1.

Considerațiuni generale despre didactica istoriei

Termenul „didactică" provine din cuvântul grecesc didactike care înseamnă ,,arta
învățării". Este cunoscut din antichitate şi constituie principalul element al acţiunii de instruire
a tinerilor.
Dezvoltarea pedagogiei a dus la introducerea noţiunii de didactică în sistemul
conceptelor care ţin de acest domeniu. Primul pas în acest sens s-a datorat lui Comenius (1592-
1670) care, în lucrarea Didactica magna, considera didactica „arta universală de a învăţa pe
toţi totul". Conceptul se referea în acelaşi timp atât la educaţie, cât şi la învăţământ şi avea
drept scop formarea omului în general, educarea lui în spiritul unor cunoştinţe multiple.
Didactica istoriei este orientată spre natura cunoştinţelor şcolare şi spre modalităţile de
transmitere a acestora, având drept scop iniţierea profesorilor în practica procesului de
predare-învăţare - evaluare. Ea este, de asemenea, disciplina pedagogică ce abordează, în plan
ştiinţific, concepţii izvorâte din practica pedagogică privind multiplele probleme ale
perfecţionării predării-învăţării istoriei în şcoală.
În acest context, didactica istoriei se ocupă de trei componente esenţiale:
•organizarea învăţământului istoric în şcoala din Republica Moldova;
•principiile predării istoriei în şcoală;
•metodele folosite de profesor în procesul de predare-învăţare a acestei discipline.
Organizarea şi conţinutul învăţământului istoric în şcoala din Republica Moldova
constituie un obiectiv al didacticii istorice, avându-se în vedere formarea, dezvoltarea și
evaluarea competenţelor specifice ale disciplinei cu ajutorul conţinuturilor învăţării, prin
intermediul unor metode specifice disciplinei.
În prezent, o nouă didactică şi-a creat drum şi s-a dezvoltat — didactica metodelor activ-
participative — „în care elevul nu mai este simplu receptor de informaţie, ci subiect al
cunoaşterii şi acţiunii".

Modificarea politicilor educaționale la nivel naţional duce implicit şi la schimbarea

practicilor şcolare. Noile provocări cu care se confruntă profesorul de istorie ţin pe de o parte
de creşterea motivaţiei elevilor, iar pe de altă parte de dezvoltarea gândirii critice prin
intermediul metodelor centrate pe învăţare.
Acţiunea didactică trebuie să pornească de la metodele activ-participative care implică
elevul în procesul de predare-învăţare, un proces care presupune acţiuni ale elevilor pentru
dezvoltarea competențelor istorice, sub îndrumarea profesorului.
1
 Didactica modernă pune accent pe latura formativă şi educativă a învăţării, pe cultivarea
creativităţii, pune în centrul atenţiei îmbinarea învăţării cu cercetarea şi cunoaşterea.
Şcoala tradiţională limita procesul instructiv doar la transmiterea de informaţii. Didactica
modernă consideră:

- acţiunea externă sau mintală drept sursa cunoştinţelor;

- elevul drept subiect al educaţiei, pe primul plan fiind cunoaşterea realităţii prin efort
propriu.

2. Istoria – știință și istoria – disciplină școlară

Didactica istoriei contribuie la stabilirea raporturilor dintre cultura generală şi cultura
istorică. Din aceste considerente, cultura generală nu se poate realiza fără o cultură istorică, în
sensul acumulării unor cunoştinţe despre trecut, societate, evenimente istorice.
Studiul didacticii stabileşte raporturi exacte între istoria ca ştiinţă şi istoria ca disciplină
de studiu. Acest studiu ne arată în ce condiţii cele două conţinuturi se pot întâlni în aceeaşi
unitate, fără ca una dintre ele să încalce atribuţiile celeilalte.

Istoria – știință Elemente comune Istoria – disciplină școlară

- Dezvoltă cunoașterea - Achiziţia unui sistem de - Are scop civic, educativ

istorică prin metode și
procedee specifice
științei istorice;
- Descoperă noi surse de
cunoaștere istorică
(arheologice, arhivistice,
muzeografice, biografice,
bibliografice etc.)
- Stabilește direcții noi în
cercetarea trecutului.
cunoştinţe istorice
- Formarea unei gândiri
istorice
- Dezvoltarea gândirii critice
- Formarea capacităţilor
intelectuale
- Formarea capacităţilor
practice
- Utilizează realizările
istoriei–știință în procesul
educațional
- Selecţia conţinuturilor şi a
metodelor de predare ține
cont de vârsta elevilor și
este puternic influenţată
de aşteptările societăţii și
realitățile socio-
economice.

