1.

REŢELE DE CALCULATOARE
1.1. Noţiuni generale

1.1.1. Conceptul de reţea de calculatoare

O reţea de calculatoare este formată din cel puţin două calculatoare, conectate intre ele
printr-un cablu, cu scopul de a folosi în comun datele şi resurse hardware sau software.
Calculatoarele dintr-o reţea pot partaja date, mesaje, echipamente periferice cum ar fi
imprimante, aparate fax, modemuri, dispozitive de memorare externă.

1.1.2. Evoluţia reţelelor de calculatoare

Reţelele de calculatoare au apărut ca un rezultat al aplicaţiilor scrise pentru domeniul

comercial. Rularea aplicaţiilor financiare pe calculatoare independente a devenit in scurt timp
o maniera ineficienta si costisitoare de a face afaceri. Era nevoie de o soluţie care să rezolve
următoarele trei probleme:
▫ cum să se evite duplicarea echipamentelor si resurselor
▫ cum să se comunice eficient
▫ cum să se administreze o astfel de reţea.
Mediul de afaceri a fost foarte receptiv la dezvoltarea tehnologiilor în domeniul
reţelelor de calculatoare, astfel că anii ‘80 au adus o dezvoltare spectaculoasă şi în multe
cazuri haotică a reţelelor de calculatoare.
Primele reţele locale erau de dimensiuni mici, cu câteva calculatoare conectate
împreună şi un periferic care era partajat. Tehnologia de început limita dimensiunile reţelei
atât în privinţa numărului de calculatoare, cât şi în privinţa vitezei. Reţelele de calculatoare
permiteau conectarea a cel mult 30 de utilizatori, folosind un cablu de lungime maximă de
180-200 de metri. O astfel de reţea era potrivită pentru o firmă mică, cu sediul într-unul sau
mai multe birouri alăturate. În schimb, organizaţiile mari cu sedii aflate la mare distanţă unele
de altele, aveau nevoie de reţele mari şi de viteze mari de comunicaţie. Reţelele locale (LAN)
au fost dezvoltate şi perfecţionate constituind elemente constructive pentru reţele mai mari si
mai complexe.
Înainte de apariţia reţelelor, utilizatorii aveau nevoie de propriile dispozitive periferice
(imprimante, plottere, fax-uri, etc). Singura modalitate de a utiliza perifericul respectiv era să
se transfere fişierul pe o dischetă, după care utilizatorul se deplasa la calculatorul la care era
conectat perifericul şi-l utiliza. Folosind o reţea de calculatoare, perifericele şi datele pot fi
utilizate în comun şi simultan, obţinându-se astfel o economie de timp şi de bani. Utilizarea
reţelelor de calculatoare a îmbunătăţit vechile modalităţi de comunicare a informaţiilor:
transmiterea orală, întrebuinţarea de rapoarte scrise sau transmiterea fişierelor pe dischetă. De
asemenea, reţelele de calculatoare permit standardizarea aplicaţiilor. Prin utilizarea aceleaşi
aplicaţii în reţea, se simplifică foarte mult procesul de întreţinere şi asistenţă.

1.1.3. Clasificarea reţelelor în funcţie de aria geografică

Reţele locale - LAN (Local Area Network)

Reţelele locale sau LAN-urile (Local Area Networks) sunt localizate într-o singură
clădire sau într-un campus de cel mult câţiva kilometri. Ele sunt frecvent utilizate pentru
conectarea calculatoarelor personale dintr-o firmă, fabrică, departament sau instituţie de
educaţie, astfel încât să permită partajarea resurselor (imprimante, discuri de retea, date sau
programe) si schimbul de informaţii. Reţelele locale se deosebesc de alte tipuri de reţele prin
mărime, tehnologie de transmisie si topologie.
 ▫ Reţelele locale au dimensiuni reduse, în consecinţă timpul de transmisie poate
fi prevăzut cu usurinţă si nu există întârzieri mari în transmiterea datelor.
Astfel, administrarea reţelei se simplifică.
▫ Cea mai frecventă tehnologie de transmisie foloseşte cabluri UTP sau STP
conectate la un hub sau switch. Vitezele de lucru variază între 10 si 100Mbps
(bps = biti pe secundă), chiar câteva sute în reţelele mai noi; întârzierile de
transmisie sunt mici, iar erorile, puţine.
▫ Reţelele locale cu difuzare folosesc diverse tipuri de topologii, cea mai
frecventă fiind topologia stea (star) .

Reţele metropolitane - MAN (Metropolitan Area Network)

O reţea metropolitană este, în linii mari, o versiune extinsă de LAN şi utilizează în
mod normal tehnologii similare cu acestea. O reţea metropolitană se poate întinde pe o zonă
ocupată de un grup de birouri învecinate sau pe suprafaţa întregului oraş şi poate fi atât
privată, cât şi publică. O reţea MAN poate transporta voce şi date şi poate avea legături prin
reţeaua locală de televiziune prin cablu.

Reţele de mare întindere geografică - WAN (Wide Area Network)

Reţelele LAN sunt adesea insuficiente pentru a satisface nevoile marilor companii. De
aceea, se impune realizarea unor legături între reţelele LAN. Utilizând routere, modemuri şi
alte dispozitive de comunicaţie, LAN-urile pot fi extinse şi în afara unei zone restrânse, la o
zonă geografică de mari dimensiuni. În acest mod se obţine o reţea de mare suprafaţă, WAN.
Din punctul de vedere al unui utilizator, reţelele WAN funcţionează similar cu reţelele
LAN. Conexiunea între reţelele WAN cuprinde:
▫ cabluri cu fibră optică
▫ legături prin satelit
▫ sisteme cu cablu coaxial.
Conexiunile telefonice la distanţe mari sunt scumpe şi de aceea ele sunt închiriate de la
companiile de telefonie.

1.1.4. Tipuri principale de reţele

Înainte de a descrie principalele tipuri de reţele, definim termenii:

Server
▫ calculator care oferă resurse pentru utilizatorii reţelei.
Client
▫ calculator care accesează resursele partajate în reţea de către server.
Mediu de comunicaţie
▫ elemente de conectare ale calculatoarelor între ele.

Date partajate
▫ fişiere oferite spre utilizare de către serverele de reţea.

Imprimante
▫ dispozitive periferice utilizate într-o reţea pentru afişarea informaţiilor pe un
suport.

Periferice partajate
▫ resurse puse la dispoziţie de către servere.
Retele peer - to - peer
O reţea peer-to-peer este o reţea în care nu există servere dedicate şi nici o organizare
ierarhică a calculatoarelor. Calculatoarele au şi rol de server, şi de client, şi nu există un
administrator de reţea. Dimensiunea unei reţele peer-to-peer este mică, de cel mult 10
calculatoare. Reţelele peer-to-peer sunt numite şi grupuri de lucru. Având în vedere
dimensiunea şi simplitatea acestora, reţelele peer-to-peer sunt uşor de utilizat şi întreţinut. Mai
mult, şi costul acestora este destul de redus. Cel mai cunoscut sistem de operare pentru acest
tip de reţele este S. O. Windows (98/95). De asemenea, poate fi utilizat şi Windows XP sau
Windows 2000, variantele Workstation.
În reţeaua peer-to-peer nu există administrator de sistem care să supravegheze întreaga
reţea. Utilizatorii îşi partajează resursele şi le oferă celorlalţi utilizatori din reţea. Dezavantajul
acestui tip de reţea este că o parte din resursele sistemului sunt puse la dispoziţia celorlalte
calculatoare din reţea.
Securitatea sistemelor dintr-o reţea peer-to-peer depinde de o parolă de acces la o
resursă partajată. Controlul centralizat al securităţii unei reţele este foarte dificil deoarece
fiecare utilizator este şi administratorul sistemului său. În cazul în care este nevoie de un nivel
de securitate ridicat, se va utiliza o reţea bazată pe server.

Reţele bazate pe server

Un server dedicat este un calculator optimizat să deservească rapid cererile clienţilor
din reţea şi să asigure securitatea datelor. Acel calculator are numai rol de server. Reţelele
bazate pe server au în componenţă un asemenea calculator care este specializat în asigurarea
unor funcţii de securitate (accesul în reţea se face prin autentificare de către server) sau a unor
servicii. În funcţie de rolul lor, serverele pot fi de mai multe tipuri:
Servere de fişiere şi de tipărire
▫ administrează accesul şi modul de utilizare a fişierelor sau a imprimantei. Ele
se folosesc în principal pentru stocarea datelor.
Servere de aplicaţii
▫ sunt componente ale aplicaţiilor client/server şi pun la dispoziţia clienţilor
componenta server şi datele respective. Serverele de baze de date sunt cele mai
cunoscute aplicaţii de acest tip. Baza de date se află pe server, iar clienţii
descarcă doar rezultatul interogării asupra bazei de date.
Serverele de poştă electronică
▫ gestionează transmiterea şi recepţia mesajelor între utilizatorii poştei
electronice.
Servere de fax
▫ gestionează transferul de mesaje fax din reţea spre exterior şi invers utilizând
în comun o placă de fax - modem.

Avantajele reţelelor bazate pe server

Partajarea resurselor
Serverele sunt calculatoare puternice care pot pune la dispoziţie resurse (fişiere sau
imprimante), oferind accesul controlat la acestea. În cazul reţelelor bazate pe server,
partajarea datelor poate fi făcută centralizat pe baza configurării unei politici de acces la date.
Securitatea
Securitatea este de cele mai multe ori principalul motiv pentru care se recurge la o
reţea bazată pe server. Administratorul stabileşte o politică de securitate aplicabilă tuturor
utilizatorilor reţelei, politică bazată pe drepturi de acces, parole, conturi, etc.

Backup (Salvarea de siguranţă a datelor)

Administratorul reţelei stabileşte o politică de salvare a datelor la intervale regulate de
timp, pentru a preîntâmpina anumite accidente (căderea tensiunii de alimentare, distrugere
fizică sau logică a suporţilor de date, acces neautorizat în scopuri răuvoitoare).

Fig.5.1. Reţea bazată pe server

Numărul de utilizatori
O reţea bazată pe server poate avea sute, mii de utilizatori. Rapiditatea cu care
serverul răspunde la cereri depinde de structura hardware a acestuia, de sistemul de operare
utilizat şi de viteza reţelei de calculatoare.
În afara tipurilor de reţele prezentate anterior, există şi reţele combinate. Acestea
îmbină avantajele reţelelor peer-to-peer şi a celor bazate pe server. De obicei, rulează două
sisteme de operare: unul pentru reţeaua peer-to-peer şi unul pentru server. Calculatoarele pot
accesa harddiscurile celorlalte calculatoare din reţea şi resursele serverului.

1.1.5. Topologii de reţele

Conceptul de topologie înglobează două noţiuni: topologia fizică şi topologia logică.

Topologia fizică exprimă modalitatea de interconectare a calculatoarelor prin cabluri, iar
topologia logică exprimă modul în care mediul de comunicaţie este accesat de către
calculatoare.

Tipuri de topologii

Topologia magistrală - utilizează un singur segment de cablu la care calculatoarele sunt

conectate în mod direct. Topologia magistrală este cea mai simplă şi mai uzuală metodă de
conectare a calculatoarelor în reţea.

Fig. 5.2. Topologia magistrala(stânga) şi topologia inel(dreapta)

Topologia inel - conectează calculatoarele într-un inel (primul la al doilea, al doilea la al

treilea, …, ultimul la primul).
Topologia stea - conectează toate cablurile reţelei la un punct de concentrare denumit hub sau switch.
Fig.5.3. Topologia stea (stânga) şi topologia stea extinsă (dreapta)

Topologia stea extinsă - are la bază topologia stea. Ea conectează reţelele stea
existente prin conectarea huburilor sau switch-urilor.
Topologia ierarhică - are o structură de arbore. În această topologie, există un calculator care
controlează traficul în reţea.

Fig.5.4. Topologia ierarhică(stânga) şi topologia reţea (dreapta)

Topologia reţea - este o topologie în care fiecare calculator este conectat în mod direct cu toate celelalte
calculatoare din reţea. Această topologie se utilizează pentru situaţiile în care este nevoie de o fiabilitate ridicată
(exemplu: controlul unei centrale nucleare).

1.2. Componentele unei reţele locale de calculatoare

1.2.1. Mediul fizic de transmisie. Tipuri de cabluri şi conectori

Mediul fizic de transmisie este corespunzător nivelului 1 din modelul de reţea OSI
(Open System Interconection) şi este format din elemente fizice de interconectare a
calculatoarelor (cabluri, conectori, etc).
STP (Shielded Twisted Pair) este un cablu utilizat în transmiterea datelor, care oferă protecţie
la perturbaţii electomagnetice sau de radio frecvenţă..
UTP (Unshielded Twisted Pair) este un cablu cu 4 perechi de fire, fiind cel mai
utilizat mediu de transmisie.
 Cablul coaxial este constituit dintr-un conductor de cupru izolat cu un strat de material
plastic care este înconjurat de un ecran de cupru.
Pentru reţelele locale, cablul coaxial oferă avantajul transmiterii datelor la distanţe mai
mari decât UTP sau STP şi este un mediu de transmisie ieftin. Pentru acest tip de cablu se
utilizează conectori BNC.
Fibra optică este un mediu de transmisie care transportă semnale de date sub forma
unor impulsuri luminoase modulate. În comparaţie cu alte medii de transmisie, fibra optică
este mai scumpă, în schimb permite o protecţie bună împotriva interferenţelor de natură
electromagnetică şi este capabilă de o rată de transfer mult mai mare în comparaţie cu UTP
sau STP. Fibrele optice sunt alcătuite dintr-un cilindru de sticlă subţire, înconjurat de o
armătură de sticlă şi de un material foarte dur, numit Kevlar, utilizat pentru a asigura
rezistenţa la şocuri, tensiuni mecanice.

1.2.2. Dispozitive de reţea

Repetorul - este un dispozitiv de amplificare şi refacere a semnalelor pe cablu. El

atenuează dezavantajele utilizării cablurilor UTP sau STP (lungimea maximă 100 m) deoarece
permite o distanţă mai mare între calculatoare. Repetoarele au un port de intrare şi un port de
ieşire pe unde iese semnalul refăcut şi amplificat. Numărul de repetoare trebuie să respecte
regula 5-4-3, conform căreia se pot conecta maximum 5 segmente de reţea utilizând 4
repetoare, dar numai 3 segmente pot avea calculatoare.
Hub-ul (concentrator) - este un dispozitiv utilizat pentru a regenera şi amplifica
semnalele. El reprezintă de fapt un repetor multiport. Hub-urilor sunt folosite pentru a crea un
punct de concentrare a cablurilor din reţea. Fiabilitatea unei reţele care utilizează hub-urile
este mai mare, o întrerupere a unui cablu nepericlitând funcţionarea reţelei în ansamblul ei.
Hub-ul primeşte semnalul pe un port şi îl emite amplificat şi regenerat pe restul
porturilor. Hub-urile pot fi active sau pasive. Hub-urile pasive nu regenerează semnalele, ele
vor fi folosite numai cu rol concentrator . Hub-urile active amplifică şi regenerează semnalele,
astfel că ele pot îndeplini rolul de concentrator şi de repetor.
Placa de reţea - este o placă cu circuite integrate care se conectează într-un slot PCI.
Ea se mai numeşte adaptor de reţea. Fiecare placă de reţea are o adresă de identificare unică în
lume, numită adresă de MAC (Media Access Control). Această adresă va fi utilizată pentru a
controla comunicarea calculatorului cu reţeaua.
Rolul plăcii de reţea constă în:
▫ a pregăti datele din calculator pentru transmiterea în reţea
▫ a transmite datele către alt calculator
▫ a controla fluxul de date între calculator şi cablu de reţea.
Switch - este un dispozitiv asemănător unui hub, dar care ia decizii bazate pe adresa
MAC a pachetelor de date. Switch-urile vor emite pachetul de date numai la portul la care
calculatorul destinatar este conectat, spre deosebire de hub-uri care emit pachetul de date la
toate porturile. Deşi sunt asemănătoare hub-urilor, ca formă, switch-urile se deosebesc
fundamental de acestea: iau decizia privind destinaţia în funcţie de adresa de destinaţie din
tabela de comutare.
Router-ul - Spre deosebire de switch-uri, care luau decizia în funcţie de adrese
individuale de plăci de reţea (adrese MAC), router-ul ia decizie în funcţie de adresa de reţea
(clase de adrese). De asemenea, router-ele pot conecta tehnologii diferite, cum ar fi Ethernet,
Token Ring.
Datorită faptului că lucrează cu adrese de reţea, router-ele au devenit elemente de bază
în structura Internetului, privit ca o imensă reţea de reţele. Scopul unui router este de a
examina pachetele (structuri de date aflate pe nivelul 3) şi a alege calea optimă de transport a
acestor pachete către destinaţie. Se poate spune că router-ul este analogul unui macaz în cazul
transportului feroviar.
Router-ele sunt cele mai importante dispozitive regulatoare de trafic dintr-o reţea de
calculatoare, permiţând o comunicaţie a două calculatoare, indiferent de tipul de sistem de
operare sau tehnologia de reţea utilizată. Aceste dispozitive sunt înzestrate cu porturi de LAN
şi porturi seriale de mare viteză. Decizia de routare se ia în funcţie de un tabel de adrese de IP
actualizat periodic.

