru a
testa consecinţele geindirii" — Etienne Gilson21.
VII. „Poate că cea mai mare lectie a istoriei este că nimeni
n-a invătat lecţiile istoriei" — Aldous Huxley22.
VIII. „Există cloud realităti a căror imensă zdrobitoare
greutate nu o simtim, dar fără de care nu putem trăi: aerul şi
istoria" — Lucian Blaga23.
/X. ,,Our lives are not our own. We are bound to others,
past and present, and by each crime and every kindness, we birth
our future" — David Mitchell (Atlasul norilor)24.
Istoria suntem noi, fiecare in parte şi toţi impreună, tot
ceea ce am gandit, am realizat sau am trait. Existenţa

19 Narcis Dorin Ion, Portretul unui aristocrat al spiritului. Convorbiri cu

academicianul Dan Berindei, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2016.

20
Istoric francez (1830-1889).
21 Filosof i istoric francez (1884-1978).

22 Scriitor englez (1894-1963).

23 Filozof, eseist, scriitor (1895-1961).

24 Scriitor britanic (n. 1969).

)" loan-Aurel Pop, op. cit., p. 8.
20 21
 II. Istoricul

Ce este istoricul? Cine este istoricul? Ce urmăreşte el?

Face bine, face rău? Este uşor sau este greu? Este istoricul
necesar sau nu? Iată o serie de intrebări care, intr-o societate
din ce in ce mai nefamiliarizată cu nevoia şi beneficiile
educaţiei, pune stăpanire pe minţile ne-erudite ale celor
supuşi prin ignoranţă ideilor celor dibaci in utilizarea unui
vocabular mai elevat, bazat pe interese şi subiectivităţi. in
primul rand, un istoric nu deţine informaţia totală despre
fiecare secundă scursă de la apariţia Pămantului. Dacă
intalniţi un scriitor sau un om al literelor nu vă aşteptaţi să
fi citit absolut toate cărţile scrise vreodată, nu? La fel este şi
in cazul istoricilor. Ei sunt specializaţi pe anumite
coordonate temporale şi spaţiale din cadrul acestei
discipline. in esenţă, „Istoricul are o deosebită responsabilitate,
î,i ĺrucât istoria are o funcţie socială i educativă esenţială. Prin

intermediul istoricului realitatea trecută este reinviată cu menirea

de a da conştiinţă de sine fiecăruia, în dimensiuni plenare"26.
„Istoricul este un admirator neobosit al tradiţiei naţionale, un
nuIrturisitor al unităţii neamului peste hotare politice şi de clasă,
tin predicator al solidarităţii de rasa i un descoperitor de ideale
spre care cel dintdi trebuie să meargă, dănd tineretului ce vine

I^ Dan Berindei, „Doamne, ocroteste pe istoric!", in vol. in mijlocul

p. 51.
23
 după el exemplu"27. Totodată, prin scrierile istoricilor
„Trecutul renaş te sub ochii noştri, niciodată exact cum a fost, dar
aproape de ceea ce a fost, funded ei, istoricii, sunt obligati de
regula meseriei lor să caute adevărul"28.
Munca istoricului nu este uşoară. Indiferent de
obiectiv, ea se loveşte de obstacole din cele mai diverse.
Spre exemplu, un istoric axat pe istoria antică are dificila
misiune de a descrie şi reconstitui din peniţă o lume care i-a
lăsat doar urme: cioburi, ruine, fragment. Este real,
adevărat, corect tabloul pe care el îi realizează? Pană la
călătoria fizică temporală este datoria noastră să certificăm
cele enunţate de istorici, pentru că, bazandu-se pe metode
specifice meseriei lor, ei sunt singurii capabili să se apropie
de adevăr. Aptitudinile dobandite de-a lungul carierei lor le
permit să creioneze realităţi trecute, imbinand tehnici
specifice bazate pe surse scrise, orale, pe cercetări ale altor
ştiinţe precum antropologia, biologia, chimia, IT ş.a.
Pentru istoricul din sfera contemporaneităţii şi istoriei
recente poate părea o misiune mai uşoară, date fiind
abundenţa de surse şi informaţii. Dar, această abundenţă
constituie unul din obstacolele periculoase pentru istoricul
vremurilor recent-contemporane. Pentru a contura o
realitate cat mai corectă, istoricul trebuie să aibă capacitatea
şi puterea de a cerne multiplele informaţii şi de a şti cum
27 Gheorghe Tanasă, Metodica preddrii-învdtdrii istoriei în şcoald,
Editura „Spiru Haret", Iasi, 1996, p. 21.
28 loan-Aurel Pop, op. cit., p. 8.
24
trebuie aranjate pentru a finaliza corect puzzle-ul
evenimentului avut in vedere. Pentru punerea in pagină a
trecutului recent, accesul la documentele oficiale este
restricţionat, mărturiile şi sursele orale sunt intr-adevăr
multe, dar evident viciate de subiectivismul personal al
oratorului. Spre exemplificare: purtaţi o conversaţie de cinci
minute cu cineva. inregistraţi-o. Apoi, imediat redaţi acea
conversaţie altei persoane. inregistraţi-o. Ascultaţi cele
două inregistrări. Veţi observa mici diferenţe, neimportante
la prima vedere, dar sub acţiunea timpului, a diverselor altor
intamplări, pe termen lung acele mici diferenţe se transformă
in factori ce virusează versiunea iniţială a conversaţiei.
Omul este supus incontestabil subiectivismului.
Obiectivismul este deturnat de educaţie, religie, mediul
socio-cultural, experienţe personale etc. Istoricul este OM.
Deci, este supus inevitabil subiectivismului. insă, are
obligaţia de a-şi infrana, pe cat posibil, această latură. Un
istoric profesionist, un istoric in adevăratul sens al
euvantului, atunci cand işi apleacă privirea spre un anume
eveniment trebuie să incerce să lase deoparte credinţele şi
p5rerile personale şi să asculte de „glasul" surselor,
documentelor, dovezilor. Once frază enunţată de istoric nu
rebuie să aibă ca fundaţie sentimente sau judecăţi
personale, ci idei verificate din cel puţin trei surse.
Uercetarea unui istoric nu pleacă de la o idee pe care
incearcă să o valideze apoi prin exemplificarea mai multor
mu rse, ci pleacă de la analiza surselor şi ajunge la o idee, o
25
 concluzie. Istoricul trebuie să aibă capacitatea de a privi un
eveniment, un moment din trecut din cat mai multe
perspective. 0 persoană care se lasă influenţată, in
proporţie covarşitoare, de sentimente şi convingeri
personale, atunci cand relatează un moment istoric, este un
scriitor. Un istoric profesionist nu scrie conform
convingerilor personale, ci se lasă convins de dovezi. Este
un arbitru al trecutului. Este un avocat al trecutului. Este un
om căruia nu trebuie să i se ingrădească gandirea prin
influenţe subjective ale non-istoricilor.
Dar, să nu ne abatem de la metoda pe care am iniţiat-o
mai sus. Aşadar, ce spune DEX-ul referitor la Istoric?
IST6RIC, -A, istorici, -ce, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care
aparţine istoriei, privitor la istorie, istoricesc; p. ext. care are o
importanţă deosebită (in dezvoltarea societăţii). • Monument
istoric = construcţie care pentru vechimea i valoarea ei artistica
este ocrotită de lege. • Care se ocupă cu fapte din istorie, care are
ca temă istoria. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul
timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat in
realitate, real. 4. Care studiază problemele sau fenomenele in
ordinea cronologică. Metodă istorică. II. 1. S. m. Specialist in
domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. S.
n. Expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment etc., in
imprejurările in care s-a produs, in ordinea desfaşurării faptelor
etc. — Din fr. historique, lat. historicus, it. istorico29.
29 https://dexonline.ro/definitie/istoric
26
Realizaţi biografia unui istoric din Romania.
Propunere: Constantin S. Nicolăescu-Plopşor
„Cercetător de talie mondială, arheolog, istoric, etnograf
fidclorist, C.S. Nicolăescu-Plopşor (1900-1968), fiul lui Stan
Nicolăescu şi al Polinei — născută Schileru — a fost un
reprezentant deosebit al spiritului specific al romănului din zona
01 teniei [...] Suflet vibrant i om de exemplară energie, putere de
muncă, iniţiativă şi spirit de organizare, patriot inflăcărat şi
savant al cărui renume a trecut de multă vreme fruntariile ţării,
C.S. Nicolăescu-Plopş or a luptat neobosit pentru cunoaşterea
profundă a trecutului istoric al <<pămeintului şi sufletului
ollenesc>>, cum îi plăcea să spună, pentru punerea în valoare a
in regului tezaur de dovezi materiale şi spirituale ale permanenţei
fiinţei umane pe teritoriul patriei noastre [...] C.S. Nicolăescu-
Plopşor şi-a inscris numele in istoria ştiinţei i culturii romăneşti
prin varietatea preocupărilor sale: paleontologie, arheologie,
Isforie, geografie, etnologie, folclor i literatură, la care se adaugă
nelivitatea de fondator i organizator de instituţii ştiinţifice
urale (Arhivele Statului Craiova, Muzeul Olteniei, Institutul
‚le istorie, filologie i etnografie din Craiova ş.a.)30.
Vezi „Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane <<C.S.
NIcoMescu-Plopşor>>", Craiova, nr. 2/2000, pp. 5-309.
27
 III. Profesorul de istorie

Referindu-se la <<profesorul contemporan>>, neasemuitul

istoric Vasile Pârvan sublinia (in discursul inaugural al
Universităţii Daciei Superioare din Cluj, 2 noiembrie 1919)
că: „El, dacă e de fapt un om superior, nu mai e astăzi un
infailibil profet de sentinte relevate, ci un <<prospector>> de aur
,t4 diamante în stancosul pustiu al netntelepciunii omeneşti. Ca
Diogene din Sinope, profesorul contemporan — continua,
nspirat, Magistrul — are a căuta, în şcoală, ca şi în lumea largă,
lam pa aprinsă şi ziva, oamenii: oameni intregi, noi, 'in care
I pelie flacăra ideii"31.
Profesorul de istorie este cel care are menirea de a
lnitia elevii pe drumul desprăfuirii i intelegerii trecutului.
Specificul istoriei — ca domeniu de cercetare — determină
,i) tivitatea pe care profesorul trebuie să o realizeze pentru a
sustine efortul de invătare a istoriei. Printre cele mai
Importante sunt activităţile care ajută elevii in următoarele
tilrecţii: să memoreze datele esentiale; să recepteze corect
InfOrmatia şi să o inteleagă; să structureze cunoştintele şi să le
Ooreleze cu alte evenimente care se petrec în acelaşi <<spatiu şi
limp istoric>>. Accentul trebuie să fie pus nu pe memorarea
nI ii i tă a datelor, ci pe explicarea i inţelegerea faptelor,
1 ., )1 )1 ematicilor, cauzelor i consecinţelor. De asemenea,

" A pud Alexandru Zub, in orizontul istoriei, Editura In.stitutul

it( )pean, Iaşi, 1994.
29
 trebuie să implementeze reperele esenţiale (date şi fapte)
pentru cunoaşterea trecutului32. Spre exemplificare, DEMOCRATIC

propunem o analogie. La matematică, dacă un profesor EGAL1TATEA

SEXELDER 51 A PLURIPARTIDLSM
SAMELOR

insistă numai pe memorarea anumitor formule, teoreme,

ECOPEOMIE ETE
axiome etc. fără a pune accent pe modul in care acestea AUTONOMIE
LOCALA
P1ATA

trebuie utilizate in rezolvarea problemelor/exerciţiilor,

atunci informaţiile pe care elevul le inmagazinează devin
DREPTURILE CAPITALISM
aproape inutile, ele neputand să fie puse in practică. OMIELUi

Aceeaşi idee este valabilă i in cazul istoriei. Dar, cum şi in VALOR1

5DCIALE
cazul matematicii, o problemă nu poate să fie rezolvată
LiDERALISM
dacă anumite formule nu sunt cunoscute i inţelese, la fel şi SEPAITAREA
PUTERILOEt

in cazul istoriei există informaţii de bază care trebuie

asimilate în vederea inţelegerii i problematizării unor LIBERTATE ETU
TRAEIS? CXPEUM ARE
aspecte mai complexe.
Unul dintre aspectele cele mai importante pe care PROMETATE
ARTIER RORAM PRIVATA

profesorul de istorie trebuie să-1 aibă in vedere este ANDCORUPTIE

insuşirea de către elevi a anumitor valori (sociale, culturale,

umane, personale, profesionale) prin prisma istoriei.
Evaluarea pentru clasele primare nu mai vizează
ierarhizarea elevilor. Accentul trebuie pus pe dezvoltarea
abilităţilor i competenţelor33.
32 Constanţiu Dinulescu, Didactica istoriei, Editura Universitaria,
Craiova, 2007, pp. 24-29.
33 Aida Stoian, The impact of the referential on the used language in the
reports of the assessment learning results of primary education pupils, in
The Proceedings of CIL 2016: Third Edition of International
Conference of Humanities and Social Sciences — Creativity, Imaginary,
Language, Editura Sitech, Craiova, 2016, p. 213.
30
De asemenea, metodele prin care profesorul de istorie
I ninsmite informaţii trebuie să fie in concordanţă atat cu
velul i pregătirea auditoriului, cat i cu specificul lecţiei
predate. Cu toate acestea, accentuăm ceea ce am precizat
hi paginile anterioare: profesorul trebuie să stăpanească
Anumite cunoştinţe, idei, terminologii specifice materiei
01, nu in ultimul find, aplicabile cotidian, pentru a putea
ulterior să lucreze eficient cu elevii din clasă. in procesul
31
 de predare-invăţare a istoriei, profesorul poate folosi mai
multe tipuri de lecţie34:
- de pred are a noilor cunoştinţe;
- de recapitulare i sistematizare a cunoştinţelor;
- de verificare, de fixare a cunoştinţelor şi de formare a
priceperilor i deprinderilor;
- de aplicare a cunoştinţelor;
- de sinteză;
- mixtă, combinată ş.a.
Pentru că deseori profesorul de istorie cade in capcana
informaţiilor prea numeroase, necontextualizate cu viaţa
cotidiană a elevului, sunt caţiva paşi care ar trebui urmaţi35:
- prezentaţi lecţia utilizând un limbaj clar, uşor de
inţeles i cronologic;
- incepeţi printr-o introducere care să atragă atenţia
să o menţină pe parcursul orei — o intrebare al cărui răspuns
să fie găsit la final de exemplu;
- folosiţi-vă de echipamentele audio-vizuale;
- cooptaţi elevii in procesul de predare/invăţare;
- fiţi cât mai creativi;
- incercaţi să identificaţi in fiecare lecţie o idee pe care
elevii o pot utiliza in viaţa lor cotidiană.
34 Gh.I. Ioniţă, Metodica predării istoriei, Editura Universităţii din
Bucureşti, 1997, p. 60.
35 Felicia Adăscăliţei ş.a., Elemente de didactică
a istoriei, Editura
Nomina, Bucureşti, 2013, pp. 108-121.
32
Trebuie să precizăm faptul că, la nivelul celor mai
importante foruri internaţionale s-a acordat o atenţie
deosebită didacticii istoriei, dar, mai ales, metodelor
modului de predare a istoriei, mai ales că este unanimă
poziţia celor implicaţi privind importanţa deosebită pe care
istoria o are.
Recomandarea nr. 15/2001 a Comitetului de Miniştri a
C'o nsiliului Europei36 menţionează, printre altele, ca istoria:
- să ocupe un loc central in educaţia unor cetăţeni
responsabili i implicaţi activi in viaţa politică i in
cultivarea respectului pentru diferenţele intre popoare,
fiind bazată pe afirmarea identităţii naţionale şi a
p rincipiilor toleranţei;
- să fie un factor decisiv in reconcilierea, cunoaşterea,
intelegerea i respectul reciproc intre popoare;
- să joace un rol vital in promovarea valorilor
fundamentale, precum: toleranţa, inţelegerea reciprocă,
ĹIrepturile omului i democraţia;
- să facă posibilă la elevi dezvoltarea capacităţii
intelectuale de a analiza şi a interpreta informaţia istorică in
mod critic şi responsabil, pe calea dialogului, prin aflarea
dovezilor istorice i prin dezbaterea deschisă, care să aibă la
ba ză perspectivele multiple asupra istoriei, cu precădere in
ceea ce priveşte aspectele controversate i sensibile;
- să permită cetăţenilor Europei să îi formeze şi să îi
firme propria identitate individuală şi colectivă prin
Vezi Documente / Anexa II, pp. 123-125.
33
 cunoaşterea moştenirii istorice comune in aspectele sale
locale, regionale, naţionale, europene şi globale.
Profesorul de istorie trebuie, in primul rand, să
precizeze coordonatele principale pe care se axează intreaga
ştiinţă a istoriei, i anume TIMPUL i SPATIUL. Nu putem
inţelege, cunoaşte i asuma informaţia istorică, dacă nu ne
insuşim aceste două coordonate primordiale. Indiferent de
ceea ce discutăm din punct de vedere istoric, intotdeauna
trebuie să ne axăm pe aceste două coordonate.
Poate insă părea dificil la prima vedere să reuşim cu
adevărat, să îi facem pe elevi să inţeleagă intru-totul
semnificaţia timpului şi a spaţiului. in ceea ce priveşte
coordonata temporală, nu ne referim la ore sau minute, nici
măcar la zile — acestea ffind limitările temporale pe care un
preşcolar/şcolar le-ar putea probabil inţelege pe deplin.
Cum îi facem să desluşească sensul epocilor, secolelor etc.?
Cea mai simplă metodă ar fi să pornim de la răspunsul
intrebării Ce este timpul? Puterea exemplului este, ca de
multe alte ori, cea mai benefică soluţie. Copiii vor avea, de
cele mai multe ori, tendinţa de a măsura timpul in
calificative precum mult, puţin, lung, scurt etc. Astfel,
putem incerca să îi determinăm să facă corelaţii intre
intinderea secţiunilor timpului istoric cu momente din
propria lor existenţă: cand a fost vacanţa mare? Cat a durat
excursia la bunici? Cat durează lecţia de aritmetică? Dar cea
de desen sau sport? Cand vă treziţi dimineaţa? Cat timp a
trecut de la prima zi de grădiniţă? etc. in funcţie de
34
)recierile din răspunsurile lor, trebuie făcută o paralelă Cu
Irata unui secol, deceniu, mileniu etc.
Prof esorul de istorie, din invăţămantul primar şi
.eşcolar, are o responsabilitate mult mai accentuată, poate,
..cat colegii săi de la clasele mai man. Are oportunitatea şi,
acelaşi timp, responsabilitatea formării caracterului,
)nştiinţei şi personalităţii, acum micului elev, maine
I i torul adult. Prin deschiderea porţilor către tărtimul istoriei
poate crea infrastructura necesară oricărei persoane de a
maturiza cu valenţe pozitive şi pro-active pentru viaţa in
)cietate/comunitate.
Gandiţi-vă i creionaţi planul unui optional
de istorie.
Exemplu: Istoria i Educaţia pentru pace
Importanţa tematicii
Maria Montessori (1870-1952)37 avea să spună că: „Cei
e se pregătesc de război, işi ins truiesc tinerii în acest sens. ins?"
ei ce îş i doresc pacea, uită să işi educe tanăra genera pentru
ţie
tingerea acestui scop". Pornind de la această idee,
I
'onsiderăm că este necesar, cu atat mai mult in ziva de azi,
15 le oferim tinerilor şansa unei pregătiri in domeniul Păcii.
l'acea nu se face din condeiul celor care conduc lumea,
l'acea incepe prin atitudinea fiecărei persoane in parte. Să
ţia preşcolarilor
u Medic şi pedagog italian; s-a ocupat de educa
ycolarilor mici.
35
 invătăm să fim toleranţi, să invăţăm să comunicăm... sau
V. Tehnici de diplomaţie folosite in promovarea şi
mai pe scurt să invăţăm pur şi simplu este primul şi cel mai
Implementarea proiectelor de pace şi a educaţiei pentru
important pas pentru a clădi o viitoare societate axată pe
pace.
Pace.
VI. Realizarea de proiecte individuale / de grup
Obiectiv: Responsabilizarea studenţilor faţă de
t I erente tematicii.
problematica păcii şi indrumarea acestora astfel incat la
Compete*:
sfarşitul cercului, atat prin proiectele realizate, dar şi prin
- utilizarea corectă a termenilor specifici educaţiei
conduita asumată, fiecare să poată contribui la
pentru dezvoltare;
implementarea şi susţinerea păcii (local, regional, global),
- cooperarea cu ceilalţi in rezolvarea unor probleme
prin cunoaşterea şi inţelegerea momentelor istorice majore.
It.oretice şi practice, in cadrul diferitelor grupuri;
Tematicti:
- participarea la luarea deciziilor şi la rezolvarea
I. Dezbatere introductivă:
problemelor comunităţii;
- Ce este Pacea? şi
- manifestarea unui comportament social activ
- Ce este Educaţia pentru pace? responsabil, adecvat unei lumi in schimbare;
- Rolul istoriei in Educaţia pentru pace
- identificarea cauzelor şi efectelor unor conflicte
- Prezentarea resurselor
locale, regionale, internaţionale;
II. Proiecte de pace de-a lungul istoriei. Importanţă şi ă
- proiectarea unui comportament care incurajeaz
urmări.
cetăţenia globală şi interculturalitatea;
III. Toleranţa. Metode de implementare, de promovare ării
- participarea, prin derularea / simularea derul
şi propagare a conceptului de toleranţă. Discuţii pornind de tmui proiect educational pentru dezvoltare, la rezolvarea /
la exemple practice (proiecte realizate in acest scop). simularea rezolvării unor probleme cu caracter global.
IV. Accesul la educaţie. Importanţa educaţiei.
Exemple de programe privind facilitarea accesului la
educaţie in zonele defavorizate. Metode de imbunătăţire a
sistemului educational in Romania.
 IV. Sursele istorice

Sursele istorice sunt totalitatea izvoarelor, scrise

nescrise, care ajută la inţelegerea istoriei. Pentru a putea
vredita o idee, ea trebuie intotdeauna verificată din cel
iv tin trei surse distincte38.
I. Izvoare nescrise:
- arheologice (aşezări, cimitire, arme, unelte de muncă,
2se i locuri de cult, obiecte de uz gospodăresc şi de
,doabă ş.a.);
- analize petrografice, metalurgice, chimice şi
spectrale, precum şi matematice, pentru obţinerea de
rezultate şi prin folosirea computerului.
II. Izvoare scrise:
- epigrafice;
- literare sau narative;
- lucrări de epocă;
- acte i scrieri oficiale;
- publicaţii periodice.
III. Izvoare cornplementare:
- antropologice;
- numismatice;
- sigilograf ice i heraldice;
- cartografice;

II Vezi: Academia Romănă, Istoria Romanitor, vols. I-X, Editura

ciclopedică, Bucureşti, 2001-2013.
39
 - etno-sociologice. podoabe, elemente decorative etc. Fiecare dintre acestea
nd vine vorba de
În elaborarea unor lucrări de istorie modernă sau prezintă anumite specificităţi că
contemporană ne bazăm, in principal, pe documentele Mterpretare. De exemplu, in cazul unei fotografii sunt
sau
scrise. Ele pot fi de mai multe tipuri: oficiale (acorduri, necesare i interogări de genul: este autentică
? Care
tratate, programe etc.), memorii, fotografii, relatări din modificată? Care este unghiul din care a fost făcută
presa perioadei de interes etc. De cele mai multe on vste raportarea la realitate?39 etc.
documentele le putem studia in cadrul Arhivelor
(Nationale, Judeţene, ale Ministerului de Externe sau ale
altor instituţii). Aceasta este situaţia in care urmărim Interpretaţi documentul nr. 3 din secţiunea
depistarea documentelor inedite (care nu au mai fost Anexe / Documenteo.
publicate, studiate sau interpretate de alte persoane). De
asemenea, există i documente publicate fie in volume
speciale, fie in cadrul altor publicaţii (articole, cărţi etc.). in
momentul in care analizăm un document, trebuie să avem
in vedere mai multe aspecte, i anume:
- cănd a fost creat documentul?
- care a fost contextul?
- cine este autorul?
- care este scopul?
- care sunt termenii cheie?
- ce alte surse tangenţiază (pro sau contra) cu acesta;
- concluzii.
Este de preferat ca atunci cănd analizăm un document
să avem in vedere să fie in limba in care a fost initial
redactat i să evităm o interpretare a unei traduceri. De Elemente de didactică a
Mihai Manea, intrebările la ora de istorie, in
asemenea, in categoria surse istorice pot intra i picturi,
istoriei, p. 62.
poze, filme, documentare, obiecte de imbrăcăminte, 4"
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/dc/Alba_
I ulia_Resolution.jpg, 21.12.2016
40 41
 V. Pluridisciplinaritatea
şi interdisciplinaritatea istoriei

