Retele de calculatoare

Definiti o retea de calculatoare

O retea de calculatoare reprezinta un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul) interconectate
prin intermediul unor medii de comunicatie (cablu coaxial, fibra optica, linie telefonica, ghid de
unde) in scopul utilizarii in comun de catre un numar foarte mare de utilizatori -chiar la nivel
mondial- a tuturor resurselor fizice (hardware), logice(software de baza si aplicatii)
si informationale (baze de date) asociate calculatoarelor din retea. Prin astfel de retele de
calculatoare se poate asigura o integrare informatica a unui numar foarte mare de utilizatori la
nivel local, regional si mondial.
Definiti notiunea de retea LAN
LAN (Local Area Network), reprezint un ansamblu de mijloace de transmisiune i de sisteme de
calcul folosite pentru transportarea i prelucrarea informaiei. Ele sunt frecvent utilizate pentru a
interconecta calculatoarele personale i staiile de lucru (workstation) din birourile companiilor i
ale celorlaltor organizaii, cu scopul de a partaja resurse (exemple: imprimantele; un ruter cu
acces la Internet) i de a face schimb de informaii. Reele locale se disting de alte tipuri de reele
prin trei caracteristici:
mrime sau extindere spaial relativ mic, de ordinul a cel mult ctorva sute de metri
tehnologie de transmisie, vezi mai jos
topologie: magistral (bus) sau o topologie echivalent, realizat fizic printr-un cablu (electric,
optic) sau i prin radio, fr fir (wireless)
Reelele locale acoper o arie relativ restrns, de pn la cteva sute de metri, ceea ce nseamn
c timpul de transmisie este limitat i cunoscut dinainte, chiar i n cazul cel mai defavorabil.
Aceast limit fiind cunoscut, este posibil s se implementeze anumite tehnici simple care altfel
nu ar fi posibile. Totodat se simplific administrarea reelei.
Reelele locale utilizeaz frecvent o tehnologie de transmisie bazat pe un singur cablu
tip Ethernet. Din punct de vedere topologic este vorba de axa unui sistem "magistral" (bus), la
care sunt ataate toate mainile, aa cum erau odat dispuse cablurile telefonice obinuite din
zonele rurale.
O alt tehnologie pentru reelele locale este cea folosit la reelele fr fir locale (= de mic
ntindere), numite WLAN (de la Wireless Local Area Network); aceasta folosete transmisia
datelor prin unde radio, neavnd nevoie de conexiuni prin cabluri.
Reelele locale tradiionale funcioneaz la viteze cuprinse ntre 10 i 100 megabii/s (Mbps), au
ntrzieri mici (zeci de microsecunde) i produc erori foarte puine i de obicei corectabile
automat. Reelele locale mai noi pot opera la viteze mai mari, pn la cteva sute sau chiar 1.000
de Mbps (= 1 Gbps).
Definiti notiunea de retea MAN
reelele metropolitane (MAN) sunt definite ca reele optimizate pentru o arie geografic mai
mare dect reelele locale, ncepnd de la cartiere de locuine, zone economice i mergnd pn
la orae ntregi. De asemenea, reelele metropolitane implic n general canale de comunicaie cu
o cantitate de date medie spre nalt. Reeaua MAN este de multe ori proprietatea unui singur
operator, i este folosit de un numr foarte mare de persoane sau organizaii. Exist i reele
metropolitane care funcioneaz ca regii de stat.
Definiti notiunea de retea WAN
o reea de arie larg (denumit i WAN, dup eng. Wide Area Network) este orice reea care
conecteaz orae, regiuni sau ri.[1]. De obicei reelele de arie larg includ linii de
telecomunicaie publice i elementele de legtur i conectare necesare. Reelele de arie larg se
folosesc pentru interconectarea mai multor LAN-uri i a altor tipuri de reele, astfel nct s se
faciliteze comunicarea ntre persoane i computere situate la mari deprtri unele fa de altele.
Multe companii i organizaii particulare i-au construit cu timpul propriile reele de arie larg.
Altele se bazeaz pe Internet, unde au acces printr-un abonament la un provider Internet ISP.
Definiti notiunea de server
un server este un program de aplicaie care furnizeaz servicii altor aplicaii (numite aplicaii