1.3. Reţeaua Internet.

1.3.1. Internet. O scurtă istorie.

În perioada anilor ’60, Departamentul de Apărare a Statelor Unite avea nevoie de o

reţea de comunicare în cazul unui atac nuclear. RAND, o corporaţie militară, a propus
centralizarea comunicaţiilor într-o reţea. Această reţea conţinea noduri capabile să transmită şi
să primească mesaje. Fiecare nod îşi avea propria adresă, astfel încât mesajul putea fi transmis
unui anumit nod. Departamentul apărarii pentru proiecte avansate (The Defense Department's
Advanced Research Projects Agency), cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA, a decis să
extindă această reţea. În 1969, primul "Interface Message Processor", predecesorul router-
ului de azi, a fost instalat la UCLA (University of California in Los Angeles), astfel încât
ARPANET-ul a început să se extindă. ARPANET-ul includea câteva servicii care şi astăzi
sunt foarte importante în Internetul actual: FTP-ul (File Transfer Protocol), remote login
(TELNET) si e-mail (electronic mail). În timp ce ARPANET-ul începe să se dezvolte,
diverse mari companii dezvoltă tehnologia reţelelor locale (LAN). Reţeaua cu cel mai mare
impact a fost Ethernet-ul, standard de reţea ce permitea conectarea mai multor calculatoare
împreună. Prima versiune avea teoretic o rată de transfer de 3 Mbps şi mai târziu, 10 Mbps.
Ulterior, cercetătorii de la ARPANET au reuşit sa conecteze LAN-urile la ARPANET, prin
dezvoltarea unui protocol de conectare pentru tipuri diferite de echipamente. Astfel au apărut
TCP-ul (Transmission Control Protocol) şi Internet Protocol (IP). În 1983, creşterea
Internetului a fost impulsionată de apariţia versiunii 4.2 BSD de UNIX care conţinea şi
protocolul TCP/IP.

1.3.2. Protocolul TCP/IP

Protocolul este un set de reguli de comunicaţie care determină modul în care dispozitivele de
reţea fac schimb de informaţii. TCP/IP sau Transmission Control Protocol/Internet Protocol este o
suită de protocoale dezvoltate de Departamentul Apărării al SUA în anii ’70, pentru a permite
construcţia unor reţele WAN.
TCP - este un protocol orientat conexiune care asigură transmiterea fiabilă a datelor. El face
parte din suita de protocoale TCP/IP.
IP - este un protocol la nivelul 3 reţea, care asigură transferul pachetelor de la sursă la
destinaţie, pe o cale optimă. Protocolul IP are sarcini privind adresarea / fragmentarea şi asamblarea
datelor în pachete, precum şi sarcini privind securitatea. Întrucât protocolul IP este responsabil cu
transferul datelor de la sursă la destinaţie, el are nevoie de o schemă de adresare care să identifice în
mod clar sursa şi destinaţia. În acest fel, se poate asigura transportul în siguranţă a pachetelor către
locaţia corectă.
Pentru a înţelege mai bine conceptul de adresare, se poate face o analogie cu un sistem poştal
care distribuie colete la destinaţie. Fără o adresă clară şi precisă a destinatarului, coletul nu poate
ajunge la destinaţie. Similar, considerăm că o adresă de calculator este asemănătoare cu o adresă de
locuinţă. O stradă sau un bulevard conţin mai multe adrese de locuinţe. În mod analog, o subreţea
conţine mai multe calculatoare conectate. Cu cât strada este mai mare, cu atât numărul de adrese de
locuinţe este mai mare. La fel, cu cât subreţeaua este mai extinsă, cu atât vom găsi mai multe adrese de
calculatoare. Identificatorul de reţea este analog cu numele străzii, iar identificatorul de calculator este
analog cu adresa locuinţei de pe o anumită stradă. Identificatorul de reţea precizează adresa reţelei, iar
identificatorul de calculator precizează adresa calculatorului.

Clase de adrese de IP
Fiecare calculator care utilizează protocolul IP (TCP/IP) are o adresă unică de 32 de biţi. Această adresă
este divizată în două părţi. O parte este adresa de reţea şi a doua parte este adresa calculatorului. Toate
calculatoarele din reţea au aceeaşi adresă de reţea şi adrese host diferite. Cuvântul host este utilizat pentru a
desemna un calculator dintr-o reţea. De obicei, calculatoarele au o singură adresă de IP (adresă de host).
Calculatoarele cu rol de router, de exemplu, au mai multe plăci de reţea şi deci, mai multe adrese de IP. Adresa
de host care se asignează unui calculator este asociată plăcii de reţea a calculatorului.
Există trei clase importante de adrese IP:
Clasa A - adresa de reţea ocupă primii 8 biţi
▫ adresele de clasă A se asigură de obicei la organizaţii, companii sau chiar ţări
▫ restul de 24 de biţi sunt adrese de host-uri
▫ există un număr de 126 de adrese de clasă A disponibile.
Clasa B - adresa de reţea ocupă primii 16 biţi
▫ adresele de clasă B se asignează la entităţi care au nevoie de un număr mediu de adrese de IP
▫ restul de 16 biţi sunt adrese de host-uri
▫ există un număr de peste 16 000 adrese de clasă B
Clasă C - adresa de reţea ocupă primii 24 de biţi
▫ adresele de clasă C se asignează de obicei la entităţi care au nevoie de un număr mic de adrese
de IP
▫ există un număr de peste 2 milioane de adrese de clasă C disponibile.

Clasa A
Aşa cum s-a precizat anterior, o adresă de clasă A are primii 8 biţi rezervaţi adresei de reţea şi următorii 24 de
biţi rezervaţi adresei de host. Formatul unei asemenea adrese este :
Adresa 0xxxxxxx xxxxxxxx xxxxxxxx xxxxxxxx

Adresa de adresa de host

reţea
x - poate fi 0 sau 1

În concluzie, adresele de clasă A au următoarele caracteristici :

▫ octetul cel mai semnificativ ia valori între 1 şi 126
▫ fiecare adresă de clasă A poate conţine 16,7 milioane de host-uri
▫ se asignează la entităţi care au nevoie de foarte multe host-uri.

Clasa B
Adresa de clasă B conţine 16 biţi pentru adrese de reţea şi 16 biţi pentru host-uri, ceea ce înseamnă că
reţelele de clasă B pot avea maxim 65 536 calculatoare. Într-o adresă de clasă B, bitul cel mai semnificativ este
întotdeauna 1, iar bitul următor este întotdeauna 0.
Formatul unei adrese de clasă B este următorul:
Adresa : 10xxxxxx xxxxxxxx xxxxxxxx xxxxxxxx
Adresa de adresa de
reţea host

În concluzie, adresele de clasă B au următoarele caracteristici :

▫ octetul cel mai semnificativ poate lua valori între 128 şi 191
▫ se pot adresa maxim 65 534 host-uri
▫ se asociază entităţilor care au un număr mediu de calculatoare.
Clasa C
Adresa de clasă C conţine 24 de biţi pentru adresa de reţea şi 8 biţi la partea de host, ceea ce înseamnă
că reţelele de clasă C pot avea maxim 256 de calculatoare. În practică, se pot utiliza maxim 254 de adrese pentru
calculatoare. Într-o adresă de clasă C, primii 3 biţi au întotdeauna valoarea 110.
Formatul unei adrese de clasă C este :
Adresa : 110xxxxx xxxxxxxx xxxxxxxx xxxxxxxx

adresa de reţea adresa de host

În concluzie, o adresă de clasă C are următoarele caracteristici:

▫ octetul cel mai semnificativ ia valori între 192 şi 223
▫ fiecare reţea de clasă C poate avea maxim 254 hosturi
▫ se asignează la entităţi care au nevoie de un mic număr de host-uri.
În mod obişnuit, companiile sau organizaţiile cer de la furnizorul de servicii Internet
(ISP) o adresă de clasă C sau B, în cazul în care compania are mai multe calculatoare. De
exemplu, o companie cu 100 de angajaţi va solicita o adresă de clasă C (care permite
adresarea a maxim 254 de host-uri ). Dacă compania este structurată în mai multe birouri
aflate la distanţă unele de altele, atunci este nevoie de divizarea reţelei în subreţele.

1.3.3. Sistemele numerelor de domenii

Aşa cum s-a văzut în paragrafele anterioare, adresele în Internet sau adresele IP sunt
organizate în clase de adrese. Pentru un utilizator se pune problema asocierii adresei de IP cu
site-ul Internet pe care doreşte să-l examineze. De exemplu, singura diferenţă între adresele
193.150.25.144 şi 193.150.25.145 este un bit. Prin urmare, este foarte uşor ca un utilizator să
confunde cele două adrese. Pentru a preîntâmpina aceste probleme, s-a pus la punct un sistem
de denumire.
Un domeniu reprezintă un grup de calculatoare asociate în funcţie de poziţia
geografică sau în raport de alte criterii de asociere (apartenenţa la o organizaţie, preocupări
comune, etc). Un nume de domeniu este un şir de caractere sau/şi numere, în general o
prescurtare care reprezintă un grup de adrese numerice. Există peste 200 de domenii pe
Internet.

Exemple de domenii generice:

Domenii care se referă la state :
▫ US - Statele Unite
▫ RO - România
▫ UK - Marea Britanie
▫ FR - Franţa
Domenii cu nume generice:
▫ COM - destinat entităţilor comerciale. Acest domeniu s-a dezvoltat continuu
de-a lungul timpului, inclusiv prin subdomenii.
▫ EDU - a fost alocat iniţial instituţiilor din aria educaţiei. În acest domeniu sunt
înregistrate universităţi, colegii, şcoli, organizaţii cu scop educaţional, dar în
ultima vreme s-a limitat înregistrarea doar la colegiile de 4 ani şi la
universităţi. Şcolile şi alte organisme vor fi înregistrate în domeniile rezervate
ţărilor respective.
▫ NET – în acest domeniu se intenţionează să se cuprindă doar calculatoare ale
furnizorilor de servicii de reţea.
▫ ORG - destinat organizaţiilor nonguvernamentale sau celor care nu se
încadrează la alte domenii.
▫ GOV - iniţial a fost rezervat pentru orice gen de agenţie guvernamentală. În
ultima vreme, s-a adaptat decizia de a înregistra numai agenţii din Statele
Unite.
▫ MIL - utilizat de Departamentul Apărării al Statelor Unite.
Exemple de corespondenţe de adrese IP - nume de domenii:
▫ 204.71.177.35 - YAHOO.COM
▫ 152.163.210.7 - AOL.COM
▫ 207.46.131.15 - MICROSOFT.COM
▫ 192.233.80.9 - NOVELL.COM

Serverul de nume de domeniu (DNS)

DNS (Domain Name Server) este un calculator în reţea care gestionează numele de
domenii şi răspunde la cererile clienţilor de a translata un nume de domeniu într-o adresă de
IP. Dacă un DNS local poate face corespondenţa adresă IP - nume de domeniu (dacă o
găseşte), atunci el comunică adresa IP clientului. Dacă nu, atunci el comunică cererea unui
server DNS aflat mai sus în ierarhie, care încearcă la rândul său să facă corespondenţa. Dacă
nici DNS-ul aflat în vârful ierarhiei nu reuşeste să facă corespondenţa, atunci se consideră că
numele nu există şi se obţine o eroare. Clientul va primi un mesaj de eroare “DNS -error”.

1.3.4. Poşta electronică în Internet

Poşta electronică este un serviciu destinat comunicaţiei prin mesaje între utilizatorii
Internet. Pe scurt, sistemul de poştă electronică constă dintr-o coadă de mesaje de ieşire, un
proces client, un proces server şi cutii poştale pentru mesajele care sosesc. O cutie poştală
(mailbox) poate reprezenta o adresă utilizator sub forma :
nume_utilizator @ nume.domeniu
Pentru transmiterea şi recepţionarea mesajelor de poştă electronică se utilizează mai
multe protocoale: SMTP, POP 3, IMAP 4.
SMTP (Simple Mail Transfer Protocol)
SMTP este un protocol utilizat pentru trimiterea unor mesaje de poştă electronică între două host-uri
utilizând o reţea TCP/IP. Multe programe de poştă electronică utilizează acest protocol pentru transferul
mesajelor la serverele de poştă electronică. De asemenea, transferul de mesaje între servere utilizează deseori
SMTP.
POP 3 (Post Office Protocol version 3)
POP 3 este un protocol utilizat pentru recepţia mesajelor de la un server de poştă electronică. După
conectarea la un server POP 3, clientul de e-mail copiază mesajul din căsuţa poştală a server-ului pe maşina
locală şi-l şterge din căsuţa poştală a serverului POP 3.
De obicei, clienţii de poştă electronică utilizează SMTP pentru emisia mesajelor, iar POP 3 pentru
recepţia mesajelor.
IMAP 4 (Internet Message Access Protocol version 4)
IMAP 4 este un protocol de extragere a mesajelor de poştă electronică, similar cu POP 3. De asemenea,
IMAP 4 este utilizat împreună cu SMTP pentru emiterea mesajelor. IMAP 4 îmbunătăţeşte protocolul POP 3
prin aceea că permite vizualizarea mesajelor şi operaţiuni de tip move, delete, copy asupra mesajelor, fără a
copia aceste mesaje pe calculatorul local.

Funcţionarea poştei electronice

Procesul emisiei unui document e-mail implică două procese separate. Primul proces constă în emiterea
mesajului de poştă electronică la oficiul poştal electronic (serverul de poştă electronică), iar al doilea proces
implică expedierea mesajului de poştă electronică de la oficiul poştal la clientul de e-mail.
Etapele expedierii unui mesaj de poştă electronică sunt:
▫ lansarea clientului de e-mail
▫ scrierea adresei destinatarului
▫ scrierea subiectului mesajului
▫ scrierea conţinutului mesajului
Adresa destinatarului este de forma:
ionescu@altair.net

Nume Nume oficiu postal

destinatar electronic
 Numele oficiului poştal electronic corespunde unei adrese de IP care va fi găsită cu
ajutorul unui server DNS. La recepţia mesajului de către serverul de poştă electronică (oficiul
poştal), acesta verifică dacă numele destinatarului se găseşte în lista membrilor oficilui poştal.
Dacă da, se va memora mesajul în căsuţa poştală a abonatului. Acest mesaj ramâne în căsuţa
poştală până când abonatul citeşte mesajul. Dacă destinatarul nu figurează în lista de abonaţi a
oficiului poştal, atunci serverul trimite mesajul înapoi la emiţător.
A doua parte a procesului de transmitere a unui mesaj de poştă electronică este etapa
de recepţie. Pentru citirea mesajelor de poştă electronică se utilizează un soft specializat
(client de poştă electronică) care va face o cerere către oficiul poştal electronic. Când
utilizatorul apasă butonul “ Get Mail” sau “ Retrieve Mail”, de obicei trebuie să introducă şi o
parolă. După introducerea parolei, software-ul de e-mail construieşte o cerere către serverul
de poştă electronică, extrage adresa de oficiul poştal, face o cerere către un server DNS,
primeşte adresa de IP corespunzătoare şi emite cererea către un server DNS, apoi primeşte
adresa de IP corespunzătoare şi emite cererea către oficiul poştal sub forma unor pachete de
date.

Fig.5.5. Expedierea unui mesaj de poştă electronică

La destinaţie, pachetele sunt asamblate, în ordinea necesară şi verificate pentru erori.

Apoi, se verifică numele de utilizator şi parola. Dacă acestea sunt corecte, oficiul poştal
trimite toate mesajele utilizatorului la calculatorul său. După ce mesajele au ajuns pe
calculatorul utilizatorului, acestea pot fi citite sau şterse.