Istoria este o ştiinţă care interacţionează cu mare parte

tIln celelalte ştiinţe socio-umane, care îi asigură materialul
(optic, orientarea ştiinţifică a cercetărilor i activităţilor
dlciactice, dar şi metoda generală de lucru. Faptele cuprinse
tn istoria ca ştiinţă, concepută sistematic, pot imbrăţişa
ovoluţia intregii omeniri, cat i istoria i civilizaţia unui
popor intr-o perioadă anumită sau in toate timpurile. Istoria
operează cu concepte şi noţiuni specifice, dar apelează şi la
cunoştinţele dobandite de elevi la alte discipline. De-a
Itingul timpului, cercetătorii au precizat că: „Geografia este
tmpărdtia Terrei; istoria este principesa care domneşte peste
htipărdfie; cultura este ceea ce ne face pe noi oameni, jar politica
eNte ceea ce incurcd şi complicit' totul"4'. Astfel, istoria
oprofundează cunoştinţele elevului, îi dezvoltă capacităţile
Intelectuale, punandu-1 in situaţia de a opera, in condiţii
tilferite, cu noţiunile care au un grad mai mare de
pneralitate, de a evidenţia trăsăturile generale şi
particularităţile acestora. De aceea, unul din aspectele
Importante ale acestui domeniu îł reprezintă legătura cu
4tiintele înrudite"

41Nicholas Dima, Cultură, religie i geopolitică, Editura Viga,

liucureşti, 2013, p. 15.
43
 reglt.mi apropiate geografie2. Toate lucrările de preistorie se
ECALCATTE
PENTRU PACE CULT:ALA
rpferil la provenienţa umană foarte veche in care omul era
111141 mult decat un episod, intr-o gandire angajată de o
imploare maiestuoasă, in ordinea logică a speciilor vii,
LIMBI STRAINE
GEOGRA FIE
iogat5 una de cealaltă, in care emergenţa sa progresivă
porneşte de la primate. Criteriul potrivit căruia omul se
tilferenţ iază de maimuţă îl reprezintă eliberarea mainii, fapt
ISTORIE SOCIOLOGIC
ilea ce implică o activitate tehnică obligatoriu diferită de
yen a maimuţelor. Liberta tea la locomoţie, poziţia, mina liberă şi
manevrarea unor unelte amovibile sunt criterii umane
RCLIG1E
ANTROPOLOGIE Poulamentale. Un studiu interesant al dezvoltării societăţii
inane îl realizează antropologul american Lewis Henry
LITERATUAA
FILOSORE
Morgan (1818-1881), in lucrarea Ancient Society, subliniind
PS GE OGIE ell societăţile umane au parcurs, invariabil, următoarele
oladii de dezvoltare43:
- stadiul inferior al stării de sălbăticie care ar semnifica
primii paşi ai omenirii;
V-1. Om şi societate
- stadiul mijlociu al stării de sălbăticie care se
caracterizează prin descoperirea focului şi a pescuitului şi,
De la apariţia omului s-a scurs o perioadă lotodată, prin extinderea umanităţii pe un teritoriu mai
de
aproximativ două milioane de ani. Omul modern are intre vast;
50.000-100.000 de ani; viaţa stabilă are mai puţin de 10.000 - stadiul superior al stării de sălbăticie incepe prin
de ani; jar istoria inregistrată are circa 7000 de ani. Evoluţia inventarea arcului şi a săgeţilor;
civilizaţiei umane nu a fost un proces uniform
şi nu s-a
desfăşurat in forme simultane i paralele nici chiar in
42 Ovidiu Drimba, Istoria culturii i civilizatiei, vol. I, Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, pp. 15-20.

43 Apud Nicolae Panea, Antropologie cultural(' şi socială, Editura

Omniscop, Craiova, 2000, pp. 53-56.

44
 - stadiul inferior de barbarie — caracterizat prin
descoperirea ceramicii i olăritului;
- stadiul mijlociu de barbarie care se caracterizează
prin utilizarea arhitecturală a pietrei, prin domesticirea
animalelor i prin agricultura irigată;
- stadiul superior de barbarie care incepe cu fabricarea
şi folosirea fierului;
- civilizaţia, care incepe cu alfabetul fonetic i scriitura.
Toate aceste stadii i etape au antrenat, de-a lungul
timpului i schimbări la nivelul instituţiilor sociale. in
concluzie, putem aprecia, ca urmare a cercetărilor
antropologice, că procesul de evoluţie al omului i societăţii
a cunoscut următoarele faze/etape:
- o primă fază biologia in care au loc acele
transformări care-1 diferenţiază de maimuţă: stabilizarea
mersului biped; perfecţionarea liniei anterioare; locul
important al cărnii in alimentaţie; dezvoltarea creierului;
- o a doua etapă este cea biosocială, faza trecerii spre
om, ştiut fiind că australopitecii trăiau in condiţii climatice
aspre, ceea ce a determinat utilizarea pietrei ca armă pentru
vanat, uciderea duşmanilor. in această etapă, noul Homo
habilis a inceput să fabrice unelte, proces decisiv pentru
transformarea omului prin intermediul genezei şi
funcţionalităţii sociale. Toată această perioadă de trecere in
care locul esenţial îl ocupă munca, cunoaşte o permanentă
schimbare a ponderii elementelor biologice şi a celor
sociale. in cele din urmă, in acest proces evolutiv
46
muł timilenar componenta omenească propriu-zisă devirte
dOminantă, precum i „capacitatea omului de a invăţa şi a
iransmite cunoştinţe la generaţii viitoare prin folosirea de unelte,
şi sisteme de gandire abstractă"44.
Relaţia om-societate este una de reciprocitate, atat
OM ul cat şi societatea interacţionand, acţionand şi
Influenţand evoluţia concomitentă a celuilalt. Societatea nu
vxlstă fără om, jar omul este o fiinţă socială ce nu poate
todsta la parametrii optimi decat in cadrul unei societăţi.
DIsciplinele incluse in această arie curriculară au menirea
dr a deprinde elevii cu aptitudini şi competenţe necesare
real izării simbiozei om-societate.
Istoria face parte din aria curriculară Om şi Societate
Noile
Allituri de Religie, Geografie, Educaţie civică şi
Educaţii. Accentul trebuie pus pe interdisciplinaritate,
Neopul final ffind acela de a crea şi insufla valori morale şi
şi
Nociale. Conceptul cel mai edificator pentru relaţia
Importanţa relaţionării disciplinelor din această arie
rriculară este efectul fluturelui (butterfly effect). Acesta
Ilustrează faptul că once acţiune, oricat de mica, intreprinsă
ţie din
In once parte a globului, influenţează o stare/situa
partea cealaltă a globului. Ideea pe care se bazează este
liceea că dacă in China un fluture bate din aripi, acest fapt
vste in corelaţie directă cu o furtună starnită in Anglia.
" Nicholas Dima, op. cit., pp. 22-24.
47
wow--

