Retele de

calculatoare
Mediul Internet
Definitie:
 Retea de calculatoare - reprezinta un ansamblu de
calculatoare (sisteme de calcul) interconectate prin
intermediul unor medii de comuncatie (cablu coaxial,
fibra optica, linie telefonica, ghid de unde) in scopul
utilizarii in comun de catre un numar foarte mare de
utilizatori – chiar la nivel mondial – a tuturor resurselor
fizice (hardware), logice (software de baza si aplicatii)
si informationale (baze de date) asociate
calculatoarelor din retea.
 Prin astfel de retele de calculatoare se poate asigura o
integrare informatica a unui numar foarte mare de
utilizatori la nivel local, regional si mondial.
 Avantaje:
 Aparitia calculatoarelor conectate in retea a reprezentat o
performanta privind utilizarea calculatoarelor in procesarea
informatiilor.

 Avantajele oferite de retele de calculatoare:

 Utilizarea eficienta prin partajare a resurselor unitatii centrale (UC);
 Acces direct la resursele hardware (memorii externe, imprimante,
etc.) si software (editoare, limbaje de programare, programe
specializate);
 Pastrarea programelor si fisierelor intr-o singura copie (pe server)
si sistem de protectie a fisierelor si programelor;
 Utilizarea simultana a bazelor de date de catre mai multi utilizatori;
 Comunicare si schimb de informatii (programe si fisiere) intre
utilizatori la nivel local, regional sau mondial.
 Dezvoltarea retelelor de calculatoare (mici sau
mari) a contribuit la elaborarea si utilizarea unor
aplicatii cu un impact mare asupra vietii economice
si sociale din intreaga societate:

 Accesul la programe complexe ce ofera informatii utile la

nivel macroeconomic;

 Accesul la marile baze de date din domeniile economic,

financiar, comunicatii, etc.;

 Accesul la informatii stiintifice si transferul rapid al

articolelor stiintifice
 Astazi vechiul model al unui singur calculator (sistem de
calcul) care rezolva problemele (cererile) unui numar de
utilizatori, este inlocuit cu modelul nou al unui sistem de
calculatoare interconectate.

 Unul sau mai multe calculatoare dintr-o retea reprezinta

calculatoarele centrale (FS – File Server) care controleaza
si gestioneaza prin intermediul unui sistem de operare,
intreaga activitate de calcul din retea.

 Aceste calculatoare centrale formeaza nucleul retelei.

 Calculatorul central poate fi un calculator obisnuit (de regula

cu cel putin 16 MB memorie interna) pe care este instalat
un sistem de operare pentru retea: NETWARE, UNIX,
LINUX, OS/2, WINDOWS NT.
 Calculatorul central controleaza toate resursele comune
(unitati de discuri, unitati de dischete, imprimante, plottere,
modemuri, fisiere etc.), asigura securitatea datelor si
sistemului, realizeaza comunicatii intre statiile de lucru.

 Din punct de vedere hardware, o retea de calculatoare este

constituita din:
 Calculataore centrale (server);
 Calculatoare de lucru (terminale); statii de lucru (workstations);
 Echipamente periferice;
 Elemente de conectare.

 Statia de lucru (workstation) este un calculator obisnuit PC

care lucreaza sub un sistem de operare obisnuit (Windows,
Dos, Unix, Linux)
Tipuri de retele de
calculatoare
 Functie de numarul statiilor de lucru si de aria lor de
raspandire putem clasifica retelele de clculatoare dupa
cum urmeaza:

 Retele locale (LAN- Local Area Networks) – unesc resursele dintr-

o suprafata geografica limitata de genul unui birou/laborator, o
cladire sau un grup de cladiri avand distanta dintre statiile de lucru
de 10÷1000 m. Aceste resurse pot include vocea, conversatia
video la fel de bine ca si datele de calculator;

 Retele orasenesti (MAN- Metropolitan Area Networks) – lucreaza

la nivelul unui oras avand distanta dintre statiile de lucru de ordinul
kilometrilor.