WWW
World Wide Web (cunoscut şi sub numele de WWW, W3 sau simplu Web) a facilitat accesul la
informaţie pentru o persoană obişnuită. WWW-ul este serviciul Internet care s-a dezvoltat cel mai mult în ultimii
ani. Pe Web se pot găsi găsi informaţii despre orice domeniu.
Strict vorbind, WWW-ul este un sistem pentru accesul la hypertext pe Internet. Este format din documente,
imagine, sunete şi legături către alte documente sau servere. Un document Web poate conţine şi legături către
alte servicii, cum ar fi FTP, Gopher, Archie, Telnet, etc.
WWW-ul a apărut în 1989 ca iniţiativă a CERN (European Laboratory for Particle Physics). Tim
Berners-Lee a propus un protocol care să fie folosit pentru distribuirea informaţiilor în domeniul fizicii pe
Internet, protocol ce a fost adoptat şi de alte organizaţii.

HTTP
HTTP este un protocol special scris pentru WWW şi este utilizat pentru transferul documentelor pe
Web. Protocolul HTTP presupune un client (care de obicei este un browser) şi un server (care de obicei este un
server Web). După stabilirea unei conexiuni la un server, un client HTTP poate emite o cerere HTTP, cerere care
poate consta în transferul unui fişier resursă de la server la client. Fişierele resursă pot include un documet
hypertext, o imagine, o secvenţă audio, o animaţie sau un fişier video.

HTML (Hypertext Markup Language)

HTML este un set de reguli utilizate pentru formatarea unui document Web care poate conţine texte,
imagini, sunete, fişiere video, precum şi legături către alte documente Web. Noţiunea de hypertext se referă la o
secţiune a unui document HTML şi este un text care identifică o legătură la o altă informaţie Web, de obicei un
document Web.

Browser
Browser-ul este un program care poate interpreta documente HTML. Browser-ul interacţionează cu
serverul Web printr-o relaţie client/server. În calitate de client, browser-ul cere serverului un anumit document
pe care-l afişează într-o fereastră pe ecranul calculatorului. Browser-ele sunt cele mai utilizate programe de
navigare în Internet. Printre cele mai cunoscute browser-e se pot enumera Netscape Navigator şi Internet
Explorer.

Telnet
Telnet sau Terminal Emulation este un program care oferă posibilitatea de a accesa un calculator de la
distanţă. El permite conectarea la un server Telnet şi execuţia unor comenzi pe acel server. Serverul Telnet
rulează un program numit demon. Conectarea se poate face de la un calculator cu sistem de operare Unix sau
Windows, către un calculator care are sistem de operare Unix. Pentru conectare este nevoie de furnizarea adresei
Internet a serverului, de un nume de utilizator şi de o parolă. Această conectare la distanţă permite lucrul
multiuser pe calculatoarele Unix.

FTP (File Transfer Protocol)

FTP este destinat descărcării fişierelor de pe Internet sau scrierii unor fişiere la calculatoarele aflate la
distanţă. Această facilitate este deosebit de utilă pentru utilizatorii care au nevoie de informaţii de pe Internet
(drivere, programe utilitare, etc). FTP este o aplicaţie client-server, la fel ca şi Telnet. Aplicaţia are nevoie de un
software server care rulează la distanţă şi de un software client care rulează pe maşina locală. O sesiune FTP se
desfăşoară similar unei sesiuni Telnet. Pentru conectare se furnizează adresa serverului, numele de cont şi parola.
După realizarea conectării, FTP pune la dispoziţie comenzi de copiere (în ambele sensuri), comenzi de
vizualizare a arborelui de directoare, comenzi de ştergere, etc. Sesiunea FTP se termină la iniţiativa clientului.

2. Limbajul HTML
HTML (Hypertext Markup Language) este un set de marcaje de tip text care se inserează pentru a specifica
informaţii despre formatare şi despre legături. Fişierele în format HTML au extensia implicită .html sau .htm.
Toate marcajele HTML încep cu semnul < şi se termină cu >. Aceste marcaje sunt interpretate de de către
programe specializate printre care se numără browser-ele. Ca browser-e mai cunoscute putem enumera Internet
Explorer şi Netscape Navigator.

2.1. Noţiuni HTML de bază

Orice fişier HTML conţine la început marcajul <HTML> care specifică faptul că fişierul respectiv va fi
interpretat ca fişier HTML. Marcajul este de tip pereche <HTML>, </HTML>.
Trecerea la o linie nouă sau la un paragraf nou se face utilizând marcajele <BR> şi <P>. Browser-ul nu ţine cont
de formatarea în linii şi paragrafe pe care a avut-o textul scris cu un editor de texte (NOTEPAD)

2.1.1. Împărţirea documentului în secţiuni

Fişierele HTML sunt împărţite deseori în două secţiuni: antetul şi corpul fişierului. Aceste marcaje de
antet şi corp nu modifică afişarea fişierului HTML dar sunt necesare pentru a uşura prelucrarea ulterioară a
fişierului. Marcajul de antet este <HEAD>, </HEAD>, iar cel care defineşte corpul fişierului este <BODY>,
</BODY>. In general, în antet se specifică titlul documentelor HTML, iar corpul defineşte conţinutul paginii
HTML.
Un alt marcaj foarte des utilizat este TITLE. Utilizarea acestui marcaj permite afişarea unui titlu pe bara
de sus a ferestrei afişate de browser.

2.1.2. Subtitluri
Pentru evidenţierea subtitlurilor se utilizează un marcaj de forma <Hi>. <H1> </H1> este cel mai mare
ca dimensiune iar <H6> </H6> este cel mai mic ca dimensiune.

Rigla orizontală
Rigla orizontală este un marcaj util pentru a organiza documentul HTML în mai multe părţi. Acest
marcaj produce o linie subţire orizontală. Sintaxa marcajului este <HR>.

2.2. Stiluri de text

Limbajul HTML permite evidenţierea anumitor porţiuni dintr-un text într-un mod asemănător cu cel al
unui editor de text. Se pot formata caractere în stilul italic, bold sau underline. Pentru asta, regiunea care se
doreşte scrisă cu italic se va încadra între caracterele <I> şi </I>. Pentru formatare îngroşată se utilizează <B> şi
</B>. Pentru subliniere utilizăm <U> şi </U>, iar pentru text tăiat se utilizează <STRIKE> şi </STRIKE>
Marcajele HTML pentru stiluri de text pot fi combinate astfel încât efectele se cumulează.

Culori, dimensiuni şi seturi de caractere

Limbajul HTML are posibilitatea modificării fonturilor pentru textele afişate. Astfel, se pot modifica
dimensiunea, culoarea, corpul de literă a fontului utilizat. Dimensiunile fonturilor HTML variază de la 1 la 7, 1
este cel mai mic iar 7 este cel mai mare.
Pentru modificările asupra fontului utilizat se foloseşte marcajul <FONT> cu atributele specifice.
Atributele se precizează prin construcţii de forma nume=valoare. Pentru a modifica dimensiunea unei porţiuni de
text se va utiliza:
<FONT SIZE=7>...text...</FONT>

Modificarea relativă a dimensiunii fontului se face cu următoarea construcţie:

text1....<FONT SIZE=+n>...text2....</FONT>

În exemplul de mai sus, dimensiunea fontului va creşte cu n unităţi pentru text2 faţă de text1. Creşterea
sau descreşterea (-n) cu n unităţi nu se poate face peste limitele impuse ( de la 1 la 7). In mod similar, se poate
specifica o culoare pentru o porţiune de text utilizând marcajul:
<FONT COLOR=cod_culoare> ... </FONT>
Pentru specificarea altor culori, care nu sunt în tabel se utilizează notaţia hexazecimală.
Pentru modificarea setului de caractere se utilizează marcajul <FONT> împreună cu atributul FACE.
Sintaxa este:
<FONT FACE=”Arial”> ... Text....</FONT>.

Dacă se doresc modificări mai complexe, se pot specifica mai multe atribute în marcajul FONT.

2.3. Liste
Listele pot fi descrise cu ajutorul limbajului HTML utilizând:
▫ liste de tip definiţie
▫ liste ordonate
▫ liste neordonate
Pentru listele de tip definiţie se vor utiliza marcaje <DL> </DL> şi <DT> </DT>.
 Lista va fi cuprinsă între marcajele <DL. </DL>. Pentru termenul care se defineşte se va utiliza
marcajul <DT> iar pentru descrierea definiţiei se va utiliza <DD>. Listele neordonate (marcate) reprezintă tipul
de listă cel mai des utilizat. Lista neordonată (marcată) este cuprinsă între elementele <UL. </UL> iar fiecare
element al listei este definit prin controlul <LI>. Cele două tipuri de liste pot fi combinate.
Listele numerotate sunt utilizate pentru a afişa ordinea unor operaţii sau anumite succesiuni care trebuie
ordonate. Spre deosebire de listele neordonate elementele listei vor fi numerotate şi nu marcate cu un semn
distinctiv. Marcajul pentru lista ordonată este de forma <0L> </0L> şi <LI>, element care era prezent şi la listele
neordonate.

2.4. Referinţe
Referinţele externe descriu legăturile către alte resurse Web (pagini html, imagini,..). Marcajul HTML
pentru referinţele externe este: <A>, </A>. Pentru a stabili o referinţă externă acest marcaj conţine atributul
HREF=valoare. Valoarea specificată poate fi vidă.

Exemplu
Adresa Web a Ministerului Educaţiei Şi Cercetării este www.edu.ro. Pentru a specifica acest lucru în
cadrul unui document HTML se va utiliza notaţia: <A HREF=http://www.edu.ro/> </A>. Efectul este că în
momentul în care cursorul ajunge deasupra adresei, forma lui se schimbă într-o “mânuţă”, iar la efectuarea unui
click pe adresa respectivă se va efectua saltul la pagina respectivă.
Pentru a referi un obiect care nu este document Web se va utiliza un URL adecvat.
Dacă se doreşte referirea unui fişier HTML de pe calculatorul propriu, atunci se va utiliza o referinţă în
următorul mod:
<A HREF=”nume_fisier.html”>. Fişierul nume_fisier.html se va găsi în acelaşi director cu pagina HTML
principală. Dacă fişierul la care se doreşte accesul se găseşte într-un alt arbore de directoare, fişierul se va
specifica sub forma:
Referinţele interne se utilizează de obicei pentru a alcătui cuprinsul la documente Web de dimensiuni
mari. O referinţă internă se specifică utilizând marcajul <A NAME=nume_referinţă> şi </A>.
Prin NAME=”nume_referinţă” se specifică locaţia destinaţie a saltului. Sursa saltului se specifică prin: <A
HREF=”#nume_referinta”> </A>. Se observă că nume_referinţă este precedat de simbolul #.

Adăugarea imaginilor la paginile Web

Formatele permise de HTML 4 sunt GIF (Graphics Interchange Format), JPEG (Joint Photographic
Expert Group). Există de asemenea şi un format mai recent-formatul PNG (Portable Network Graphic) care
oferă multe din proprietăţile ambelor formate. GIF permite formate pe maxim 256 culori, iar JPEG permite
milioane de culori distincte într-o imagine.
Includerea imaginilor în paginile Web se face utilizând marcajul <IMG>. Marcajul <IMG> are ca
atribut principal SRC=nume_fisier_imagine. Prin atributul SRC se precizează numele şi locaţia imaginii. O
imagine se specifică în felul următor:
<IMG SRC=grafic.gif>

Pentru browser-ele care nu pot încărca imagini, se poate preciza atributul ALT=text_alternativ, ceea ce
reprezintă un text care va fi afişat în locul imaginii.
<IMG SRC = “imagine.gif” ALT= “[imaginea experimentului]”

Opţiuni de aliniere a imaginii

Imaginile pot fi aliniate în plan vertical faţă de text astfel:
ALIGN=TOP, ALIGN=MIDDLE, ALLIGN=BOTTOM
În plan orizontal imaginile pot fi aliniate stânga, dreapta, utilizând atributele ALIGN=right sau
ALIGN=left. De asemenea se pot specifica dimensiunile imaginilor prin WIDTH (lăţime) şi HEIGHT (înălţime).
Se mai pot utiliza VSPACE şi HSPACE care specifică numărul de pixeli între text şi imagine.

2.5. Tabele şi cadre

Realizarea tabelelor în HTML este o operaţiune destul de dificilă. Pentru a descrie un tabel se vor
utiliza marcaje pentru fiecare celulă din tabel. Marcajele utilizate sunt:
<TABLE> </TABLE> semnalizează începutul şi sfârşitul tabelului.
<TR> </TR> descrie un rând de tabel. El se poziţionează la începutul şi sfârşitul descrierii unui rând.
<TD> </TD> marchează începutul şi sfârşitul descrierii unei celule.
 Fiecare linie poate avea o aliniere proprie ca parte a marcajului <TR>. <TR ALIGN=center>. De
asemene, la marcajul <TABLE> se pot adăuga atributele:
BORDER = n – specifică lăţimea zonei umbrite din jurul tabelului
CELLSPACING = n – spaţierea dintre celule în pixeli
CELLPADDING=n – spaţierea dintre chenar şi conţinutul celulei (pixeli)
WIDTH = n –lăţimea dorită în pixeli sau procente

Cadre
Cadrele au fost introduse pentru prima oară de Netscape anterior versiunii HTML 3.2. Un cadru
reprezintă o porţiune dintr-o pagină Web care se comportă ca o pagină Web separată. Cadrele se specifică
utilizând marcajele FRAMESET (acesta indică volumul de spaţiu alocat fiecărui panou) şi FRAME (acesta
indică cadrele individuale). Cu alte cuvinte, marcajul FRAME va indica pagina Web care va fi afişată în acel
panou.
Marcajul FRAMESET utilizează atributele COL=x (reprezintă numărul şi dimensiunea relativă a cadrelor pe
orizontală) şi ROW=x (reprezintă numărul şi dimensiunea relativă a cadrelor pe verticală).

2.6. Formulare. Introducerea datelor

Formularele permit construirea unei pagini Web care dă posibilitatea introducerii datelor de către
utilizatori. Paginile Web care conţin formulare preiau datele de la utilizator şi le transmit la distanţă unui server
Web. Există două metode prin care informaţiile pot fi transmise de la browser la serverul Web:

Metoda GET
GET este cea mai simplă şi frecvent utilizată metodă de interogare. Este folosită în mod uzual pentru a
accesa resurse statice precum documente HTML sau imagini. GET poate fi folosită şi pentru a accesa informaţie
în mod dinamic prin includerea parametrilor de interogare în cererea URL. De exemplu, se poate trimite un
parametru "nume_cont", cu valoarea "Ionescu.Vasile", ataşate la un URL ca
http://adress?nume_cont=Ionescu.Vasile.

Metoda POST
Metoda POST de interogare este utilizată în general pentru accesarea resurselor dinamice. Cererile
POST sunt utilizate pentru transmiterea informaţiei care depinde în mod dinamic de cerere sau atunci când o
cantitate foarte mare de informaţii trebuie trimisă la server.
Cu metoda GET cererea este trimisă ca un şir de interogare ataşat la URL. În cazul metodei POST,
parametrii sunt trimisi în corpul cererii. Unele servere impun anumite restrictii asupra lungimii cererii URL ceea
ce duce la utilizarea metodei POST pentru interogări.
Formularele HTML sunt delimitate de marcajul <FORM> care se specifică prin <FORM ACTION=url
METHOD=metoda> şi de marcajul pereche </FORM>. URL-ul specifică fişierul sau aplicaţia de pe serverul
Web de la distanţă care va prelucra informaţiile, iar metoda este fie GET, fie POST. De obicei, câmpurile
destinate introducerii datelor se specifică prin intermediul marcajului INPUT şi a unor atribute:
TYPE=tipul câmpului de intrare
Tipul câmpului de intrare poate fi:
▫ text=câmp de tip text
▫ password=câmp de text iar datele introduse de utilizator sunt afişate prin caracterul *
▫ checkbox = casetă de validare
▫ hidden = ascuns : se transmit informaţii programului de la distanţă, iar aceste informaţii nu
vor fi afişate pe ecranul monitorului.
▫ radio = afişează un buton cu interblocare
NAME = specifică numele simbolic al valorii câmpului
VALUE = specifică conţinutul prestabilit al câmpului de tip text
SIZE = numărul de caractere al casetei de text afişate
Cele mai importante tipuri <INPUT> sunt:
SUBMIT (transmite) care determină apariţia în formular a unui buton care, dacă este apăsat, transmite conţinutul
întregului formular la serverul de la distanţă.
IMAGE – identic cu SUBMIT, numai că în locul butonului se specifică o imagine grafică
RESET – permite utilizatorilor să şteargă conţinutul tuturor câmpurilor formularului
In exemplul de mai sus se observă că aplicaţia de la distanţă care va prelucra datele este formular.cgi şi se
găseşte la adresa http://www.siteweb.ro/aplicatii. Metoda de preluare a datelor este GET. Câmpurile de intrare se
specifică prin INPUT. Butonul de trimitere a formularului la distanţă este “Trimite” iar cel de ştergere este
“Sterge textul introdus”. Aceste butoane au fost specificate in marcajul HTML :
<INPUT TYPE=SUBMIT VALUE="Trimite">
<INPUT TYPE=RESET VALUE="Sterge textul introdus">

Interfaţa CGI
CGI (Common Gateway Interface – Interfaţa comună pentru porţi de acces) este un standard care
specifică formatele de date utilizate pentru schimburi de informaţii între servere WEB, browsere şi programe. Un
scenariu CGI este un program scris în orice limbaj de programare, care prelucrează datele primite de la utilizator
şi furnizează un răspuns prin construirea unui formular HTML.
Etapele pe care le parcurge un scenariu CGI sunt:
▫ browser-ul solicită documentul de la serverul WEB;
▫ dacă documentul există, atunci acesta este furnizat browser-ului;
▫ utilizatorul introduce date;
▫ datele sunt preluate de browser şi trimise la server;
▫ programul CGI preia datele recepţionate, le prelucrează şi construieşte un document HTML
pe care-l trimite la browser.