client), aflate pe acelai calculator sau pe calculatoare diferite. De obicei, aplicaia server
ateapt conexiuni din partea aplicaiilor client. Se mai numete server i calculatorul pe care
ruleaz una sau mai multe asemenea aplicaii. Deseori soluia pentru mari aplicaii cu muli
utilizatori se bazeaz tocmai pe arhitectura client-server, care const din cel puin 2 aplicaii (i
deseori cel puin 2 computere).
Definiti notiunea de client
Un client este o unitate de hardware sau software informatic, care acceseaz un serviciu
disponibil printr-un server. Serverul este adesea (dar nu mereu) un alt sistem de calculatoare, n
acest caz clientul accesnd serviciul prin intermediul unei reele de calculatoare.
Definiti notiunea de mediu de comunicatie
mediu fizic prin intermediul caruia se pot transmite date (cablu, fibra optica, radio, satelit)
Definiti notiunea de date partajate : Fisierele de date sau bazele de date puse la dispozitie de
serverele de retea si sunt disponibile pentru orice utilizator al retelei
Definiti notiunea de periferice partajate
reprezinta posibilitatea utilizarii in comun, de mai multi utilizatori, a unitatilor de discuri,
imprimante, scannere, etc. Acest lucru inseamna ca se poate instala oricare dintre unitatile
enumerate mai sus, dupa care urmeaza operatiunile de partajare (sharing). In urma declararii
partajate a unui echipament (hard disc, DVD-ROM, imprimanta, etc.), toate calculatoarele din
retea au acces la acest echipament.
Definiti retelele bazate pe server
Retelele bazate pe server au devenit modelul standard pentru interconectarea in retea. Un server
dedicat este un calculator care functioneaza doar ca server, nefiind folosit drept client sau statie
de lucru. Calculatorul central (serverul) poate fi un calculator obisnuit pe care este instalat un
sistem de operare pentru retea: NetWare, Unix, Linux, OS/2, Windows NT/2000/Server
2003/2008. Acest calculator central controleaza toate resursele comune (unitati de discuri,
imprimante, scanere, modemuri, fisiere, etc), asigura securitatea datelor si sistemului, realizeaza
comunicatii intre statiile de lucru
Topologii de retele
Prin topologia unei retele se intelege modul de interconectare a calculatoarelor in retea. Folosirea
unei anumite topologii are influenta asupra vitezei de transmitere a datelor, a costului de
interconectare si a fiabilitatii retelei. Exista cateva topologii care s-au impus si anume:
magistrala, inel, arbore. Pe langa acestea intalnim si alte modele topologice: stea, inele
intersectate, topologie completa si topologie neregulata.
Topologia de magistrala este cea mai folosita atunci cand se realizeaza retele locale de mici
dimensiuni, iar performantele nu trebuie sa fie spectaculoase. Acest model topologic se mai
numeste si magistrala liniara, deoarece exista un singur cablu care leaga toate calculatoarele din
retea. Avantajul este atat acela al costului mai scazut (se foloseste mai putin cablu), dar si acela
ca, in cazul ruperii unui cablu sau defectarii unui calculator, nu se ajunge la oprirea intregii
retele. Dezavantajul folosirii unui singur cablu este ca, atunci cand doreste sa transmita date,
calculatorul trebuie sa "lupte" pentru a castiga accesul (trebuie sa astepte eliberarea cablului).
Topologia de inel conecteaza fiecare calculator de alte doua, imaginea fiind aceea a unor
calculatoare asezate in cerc. Datele transmise de un calculator trec prin toate calculatoarele
intermediare inainte de a ajunge la destinatie. Daca nu se folosesc cabluri suplimentare, oprirea
unui calculator sau ruperea unui cablu duce la oprirea intregii retele. Performantele unei retele
inel sunt ceva mai mari decat ale unei retele magistrala. Topologia stea foloseste un calculator
central care va fi conectat cu toate celelalte calculatoare prin cabluri directe. Toate transferurile
de date se realizeaza prin intermediul calculatorului central. Daca se foloseste un calculator