 Retele regionale/mondiale (WAN- Wide Area Networks) –

lucreaza la nivelul unei regiuni sau la nivel mondial avand distanta
dintre statiile de lucru de ordinul miilor de kilometri;
  Retele publice (PDN – Public Data Networks) – lucreaza la nivelul unei
regiuni sau la nivel mondial si au acces la diverse retele locale, de
exemplu:

 INTERNET (E-mail – posta electronica, WWW – World Wide Web)

 USENET si EUNET (Posta electronica si circulatia stirilor)
 CSNET si ARPANET (cercetare stiintifica)
 BITNET (informatii in diverse domenii)

 O retea de transport lung uneste computerele la distanta mare. Ca si

reteaua la distanta mare reteaua locala este conceputa pentru a lucra
atat cu toate computerele interne cat si cu alte computere care sunt
parti dintr-o retea la mare distanta.

 Cand un LAN comunica cu un alt LAN cu acelasi tip de arhitectura ea

face aceasta printr-o unitatea numita punte (bridge) sau repetitor.

 Cand un LAN comunica cu o unitate cu alta proiectare comunicarea

trebuie facuta printr-un gateway.
 Topologii ( structuri) de
retele locale
 Topologia (structura) unei retele de calculatoare reprezinta modul de conectare a statiilor de
lucru fata de Server. Modul de conectare va determina traseul pe care va circula informatia in
retea, prin urmare o structura a comunicatiilor in retea.

 In general, exista trei tipuri de topologii pentru retelele LAN.

 Topologia unei retele descrie modul in care sunt aranjate geometric legaturile si nodurile.

 Nodul poate fi un computer, un terminal, o imprimanta, etc, iar legatura este calea de
comunicare intre noduri.

 Legaturile fizice se refera la conexiunile efective: legaturile logice se refera la caile care pot
fi folosite pentru comunicatiile dintre noduri.

 Exista doua tipuri fundamentale de legaturi. Legaturile punct-cu-punct sunt circuite care
conecteaza doua si numai doua noduri fara sa treaca prin alte noduri.

 Conexiunile dintre un computer si terminalele sale sunt in general structurate in acest fel.

 Orice alt tip de legatura este numita legatura multipunct.

 Nodurile dintr-o retea pot fi organizate cu un nod responsabil al retelei.
In acest caz exista un nod master cu noduri tributare lui.

 Alternativ, o organizare mai democratica poate fi folosita, cu fiecare nod

avand responsabilitate pentru actiunile sale.

 Acesta este numit control distribuit.

 In fiecare caz controlul implica posibilitatea accesului la resursele

retelei intr-o maniera echitabila.

 Fiecare nod individual este structurat intr-una din urmatoarele trei

posibilitati: intr-o retea in stea exista un singur procesor de control cu
toate celelalte procesoare comunicand cu el.

 Nodul central al stelei este nodul master; toate comunicatiile dintre

doua noduri tributare acestuia trebuie sa treaca prin master.

 O varianta a stelei este arborele. In acest caz nodurile tributare pot

coordona comunicatiile intre noduri subsidiare lor.
 Topologia Star (stea)
 Ofera o viteza mare de comunicatie, fiind destinata aplicatiilor in timp real.

 Comunicatia in interiorul retelei este realizata prin transferul pachetelor de date.

 Fiecare pachet contine adresa nodului destinatie, adresa nodului emitator si datele de
transmis.

 Intr-o retea stea toate acestea sunt dirijate de nodul de control.

 Intr-o retea liniara sau inelara anumite semnale de control trebuie stabilite pentru a evita ca
mai multe noduri sa trimita un mesaj in acelasi timp.

 O metoda este folosirea simbolului de trecere (token passing).

 Un mesaj special numit simbol (the token) este trecut din nod in nod in inel.

 Cand un nod doreste sa trimita un pachet la alt nod el asteapta pana cand primeste simbolul.

 El nu pastreaza simbolul (dovada), el mai intai isi scrie pachetul si apoi pastreaza simbolul.

 Cu un singur simbol un singur nod poate sa transmita mesaje la un moment dat.

Topologia tip Stea (Star)
 Topologia bus (magistrala)
 Are o fiabilitate sporita, viteza mare de transmisie.

 Aceasta topologie de baza este reteaua liniara.

 Aceasta este similara unei retele in inel care a fost deschisa.