3. Comerţul electronic în noua economie

3.1. Noua economie virtuală

Până acum, lumea afacerilor era foarte fragmentată, progresul colectiv fiind limitat de
incapabilitatea de a comunica între companii şi în interiorul acestora. Acum, odată cu
implementarea comerţului electronic, se va observa o tendinţă de consolidare şi cooperare în
ceea ce priveşte afacerile.
 Companiile îşi îmbunătăţesc procesele interne cu ajutorul World Wide Web-ului, e-
mail-ului, plăţilor făcute prin cărţi de credit şi alte instrumente. Companiile utilizează acum
Internetul ca un nou canal prin care comunică şi prin care îşi vând produsele.
Lumea afacerilor – în ansamblu – va avea o evoluţie graduală către globalizare, dictată
de imperativele economice şi selecţia naturală pe piaţă, facilitată de comerţul electronic şi
tehnologiile Internet.
Această evoluţie cuprinde patru etape, în care fiecare etapă este bazată pe cea
anterioară :
Prima fază se referă la structura internă, atunci când o companie priveşte în interiorul
său pentru a-şi îmbunătăţi propriile procese, sisteme şi tehnologii, cu scopul de a obţine
reduceri de cost, livrări la timp ale produselor şi serviciilor sale. Aceasta este faza în care
compania se pregăteşte să contacteze lumea electronică.
A doua fază este faza “ Conexiunii “: orientarea se face către exterior, cu scopul de a
extinde compania. Companiile îşi vor forma reţele interne ce vor cuprinde furnizorii,
distribuitorii şi consumatorii. Companiile cu activităţi asemănătoare îşi vor lega aceste reţele
pe măsură ce activităţile lor se vor întrepătrunde, permiţând informaţiei să circule liber.
Aceste aşa-zise“comunităţi” vor presupune consolidarea informaţiei, procese comune şi
împărţirea resurselor1.
Faza a treia este faza ce reprezintă punctul de plecare pentru utilizarea strategică a
comerţului electronic, ce include întregul ciclu de afaceri electronice, tranzacţiile business-to-
business, împărţirea resurselor informaţionale, companiile virtuale, tranzacţiile business-to-
consumer, cataloagele electronice, plăţile sigure prin Internet. Comerţul electronic va favoriza
integrarea tuturor participanţilor într-un singur flux operaţional, parteneriatele create în faza a
doua oferind servicii de mai buna calitate în domenii diverse.
Faza a patra este faza “Economiilor în reţea“, ce presupune integrarea nu numai a
companiilor, ci integrarea extinsă la nivel de ţară sau chiar unitate geo-economică. Această
integrare stabileşte o infrastructură comercială pe baza căreia vor fi conectate – publicul
general, grupurile industriale, sistemele guvernamentale, instituţiile educaţionale, agenţiile.
Este faza ce se îndreaptă către globalizarea economiei, prin facilitarea schimburilor globale,
cu minimum de control şi supraveghere din partea guvernelor sau altor instituţii.
Ultima fază este cea a “Globalizării“, în care unităţile geo–economice din faza a patra
vor deveni globale. Această transformare va fi facilitată de existenţa unor grupări deja
formate, precum NATO, UE, G-8 etc. Acesta va fi punctul culminant al economiei virtuale,
virtuală deoarece va fi favorizată de dezvoltarea comerţului electronic. În ce măsură va avea
un efect pozitiv sau negativ, rămâne de văzut.

Conceptele utilizate în noua economie

Noua economie este de fapt noua eră comercială ce se bazează pe utilizarea Internetului şi
a noilor tehnologii. În discuţiile despre Noua Economie auzim adesea termeni precum:
business-to-business, business-to-consumer, e-business, e-finance, e-shore. Dar să definim
toţi aceşti termeni:
 e-business – cuprinde toate activităţile industriale, financiare şi comerciale bazate pe
tehnologia Internet. E-commerce reprezintă numai o parte din noţiunea de e-business,
referitoare la aspectul comercial, alături de e-finance, care cuprinde operaţiunile
financiare.
 e-finance - presupune livrarea on-line de servicii financiare, ce ia amploare datorită
populării Internetului cu un număr foarte mare de clienţi şi datorită costurilor
1
Astfel de comunităţi încep deja să se formeze: de exemplu, în industria cauciucului, Michelin şi Pirelli s-au
asociat cu alţi 5 mari producători , formând RubberNetwork.com. Tendinţa continuă şi pentru industria
automobilelor sau în cea a produselor alimentare ambalate.
 operaţionale ce scad în mod constant (de exemplu, de la 1 dolar per tranzacţie bancară
la 1 cent în cazul tranzacţiilor on-line).
Noţiunea de e-commerce cuprinde două tipuri de tranzacţii:
 business-to-business sau B2B, se referă la tranzacţiile dintre firme şi constituie piatra
de temelie a Noii Economii. Depăşeşte cu mult ponderea sectorului business-to-
consumer, reprezentând 84% din totalul veniturilor realizate prin comerţul electronic.
 business-to-consumer sau B2C se referă la tranzacţiile dintre firme şi consumatori;
Alţi termeni utilizaţi sunt:
e-risk, ce cuprinde pe lângă riscurile de piaţă obişnuite precum competiţie a preţurilor,
pierderi în segmentul de piaţă , cele legate de e-finance: competiţia internaţională, şi,
cel mai important încălcări ale securităţii. În ceea ce priveşte securitatea, daunele de
imagine pot depăşi cu mult daunele asociate fraudelor propriu-zise. Celelalte riscuri
sunt cauzate de faptul că furnizorii evaluează acum pe o piaţă diferită, cu standarde,
concurenţi şi criterii de succes diferite.
 e-shore reprezintă posibilitatea oferită de Internet de operare la distanţă a unui
volum relativ mare de tranzacţii realizate în jurisdicţii off-shore, în condiţii de deplină
discreţie a operaţiunilor. Chiar şi fără componenta e-, în 1998, peste 60% din
tranzacţiile financiare ale planetei se derulau prin off-shore. Globalizarea este un
proces clar, de neoprit şi accelerat.
Conform unui studiu realizat în luna ianuarie 2000 de Pegasus Research International
LLC, comerţul electronic propriu-zis reprezintă numai 9 % din totalul ponderii în e-business
alături de celelalte categorii (tabel 1). Se observă în tabel concentrarea investiţiilor în
segmentul e-Content2 care este însă considerată “partea submersă” a iceberg-ului pe care îl
reprezintă comerţul electronic. Aceasta deoarece vânzarea unui bun se poate face nu numai pe
cale tradiţională, ci şi prin noi servicii generate de tehnologia informaţională – motoare de
căutare, de exemplu.

2
E-Content se referă la activitatea de căutare de informaţii, ca de exemplu cea a furnizorilor Yahoo!,AOL etc.
 Categorie Pondere
e-Financials 7.6 %
e-Content 58.3 %
e-Tailers 9.0 %
e-Access 2.3 %
e-Software 5.7 %
e-Security 6.2 %
e-Services 11.0 %
Tabel 1 - Cele şapte categorii ale e-business

3.2. Conceptul de comerţ electronic

3.2.1. Ce este comerţul electronic şi cum se realizează?

Termenul de comerţ electronic este folosit pentru a denumi orice tranzacţie comercială
condusă electronic. Deci, simpla vizualizare a website-ului nu poate fi numită comerţ
electronic, în schimb dacă se plasează o comandă prin acelaşi website, aceasta reprezintă
comerţ electronic. Acesta poate implica :
 Transmitere de informaţii, produse sau servicii pentru vânzare;
 Tranzacţii pentru achiziţionarea unui produs, sau servicii ce sunt livrate prin alte
mijloace;
 Oferirea actuală a unui serviciu şi în unele cazuri a unui bun prin mijloace electronice
prin Internet;
 Comerţul electronic cuprinde:
 Cercetarea de marketing electronică;
 Cataloagele electronice;
 Managementul paginilor Web;
 Negocierea automată;
 Plăţile electronice sigure;
 Procesarea tranzacţiilor;
 Realizarea comenzilor;
 Satisfacerea clienţilor;
 Colectarea datelor şi analiza acestora.

Caracteristica determinantă a comerţului electronic faţă de utilizările consacrate ale

Internet–ului o constituie faptul că beneficiarul poate folosi conectarea pentru a face o
tranzacţie cu furnizorul. Aceasta afacere poate reprezenta orice, de la o achiziţie oarecare la o
rapidă verificare a contului clientului cu furnizorul respectiv. Cu alte cuvinte, comerţul
electronic înlocuieşte multe din funcţiunile de rutină care pot consuma cantităţi
disproporţionate de timp pentru ambele părţi.
În ceea ce priveşte implementarea sa, comerţul electronic se poate realiza:
 Prin website
Companiile vând orice pe web, de la cărţi la camion cu elevator. Pe cele mai avansate site-
uri se poate apela la produsul dorit, se specifică calităţile suplimentare şi culoarea, se verifică
preţul şi se dă comanda. Nu există vânzători insistenţi şi nici nu trebuie să se aştepte –
comenzile pot fi făcute 24 ore pe zi, şapte zile pe săptămână. Oricum, cu cât mai multă lume
descoperă confortul cumpărăturilor făcute prin computer, tranzacţiile web cresc în proporţii
fantastice.
Poziţia Categoria
1 Obiecte electrocasnice / Obiecte de grădinărit
2 Electronică
3 CD / DVD
4 Bijuterii / Ceasuri
5 Calculatoare
Sursa: shopping.com, decembrie 2003
Tabel 2 - Top 5 categorii de obiecte în comerţul electronic

Vanzari cu amanuntul
in Statele Unite ale
din care e-
Perioada Total
commerce
Trimestrul 1 2000 714.6 5.7
Trimestrul 2 2000 774.7 6.2

28.0
Trimestrul 3 2000 768.1 7.0
Trimestrul 4 2000 812.8 9.1
Trimestrul 1 2001 724.7 7.9
Trimestrul 2 2001 802.7 7.8
Trimestrul 3 2001 779.1 7.8 34.3
Trimestrul 4 2001 850.3 10.8
Trimestrul 1 2002 738.2 9.5
Trimestrul 2 2002 814.6 10.0
44.3

Trimestrul 3 2002 818.1 10.7

Trimestrul 4 2002 859.3 14.0
Trimestrul 1 2003 767.4 12.1
Trimestrul 2 2003 852.8 12.7
56.0

Trimestrul 3 2003 867.2 13.7

Trimestrul 4 2003 912.1 17.5
Trimestrul 1 2004 834.8 15.5
(miliarde US $)
Sursa: Ministerul de Comerţ al SUA
Tabel 3 - Evoluţia vânzărilor comerţului electronic în Statele Unite în perioada 2000– 2004
Figura 1 - Situaţia în Europa pentru utilizarea internetului pentru căutarea şi achiziţionarea de
produse.

Figura 2 - Situaţia accesului la internet pentru companii şi existenta unei pagini de internet a
companiei.
  Prin centre de suport3 bazate pe aplicaţii Web.

Companiile dotate cu centre de suport pe Web pot oferi clienţilor tot atâtea moduri de a
face afaceri câte moduri de comunicare există. Clientul poate apela centrul respectiv de la
telefonul sau de la computerul său sau poate vizita website–ul unde poate pune întrebări la
care să primească răspunsuri “ pe viu “ de la agentul de la celălalt capăt. Agentul poate fi
chiar văzut printr-o legătură video, prin intermediul computerului personal sau cu un
echipament mobil. În timp ce vorbeşte cu clientul, acelaşi agent poate să-l îndrume pe
website–ul companiei , pentru a–i prezenta clientului produsul sau pentru a-l ajuta să aleagă
dintr-o gamă de produse. În mod similar, dacă clientul are o reclamaţie sau necesită ajutor în
cazul unui defect, el poate arăta agentului problema respectivă, mai curând decât să o descrie
sau să aştepte să fie chemat un specialist.

Astfel, noul ciclu de viaţă al comerţului este format din:

 schimbul de informaţii (information sharing),
 comanda (ordering),
 plata (payment),
 îndeplinirea sarcinii (fulfillment) şi
 legătura cu clientul (service and support)

Schimbul de informaţii – Information Sharing

Chiar înainte de a face o vânzare, trebuie să-ţi faci cunoscute clientului bunurile şi
servicii oferite.
Aceasta presupune o campanie de publicitate şi de marketing sau, mai general,
oferirea de date clientului despre activitatea ta. Potenţialii clienţi trebuie să fie informaţi
despre compania şi produsele tale, în timp ce tu vei acumula mai multe cunoştinţe despre
pieţe pentru a veni mai bine în întâmpinarea nevoilor clienţilor. Prin comerţul electronic
ambele ţeluri (al consumatorului şi al vânzătorului) pot merge mână în mână. Vei putea afla
că prin intermediul reţelelor electronice poţi oferi informaţii despre produsele tale. Camerele
de Chat, videoconferinţele, grupurile de ştiri, toate sunt căi de a înainta discuţii despre
compania ta şi despre produsele oferite. Multe din aceste sisteme pot fi integrate pe un server
Web. Web-ul oferă un mediu de comunicare foarte eficient cu clienţii. Ai posibilitatea de a
crea site-uri Web pentru a-ţi prezenta catalogul de produse, care poate fi accesat electronic şi
oferă noi modalităţi de prezentare a produselor. Prin menţinerea unui catalog on line poţi afla
informaţii despre produsele cel mai des solicitate sau opiniile vizitatorilor site-ului despre
produse prin crearea unei pagini pentru comentarii. Rugând vizitatorii să-ţi ofere câteva
informaţii despre ei ai posibilitatea de a face legătura dintre nevoile acestora şi produsele
oferite, fapt care ajută enorm în elaborarea strategiilor de marketing şi uşurează munca
departamentelor de vânzări.
Internetul îţi oferă diferite căi de îmbunătăţire a relaţiilor cu clienţii. De exemplu, prin
menţinerea unui server Web poţi culege întrebările clienţilor folosind un Web browser şi
direcţiona cerinţele acestora către departamentul de relaţii cu clienţii. Se vor realiza astfel
nişte fişiere FAQ (Frequently Asked Questions) pentru o mai bună recepţie a nevoilor
clienţilor. O altă chestiune care nu ar trebui neglijată ar fi „căutarea” activă a părerilor
clienţilor. Ai posibilitatea de a crea sondaje de opinie pe site-ul tău Web sau de a folosi e-
mailul pentru distribuirea de astfel de sondaje.

3
“ Centrul de suport “ reprezintă orice birou care se ocupă cu servicii sau vânzări.
 În vreme ce multe site-uri Web sunt destinate publicului larg, un număr însemnat de site-
uri sunt dedicate pieţelor de afaceri. În unele cazuri poţi găsi intermediari sau brokeri care
realizează site-uri în care cumpărătorul şi vânzătorul.
 interacţionează,
 schimbă informaţii şi
 încheie contracte.