În cadrul orelor de Educaţie Civică (clasa a III-a şi a IV.
a), trebuie să se aibă in vedere45:
- formarea unor capacităţi specif ice privind
,-fintreaz6 pe o singură religie, avand ca scop instruirea
inţelegerea valorilor democraţiei şi respectarea normelor de
'11)11Vilor pentru a deveni credincioşi;
comportament in societate intr-o prima etapă;
- formarea unui univers cultural privind valorile şi
structurile sociale şi politice naţionale şi internaţionale;
- dezvoltarea capacităţii elevului de a folosi in
comunicare modalităţi specifice de argumentare, bazată pe
acceptarea diversităţii opiniilor;
- deprinderi intelectuale (identificarea, descrierea,
explicarea şi analiza, evaluarea unor poziţii, luarea unei
poziţii, apărarea unei poziţii);
- deprinderi de participare pentru realizarea unor
acţiuni a căror finalitate este influenţarea deciziilor publice.
În ceea ce priveşte orele de religie, este important să se
aibă in vedere modelele descrise de către John Hull in ceea
ce priveşte abordarea educaţiei religioase la nivel
european46:
45
Apud Ligia Sarivan, Irina Horga, Octavian Mindrut, Carol
Căpătană, Angela Teşileanu (coordonatori), Didactica ariei curriculare
Om i Societate, Bucureşti, 2005, pp. 15-18.
46 John Hull,
The contribution of Religious Education to Religious
Freedom: A Global Perspective, in Religious Education in Schools: Ideas
and Experiences from around the World. International Association for
Religious Freedom, Oxford, 2001.
48
- a invăţa (prin) religie47 — este „un model al religiei din
illierior"; descrie situaţia in care curriculumul şcolar se
- a învă fa despre religie — este „un model al religiei din
OVerior", care presupune o abordare a educaţiei religioase
i10 lip descriptiv şi din punct de vedere istoric, având ca
Ntiop inţ elegerea modalităţii in care religia influenţează viaţa
ptirmonal şi pe cea a comunitătii;
- a inviiţa din religie — este „un model de realizare a
diliwatiei religioase", care oferă elevului oportunitatea de a-şi
construi răspunsuri la probleme morale şi religioase majore,
dezvolta gandirea critic şi atitudinea reflexivă prin
do
Volorificarea cunoştinţelor şi valorilor promovate de religie.
Trebuie specificat că abordarea a invăţa prin, despre şi
din se pliază pe oricare dintre disciplinele incluse in aria
CUrriculară Om şi Societate.
În ceea ce priveşte geografia, trebuie avute in vedere
tirmă toarele aspecte:
- inţelegerea relevanţei geografiei pentru viaţa
vol idiană;
- centrarea pe formarea capacităţilor de inţelegere a
Inptelor şi a proceselor caracteristice mediului geografic
Cuvantul <<religie>> vine din latinul re-ligare, care inseamnă a lega—
l' ne lega inapoi către obârşia noastră i către un creator căruia noi îi
Npunem Dumnezeu.
49
 inconjurător (cu accent pe formarea deprinderilor de
investigare, de orientare etc.);
- activităţi de invăţare, realizate prin observarea direct
a mediului inconjurător48.
De asemenea, trebuie reţinut faptul că există o serie de
macroconcepte care aparţin mai multor discipline din
această arie curriculară, dar care au semnificaţii şi inţelesuri
aparte (spaţiu, timp, interacţiune, sistem, schimbare etc.).
Un aspect deosebit de important îl reprezintă
perspectiva antropologică in deprinderea unor norme şi
comportamente necesare integrării sociale a individului.
Astfel, antropologii conştientizează că societăţile
tradiţionale sunt departe de a fi incremenite intr-un non-
istorism, că transformările care se petrec in cadrul lor
trebuie abordate i cu ajutorul instrumentelor istoricului şi,
drept urmare, antropologia trebuie să se preocupe de
furnizarea i conturarea unor scheme capabile să incadreze
fenomenele sociale, să le sintetizeze atat comportamentele
sociale colective, cat şi individualu149. Diferenţele culturale
şi sociale pot să fie diminuate, inţelese şi acceptate prin
uzitarea instrumentelor aferente antropologiei. inţelegerea
mediului, culturii, spaţiului social din care provine celălalt
ajută la cunoaşterea şi, ulterior, acceptarea anumitor
trăsături comportamentale, percepţii ideologice, interpretări
48 Ligia Sarivan, Irina Horga, Octavian Măndruţ, Carol Căpăţănă,
Angela Teşileanu (coordonatori), op. cit., p. 22.
49 Nicolae Panea, op. cit., pp. 23-28.
50
'tyke. Este demonstrat faptul că mediul din care provenim
influenţează maniera de cunoaştere şi percepere a
tea Iltlitii inconjurătoare. Jar, prin mediu inţelegem atat
ospectele geografice, cat şi pe cele culturale, istorice,
toolltice, sociale şi civice.
Realizaţi o prezentare a codului bunelor
maniere pe glob. Ce observaţi?
V-2. Istoria i geografia
Avand in vedere că pentru a inţelege un moment
oric avem nevoie să facem apel la coordonatele TIMP
ATIU, devine aproape instantaneu evidentă legătura
itre Istorie i Geografie, pentru faptul că geografia
leczfică i explică intregul teritorial", jar istoria „se ocupă Cu
iunile indivizilor i grupurilor sociale prin care s-a creat lumea
care trăim, reconstruieş te mediul vieţii, al creaţiei şi al
)ducţiei omului"50. insuşi părintele istoriei, Herodot, leagă
oluţia societală diferită a oamenilor de poziţionarea
ografică, precizand, de exemplu, faptul că: „Egiptenii
lind sub un astfel de cer i alături de un fluviu atat de deosebit
Apud Elena Puha, Vasile Cristian, Conştiinţa istorică. Originea
ă
lrđlsăturile conştiinţei istorice romaneşti, Editura Ştiinţific
rticiclopedică, Bucureşti, 1989, p. 56.
51
 de celelalte, i-au statornicit i obiceiuri i legi care in multe
privinţe se bat cap in cap cu cele ale altor neamuri" 51.
Adepţii şcolii posibilismului, creată de Paul Vidal de La
Blache52, validează ideea cercetării regionale, date hind
diferenţele care apar in medii asemănătoare in ceea ce
priveşte regimurile sociale, dar i evoluţia istorică. Astfel,
„Geografia e răspunzătoare de acele realităţi ale relaţiilor
internaţionale intr-atat de fundamentale, 'Inc& le considerăm de la
sine inţelese. Ce-ar putea fi un fapt mai concret al istoriei
europene, decat că Germania este o putere continentală, jar Marea
Britanie — o insulă? Germania priveş te i spre est, şi spre vest,
fără creste muntoase care s-o pro tejeze, ceea ce îi conferă anumite
patologii, de la militarism la pacifismul in formare, in aşa fel incdt
să poată face faţă amplasamentului ei primejdios. Marea Britanie,
în schimb, cu graniţele ei sigure, cu orientarea sa oceanică, şi-a
putut dezvolta un sistem democratic inaintea vecinilor ei i şi-a
putut construi o relaţie transatlantică specială cu Statele Unite,
cu care imparte aceeaşi limbă [...]. i totuşi, Marea Britanie este o
insulă apropiată Europei continentale i deci ameninţată cu
invazia de-a lungul celei mai mani părţi a istoriei sale, ceea ce i-a
generat o preocu pare strategică specială"53. De asemenea, clima
51 Herodot, Istorii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961.
52 Creatorul geografiei umane, a trăit intre anii 1845 şi 1918,
expunandu-şi principalele idei in lucrarea Principes de g6graphie
humaine (publicată postum in 1922).
53 Apud Robert D. Kaplan, Răzbunarea geografiei. Ce ne spune harta
despre conflictele viitoare i lupta Impotriva destinului, Editura Litera,
Bucureşti, 2014, P. 69.
52
a !viol un rol definitoriu de foarte multe on in istorie.
Oltwolo de influenţa directă pe care clima o are asupra
OVhittlici umane, ea a reprezentat un factor important in
A!;atrarea unor evenimente istorice cu impact mondial.
MnIiunăm aici campania din 1812 a lui Napoleon cand
pillilinte de cam pania din Rusia, Napoleon consultase istoricul
hiniperaturilor din ultimii 20 de ani, în regiunile pe care avea să
sonata, şi aflase că gerurile incepeau in luna decembrie.
0
po 30 octombrie 1812 erau deja -4 . Natura se dovedeşte, astfel,
, tot mai
nfl tistonan redutabil. Pe 3 noiembrie cade prima zăpadă
111141(i soldati se imbolnăvesc, însă nenorocirea cea mai mare o
roprezintă pierderea cailor" 54. Greşeala a fost repetată de
cand temperaturile de peste -20 de grade Celsius au
thici mat armata germană in incercarea de a cuceri Moscova
tti anul 1941 şi au oferit un avantaj incontestabil
Vtm t raofensivei sovietice.
Relieful i resursele naturale reprezintă, de asemenea,
‚iii aspect ce relaţionează direct cu istoria. „Spaţiul in care
Irahn ne-a influenţat dintotdeauna. A influenţat războaiele,
pulvrea, politica i dezvoltarea socială a popoarelor care acum
in aproape fiecare colt al Pământului"55. Este, totuşi, de
Ntibliniat că geografia nu dictează intotdeauna cursul
hituror evenimentelor; marile idei/ideologii, personalităţile
Ion Radu, Napoleon, Wehrmacht-ul i capricioasa vreme din Rusia,
44
ivvista Historia, http://www.historia.ro/exclusiv_webigeneral/articol
biapoleon-wehrmacht-ul-i-capricioasa-vreme-rusia
^" Tim Marshall, Prizonierii geografiei. Zece hărti care î,ti spun tot cc
frelmie să ş tii despre politica globală, Editura Litera, Bucureşti, 2018, p. 9.
53
 deosebite (cultură, religie)/liderii politici fac parte dir
mecanismul istoriei.
Identificati in istoria Romăniei evenimente
care au fost influenţate de climă şi/sau relief.
Exemplu: Victoria de la Vaslui (ianuarie 1475)
Armata Moldovei, condusă de Stefan cel Mare, atacă — la sud
de Vaslui, pe o zi ceţoasă i geroasă, intr-un loc mlăştinos
mărginit de păduri i situat la confluenţa Racovei cu Bdrladul —
infrange zdrobitor armata turcă56.
V-3. Istoria i ştiinţele politice
Importanta ştiinţei politice rezultă — după cum
sublinia Niccolo Machiavelli (1469-1527) — din faptul că ea
este „instrumentul de asigurare a libertăţii, dreptului
responsabilităţii omului faţă de actul istoric" .
Pentru o inţelegere corectă i coerentă a vieţii politice
avem nevoie indiscutabil să facem apel la istorie (Istoria —
impreună cu sociologia, dreptul, managementul
administraţia publică — fiind una din disciplinele cele mai
56
Istoria Romdnilor, vol. IV, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001,
pp. 378, 379.
54
&vet implicate in abordarea ştiinţelor politice57). Nu putem
vorbi de apartenenţa la o anumită doctrină politică, de
dacă nu cunoaştem contextul apariţiei acesteia şi
Maniera in care a evoluat i s-a dezvoltat. Acelaşi principiu
OM nplică i inţelegerii formelor de guvernămant şi
issimurilor politice. Doar făcănd apel la istorie putem
tiItge pe deplin ce inseamnă democraţie, totalitarism,
Inunism, fascism, anarhie, monarhie, republică etc. De
tINOmenea, tot cu ajutorul istoriei putem invăţa care este
FOlul şi cum functionează instituţiile unui stat, de exemplu
ţi democratie. Jar intelegerea acestora nu o putem desăvărşi
docli nu ştim şi cum au apărut, cum s-au format şi care au
twit de-a lungul timpului obstacolele pe care au trebuit să le
doplişească. Tot istoria este cea care ne poate răspunde la
tntrebări, precum: Cand a apărut un anume partid politic?; Care
ole doctrina definitorie a acestuia?; Pentru ce militează? etc.
Pe lăngă tehnicile i metodele pe care profesorul de
'Marie sau, in sens lărgit, profesorii a căror materie este
ĺIIIată domeniului Orn i Societate, trebuie să le cunoască,
profesorul in cauză trebuie să stăpănească anumite
conoştinţe, idei, terminologii specifice materiei şi, nu in
tiltimul rind, aplicabile cotidian, pentru a putea ulterior
ma I ucreze eficient cu elevii din clasă.
În corelaţia istorie-ştiinţe politice, există căteva idei
concepte care trebuie corect intelese, evident mai intăi de
Mann Voiculescu, Tratat de politologie, Editura Universitară,
"
Micureşti, 2002, p. 34.
55
 cadrul didactic şi, ulterior, de către elevi, astfel inca
valenţele educaţionale desprinse pe parcursul orelor la
şcoală să îi regăsească o aplicabilitate practică pozitivă in
viaţa socială a elevilor, viitori adulţi responsabili de cursu:
evolutiv al societăţii in care trăiesc.
Democraţia este un cuvant ce provine din limba greacă
şi care defineşte forma politică de guvernare a unei societăţi
in care puterea aparţine poporului — demos inseamnă popor,
kratos inseamnă putere. Deşi democraţia se bazează pc
decizia majorităţii, există cateva principii i drepturi
inalienabile precum dreptul la viaţă i libertate. in
democraţie „procesul guvernării majorităţii este subordonat
principiului libertăţii individuale" 58. Trebuie accentuat că
principiul libertăţii individuale se aplică atăta timp căt nu
suprimă libertatea celuilalt. Cu alte cuvinte, dreptul la
libertate — sub once formă — nu este nelimitat, ci se sfarşeşte
acolo unde incepe libertatea celuilalt.
Republica este democraţia indirectă, sau guvernarea
reprezentativă. in acest sistem oamenii aleg legislatori /
reprezentanţi care legiferează in interesul lor59. Forma de
guvernămant 'in ţara noastră este republica; Romania fiind
„stat de drept, democratic şi social, in care demnitatea omului,
drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a
58 Leon P. Baradat, Ideologiile politice,
Editura Polirom, Bucureşti,
2012, p. 77.
Ibidem, p. 121.
56
prionalitătii umane, drepta tea şi pluralismul politic reprezintă
Pilo ri supreme"60 .
Partidele politice configurează anumite viziuni asupra
WWI* diverse probleme sociale, economice, culturale, scopul
principal al unui partid politic fiind controlul asupra
În Romania, separarea puterilor in stat este
(Undo mentală. Parlamentul este organul reprezentativ suprem
i unica autoritate legiuitoare a ţării62.
NI poporului romiln ş
haedintele Romaniei reprezintă statul roman şi este garantul
ladependenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a
Guvernul, potrivit programului său de guvernare accep tat
It Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării
01 exercită conducerea generală a administratiei publiceTM. Justitia
tnfăptuieş te in numele legii, este unică, imparţială i egală
rani toţi, jar judecătorii sunt independenţi şi se supun numai
Dreptul la vot este unul din cele mai importante
drepturi de care se poate bucura un om. Exercitarea
OCestuia este o obligaţie morală i civică. in primul rand
pentru că secole de-a lungul diferite categorii nu au
beneficiat de acest drept pe baza discriminării de rasă, sex,
101 Constitutia Romtiniei, Titlul I, art. 1, am. 3.
Leon P. Baradat, op. cit., p. 135.
Constitutia României, Titlul III, Cap. I, art. 1, am. 1.
Constitutia Romdniei, Titlul III, Cap. II, art. 80, am 1.
Constitutia Romtiniei, Titlul III, Cap. III, art. 102, am 1.
Constitutia Romeiniei, Titlul III, Cap. VI, Secţiunea I, art.124, am. 1-3.
57
 etnicitate, statut social etc. in al doilea rand pentru că est(
0111111i.ctura clădirilor etc., toate acestea necesită accesarea
insuşi esenţa democraţiei. De asemenea, pentru o relevanp
till i opti nţelor istorice.
cat mai mare şi cat mai corectă a procesului deciziona:
„Cultura sau civilizaţia, în cel mai larg sens etnografic, este
exprimat prin vot, participarea trebuie să fie una procentual unitar format din cunoştinţe, crezuri, artă, valori morale,
WI
cat mai semnificativă. obiceiuri, i once alte aspecte ę i cutume adunate de om ca
mombru al societăţii"67. Această definiţie dată de E.B. Tylor68
Oiipoliveşte foarte bine i legătura incontestabilă dintre
Exerciţiu IIork şi cultură. De-a lungul mileniilor, intre diverse
Pentru a le explica elevilor importanţa dreptului la vot, tivilizaţ ii au avut loc procese de succesiune, dar şi de
împărţiţi clasa în două grupe. Grupa A are voie să voteze, grupa trisltia re, re aliz andu-se schimburi i imbogăţiri reciproce de
B nu are voie, "insă decizia luată prin vot de cei din grupa A se I titumştere şi progres. Pentru a inţelege procesele evolutive
aplică í celor din grupa B. trecutului, succesiunile de civilizaţii, schimburile intre
deplasările geografice ale civilizaţiilor, tineretul
V-4. Istoria şi cultura Irabuie educat atat prin cunoaşterea proceselor istorice
Nonerale, cat şi a evoluţiilor specifice realizate pe tot intinsul
siObtilui. in acest sens, un rol important in educarea elevilor
„Sferei culturii îi aparţin: datinile i obiceiurile, credinţele ii u istoria, geografia, arta şi literatura. Ca factor formativ
practicile religioase, ornamentele i divertismentele, operele de 11016 rator, literatura are menirea de a contribui la
ştiinţă, filozofie, literatură i muzică, arhitectura, pictura,
nizarea individului şi a colectivităţii, la progresul social
sculptura i artele decorative sau aplicate" 66. 01 moral. Astfel, cultura, in general, şi literatura, in special,
Pentru a inţelege esenţa culturii este necesar să presupun nu numai opera de creare a unor valori sociale
apelăm la istorie. Fiecare element cultural poartă
in
propriul ADN fărame de istorie, doar pentru a deveni el
Apud Jerry D. Moore, Visions of Culture: An Introduction to
insuşi o portavoce a istoriei prezente. Interpretarea unei
Anthropological Theories and Theorists, Altamira Press, Plymouth,
opere literare, analiza unei picturi, a unei partituri, Marva Britanie, 2009, p. 6.
Considerat a fi părintele antropologiei britanice, Sir Edward
Mil-nett Tylor (1832-1917) a fost primul profesor de antropologie de
66
Ovidiu Drimba, op. cit., vol. I, p. 6. Iii prestigioasa universitate Oxford. Una dintre cele mai importante
Ilicră ri ale sale este Primitive Culture (1871).
58 59
 educative, dar i o activitate de asimilare critică, d(
comunicare i utilizare a acestor valori, incredinţată —
sarcină de mare răspundere — profesorilor de specialitate.
Exemplu: Podul lui Traian de la Drobeta Turm
Severin, proiectat de acelaşi arhitect ca al Columnei lui
Traian — Apolodor din Damasc — a fost construit intre anii
103 şi 105 pentru a inlesni trecerea armatei romane in Dacia.
V-5. Istoria i educaţia pentru pace
Educaţia pentru pace este strâns legată de cunoaşterea
inţelegerea elementelor culturale din punct de vedere
istoric; aceasta avand două coordonate. Prima este cea
reglementată de organismele abilitate ONU, i prevede
predarea/invăţarea anumitor concepte care să ghideze omul
departe de violenţă şi conflict, jar cea de a doua coordonată
este cea care militează pentru accesul la educaţie generală a
intregii populaţii de pe glob. Un om educat este un om mai
greu de manipulat şi mai uşor de indepărtat de violenţă
de cauzele care o produc, cum ar fi traiul zilnic.
Pornind de la exemple din istorie, de la analiza
conflictelor armate care au ţesut periodic panza trecutului,
prezentului şi, in multe cazuri, a viitorului nostru, putem
invăţa elevii cum să gestioneze un conflict, un mediu
violent in situaţii socio-personale. Efectele psihologice ale
conflictului sunt parte a aceleiaşi categorii, indiferent dacă
vorbim de conflict armat, diplomatic, social, economic,
60
profesional sau personal. Educaţia pentru pace nu
fair necesară doar in zone tulburate de conflicte armate, ci
filts obligatorie in once areal, tocmai pentru că oferă
110Vi1or, studenţilor i oricărei persoane interesate
Milloncele necesare de a preveni apariţia i efectele
deViistatoare ale unui conflict. Educaţia pentru pace
nacesită o metodă pedagogică bazată pe „practici democratice
pfleifiste în clasă"69.
Obiectivele educaţiei pentru pace includ: inţelegerea
modului in care se manifestează violenţa, dezvoltarea
copilcităţilor de a răspunde pozitiv faţă de violenţă,
tlezvoltarea i definirea metodelor alternative in locul
vlolenţeP. in foaia de parcurs redactată de UNESCO
litintru dezvoltarea, rolul i evoluţia educaţiei pană in 2030,
ă:
Irina Bokova, Director General UNESCO, preciza c
„Educaţia, un drept fundamental, este cheia păcii globale şi a
sustenabile"71. Definiţia dată de UNICEF educaţiei
Ian Harris, Peace, Literature, and Art, vol. I, Peace Education:
Definition, Approches and Future Directions, http://www.eolss.net
Albooklib/sc_cart.aspx?File=E1-39A-06. 18.09.2016
AI UNESCO's Work on Education for Peace and non-Violence,
www.unesco.org/education
" ,,This Declaration is a huge step forward. It reflects our determination to
siisure that all children, young people and adults gain the knowledge and
skills they need to live in dignity, to fulfil their potential and contribute to
their societies as responsible global citizens. It encourages governments to
provide learning opportunities through life, so that people can continue to
grow and be on the right side of change. It affirms that education, a
fundamental human right, is the key to global peace and sustainable
61
 pentru pace este următoarea: „Procesul promovări
t' ł ileprinderi pacifiste, ulterior societatea va deveni una
cunoştinţelor, aptitudinilor, atitudinilor i valorilor necesare
is vionderent pacifistă.
pentru a determina un cornportament care să prevină violenţa, 'onceptele, valorile i practicile privind pacea se pot
se axeze pe căi paşnice pentru rezolvarea conflictelor de orice inkic din oricare lecţie de istorie i pe inţelesul oricărei
natură ar fi acestea, in răndul copiilor, tinerilor i adulţilor"72. de vArstă. De exemplu, in cazul unei lecţii privind
Alte definiţii ale educaţiei pentru pace:
isyuluţł lle sau revoltele, porniţi de la a-i determina pe elevi
„Educaţia pentru pace este o incercare de a răspunde la
vadii care a fost contextul care a impins lumea la
problemele conflictelor i violenţelor pe o scară variind de la nivel
illittirnentele de revoltă. incercaţi să îi transpuneţi in
mondial şi national la nivel local şi personal. Este vorba de socio-economice care au născut respectiva stare
explorarea unor căi pentru crearea unui viitor mai drept şi mai ii tlogică. Important este ca in final, sentimente negative
sustenabil" — R.D. Laine. (pm tun ura, furia, răzbunarea) să nu se răsfrângă asupra
„Educaţia pentru pace este holistică. Cuprinde atăt fizic, opolorului. incercaţi doar să lămuriţi ce anume 1-a
emotional, intelectual şi social creş terea copiilor, in limitele unui pe opresor(i) să acţioneze in maniera respectivă,
cadru bine înrădăcinat in valorile traditional umane. Se bazează
fuksI ca obiectivul principal să fie acela de a determina
pe o filosofie care fine de invăţarea iubirii, cornpasiunii, increderii, s5 nu acţioneze in situaţii de viaţă ca un opresor, dar
corectitudinii, coo perării i respectului faţă de familie i întreaga
41 flu piece la finalul orei cu un sentiment de ură vis-â-vis
viaţă de pe planetă" — Fran Schmidt şi Alice Friedman.
do Una din tabere.
Ideea principală a acestor două definiţii este aceea că,
dacă vom reuşi să îi invăţăm pe copii să evite conflictul
t
violenţa, in plan personal, şi să îi formăm ca cetăţeni maturi
Analizaţi i comentaţi următorul text:
development", IrMa Bolkova, in Education 2030 Framezvork for „Educaţia este una dintre binecuviintările vieţii — i una
Action (FFA), p. 12, http://unesdoc.unesco.org/images/0024/002456/ Ihni re necesită file sale. in paradisul meu de acasă, Swat,
245656E.pdf., 12.01.2017
72 UNICEF/HQ92-0617/ I dream of peace,
filiOttleauna am iubit să invăţ i să descopăr lucruri noi. imi aduc
https://www.unicef.org/ Mink clind eu i prietenele mele ne pictam mainile cu hena la
education/focus peace_education.html, 20.12.2016
73 Learning the Way of Peace: a Teacher's Guide to Peace Education, speciale.
iih
1 1 11s Dar -in loc să desenăm flori sau simboluri, ne
United Nations Educational, Scientific and Cultural Organisation, ii.Ornam ecuaţii i formule matematice. Aveam o sete pentru
New Delhi, 2001, p. 4.
74 Ibidem.
pentru că viitorul nostru era chiar acolo, In sala de clasă.
 Dar lucrurile nu au rămas aşa. Aveam doar 10 ani cand peste 40(
de şcoli s-au inchis jar fetele nu mai aveau voie să meargă
şcoală. Educaţia a trecut de la a fi un drept la a fi o crimă. Avearr,
două opţiuni: să tac i să aştept să fiu ucisă, sau să vorbesc i apoi
să fiu ucisă. Am ales a doua variantă. [...]
De ce ţările supranumite „puternice" sunt atat de puternice
and vine vorba de a crea războaie, dar sunt atilt de slabe cand
vine vorba de a aduce pacea? De ce este atilt de uşor să dăruieşti
arme, dar atat de greu să dăruieş ti cărţi? De ce este atilt de uşor să
fabrici tancuri, dar atilt de greu să construieşti şcoli?" — Malala
Yousafzai75.
VI-6. Istoria şi religia
Dacă avem in vedere că multe dintre evenimentele
importante ale omenirii au fost determinate de aspecte
religioase, se poate observa că există o legătură
incontestabilă intre cele două domenii. in primul rand,
religia este unul din factorii esenţiali ai determinării istorice
umane, aflat in stransă legătură cu majoritatea fazelor
importante existente de-a lungul vieţii omului pe pămant.
În al doilea rand, istoria religiilor dezvăluie importante
aspect legate de evoluţia umană. in acest sens, marele
filozof roman, Mircea Eliade afirma: „Este greu să ne
75
Fragment din discursul de la Premiile Nobel, 2014,
https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/2014/yo
us
afzai-lecture_en.html
64
liliaNinam cum ar putea funcţiona spiritul uman fără a avea
fonvingurea că ceva ireductibil real există in lume, şi este cu
să ne inchipuim cum ar putea să apară conştiinţa, fără
ţelor omului.
ft 1000 0 semnificaţie impulsiunilor i experien
unei lumi reale şi semnificative este streins legată de
1101 oporirea sacrului. Prin experienţa sacrului, spiritul uman a
.4111014, diferenta 'nitre ceea ce se relevd ca fund real, puternic,
NO I semnificativ, i ceea ce este lipsit de aceste calităţi, adică
worm haotică i periculoasă a lucrurilor, apariţiile
lor fortuite şi vide de sens"76. Nu in ultimul rand,
łsł iitki ş i religia se completează reciproc atunci cand vorbim
vreionarea tabloului realităţii prezente, amandouă
vsnhid să susţină, este adevărat, poate prin interpretări
ti II 1, 11 le, valenţele conduitei corecte a omului in societate.
.111offica este in mod inevitabil amestecată in evoluţia societăţilor
111I lit este chemată să aducă, cu once preţ, mărturie despre
NVOtiNhelie. Deşi îi apără credinţa impotriva filosofiilor omeneşti,
i II n (P evprime, ea imprumută
limbajul fiecărei epoci; deşi a primit
iÝ Iii c'bristos structura transmis
ă de apostoli, ea se organizează
cont de instituţiile civile din jurul ei; deşi trebuie să
de toate puterile, ea este deseori
Iii I ',leased libertatea creştină
77.
ihg Ů pp,u, uneori de bunăvoie, a intrigilor i amăgirilor politice"
41. MI rceaEliade, Istoria credintelor i ideilor religioase, vol. I, Editura
110 versitas, Chişinău, 1992, p. VIII.
Gaudin (coordonator), Marile religii, Editura Orizonturi,
reşti, 1995, pp. 279-280.
65
 Inchiziţia, Noaptea Sf. Bartholomeu, cruciadele,
vanătoarea de vrăjitoare, războiul de 30 de ani, apariţia
Anglicanismului sau Luteranismului sunt doar cAteva
exemple de momente importante din istoria omenirii care
au fost determinate de factorul religios.
Didactic, poate cele două domenii ar trebui să
conveargă, spre a accentua promovarea ideilor desprinse
din poveştile/pildele ce le conturează metodologic existenţa.
Analizaţi următorul text, realizand corelaţia
istorie-religie:
„Pe Argeş in gios,/Pe un mal frumos,/Negru-vodii trece /Cu
tovarăşi zece:/Nouă meş teri mari,/Calfe şi zidari/5i Manoli —
zece,/Care-i şi intrece./Merg cu toti pe cale/Să aleagă-n vale/ Loc
de monastire/Şi de pomenireRată, cum mergea/ Că-n drum
agiungea /Pe-un biet ciobănaş/ Din flu ier doinaş./Şi cum îl
vedea,/Domnul îi zicea:/- Mandre ciobănaş /Din fluier doinaş,/Pe
Argeş in sus/Cu turma te-ai dus,/Pe Argeş în gios/Cu turma ai
fost./Nu cumv-ai văzut,/Pe unde-ai trecut,/Un zid părăsit /Şi
neisprăvit,/La loc de grindiş, /La verde-aluniş /- Ba, doamne-am
văzut, /Pe unde-am trecut,/Un zid părăsit /5i neisprăvitiCanii,
cum îl vad,/La el se răpăd /Si latră-a pustiu/Si urlă-a mortiu./Cat
îl auzea,/Domnu-nveselea,/5i curand pleca,/ Spre zid apuca,/Cu
nouă zidari,/Nouă meş teri mari/5i Manoli — zece,/Care-i şi
intrece./- had zidul meu!/Aici aleg eu /Loc de monastire/5i de
pomenire./Deci voi, meşteri mari,/Calfe şi zidari,/Curand vă
66
0110/1 urrul de-I porniti/Ca să-mi rădicati,/Aici să-mi durati
IhIsnutotite naltă/Cum n-a mai fost altă,/Că v-oi da averi,/V-oi
110. Merl,/ lar de nu, apoi/V-oi zidi pe voi,/V-oi zidi de vii/Chiar
In lelneliil/Meşterii grăbea,/ Şfările-ntindea,/ Locul măsura,/
yilliori Iargi săpa/5i mereu lucra,/Zidul ridica,/Dar once
111191Wi likinaptea se surpa!/A doua zi iar,/A treia zi iar,/A patra zi
Mr Wad in zadar!/ Domnul se mira/5-apoi îi mustra,/5-apoi se-
iitil Nta/ 5i-i ameninta/Săl puie de vii/Chiar in temelii!IMeşterii
ttidnari,/Calfe şi zidari/ Tremura lucrand,/Lucra tremurand /Zi
linIsti de vară,/Ziva pan-in seară;/Iar Manoli sta,/Nici că mai
IVI,ICi mi se culca/5i un vis visa,/Apoi se scula/5-astfel
iMnta:/- Nouă meş teri mari,/Calfe şi zidari,/5titi cc am visat/De
'awl tn-am culcat?/0 şoaptă de sus/Aievea mi-a spus/Că once-am
lin indNoaptea s-a surpa/Pan-om hotărilin zid de-a zidi /Cea-ntai
,solloara, Cea-ntai sorioară/ Care s-a ivi/ Mani in zori de
0,1/111ucand bucate/La sot on la frate/ Deci dacă vroiti/Ca să
Inytaviţ i/Sfanta monastire/Pentru pomenire,/Noi să ne-
oplicilm/Cu toti să giurăm/5i să ne legăm/Taina s-o păstrăm;/5-
e soţioară,/Orice sorioară/Mani in zori de zi/Intai s-a ivi,/Pe
0 ,s !-o jertfim,/in zid s-o zidimUlată,-n zori de zi,/Manea se
Imi,/5-apoi se sui/Pe gard de nuiele,/5i mai sus, pe schele,/5i-n
1 amp se uita,/Drumul cerceta./Cand, vai! Ce zărea?/Cine că
lionea?/Sotioara lui,/Floarea campului!/Ea s-apropia/5i îi
10m-ea/Franz de mancatură,/Vin de băutură./Cat el o
tarea,/Inimal sărea,/in genunchi cădea/Si plangand zicea:/- Da,
Ihramne, pe lume/0 ploaie cu spume,/Sa facă paraie,/Sa curgă
01roaie,/Apele să crească,/Mandra să-mi oprească,/S-o oprească-n
67
 vale,IS-o-ntoarcă din cale!IDomnul se-ndura,IRuga-i asculta,1
Norii aduna,ICeriu-ntuneca.ISi curgea deodatălPloaie spumegatăl
Ce face paraielSi imflă şiroaie.IDar oricat cădea,IMiindra n-o
oprea,ICi ea tot venea ISi s-apropia.IManole mi-o vedea,lInima-i
plângealŞi jar se-nchina,ISi jar se ruga:1- Suflă,I Doamne,-un
Suf pe pămiint,IBrazii să-i despoaie, IPaltini să îndoaie,
Munţii să răstoarne,1 Mandra să-mi intoarne,1 Să mi-o-ntoarne-n
cale,IS-o ducă devale!I Domnul se-ndura,IRuga-i asculta! "78.
78 1001 de scrieri istorice, Editura Donaris, 2014, pp. 57-64.
V I. Formarea noţiunilor de istorie
401i
oliunile se formează pornind de la oferta de date
verbale, constituind unitatea de bază sau
eg.ii I '11111 instruirii; pentru a se ajunge la un rezultat
sunt folosite mai multe strategii tipice:
strategia inductivă (in care noţiunea se formează pe
deprinderilor notelor comune unui grup de
/oxemple prezentate);
2 - strategia deductivă (in care noţiunea se formează
fri ; s ferul de semnificaţie i folosirea exemplelor de
.1 4 i,.
)rmarea noţiunilor de istorie reprezintă un proces
1 h" şi indelungat - in care este angajată intreaga
ŁIi v dote psihică a celui care invaţă - şi care are in vedere
10111Vollarea operaţiilor mintale (analiza, sinteza,
mparaţ ia, abstractizarea, generalizarea), cu scopul ca din
ii." ale invăţării să devină „cauze" ale unei invăţă ri.
III de formare a noţiunilor istorice parcurge aceleaşi
ca şi in cazul celorlalte discipline şcolare:
- în prima etapă, cea de elaborare, gandirea elevilor este
.111'1100 spre inţelegerea noţiunilor de istorie, care are loc
printr-o intensă activitate de analiză, sinteză, comparare,
abgtractizare i generalizare a materialului cognitiv, deci a
" Miron Ionescu, Muşat Boca (coordonatori), Tratat de didactică
wollernă, Editura Paralela 45, Piteşti, 2017, pp. 81-85.
 faptelor, evenimentelor i proceselor istorice, in scop
dezvoltării a ceea ce au in comun, esenţial, a relaţiilor dint
ele şi de includere a acestora in noi legături, din ce in ce m
generale;
- în următoarea etapă, o noţiune se poate considei
formată numai dacă devine instrument pentru dobandirE
unor noi cunoştinţe i dacă elevii pot opera, cu noţiunE
respectivă, in diverse noi situaţii80.
În ansamblul metodelor folosite pentru inţelegere
noţiunilor de istorie, profesorul trebuie să apeleze:
- la comparaţie — ca procedeu logico-didactic —, care
impune compararea evenimentelor i fenomenelor
asemănătoare petrecute in aceeaşi perioadă, in condiţu
diferite, dar i compararea etapelor aceluiaşi eveniment
istoric;
- schema la tablă, care ordonează i ierarhizeaz,
categoriile de date şi evenimente, subliniind cadrul
cronologic in care se petrec, legătura logică dintre ele ş
demonstrează prin aceasta cauzalitatea i continuitatei
desfăşurării fenomenelor in istorie;
- documentul istoric, oferă posibilitatea elevilor
inţeleagă mai profund evenimentul istoric, să redescoperE
trecutul i să realizeze „invăţarea prin descoperire";
- materialul beletris tic, care îi ajută pe elevi la
cunoaşterea, judecarea i preţuirea popoarelor şi, totodată,
Elena Ene, Georgeta Smeu, Rea Silvia Bărbulescu, Gloria
80
Ceacalopol, op. cit., pp. 31-44.
70
tila 141 dezvoltarea receptivităţii i gustului artistic al
or, prin iniţ ierea lor la valorile consacrate ale
tolor domenii artistice din diferite epoci ale dezvoltării
111 omeneşti81.
procesul predării i formării noţiunilor istorice,
pain problemă o reprezintă faptul că profesorul
utilizeze limba contemporană ca să descrie
Iltiente din trecut, jar sfera de referinţă a cuvintelor s-a
si dacă ele nu sunt bine explicate, asemenea
te pot duce la o inţelegere anacronică din partea
1t11. 0 altă problemă lingvistică cu care se confruntă
Worul de istorie este cea a abstracţiei. Pentru elevii din
sly primare i gimnaziale este foarte dificil să inţeleagă
luni istorice de: spaţiu, timp, evoluţie i durată in timp. in
turl cu problema spaţiului istoric, profesorul trebuie să
IIOoze cu harta istorică, cu atlasul istoric, cu globul
101111antesc pentru ca elevii să aibă o bună orientare in
istoric; jar in privinţa timpului istoric, profesorul
irvitule să pornească de la simple analogii din viaţa
ţie, la
#111Yului82. in ceea ce priveşte noţiunea de evolu
Illtelcolari ea se reduce la cea de progres; jar noţiunea de
de cronologia
alurata, adică de timp continuu, diferă
in
etirent5 a faptelor istorice (noţiunea de durată este legată
II Constantin Dinu, Rea Silvia Bărbulescu, Formarea sistemului de
istorice, Editura Didactică i Pedagogică, Bucureşti, 1979.
Ionită, Metodica predării istoriei, Bucureşti, Editura
00
I Iniversitătii din Bucureşti, 1997, pp. 106-114.
71
 primul rand de istoria economică, socială, politică
culturală, jar cronologia trasează jaloane convenţionale car
provin din simpla datare a evenimentelor).
Metodele i tehnicile de predare / invăţare (tradiţionale:
expunerea; povestirea; explicaţia; prelegerea;
problematizarea; invăţarea prin descoperire; conversaţia;
discuţia; demonstraţia; empatia; moderne: FRISCO;
mozaicul; cubul; jurnalistul-cameleon; pălăriile ganditoare;
brainstorming-ul; etc.) sunt cele mai eficiente procedee
pentru ca noţiunile de istorie să fie insuşite de elevi i sa
constituie instrumente utile in abordarea i inţelegerea
istoriei.
72
Metode i tehnici inovative de predare
a istoriei
Termenul metodă provine din limba greacă („methe" =
li t/111re, „spre", şi „odos" = „cale" ,
„drum"). Astfel, după
irată etimologia termenului, metodele de invăţămant
riiinwintă căile, modalităţile, procedeele, tehnicile
1111114 mcele adecvate pentru desfăşurarea procesului
ililltructiv-educativ. De-a lungul timpului s-au propus
ică ri diferite privind metodele didactice, i anume83:
- după criteriul istoric: metode vechi, tradiţionale;
iii.lode noi, modeme;
- după criteriul gradului de aplicabilitate: metode
plicrale; metode particulare;
- după criteriul organizării activităţii didactice: metode
activitate individuală, metode de activitate in
verechi/diode; metode de activitate in echipe/microgrupuri;
nwtode de activitate in grupuri man; metode de activitate
clasa intreagă;
ii
- după criteriul suportului purtător de informaţii: metode
vvrbale; metode intuitive; metode bazate pe acţiuni;
" Ion Cerghit, Metode de invătămănt, Editura Didactică i Pedagogică,
Bucureşti, 1997; loan Neacşu, Metode i tehnici de invătare eficientă.
l'undamente i practici de succes, Editura Polirom, Iaşi, 2015; Miron
lonescu, Muşata Bocoş (coordonatori), Tratat de didactică modernă,
Editura Paralela 45, Piteşti, 2017.
73
 - după criteriul tipului de invăţare: metode de invăţa ro I I ormare; să se integreze coerent mijloacele de
prin receptare (expunere); metode de invăţare pri litiiAnt in procesul educational.
descriere (problematizare); metode de invăţare prin acţiun
(exerciţiul, posterul, lucru in laborator, vizita la muzeu etc.)
VII-'I. Metoda ciorchinelui
metode de invăţare prin creaţie.
Pe langă metodele clasice de predare a lecţiilor d
istorie — expunerea, povestirea, prelegerea, problematizarea Aveastă metodă poate să fie aplicată fie impărţind
invăţarea prin descoperire, conversaţia, discuţia, demonstraţia fl In grupe, fie lucrand individual. Se va atribui elevului
comparaţia84 — este recomandat ca, in funcţie de profilu [mini o ternă anume si i se va cere ca in circa 10-15
temei, să apelăm la o serie de metode noi de predare. Uhl completeze pe o foaie/caiet principalele idei
special in ceea ce îi priveş te pe elevii din clasele primare, temei propuse. După terminarea minutelor alocate,
aceste metode inovative pot oferi rezultate mult mai bune vor corobora informaţiile i vor completa
cleat in cazul transmiterii clasice a informaţiilor85. PC bază de discuţie, ciorchinele. Metoda dezvoltă
Referindu-se la metodele i tehnicile de invăţare, Ititiltile cognitive ale elevilor, de evaluare/autoevaluare,
cercetătorul i profesorul Joan Neacşu subliniază faptul că: Ciiin şi abilităţile de lucru in echipă i comunicare.
„Practica educaţională recomandă utilizarea următoarelor tehnici
pedagogice: expunerea, exerciţiile, lectura, studiul de caz,
socializarea, reflecţia individuală i colectivă, jocul de rol, Alexandru
Joan Cuza
scenariul, simularea, ancheta, proiectul, antrenamentul,
tehnologia informaţiei i comunicării (T.I.C.), manipularea de
obiecte"86. Prin utilizarea acestor tehnici pedagogice se
urmăreşte: să se deplaseze accentul dinspre predare spre
invăţare; să se asigure un mediu educational propice pentru

84 Felicia Adăscăliţei, Marilena Bercea, Doru Dumitrescu, Liciu Lazar,

Mihai Manea, Mirela Popescu, Elemente de didactică a istoriei, ediţia a

II-a, Editura Nomina, Bucureşti, 2010-2013, pp. 78-83.
85
Ibidem, pp. 84-88.
86 loan Neacşu, op. cit., p. 129.