 In ambele cazuri (inel si liniare), fiecare nod din retea trebuie sa examineze
fiecare mesaj pentru a determina daca pachetul ii este adresat.

 In reteaua inel nodurile participa activ la trecerea mesajelor spre nodul

urmator; intr-o retea liniara nu este necesara o asemenea actiune.

 Fizic, reteaua liniara are un avantaj asupra celei in inel deoarece este mai
usor de instalat intr-o cladire: tot ceea ce este necesar fiind linia de
conectare (cablu coaxial).

 Retelele in inel pe de alta parte, necesita fire intre toate punctele pentru a
pastra conectivitatea inelului.
Topologia tip magistrala
(Bus)
Topologia ring (inel)
 Permite “egalitatea” statiilor de lucru intre ele.

 Retelele in inel leaga toate nodurile intr-un circuit

inchis.

 Nodurile pot fi egale in ceea ce priveste manipularea

retelei (activitate distribuita), sau poate exista un nod de
control (master).

 In domeniul topologiilor pentru retelele de calculatoare

s-au realizat si unele standardizari, dintre care amintim:
Topologia tip inel (Ring)
Topologia tip arbore
(Tree)
Topologia tip retea (Mesh)
 Comunicarea intre unitati dintr-un LAN este controlata de un protocol.

 Un protocol este un set formal de reguli.

 In clinica, protocolul descrie pasii necesari pentru a evalua o ipoteza.

 In comunicatii, protocoalele sunt reguli pentru schimbul de date intre

noduri si legaturi.

 In majoritatea cazurilor aceste pachete contin de la 128 la 1024 de

bytes.

 Astfel, un mesaj logic poate fi descompus in mai mult decat un pachet.

Pachetele sunt unitatile fizice ale transmisiei.

 Ele contin atat informatii de gestiune interna cat si la mare distanta –

mesaje individuale sunt transmise nodurilor intermediare.

 In fiecare nod intermediar este determinat nodul urmator in functie de

destinatie si sarcina avuta.
 Astfel, un singur mesaj logic poate fi descompus in mai multe
pachete.

 Fiecare pachet poate fi dirijat pe cai diferite si pachetele din acelasi

mesaj logic pot sosi la destinatie intr-o ordine aleatoare.

 Aceasta metoda de dirijare este numita pastreaza si trimite.

 Comparativ, in retelele liniare se foloseste o metoda asemanatoare

radiofoniei, fiecare nod putand accesa fiecare mesaj.

 Metoda de pastrare si trimitere poate fi folosita insa numai pentru

datele pe calculator, ea nu este potrivita pentru conversia prin voce.
De ea se folosesc cel mai bine circuitele.

 Metoda radiofonica permite in schimb transmiterea pe acelasi cablu

atat a vocii cat si a datelor de calculator.

 Inainte de a intelege cum se face aceasta trebuie sa intelegem cum

sunt schimbate pachetele de date
 System A System B

 Application ←level 7 protocol → Application

 Presentation ←level 6 protocol → Presentation

 Session ←level 5 protocol → Session

 Transport ←level 4 protocol → Transport

 Network ←level 3 protocol → Network

 Data Link ←level 2 protocol → Data Link

 Physical ←level 1 protocol → Physical

 Transmisia datelor intr-o retea implica o mare varietate de procese de la
pregatirea mesajelor logice de transmis pana la transmisia efectiva a
semnalelor electrice.

 International Standard Organization (ISO) a schematizat aceste procese

diferite intr-un model pe sapte nivele.

 Nivelul unu al acestui model defineste conexiunile electrice si mecanice.

 Nivelul doi este pentru corelarea datelor. El defineste formatul la nivel de bit si
verificarea erorilor.

 Nivelul trei este controlul de retea al adreselor si dirijarii mesajelor.

 Fiecare nivel comunica cu celelalte nivele in acelasi nod prin interfete.

 Regulile pentru a intelege ce se trimite prin retea se numesc protocoale.

 Exista un protocol care permite unui modul de nivel unu sa comunice cu un alt
modul de nivel unu din retea.
 Fiecare modul de nivel unu transforma date pentru sau de la modulul de
nivel doi.