Comanda – Ordering
Ar trebui să fie o chestiune de rutină pentru clienţi de a trimite ordine electronice către
compania ta pentru anumite bunuri sau servicii. Aplicaţiile client/server au fost deseori
proiectate pentru a deservi acest scop şi tot mai multe companii au trecut la operarea pe Web a
afacerilor datorită acestui format electronic. Nu trebuie ignorată nici oportunitatea de a putea
primi ordine prin e-mail. Până la urmă nu este foarte dificil să scrii un mesaj text şi să plasezi
informaţia într-o bază de date.
Plata – Payment
Am ajuns în inima procesului de vânzare – plata efectivă pentru bunurile şi serviciile
livrate. Existând o mare varietate de mecanisme de plată, aceasta reprezintă cea mai fluidă şi
schimbătoare parte a comerţului electronic. Consumatorii pot folosi cărţi de credit, cecuri
electronice, bani “digitali” (digital cash) sau chiar microcash, când plăţile însumează doar
câţiva cenţi. Unele companii au fost utilizatori îndelungi ai EDI4, dar costurile ridicate au
făcut imposibil accesul micilor companii. Oricum, prin pătrunderea EDI pe Internet, chiar şi
micile companii împreună cu utilizatorii individuali au accesul asigurat la acest sistem.
Antreprenorii lucrează cu o varietate de sisteme electronice de plată pe Internet. Multe din ele
sunt echivalentul electronic a sistemelor folosite de noi zi de zi, cum ar fi cărţile de credit,
cecurile, etc. Până şi banii “digitali”, meniţi să reprezinte moneda forte, sunt disponibili. Dar
toate aceste metode electronice de plată se află încă într-un stadiu incipient în comparaţie cu
tranzacţiile în care se operează cu bani lichizi, adică cele tradiţionale.
Companiile au răspuns la popularitatea Web-ului prin punerea la dispoziţie a produselor şi
serviciilor oferite pe servere Web sub forma cataloagelor pentru ca plata prin intermediul
aceluiaşi mediu de comunicaţie să aibă finalitate. Mulţi vânzători pun la dispoziţie produse de
software pe Web în speranţa că vor fi plătiţi prin acelaşi sistem.
În multe domenii de afaceri a început să se folosească EDI pentru realizarea tranzacţiilor pe
Internet cu furnizorii, fie prin folosirea unei firme specializate pe Internet, fie prin folosirea
unui canal sigur de e-mail pentru comunicarea cu partenerii de afaceri.
În completarea tuturor metodelor de realizare a plăţilor electronice, mai există şi aşa numitele
metode “tried- and- true” folosite în fiecare zi prin trimiterea numărului cărţii de credit prin
telefon sau fax.
Aceste metode sunt înlocuite treptat de către comerţul electronic.

Îndeplinirea sarcinii – Fulfillment

Fie că numeşti era noastră drept Era Electronică sau a Informaţiei, orice economie
depinde de transferurile masive, zilnice, de informaţie. Multe companii câştigă bani din
generarea, transferul sau analiza informaţiei. Dacă compania ta este una din acestea, poţi
folosi Internetul pentru transferul informaţiei despre produse clienţilor tăi. Să nu uităm că, pe
lângă rapoartele de analiză, preţurile acţiunilor, alte date electronice, include şi software.

4
Electronic Data Interchange (EDI) a apărut în anii ’60 pe reţele private, iar băncile folosesc reţele proprii pentru
transferuri electronice de fonduri (Electronic Funds Transfer – EFT) tot cam din aceeaşi perioadă.
Dacă produsele tale sunt de natură fizică, nu poţi să le livrezi prin Internet, dar poţi utiliza
EDI pentru a informa expeditorii despre produsele ce trebuie transferate. Prin Internet poţi
comunica via e-mail sau SMS cu furnizorii şi distribuitorii despre unele probleme, cum ar fi
termenii de livrare. Oricât de populare şi de inovatoare ar fi produsele tale, ele nu au nici un
rost dacă nu ajung la clienţi. După ce creezi un produs trebuie găsită şi o cale de a-l distribui
dar şi de a informa actualii şi potenţialii clienţi despre acest produs. Fie că produsul este unul
“uşor”, gen informaţie sau unul “greu”, deci produs tangibil (soft good/hard good) pot folosi
e-mailului pentru informarea cumpărătorului. Trebuie găsit un anumit echilibru în oferirea de
informaţii cumpărătorului, astfel ca acesta să nu fie “bombardat” cu astfel de informaţii care
este posibil să nu-l intereseze. De aceea este recomandată folosirea în paralel a unui site Web.
Dacă este nevoie să te bazezi pe intermediari sau alţi distribuitori pentru informarea clienţilor
despre produse, atunci punerea la dispoziţia acestora de informaţii despre dezvoltarea
produsului şi planurile de marketing este nepreţuită. Este cunoscut faptul că menţinerea unei
legături cât mai strânse cu partenerii de afaceri ajută la întărirea relaţiilor cu aceştia.
Comunicarea cu clienţii, menţinerea de legături interumane strânse, este indicat să se
efectueze chiar şi în condiţiile existenţei celui mai comerţ electronic. Nici o tehnologie nu
poate substitui relaţiile interumane.

Legătura cu clientul – Service and Support

De cele mai multe ori legătura dintre companie şi client nu se încheie o dată cu
terminarea procesului de vânzare. De fapt, acesta ar putea însemna doar începutul unei lungi
şi productive relaţii cu clientul. Pe lângă faptul că clientul ar putea avea nevoie de nişte sfaturi
ulterioare, compania ar putea fi interesată în a coopera cu clientul în scopul îmbunătăţirii
produselor oferite. Datele tehnice despre produsele companiei, răspunsurile FAQ la întrebările
clienţilor, adaptările software sunt câteva din informaţiile ce pot fi oferite clienţilor pe
Internet. Sisteme inteligent concepute pot oferi aceste informaţii clienţilor prin diferite canale
media ca fax, e-mail Web sau chiar SMS, toate în acelaşi timp. Crearea de chestionare pe site-
ul Web sau citirea întrebărilor din emailuri te pot dirija spre drumul cel bun.
3.2.2. Ce transformări presupune comerţul electronic?

Informaţia nu a fost niciodată atât de importantă pentru economie ca astăzi. Modelele

comerciale ale întreprinderilor s-au schimbat profund: se acordă o importanţă deosebită
inovaţiei şi conceptului de servicii. Inovaţia presupune utilizarea unor instrumente ce au ca
scop exportarea potenţialului creativ al persoanelor, iar serviciile se referă la gestiunea
informaţiei sub diverse forme. Companiile vor trebui să se adapteze acestei lumi în continuă
mişcare, chiar dacă acest lucru nu va fi uşor.
Gestiunea acestor informaţii poate fi asociată cu “ Mitul lui Sisif”, datorită cantităţii
impresionante a informaţiilor disponibile în toate domeniile.
În ultimii ani, trecerea Internetului de la o “activitate suport” la un mod de sine stătător de
a face afaceri s-a concretizat în următoarele transformări majore:
 Resistematizarea modelului de distribuţie, a relaţiilor cu clientul
 Resistematizarea procesării informaţiilor
 Transformarea relaţiilor dintre producător şi clienţi, în vederea creării unei relaţii
perfecte.
Comerţul clasic: marfa este transportată la client printr-un sistem de distribuţie în trepte

Livrare Livrare

Producator Comerciant Detailist Cumparator

en-gros

Economia Internet: un comerciant on-line desface marfa producătorului la clienţi-

bunuri materiale (cărţi, jucării) prin poştă, bunuri digitale (ex: acţiuni, muzică) prin legătură
informaţională

Livrare Livrare

`
Producator e-Comerciant Date

Cumparator
Producătorul oferă chiar el marfa prin Internet şi o trimite direct la client prin poştă sau online

`
Livrare
Date

Producator Cumparator

Magazinele virtuale sunt o fotocopie a structurii magazinelor, uşa de intrare fiind

ecranul, parkingul este fotoliul, iar mijlocul de comunicare este piaţa electronică.

Comerţ electronic tradiţional Comerţ pe Internet

Zonă geografică limitată Nivel planetar
Număr limitat de parteneri comerciali Număr nelimitat de parteneri
Parteneri cunoscuţi şi fiabili Parteneri cunoscuţi şi necunoscuţi
Viteză constantă şi de durată Rapid şi aleatoriu
determinată
Tehnologia scumpă Tehnologie ieftină
Securitatea face parte din concepţia Securitate necesară
reţelei
Plata la termen Plata imediată
Piaţa este limitată Reţeaua este piaţa
Sursa: Faraggi
Tabel 4 - Diferenţa între comerţul electronic tradiţional şi comerţul prin Internet
3.3. Strategii internet pentru o companie ce doreşte să între în e-business.
Pentru a dezvolta şi implementa cu succes o strategie Internet competitivă, companiile
trebuie să ştie cum să aplice afacerilor tehnologiile Internet. Integrarea unei anumite culturi
este parte cheie a ecuaţiei. Pentru a construi o strategie Internet puternică, companiile trebuie
în primul rând să stabilească un set de tactici realiste. Iată câteva dintre acestea:
1. Cunoaşterea proprie
Internetul reprezintă o combinaţie de date, voce şi imagini, precum şi abilitatea de a
comunica cu toate trei, ceea ce schimbă modul de comunicare între oameni, între firme şi între
firme şi consumatori. Tocmai pentru că reprezintă un mod de comunicare, companiile trebuie
mai întâi să privească în interiorul lor şi pe urmă în exterior. Conştientizarea propriei valori
este o parte esenţială în dezvoltarea unei strategii de “atacare” a Internetului.
Prin urmare, faza numărul unu este să privească nu Internetul, ci procesele desfăşurate
în interiorul întregii întreprinderi: “ Ce vrem să realizăm? Care sunt procesele pe care se
bazează activitatea noastră? Cum dorim să schimbăm aceste procese? Care sunt parametrii
prin care putem schimba aceste procese? Care sunt noile valori cerute?”.
O asemenea introspecţie nu numai că ajută compania să-şi formuleze strategia
Internet necesară, dar şi să aloce mult mai bine resursele necesare pe care le angajează.
2. Cunoaşterea clientului
Odată cu încorporarea strategiei Internet în strategiile companiei, este necesară
examinarea modului în care clienţii - precum şi angajaţii, partenerii şi furnizorii – vor
interacţiona electronic. Compania trebuie să ţină seama în ce mod va schimba Internetul tipul
colaborării, comunicării şi tranzacţiilor. Puţine companii fac efortul necesar de a corela
procesele interne cu cele dorite de consumatori. Ele ar trebui să se axeze tocmai pe dorinţele
clienţilor pentru a aborda strategia Internet necesară, deoarece multe companii îşi compromit
imaginea de marcă atunci când se afirmă on-line, creând o identitate separată, oferind un set
de produse diferite sau tratând consumatorii diferit. Această abordare nu este de dorit,
deoarece tendinţa consumatorilor este de a gravita în jurul unor mărci care le inspiră
încredere. Companiile trebuie să respecte tradiţia de până atunci; dacă schimbă mesajul,
schimbă imaginea pe care consumatorul o are despre propria companie. Pentru a-şi păstra
imaginea de marcă, compania trebuie să coreleze toate canalele sale de comunicare cu clientul
– magazine, cataloage, Internet, nu să ofere mesaje diferite.
3. Stabilirea unei culturi Internet în cadrul companiei
“ Those that don’t attempt to navigate the Internet may be taking the biggest risk of all”
Business Week
Îmbrăţişând schimbarea şi urmând Noua Economie, este necesar ca angajaţii
companiei să privească mai departe în mediul de afaceri, deoarece prin intermediul
Internetului se desfiinţează barierele existente până atunci în economia tradiţională: geografia,
canalele de distribuţie, oportunităţile de marketing. Compania trebuie să urmeze o strategie
Internet corelată cu direcţia spre care aceasta se îndreaptă. Pe măsură ce se apropie de cultura
Internet, compania trebuie să ia în seamă schimbările ce vor afecta structura organizaţională,
procesele organizaţiei sau ambele, ajutând angajaţii să accepte o schimbare majoră a culturii
companiei. Fiecare proiect legat de integrarea Internetului necesită stabilirea unor echipe
“cross- functional” care să ducă la îndeplinire obiectivele proiectelor, să privească proiectele
drept o prioritate a companiei. Aceasta deoarece clienţilor , fie că sunt companii sau indivizi,
trebuie să li se ofere aceleaşi servicii la un nivel înalt, indiferent de modul în care iau contact
cu firma – prin magazine, site-uri Web, cataloage.
4. Dezvoltarea unei infrastructuri flexibile
Stabilirea unei infrastructuri flexibile este determinantă pentru reuşita strategiei
Internet. De vreme ce compania trebuie să răspundă rapid schimbărilor venite din exterior, o
infrastructură flexibilă simplifică schimbarea proceselor, adaptarea aplicaţiilor, modificarea
structurii. Aceasta se realizează prin utilizarea unei infrastructuri standard ce este permisivă
schimbărilor. Compania trebuie mai întâi să testeze infrastructura pentru a stabili dacă aceasta
permite conexiunea adecvată cu partenerii, consumatorii, furnizorii şi angajaţii.
5. Dezvoltarea unor parametri corespunzători
Implementarea unei strategii de Internet eficiente necesită organizare atunci când este
vorba de măsurarea proceselor prin anumiţi parametri. Parametrii sunt stabiliţi la sfârşitul unei
prime faze, după examinarea proceselor companiei. Faza a doua constă în selectarea uneltelor.
Companiile ar trebui să adopte unelte corespunzătoare bazate pe costuri sau riscuri. Faza a
treia trebuie să constea în adoptarea strategiei, iar în faza a patra să se analizeze parametrii din
prima fază. Procesul este astfel reluat. Tipul de parametrii pe care îi stabileşte compania
variază în funcţie de activitatea companiei. Vrei să obţii profit? Vrei să câştigi o clientelă
fidelă ? Un astfel de exemplu îl oferă Cisco, companie pentru care satisfacerea clienţilor
reprezintă principalii parametri prin care îşi măsoară eficienţa activităţii:
 astfel, în prima faza stabileşte parametrii: satisfacerea clienţilor;
 în a doua fază stabileşte care sunt uneltele cu ajutorul cărora îşi poate satisface
clienţii: servicii calitative, oferirea unor noi oportunităţi, etc;
 în a treia fază decide adoptarea strategiei prin care să se obţină o creştere a calităţii
serviciilor, de exemplu;
 în ultima fază sunt analizaţi parametrii – respectiv satisfacerea clienţilor - , dacă au
fost realizaţi, în ce mod, etc.
6. Flexibilitate
Nevoia de “agilitate” în domeniul Internetului este dată de viteza accelerată cu care
acesta se schimbă. Deseori compania adoptă o serie de idei, construieşte strategii, dezvoltă
prototipuri pe care le abandonează apoi, dacă nu au succes. Trebuie să fie gata să adopte
altele. În acest sens, este bine să aibă în vedere obţinerea unor câştiguri mari cât mai repede
posibil. Candidaţii cei mai buni sunt proiectele mici, cu impact mare şi risc scăzut.
Pentru a avea succes, este bine să se înceapă cu o afacere mică şi să se stabilească
obiective tangibile, imediate. Stabilind pentru început obiective de mică amploare aduce
beneficii: în primul rând compania îşi poate da seama dacă respectivul proiect va avea succes,
îl poate termina repede şi se poate concentra asupra eforturilor viitoare. Contrar aşteptărilor,
organizaţiile de talie mare nu sunt atât de eficiente, deoarece procesele pe care aceste firme le
urmează sunt adesea bine stabilite, făcând dificilă schimbarea.
7. Corelarea afaceri - tehnologie
Cele două entităţi trebuie să colaboreze pentru definirea strategiei Internet. Trebuie să
se pună de acord în ceea ce priveşte obiectivele, scadenţele, parametrii, rolul lor în cadrul
efortului de a obţine obiectivele stabilite. Adoptarea efortului combinat asigură succesul atât
în companie cât şi în afara ei. În cadrul companiei este necesară reprezentarea executivului
dar şi a tehnologiei; de exemplu, persoane specializate în tehnologia informaţionala, trebuie să
interacţioneze perfect cu responsabilii de marketing, managerii, prin adoptarea unui limbaj
comun. Esenţa succesului este colaborarea; atunci când unul din elemente preia controlul,
balanţa se dezechilibrează. Rolul echipei specializate în IT este să construiască şi să
administreze infrastructura necesară, să funcţioneze ca un consultant pentru companie.
Compartimentele manageriale trebuie să selecteze acele proiecte ce pot fi îndeplinite
în termen scurt, să obţină într-un an venitul în urma aplicării proiectului, şi să contribuie
la îmbunătăţirea satisfacţiei clientului.
8. Colaborarea cu partenerii.
Tendinţa este ca majoritatea companiilor să apeleze la parteneri pentru a dezvolta
strategii Internet, o practică similară cu utilizarea agenţiilor pentru publicitate. Având în
vedere ţinta extrem de largă a afacerilor prin Internet, este ilogic să dezvolţi o strategie privită
numai dintr-un punct de vedere. Tendinţa este de a se apela la parteneri, deoarece nici o
companie nu deţine toate resursele, deci trebuie să colaboreze cu acei parteneri ce deţin
resurse şi responsabilităţi complementare.
9. Acceptarea eşecului
Una din greşelile făcute frecvent de companii în adoptarea strategiilor Internet este
neglijarea eşecului ca parte a succesului. Nu tot ceea ce o companie îşi propune să realizeze
va funcţiona. Şi atunci când ceva nu merge, trebuie să admită eşecul şi să caute schimbarea.
Prin urmare, compania trebuie să dovedească o bună cunoaştere a propriei activităţi, a
clienţilor, să acţioneze imediat, să ceară ajutorul partenerilor şi să fie pregătită pentru orice
schimbare.
 3.4. Sisteme de plăţi electronice
Mijloacele de plată utilizate azi prin Internet sunt identice cu cele utilizate la vânzarea
prin corespondenţă. Clientul comunică numărul şi data expirării cardului său unui comerciant
care le transmite băncii sale.
În legea franceză, persoana a cărui card a fost furat este protejată: are la dispoziţie 90
zile pentru a anula tranzacţia realizată de cel care a furat cardul; în acest caz, comerciantul îşi
asumă pierderile din operaţiune.
ISO recomandă 5 tipuri de securizare:
1) autentificare: dovada că persoana este ceea ce pretinde şi că informaţiile sunt
originale;
2) controlul accesului: accesul numai la resursele la care acea persoană are dreptul;
3) confidenţialitatea datelor şi a mesajului: criptarea;
4) interpretarea datelor: pentru a fi sigur că nimic nu a fost adăugat, şters sau
schimbat;
5) garantarea autenticităţii actului.
Cărţile de credit rămân mijlocul de plată cel mai frecvent utilizat pentru tranzacţiile de
valoare medie şi mare. Cu toate acestea, plăţile prin cărţi de credit sunt ineficiente şi
neeconomice pentru sumele mici tranzacţionate. Dezvoltarea banilor electronici este prin
urmare o inovaţie importantă. Aceasta cu atât mai mult cu cât se cumpără prin Internet ziare,
reviste, jurnale, care, transmise astfel, au un cost de ambalare şi distribuţie foarte redus, ceea
ce înseamnă că, costul unitar al acestor produse este foarte mic.
Dar ce sunt banii electronici? “ Moneda electronică este o valoare monetară măsurată în
unităţi fiduciare şi stocată sub formă electronică sau într-un portofel electronic deţinut de
client.” Este vorba deci de o formă binară de monedă scripturală, stocată pe un suport mobil
de tipul carte-a-puce. Caracterul scriptural al monedei electronice este legat de statutul
emitentului – nu Banca Centrală – şi de tranzacţiile respective. Unităţile de plată conţinute în
aceste carduri sunt cumpărate fie direct cu moneda fiduciară, fie prin debitarea unui cont
bancar. Puterea lor liberatoare este limitată numai la comercianţii care acceptă acest tip de
plată. Acesta este motivul pentru care anumiţi experţi consideră că moneda electronică nu
există strict sens deoarece nu are nici curs – preţ de vânzare – legal, nici putere liberatoare.
Moneda virtuală se distinge de moneda electronică prin faptul că suportul, reprezentarea şi
modul de plată nu au forme tangibile. Moneda virtuală poate fi folosită pentru plata în sisteme
deschise, şi deci şi prin Internet. Valoarea sa nu este deţinută propriu zis de client. Caracterul
scriptural al monedei virtuale este legat de statutul emitentului – nu Banca Centrală - şi tipul
tranzacţiei.
Clientul are mai multe opţiuni de plată, printre care:
1) Plata clasică: clientul achită cu ceea ce cumpără de pe web. Nu garantează plata
către vânzătorul virtual.
2) Abonament: accesul la baza de informare se realizează prin abonament lunar sau
anual; o variantă este facturarea totală la sfârşitul lunii.
3) Transferul off-line al numărului cardului. O societate de servicii joacă rolul de
intermediar între client şi comerciant; clientul a încredinţat numărul său de card
societăţii de servicii;odată cu tranzacţia se transferă numai codul clientului anterior
menţionat.
4) Porte-monnaie virtuel, care este un “portmoneu” încărcat prealabil, ce este
debitat odată cu efectuarea plăţii.