central de mare putere, atunci reteaua va avea performante ridicate, insa defectarea acestuia duce
la oprirea retelei. Se pot folosi topologii combinate, cum ar fi lantul de stele insa, orice topologie
ar fi aleasa, exista un numar de probleme ce trebuiesc rezolvate (modul de obtinere a accesului
este una dintre cele mai importante, trebuind eliminata posibilitatea ca un singur calculator sa
"monopolizeze" mediul de transmisie). Apar probleme suplimentare atunci cand reteaua noastra
este eterogena (conecteaza diverse tipuri de calculatoare sau este formata din mai multe retele
diferite ca tip). Trebuie sa facem distinctie intre topologia fizica, despre care am discutat mai sus,
si topologia logica (modul in care datele sunt transferate de la un calculator la altul).
Dispozitive de retea: switch, router : O punte multiport se numeste comutator sau switch. Fata de
punti, comutatoarele in general implementeaza metode de comutare mai rapide. Uneori
comutatorul este privit ca un dispozitiv de interconectare ce actioneaza atat la nivel fizic, cat si la
nivel legatura de date. Aceasta nu se datoreaza unei latente mai mici sau unui cost mai scazut
comparativ cu o punte, ci datorita faptului ca in retelele Ethernet ce folosesc mediul torsadat
comutatorul preia functia principala a hubului, si anume aceea de a asigura conectarea tuturor
nodurilor la un mediu de transmisie. Exista doua paradigme in retelele de calculatoare:
arhitecturi bazate pe magistrala si indirect pe difuzare si arhitecturi bazate pe comutare. Optarea
pentru una dintre cele doua paradigme se traduce in decizia de a folosi un comutator sau un hub.
O retea bazata pe huburi are un cost mai scazut si o latenta mai mica. Principalul avantaj al
inlocuirii huburilor cu comutatoare nu il reprezinta inlaturarea restrictiilor impuse de regula 5-4-
3, ci reducerea numarului de utilizatori ce partajeaza aceeasi latime de banda. Ruterul este
dispozitivul de interconectare ce are rolul de a determina calea ce trebuie urmata de un pachet
pentru a ajunge la destinatie, de a interconecta si a schimba pachete intre retele diferite. Ruterul
este un dispozitiv de interconectare ce poate fi intalnit mai ales la nivelWAN, dar si la nivelul
retelei locale, una din functiile sale principale fiind si acea de a oferii posibilitatea conectarii
LAN-urilor la WAN
Definiti notiunea de protocol
Un concept foarte important in retelele de calculatoare este acela de protocol . PROTOCOL
=ansamblu de conventii si reguli pe baza carora se realizeaza transmiterea datelor, Protocolul
defineste reguli de comunicare, care permit interpretarea corecta a cererilor si raspunsurilor
TCP/IP
Modelul TCP/IP a fost utilizat de reteaua ARPANET si de succesorul acesteia, INTERNET,
numele provenind de la protocoalele care stau la baza modelului: TCP (Transmission Control
Protocol) IP (Internet Protocol) Obiectivul central avut in vedere la proiectarea retelei a fost
acela de a se putea interconecta fara probleme mai multe tipuri de retele, iar transmisia datelor sa
nu fie afectata de distrugerea sau defectarea unei parti a retelei. In plus, arhitectura retelei trebuia
sa permita rularea unor aplicatii cu cerinte divergente, de la transferul fisierelor si pana la
transmiterea datelor in timp real (videoconferinte).
Definiti adresa de IP
pentru a putea realiza transmisia datelor este nevoie sa identificam in mod unic fiecare gazda
conectata in retea. Aceasta adresa va fi utilizata pentru localizarea gazdelor in Internet. O adresa
IP este formata din patru numere intregi intre 0..255, despartite prin punct. De exemplu, adresa
noastra este 192.168.1.1 . O adresa IP este formata dintr-un identificator al retelei (net ID) si un
identificator (numar) de masina (host ID). Toate calculatoarele dintr-o anumita retea vor avea
acelasi net ID Adresele IP se pot clasifica in mai multe clase: Clasa A: net ID de 8 biti, host ID
de 24 biti Clasa B: net ID de 16 biti, host ID de 16 biti Clasa C: net ID de 24 biti, host ID de 8