74 75
 VII-2. Metoda puzze-ului (mozaicului/jigsaw puzzle)
Metoda mozaicului (denumire provenită din sintagm,
„jigsaw puzzle" = mozaic) se bazează pe conceptul de invăţan
in echipă.
Clasa este impărţită in grupuri de 4-5 elevi. D(
asemenea, tema aleasă se fragmentează intr-un numă]
corespunzător. Fiecare elev se grupează după număru
primit. Se discută conţinutul textului primit, se extrag idei
Ulterior, se revine in grupul de bază şi se expune/pre&'
conţinutul pregătit.
Avantajele mozaicului: metoda dezvoltă capacităţile de
ascultare, dar şi de exprimare liberă, fiecare elev trebuind să
asculte activ, apoi să le transmită colegilor ce a invăţat;
stimulează spiritul de cooperare, capacitatea de reflecţie, de
rezolvare de probleme, dar nu exclude nici creativitatea,
include participarea tuturor elevilor, pentru că fiecare
participant are un set de sarcini bine stabilit.
Exemplur:
0 Toate mănăstirile din Moldova sunt aşezate intocmai
urmează canoanelor acelora care sunt scrise pentru Monahi, de
Sfantul Vasile.
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura
87
Litera
International, Bucureşti-Chişinău, 2001, pp. 208-211.
76
Manăstiri mani cu Arhimandriţi, sunt numai patru, iară
mici cu Egumeni, sunt mai mult de două sute şi mai pre
Mica oi schituri, pe care le au sub stăpanire mănăstirile acestea.
Aces tea sunt unele inchinate şi altele slobode. Acelea sunt
Im hinate la lerusalim, sau la Sinai, sau la Sfantul Munte.
0 Căci, 'in Moldova s'a făcut obiceiu, cand cineva din
I llama sau din boieri face vreo mănăstire, atuncea îi impărţeşte
load averea sa intocmai copiilor săi şi mănăstirii, adecă, pre cată
r 0 In fieş tecarele din copii, pre atata dă el şi mănăstirii şi dacă
Ow ca nu cumva după moartea sa să se strice şi să se
I hipească măndstirea, atuncea o inchina el la o manăstire mai
maw, la care socoteşte el din părţile ce am arătat şi atuncea
II lamandriţii mănăstirilor acelora, se indatoresc ca să iee asupră-
lit purl area de grijă pentru mănăstirea aceia şi să privigheze, ca să
1111.,i monahii purtări bune şi cinstite, dar şi din venitul
maaa!4 irei numai atata lasă 'in urmă cat socotesc că este de
Irlbain fa pentru hrana fraţilor, iară pre celălalt venit fl ia pentru
Illibilinta mănăstirei celei marl şi-1 trimit acolo pre tot anul.
0 La mănăstirile cele slobode trebue fraţii singuri să-şi are şi
41 secere şi 'in ceasurile care sunt slobode de trebile cele
I liMovniceş ti, trebue să muncească cu mainile la cele ce li se
pos anceş te de către Egumenul, adecă la vii, la ţarini şi la grădini
ti 011 strangă rodurile acestora pentru folosul mănăstirei.
0 Toate mănăstirile dau pe an dajdie la Domnie, după
marimea moşiilor, ce au sub stăptinire, iară Mitropolitul şi
I pi.wopii, nu dau nimic şi Monahii toţi atata sunt de ascultători
lit canoanele Sfantului Vasile, incat mai bucuroşi ar muri de o
77
 sută de ori, dealt să bage în gura lor came măcar odată fiind chiar
sfătuiţi şi de vre-un doctor şi din nilinăstire afară nu ies nict
odinioară, fără numai atuncea clind sunt trimeşi de Egumenii săi,
sau cu altă trebuinţă a sa, insă cu blagoslovenie. Economia casii e
asupra celor mai Mt-rani şi mai vechi i prim irea oaspeţilor care se
păzeşte pre la toate mănăstirile este foarte de lăudat, căci
nemernicind once strein, creş tin, jidov, turc, sau armean, nu
numai că au datorie primească cu bucurie, ci încă i un an
deplin, dacă voeşte să şează, trebue hrănească după putinţa
mănăstirei, cu cinste ifără de cârtire, 'impreună şi pre toţi cei ce
sunt cu dânsul i dobitoacele sale.
VII-3. Metoda brainstorming-ului
Este o metodă de rezolvare creativă a problemelor,
iniţiată de către Alex F. Osborn (1888-1966), avand drept
scop emiterea unui număr cat mai mare de soluţii, privind
modul de rezolvare a unei probleme, intr-un grup
coordonat de un moderator. in practica didactică frecventă,
brainstorming-ul (eng. „brain" = creier, „storm" = furtună)
presupune respectarea mai multor etape: comunicarea
regulilor şi a sarcinilor de lucru, prin intrebări deschise/
problematizante (Ce s-ar fnteimpla dacă...?; Care sunt
asemănărileldeosebirile dintre...?); emisia i inregistrarea
ideilor produse; prezentarea ideilor in faţa intregii clase.
Etape: etapa de pregătire; etapa de emitere de
alternative creative; etapa selecţiei ideilor emise.
78
Avantaje: dezvoltarea gandirii critice şi a capacilM II tk.
ilrglImentare; formarea i dezvoltarea capacităţii reflective;
ptirticiparea activă a tuturor elevilor; dezvoltarea until
limat educational pozitiv; dezvoltarea competenţelor
omunicare.
Limite: consum mare de timp; poate fi obositoare şi
,solicitantă pentru participanţi; reuşita metodei depinde de
itlităţile moderatorului de a conduce discuţia in direcţia
itorită88.
Incercaţi să găsiţi o soluţie viabilă de pace
pentru un conflict aflat in desfăşurare.
VII-4. Metoda cubului
Metoda cubului (din engl. „cubing"), presupune
sinaliza unui concept, a unei noţiuni sau a unei teme prin
proiectarea ei pe şase faţete ale unui cub, fiecare dintre ele
presupunand o abordare obiectivă a subiectului respectiv.
Este metoda care se foloseşte in scopul explorării unui
subiect din mai multe perspective, oferind o abordare
complexă i integratoare. Ideea de bază este că ceea ce
vedem depinde de locul in care stăm i că este indicat să
Mirela Popescu, Strategii didactice interactive, in vol. F. Aclăscălitei,
M. Bercea, D. Dumitrescu, ş.a., op. cit., p. 95.
79
 incercăm să privim o situaţie din mai multe perspective,
chiar dacă cu unele dintre ele nu suntem de acord.
Etape: propunerea temei activităţii i impărţirea
elevilor in 6 grupuri; oferirea de explicaţii elevilor:
profesorul singur sau impreună cu elevii, realizează un cub
din hartie pe care va nota cerinţele, folosind fiecare dintre
cele şase suprafeţe ale acestuia: descrie, compară, asociază,
analizează, aplică i argumentează pro şi contra; rezolvarea
sarcinilor activităţii; prezentarea temei din perspectiva
fiecăruia din cele 6 grupuri; discuţii finale cu tema
abordată.
Avantaje: dezvoltă capacităţile de analiză, sinteză,
aplicare, transfer, argumentare ale elevilor; formarea unei
imagini globale asupra problemei abordate; mai bună
inţelegere a problemei abordate, avand in vedere cele şase
perspective luate in calcul; motivarea elevilor pentru
participarea la activităţi; dezvoltarea capacităţilor
comunicaţionale89.
Se dă un cub pe faţa căruia sunt trecute
următoarele cerinţe: ANALIZEAZĂ, COMPARĂ,
ARGLTMENTEAZĂ, ASOCIAZĂ, DESCRIE, APLICĂ.
Se imparte clasa in 6 grupe. Fiecărei grupe îi revine o
faţă a cubului. Tema data este Romania în timpul regelui Carol I.
89 Ibidem, p. 97.
80
VII-5. Metoda atelierului de creaţie
Aceasta vizează formarea unor competenţe specifice,
precum: inţelegerea aprofundată a unui context istoric prin
tilimularea creativităţii şi imaginaţiei elevilor; exprimarea
Ile opinii utilizand limbajul istoric; construirea de afirmaţii
pt. baza surselor şi formularea de concluzii relative la
rsele istorice; descoperirea in sursele de informare a
perspectivelor multiple asupra evenimentelor şi proceselor
Istorice; exprimarea de opinii despre personaje şi
evenimente istorice. Elevii isi dezvoltă gandirea critică, ceea
ce este important din punctul de vedere al unei societăţi
ileschise.
Realizaţi o compunere sau un desen care să
ilustreze ipostaza de roman care trăia in Romania in
decembrie 1989.
VII-6. Metoda jocului
Jocul reprezintă un element deosebit de important in
ceea ce priveşte insuşirea informaţiilor de către elevi. Există
o gamă variată de jocuri ce pot să fie folosite in cadrul
orelor de istorie, lista fiind una deschisă, dependentă doar
01
 de imaginaţie, creativitate i disponibilitate. Mai jos ye
regăsi cateva idei pentru aplicarea acestei metode.
a) Quizz — presupune adresarea eleyilor selectaţi să
participe, unor seturi de intrebări pe baza regulilor
concursurilor de tipul Vrei să fii milionar, Conquistador,
Cdştigă Romdnia etc. Îi puteţi motiva oferind i premii
(steluţe, fete zambitoare, trofeu etc.).
b) Rebus — realizarea unui rebus cu intrebări aferente
lecţiilor parcurse.
c) Sceneta — pe baza unui scenariu fie realizat de dvs.
fie creat chiar de elevi, inspirat de subiectul unei lecţii, se
pune in scenă o piesă de teatru (este preferabil cooptarea
acestora in realizarea intregii producţii — costume, decor,
regie etc.).
d) Cine suntIMima — se imparte clasa in două grupe.
Fiecare grupă notează pe un bileţel numele unei
personalităţi din istorie sau a unui eveniment. Pe rand Cate
un reprezentat din cealaltă echipă trage cate un bileţel. Fie
folosind cuvintele i dand detalii despre o anumită
personalitate, fie folosind doar gesturile, un elev trebuie să
descrie personalitatea sau evenimentul scris pe bileţel, jar
echipa sa trebuie să ghicească. Se poate impune o limită de
timp.
e) Melcul istoric — este un joc inspirat din jocul
copilăriei melcul. in curte pe asfalt se desenează un melc
se imparte carapacea in căsuţe egale. Fiecare căsuţă are
alocată o intrebare. Fiecare participant aruncă piatra
82
rebuie să se deplaseze pană la căsuţa in care a căzut pia tra
intr-un picior. Acolo pentru a-şi construi casa trebuie s5
flispundă la intrebarea aferentă căsuţei. Dacă răspunde
torect, cand îi vine randul va porni din acel loc, jar
mcurenţii ce yin după el, trebuie să sară peste casa
ocestuia. Cel care ajunge in mijloc şi evident a răspuns la
II`le mai multe intrebări caştigă.
Alte metode interactive de predare sunt: metoda
moarele ideilor; cutia timpului; succesiunea; tenis verbal;
metoda exploziei stelare; metoda FRISCO (interpretarea din
partea participanţilor a unui rol specific care să acopere o
onumită dimensiune a personalităţii); sau metoda SINELG
(Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii
Gandirii).
Toate aceste metode au avantajul că abordează o
ă
Iemă/problemă din perspective multiple (stimuleaz
creativitatea; dezvoltă spiritul de cooperare; incurajează
spiritul de empatie; combate pasivismul; dezvoltă abilităţile
de exprimare liberă etc.).
Rezolvaţi următorul rebus9°
411 https://www.slideshare.net/simonachihaia/formarea-statelor-
medievale-romnetidoc rebus28.02.2017
83
 1 2 3

3
4
2

5-
6
7
4 5 6

--
7 8 9 10
8 Asia, in secolul al XIII-lea. Au creat in estul ţării noastre
9 statul Hanatul de Aur; 5. Unele care n-au mai plecat;
10
Orizontal: 1. Domn al Ţării Romaneşti 1310?-1352; cap
de copil! 2. Imperiu ce va cuprinde i Dobrogea după 1417;
Biograf roman contemporan (Alexandru); 3. Gabriel
Eduard; Unele care se imbolnăvesc greu; 4. Termen folosit
in vechile cronici medievale pentru a desemna intemeierea
Ţării Romaneşti şi a Moldovei; 5. Vergea de lemn cu varf
ascuţit de os, fier sau piatră la un capăt, jar la celălalt cu
două aripioare inguste, folosită in trecut ca proiectil de
vanătoare sau luptă aruncată dintr-un arc (pl.); 6. A se isca;
7. Mioară; Tijă de metal filetată i prevăzută cu floare la
unul din capete ce serveşte la asamblarea unor piese; 8.
Nicolae Ionescu; Sunetul tobei; Perioadă lungă; 9. Stat care
şi-a impus dominaţia asupra statului romanesc in perioada
de intemeiere a statelor medievale romaneşti; Două bete; 10.
Stat medieval romanesc cuprins intre Dunăre i Marea
Neagră.
Vertical: 1. Voievod din Maramureş care s-a răzvrătit
impotriva regalităţii maghiare, trecand la est de Carpaţi in
Jurul anului 1363. Este considerat adevăratul intemeietor al
Moldovei; Gol; 2. Necredincioasă; 3. Răsare soarele!;
l'opulaţie de origine germanică, colonizată in Transilvania
tie către regii Ungariei in scopul consolidării stăpanirii lor
In această regiune; 4. Prieten; Grupă de populaţii venită din
Maşină de teren; 6. A declara nul; Sat in Sibiu; 7. Voievod
It.gendar din Tara Făgăraşului care pe la 1290-1291 a
coborat cu oamenii săi la sud de Carpaţi (......-Vodă);
Andreea Esca; 8. Nota maximă; A doua notă muzicală; 9.
Cupru (simb.); Avantaje; 10. Forma de organizare străveche
populaţiei autohtone daco-romane; Centrul Moldovei
Mici, marcă de apărare organizată la est de Carpaţi.
VII-7. Vizita la muzeu i excursia
În afara orelor desfăşurate in sala de clasă, profesorul
de istorie poate organiza o serie de activităţi extraşcolare,
cum ar fi: vizionarea de spectacole cu conţinut istoric sau
filme istorice; excursii cu itinerare istorice; vizite la muzee
Deşi, poate nu par a fi neapărat metode recente de
transmitere a informaţiei istorice, dacă sunt integrate
realităţii perceptive a elevilor, aceste două acţiuni didactice
vizita i excursia — se pot metamorfoza in experienţe de
 neuitat şi, in acelaşi timp, in metode de receptare inovativ prezentarea obiectivelor; in acest sens, este recomandat ca
a informaţiei. prezentare ref eritoare la
fiecare elev să pregătească o scurtă
Dacă ar fi să definim vizita la muzeu, atunci am pute la Muzeul de Etnografie
i ferite objective. Efectuaţi o vizită
spune că aceasta este „o modalitate practică
de studiere a din Craiova.
istoriei prin deplasarea organizată la un obiectiv istorico-cultural
cu scop instructiv-formativ" 91. Profesorul trebuie să acorde
atenţie deosebită acestei vizite; dacă acesta are in vedere ă doar la
doar o simplă plimbare printre exponate, revărsă Ce aţi reţinut? Informaţiile se preteaz
nd o mart etnografie sau sunt tangenţiale cu alte domenii? Care
cantitate de informaţii asupra elevilor, este posibil ca vizita
este punctul de vedere istoric asupra celor vizitate?
să nu-şi atingă obiectivul. i in cazul unei vizite la muzeu,
ca de altfel i in cazul excursiei, trebuie să ţinem cont de
capacitatea de atenţie a elevului. Dacă exponatele vizitate VII-8. Laboratorul de istorie
constituie un efort prelungit de prezentare, atunci există
posibilitatea scurtării vizitei. Se poate vizita o parte a ţin pretenţioasă, se
Deşi exprimarea poate părea pu
acestora, iar apoi făcută o pauză educativă in care, de
utilizează termenul de laborator pentru disciplina istorie,
exemplu, elevii să participe la un atelier de creaţ
ie pentru a deoarece, mai ales in prezent, o astfel de sală (cabinet) este
reproduce informaţia acumulată. Se poate fie improviza un
necesară pentru a se putea prezenta evenimentele istorice
astfel de atelier in curtea muzeului, fie unele instituţii oferă , cu mijloace i tehnici
intr-o concepţie nouă, complexă
posibilitatea participării la asemenea ateliere. Este preferabil
moderne.
să fie prezent un ghid specializat in expunerile pentru copii,
Pe langă elementele clasice care se pot identifica CU
fie să preia chiar profesorul rolul ghidului. Trebuie avut in ărţi de specialititt
uşurinţă — hărţi, atlase, docurnente, c
vedere ca informaţia să fie „impachetată" in stil narativ obiecte specifice diferitelor epoci — există o serie intreaga tie
apropiat poveştilor şi, de asemenea, inserate detalii alte elemente ce aduc complexitate laboratorului
amuzante care să atragă atenţia. ă de u 11173irt . a
precum i o gamă mult mai variat
0 altă posibilitate, care se pretează foarte bine mai lipseasca t1 i0t.eastă
componentelor acestuia. Nu trebuie să
ales in cazul excursiilor, este aceea de a îi implica pe elevi in toarele mijloace tehnice mid" vizuale:
incăpere, urmă
epidiascopul; retroproiectorul; camera tie lutit vederi;
91 Gheorghe Tanasă, op. cit., p. 177.
86 87
 calculatoarele (dekstop sau PC); imprimante (cu cast mai
performante cu atit mai bine, ideal ar fi existenţa unei
imprimante 3D); videoproiector; conexiune la internet;
aparate de filmat, de scanat, de fotografiat; soft-uni de
traducere, de reconstrucţie pe calculator a diferitelor
momente i perioade din istorie etc. De asemenea, este de
preferat să existe i materiale pe care copiii să le poată folosi
pentru a crea machete, a pune in scenă momente istorice, a
confecţiona elemente specifice unei anumite perioade. in
biblioteca laboratorului, pe langă literatura de specialitate,
trebuie să existe o secţiune de arhivă dedicată proiectelor
realizate de elevi.
Băncile in laboratorul de istorie trebuie să fie
neconvenţionale, de preferat scaune cu măsuţă rabatabilă
ataşată, astfel incât spaţiul să poată fi folosit in funcţie
de
metoda aleasă de desfăşurare a lecţiei.
Căutaţi ziare din perioada interbelică.
Selectaţi ştiri pentru realizarea unei emisiuni.
Improvizaţi un studio TV, filmaţi prezentarea ştirilor
din perioada menţionată.
VII-9. T.I.C. (tehnologia informaţiei şi a comunicaţiei)
În procesul de instruire/invăţare al elevilor sunt
folosite o serie de mijloace tehnice (aparatură audio-vizuală,
computere i alte elemente hardware şi software), in
următoarele scopuri didactice92:
- sprijinirea perceperii i inţelegerii subiectului de
că tre elevi;
- comunicarea, transmiterea, demonstrarea/ilustrarea
noului;
- verificarea i evaluarea cunoştinţelor elevului;
- facilitarea sedimentării informaţiei;
- crearea de prezentări.
Calculatorul este o resursă deosebit de importantă in
studierea istoriei93. in zilele noastre calculatorului îi este
recunoscut potenţialul didactic, fiind recomandat in
practica şcolară uzuală pentru următoarele avantaje:
- este un mijloc eficient de inregistrare a unor ex prosi
prin linii, forme, culori;
i i mula
- poate stoca/analiza idei i teorii varia i ş
evenimente istorice;

Miron Ionescu, Muşat Boca (coordonatori), op. cit., pp.

