INFORMATICA APLICATA

Ce este informatica ?

1
 Istoric, informatica s-a dezvoltat ca ştiinţă din matematică, în timp
ce dezvoltarea primelor calulatoare îşi are originea în electrotehnică şi
telecomunicaţii. De aceea, calculatorul reprezintă doar dispozitivul pe
care sunt implementate conceptelor teoretice.
Ca sistem ştiinţific fundamental, informatica are, la fel ca şi
matematica, implicaţii profunde în multe alte domenii ale ştiinţei. Dacă
prin matematică se înţelege un "sistem de gândire formal", atunci
informatica se concentrează pe ceea ce este "formal realizabil", adică
ceea ce este realizabil din punctul de vedere al maşinii. Studierea
problemelor informaticii poate să se apropie foarte mult de filozofie.
Stocarea şi procesarea rapidă a unui volum mare de date (text, imagine,
sunet), comunicarea prin Internet, biblioteca virtuală, semnătura
electronică, afaceri, comerţul electronic, birotică, soluţii informatice în
actul decizional, simulări, proiectări asistate etc., sunt câteva din
facilităţile oferite de calculator.
Informatica este ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea
metodelor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de
calcul. Ca domeniu distinct de activitate, informatica preia treptat toate
sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de metode,
tehnici, concepte, studii şi sisteme pentru prelucrarea eficientă a
informaţiei în diverse domenii. În stadiul actual de maturizare a
informaticii, aceasta trebuie să urmărească două obiective majore: pe de
o parte să realizeze, prin metodele şi tehnicile sale, sisteme informatice
performante prin care să se asigure accesul larg la informaţie, iar pe de
lată parte, să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor de
calcul. În accepţiunea curentă, informatica cuprinde toate activităţile
legate de proiectarea şi exploatarea sistemelor de prelucrare automată a
informaţiilor, în scopul creşterii eficienţei activităţilor umane.

2
În prezent, informatica îşi găseşte aplicaţii în toate domeniile vieţii.
Prezenţa ei este puternic amplificată de impactul pe care îl are Internetul.
Reţeaua la nivel mondial a revoluţionat comunicarea dintre companii,
logistica, mass media, dar şi viaţa privată a fiecarui individ. Mai puţin
vizibil, dar totuşi omniprezent, informatica şi-a câştigat un loc stabil
până şi în aparatele casnice, ca de exemplu video recorder-ul sau maşina
de spălat, în care sunt inglobate aşanumitele Embedded Systems
(sisteme inglobate), care asigură acestor aparate un comportament mai
mult sau mai puţin "inteligent". Computerele pot administra, proteja,
transmite şi prelucra o mare cantitate de date într-un timp scurt. Pentru
efectuarea unor astfel de operaţii este necesară o interacţiune complexă
între sistemele de hardware şi de software, care reprezintă domeniile
fundamentale de cercetare în Informatică.
Nu se ştie unde ne vor conduce calculatoarele, dar există câteva proiecte
interesante: ecranele minuscule, activate prin voce şi purtate pe cap sunt
câteva posibilităţi. Recunoaşterea vorbirii este în dezvoltare şi există
deja tehnologia necesară. Există predicţii privind schimbarea radicală a
procesorului, memoriei şi stocării. În prezent sunt exploatate: utilizarea
luminii holografice pentru a scrie şi citi date stocate pe cristale sau
obţinerea circuitelor pentru calculatoare cu un singur atom – schemă
electrică cuantică.
Informatica se divide în următoarele domenii fundamentale:
• informatică teoretică;
• informatică practică ;
• informatică tehnică;
• inteligenţă artificială, considerată drept interdisciplină, într-o anumită
măsură de sine stătătoare.

3
 Sistemul informaţional reprezintă ansamblul de fluxuri şi circuite
informaţionale, organizate într-o concepţie unitară, care asigură legătura
dintre sistemul decizional (sistem de conducere) şi sistemul operaţional
(sistem de execuţie).
Sistem informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, metodelor
şi tehnicilor prin care se asigură prelucrarea automată a datelor. Sistemul
informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume, acea
parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere, prelucrare,
transmitere şi stocare a datelor, cu ajutorul sistemelor de calcul. Deci,
sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, metodelor şi
tehnicilor, prin care se asigură prelucrarea automată a datelor.
Aceste resurse sunt:- ansamblul de echipamente (HARDWARE)
- sistemul de programe (SOFTWARE)
- baze de date - ansamblu personal şi cadrul
organizatoric
HARDWARE – este un termen care acoperă totalitatea componentelor
electronice şi mecanice ale sistemului de calcul (partea fizică);
SOFTWARE – este un termen care acoperă totalitatea programelor
utilizate într-un sistem de calcul. În cadrul componentei software se
distinge un element care asigură interconectarea tuturor componentelor
sistemului de calcul, transformându-le într-o entitate – calculatorul şi
care asigură şi interconectarea acestuia cu mediul exterior.
Structura calculatorului:
-Procesor (CPU)
-Memoria Principală
-Dispozitive de Intrare/Ieşire (I/O)

4
-Magistrala de date
-Magistrala de adrese
-Magistrala de control
Procesorul (Central Processing Unit) reprezinta "creierul" unui
sistem, analogia cu sistemele vii fiind valabilă. Calculele simple sau
complexe, prelucrarea algoritmilor şi obţinerea rezultatelor se desfăşoară
aici. In ultima instanţă, toate celelalte componente din sistem există în
jurul procesorului, fără de care funcţionarea lor (deşi adesea posibilă
independent) este lipsită de sens. Astfel, anumite componente oferă date
procesorului, acesta le prelucrează în conformitate cu un algoritm şi le
oferă la rândul său altor componente, care, în final, oferă utilizatorului
informaţia dorită, fie că este vorba de rezultatul unui calcul aritmetic, fie
de o imagine reprezentând un instantaneu dintr-un joc complex. Având
acest rol fundamental, devine evident că procesorul trebuie să fie
performant pentru a putea obţine o configuraţie performantă.
Tipuri de memorie internă
A. Memoria RAM CMOS îşi menţine conţinutul după oprirea
sistemului, fiind alimentată cu ajutorul unei baterii. Orice
calculator are ataşat un mic acumulator (sau baterie) ce o
alimentează în permanenţă (chiar şi atunci când calculatorul este
oprit). Această memorie se foloseşte pentru memorarea unor
parametri de sistem cum ar fi: data şi ora curentă, configuraţia
sistemului, configuraţia memoriei etc.
B. Memoria ROM: Este numită şi memoria internă permanentă
deoarece programele care au fost scrise în ea sunt fixate definitiv.
Această memorie este ideală pentru păstrarea BIOS-ului (Basic
Input Output System) sau a informaţiilor primare despre
configuraţia sistemului. În cadrul acestei categorii găsim PROM
5
(Programmable ROM), EPROM (Eraseble Programmable ROM),
EEPROM ( Electrically Erasable PROM) etc. În prezent, pentru
BIOS sunt folosite memorii EEPROM, care pot fi şterse şi
rescrise, ceea ce permite actualizarea foarte uşoară a informaţiilor.