biti Formatul A permite adresarea a 126 retele cu 16 milioane de gazde fiecare (valoarea primului
octet nu poate depasi 127). Formatul B permite adresarea a 16383 de retele cu pana la 65000
gazde fiecare si 16000 subretele (primul octet ia valori intre 128 si 191). Formatul C adreseaza
aproximativ 2 milioane de retele LAN cu pana la 255 gazde fiecare. Primul octet ia valori intre
192 si 222. Valorile de la 223 pana la 255 sunt rezervate pentru utilizari ulterioare.
Definiti notiunea de domeniu
Internetul este divizat in cateva sute de zone de nivel superior, numite domenii, fiecare domeniu
cuprinzand subdomenii sau/si sisteme gazda, rezultand o reprezentare arborescenta a DNS.
Domeniile de pe nivelul unu al arborelui sunt de doua categorii: 1. generice: o com -comercial o
edu -institutii de educatie o gov -guvernul SUA o mil -armata SUA o int -organizatii
internationale o org -organizatii nonprofit 2. de tari : fiecare tara are alocat un domeniu ( ro
-Romania).
Definiti notiunea de server de nume de domenii DNS
DNS consta intr-o schema ierarhica (arborescenta) de nume de domenii si dintr-un sistem de
baze de date distribuite pentru implementarea schemei de nume. Spatiul de nume DNS este
impartit in mai multe zone disjuncte, fiecare zona continand o parte a arborelul de adrese precum
si numele serverelor care pastreaza informatiile referitoare la acea zona. O zona poate avea un
server de nume (server DNS) primar, care preia informatiile dintr-un fisier de pe discul propriu,
si mai multe servere de nume secundare, care iau informatia de pe discul serverului primar.
Pentru m
Posta electronica definitie
Trimiterea de mesaje (scrisori) a fost unul dintre primele servicii puse la dispozitia utilizatorilor
unei retele si a avut un succes imens. Posta electronica a facut posibila comunicarea rapida intre
angajatii firmelor (mai ales cand exista echipe mari de cercetare, care lucreaza in diverse tari),
realizindu-se mari economii de timp in dezvoltarea proiectelor. Astazi, posta electronica a
devenit un mijloc foarte rapid si comod de comunicare, fiind chiar mai ieftin decat sistemul
postal clasic. Au fost creeate o multime de "liste de discutii" unde participantii pot discuta
problemele care ii intereseaza. Cele mai raspandite sunt listele de discutii ce folosesc posta
electronica. Fiecare mesaj trimis la adresa unei astfel de liste va fi retrimis tuturor utilizatorilor
inscrisi. De multe ori exista si un moderator, care dirijeaza discutiile si verifica respectarea
regulilor stabilite pentru acea lista (exista reguli de "comportament" care nu trebuie incalcate,
una dintre cele mai importante fiind adresarea civilizata si fara insulte sau trivialitati; fireste,
pentru a fi admis in anumite "cluburi de discutii", purtarea grosolana si comportamentul de
"ghetou" este chiar o conditie de baza...). In general, utilizatorul trebuie sa respecte cateva reguli
de comportare, care formeaza asa numita NETicheta . Pentru a putea trimite un mesaj, se
utilizeaza un program specializat (in Linux exista programul PINE). Fiecare retea trebuie sa aiba
un server de posta electronica. Regulile de transmitere a mesajelor intre serverele de posta au
fost definite in protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol).
Forma unei adrese de posta electronica
pota electronic desemneaz sisteme pentru transmiterea sau primirea de mesaje, de obicei
prin Internet. Tot e-mailuri (corespondene, mesaje) se numesc i mesajele individuale
trimise prin aceste sisteme. Cuvntul provine din englez de la electronic mail, pot electronic.
Uneori pentru e-mail se mai ntrebuineaz i denumirea simpl mail.
O adres de e-mail are forma [utilizator]@[domeniu].[TLD], unde [domeniul] este adresa site-
ului web care acord serviciul de e-mail, iar [TLD] este extensia de localizare geografic a
domeniului (din englez de la Top Level Domain). Un exemplu: ionpopescu123@yahoo.com.
Semnul tipografic @ se citete n romn a rond (engl.: at) i nseamn "la".