09I
92
Instruire asistată de calcu ,
14 Moth,'
93 Adrian Adăscălitei, #11.110 Imaruire
informatică, Editura Polirom, Bucuresti, 2007;de Elena 11,

ătii ApArnil. „Carol V,

asistată de calculator, Editura Universit
Bucuresti, 2013.
88 89
••••--

- reprezintă un mijloc excelent de exprimare pentru eMente care trebuie cunoscute atunci cand realizăm o
vorbim de un referat — in cazul
elevi: cu ajutorul calculatorului ei descoperă mai uşoi istorică, fie că
universul, inţelegand astfel modul in care a evoluat i s-au ilor — de un articol, de o carte sau de
Olaviloristudenţ (este de
dezvoltat natura, omul i societatea. prezentarea in PowerPoint pentru o conferinţă
În primul rănd accesul prin intermediul faptul că multe dintre acestea oferă exclusiv
Stibliniat
calculatorului (sau al oricărui alt dispozitiv) la internet, hiregistrare online).
o pot avea comunităţile
facilitează accesarea documentelor. in Statele Unite ale 0 importanţă deosebită
are precum Edmodo sau Schoololgy, care
Americii, aproape toate universităţile i instituţiile oferă Virtuale de invăţ
94. in acelaşi timp, prin
acces prin intermediul internetului la arhive deosebit de pi creşte performanţa elevilor ţă
importante. Spre exemplu, www.mtholyoke.edu este un conexiunea la internet se pot face schimburi de experien
şcoli de pe intregul
site al Universităţii din Kansas care oferă acces gratuit la o prin intrarea in legătură live cu
serie de documente oficiale, foarte utile, ce acoperă intreaga mapamond.
şi cea pe care am
istorie a lumii, până după cel de-al doilea război mondial. 0 altă utilizare importantă este
De asemenea, site-urile marilor muzee din intreaga lume ionat-o anterior in cadrul descrierii metodelor
men ţ i in
oferă acces la exponate prin tururi virtuale care inlocuiesc Movative de predare, cand elevii, eventual aflaţ
ea un joc de tip quizz
cu succes experienţa vizitei reale. Pe lângă acestea, intreaga loboratorul de istorie, pot accesa în reţ
Age of Empires şi să
informaţie existentă online poate reprezenta materie prima' mm pot prelua jocuri precum
de lucru pentru studiul istoriei. Dar, cu toate acestea, de la zero o cetate de tip roman, un oraş
reconstruiască . De asemenea,
trebuie să avem in vedere rigoarea cercetării, verificarea medieval sau o metropolă modernă
informaţiei fiMd primordială, mai ales atunci cand provine proiectarea documentarelor i filmelor cu caracter istoric
ă pentru expunerea
din sursele online. poate reprezenta o practică foarte bun
ă actuală şi atrăgătoare.
Realizarea scriptică a studiilor istorice implică informaţiei istorice intr-o manier
folosirea calculatorului. Jar aici vorbim despre utilizarea
ăiaşu, The use of new information
pachetului Office — Word, PowerPoint şi Publisher. Cum Alexandru Strungă, Claudiu Bun
1,4and communication technologies by students of primary and preschool
aşezăm in pagină, cum adăugăm notele de subsol, cum 'rhe
pedagogy specialization from the university of Craiova, în
creăm un cuprins, cum se pune un antet, cum se inserează o proceedings of CIL 2016: Third Edition of International Conferenco
Creativity, Imaginary, Language,
imagine, cum se citează, cum se pun ghilimelele etc. sunt of Humanities and Social Sciences —
p. 224.
91
90
 Există mai multe aplica
ţii care pot fi folosite la orele
de istorie95: VIII. Norme de redactare
- Google Docs —
permite crearea online a d
prezentărilor, chestionarelor; ocumentelor,
- Picasa — oferă Date tehnice
edită posibilitatea organizării, stoc
ării
rii de fotografii, de a crea slideshow-uri - Formatul documentului: doc, pdf.
albume online; , precum
- Font: Times New Roman
- Hot Potatoes — reprezintă
un ansamblu de aplicaţii - Corpul de litera (font size): 12
gratuite pentru crearea de teste interactive; - Spaţiul dintre rănduri (line spacing): 1.5
- Prezi —
este un instrument util pentru Trim iteri bibliografice in note de subsol pentru lucrări sau
prezentări tip PPT; crearea de
- SPSS — arl icole
este un software folosit pentru
interpretarea datelor. analiza Lucrările ştiinţifice folosesc mai multe tipuri de
trimiteri bibliografice: in note de subsol; la sfărşitul
studiului sau in text. Pănă de curănd, in ceea ce priveşte
domeniul istoriei, cele mai multe lucrări aveau trimiteri la
Realizaţ
i, folosind Publisher, o broşură subsolul paginii. Dat fiMd faptul că la nivel global se
prezentare a localităţii natale. de urmăreşte o uniformizare a stilului folosit, trimiterile in text
au inceput să devină uzuale i in ceea ce priveşte lucrările
Analizaţ istorice. Trimiterile bibliografice trebuie să conţină
arhivele online.i un document oficial depistat in următoarele date96:
- prenumele i numele autorului;
- titlul lucrării;
- localitatea unde a fost publicată lucrarea;
- prefaţă, postfaţă, traducător (dacă este cazul);
Mihaela Popes,
- editura;
comunicării în predarea-inv
Lltilizarea noilor tehnologii ale informatiei si ale
ătarea elevilor,
Bercea, D. Dumitrescu, ş.a., in vol. F. Adascăliţei, M. ediţia a
op. cit., pp. 108-109. 96Ilie Rad, Cum se scrie un text ş tiintific. Disciplinele umaniste,
92 II-a, Editura Polirom, Iaşi, 2017, p. 99.
 - anul aparitiei; ă trimiteri
- numă - Ibidem — se foloseşte atunci cand exist
rul paginii de unde s-a preluat informaţia. şi lucrare: Ibidetn,
ouveesive la acelaşi autor şi aceea
În note pot apărea preciză
ri, comentarii şi, cel ma. vii gi na/paginile];
frecvent, surse bibliografice. Pentru simplificarea notelor ă un autor,
folosesc adnotă SE - Apud — se foloseşte atunci cand se citeaz
ri Cu caracter international, unele dintre i s-a preluat o idee sau
acestea abreviate ş 111.1i nu a fost studiat in mod direct ş
i scrise cu caractere italice. Dacă lucrarea tm citat din articolul respectiv, citind-o sau citindu-1 in
citată are mai mult de 3 autori, dup
ă ie, lucrarea din poziţia
autor, ceilalţi se vor insera sub etichetamentionarea primului Iticrarea altui autor. in această situaţ
et.al. (et alii) sau I va fi cea a autorului la care s-a avut acces prin studierea
(şi alţii/şi altele). ş.a.
după Apud = citat după sau
- op. cit. — se foloseş lucrării care este menţionată
te pentru a cita o singură lucrare a intermediul... (ordinea cronologică).
unui autor; prima data trimiterea se face in intregime, iar a Analizand modul cum trebuie realizată o lucrare
doua oară se foloseşte
op. cit. [pagina/paginile]; autorul , marele filozof al culturii, scriitor i profesor
lucrarea au mai fost menţ şi t;;tiinţifică
ionate anterior, dar pană la universitar la Bologna, Umberto Eco (1932-2016), propunea
referinţa bibliografică de fa
ţă au fost intercalate alte lucr zece reguli pentru modul de citare (printre cele mai
ări
ale unuia sau mai multor autori, dar nici o alt Din (nice citat trebuie să reiese
aceluiaşi autor; ă lucrare a importante fiind Regula 4 —
ă şi Regula 9 —
limpede autorul i sursa tipărită on manuscris
- Loc. cit. — se foloseş in elaborarea lucrărilor
apariţie, atunci când lucrareateapentru a substitui datele de Citatele trebuie să fie <<fidele>>)97.
mai fost citată ţină cont de următoarele
două referinţ , dar intre cele didactico-ştiinţifice trebuie să se
e bibliografice sunt intercalate atat lucră etape98:
ri ale
altor autori, cat i una sau mai multe lucr (alegerea temei; documentarea
autor;
ări ale aceluiaşi I — orientativ-programatică
informarea; fixarea cadrului problematic);
- Idem — se foloseş
te in cazul in care autorul este
acelaşi ca in nota precedent
ă, dar este citat cu o altă
lucrare;
Idem substituie numele autorului: Idem,
[numele lucrării],
[pagina/paginile];
ă. Disciplinele umaniste,
Umberto Eco, Cum se face o teză de licent a, 2000, pp.
traducere de George Popescu, Editura Pontica, Constanţ
97

168-177.
98 Apud loan Neacşu, op. cit.,
pp. 217-220.
•
 i „paginile" pot fi abreviate in
II — executiv-operaţională sau de cercetare-experimen tare On". Cuvintele „pagina" ş
abrevierile p./pp. in cazul
(stabilirea cadrului metodologic; strângerea de date, fapte, multe feluri; se recomandă
ă autorul şi
informaţii; analiza primară i interpretarea datelor); titrii unui articol de pe internet, se precizeaz
i pagina web unde poate
III — elaborarea structurii fundamen tale a lucrării litlul articolului, ultima accesare ş
(introducere; tratarea; concluzii); fi accesat (disponibil la/available at).
IV — finalizarea lucrării (pregătirea lucrării pentru
susţinere / publicare).
ific.
Structura lucrării de licenţă Realizaţi un articol ştiinţ
- Coperta
- Pagina de titlu
- Cuprinsul
- Introducere
- Conţinutul (capitolele lucrării)
- Concluzii
- Bibliografie
- Listă de abrevieri
- Index
- Anexe
Bibliografia
Lista bibliografică trebuie să fie organizată in ordine
alfabetică a numelor autorilor. Dacă lucrarea citată are mai
multi autori, se vor cita toţi. Titlurile lucrărilor vor fi redate
in limba de origine, dacă este cazul. Dacă s-a consultat o
traducere se precizează, de asemenea, numele
traducătorului şi ediţia rominească folosită. in cazul citării
unui studiu/articol dintr-un periodic, se precizează numele
acestuia, numărul şi anul publicării, precedate de cuvantul
97
96
 Documente / Anexe

I — Programa şcolard"

Vă prezentăm mai jos Programa de istorie pentru clasa a

patra, aşa cum a fost elaborată de Ministerul Educaţiei, in 2014.
Programa şcolară pentru disciplina Istorie reprezintă o ofertă
curriculară pentru clasa a W-a din invăţămantul primar.
Disciplina este prevăzută in planul-cadru de invăţămant in aria
curriculară Om i societate, avand un buget de timp de 1
orăisăptămană.
Programa şcolară pentru disciplina Istorie propune ca
finalitate a invăţării familiarizarea elevilor cu trecutul, prin
utilizarea unor mijloace i contexte de invăţare adecvate vArstei.
Forma actuală a programei consolidează opţiunea pentru un
parcurs de cunoaştere in care elevii fac cunoştinţă cu trecutul
pornind de la situaţii familiare (fapte, evenimente legate de
trecutul familiei sau al localităţii natale) şi continua cu teme care
se situează la mai mare distanţă in timp şi spaţiu.
Concepţia pe care se intemeiază programa integrează
aspecte care au in vedere, deopotrivă, ţinte europene in domeniul
educaţiei, asumate prin legislaţia naţională, dezvoltări actuale din
domeniul ştiinţelor invăţării şi valorificarea bunelor practici de
aplicare a curriculumului şcolar in Romania şi in alte ţări.
Structura programei şcolare include următoarele elemente:
- Competenţe generale.

http://www.eduzo/index.php/artic1es/curricu1um/c539+550+/
99
 ţii, mod de viaţă,
- Competenţe specifice şi exemple de activităţi de invăţare. despre alte popoare europerie, despre ocupa torii care le-au
- Conţinuturi. ţele reciproce sau despre conducă
obiceiuri, influen
ăţămantul primar iau contact
- Sugestii metodologice. făcut onoare. Astfel, elevii diniiinv a fi consolidate pe
Competentele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, ţiuni i informa ţ ce urmează
succint cu no
abilităţi i atitudini dezvoltate prin invăţare, care permit parcursul ddurilor gimnazial şi liceal.
au rolul de a oriertta cadrul didactic
identificarea i rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu Sugestiile metodologice
colare, oferind suport pentru proiectarea
sau a unor probleme generale, in contexte particulare diverse. in utilizarea programei ş
i pentru realizarea activităţilor de predare-
Compete,*le generale sunt competenţele dezvoltate prin demersului didactic ş şi cu
are-evaluare, in concordan ţă cu specificul disciplirtei
studierea istoriei in invăţămăntul primar. invăţ
ale elevilor.
Compete*le specifice se formează pe parcursul unui an particularităţile de vărstă are-evaluare propuse prin
Kolar, sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă Demersurile de predare-invăţ
ă intr-urt context mai larg, conturat in
etape in dobăndirea acestora. Competenţele specifice sunt insoţite actuala program ă se situeaz
de exemple de activităţi de invăţare, care constituie modalităţi de căteva documente europene relevante: şi a Consiliului
organizare a activităţii didactice in scopul realizării - Recomandarea Parlamentului European
ele cheie din perspectiva
competenţelor. Programa şcolară propune, cu caracter de Uniunii Europene privind competenţ
exemplu, diferite tipuri de activităţi de invăţare, care integrează invăţarii pe parcursul intregii vieţi (2006/962/Eq.
- Recomandarea Consiliului Europei privind predarea
strategii didactice şi care valorifică experienţa concretă a elevului.
Cadrul didactic are libertatea de a utiliza exemplele de activităţi istoriei (15/2001). ăstrarea/salvarea
de invăţare pe care le propune programa şcolară, de a le completa - Conven ţia UNESCO pentru p
sau de a le inlocui, astfel incăt acestea să asigure un demers patrimoniului intarigibil (2003). ăţii in
- OMECT privind dezvoltarea problematicii diversit
didactic adecvat situaţiei concrete de la clasă. Se asigură, in acest
fel, premisele aplicării contextualizate a programei şcolare şi curriculumul national (1529/18.07.2007).
proiectării unor parcursuri de invăţare personalizate, pornind de Competente generale:
localizareain timp i in spaţiu a evenimerttelor istorice
la specificul dezvoltării elevilor. 1.
Continuturile invătării sunt organizate pe domenii şi studiate; elege fapte
reprezintă achiziţii de bază, mijloace informaţionale prin care se explorarea surselor relevante pentru a inţ
2.
urmăreşte realizarea competenţelor. Modul de abordare propus evenimente din trecut şi din prezent; ţii de
utilizarea termenilor istorici in diferite situa
integrează istoria locală in istoria naţională şi pe aceasta in istoria 3.
universală. Alături de studierea evenimentelor, actuala programă comunicare; ţi.
formarea imaginii pozitive despre sine i despre ceilal
propune o perspectiva culturală, oferind elevilor ocazia de a afla 4.
n1
 Competenţe specifice i exemple de activităţi de invăţare: i a simulărilor confruntiirilor
- observarea hărţilor digitale ş
1. Localizarea in timp şi in spaţiu a evenimentelor istorice rmate, folosind TIC;
studiate a Romaniei a unor locuri/zone
- localizarea pe harta fizică
Clasa a IV-a (IC importanţă istorică;
1.1. Ordonarea cronologică a unor evenimente din viaţa familiei, ă din mediul
- familiarizarea cu simbolistica fundamental ionale pentru
ţ
a faptelor prezentate intr-o situaţie de invăţare: cartografic (formele de relief, reprezentări conven
- alcătuirea i prezentarea unei axe a timpului pe care să se ă);
peisajul antropic şi de geografie uman ădiri,
reprezinte evenimente din viaţa personală, viaţa familiei sau - descrierea unor fotografii ilustrănd locuri, cl
istoria localităţii natale; ă sau din alte
preocupări ale oamenilor din localitatea natal
- alcătuirea i prezentarea arborelui genealogic al familiei,
regiuni; şi
folosind o schemă dată; - lectura unor texte care ilustrează legătura dintre om
- alcătuirea unui jurnal personal sau al clasei folosind mediu (ocupaţii, locuinţe, obiceiuri).
enunţuri, desene, fotografii despre evenimente la care au rii oamenilor pentru raportarea la
1.3. Recunoaşterea preocupă
participat in cadrul comunităţii; timp i spaţiu: date şi
- citirea i discutarea unor biografii ale unor personalităţi - realizarea unui jurnal al familiei care să conţină
din diferite domenii (istoric, literar, artistic etc.), ţinănd cont de locuri importante, ordonate cronologic;
incadrarea in timp; - studierea unor izvoare istorice scrise in care sunt
- precizarea evenimentelor dintr-un text citit /audiat şi flume de locuri;
menţionate date, perioade de timp
folosind expresii precum: la inceput/mai intăi/prima dată, i/organizatori grafici care exemplifică
- realizarea unor hărţ
apoi/după aceea, la urmă in final/in acelaşi timp etc.;
măsurarea timpului in istorie (deceniu, secol, mileniu);
rii timpului" pe baza
- aranjarea unei succesiuni de enunţuri după ordinea logică ăsură
- realizarea unei „istorii a m
de desfăşurare a evenimentelor i in funcţie de factorul timp; ărite sau online;
informaţiilor selectate din enciclopedii tip
- participarea la jocuri de rol/dramatiză ri ale unor povestiri iilor dobândite prin vizite la muzee,
- valorificarea informaţ
legende istorice cunoscute; case memoriale, situri arheologice.
- vizionarea i discutarea unor secvenţe din filme 2. Explorarea surselor relevante pentru a inţelege fapte
istorice/reportaje TV, respectănd ordinea desfăşurării evenimente din trecut şi din prezent
evenimentelor; 2.1. Identificarea de surse istorice utilizand o varietate de
- alcătuirea de axe cronologice privind succesiunea unor instrumente, inclusiv tehnologiile de informare i comunicare:
ă
evenimente/procese istorice. - căutarea de surse de informare despre o tema istoric
1.2. Localizarea în spaţiu a evenimentelor istorice: pusă in discuţie;
102 103
 ţelor şi a
Identificarea, pe baza surselor, a cauzelor, a consecin
- observarea dirijată a diferitelor tipuri de surse care să 2.3. ă perioadă de timp:
ofere informaţii din prezent şi trecut; elementelor care s-au schimbat sau nu intr-o anumit ţe ale
- prezerttarea unor evertimente istorice drept consecin
- in timpul lecţiilor desfăşurate in şcoala sau in afara ei
(muzee, case memoriale, biblioted...); altor ever imente; elor unor
ţii de precizare a cauzelor/consecinţ
- citirea şi comentarea unor imagini / fotografii; - exerci
- descrierea unor fotografii ilustrand locuri, clădiri, fapte/evenimente istorice; al oamenilor din diferite
preocupări ale oamenilor din localitatea natală. - prezentarea stilului de viaţă
2.2. Aplicarea unor procedee simple de analiză a surselor pentru a perioade de timp; şi loc in diferite
identifica informaţii variate despre trecut: - analiza unor imagini care prezintă acela
- realizarea de portofolii pe teme istorice, folosind perioade de timp/ momente istorice; ţiază
- prezentarea unor fotografii de farnilie care eviden
Intemetul şi enciclopedii in format electronic etc. ca surse de ul 'in care Am loc s-a schimbat/a
informare; evolutia unor persoane sau fel-
- observarea hărţilor digitale şi a simulărilor confruntărilor rămas -neschimbat de-a lurtgul tirnpului;
realizarea unor albume sau postere despre localitatea
armate etc., folosind T.I.C.;
ăgite;
- discuţii in grup / colective despre faptele petrecute in natală, şcoala, locuri cunoscute/ indr
ii de desene/picturi/colaje care
trecutul indepărtat sau apropiat; - realizarea unor expoziţ ţia
felul in care au evoluat uneltele, armele, vestimenta
- exerciţii de prezentare a ceea ce i-a impresionat in legătură arată
cu un eveniment istoric; oamenilor, arhitectura locuinţelor. diferite situaţii de
- formularea unor predicţii asupra firului narativ al tutor 3. Utilizarea termenilor istorici in
legende / povestiri istorice, pornind de la tin fapt de insemnătate comunicare terea unor termeni istorici în cadrul unor surse
istorică; 3.1. Recunoaş
- redactarea unor compuneri in care să fie exprimată accesibile: ă;
- lectura unor texte/surse istorice cu creionul in man
atitudinea faţă de anumite evenimente;
- deducerea sensului unui cuvant/termen istoric prin
- redactarea de texte avand la bază modele ale unor
personalităţi din istorie („Aş doni să fiu ca..."); raportare la textul citit sau la mesajul audiat;
inut istoric utilizand metoda
- realizarea unor proiecte de grup care să evidenţieze rolul - lectura unui text cu conţ
personalităţilor in derularea evenimentelor de insemnătate SINELG; inţelegerea
- realizarea unor organizatori grafici care susţin
istorică;
- selectarea informaţfilor oferite de sursele istorice pe baza informaţiilor din texte/surse istorice.
unui plan de idei dat.
.41
 ări din lecturi
- studii de caz simple, pe baza unor intampl
3.2. Utilizarea corectă a termenilor istorici accesibili in situaţii de ţiona în
cu conţinut istoric; ăţi in care ar fi putut ac
comunicare orală şi scrisă: - identificarea unor modalit cut atunci... Ce ai
a personal ă (Ce ai fă
- povestirea unor evenimente/fapte istorice, utilizand anumite imprejurări din via
ţ
termenii invăţaţi; face... Ce ai face acum...);
fi putut ă aş fi..• m-a simţilaş face";
- povestirea unor evenimente serrmificative din viaţa - exerc-joc de tipul „Dac participarea la
ăţare după
personală sau activitatea şcolară, trăite sau proiectate in viitor, - completarea unor jurnale de inv
ionale sau prilejuite de evenimente istorice
folosind verbe la timpuri potrivite; tori locale tradi ţ
sărbă i case memoriale.
- repovestirea unor legende i povestiri istorice; ă vizitarea unor muzee ş
sau dup 4. Formarea imaginii pozitive despre sine si despre
- completarea unor texte lacunare;
- realizarea şi prezentarea unor proiecte individuale şi de ceilalţl iei unor evenimente din trecut ş
i din
ţ
grup pe diferite teme istorice; 4.1. Determinarea semnifica
- alcătuirea şi rezolvarea de rebusuri pe teme istorice; prezent: i faSpUTISUri referitoare la
- completarea unui jurnal cu dublă intrare in urma lecturii ări ş
- formularea de intreb i locuri cu semnificaţie istoric
unui text/a vizionarii unui film Cu conţinut istoric; ş
evenirnente din trecut, persoane estirea faptelor istorice
şi pov
- realizarea unor compuneri/desene/schiţe/scenarii simple - citirea unor lecturi istorice
pornind de la informaţiile selectate dintr-o sursă consultată prezentate; iale dintr-un text cu conţ
inut
ţ
individual sau in grup; - extragerea informaor esen
- realizarea prezentării unei personalităţi istorice/a unui istoric; inut istoric prezentarea ideilor
eveniment istoric; - lectura unui text cu conţ
- realizarea unor afişe pentru promovarea =Or esenţiale, in perechi;
organizatori
evenimente utilizand
serbări/concursuri cu tematică istorică; - prezentarea unor
- dramatizarea unor lecturi istorice cunoscute; ii in grup despre fapte/ evenimente/
grafici;
3.3. Exprimarea propriilor idei referitoare la valoarea/importanţa - realizarea unor discuţ
unor evenimente semnificative din istoria personalăllocalăinaţională/ personalităţi istorice; ţii evidente intre
europeană: - exercitii de stabilire a unor rela
- formularea unor judecăţi de valoare simple pe parcursul evenirnente istorice prezentate/cunoscute;
- realizarea unui cvintet pornind de la un termen
prezentării unor evenimente istorice; i istorice/numele unui eveniment
ăţ
- exprimarea propriei păreri referitoare la un eveniment cheie/numele unei personalit
istoric, la faptele unei personalităţi istorice; istoric;
107
 - realizarea şi prezentarea unor proiecte tematice; „Cine ştie diş tigă", la nivelul
- concursuri pe teme istorice tip
- prezentarea impresiilor după vizite la muzee şi case dasei sau intre dase;
memoriale. „Ştiaţi că?", fiecare elev
- realizarea unei mape a dasei
ţii pe care le
4.2. Recunoaşterea asemănărilor şi deosebirilor dintre sine şi avand posibilitatea să completeze cu informa
celălalt, dintre persoane şi grupuri: relevante pentru subiecte discutate sau descoperite pe
consideră
- identificarea unor modalităţi in care ar fi putut acţiona in parcursul cercetărilor personale;
anumite imprejurări din viaţa personală (de exemplu, exerciţii de UTIOT postere/afiş
e pentru
- realizarea pe grupe a
tipul „Ce ai făcut atunci..., Ce ai fi putut face... Cc ai face acum..."); ăţi;
comemorarea/sărbătorirea unor evenimente/personalit
- discuţii in grup referitoare la faptele unor personalităţi proiectare i reali7area unui colt muzeistic al clasei şi
-
istorice, modul in care au influenţat desfăşurarea unor utilizarea obiectelor colecţionate in diferite ocazii;
evenimente; ălătorie.
- realizarea şi prezentarea unor jurnale de c
- selectarea, pe baza surselor istorice, a asemănărilor şi
deosebirilor intre fapte/evenimente, personalităţi; Conţinuturi
- stabilirea cu ajutorul organizatorilor grafici a asemănărilor CLASA a IV-a
Domenii trecut-prezent (mileniu,
qi deosebirilor dintre fapte/evenimente, personalităţi, Trecutul şi prezentul Noţiuni introductive:
monumente; din jurul nostru secol, deceniu, epocă istorică), spaţiu istoric,
- redactarea unor texte in care să se evidenţieze atitudinea surse istorice
faţă de fapte/evenimente, personalităti din trecut. Familia: trecutul familiei, sărbători de famine,
timpul liber, activităţile condiene
teritoriu,
4.3. Manifestarea unei atitudini deschise în cazul unor situaţii Comunitatea locală şi national&
ţii, sărb ători,
care presu pun comunicarea: locuinţe i viaţă cotidiană, tradi '11
- solicitarea unei explicaţii referitoare la informaţiile de monumente ale eroilor
detaliu şi termenii specifici dintr-un text cu continut istoric/surs Comunităţi ale minorităţilor pe teritoriul de azi al
ă
accesibilă; Romdniei
ă
- participarea la dialoguri pe teme istorice, aducând in Copilăria de ieri şi de azi în comunitatea local ă,
Popoare de ieri şi de astăzi: localizare pe hart
discuţie informaţii sau exprimandu-şi propria părere despre
ocupaţii, traditii, obiceiuri, sărbători
evenimente şi personalităţi istorice; Cunoasterea lumii 'rin călători
- formularea de intrebări i răspunsuri referitoare la faptele
discutate;
- selectarea unei informaţii dintr-un text istoric/sursă
motivarea alegerii acute;