Cardul bancar Debitarea contului bancar Porte – monnaie

Plata direct la furnizor, Direct, presupune Presupune transmiterea Presupune încărcarea prealabilă a
care presupune transmiterea datelor datelor furnizorului, acesta unui protmoneu, debitat odată cu
intervenţia unor centre unui organism le trimite la banca clientului executarea plăţii
de tratament gestional odată cu ordinul de plată Ex: Digicash, Cyberwallet de
Ex: Cyber cash, semnat de client Cybercash
Facitel, SET Ex: Cybercash, Electronic
Checks
Intermediarul deţine
coordonatele Intermediarul deschide un cont
Plata printr-un cont
clientului; el Intermediarul deţine preplătit (portmoneu virtual) în
intermediar, care
debitează contul coordonatele clientului; el numele utilizatorului la banca
presupune intervenţia
clientului şi îl debitează contul clientului şi intemediarului pe care îl debitează
unor intermediari
creditează pe cel al îl creditează pe cel al la fiecare tranzacţie; contul este
comerciali: galerii de
furnizorului furnizorului realimentat la cererea clientului
boutiquri, org de
Ex: Globe ID, Ex: Net Bill prin prelevare sau printr-un card
compensare
Internet Shopping Ex: Globe ID, Net Bill
Network
Tabel 5 - Tipuri de plăţi virtuale – direct sau prin intermediari

Plata directă
Într-un astfel de sistem de plată direct către comerciant, clientul transmite
coordonatele contului său furnizorului. Într-o configuraţie clasică, acesta din urmă poate
utiliza avizul de prelevare sau ordinele de plată. De altfel, anumite sisteme de plată
electronice ca Cybercash de exemplu, sunt capabile să trateze aceste proceduri clasice.
Dacă un client doreşte să efectueze o plată de la calculatorul său personal, utilizând un
port –monnaie sau un card bancar, trebuie să intervină un gateway pentru a garanta
etanşeitatea reţelei bancare în raport cu traficul Internetului. Această pasarelă necesită o cere
din partea clientului înainte de a se adresa serverelor bancare de autentificare şi autorizare,
pentru ca funcţionarea să fie complet transparentă din punct de vedere al circuitelor bancare.
Astfel, operatorul pasarelei joacă rolul unui terţ şi al unui notar.
Figura 4 ilustează amplasarea pasarelei în arhitectura plăţii. Accesul la serverul de
autorizare se face prin Internet şi este conectat direct la reţeaua financiară securizată.

Clientul Servere
comerciantului

Internet

Serverul
de autorizare
Gateway

Retea financiara Banca

Banca
securizata primitoare
emitenta
 Figura 3 - Amplasarea gateway-ului în comerţul electronic

Este puţin probabil ca un sistem de plată să reuşească să se impună chiar într-o

categorie de plăţi anume sau într-un segment de piaţă. În ceea ce priveşte problema ratelor de
schimb între diferitele valute rămâne valabilă numai pentru pentru sumele mici. Prin urmare,
clientul riscă să trebuiască să alimenteze mai multe porte – monnaie cu valute diferite pentru a
avea acces la serviciile din diverse ţări, ceea ce îl va costa mult.
Ceea ce urmăresc comercianţii în acest sistem de plată este să achite comenzile fără să
facă distincţie geografică şi să accepte diversele metode de plată reducând la minim costurile
tratării informaţiei. Inconvenientul acestui sistem de plată direct este că deţinătorul cardului
sau al porte–monnaie–ului şi comerciantul trebuie să se pună de acord în prealabil asupra
tuturor detaliilor protocolului, ceea ce nu facilitează schimburile directe şi spontane şi necesită
o adaptarea a parcului informatic al comerciantului la diferitele protocoale de plată. Plata prin
intermediar înlătură aceste inconveniente.

Plata prin intermediari

Schema din figura 5 arată poziţia intermediarului în circuitele comerţului electronic.
Funcţia sa este de a acoperi diferenţele între diversele portmoneuri şi de a evita obstacolele
puse de sistemele de plată diferite.

Servere
comerciantului

Clientul Gateway
Internet

Intermediar

Figura 4 - Poziţia intermediarului în comerţul electronic

Intermediarul se angajează să efectueze plata în numele clientului; în acest sens,

intermediarul este singurul care deţine coordonatele plăţii primite printr-un canal securizat.
Intermediarul poate cere circuitelor bancare să debiteze contul clientului şi să crediteze
conturile furnizorilor cu sumele corespunzătoare. Compensările se pot face pe măsura
realizării fiecărei tranzacţii, iar în cazul sumelor mici printr-o factură globală periodică ce
regrupează tranzacţiile individuale.
Acest tip de plată poate oferi comerciantului un eventai larg de sisteme de plată,
inclusiv elemente transfrontaliere: rate de schimb, conversii de preţ, plata taxelor
transfrontaliere, de transport şi de livrare a bunurilor fizice. În funcţie de fiecare ţară,
intermediarul poate juca rolul unui arbitru, cu scopul de a regla litigiile între comerciant şi
client: livrări necorespunzătoare, articole defecte sau lisă, etc.
 Unul din rolurile cele mai importante ale intermediarilor este acela de a oferi o
interfaţă unică clienţilor şi comercianţilor, independent de sistemul de plată adiacent. O altă
problema ce trebuie rezolvată este fluctuaţia cursurilor diverselor monede, ce antrenează
riscuri financiare considerabile pentru toţi participanţii.

3.4.1. Tipuri de sisteme de plăţi

1. Secure Electronic Transactions

Secure Electronic Transactions (SET) reprezintă un ansamblu de specificaţii tehnice
concepute pentru a face posibile tranzacţiile internaţionale electronice decontate prin carduri
bancare. Acest protocol este deschis publicului larg, vocaţia sa fiind de a deveni un etalon de
sistem de plăţi via Internet.
Geneză şi evoluţie.
SET reprezintă rezultatul cercetărilor comune dintre VISA şi Mastercard, pe de o
parte, şi partenerii lor Microsoft, IBM, Netscape, GTA, Terisa, Verisign, pe de altă parte.
Scopul său îl constituie securizarea comerţului electronic şi implicit crearea premiselor de
dezvoltare a acesuia prin deschiderea unor protocoale de plăţi compatibile între diferiţii
operatori din acest domeniu. American Express a optat pentru acest sistem ulterior creării
sale.
Odată realizat din punct de vedere tehnic acest sistem pentru bănci, clienţi şi
comercianţi, SET permite oricărui posesor al unui card bancar şi oricărui furnizor de servicii
de comerţ efectuarea de plăţi prin card în reţea, introducerea cardului într-un cititor cu un
nivel de securitate sporit.SET a fost introdus pe piaţă experimental în 1996 şi definitiv în
1998.
Principii
SET utilizează tehnici de criptografie cu chei asimetrice furnizate de RSA Data
Security pentru a garanta:
• confidenţialitatea schimburilor: schimbul nu poate fi ”ascultat” on line, comerciantul
neputând citi clar numărul cardului clientului iar organismul de plăţi nu cunoaşte conţinutul
schimbului dintre comerciant şi client;
• integritatea datelor schimbate între client, comerciant şi banca cumpărătorului;
• autentificarea titularului semnăturii electronice;
• autentificarea capacităţii de acceptare a cumpărătorului şi instituţiei financiare.
Autentificările anterioare pentru părţile implicate în tranzacţie sunt posibile datorită
certificatelor numerice cu care acestea sunt codate. Aceste certificate sunt eliberate de o
“ierarhie de autorităţi de certificare”. Organismele care emit şi gestionează cardurile (Visa,
Mastercard, Amex) sunt autorităţi de nivel superior care deleagă puterea lor băncilor.
SET securizează deci tranzacţia şi permite urmărirea circuitelor existente de
autorizare, colectare de informaţii şi plată.
Pentru a funcţiona, protocolul SET trebuie instalat la nivelul clientului, băncii şi a
comerciantului. Specificaţiile acestor instalări sunt disponibile la Visa sau Mastercard şi pot fi
accesate direct de pe Internet, punerea lor în funcţiune neantrenând nici o plată a vreunei
licenţe.
SET şi smart-cardul.
Protocolul de plăţi SET este conceput pentru a autoriza tranzacţii în care cardul nu este
introdus fizic într-un cititor de carduri. Clientul transmite, deci, în reţea, numărul său de card,
data expirării cardului, certificatul numeric alocat care face oficiile unei semnături electronice.
Cardul nu este utilizat de manieră fizică
2. NetBill
Creat şi dezvoltat de Universitatea Carnegie Mellon în parteneriat cu Visa şi Mellon
Bank, acest sistem de plăţi reprezintă un ansamblu de reguli, de protocoale şi echipamente
destinate a facilita derularea tranzacţiilor electronice securizate prin reţele de transmitere a
informaţiilor.
NetBill îşi propune:
 realizarea unui număr foarte mare de tranzacţii la un cost foarte redus (de ordinul unui
cent);
 garantarea autenticităţii actorilor implicaţi în tranzacţii, fermitatea tranzacţiilor,
securitatea şi confidenţialitatea schimburilor;
 oferirea de modalităţi simple de gestiune a conturilor pentru comercianţi;
Aderarea clienţilor la acest sistem se realizează prin încărcarea de către acesta a unui
program de securitate conţinând semnătura numerică alocată de NetBill. Clientul accesează
pagina Web a lui NetBill şi completează un formular care este apoi validat de acesta, prin
confirmarea autenticităţii contului. Un utilizator al sistemului poate poseda mai multe conturi
NetBill.
Conturile NetBill
Cumpărătorii şi vânzătorii care derulează tranzacţii comerciale electronice prin
sistemul NetBill au deschise conturi la banca aceasta pe care le alimentează periodic prin
virament sau carte de credit. NetBill acceptă şi tranzacţii pe credit, postplată, percepând un
comision pentru fiecare factură în aşteptare şi pentru fiecare operaţiune de acoperire a riscului
de neplată datorat plăţii ulterioare intrării în posesie a mărfi de către client.
Aderenţii la un astfel de sistem pot avea conturi deschise la propriile sale bănci
corespondente cu banca NetBill, însă pentru a fi eligibili trebuie ca ei să imobilizeze o parte
din acest cont special pentru aceste tranzacţii. Sumele aferente companiilor care au încasări
din vânzări aflate în conturi la NetBill sunt virate periodic în conturile bancare tradiţionale
ale firmelor.
Derularea unei tranzacţii
Sistemul de decontări NetBill cuprinde patru etape ale tranzacţiei comerciale şi financiare:
 Negocierea preţului dintre comerciant şi cumpărător, primul putând oferi preţuri
diferite în funcţie de tipul de clientul său (abonat, client privilegiat, cumpărător al unui
volum mare de mărfuri, etc.)
 Comanda sosită de la client
 Livrarea mărfii
 Efectuarea plăţii, care nu intervine decât după livrarea mărfii.
 1

5
Client 8
Furnizor

6 7

NetBill
Figura 5 - Funcţionarea sistemului NetBill

Explicarea schemei
1. Cerere de cotaţie a preţului.
2. Cotaţie personalizată
3. Comandă
4. Livrarea on-line a bunului criptat
5. Ordin de plată electronică (OPE)
6. Remiterea OPE
7. Confirmarea plăţii sau mesaj de eroare
8. Primirea bunului şi a cheii de decriptare.