Modul de functionare al postei electronice:

Pentru a putea trimite un mesaj, se utilizeaza un program specializat (in Linux exista programul
PINE). Fiecare retea trebuie sa aiba un server de posta electronica. Regulile de transmitere a
mesajelor intre serverele de posta au fost definite in protocolul SMTP (Simple Mail Transfer
Protocol).
Definiti WWW
Termenul World Wide Web, abreviat WWW sau i www, numit scurt i web , este totalitatea
siturilor / documentelor i informailor de tip hipertext legate ntre ele, care pot fi accesate prin
reeaua mondial de Internet (net = reea ). Documentele, care rezid n diferite locaii pe diverse
calculatoare server, pot fi regsite cu ajutorul unui identificator univoc numit URL. Hipertextul
inclusiv imagini etc. este afiat cu un ajutorul unui program de navigare n web numit browser,
care descarc paginile web de pe un server web i le afieaz pe un terminal client la utilizator.
Definiti http
Hypertext Transfer Protocol (HTTP) este metoda cea mai des utilizat pentru accesarea
informaiilor n Internet care sunt pstrate pe servere World Wide Web (WWW). Protocolul
HTTP este un protocol de tip text, fiind protocolul "implicit" al WWW. Adic, dac un URL nu
conine partea de protocol, aceasta se consider ca fiind http. HTTP presupune c pe calculatorul
destinaie ruleaz un program care nelege protocolul. Fiierul trimis la destinaie poate fi un
document HTML, un fiier grafic, de sunet, animaie sau video, de asemenea un program
executabil pe server-ul respectiv sau i un editor de text. Dup clasificarea dup modelul de
referin OSI, protocolul HTTP este un protocol de nivel aplicaie. Realizarea i evoluia sa este
coordonat de ctre World Wide Web Consortium (W3C).
Numele este acronimul pentru HyperText Transfer Protocol, protocol ce stabileste regulile de
transfer a documentelor hypermedia. Aplicatiile care folosesc protocolul- cei doi parteneri de la
capetele unei conexiuni- sunt considerate niste entitati abstracte, din punctul de vedere al
protocolului. Entitatile trebuie sa poata formula cereri si/sau receptiona raspunsuri (modelul
client-server). Protocolul defineste reguli de comunicare, care permit interpretarea corecta a
cererilor si raspunsurilor. Unul dintre conceptele de baza- preluat si de alte protocoale- este cel
de resursa, desemnand un calculator, o baza de date, un document, in general un serviciu.
Resursa trebuie sa poata fi referita corect si fara echivoc. Pentru referirea unei resurse in Internet,
se foloseste termenul generic URI -Uniform Resource Identifier , care poate specifica o locatie,
caz in care se vorbeste de un URL -Universal Resource Locator sau de un nume, caz in care
avem de-a face cu un URN- Universal Resource Name . Protocolul se bazeaza pe paradigma
cerere/raspuns. Clientul cere accesul la o resursa, aceasta fiind identificata prin URI, iar serverul
raspunde printr-o linie de stare (contine, printre altele, un cod de succes sau eroare si, in primul
caz, urmeaza datele cerute). Cel mai simplu caz este acela cand conexiunea client-server se
realizeaza prin intermediul unei singure conexiuni. In general, exista mai multi intermediari de-a
lungul conexiunii. Acestia pot fi de trei feluri: proxy-este un intermediar sofisticat: primeste
cereri adresate unei resurse identificate prin URI, rescrie anumite parti ale mesajului, dupa care
retrimite cererea catre serverul adresat initial. El se substituie, practic, clientului initial, mesajul
de raspuns va fi primit tot de el, iar proxy-ul trimite clientului raspunsul. Dinspre server nu se
mai "vad" clientii adevarati, ei fiind reprezentati de serverul proxy. Serverul proxy poate realiza
anumite verificari (de autentificare, de securitate,...), dificil de implementat pe toate masinile
conectate la acel proxy. Serverul proxy trebuie inteles ca un reprezentant al unui grup intreg de
clienti, negociind cererile acestora adresate "restului lumii". L4 Retele de calculatoare 19
gateway - este similar unui proxy, dar pe partea de server. Este un fel de camera de primire pusa
in fata unui server sau a unui grup de servere. Serverele de "dupa gateway" nu sunt vizibile, ele
fiind reprezentate de gateway. Cererile sosite la gateway sunt dirijate spre serverul care poate
raspunde cererii, sau celui mai liber dintre serverele ce pot raspunde, in dorinta de a utiliza
eficient puterea de calcul. Poarta realizeaza si o conversie de protocol, serverul nefiind obligat sa
"cunoasca" protocolul "http" tunnel - tunelul este un intermediar neinteligent: el transporta date
pe care nu le intelege sau interpreteaza in nici un fel intre doua conexiuni. De obicei, la un capat
al tunelului se afla un server gateway, iar la capatul celalalt un proxy. Un mare avantaj al folosirii
unui server proxy este acela ca, beneficiind de un cache intern, acesta poate memora cererile
facute de clienti. Ulterior, la aparitia unei cereri care sa mai facut, serverul proxy trimite
raspunsul direct, daca acesta a ramas memorat in cache (nu se mai realizeaza conexiunea cu
"detinatorul" resursei). Un proxy poate lucra cu mai multi clienti in acelasi timp, putand filtra
cererile primite. Adresarea unei resurse se face prin constructii de forma: http://adresa_host
[:port] /cale/subcale1/.../subcale_n/nume_document unde: http- numele protocolului utilizat
adresa_host identifica un server sau un gateway din retea, utilizand adresarea uzuala din DNS
(vezi lectia precedenta) :port specifica portul de date la care se face conexiunea, implicit :80
/cale/subcale1/.../subcale_n/ - calea absoluta pana la documentul nume_document de pe
respectivul server
Definiti HTML
HyperText Markup Language (HTML) este un limbaj de marcare utilizat pentru crearea paginilor
web ce pot fi afiate ntr-un browser (sau navigator). Scopul HTML este mai degrab prezentarea
informaiilor paragrafe, fonturi, tabele .a.m.d. dect descrierea semanticii documentului.
Specificaiile HTML sunt dictate de World Wide Web Consortium (W3C).