Didactica istoriei are obligaţia de a prelua experienţele tradiţionale, de a cunoaşte

metodele pedagogice şi interferenţele lor.
Istoria operează cu concepte şi noţiuni specifice şi altor discipline, apelează la
cunoştinţele dobândite de elevi la alte discipline (interdisciplinaritate). Astfel, aprofundează

2
cunoştinţele elevilor, le dezvoltă capacitatea intelectuală, punându-i în situaţia de a opera, în
condiţii diferite, cu noţiunile care au grad mai mare de generalitate, de a evidenţia trăsăturile
generale şi particularităţile acestora.
2.1. Aspecte de evitat în predarea istoriei-disciplină școlară

Structura de rezistenţă a edificiului numit istorie-disciplină școlară a pornit de la premisa

că modelul didactic al disciplinei trebuie să privească aproape exclusiv spre istoria-știință.
Astfel, istoria din şcoală a dezvoltat un discurs care a urmat în esenţă evoluţiile istoriei-ştiinţă.
Faptul a fost pozitiv în condiţiile în care istoria-ştiinţă s-a deschis, spre exemplu, către istoria
socială, culturală, a mentalităţilor.
S-a formulat astfel un discurs unilateral şi exhaustiv, cu pretenţii ştiinţifice, rece şi
categoric, foarte puţin orientat spre nevoile şi interesele elevului. Această istorie sigură pe sine,
definitivă, a fost istoria-muzeu, în care nu ai voie să atingi exponatele, ai voie doar să pui
întrebări şi să aştepţi răspunsuri care oricum nu depăşesc marginea vitrinei. Reacţia firească a
copiilor a fost aceea de a face altceva.

Elemente care exprimă impactul negativ al istoriei din şcoală asupra unuia din elementele
care alcătuiesc modelul cultural
Impactul educaţional negativ al acestei diviziuni poate fi exprimat în câteva puncte
esenţiale:
• "Vatra evoluţiei noastre milenare este spaţiul carpato-danubiano-pontic” – determinism
geografic ce exclude istoria comunităţilor româneşti din afara acestor frontiere sau, neagă
indirect oportunitatea prezenţei minorităţilor etnice în spațiul românesc;
• Românii reprezintă un popor a cărui istorie este marcată de numeroase victorii în faţa
vicisitudinilor şi în ciuda tuturor agresiunilor;
• Există pretutindeni duşmani, conspiraţii antiromânești, interese ostile românilor;
• Factorii autohtoni în dezvoltarea naţională sunt prioritari în raport cu influenţele şi dinamica
europeană;
• Cultura română este originală, rezultat al unei creaţii unice, independentă de alte curente
europene etc.
Altfel spus, în predarea istoriei-disciplină școlară, evităm protocronismul, exclusivismul unui
popor/ națiuni în evoluția istorică a unui teritoriu, teoriile conspiraționiste etc.

3
 3. Structura învățământului istoric din Republica Moldova
În Republica Moldova, disciplina Istoria românilor și universală este o disciplină şcolară
care se studiază începând din clasa a IV-a şi până în clasa a XII-a. În funcţie de ciclul de
școlarizare, de modelele de plan-cadru (în ciclul liceal), numărul de ore pe săptămâna diferă.
În tabelul prezentat este indicat numărul de ore pe săptămână în dependență de criteriile
enumerate:
Ciclul de învățământ Statutul Nr. de ore săptămânal
disciplinei

Primar (clasa a IV-a) Obligatoriu 1 oră

Gimnazial (clasele a V-a – a IX-a) 2 ore

Liceal (clasa a X-a), profil umanist, real, Model I Obligatoriu 3 ore

Liceal (clasele XI-XII), profil umanist, Model I Obligatoriu 4 ore

+2 ore extensie curriculară

Liceal (clasele XI-XII), profil real, Model I La alegere 1 oră

Liceu Teoretic cu profil REAL și profil UMANISTIC), MODELUL II (clasele a Obligatoriu 2 ore –real
X-a – a XII-a)
3 ore - umanist