Explicarea în sens larg a schemei anterioare:

1. Apăsând pe referinţa articolului dorit, consumatorul trimite via Money Tool o
cerere către serverul comerciantului, cerere autentificată de semnătura electronică.
2. Pornind de la specificul clientului, firma comerciantă determină preţul produsului
solicitat, realizând o cotaţie individuală a preţului pentru fiecare client.
3. Clientul decide sau nu dacă acceptă condiţiile tranzacţiei.
4. Firma comerciantă “încarcă” fişierul clientului cu produsul solicitat, criptat însă,
fără ca utilizatorul să-l poată citi înainte de a face plata.
5. Dispozitivul electronic al cumpărătorului (Money Tool) remite comerciantului un
ordin de plată electronic (engl. Electronic Payment Order, EPO), cu menţiunile:
denumirea produsului, preţul acceptat, rezumatul numeric al fişierului primit, un
termen de valabilitate al ordinului de plată.
6. Firma comerciantă verifică încă o dată produsul expediat şi contrasemnează
ordinul de plată, trimiţându-l , împreună cu cheia de descifrare a mesajului, la
NetBill.
7. NetBill verifică autenticitatea semnăturilor, debitează contul clientului şi îl
creditează pe cel al comerciantului, după care trimite comerciantului o confirmare
de plată.
8. Firma comerciant remite clientului confirmarea plăţii şi cheia de descifrare a
mesajului (a produsului), urmând ca dispozitivul său să calculeze soldul contului
aflat la banca NetBill.
 Acest tip de tranzacţie face apel la opt tipuri de mesaje între cei trei interlocutori care sunt
clientul, firma comerciant şi banca NetBill. Clientul este echipat cu echipamente Money
Tool iar comerciantul cu Product Server care generează tranzacţia. Mesajele se derulează în
câteva secunde.
Garanţii
Fiind un sistem de “livrare certificată” NetBill garantează cumpărătorului faptul că nu
există plată fără livrare şi vânzătorului că produsul expediat de el nu poate fi accesat de
cumpărător şi decodat fără ca acesta să facă plata. Semnăturile electronice garantează
fermitatea tranzacţiei iar rezumatele numerice certifică faptul că produsul livrat de vânzător
este cel negociat cu cumpărătorul. Mai multe mecanisme de conservare a informaţiilor ale
sistemului NetBill permit păstrarea intactă a acestora în condiţii de deficienţe de comunicare
în reţea.
3. Cecurile electronice
Cecul electronic (engl. Electronic Check) reprezintă un instrument de plată electronic
care elimină existenţa suportului de hârtie în decontarea tranzacţiilor internaţionale, înlocuind
cecul tradiţional cu un echivalent electronic.
Financial Technology Services Consortium (FSTC) reprezintă o grupare de instituţii
financiare internaţionale (organizate şi conduse de Citibank) care au propus crearea unui
proiect E-Checks, pornind de la succesul avut de cecul clasic în decontarea tranzacţiilor
internaţionale, care să urmărească:
 Păstrarea caracteristicilor cele mai bune ale cecului tradiţional;
 Îmbunătăţirea anumitor funcţiuni;
 Propunerea unui sistem de plăţi pe Internet
Exigenţele caietului de sarcini ale acestui proiect au fost:
 Îmbunătăţirea caracteristicilor cecului de hârtie;
 Absenţa schimburilor “hârtiilor” între bănci;
 Compensarea mai rapidă decât cea clasică;
 Securitate sporită a tranzacţiilor, conferită de semnătura electronică şi verificarea
integralităţii schimburilor;
 Propunerea unui sistem flexibil care să permită deţinătorilor de conturi efectuarea
automată de încasări şi plăţi, într-un limbaj multilingv.

Securitatea sistemului
Proiectul de e-checks îmbunătăţeşte securitatea decontărilor prin cecul clasic, după cum
urmează:
 Datorită unui sistem de cifrare a informaţiilor participanţii la tranzacţie beneficiază de
confidenţialitate şi securitate sporite;
 Reducerea duratei tranzacţiilor şi a termenelor de compensare
Sistemul funcţionează întocmai ca circulaţia clasica a cecului, deosebirea constând în
faptul că între debitor, creditor şi băncile acestora nu au loc circuite ale documentelor ci
numai un schimb de mesaje electronice, însoţite de semnături electronice, proceduri de
autentificare, criptare de informaţii, etc.

3.4.2. Targetul serviciilor de e-banking

Din punctul de vedere al băncilor, segmentele de clienţi cărora li se adresează aceste

servicii sunt:
 Piaţa clienţilor individuali
 Se estimează că la sfârşitul anului 2004 vor exista în jur de 36,5 milioane de utilizatori
casnici în Statele Unite care vor apela la serviciile de Internet banking. În momentul de faţă,
Forrester Research estimează că 24,8 milioane din cei aproximativ 103 milioane de utilizatori
casnici din Statele Unite apelează la servicii bancare on-line.
 Piaţa clienţilor instituţionali
Clienţii corporaţionali execută şi administrează mii de tranzacţii financiare pe zi Statele
Unite, Canada şi Australia, urmate de Europa Occidentală sunt considerate ca fiind cele mai
avansate, în termeni de capacitate, pentru a oferi servicii on-line clienţilor instituţionali, în
timp ce Asia şi America Latină se află doar într-un stadiu incipient.
Utilizarea Internetului pentru furnizarea serviciilor bancare are avantaje pentru bănci şi
pentru clienţi, astfel:
Banca
 Imagine bună pe piaţă. Băncile care oferă astfel de servicii sunt percepute ca lideri în
implementarea tehnologiei, având o imagine mai bună pe piaţă.
 Costuri reduse ale tranzacţiilor.
 Creşterea veniturilor. Băncile pot utiliza site-urile Web pentru a vinde produsele lor,
dar şi produsele unor terţe părţi, diversitatea de produse ducând la creşterea
veniturilor. Pot oferi cotaţii de acţiuni şi tranzacţii clienţilor prin site-ul propriu,
văzând în aceasta un mod de a capta mai mult din afacerile clienţilor şi de a împiedica
clientul să utilizeze alţi furnizori de servicii financiare nebancare.
 Creşterea numărului de clienţi, ca urmare a beneficiilor menţionate.

Client individual
 Costuri reduse de acces.
 Comoditate. Tranzacţiile pot fi efectuate de acasă sau de la birou.
 Viteză.
 Administrarea fondurilor. Clientul poate face analize pe propriul PC înainte de a
realiza tranzacţia.

Client instituţional
 Costuri reduse pentru accesarea şi utilizarea diferitelor produse şi servicii, solicitarea
de credite etc.
 Acces la informaţii. Corporaţiile pot avea acces la informaţii, putând vedea situaţia
conturilor printr-un simplu click al mouse-ului.
 Administrarea lichidităţilor. Serviciile bancare prin Internet permit clienţilor
instituţionali să transfere bani dintr-un cont în altul pentru a face plăţi, având şi o
imagine permanentă asupra lichidităţilor.
Conform Faulkner & Gray, cele mai multe site-uri ale instituţiilor financiare sunt numai
informaţionale. 20% din instituţiile financiare cu prezenţă pe web oferă tranzacţii limitate şi
1,58% oferă un site tranzacţional întreg.

3.5. M-comertul electronic

3.5.1. Descriere

m-Comerţul electronic sau comerţul mobil electronic constituie o revoluţie

tehnologică importantă ce va influenţa direct sau indirect orice persoană din lumea
industrializată. Oricum am considera comerţul mobil, fie din punctul de vedere al
consumatorului ca individ, al afacerii ca mijloc de servire a consumatorilor, al organizaţiilor
care vor servi alte organizaţii sau oricare combinaţie a celor de mai sus, aceste tehnologii vor
avea un profund impact asupra felului în care oamenii caută şi realizează o tranzacţie,
interacţionează şi comunica, îşi planifică şi duc la bun sfârşit activităţile, se distrează sau se
joaca. Comerţul mobil electronic nu va deveni doar o parte importanta a felului de viata a
omului, ci vor deveni atât de necesar precum sunt deja echipamentele omniprezente, telefonul,
PC sau faxul.

Oriunde, oricum acces la Castig de productivitate

Acces mobil
aplicatii si date critice - Realizarea obiectivelor mai eficient si mai rapid
- Consturi scazute de interactiune
- Utilizarea mai eficienta a energiei si materialelor

Incorporeaza tehnica ce poate

Functionalitati
specifice
oferii solutii real-time sau
dependente de locatie/context

Castig de competivitate
- Noi oportunitati de castig
- Cresterea satisfactiei clientilor
Modificarea
Schimbare radicala a - Viteza de derulare a afacerii mai mare
procesului - Imbunatatirea imaginii companiei
afacerii procesului

Sursa: McKinsey Research

Figura 6 – Avantajele m-comerţului

B2C/C2C m-tranzactii Managementul vietii personale

Servicii ce oferea mobilitate in
activitatile de zi cu zi
Servicii indreptate spre consumatorul - e-mail
pentru a efectua tranzactii: - Mesaje instant, chat
- achizitia de actiuni - Divertisment
Tranzactii Facilitarea proceselor
- mobile banking - Informari servicii
- reclame dependente de locatie
Consumator

Managementul
- portofel mobil
B2C/C2C vietii personale
m-tranzactii
Biroul mobil
Servicii ce ofera mobilitate
activitatilor de birou
Biroul mobil - e-mail
Business

B2B m-tranzactii B2B - Calendar

m-tranzactii Operatiuni mobile
- Lucru in echipa
- Informari servicii
Servicii indreptate spre afaceri pentru
a efectua tranzactii:
- acces la zone de e-business
- acces la sisteme de comercializare Servicii de tip m-business
Operatiuni mobile
- servicii bancare Servicii ce imbunatatesc efectiv si
eficient procesul afacerii
- Suport vanzari
- Management service-ului
- Managementul echipei
- Monitorizare

Sursa: McKinsey Research

Figura 7 – Servicii de tip m-business

Echipamentele cele mai importante pentru m-comerţ pot fi grupate astfel:
Calculator portabil
 Handheld (ex: Palm, Pocket PC)
Telefon
Hibrid (ex: smart-phone – combinaţie PDA/Telefon)
De purtat (ex: ceasuri, haine)
Instalate în vehicul (ex: autoturism, barca, avion)
Speciale

Interacţiunea cu aceste echipamente este importantă din punctul de vedere al

introducerii datelor de către utilizator. Tehnologii comune de introducere a datelor includ
tastaturi numerice şi alfanumerice, creioanelor, butoane, camere video, microfoane sau
scanere. Cele mai populare rămân tastaturile, deşi echipamente ca telefoanele sau handheld-
urile au uitat, în general integrarea acestora, din dorinţa de a crea echipamente cat mai mici şi
mai uşoare posibile. O alternativă este utilizarea creioanelor pentru a scrie direct pe ecranul
echipamentului. Astfel echipamentul trebuie sa recunoască caracterele introduse, care deseori
durează, solicită putere de procesare şi este destul de lipsită de precizie.

Rezultatul acestor operaţiuni trebuie prezentat într-un fel fie vizual, fie audio. Ecranul
cu cristale lichide (LCD) este principala soluţie pentru prezentarea datelor. Limitările curente
sunt dimensiunea, rezoluţia şi numărul culorilor afişate. Display-urile color consuma şi mai
mult curent decât surorile lor monocrome, generând astfel o greutate mai mare sau o durată
mai scăzută a bateriei.
 Echipamentele mobile au fost echipamentele cel mai rapid adoptate, livrând mai multe
telefoane mobile decât maşini şi PC la un loc. Se estimează că vor fi în 2004 aprox 2 miliarde
de telefoane în lume din care jumătate pregătite pentru Internet.
WAP
WAP este abrevierea pentru Wireless Application Protocol, şi este ceea ce face posibilă
accesarea internetului prin intermediul echipamente mobile. Folosind WAP, milioanele de
utilizatori de telefonie mobile pot compara preturi, selecta produse, cumpăra sau urmări
comenzi.
 Application = aplicaţie – un program de calculator sau parte a unuia care a fost creat
sa îndeplinească o anumita sarcină.
 Wireless = Fără fir
 Protocol = set de reguli tehnice, despre cum trebuie să fie trimisa/primita informaţia.

WAP este setul de reguli ce guvernează trimiterea/primirea datelor de aplicaţii pe sau prin
intermediul echipamentelor mobile. WAP este o tehnologie standardizată pentru Cross-
platform, calcul distribuit, similară combinaţiei HTML şi HTTP; cu menţiunea că include o
facilitate vitală: optimizarea pentru capacitate redusă de afişare, memorie scăzuta şi viteaza
mică de conectare.
Câteva din facilităţile oferite de WAP sunt următoarele:
 Un model de programare similar internetului. Reutilizarea conceptelor găsite pe
internet permit o introducere rapidă în serviciile bazate pe WAP.
 WML (Wireless Markup Language) acesta este un limbaj folosit sa furnizeze acelaşi
scopuri precum HTML o face pe Web. Opus HTML, WML este destinat
echipamentelor mobile mici, de tip handheld.
 WML script – este folosit să îmbunătăţească funcţionalitatea serviciului, cum de
exemplu o face Jara Script pentru HTML. Este posibil astfel să adăugam logica
procedurală şi funcţii computaţionale serviciilor WAP.
 Wireless Telephony Application Interface (WTAI) acesta este un cadru pentru servicii
de telefonie.
 Stiva optimizata a protocolului - Protocoalele folosite în WAP se bazează pe
protocoale binecunoscute pe Internet ca HTTP şi TCP, dar au fost optimizate să
funcţioneze în constrângerile medului fără fir (viteza scăzută, latenta mare).

Arhitectura WAP
 WAP a fost creat intr-o manieră ce-i permite să fie extensibil, flexibil şi scalabil. Este
organizat pe cinci nivele:
1. Nivelul aplicaţiei – WAE
2. Nivelul sesiune – WSP
3. Nivele tranzacţiei – WTP
4. Nivelul securitate – WTLS
5. Nivelul transport – WDP

Figura 8 – Stiva WAP

Fiecare din aceste nivele oferă o bine definită interfaţă cu nivelul inferior. Această
arhitectură permite altor servicii şi aplicaţii independente să utilizeze funcţionalitatea oferită
de oricare din nivelele WAP, permiţând astfel utilizarea serviciilor şi aplicaţiilor care nu au
fost specificate de WAP.
Deoarece WAP a fost creat ca un set de nivele ce ii conferă rezistenta în timp. Şi
posibilitatea extinderii. Orice nivel poate fi extins sau schimbat. Atâta vreme cât legătura
dintre ele rămâne consistentă, oricare nivel poate fi modificat fără să afecteze nivelele ramase.
De exemplu, se poate modifica nivelul de securitate prin înlocuirea algoritmului de criptare
complet, fără a afecta codul WML sau WML Script.

Utilizarea modelului WAP

În utilizare, WAP funcţionează astfel:
1. Utilizatorul selectează opţiunea de pe telefonul mobil care are în URL cu conţinut
WML asociat.
2. Telefonul trimite cererea de URL către un gateway WAP, folosind codarea binară
a protocolului WAP.
3. Gateway translatează cererea WAP într-o cerere convenţională HTTP pentru URL
specificat şi o trimite pe internet
4. Server destinaţie preia cererea HTTP
5. Serverul procesează cererea ca oricare alta. Dacă un URL este un fişier WML
static, serverul o limitează, daca e un script, mai intai o procesează şi apoi o
returnează.
6. Severul de WEB adăuga header-ul HTTP conţinutului WML şi o returnează
gatewayului.
7. Gateway-ul WAP completează WML în forma binară.
8. Gateway-ul trimite răspunsul WML telefonului.
9. Telefonul primeşte WML-ul prin protocol WAP.
10. Micro-browserul procesează WML-ul şi afişează conţinutul.
 WAP HTTP

Utilizator Echipament mobil Gateway WAP Server Web

Câteva exemple de aplicaţii WAP:

 23Jump (http://www.123jump.com) – Selecţie de date de bursa, ştiri
 2PL World-Wide Hotel Guide (http://wap.2pl.com) – Ghid al hotelurilor din întreaga
lume
 Ajaxo (http://www.ajaxo.com) – Serviciu de tranzacţii de acţiuni
 Aktiesidan (http://mmm.aktiesidan.com/servlets/aktiesidan/) – Site suedez de
monitorizare a pieţei acţiunilor
 RDS Link (http://wap.rdslink.ro) – Mail pe telefonul mobil
 Traffic Maps (http://www.webraska.com/) – Serviciu de monitorizare a traficului pe
harţi

3.6. Soluţie pentru extinderea activităţii unui comerciant

În orice piaţă concurenţială, firmele de orice mărime trebuie să devină tot mai
productivi şi mai prompţi în a răspunde solicitărilor clienţilor. Pentru a face faţă acestor
cereri, tot mai multe firme se bazează din ce în ce mai mult pe aplicaţiile în reţea şi
tehnologiile Internet. Folosind această tehnologie putem descrie un exemplu al utilizării sale.
O societate ce fabrică produse din carne doreşte să-şi extindă piaţa de desfacere a
produselor sale fără a creşte numărul agenţilor de vânzare. Astfel realizează un portal WAP
unde clienţii îşi pot trimite comenzi pentru produsele dorite. Cererile sunt colectate mult mai
repede decât în sistemul clasic în care agentul de vânzări vizitează fiecare client şi adună
cererile acestuia. Cererile astfel colectate pot fi achitate direct şi în avans de către client prin
intermediul unuia dintre modurile electronice de plată, obţinând astfel mult mai rapid şi
eficient creanţele avute.
Lista preţurilor este în totdeauna actualizată furnizând astfel clienţilor informaţii pline
de acurateţe.
Modelul acestei soluţii ar putea fi descris astfel.
 Cautare

Webpage

Oferte
Info Preturi Cautare
Comenzi
Echip. Inregistrare
Cumparator Mobil Internet
Serverele
Comenzi Comerciantului

Figura 9. Modelul soluţiei

În acest caz clientul se conectează la serverul Furnizorului folosind un echipament

mobil. Acesta consultă lista de produse cu preţurile corespunzătoare şi după autentificare
trimite comanda către furnizor. Poate alege să facă plată în avans primind astfel o bonificaţie
din partea furnizorului de 5%, de exemplu. Plata o poate face utilizând mecanismele de plată
electronică pe care furnizorul le oferă.