108 109

Epoci, evenimente şi Antichitatea
personalităţi - Legende şi scrieri ale anticilor despre dad şi
romani
Evul Mediu
- Figuri legendare de voievozi, domnitori şi
conducători locali in opere literare şi istorice
- Transilvania — spaţiu multietnic. Sat şi oraş
in Trartsilvania medievală
- Istorici şi cronicari despre personalităţi ale
minorităţilor
Epoca modernă
- ALI. Cuza şi Unirea
- Carol I şi independenţa, Carol Davila
- Eroi ai Primului Război Mondial
- Ferdinand şi Marea Unire
- Romania la cumpăna dintre milenii
Cult ură şi patrimoniu Locuri istorice din comunitate: mănăstiri, străzi
şi case istorice din comunitate, monumente
ale eroilor, monumente reprezentative ale
comunităţilor etnice din Romania
Locuri cu importanţd istoricd pentru Romdnia:
- Aşezări şi construcţii dacice, greceşti şi
romane (oraşele greceşti de pe malul Mării
Negre)
- Castele şi cetăţi martore ale evenimentelor
istorice
- Construcţii religioase şi ctitorii lor
Monumente şi locuri incluse fri pat rimoniul
UNESCO
Conţinuturi recomandate pentru teme din programa
Datorită specificului lor, cateva dintre temele propuse de
programă sunt formulate in termeni generali. in funcţie de
interesele elevilor, de resursele didactice, de elemente suport ye
-in unul
care le poate oferi şcoala, profesorul va opta pentru cel put
dintre conţinuturile recomandate.
dadi, romanii, gredi, galii, slavii,
Popoare de ieri şi se astăzi:
ii, sarbii, bulgarfi.
turdi, romanii, francezii, ungurii, germanii, ruş
Marco Polo, Cristofor Columb,
Cunoaşterea lumii prin Maori:
tarul Milescu, Emil Racoviţă,
Magellan, Badea Carţan, Spă
Alexander Csoma de K6r6si, exploratori ai secolului XX.
şi romani: fragmente
Legende şi scrieri ale anticilor despre daci
din Herodot, Strabon, Cassius Dio.
i conduclltori locali in
Figuri legendare de voievozi, domnitori ş
ş, Basarab, Mircea cel BiStran,
opere literare şi istorice: Gelu, Drago
, Stefan cel Mare, Mihai V i teazul
Iancu de Hunedoara, Vlad Tepeş
ătran, Ştefan cel
Construcţii religioase i ctitorii lor: Mircea cel B
Mare, Petru Rare, Neagoe Basarab, Antim Ivireanu, Constantin
Brancoveanu.
Monumente şi locuri incluse In patrimoniul tiUNESCO:
ăştie, aşezările săseş cu biserid
fortificaţiile dadce din Munţii Or oara, bisericile din lemn
fortificate din Transilvania, oraşul Sighiş
din Maramureş, biseridle pictate din Nordul Moldovei.
Sugestii metodologice
etapa in care un
Punerea in aplicare a programei reprezintă
la diversitatea
document curricular general se adecvează
ă deopotrivă aspecte
contextelor educaţionale, o etapă care implic
ăţii şi inovaţiei didactice.
tehnice, dar şi o provocare a creativit
Proiectarea activităţii didactice
colare are scopul de a
Lectura personalizată a programei ş
ile concrete de aplicare a programei şcolare la
identifica modalităţ
un context educational specific. Documentele de proiectare
tre profesor (planificarea calendaristică
elaborate de că
 care le include. '1101,014i 0
segmente de evaluare pe
două
proiectele unităţilor de invăţare) oferă profesorului răspunsuri la proi.' 11 11 I 11
invăţare;
- accentul nu mai cade pe activitatea
următoarele intrebări: # A,
- in ce scop voi face? (sunt identificate, in acest fel, tere „de-a gata", ci pe modul t vo
ofertant de cunoaş ile de inv ăţare prin
competenţe in cadrul respectivei unităţi de invăţare). organizeaarealizează activit
ăţ
- Cum voi face? (sunt determinate activitătile de invăţare; lua parte la construirea cunoa
şterii.
activităţile de invătare pot fi selectate dintre exemplele oferite de de predare-invătare-evaluare compotaiito
Elaborarea strategiiior
prograrna şcolară sau pot fi propuse de către fiecare cadru Orientarea demersului didactic pornind de la
contribui lei
didactic). utilizarea unor metode active care pot Incuralooi
determin ă
- Ce conţinuturi voi folosi? (sunt selectate, concretizate - crearea unui mediu educational care
organizate conţinuturile). ă pozitivă;
interacţiunea social , a indeplinirii onto
- Cu ce voi face? (sunt anafizate resursele, de exemplu, - exersarea lucrului in echipă tilforlto 111
resurse materiale, indusiv resurse TIC, de timp, forme de ării cu persom
specifice în grupuri de lucru, a cooper
organizare a dasei de elevi). realizarea unei sarcini de lucru; ţ dobArul I.
- Cat s-a realizat? (se stabilesc instrumentele de evaluare - realizarea unor conexiuni cu ac1iiZi
care trebuie să evidenţieze progresul inregistrat de fiecare elev in ăţămant; o
studiul altor discipline de inv ă, a calcul,
raport cu el insuşi pe parcursul dobandirii competenţelor - utilizarea, in activitatea didactic utilizarco tclii 111111.11'
ă permită
prevăzute de programă). mijloc modern de instruire, care s rliiiio ti
Elaborarea planificării calendaristice implică: identificarea ţfilor, in vederea desfăşură
informaţiei şi a comunica
unităţilor de invăţare, stabilirea succesiunii acestora, corelarea interactive, atractive.
competenţelor spedfice şi a conţinuturilor şi alegerea celor mai Strategii didactice re comandate pentru
relevante activităţi de invăţare, alocarea de timp pentru 1111101
competentelor istorici in diferite situatii (le (0
parcurgerea respectivelor unităţi de invăţare. a. Utilizarea termenilor, presupune ca profesorul latol an
Prin realizarea proiectelor de unităţi de invăţare, profesorul Abordarea modernă 010
ăţare semnificativă pent ru
valorifică deplin contextul educational in care îşi desfăşoară preocupat să
creeze ocazii de inv ă mijloocalis p
activitatea. Câteva dintre facifitătile pe care le oferă acest i, iar metodele pe care le va folosi reprezint
document de proiectare sunt:
să ăţ ile de invăţare ale elevilor. I!
care sunt configurate activit a specifică Recunoatgerou
ţ
- centrarea pe elementele „acţionale" ale programei, care Astfel, pentru competen (11. Inv*
conduc la achiziţii ale invăţării: cunoştinţe, abilităţi, atitudini; ferment istorici in cadrul unor surse accesibile, activitatea ,
tip ciorchim
- integrarea evaluării in demersul de predare-invăţare; organizatori grafici de
Realizarea unor
relaţia dintre invăţare şi evaluare este bine stabilită, prin cele 113
 lecturii/audierii unor mesaje Cu conţinut istoric
se poate utiliza prin Pentru evaluare se recomandă fişe de lucru, fişa de
mai multe tehnici de organizare, cum ar fi: tabelul conceptelor, observare a comportamentului elevului îr cadrul activităţilor de
diagrama Venn, diagrama SPIDER MAP (pănza de pă
tabelul T. Organizatorul grafic este o metod ianjen), grup, rezolvarea de rebusuri pe teme istorice, probe/teste care să
antrenantă, asigură transferul cunoştinţ
ă de invăţare conţină itemi obiectivi i semiobiectivi, Tehnica 3-2-1, examinări
elor, formează deprinderi orale.
abilităţi de lucru. De asemenea, poate fi folosit
ca parte a predării — sub forma unor secven
ă i in evaluare, b. Explorarea surselor relevante pentru a inţelege evenimente din
ţ
unor noţiuni teorefice sau la finalul unei unit e de recapitulare a trecut şi din prezent
ăţi de conţinut. Istoria este una dintre disdplinele care pot asigura
0 altă metodă interactivă ce poate fi utilizat
ă este metoda pregătirea elevilor pentru evaluarea de la finalul clasei a IV-a,
SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea unde itemii de evaluare sunt construiţi după prindpiile testărilor
Lecturii şi Găndirii) care permite elevului s
inţeleagă in mod activ un conţ
ă citească şi să internaţionale (PLRLS). Această testare acordă ponderi egale
inut/text istoric. Ca metodă, materialelor destinate celor două scopuri ale lecturii: lectura în
SINELG poate fi utilizată pentru etapa de realizare a sensului —
invăţare, inţelegere, iar curtoştinţ scop literar i lectura în scopul achiziţionării şi utilizării informaţiei.
ele anterioare ale elevilor se Sursele istorice scrise, textele istorice pot asigura elevului
folosesc ca bază de plecare pentru lectura/a
Competenţa specifică Lltilizarea corectă
scultarea textului. depăşirea stadiului achiziţiei de cunoştinţe, folosirtdu-se de
accesibili în situaţii de comunicare orală şi scrisă
a termenilor istorici acestea in scopul dezvoltării găndirii i modului de acţiune.
programă insoţită de o gamă
este prezentă in Textele istorice sunt, de regulă, texte cronologice care prezintă
de sugestii privind activităţile de ideile in secvenţe ordonate temporal sau se referă la evenimente,
invăţare. Lista poate fi imbogăţită
in activitatea curentă şi de alte fapte istorice sau scrisori. Pot fi utilizate şi texte necronologice, care
tipuri de activităţi de invăţare, cadrul didactic av
ănd libertatea să prezintă ideile organizate logic, argumentele, contraargumentele
aleagă in funcţie de particularităţ
ile clasei de elevi şi ritmul de sau punctele de vedere ffind folosite pentru a susţine evidenţa;
lucru. Se recomandă alternarea formelor de organizare a
activităţii elevilor in echipe, pe grupe, individual, jar acestea sunt prezentate in diferite forme cum ar fi liste, diagrame,
conducerea activităţii, crearea motivaţ îri grafice, hărţi.
iei, incurajarea elevilor prin Lectura aprofundată a acestor tipuri de texte îi conduce pe
dozarea sarcinilor de lucru, stimularea interesului pentru studiul elevi spre patru categorii de performanţă vizate de itemi,
istoriei prin redactarea de articole in revista clasei (despre identificate sub forma celor patru procese majore ale inţelegerii
evenimente istorice stud iate, trartsmiterea unui mesaj către o
personal itate istorică studiată lecturfi:
sau realizarea unei fişe de - Extragerea informaţiilor explicit formulate.
personaj).
- Formularea unor concluzii directe.
- Interpretarea şi integrarea ideilor i informaţiilor.
114 11 M
 - Examinarea i evaluarea conţinutului, a limbajului şi a
elementelor textuale.
Lectura de profunzime implică nu numai abilitatea de a
construi intelesuri dintr-o varietate de texte, ci şi comportamente şi
atitudini care sprijină lectura şi învătarea pe tot parcursul vietii.
Avand in vedere contextele de invăţare prezentate,
următoarele metode folosite in studierea textelor/surselor istorice,
asigură copiilor inţelegerea lecturii şi, implicit, favorizeaz
ă invăţare este mai eficient şi mai uşor de inţeles dacă
formarea unui bagaj de informaţii istorice şi utilizarea corectă a
unor termeni de specialitate accesibili:
- lectura unui text cu creionul 'in mina' i revenirea pe text;
- SINELG (Sistem interactiv de notare şi evaluare a lecturii
şi gandirii);
- lectura cu predicţii;
- lectura in perechi;
- organizatori grafici (Ciorchine, Explozia stelară, diagrama
Venn-Euler, lantul evenimentelor);
- metoda Cadranelor;
- invăţarea dirijată cu ajutorul fişelor de lucru;
- Stiu-Vreau să ştiu-Am invăţat;
- Răspuride-Aruncă-Interoghează;
- Tabelul conceptelor;
- Jurnalul cu dublă intrare etc.
Profesorii stint incurajaţi să utifizeze strategii de predare
centrate pe elev, care contribuie la dezvoltarea abilităţilor de
invăţare şi de gandire critică intr-un climat de respect in sala de
clasă.
Eficientizarea procesului de invăţare se bazează pe cateva
repere fundamentale:
11/
- invăţarea interactivă, care presupune folosirea unor
strategii de invăţare focalizate pe cooperarea, colaborarea
comunicarea intre elevi la activităţile didactice, precu m şI pe
interacţiunea dintre cadre didactice şi elevi;
- elaborarea in comun a obiectivelor invăţării /explica Iva a
ceea ce se aşteaptă de la elevi;
- dimensiunea aplicativă i feedbackul — once proces de
informaţiile
prezentate sunt aplicate in situaţii reale de viaţă;
- modalităţile de sprijirt in actul invăţării.
Se recomandă folosirea metodelor de invăţare activ-
participative care îl apropie pe elev de obiectul de studiu Istorie,
trartsformand-o intr-o poveste, intr-o sursă de exemple pentru
organizarea propriei vieti, care să ajute la formarea de atitudini şi
comportamente, dar i la familiarizarea Cu valori.
La acest deziderat contribuie lecţia-dosar care poate fi
ă şi
folosită atunci cand se abordează temele: Comunitatea local
Cunoaşterea
natională; Copilăria de ieri şi de azi în comunitatea locală;
zi; Figuri legendare de
lumii prin călători; Popoare de ieri şi de astă
istorice;
voievozi, domnitori şi conducători locali în opere literare şi
Romănia la cumpăna dintre milenii.
Este recomandată folosirea unor metode cu dublu scop, de
invăţare şi de evaluare, precum proiectul şi portofoliul.
Proiectul incepe in dasă, prin definirea i inţelegerea
sarcinii de lucru, eventual i prin inceperea rezolvării acesteia şi
mani. În
se continua acasă, pe parcursul a catorva zile sau săptă
acest timp elevii se consultă permanent cu invăţătorul. Proiectul
se incheie tot in dasă, prin prezentarea in faţa colegilor a unui
raport asupra rezultatelor obţinute şi a produsului realizat de
către autor/autori.
11,7
 Evaluarea portofoliului se poate face pentru fiecare produs,
in momentul realizării acestuia, sau global, la finalul unei
perioade stabilite impreună cu elevii, după criterii anunţate şi
discutate in prealabil.
c. Formarea atitudinii pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi
Unele dintre activităţile de invăţare sugerate pentru aceste
competenţe pot fi valorizate şi din perspectiva evalu
ării
achiziţiilor cunoştinţelor şi abilităţilor prin rezultatele activit
ăţilor
de invăţare. Astfel, organizarea de concursuri pe echipe, bazate
pe diferite conţinuturi din programă evidenţiază
, la nivelul
echipelor participante şi a interacţiunii cu partenerii de echip
ă,
colaborarea in vederea obţinerii celor mai bune performan
ţe. in
acest sens, concursurile de tipul Cine ştie căştigă sau cele
organizate cu ocazia zilei de 24 Ianuarie, Zilei Nationale a
Romaniei permit invăţătorului să evalueze, pe Ian& elementele
de conţinut şi gradul de implicare a elevilor, modul cum
interacţionează cu colegii pentru atingerea unui scop comun.
Realizarea proiectelor, posterelor sau afişelor facilitează
anunţarea unor criterii de apreciere, de la elementele de con
ţinut
la cele estetice. in acelaşi timp, este valorizată contribu
ţia
fiecăruia dintre membrii echipei la obţ
inerea rezultatului, precum
şi aptitudinilor individuale ale fiecă
ruia. De exemplu, un poster
se poate evalua pe baza unor criterii precum: prezenţa elementelor
de conţinut istoric folosite adecvat, contribuţia individual
ă la realizarea
posterului, aspectul estetic.
Organizarea conţinuturilor
Opţiunile in privinţa conţinuturilor au avut in vedere
criteriul accesibilităţii (dacă pot fi inţelese şi insuş
ite de către
elevi), respectiv cel al relevanţei aplicative a acestora (dac
ă
ţa
conţinuturile sunt semnificative şi relevante pentru existen
cotidiană şi pentru experienţa de viaţă a tuturor elevilor).
Principiul istoriei integrate, insemnand valorificarea
contextului european/internaţional in invăţarea istoriei naţionale
este cel care a determinat selecţia şi organizarea conţinuturilor.
Majoritatea temelor propun conţinuturi care vizează istoria
ă,
naţională şi cea europeană. Cand va aplica programa la clas
profesorul va putea negocia cu elevii opţiunile pentru teme de
istorie europeană şi naţională. Acest mod de aplicare a programei
ă care propune
răspunde unui principiu de proiectare curricular
valorificarea contextului şcolii, in funcţie de interesele elevilor, de
resursele didactice, de elemente suport pe care le poate oferi
şcoala şi chiar de opţiunea pentru un demers didactic mai
traditional sau mai inovativ. in acest context, recomandăm ca
in una
profesorii să abordeze dirt perspectivă europeană cel puţ
dintre temele subsumate fiecărui domeniu.
Aşa cum sunt construite, aceste teme pot deveni subiecte
pentru activităţi extraşcolare sau pentru programe de CDS
Figuri
elaborate la nivelul şcolii. Un bun exemplu este tema
legendare de voievozi, domnitori şi conducători locali in opere literare şi
istorice. Aceasta permite abordări diverse. Un posibil demers,
bazat pe lucrări literare (de exemplu, legendele istorice scrise de
D. Bolintineanu, povestiri istorice scrise de E. Camilar sau
prelucrări ale cronicilor medievale), poate propune elevilor figuri
istorice emblematice (de exemplu, Gelu, Dragoş, Basarab, Mircea cel
, Stefan cel Mare, Mihai
Bătrem, lancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş
Viteazul). Un alt demers, aplicabil in mod deosebit in cazul
profesorului
comunităţilor mono sau multiculturale, oferă
libertatea de a prelua conceptul de figură istorică şi de a-i da
consistenţă pornind de la evenimente istorice care definesc
 identitatea locală. in tmele situaţii — exemplul cel mai bun este cel
al minorităţilor etnice — demersul presupune şi abord informaţii obţinute de la ceilalţi (familie, cunoscuţi), tran spun(' tea n
ări de istorie mici scenete a unor fapte sau a unor atitudini, ilustrarea demenw is
europeană.
calităţilor/defectelor conducătorilor, antrenarea in concursuri de lipid
Pentru realizarea unei imagini unitare şi inţelegerea mai
completă a unor fenomene sau realităţi istorice, profesorul pentru „Cine ştie, ctiştigăr, pe tema faptelor şi comportamentelor acestor fign ri
invăţămintul primar are ocazia de a aborda activit legendare etc.
ăţile (atAt pe b. Temele Comunita tea locală şi naţională (Istorie), De in
cele de invăţare, cât i pe cele de evaluare) 'intr-o manier
ă orizontul local la ţară (Geografie), Locuri de apartenenţă (Educa tie
interdisciplinară.
civică) şi domeniul Mari sărbători creştine (Religie) pot fi abordate
Această abordare poate viza, deopotrivă integrat. Ele constituie suport pentru formarea unor competenţe
, domeniile de
conţinut şi temele subsumate acestora, dar i competen
ţele specifice pentru fiecare dintre disciplinele menţionate. in acest
specifice.
scop, se pot realiza activităţi diverse, aşa cum sunt:
Cifteva dintre exemplele de mai jos valorifică deschiderea - proiecte de grup, cu teme precum „Ce am aflat despre
programei către celelalte obiecte de studiu din aria Om
şi satul/ oraşul meu?", „Jurnalul localităţii mele" „Ziva localităţii
societate.
mele" (care să se concretizeze fie in expunerea de către elevi a
a. Tema Figuri legendare de voievozi, domnitori şi conduc
ători unor date privind comunitatea locală, obţinute prin chestionarea
locali in opere literare şi istorice (Istorie) se poate corela cu temele
membrilor familiei sau a unor apropiaţi, fie in alcătuirea unui mic
Raporturile noastre cu ceilalţi oameni şi Valori, norme
şi „jumal", in care fiecare să consemneze, intr-o manieră proprie,
comportamente moral-civice (Educaţie civică) şi cu tema ile sale
creştinului impreună Cu semenfi
Viaţa părerea despre propria localitate, despre particularităţ
(Religie). Astfel, se pot susţine istorico-geografice i alte elemente ale specificului cultural local);
reciproc, in formarea lor, competenţele Recunoaşterea asemănă
şi a deosebirilor dintre sine şi celălalt, dintre persoane
rilor - expoziţie alcătuită din desene ale elevilor („Eu in/şi
şi grupuri localitatea mea") — desene care să exprime plastic modul in care
(Istorie), Recunoaşterea unor comportamente moral-civ ice din via ă
cotidiană, Deosebirea comportamentelor prosociale de cele antisociale
ţa aceştia percep comunitatea locală/de apartenenţă şi care s
respecte, la alegere sau integral, cerinţe precurn: de a surprinde
(Educaţie civică) şi Evaluarea modului 'in care sunt aplicate reguli de
cum arăta in trecut şi cum arată in prezent localitatea, ce are ea
comportament moral-creştin, in diferite contexte de viaţă specific din perspectiva mediului cultural sau a mediului natural;
(Religie). Din
perspectiva conţinuturilor propuse, tema de istorie ar putea fi - realizarea de jocuri de rol, pentru simularea diferenţelor/
imbogăţită prin discutarea valorilor moral-religioase pe care le-au
particularităţilor comportamentale i acţionale ale elevilor in
promovat aceşti conducători. Paleta de activit
ăţi aflate la condiţiile in care ti s-ar schimba identitatea/localitatea de
indemana cadrului didactic este foarte variată: mini-proiecte domidliu/ orizontul local de vieţuire („in ce fel m-a manifesta
individuale sau de grup, realizarea de mici naraţiuni pe baza unor locui in ...);
dacă m-a fi născut
 - alegerea i confecţionarea, de care elevi, a unor simboluri
reprezentative pentru casa/ domiciliul i pentru şcoală (de
exemplu, ecusoane, realizate pe post-it-uri, etichete etc.), şi
amplasarea acestora pe harta localităţii, reliefând deopotriv
ă
deosebirile de amplasare, relaţiile de vecinătate cu ceilal
ţi colegi
şi, in final, particularităţile propriei comunit
ăţi faţă de altele
(„Unde i cine sunt eu/Unde i cine suntem noi?").
Prin toate elementele componente, programa incurajează
profesorii să valorifice oportunităţile de abordare diferen
ţiată a
elevilor, eat in ceea ce priveşte abilităţile diferite, datorate
experienţelor anterioare de invăţare, cat şi in rela
ţie cu cele care
decurg din caracteristicile individuale ale acestora. Astfel,
programa răspunde cerinţelor referitoare la modalit
ăţile de
folosire a timpului la dispoziţie de către profesor, prev
ăzut de
legislaţia actuală.
II — Recomandarea nr. 15 (2001) privind Predarea
istoriei fn Europa in secolul )0(1100
CONSILIUL EUROPEI
Strasbourg
Comitetul de Miniş tri
Ado ptată de către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la
31 Octombrie 2001 cu prilejul celei de a 771 reuniuni a adjuncţilor de
miniştri
[•• .]
Avand in vedere activitatea Consiliului Europei in ceea ce
priveşte predarea istoriei, care are la bază ideea de reconciliere şi
influenţele reciproce pozitive intre popoare, ca de exemplu cele
din perioada postbelică şi care are drept obiectiv principal
inlăturarea din manualele de istorie a stereotipiilor şi a
prejudecăţilor i activitatea din cadrul Proiectului „Istoria in Noua
Europa" i Programul „Studiul istoriei şi Noua iniţiativă a
Secretarului General (al Consiliului Europei — n.tr.)" care oferă
sprijin republicilor din fosta URSS in ceea ce priveşte
imbunătăţirea metodologiei de predare a istoriei, producerea de
manuale i in consecinţă, pregătirea profesorilor;
Luand in considerare rezultatele Proiectului privind
„Predarea i invăţarea istoriei Europei in secolul 20" şi toate
materialele didactice prezentate cu prilejul Conferinţei finale
„Secolul 20: Priviri incrucişate" care s-a desfăşurat in mod simbolic
la Muzeul de Istorie al Republicii Federale Germania (Haus der
100 Traducere in limba romană de Mihai Manea, in vol. Elemente de
dirlarfiră a istoriei, Editura Nomina, Bucureşti, 2010-2013, pp. 333-340.
 Geschichte, Bonn, Germania, 2001);
Avand in vedere că Proiectul „Predarea şi învăţarea istoriei
Europei în secolul 20" a determirtat, intre altele:
- un progres remarcabil in ceea ce priveşte elaborarea unei
concepţii pluraliste şi tolerante asupra istoriei, in special, prin
stimularea cercetării individuale şi a capacităţilor de analiză
istorică;
- inovaţii in domeniul educaţiei prin utilizarea deopotrivă a
noilor tehnologii ale informaţiei şi a unor noi materiale didactice
auxiliare;
- identificarea de noi modalităţi de abordare deschisă a
problemelor fundamentale ale istoriei secolului 20.
Recomandă ca guvernele Statelor Membre, respectând
prevederile constituţionale, situaţiile la nivel national sau local şi
sistemele de educaţie din fiecare ţară:
- să urmeze principfile expuse in Anexa la această
Recomandare, avându-se in vedere reformele in curs sau viitoare
in ceea ce priveşte afat predarea istoriei cât şi pregătirea
profesorilor de istorie;
- să asigure, pe baza prevederilor cu caracter national,
regional sau local, condiţiile necesare pentru ca publicul iubitor
de istorie sau instituţifie interesate din fiecare ţară să fie informat
şi in legătură cu principiile expuse in Recomandarea de fa
ţă, cu
trimitere la documentele menţionate aid şi, in special, la
materialele didacfice auxiliare elaborate in cadrul Proiectului
„Predarea şi învăţarea istoriei europene în secolul 20";
- să continue activităţile privind predarea istoriei pe baza
unor planuri de măsuri ce urmează să fie adoptate, în vederea
intăririi climatului de incredere şi de toleranţă din interiorul i in
relaţiile dintre state pentru a face faţă provocărilor secolului 21;
- să adopte o viziune integrată a istoriei, utilizand celelalte
proiecte ale Consiliului Europei şi, in special, pe cel privind
„Educaţia pentru o cetăţenie democratică" şi pe cele cu privire la
protecţia patrimoniului istoric.
Roagă pe Secretarul General al Consiliului Europei să
ărţi
aducă această Recomandare in atenţia acelor state care sunt p
semnatare ale Convenţiei Culturale Europene, dar nu sunt
membri ai Consiliului Europei
Ane)d la Recomandarea No. 15 (2001)
1. Scopurile predării istoriei in secolul 21
Predarea istoriei intr-o Europă democratică ar trebui:
- să ocupe un loc central in educaţia unor cetăţeni
responsabili şi implicaţi activi in viaţa politică i in cultivarea
respectului pentru diferenţele intre popoare, ffind bazată pe
afirmarea identităţii naţionale şi a principfilor toleranţei;
- să fie un factor decisiv in recondlierea, curtoaşterea,
inţelegerea şi respectul redproc 'intre popoare;
- să joace un rol vital in promovarea valorilor