Liceu Teoretic cu profil REAL, MODELUL II (clasele a X-a – a XII-a) La alegere 2 ore

Liceu Teoretic cu profil UMANISTIC), MODELUL II (clasele a X-a – a XII-a) Obligatoriu 4 ore

Liceu (clasa a X-a), profil umanistic, Modelul III Obligatoriu 3 ore

Liceu (clasa a X-a), profil real, Modelul III Obligatoriu 2 ore

Liceu (clasa a XI-a – a XII-a), profil umanistic, Modelul III Obligatoriu 3 ore

+2 ore extensie curriculară

Liceu (clasa a XI-a – a XII-a), profil real, Modelul III La alegere 2 ore

Liceu (clasele a X-a – a XII-a), Model IV Obligatoriu 3 ore – profilul umanistic

2 ore profilul real

Liceu (clasele a X-a – a XII-a), profil Arte/ Sport Obligatoriu 3 ore

Liceu cu învățământ seral (clasele a X-a – a XII), profil umanistic Obligatoriu 2 ore

Liceu cu învățământ seral (clasa a XIII), profil umanistic Obligatoriu 3 ore

4
Liceu cu învățământ seral (clasele a X-a – a XI), profil real Obligatoriu 1 oră

Liceu cu învățământ seral (clasa a XII-a – a XIII-a), profil real Obligatoriu 2 ore

Disciplina Istoria românilor și universală se finalizează în ciclul gimnazial cu evaluare

sumativă finală (în sensul de finalizare a ciclului gimnazial), în ciclul liceal este disciplină
obligatorie la examenele naționale de bacalaureat (pentru profilul umanist) și se află printre
obiectele de studiu pe care elevii le pot alege la bacalaureat (pentru profilul real, artă și
sport).
Modul în care această disciplină este predată este puternic influenţat de ciclul de
şcolaritate. În clasa a IV-a se învață elemente introductive din istorie (cronologie, surse,
noțiuni istorice, spațiu istoric, personalități etc.). În clasele a V-a – a IX-a se predă conform
principiului cronologic și teritorial (predarea în succesiune cronologică a istoriei economice,
politice, sociale și culturale a unui teritoriu sau stat, , în timp ce la capătul opus al
învăţământului general (clasa a X-a – a XII-a), se pune accentul pe predarea pe domenii
(economic, politic, social și cultural).

4. Acte normative și reglatorii aplicate în organizarea și desfășurarea procesului

educațional la istorie
Toate aspectele procesului educațional la istorie este reglementat de un șir de acte
normative și reglatorii. Ele pot fi împărțite în 2 categorii:
1. Acte normative și reglatorii generale (aplicate tuturor disciplinelor școlare);
2. Acte normative și reglatorii specifice disciplinei „Istoria românilor și universală”.
Acte normative și reglatorii generale:
1. Codul Educației nr. 152/2014;
2. Regulamentul privind evaluarea și notarea rezultatelor învățării, promovarea și absolvirea
în învățământul primar și secundar, ordinul MECC 70/31.01.2020;
3. PLANUL-CADRU pentru învățământul primar, gimnazial și liceal, pe ani de studii;
4. Individualizarea procesului educațional prin adaptări curriculare, aprobat prin ordinul
MECC nr. 671/2017;
5. Instrucțiunea privind managementul temelor pentru acasă, în învățământul primar,
gimnazial și liceal, ordinul MECC nr. 1249 din 22.08.2018;
6. Acte normative cu referire la condiții speciale de organizare a procesului educațional în
învățământul general în anul curent de studii, în contextul epidemiologic de COVID-19;
5
7. Instrucțiuni cu privire la completarea cataloagelor școlare, aprobat de MEC la începutul
anului de învățământ etc.
Acte normative și reglatorii specifice disciplinei „Istoria românilor și universală”:
1. Curriculum disciplinar modernizat, 2010 (clasa a IX-a, utilizat în a.s. 2021-2022);
2. Curriculum disciplinar dezvoltat, 2018 (clasa a IV-a);
3. Curriculum disciplinar dezvoltat, 2019 (clasele a V-a – a VIII-a, clasele a X-a – a XII-a);
4. Ghidurile de implementare a curriculei disciplinare, aprobate împreună cu curricula
menționate;
5. Repere metodologice privind organizarea procesului educațional la disciplina școlară
Istoria românilor și universală, aprobate de MEC la începutul fiecărui an de studii.