Definit browser-ul
Un navigator sau un browser (numit i navigator Internet, browser web, navigator web sau
explorator web; browser este un cuvnt englezcare se pronun /'brau.zr/, v. AFI) este o
aplicaie software (program) ce permite utilizatorilor s afieze text, grafic, video, muzic i alte
informaii situate pe o pagin din World Wide Web, dar i s comunice cu furnizorul de
informaii i chiar i ei ntre ei. O alt definiie: prin browser se nelege un program de
navigare (virtual) n web. De aceea, n loc de cuvntul browser se poate folosi i termenul
general navigator (a nu se confunda cu aplicaia browser a companiei Netscape, numit tot
Navigator, acum nvechit i nefolosit).
Unele dintre cele mai cunoscute aplicaii navigator sunt Microsoft Internet
Explorer, Mozilla Firefox, Apple Safari, Google Chrome, Mozilla Camino, Opera
Software - Opera, Nintendo DS browser i Flock.

Definiti server-ul web

Serverul web sau web server este serverul care stocheaz (gzduiete) pagini web i le pune la
dispoziia solicitanilor prin protocolul HTTP. i de dat aceasta relaia server-client se bazeaz
pe o aplicaie care este instalat pe server i care este programat s transfere paginile web
gzduite. Putem observa aici c ideea de web server presupune i noiunea de hosting (gzduire),
asta deoarece serverul trebuie s dein datele pe care urmeaz s le returneze la cerere.
Relaia este urmtoarea: utilizatorul (clientul) aflat n dreptul unui computer pe care are instalat
o aplicaie tip browser solicit (serverului) prin intermediul unui url o anumit pagin web;
serverul ruleaz anumite linii de cod i returneaz un rezultat. Descrierea de mai sus se potrivete
perfect n cazul site-urilor (paginilor web) statice (adic cele bazate n exclusivitate doar pe
limbajele html i css). Exist ns aa numitele site-uri dinamice care au n compunere alturi de
limbajul rudimentar de afiare a paginii web i un limbaj de comunicare ntre serverul web i o
baz de date. De aceast dat relaia este urmtoarea: utilizatorul (clientul) aflat n dreptul unui
computer pe care are instalat o aplicaie tip browser solicit (serverului) prin intermediul unui
url o anumita pagin web; serverul web verific solicitarea i prin intermediul unui limbaj de
programare special interogheaz o baz de date, dac anumite condiii sunt intrunite, baza de
date returneaz serverului web datele solicitate care la rndul lui furnizeaz datele mai departe
clientului iniial. n aceast ultim relaie ntre web server i utilizator sunt transmise doar
informaii destinate afirii n browser ntr-o form prietenoas a informaiilor solicitate. Pn s
ajung la utilizator, aa cum am vzut mai sus, serverul web prin intermediul unui scripting
special schimb o serie de informaii cu o baz de date stocat.