fundamentale, precum: toleranţa, inţelegerea redprocă,
drepturile omului şi democraţia;
- să fie o componentă fundamentală a construcţiei europene
liber consimţite pe baza moştenirii istorice şi culturale comune,
imbogăţită prin diversitate şi care conţine uneori chiar i aspecte
conflictuale i dramatice;
- să fie o parte a polificii educaţionale care joacă un rol
important in progresul tinerei generaţii, cu trimitere directă la
participarea sa activă la construcţia Europei, ca şi la evoluţia
, in spiritul
paşnică a sodetăţii umane intr-o perspectivă globală
inţelegerii şi a respectului reciproc;
 - să facă posibilă la elevi dezvoltarea capacităţii intelectuale
de a analiza şi a interpreta informaţia istorică in mod critic şi
responsabil, pe calea dialogului, prin aflarea dovezilor istorice
prin dezbaterea deschisă, care să aibă la bază perspectivele
multiple asupra istoriei, cu precădere în ceea ce priveşte aspectele
controversate şi sensibile;
- să permită cetăţenilor Europei să îi formeze şi să îi
afirme propria identitate individuală şi colectivă prin cunoaşterea
moştenirii istorice comune in aspectele sale locale, regionale,
naţionale, europene şi globale;
- să fie un instrument pentru prevenirea crimelor impotriva
umanităţii.
2. Manipularea istoriei
Predarea istoriei nu trebuie să fie un instrument de
manipulare in scop ideologic, de propaganda sau să fie utilizată
pentru promovarea ideilor intoleranţei, a celor ultranaţionaliste,
xenofobe sau a antisemitismului.
Cercetarea istoriei şi istoria ca object de invăţărnant nu pot
fi compatibile, in nici un fel cu valorile fundamentale şi cu
statutele Consiliului Europei dacă acestea incurajează
manipularea istoriei, mai ales prin:
- falsificarea sau crearea de dovezi istorice, statistici
contrafăcute, imagini falsificate etc.;
- insistenţa asupra unui eveniment pentru a jusfifica sau
ascunde un altul;
- distorsionarea trecutului in scopuri de propaganda;
- o viziune excesiv de naţionalistă asupra trecutului care
poate crea deosebirea intre „nor şi „er ;
- folosirea excesivă a unor documente istorice;
- negarea unor fapte istorice;
- omiterea unor fapte istorice.
3. Dimensiunea europeană în predarea istoriei
Deoarece construcţia Europei este deopotrivă expresia liber
consimţită a locuitorilor săi 'in o realitate istorică, ar fi bine ca:
- să se continue cu prezentarea relaţfilor istorice la nivel
local, regional, national şi european;
- să fie incurajată studierea acelor perioade şi evenimente
cu o dimensiune evident europeană, in special evenimentele
istorice sau culturale i acele tendinţe care contribuie la formarea
conştfinţei europene;
- să se utilizeze fiecare mijloc posibil, in special mijloacele
de informare modernă, pentru a promova cooperarea şi schimbul
intre şcoli pe teme privind istoria Europei;
- să se dezvolte interesul elevilor cu privire la istoria altor
state europene;
- să se introducă sau să dezvolte studiul insăşi şi procesul
construcţiei europene.
Ar fi foarte potrivit să fie promovată dimensiunea
ă
europeană in predarea istoriei intr-o Europa lărgită, democratic
şi paşnică prin:
- utilizarea, atat in ceea ce priveşte conţinuturile cat şi
metodologia de lucru, a rezultatelor activităţii din cadrul
proiectului privind „Predarea şi fnvătarea istoriei Europei în secolul
20" coordonat de către Consiliul de Cooperare Culturală;
in
- insistenţa asupra programelor Consiliului Europei
vederea dezvoltării conştiinţei comunitare şi asupra celor ce
privesc moştenirea culturală europeană;
- diseminarea cat mai pe larg a materialelor didactice
produse in cadrul proiectului „Predarea şi învătarea istoriei Europei
în secolul 20" prin utilizarea corespunzătoare a tehnologfilor
 informaţiei şi comunicării;
- sporirea asistenţei pentru pregătirea noilor programe de
istorie şi a standardelor predării istoriei, inclusiv prin redactarea
de manuale, in special in Federaţia Rusă, statele din Caucaz,
Europa de Sud-Est şi în regiunea Mării Negre;
- utilizarea Programului Consiliului Europei de formare
continua a personalului didactic in vederea sprijinirii profesorilor
pentru a utiliza noile lor cunoştinţe intr-un context european, care
să be permită să compare păreri şi experienţe istorice.
4. Continutul programelor de istorie
Cu toate că studiul istoriei ar trebui să evite strângerea de
informaţii strict cu caracter enciclopedic, acesta trebuie să
cuprindă, nici mai mult, nici mai puţin deck următoarele:
- cultivarea la elevi, atunci cOnd programele de istorie stmt
redactate, a sentimentului de cunoaştere a dimensiunii europene,
care este insă deschisă către restul lumii;
- dezvoltarea capacităţilor critice ale elevilor, a abilităţii lor
de a gAndi pentru ei inşişi, de a manifesta obiectivitate şi
rezistenţă la martipulare;
- evenimentele şi momentele care au marcat istoria Europei
prin anumite perioade şi fapte, studiate la nivel local, national,
european, global;
- studiul fiecărei dimensiuni a istoriei europene, nu doar
cea politică, ci şi cea economică, socială şi culturală;
- dezvoltarea curiozităţii şi a spiritului de cercetare, in
special prin utilizarea metodelor de investigaţie in ceea ce
priveşte moştenirea istorică, o zonă care poate stimula influen
ţele
interculturale;
- eliminarea prejudecăţilor şi stereotipiilor, prin punerea in
evidenţă in cadrul programelor de istorie a influenţelor reciproce
intre diferite ţări, regiuni şcoli de gandire intr-o perloaila
dezvoltare istorică determinată;
- studiul critic al formelor de manipulare a istoriei,
indiferent dacă acesta porneşte de la negarea faptelor istorice,
falsificarea, omisiunea, ignorantă sau redefinirea scopurilor
ideologice;
- studiul evenimentelor controversate şi sensibile prin
luarea in discuţie a diferitelor fapte, opinii i puncte de vedere ca
şi a cercetării cu privire la adevărul istoric.
5. Metode de inviitare
Lltilizarea surselor
Faptele istorice pot fi prezentate, folosirtdu-se cea mai mare
varietate de tipuri de materiale didactice i acestea pot fi insuşite
printr-o abordare critică şi analitică, in special prin intermediul:
- arhivelor, deschise publicului, in special in statele din
in
Centrul şi Sud-Estul Europei, care acum asigură, ca niciodată
trecut, accesul la documentele istorice autentice;
- filmelor de ficţiune şi documentare şi a producţiilor din
domeniul audiovizualului;
- materialelor obţinute graţie tehnologiei informaţiei, care
trebuie studiate in grup şi individual 0, in care car, profesorul
joacă un rob central;
- tuturor tipurilor de muzee care funcţionează in Europa
din secolul 20 şi a locurilor cu valoare de simbol, care permit
inţelegerea mai bună de către elevi a evenimentelor recente, in
special din viaţa de toate zilele;
- istoriei orale, cu ajutorul căreia marturia scrisă cu privire
la evenimentele recente poate deveni istorie vie pentru tanăra
generaţie şi care poate oferi puncte de vedere şi perspective ale
acelora care au fost „uitati" din „izvoarele istorice".
 Cercetarea individuală
Elevfi ar trebui să fie incurajaţi să procedeze la cercetări
individuale, in funcţie de nivelul lor de cunoaştere şi de cadrul
general al invăţării, incurajandu-se totodată, in acest fel,
curiozitatea i iniţiativa lor in ceea ce priveşte strângerea de
informaţii şi capadtatea lor de a identifica prindpalele
evenimente istorice.
Cercetarea de grup
Ar trebui incurajate grupurile de elevi, clasele şi şcohle
pentru a se angaja in proiecte de cercetare sau in folosirea
metodelor active, pentru a crea astfel condiţiile pentru dialog şi
pentru un schimb de idei deschis şi tolerant.
Abordarea inter- şi multidisciplinară
Studierea istoriei ar trebui sa aibă intotdeauna la bază o
abordare inter- şi multidisciplinară punând in valoare legăturile
cu alte obiecte de invăţământ din cadrul curriculumului, ca de
exemplu literatura, geografia, ştiinţele sociale, filosofia, artele
ştiinţele.
Abordarea dintr-o viziune internatională şi transfrontalieră
Ar trebui incurajată in funcţie de imprejurări, realizarea
unor proiecte internaţionale şi transfrontahere, care să aibă la
bază studiul unei teme comune, o viziune comparativă sau o
sarcină de lucru comună in câteva şcoli din diferite ţări, ceea ce ar
avea avantajul că ar lua in considerare pe deplin posibilităţile
deschise de utilizarea tehnologiei informaţiei şi de stabilirea
schimburilor şi legăturilor intre şcoli.
6. invătarea şi aducerea aminte
Neeludând realizările secolului 20, precum folosirea ştiinţei
in scopuri paşnice, in vederea asigurării unor condiţii mai bune
de viaţă şi răspandirea democraţiei şi a drepturilor omului, ar
trebui intreprins tot ceea ce este necesar in sfera educat it I peul iii
a se preveni repetarea sau negarea unor ev (.111111'411v
inspăimantătoare ale acestui secol, precum iol oca uNt u I,
genocidele şi alte crime contra umanităţii, purificarea etnicti
şI
masivele violări ale drepturilor omului şi ale valorilor
fundamentale pe care le susţine Consiliul Europei. Aceasta at
trebui să indudă:
- sprijinirea elevilor pentru a le dezvolta cunoaşterea
asupra unor evenimente - şi a cauzelor lor - care au intunecat
istoria Europei şi a lumii;
- insistenţa cu privire la studiul ideologiilor care au dus la
aceste evenimente i aim putem să facem să prevenim repetarea
lor;
- conturarea, dezvoltarea i coordonarea Programului de
formare continuă a personalului didactic in statele membre
Consiliului de Cooperare Culturală;
- facilitarea accesului la informaţiile care sunt deja la
dispoziţia publicului, in special, prin intermediul noii tehnologii a
informaţiei i prin constituirea unei reţele modeme de mijloace
de invăţămant;
- aphcarea şi monitorizarea dedziei Miniştrilor Educaţiei,
reuniţi la Cracovia, in anul 2000, pentru a desemna o zi, care este
aleasă in funcţie de istoria fiecărei ţări, pentru a se comemora
Holocaustul i pentru prevenirea crimelor impotriva umanităţii;
- intărirea sprijinului specific al Consiliului Europei in
domeniul educaţiei in ceea ce priveşte Grupul pentru Cooperare
Internaţională şi Cercetarea şi Comemorarea Holocaustului.
7. Formarea initială şi continuă a personalului didactic
Formarea iriiţială i continuă a personalului didactic ar
trebui:
 să pennită şi să incurajeze pe profesorii de istorie şi pe cei
care deja profesează să folosească metodele procesuale şi
reflexive de predare ale istoriei;
- să îi pună la curent pe viitorii profesori de istorie şi pe cei
care deja profesează in legătură cu cele mai noi rezultate,
instrumente şi metode in domeniul istoriei, in special acolo unde
se simte nevoia utilizării noilor tehnologii ale informaţiei şi
comunicării;
- să îi facă pe profesori să devină conştienţi de metodele
didactice şi care ţinand seama de informaţia factologică,
sunt
menite să permită elevilor să interpreteze şi să analizeze faptele
istorice şi influenţa lor asupra prezentului, in diferite contexte, ca
de pildă: cel social, geografic, economic;
- să sprijine pe profesori să utilizeze tehnicile de evaluare,
care tin cont nu doar de cantitatea de informaţie memorată de
elevi, dar i de activităţile pe care cei din urmă sunt capabili să be
desfăşoare mulţumită cunoaşterii informaţiei, indiferent dac
ă procesului de formare iniţială şi continua şi a pregătirii
aceasta implică cercetarea, dezbaterea sau analiza problemelor
controversate i sensibile;
- să ajute pe elevi să creeze şi să dezvolte in clasă situaţii de
invăţare interdisdplinare, in colaborare cu profesorii lor.
Deoarece tehnologia informaţiei i comunicării tinde să
determine o transformare radicală a rolului profesorului de
istorie, este important ca:
- să se desfăşoare schimburi şcolare, pentru ca profesorii s
ă
îşi dea seama de marea varietate a situaţiilor de invăţare,
ceea cc
implică şi noul lor rol — să fie sprijinită constituirea grupurilor de
lucru cu privire la dificultăţile profesiei, la ezitările şi indoielile
privind noile roluri asumate;
- să fie realizate bănci de date, care să specifice, nu doar
132
documentele şi site-urile web disponlbiIt' it 11 v1111411110
informaţiei ce provine din documentele şi site-uri le t.41)eill
VI
Pentru atingerea acestor objective şi pen t it 0 tii 01 till ti
profil specific al profesorului de istorie, ar fi bine ca:
- să se inzestreze centrele de formare ale pro i i it li
istorie cu tot ceea cc este necesar pentru metiti net ...1 P,11
se dezvi 11 1 e
imbunătăţirea calităţii procesului de formare şi să
profesionalismul, dar mai ales să se modifice statutul social ,i1
profesorilor de istorie;
- să se acorde o atenţie deosebită pentru pregill I reil
formatorilor profesorilor de istorie, in funcţie de prim' pith,
prevăzute in această Recomandare;
la
- să se promoveze cercetarea comparativă Cu priv ire
iale
obiectivele, conţinuturile i standardele spedfice formării iniţ
se promoveze cooperaren
şi continue a profesorilor de istorie i să
intre instituţii i schimbul de informaţii necesar pentru reforma
formatorilor;
- să se identifice şi să se stabilească parteneriate intre
instituţiile implicate activ sau preocupate de formarea
profesorilor de istorie, cu precădere instituţiile media, cu un
accent deosebit pus pe scopul lor distinct şi responsabilităţile
specifice.
8. Tehnologiile informaţiei şi comunicării
În timp cc principalele critici privesc legislaţia şi
respectarea libertăţii de exprimare ar trebui intreprinse toate
iei cu caracter
măsurile necesare pentru combaterea informaţ
rasist, xenofob şi revizionist, care drculă pe Internet.
În contextul accesului din cc in cc mai larg al tinerilor la
in afara
tehnologiile informaţiei şi comunicării, atat la Koala cat şi
133
 orelor de curs, este foarte important ca metodele i tehnicile de
invăţare să utilizeze aceste tehnologii deoarece:
- sunt vitale pentru studierea istoriei;
- necesită analiza in amănunt a diversităţii istorice i un
grad ridicat de veridicitate a surselor istorice;
- permite profesorilor şi elevilor accesul la sursele istorice
originale şi la numeroase interpretări multiple;
- lărgeşte spectaculos accesul la informaţia i faptele
istorice;
- măreşte i facilitează accesul la schimbul de idei i dialog.
Mai mult, ar fi foarte potrivit ca să se realizeze toate
condiţiile pentru ca profesorii să:
- îi ajute elevii sa evalueze ei înşişi gradul de veridicitate a
surselor de informaţie şi chiar informaţia;
- să introducă la clasă procedee şi tehnici didactice care s
incurajeze analiza critică, care acceptă existenţa unei multitudini
de puncte de vedere şi care adoptă o abordare interculturală in
ă
• 97-117
ceea ce priveşte interpretarea faptelor istorice;
- să ajute pe elevi să îşi dezvolte capacităţile de analiz
ă monument ridicat la Roma, in Forul lui Traian —
critică şi de gAndire prin analogie.
III — Date, evenimente, tradiţii importanle în Worn'
Romdnieim
80 (70)-44 I.Hr. - Domnia lui Burebista. („Ajungand hi jri'nl ť"
neamului său, care era istovit de războaie dese„ge I "I
Burebista I-a inălţat atat de mult prin exerciţii,
abţinere de la yin şi ascultare de porunci, Meat, in
caţiva ani a făurit o mare putere şi a supus geţilor cea
mai mare parte din populaţiile vecine" — Strabon)
87-106 - Domnia lui Decebal. („Abil 'in a intinde curse, era
viteaz in luptă, ştiind a se folosi cu dibăcie de o
victorie şi a scăpa cu bine dintr-o infrangere, pentru
-
care lucruri el a fost mult timp un potrivnic al
romanilor" —Dio Cassius)
Domnia impăratului Traian. (El a dorit să
transforme Dada in provinde romană: „aşa să vad
eu supusă Dacia in randul provinciilor, aşa să trec
peste poduri Istrul i Eufratul" — Ammianus
Marcellinus)
101-102/105-106 - Războaiele daco-romane. (Columna lui Traian,
opera lui Apollodor din Damasc — in memoria lui
Traian „invingătorul dacilor")
106-271/275 - Stăpânirea romană in Dacia. (Hotarele Daciei
romane — Dacia Inferior, Dacia Superior, Dacia
Porolissensis — au rămas neschimbate pană In
timpul lui Gallienus (253-268), şi ele cuprindeau
Banatul, aproape toată Transilvania, Oltenia şi
len Vezi: Academia Romină, Istoria Romanilor, vols. I-X, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2001-2013; Dinu C. Giurescu (coordonator),
Istoria Romaniei in date, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003;
Magda Stan, Cristian Vornicu, Memorator, Editura Niculescu,
Bucureşti, 2016.
 vestul Munteniei)
1247 — Diploma ioaniţilor. (Diplomă acordată de regele
Ungariei Bela al IV-lea Ordinului cavalerilor
Sfăntului Than de Ierusalim şi in care se
menţionează existenţa unor formaţiuni politice
româneşti intre Dunăre şi Carpaţi — conduse de
voievozii Litovoi şi Seneslau şi de cnejii Joan şi
Farcaş)
1310?-1351/1352 — Domnia lui Basarab I in 'Tara Romanească.
(„Basarab, carpaticul <<portar al Alpilor>>, e
cunoscut prin flume, legături de rudenie, printr-o
infrtingere rămasă fără urmări şi o biruinţă care-i
inchide cariera şi inseamnă totodată un punct decisiv
in istoria romănilor" — Nicolae Iorga)
1330
— „La 9-12 noiembrie, in bătălia de la Posada (cum
aminteşte şi „Cronica pictată de la Viena"), Basarab
I îl invinge pe regele ungar Carol Robert de Anjou,
consolidănd astfel independenţa statală a Ţării
Romăneşti" — Constantin C. Giurescu
1359-1365 — Domnia lui Bogdan I in Moldova. („Cel care a
asigurat independenta ţării sale si i-a dat prima
dinastie — Constantin C. Giurescu)
1386-1418 — Domnia lui Mircea cel Bătran in Tara
Romanească. (Cel care se intitula — aşa aim arată
un document datat 23 noiembrie 1406, de la
Tismana — „Eu, Jo Mircea, mare voievod i domn,
singur stăpanitor a toată Tara LIngrovlahiei şi al
părţilor de peste munţi, 'Inca şi spre părţile tătăreşti
herţeg al Amlaşului şi Făgăraşului şi domn al
Banatului Severinului şi de amiindouă părţile peste
toată Podunavia, frith' ptină la Marea cea Mare şi
singur stăpănitor al cetăţii Diirstor")
1457-1504 — Domnia lui Stefan cel Mare in Moldova.
(Cronicarul polonez Jan Dlugosz îl caracteriza
astfel: „O, bărbat minunat, intru nimic inferior
136
comandanţilor eroi pe care noi îi admirătts, can in
timpurile noastre a repurtat cel dintai din ire prsncipii
lumii o victorie strălucită contra turcilor; du
părerea mea, el este cel mai vrednic pentru a fi n until
in fruntea unei coaliţii a Europei creştine impotriva
turcilor")
Scrisoarea lui Neacşu din Campulung clitre
1521
Johannes (Hans) Benkner, in limba rom&nă.
Domnia lui Mihai Viteazul. (Cel care a realizat in
1593-1601
anul 1600 prima uniune a celor trei Ţări Romine,
intitulandu-se in acte oficiale şi inscripţii de pe
sigilii „domn al Ţării Romaneşti şi Ardealului şi
Moldovei")
Domnia lui Constantin Brâncoveanu in Tara
1688-1714
Roma' nească. („Brăncoveanu a sperat să intemeieze o
dinastie şi a visat la intinderea stăpănirii sale dincolo
de Milcov şi poate chiar şi dincolo de Carpati. Dar n-a
reuşit dealt să domnească peste un sfert de veac şi să
lase in urma sa un Or de fapte şi de infăptuiri, totul
Insă in hainele cernite ale unui sfarşit martiric şi a
unei manifestări de credinţă cum altcineva n-a putut
arăta" — Dan Berindei)
Domnia lui Dimitrie Cantemir in Moldova. („LIn
1710-1711
spirit universal, urmărea in sfărşit să spună ultimul
cuvănt asupra tuturor chestiilor pe care
contemporanii şi le put eau pune despre istoria
[...] El voia să dovedească, ba credea chiar
că a şi dovedit, că romănii nu şi-au părăsit vreodată,
nici măcar in cete mai mici, tara lor, că, organizaţi
politiceşte, ei s-au apărat invingător impotriva
oricărui duşman şi că au rămas neclintit pe pămăntul
cucerit de Traian, ba şi al au păstrat cu demnitate in
Răsăritul european moştenirea Romei" — Nicolae
Iorga)
Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu.
1821
137
 (Referindu-se la obiectivele revoluţiei, Mihail
Kogălniceanu sublinia că Tudor „a ridicat in
Valahia steagul national, vestind romanilor că vremea
venise pentru ca ţara să scuture stăpanirea străinilor,
să depărteze abuzurile care o rodeau şi să dobandească
guvern national")
1848 — Revoluţia din Principatele Romane. (Revoluţia de
la 1848, deşi infrantă prin intervenţie străină, a
inscris naţiunea romană in „calendarul lumii" —
cum spunea Jules Michelet — şi că numai prin
uruitate naţională vom putea accelera procesul de
constituire a Romaniei moderne. in acest sens, N.
Bălcescu sublinia: „Nu poate fi fericire fdră libertate,
nu poate fi libertate fără putere şi noi, romanii, nu
vom putea fi put ernici plină and nu ne vom uni cu
toţii intr-unul şi acelaşi corp politic")
1859-1866 — Domnia lui Alexandru loan Cuza. (La 24
ianuarie, Cuza este ales domn al Ţării Romaneşti,
realizandu-se astfel unirea de fapt a celor două
Principate. in Moldova a fost ales ca domn in
data de 5 ianuarie. „În intreaga sa domnie,
Cuza a manifestat competenţă şi patriotism, a condus
cu o demnitate şi un dezinteres ce i-au asigurat un loc
statornic in memoria poporului şi in istoria acestuia"
— Gh. Platon)
1866-1914 — Domnia lui Carol I. (Principele Carol a depus
jurămantul de credinţă faţă de noua sa patrie la
10 mai 1866 — data care a devenit Ziva naţională a
ţării, pană in 1947. Obţinerea şi recunoaşterea
independenţei 1877-1878 a avut drept principală
consecinţă proclamarea Romaniei ca regat, la 14
martie 1881)
1916-1918 — Participarea Romaniei la primul război mondial.
(in noaptea de 14/27 spre 15/28 august armata
romană a trecut Carpaţii in Transilvania.
138
Partidparea la război a Romaniei, alături de
Puterile Antantei a constituit argumentul
hotărator pentru oamenii politici romarti — in
frunte cu Ion I.C. Brătianu — care au pledat cauza
Romaniei la Conferinţa de Pace de la Paris, din
1919-1920. „Războiul mondial a dat Romaniei
hotarele fireşti ale neamului romanesc. [...] Romania
a ieşit din marea incercare intregittl — 9 aril ie 1918,
unirea Basarabiei cu ţara; 15 noiembrie 1878, unirea
Bucovinei cu Regatul Romaniei; 1 decembrie 1918, la
Alba-lulia, Marea Adunare hotărliş te unirea
Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Mat= u re;ului
cu Vechiul Regat n.n. — dar cu trupul sangerat. De
aceea, pe cand la orizont se ridica curcubeu I păcii,
Romania covalescentă trebuia să-şi lege Wile şi să
inceapă munca pentru consolidarea statului, sub noua
lui forma" — Constantin Kiriţescu)
1941-1945 Participarea Romaniei la al doilea război
mondial. („Romania, după perioada iniţială de
neimplicare in ostilităţi, a participat nun întâi la
războiul alături on in cadrul Axei, pentru ca,
finalmente, să fi schimbat tabăra [...] sin usoidele
atitudinii Romaniei in război au depins de statutul ei
in raport Cu acela al marilor puteri întru
dimensionarea conflictului şi, indeosebi, au exprimat,
tocmai, interesele nationale, peste ţelurile şi
politicile schimbătoare, imperialiste, contradictorii ale
marilor beligeranţi" — Gheorghe Buzatu)
1944, 23 august Regele Mihai I îI destituia pe mareşalul Ion
Antonescu din funcţia de Conducător al statului
şi ordona arestarea lui. La ora 20,20, Regele a
adresat o prodamaţie către ţară anunţand
incetarea ostilităţilor impotriva Puterilor Aliate şi
inceperea luptei alături de Naţiunile Unite
impotriva inamicului comun.
139
1945-1989 Regimul comunist. (La 6 martie 1945 se instaura
regimul pro-comunist, prin constituirea
guvernului Petru Groza, controlat de partidul
comunist; la 30 decembrie 1947 era proclamată
Republica Populară Romană. „intre 1948-1965 1 ianuarie Anul Nou
15 ianuarie Ziva de nWere a lui Mihai Eminescu
în etapa Gheorghe Gheorghiu-Dej — societatea
romanească "in ansamblul ei a fost supusă unui şoc de Ziva Culturii Nationale
proporţii, cu trecerea rapidă de la intocmirile 24 ianuarie Ziva Unirii Principatelor Romane
tradiţionale de tip european la conceptele şi 1 mai Sărbătoarea internaţională a mundi
mecanismele de import din U.R.S.S. 9 mai Adunarea Deputaţilor prodama independenţa
in <<era
Ceauşescu>>, 1965-1989, se instaurează in Romania de stat a Romaniei (1877)
un regim personal; după 1974, cad Nicolae Ziva victoriei antinaziste (1945) şi a Europei
Ceausescu devine primul preşedinte din istoria (1950)
republicii, cultul personalităţii va fi tot mai accentuat; 26 iunie Ziva tricolorului romanesc
"in anii '80 va ajunge la manifestări delirante şi 29 iunie Ziva imnului national
Adormirea Maidi Domnului (Sfanta Marie
groteşti, asemănătoare acelora din timpul lui 15 august
Stalin" — Dinu C. Giurescu) Mare)
1989 Revoluţia romană din decembrie 1989. („Criza 31 august Sărbătoarea limbii romane
politică a inceput in Romania odată cu instituirea 30 noiembrie Sfantul Apostol Andrei — Ocrotitorul Romaniei
conducerii prin partidul unic, "in 1948, fapt ce a 1 decembrie Ziva Naţională a Romaniei
inlăturat posibilitatea oricărei alternative, a blocat 25 decembrie NWerea Domnului
dezbaterile autentice şi a impus o singură ideologie,
cea marxist-leninistă. [...] Revoluţia romană din
decembrie 1989 a constituit o parte integrantă a
revoluţiilor europene din acel an, care au marcat
prăbuşirea regimurilor socialist-totalitar de pe
continent; [...] după 1989, Romania — ca şi celelalte
state din zona centrală şi sud-est europeană, foste
comuniste — a cunoscut o evoluţie ireversibilă spre
democraţie, economie de piaţă şi spre structurile euro-
atlantice" — loan Scurtu)