 In acest fel, doua module de nivel doi, in moduri diferite pot comunica
logic unul cu altul.

 Modulul de nivel doi determina daca o transmisie este valida a sosit.

 Daca a sosit, datele sunt trimise la nivelul controlerului de retea unde

pachetul este procesat.

 Daca toate nodurile din retea folosesc aceleasi reguli pentru a defini un
pachet, atunci modulul de nivel trei din fiecare nod va putea sa trimita
sau sa receptioneze pachete de la orice alt nod din retea.

 Pe scurt protocolul ofera posibilitatea de a transmite date folosind un

standard prestabilit.

 Exista cateva standarde.

 System Network Architecture (SNA) de la IBM suporta toate cele sapte
nivele ISO.

 Ethernet suporta numai primele 3 nivele ale pachetului ISO.

 Unele protocoale sunt implementate ca hard separat; altele sunt

implementate in claculator.

 Cand folosim un protocol cum este SNA putem opera la nivelul

mesajelor logice.

 Cand folosim un protocol cum este Ethernet, avem nevoie de module

care pot realiza functiile celor patru nivele de conversie in pachete si
mesaje logice.

 In general acestea sunt implementate ca functii soft.

 Cand comunicam intre retele cu protocoale diferite, conversia

protocoalelor este necesara.

 Aceasta este functia asa numitelor gateway (porti de transmisie).

Mediul Internet si Reteaua
(The Net)
 Mediul Internet este un ansamblu de retele de calculatoare
interconectate care impreuna cu miile de calculatoare individuale
(terminale, statii de lucru) si milioane de utilizatori, constituie
comunitatea Internet care are la dispozitie un mediu
informational si de calcul cu foarte multe servicii informatice si
resurse (baze de date diverse, biblioteci de programe,
documentatii, etc.)

 Mediul Internet constituie un ansamblu complex de arhitecturi,

componente fizice si sisteme de operare, care trateaza in mod
egal atat minicalculatoarele sau retelele de calculatoare , cat si
PC-urile sau mainframe-urile.

 Facilitatile mediului au o importanta egale, iar componentele sale

se comporta una fata de alta fara nici o discriminare.
 Spre deosebire de retelele comerciale de calculatoare pentru servicii
(Serviciile bancare: Netbanking, E-banking, America On Line),
mediul Internet este un ansamblu de retele de calculatoare la nivel
mondial ce realizeaza conectarea a milioane de calculatoare si care
reprezinta:

 calculatoare guvernamentale si ale institutiilor natiunilor den intreaga lume;

 calculataorele miilor de universitati si scoli din intreaga lume;

 sisteme de calcul ale marilor corporatii (Microsoft, IBM, Apple, etc.);

 sisteme de calcul ale unor organizatii si fundatii stiintifice, culturale, sociale;

 calculatoare ale marilor agentii de presa si televiziune din intreaga lume;

 calculatoarele milioanelor de utilizatori din intreaga lume

 Din punct de vedere architectural, mediul Internet este de fapt o retea
gigantica de retele de calculatoare raspandita la nivel mondial si care
inglobeaza diverse produse hardware si software ce gestioneaza o
mare colectie de baze de date ce contin informatii si servicii de toate
tipurile, acestea fiind accesibile de la orice calculator (terminal)
conectat la retea in orice loc si la orice moment.

 Comentariu. Mediul Internet este cel mai mare system informatic din
lume, perfect legal si in multe cazuri gratuit. Resursele pe care le ofera
sunt immense si ele se schimba aproape zilnic, asa cum se schimba
tehnologiile informatice.

 In Romania, dupa 1990 reteaua Internet a cunoscut o expansiune

deosebita prin aparitia diverselor legaturi interne si internationale,
constituite in diverse retele.

 La inceput au aparut reteaua din mediul universitar (nodul central fiind

UPB – Universitatea Politehnica Bucuresti) si reteaua din mediul
cercetarii (nodul central fiind ICI – Institutul de Cercetari in Informatica)
 Reteaua locala UPB este nodul central al retelei RoEduNet (the
Romanian Education Network) de care sunt conectate retele din peste
50 institutii de invatamant si de cultura din Bucuresti si din tara.