Definiti site-ul web

Noiunea site web provine din expresia englez web site i desemneaz o grup de pagini
web multimedia (coninnd texte, imagini fixe, animaii .a.), accesibile n Internet n principiu
oriicui, de obicei pe o tem anume, i care sunt conectate ntre ele prin aa-numite hiperlinkuri.
Diversele site-uri web pot fi create de ctre o organizaie, o persoan particular, instituii
publice etc. Iniial noiunea aprea n limba romn scris sub dou forme : sit web i site (ca n
limba englez). Lingvistul George Pruteanu considera c varianta de preferat este sait.[1]
De obicei un site web este administrat (creat, ntreinut i actualizat) de ctre un aa-
numit webmaster, dar exist i alte posibiliti:
site-ul web se actualizeaz automat i permanent pe baza unei baze de date;
paginile sale se creeaz n mod dinamic i automat n funcie de aciunea utilizatorului n cadrul
unei aplicaii web;
site-ul web se creeaz i e administrat chiar de ctre utilizatorii si
La nceputurile Internetului fiecare site web se accesa prin indicarea adresei sale numerice
specifice (adresa IP), de ex. 155.284.317.027. Ulterior pentru site-urile web s-au introdus i
numele de domenii, care permit indicarea adresei respective n mod mult mai comod, prin
cuvinte sau nume uor de reinut, ca de exemplu www.wikipedia.org. Adresele de site-uri web
trebuie s fie clar stabilite, unice n lume i chiar garantate pentru posesorul respectiv.

Definiti motorul de cautare

n motor de cutare este un apelabil program cuttor, care acceseaz Internetul n mod automat i
frecvent i care stocheaz titlul, cuvinte cheie i, parial, chiar coninutul paginilor web ntr-
o baz de date. n momentul n care un utilizator apeleaz la un motor de cutare pentru a gsi o
informaie, o anumit fraz sau un cuvnt, motorul de cutare se va uita n aceast baz de date
i, n funcie de anumite criterii de prioritate, va crea i afia o list de rezultate (englez: hit
list ).
Orice motor de cutare are trei elemente majore:
robotul de cutare: (englez - robot, spider sau web crawler) este un program care viziteaz
paginile web, le citete i apoi urmrete legturile ctre alte pagini.
Articol principal: Robot de cutare.
index sau catalog: unde sunt trecute informaiile despre fiecare pagin web pe care le gsete
robotul (titlul i adresa paginii, cuvinte cheie, poriuni de text din paginile vizitate, legturi ctre
alte pagini etc.); pentru aceasta, robotul utilizeaz un fiier text (robots.txt) aflat n rdcina site-
ului care poate permite sau restriciona roboii motoarelor de cutare s acceseze paginile site-
ului.
software-ul de cutare: care permite cutarea printre multitudinea de pagini nregistrate n index
precum i afiarea rezultatului sub forma unei liste de legturi, n ordinea relevanei.

Modul de functionare al unui motor de cautare

Motoarele de cautare web functioneaza prin stocarea de informatii despre multe pagini web, pe
care le regasesc din codul HTML al paginilor. Aceste pagini sunt gasite de catre un web crawler
(uneori denumit si spider) un browser Web automatizat care urmareste fiecare link de pe site.
Continutul fiecarei pagini este analizat pentru a determina cum ar terbui indexat (de exemplu, pot
fi extrase cuvinte din titlurile paginilor, continutul paginilor, heading-uri sau fisiere speciale,
denumite meta tag-uri). Datele despre paginile web sunt stocate intr-o baza de date de indexare
pentru interogari ulterioare. O interogare de la un utilizator poate fi un singur cuvant. Indexul
ajuta la gasirea de informatii referitoare la interogare cat se poate de rapid. Unele motoare de
cuatare, cum ar fi Google, stocheaza toata sau o parte din sursa paginii (denumita si cache)
impreuna cu informatia despre paginile web, in timp ce altele, cum ar fi AltaVista, stocheaza
fiecare cuvant al fiecarei pagini gasite. Aceasta pagina cu cache retine intotdeauna textul de
cautare deoarece este cel care a fost indexat, deci poate fi foarte folositor cand continutul paginii
curente a fost updatat si termenii cautarii nu se mai regasesc in ea. Aceasta problema poate fi
considerata o forma moderata de linkrot (procesul prin care un hyperlink directeaza catre o
pagina web sau un server care este permanent indisponibil - permanently unavailable), iar modul
in care Google se remediaza aceasta problema creste utilizabilitatea prin satisfacerea asteptarilor
utilizatorilor ca termenii de cautare vor fi regasiti in rezultatul cautarii. Relevanta crescuta a
cautarilor face ca aceste pagini cached sa fie foarte folositoare deoarece ar putea contine date
care nu mai sunt valabile in alta parte.