140 141
 IV — Project didactic
Clasa: a IV-a
Aria curriculară: Om şi societate
Obiectul: Istorie
Unitatea de Frivăţare: Conducători, eroi şi evenimente
Subiectul lecţiei: Cucerirea Independenţei de stat (1877-1878)
— Carol I
Tipul lecţiei: insuşire de noi cunoştinţe
Scopul lecţiei: insuşirea cunoştinţelor referitoare la domnia
lui Carol I şi la Războiul de Independenţă
Durata: 50 minute
Objective de referinţă: 1.2.; 2.1.; 3.1.; 3,2.; 4.1.; 5.1.
Obiective operaţionale:
Pe parcursul şi la sfarşitul lecţiei, elevii vor fi capabili:
a.Cognitive:
0C1 — să exprime păreri, opinii, ganduri in legătură cu un
concept;
0C2 — să plaseze in timp şi spaţiu domnia regelui Carol I;
0C3 — să opereze cu termeni precum: constituţie, monarhie,
război, Regat, independenţă;
0C4 — să completeze schema lecţiei, extrăgand ideile
principale din expunerea urmărită;
005 — să realizeze un text in care să evidenţieze importanţa
in istorie a domniei regelui Carol I.
b.Afective:
OA1 — vor manifesta interes faţă de evenimentul istoric şi
personalitatea ce fac obiectul lecţiei;
0A2 — se vor mobiliza pentru rezolvarea sarcinilor.
c.Motrice:
147
0M1 — să foileteze in condiţii igienice caietul şi manualul;
0M2 — să adopte o poziţie corectă, in bancă, in timpul
comunicării orale.
Schema lecţiei
CAROL 1 (1866-1914)
1. Condiţii politice interne şi externe
- necesitatea consolidării statului national;
- inlăturarea amestecului austriecilor şi otomanilor in
treburile interne ale ţării;
- creşterea prestigiului international al ţării.
2. Domnia lui Carol I
- vine la tron la 10 mai 1866 pentru a păstra unirea
Principatelor;
- aprobă prima Constituţie a ţării;
ţa
- 9/21 mai 1877 — Parlamentul proclamă independen
Romaniei;
-1877-1878 — conduce lupta pentru obţinerea independenţei;
-1881 — Romania s-a proclamat Regat;
- Carol I devine primul rege al ţării;
- moare in 1914 şi este inmormantat la mănăstirea Curtea
de Argeş.
3. Importanţa domniei
- menţinerea unirii realizate in timpul lui Ali Cuza;
- obţinerea independenţei;
- modernizarea ţă rii: construirea de căi ferate, infiinţarea
Băncii Nationale a Romaniei; introducerea tramvaielor, a
cinematografului şi iluminatului electric.
Resurse:
Bibliografice
 Oane, Sorin; Ochescu, M., Istorie, manual pentru dasa a IV-a, şi progres" (Louis Bedard — consul
Editura Humanitas, Bucureşti, 2006. francez la Bucureşti, 1859)
Dinu, Vasile; Didiţă, P., Istorie, dasa a IV-a, Editura Solidtăm elevii să răspundă la
Carminis, Piteşti, 2006. 0M2 următoarele intrebări:
Damean, Sorin Liviu, Carol I al Romiiniei. Un monarh devotat, • Despre cine este vorba in fragment?
• Cine a fost Alexandru loan Cuza? Elevii răspund la
Editura Cetatea de Scaun, Targovişte, 2016. intrebări
• Ce funcţii a ocu pat el?
Curriculum National, Programe şcolare pentru fnvăţămtintul • Ce a realizat în timpul domniei sale?
primar, Bucureşti, 1998. • Ce reforme a adoptat?
Metodologice • De ce Alexandru loan Cuza poate fi
- metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, considerat un om iubitor de turd' şi
brainstorming, eseul, lucrul cu manualul; vovor?
- forme de organizare: frontală, individuală; 3.Enuntarea obiectivelor
Se anunţă conţinutul invăţării şi
- mzjloace didactice: laptop, videoproiector, prezentare
performanţele pe care le aşteaptă de
PowerPoint, portrete, harta, manual, caiete, fişe de lucru, mape, la ei. Informează elevii că in această
awdliare, povestiri istorice. lecţie vor Inv*. despre o altă
personalitate, care a condus
Evenimentele lecliei / continuturi destinele Romaniei, timp de 48 de
Obiective 0A1 ani, Carol I — primul rege al
Activitatea invăţătorului Activitatea elevilor
1.Captarea atentiei Romaniei. După abdicarea lui Al. I.
Se realizează printr-un Cuza 1866 — deşi a avut cel mai
0C1 Cand aud cuvantul mare rol în realizarea Unirü — Elevii ascultă cu
brainstorming: idei, cuvinte, grupuri domnitor mă oamenii politid s-au gandit să atenţie şi iau act de
de cuvinte cu care s-ar asocia gandesc la ... cele semnalate.
cuvantul: domnitor aducă un print strain la domnie
2.Reactualizarea structurilor pentru că numai aşa se putea
invătate anterior consolida statul national. in Europa,
Citesc fragmentul
„Colonelul Cuza are ... una din ţara va avea un prestigiu mai mare
propus.
0A2 calităţile cele mai rare şi cea mai şi vor inceta luptele la domnie din
preţioasă, sinceritatea. Am găsit la el interiorul ţării. S-au făcut mai multe
asemenea bunului simţ şi modestia. propuneri şi a fost desemnat un
print de origine germană — Carol I
(...) un om cinstit, plin de dragoste
pentru lam sa, foarte hotărdt să pună in de Hohenzollern.
practică unirea şi ideile sale de reformă Pe parcursul orei va trebui să
cooperaţi cu elevii:
14A
 • pentru inţelegerea termenilor noi
din lecţie;
• să plasaţi in timp şi spaţiu domruia
lui Carol I;
• să prezentaţi situaţia internă şi
extemă din Romania;
• să prezentaţi importanţa in istorie
a domniei regelui Carol I.
Se scrie titlul pe tablă
4. Prezentarea conţinutului noii
invăţări
Se prezintă elevilor un scurt
material Cu ajutorul
videoproiectorului despre Carol I.
Elevii trebuie să răspundă la
următoarele intrebări:
• Cine a fost Carol I?
0C2
• intre ce ama condus Romania?
• Cu cine se inrudea familia sa?
• Cu ce lard s-a aliat Romania 'in
războiul cu Imperiul Otoman?
• De ce a intrat Romania 'in război?
• Ce a caştigat ţara noastră prin
tratatul de pace de in Berlin?
• Uncle este isnmormantat Carol I?
5. Dirijarea invăţării
Se explică apoi elevilor că erau
multe dispute/lupte in randul
oamenilor politici şi de aceea a fost
necesar să vină la conducerea
0C3 Romaniei un domn dintr-o ţară
neutră. Un print străin la domnie
insemna consolidarea statului
national şi un prestigiu mai mare al
ţării in Europa.
Se citeşte din manual textul referitor
la sosirea prinţului in Romania.
• 10/22 mai 1866, Carol de
Hohenzollem-Sigmaringen
depunea jurămantul ca Principe al
Notează titlul Romaniei;
lecţiei pe caiete. • 29 iunie/11 iulie Adunarea
0M1 Constituantă adopta o nouă
Constituţie, in care se afirma că
„Principatele Unite Romiine — se scria
in primul articol — constituie un
singur stat indivizibil sub denumirea de
Romania";
• prin art. 82 din Constituţie, Carol
de Hohenzollern-Sigmaringen a fost
Elevii urmăresc cu
atenţie prezentarea proclamat domnitor al Romaniei şi
se asigurau „puterile constituţionale"
PowerPoint, apoi
lui $ — ereditar — urmaşilor săi.
răspund oral la
intrebări. Cu toate că la conducerea ţării
venea Carol I de Hohenzollern,
totuşi Romania trebuia să plătească
tribut Imperiului Otoman, dar nu
putea nici să aibă legături sau
tratate cu alte ţări. De aceea, prinţul
se ingrijea de inzestrarea armatei
pentru a putea lupta impotriva
otomanilor şi a obţine
independenţa.
• 9/21 mai 1877. Parlamentul
Elevii deschid prodama independenţa Romaniei.
manualele şi citesc Ministrul de exteme, Mihail
lecţia. Kogălniceanu avea să declare că:
„...noi suntem o naţiune liberă şi
independentă" .
Ca să-şi cucerească independenţa,
I

armata romană a fost nevoită să 6. Obţinerea performanţei

ducă lupte grele la sud de Dunăre, invăţătorul intocmeşte schema
unde turcii opuneau o rezistenţă 0C4 lecţiei, pe tablă, cu ajutorul elevilor, Elevii scriu schema
darză. Armata romană — in pe baza conversaţiei. (vezi schema lecţiei pe caiete.
cooperare cu cea rusă — a obţinut lecţiei Carol I)
mai multe victorii la: Plevna, Vidin, 7. Feedback-ul
Smardan ş.a. Eseul de 5 minute: Scrieţi un text in
După mai multe lupte turcii au fost Elevii realizează
005 care să subliniaţi de ce Carol I a fost eseul pe caiete.
nevoiţi să se retragă şi să-şi unul dintre conducătorii importanţi
recunoască infrangerea. al Romaniei.
În 1878 la Congresul de pace de la 8. Evaluarea cunoştinţelor
Berlin s-a recunoscut independenţa imparte fişele de lucru. (vezi Fişa de
Romaniei pe plan international evaluare) Rezolvă fişa
(prin art. 43-45 ale tratatului se Face aprecieri verbale, colective şi
0A2 primită.
preciza că: „Inaltele Părţi individuale, asupra modului cum s-
Contractante recunosc independenţa"). au implicat in desfăşurarea lecţiei şi
În urma obţinerii independenţei, la
obţinerea performanţelor.
14/26 martie 1881, Camera Fiecare elev
9.Retenţia
Deputaţilor şi Senatul au proclamat prezintă un aspect
Solidtă elevilor idei, cuvinte
Romania Regat; iar la 10/22 mai Elevii explică reţinute din lecţia prezentată. reţinut din lecţie.
1881 Carol a fost incoronat ca rege. cuvintele Cu 10.Transferal
Printre alte realizări importante din ajutorul Tema: Realizaţi un text in care să Elevii işi notează
timpul domniei lui Carol se dicţionarului de la exprimaţi gandurile şi sentimentele tema.
numără: construirea de căi ferate, finalul manualului despre lupta poporului roman,
infiinţarea Băncii Nationale a şi alcătuiesc avand ca titlu Visul iMplinit.
Romaniei, introducerea tramvaielor, propoziţii cu ele.
a cinematografului şi a iluminatului
electric ş.a.
Carol I a murit in 1914 şi a fost
ingropat la mănăstirea Curtea de
0C1 Argeş.
Solicită elevilor să caute in
dicţionarul din manual explicaţia
cuvintelor: constituţie, monarhie,
regat, război, independenţă.
148 149
 Fişă de evaluare
Ref erinţe bibliograf ice
Completează spaţiile punctate cu ajutorul cuvintelor din
paranteză:
După abdicarea lui ALI. Cuza, in Romania a fost adus un Academia Romană, Istoria Romanilor, vols. I-X, Editura
print numit care se inrudea cu Enciclopedică, Bucureşti, 2001-2013.
regele Prusiei şi cu impăratul Frantei. Imperiul Otoman,
Adăscăliţei, Felicia; Elemente de didactică a istoriei, Editura
§i erau impotriva unirii Bercea, Marilena ş.a., Nomina, Bucureşti, 2013.
romanilor. La 10 mai 1866, Carol I a fost proclamat
Alexandru, Gheorghe; Metodica predării istoriei -in invăţămantul
al Romaniei. in timpul domniei sale a fost preuniversitar, Editura „Gheorghe
adoptată legea de bază a Romaniei moderne Voinescu, Vasile; Popa, I.R.;
Năpruiu, Maria; Alexandru", Craiova, 1999.
Carţu-Gheorghe, Claudia,
(Austria, Constituţia, Carol I de Hohenzollern,
Bunăiaşu, Claudiu, Direcţii de dezvoltare a curriculumului
Rusia, principe, domnitor) intercultural in Romania din perspectiva
dimensiunii europene a educaţiei, Editura
Alege varianta corectă:
Muzeul Literaturii Romane, Bucureşti,
• Primul rege al României a fost:
2015.
a) Ferdinand
b) Carol I Căpiţă, Laura; Tendinţe -in didactica istoriei, Editura
Capita, Carol, Paralela 45, Piteşti, 2005.
c) Mihai I
• Proclamarea Independentei a fost anuntată la data de: Cerghit, loan, Metode de invăţămant, Editura Didactică
a) 9 mai 1878 şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
b) 9 mai 1881 Costea, Stefan; Şerdean, Sinteze, anii I-IV, DPPD, Editura
c) 9 mai 1877 Joan; Florea, Nadia, Fundaţiei „Romania de Maine",
• in urma războiului de independentă, Romania a fost Bucureşti, 2003.
nevoită să cedeze Rusiei: Crăciunoiu, Şerban, Metodica predării istoriei, Editura
a) Dobrogea Universitaria, Craiova, 1996.
b) Sudul Basarabiei Formarea sistemului de noţiuni istorice,
Dinu, Constantin;
c) Transilvania Editura Didactică şi Pedagogică,
Bărbulescu, Rea Silvia,
Bucureşti, 1979.
Dinulescu, Constanţiu, Didactica istoriei, Editura Universitaria,
Craiova, 2007.
Ene, Elena; Zmeu, Georgeta; Metodica predării istoriei Romaniei,
150 151
 Bărbulescu, Rea Silvia;
Ceacalopol, Gloria,
Felezeu, Călin,
Dinu C. Giurescu
(coordonator),
Ionescu, Miron; Bocoş,
Muşata (coordonatori),
Ioniţă, Gh.I.,
joiţa, Elena,
Marinescu, Mariana,
Neacşu, loan,
Păun, 5tefan,
Pop, loan-Aurel,
Postelnicu, Constantin,
Rad, Ilie,
Sarivan, Ligia; Horga, Irina;
Teşileanu, Angela; Capita,
Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981.
Didactica istoriei, ediţia a II-a, Presa
universitară clujeană, Cluj-Napoca,
2004.
Istoria Romiiniei "in date, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2003.
Tratat de didactică modernă, Editura
Paralela 45, Piteşti, 2017.
Metodica predării istoriei, ediţia a II-a,
Editura Universităţii Bucureşti, 1997.
Metodologia educaţiei. Schimbări de
paradigme, Institutul European, Iaşi,
2010.
Tendinte şi orientări "in didactica modernă,
Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2009.
Metode şi tehnici de invăţare eficientă.
Fundamente şi practici de succes, Editura
Polirom, Iaşi, 2015.
Didactica istoriei, Editura Corint,
Bucureşti, 2007.
Istoria romiinilor pentru elevi, Editura
Litera, Bucureşti, 2016.
Fundamente ale didacticii şcolare, Editura
Aramis, Bucureşti, 2002.
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele
umaniste, ediţia a II-a, Editura Polirom,
Iaşi, 2017.
Didactica ariei curriculare Om şi
Societate, Bucureşti, 2005.
152
Carol; Mandruţ, Octavian,
Stoian, Aida, Impactul metodelor complementare de
evaluare asupra performanţelor şcolare ale
elevilor din invăţământul preuniversitar,
Editura Universitară, Bucureşti, 2016.
Stan, Magda; Vornicu, Memorator, Editura Niculescu,
Cristian, Bucureşti, 2016.
Strungă, Alexandru, Imaginile mentale europene şi identitate
profesională 'in formarea cadrelor didactice.
Aplicaţii 'in domeniul fnvăţămiintului
primar, Editura Universitară, Bucureşti,
2014.
5erdean, loan; Didactica specialităţii — cu ilustrări din
Goran, Laura, toate ariile curriculare, Editura Fundaţiei
„Romania de Maine", Bucureşti, 2004.
Tanasă, Gheorghe, Metodica hivăţării-predării istoriei, ediţia
a II-a, Spiru Haret, Iaşi, 1998.
Topolski, Jerzy, Metodologia istoriei, Editura *tiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1987.
http://hiphi.ubbduj.ro/Public/File/sup_curs/istorie26.pdf
http://cartideistorie.blogspot.ro/
http://www.scritub.com/profesor-scoala/METODICA-PREDARII-
ISTORIE12051413146.php
http://www.scritub.com/profesor-scoala/METODE-
ACTIVPARTICIPATIVE -ALE-22315241215.php
www.euroclio.int
153
 EDITURA SlTECH - OFERTA SERVICII
- cărti cu interiorul alb-negru sau color in mice tiraj cu blocul tie carte
broşat sau cusut cu ată si copertă tare de mucava:
cataloage Cu interiorul in policromie;
broşuri cu interior alb-negru sau color pe hărtie de 8o gimp sau du-
blu cretată;
- afise format At, Aa, A3, A4 pe mice suport;
- bannere mice dimensiune;
- pliante pe hărtie A4 de 8o gimp sau cretată;
mape de prezentare; pliante turistice si comerciale;
- fluturasi de diverse mărimi;
- rollup-uri cu listare in policromie, dimensiuni standard.

Tiparit in Romania
ITS/TECNIII
Craiova. Aleea Teatrului, nr.2, bl. Ti patter
Tel./Fax: 0251 414003:
Mobil: 0722 216 508. 0722 216 509, 0741 205 715
e-mail: sitech@rdslink.ro. editura_sitech@yahoo.com