 Reteaua locala a Universitatii Bucuresti este conectata la acesta retea.

 In present, majoritatea centrelor universitare din tara au retele locale

conectate la reteaua Internet.

 De asemenea, multe scoli generale si licee din Bucuresti si din tara

sunt conectate la Internet.

 Majoritatea institutiilor guvernamentale si neguvernamentale, institute

de cercetare si proiectare, marile biblioteci din tara, firme cu diverse
activitati sunt conectate la Internet.

 Cererea pentru conectarea la reteaua Internet a determinat aparitia

atat a furnizorilor de servicii Internet pentru domeniul public cat si
pentru domeniul commercial.
Evolutia si dezvolatarea
mediului Internet.
 In anul 1968 a aparut ideea necesitatii guvernului S.U.A. de a
interconecta pe o intindere mare, un numar mare de calculatoare
(de diverse tipuri si dimensiuni), in scopul cooperarii dintre
universitati si departamentele militare ale tarii in cadrul unor
proiecte de cercetare comune.

 Din aceste motive a luat fiinta agentia ARPA (Advanced

Research Projects Agency) a carei activitate s-a concretizat in
anul 1970 prin proiectele:

 ARPANET – retea de calculatoare pentru cercetari in beneficiul

guvernului S.U.A.;

 MILNET – retea de calculatoare pentru cercetari in domeniul militar si

de aparare.
 In anul 1975, s-a realizat standardizarea unor protocoale (limbaje de
comunicare intre calculatoarele interconectate) obtinandu-se standardul
TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) utilizat pentru
legarea in retea a calculatoarelor de la majoritatea universitatilor
americane importante si de la departamentele de aparare din S.U.A.

 Astfel a aparut reteaua de calculatoare DARPA Internet, apoi

DARPANET si care a reprezentat nucleul unei gigantice retele de
calculatoare pe care o numim astazi mediul Internet.

 Dupa anul 1980, deja au inceput sa se lege la acest nucleu tot mai
multe retele locale, principalele legaturi Internet realizandu-se prin
organizatia NSF (National Science Foundation), gestionate de
compania ANS (Advances Network and Services) in cooperare cu
firmele IBM, MCI si un consortiu de universitati din Michigan.

 De asemenea, in acesta perioada s-a realizat si interconectarea cu

retele de pe continentul european, acesta prin intermediul
comunicatiilor prin satelit.
 Trebuie sa precizam faptul ca in anii ’80 s-au constituit retele independente
care ulterior s-au conectat (prin sisteme numite gateways – porti
electronice de legatura) la reteaua Internet:

 reteaua Usenet, a luat fiinta pentru a conecta calculatoarele Universitatii Duke

cu cele ale Universitatii Carolina de Nord (implementata de Tom Truscott si Jim
Ellis in 1980);

 reteaua CSNET (Computer Science Network), 1980;

 reteaua NSFNET (National Science Foundation), 1986;

 reteaua FidoNet ce a implementat serviciul “echomail” dezvoltat de Tom

Jennings in 1984; astazi se poate accesa acest serviciu prin WWW;

 reteaua BITNET (Because It’s Time Network), retea mondiala formata din
Universitati, Institute de cercetare, Organizatii comerciale; in anul 1989 a
fuzionat cu reteaua CSNET constituin reteaua CREN (Corporation for Research
and Education Network);

 reteaua BIX (Byte Information eXchange), retea creata de revista Byte pentru
servicii on-line orientate pe probleme hardware pentru calculatoare;

 reteaua EARN (European Academic and Research Network).

 Din anul 1992, administrarea mediului Intenet este
realizata de organizatia internationale ISOC (Internet
Society) ce este sponsorizata de membrii comunitatii
Internet din S.U.A., Europa si din alte continente.

 Organizatia ISOC are urmatoarele organisme

administrative:

 IAB (Internet Architecture Board), ce se ocupa cu dezvoltarea

protocoalelor din retea;

 IEFT (Internet Engineering Task Force) , ce se ocupa de

dezvoltarea specificatiilor pentru standarde;

 IRTF (Internet Research Task Force), ce se ocupa de tehnologia

interconectarii si stiinta informatiei.