Livrare

Cerere

Comanda
Confirmare
livrare
Echip.
Cumparator Serverele
Mobil
Comerciantului Depozitul fabricii

Confirmare Plata

Plata electronica

Figura 10 – Succesiunea evenimentelor

Succesiunea evenimentelor:
1. Clientul accesează portalul furnizorului şi trimite cererea
2. Furnizorul confirmă posibilitatea onorarii comenzii
3. Clientul realizează plata electronică
4. Furnizorul trimite către operatorul de tranzacţie toate datele
5. Acesta confirmă realizarea plăţii
 6. Comerciantul confirmă către client operarea plăţii li trimite către depozit comanda de
livrare
7. Depozitul trimite către comerciant în intervalul de timp stabilit marfa comandată

Avantaje:
Client
 Poate şti foarte exact care este stocul existent
 Poate face plata modern şi sigur
 Are o estimare mai precisă asupra momentului livrării
 Trimite rapid cererea în momentul ales de el
Furnizor:
 Piaţa nouă de desfacere
 Personal redus pentru nouă piaţă
 Recuperare rapida a creantelor
 Derulare mai rapidă a procesului

Bibliografie
1. Ministerul de Comerţ al SUA - http://www.census.gov/mrts/www/current.html
2. „Learning WML & WMLScript” – Martin Frost, 2000
3. „Mobile Commerce—Technology, Theory, and Applications” - Brian E.
Mennecke, Troy J. Strader, 2003
4. „Engineering Global E-Commerce Sites” - James Bean, 2003
5. Raportul eEurope+ - 2004
6. „Managing Business with Electronic Commerce: Issues and Trends” - Aryya
Gangopadhyay, 2003
7. „Implementing Electronic Card Payment Systems” - Cristian Radu, 2003
8. „WAP - A Beginner’s Guide” – Dale Bulbrook, 2001
9. „Architectural Issues of Web−Enabled Electronic Business” - Nan Şi Shi, V.K.
Murthy, 2003
10. PerfectXML: http://www.perfectxml.com/articles/xml
11. W3C ( World Wide Web Consortium): http://www.w3.org/
12. MSDN: http://msdn.microsoft.com/
4. Mecanismul licitatiilor electronice

4.1. Licitaţii electronice

Cea mai vehiculata forma la ora actuala de comert electronic cu amanuntul in randul
persoanelor fizice sunt licitatiile online (licitatiile electronice).
Licitaţiile electronice sunt o realitate cotidiana. Odata cu inmulţirea utilizatorilor de
Internet (circa 200 milioane in 2004) s-a deschis o piaţa de desfacere uriaşa. Avantajele
folosirii sistemului de licitaţii electronice sunt multiple:
▫ se pot vedea licitaţiile din toate colţurile ţarii;
▫ preţul de deschidere a unei licitaţii sau de depunere a unei oferte pentru o
licitaţie in curs de desfasurare este simbolic;
▫ nu este nevoie de deplasare intr-un loc anume pentru a putea participa la o
astfel de licitaţie (ca in cazul licitaţiilor clasice);
▫ posibilitatea de a comunica cu ofertanţii;
▫ rapiditate, posibilitatea de a participa la mai multe licitaţii intr-un timp foarte
scurt.
Internetul si Web-ul au facut posibil ca licitatiile online sa ajunga la indemana tuturor.
Licitatiile electronice sunt o modalitate de interactiune intre agenti umani sau artificiali care,
pe baza unor protocoale de negociere specifice fiecarui tip de licitatie, conduc la stabilirea
unor contracte. Urmarirea si participarea simultana la mai multe licitatii online implica efort,
timp si prelucrarea unui volum semnificativ de informatii. In acest context, sistemele de
licitatii online cu agenti inteligenti devin tot mai populare.
Licitatia produselor si obiectelor pe Internet s-a dovedit a fi un model de mare succes.
Acest model poate fi utilizat atat pentru comertul electronic B- 2- B cat si pentru cel B- 2- C si
datorita faptului ca este un domeniu de mare interes, poate fi de asemenea integrat si in e-
shop-urile obisnuite.
Achizitia publica prin modelul B-2-B este aplicabila in cazul in care organisme
guvernamentale sau mari organizatii lanseaza apeluri pentru licitarea achizitionarii de bunuri
sau servicii. Sfera de cuprindere a licitatiilor tipice include de la serviciile din constructii si
bunurile pentru investitii pana la studii si alte lucrari ample. Achizitiile publice prin Internet
pot include negocierea electronica, contractarea si licitarea in colaborare, spre exemplu.
Produsele vandute prin licitatii electronice pot fi produse de ultima ora, de suprastoc sau cu
stoc fluctuant sau obiecte de valoare pentru colectionari specializati.. Includ de la bunuri
materiale, metale si materii prime agricole, la obiecte de arta unicat. Spre exemplu, firmele de
hardware vand prin licitatii electronice specializate si deja bine cunoscute, atat modele noi, cat
si produse folosite.
Asemeni unui e-mall, o licitatie electronica include de obicei mai multi vanzatori.
Operatorul licitatiei elaboreaza mecanismele pentru plasarea obiectului licitatiei pentru licitare
(de obicei prin e-mail) si poate oferi in plus servicii de plati si de livrare.
Ca o adevarata pepiniera de specialisti in domeniul tehnologiei informatiilor, Romania nu
putea ramane codasa in privinta introducerii sistemului electronic prin achizitii publice.
Avand in vedere ca tara noastra se afla in plina campanie impotriva coruptiei, respectivul
sistem se dovedeste a fi o arma foarte eficienta impotriva masluirii rezultatelor licitatiilor.
Utilizarea obligatorie a Internetului pentru organizarea de licitatii de catre diverse institutii
guvernamentale a fost aplicata cu real succes in tari precum Canada sau Danemarca, dar este
inca intr-un stadiu incipient in multe state dezvoltate.
In Romania, lansarea licitatiilor electronice a avut loc in anul 2002. Lansarea oficiala a site-
ului www.e-licitatie.ro s-a produs la data de 5 martie 2002., data de la care toate ministerele si
alte peste 200 de institutii din subordinea acestora sunt obligate sa-l utilizeze pentru
achizitionarea de papetarie, birotica, alimente, medicamente.
Din 4 martie 2002, sistemul achizitiilor publice prin intermediul licitatiilor electronice
a intrat efectiv in functiune, acesta fiind un moment care marcheaza o schimbare profunda in
societatea romaneasca, o schimbare de mentalitate si de conceptii, dar si a unui mod de
actiune, un prim pas spre o societate mai transparenta si mai eficienta. Criteriul principal al
acestui sistem este transparenta absoluta, trebuie adjudecata cu adevarat cea mai buna oferta
existenta. Cerintele tehnice ale cererii de oferta trebuie definite cu atentie pentru a nu se
permite evaluari arbitrare in alegerea ofertei castigatoare.
Principalele beneficii ale utilizarii sistemului de achizitii publice prin mijloace
electronice se concretizeaza in reducerea cheltuielilor bugetare, cresterea transparentei
procesului de guvernare si reducerea posibilitatilor pentru frauda si coruptie. Companiile
private au adresat solicitari pentru utilizarea sistemului pentru necesitatile interne pentru ca
este o metoda sigura, precisa si eficienta de reducere a costurilor.
Viabilitatea achizitiilor prin mijloace electronice este demonstrata si de faptul ca exista
deja sase tari care le utilizeaza la nivel national (SUA, Canada, Australia, Danemarca, Brazilia
si Mexic), precum si numeroase alte exemple de institutii sau tari care le utilizeaza la nivel
mai mic sau partial.
Avantajele inscrierii la o licitatie online se rezuma in principal la posibilitatea obtinerii
de castiguri rapide, din vanzarea, practice de catre oricine, in timp record, prin Internet, a
oricaror obiecte imaginabile: de la postere, casete, cd-uri, timbre, vederi, monezi, pana la
tablouri, obiecte de mobilier vechi, antichitati, masini de epoca. Exista un avantaj extrem de
important in derularea unei licitatii electronice avand originea intr-o tara est europeana ca
Romania: preturile mai mult decat modice la terte obiecte de interes unanim, cum ar fi cele de
arta decorative in comparative cu preturile practicate in Occident (Europa de Vest sau
America) pentru aceeasi gama de produse. Chiar si numai din acest punct de vedere, riscurile
unor investitii in scopul derularii prin intermediari a unor licitatii “din Romania” se justifica
pe deplin in cazul in care oferta trezeste interesul din vest.
Licitatiile electronice au si dezavantaje. Dezavantajul participarii la orice forma de
licitatie online este acela ca, desi oricine poate posta (si posting-ul este rareori gratuit, fiind de
obicei perceputa o taxa per obiect scos la licitatie ca de altfel si pentru fiecare licitatie
incheiata cu succes), doar pentru 10% dintre obiectele scoase la licitatie exista clienti
interesati care si liciteaza ca atare. Explicatia rezida atat din faptul ca oferta este mai mare
decat cererea, cat si din alte cauze importante, cum ar fi: pretul de inceput (deseori mult prea
mare), lipsa unei prezentari profesionale care sa puna cu adevarat in valoare obiectul, lipsa de
credibilitate a ofertantului in comunitatile Internet specializate. In contextual in care, pe site se
scot la licitatie saptamanal milioane de obiecte si deci concurenta este acerba, devine foarte
important pentru ofertantul de produse, ca prim pas spre succes, crearea si pastrarea unei
credibilitati totale, cu ajutorul feedback-urilor pozitive obtinute de la cumparatorii cu care a
incheiat tranzactii anterior. Acest feedback se traduce prin aprecierile la adresa unui ofertant,
postate in mod public pe site-ul gazda al licitatiei de catre cumparatorii mai vechi, cu privire
la: veridicitatea prezentarii initiale fata de produsul final obtinut, frecventa si calitatea
raspunsurilor ofertantului la e-mail-urile de contact ale potentialilor clienti, perioada de timp
scursa de la incheiera licitatiei pana la primirea produsului si lista nu se opreste aici. Daca se
aduna mai multe feedback-uri negative la un comerciant, acesta nu va mai putea vinde
niciodata pe site-ul respectiv (si poate nici pe altele) din cauza lipsei de credibilitate datorate
feedback-urilor negative.
 Este util de stiut faptul ca, fara un cont PayPal (www.paypal.com- autoritate online de
intermediere plati electronice pentru persoane fizice), este putin probabil ca cineva sa poata
vinde unei piete occidentale–peste 90% dintre tranzactii fiind achitate exclusive prin aceasta
metoda de plata electronica instant. Din pacate, PayPal nu opereaza si pentru Romania, astfel
incat, in cazul in care un est european doreste sa participe la o licitatie electronica
internationala (ca si client sau ca si ofertant), va fi nevoit sa aiba un partener din Vest, care sa
ii intermedieze prin propriul cont PayPal rularea banilor.
In Romania, sunt o serie de site-uri care se ocupa cu licitatiile electronice. Site-urile de
licitatii sunt modalitatea prin care se poate face si in Romania comert electronic. Din ce in ce
mai multi utilizatori ai Internetului se orienteaza catre aceste afaceri virtuale. Cel mai
important este www.e-licitatie.ro, care este recunoscut si la nivel international, primind
eticheta de buna practica in domeniul e- government la nivel European. Pe acest site sunt
cuprinse informatii despre licitatiile incheiate, dar si despre cele in curs de desfasurare.
www.e-licitatie.ro (incluzand subdomeniile sale) este site-ul official al Sistemului electronic
de achizitii publice (SEAP) operat de catre Inspectoratul General pentru Comunicatii si
Tehnologia Informatiei (IGCTI). IGTI, in calitate de operator al sistemului electronic, este
persoana juridical de drept public, care, in conditiile stabilite de autoritatea contractanta si in
conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare, asigura suportul ethnic in vederea atribuirii
de catre autoritatile contractante a contractelor de achizitie publica prin procedura electronica,
stabilind in acest sens, cadrul de operare specific. Sistemul electronic de achizitii publice
(SEAP), este sistemul informatic de utilitate publica, accesibil prin Internet la adresa www.e-
licitatie.ro, utilizat in scopul efectuarii de achizitii publice prin mijloace electronice.
De asemenea, eMarket este un site gratuit de licitatii pe Internet, apartinand
Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor. Un alt site de licitatii online este
www.biding.ro, creat pentru a veni in sprijinul persoanelor care doresc sa vanda sau sa
cumpere produse folosind un mijloc facil de comunicatii si anume reteaua Internet. Sunt puse
in vanzare o serie de produse, care pot fi cumparate sau licitate. Ca utilizator inregistrat, exista
posibilitatea de a pune propriile produse in vanzare, cu posibilitatea urmaririi desfasurarii
procesului de licitatie. Cel mai cunoscut site la ora actuala de licitatii electronice si totodata
unul dintre cele mai ramificate ca si gama de oferte este Ebay (www.ebay.com).
www.eebid.ro este o adresa de Internet unde romanii pot licita pentru produsele pe care
doresc sa le achizitioneze sau pot vinde obiecte sau alte bunuri. “eebid” este o prescurtare de
la Eastern European Bidding, numele firmei care a pus pe picioare acest site. Pe site,
vanzatorul specifica un pret minim pe care vrea sa il obtina pentru fiecare bun pus in vanzare,
dupa care cumparatorii ofera cat mai mult pot. Dupa o saptamana sau doua, in functie de cat a
specificat vanzatorul ca dureaza licitatia, cel care a oferit cel mai mare pret obtine bunurile.
Vanzatorul poate trimite prin posta bunurile sau se poate intalni efectiv cu persoana care a
castigat licitatia.
Primul site de licitatii electronice cu proiecte software din Romania este
www.piatadesoft.ro. Obiectivul beneficiarului este dezvoltarea cu succes şi în cele mai bune
condiţii (preţ, calitate, timp de livrare) a proiectelor software. Oricine doreşte poate posta un
proiect, conduce o licitaţie, în cursul căreia va alege un programator care să realizeze
proiectul şi conduce procesul de licitaţie in mod gratuit. Nu se pecepe nici un unorariu de la
beneficiar pentru realizerea de proiecte prin intermediul Piaţa De Soft. Obiectivul
programatorului este obţinerea unui profit maxim din realizarea de proiecte software (dar şi
traduceri, redactare documentaţie, lucrări de grafică- termenul de programator având, aşadar,
un sens mai larg, de expert, pe Piaţa De Soft). Oricine doreşte poate fi programator pe acest
site şi poate licita in mod gratutit la proiectele aflate pe site. Există două faze importante în
evoluţia unui proiect pentru programator: licitarea pentru proiect, în vederea obţinerii slujbei
şi dezvoltarea proiectului/ realizarea lucrării.
 În faza de licitare, trei activităţi sunt esenţiale pentru programatorul de pe Piaţa de Soft:
 analiza proiectelor aflate în faza de licitaţie, în vederea descoperirii celor mai bune
ocazii;
 postarea ofertei pentru un proiect, încercând să convingă beneficiarul proiectului să îl
angajeze pentru realizarea lucrării, în condiţiile stabilite în comun;
 câştigarea licitaţiei.
Sistemul electronic de achiziţii publice a demonstrat in cei peste doi ani de funcţionare ca
asigură transparenţa procedurilor de achiziţie si eficienţa cheltuirii fondurilor publice,
limitând posibilitaţile de apariţie a corupţiei. De asemenea, www.e-licitatie.ro, simplifică
procedura de participare la licitaţie pentru furnizori, oferă modalitaţi de lucru mai eficiente şi
standardizate pentru agenţiile achizitoare, furnizeaza informaţii publice despre procesele de
achizitii publice, creeaza mecanisme rapide de auditare a procesului de achizitie publica,
incurajeaza dezvoltarea comertului electronic in Romania. Prin intrarea in functiune a acestui
sistem s-a realizat o schimbare fundamentala in societatea romaneasca, legata de transparenta,
de control, de licitatii realizate cu corectitudine, fiecare persoana avand posibilitatea de a
accesa site-ul www.e-licitatie.ro, unde va vedea care a fost contractul incheiat, ce obiect a
avut, care a fost pretul.
Achizitiile publice prin licitatii electronice au fost reglementate de Ordonanta
Guvernului nr. 20 din 24 ianuarie 2002 privind achizitiile publice prin licitatii electronice, cu
modificarile si completarile ulterioare aduse prin Legea nr. 468 din 9 iunie 2002; Ordonanta
nr 23 din 30 ianuarie 2003; Legea nr 246 din 10 iunie 2003; Ordonanta nr 73 din 28 august
2003; Legea nr 535 din 15 decembrie 2003.
Prin aceasta reglementare se stabilesc principiile, cadrul general si conditiile de
utilizare a procedurii electronice pentru atribuirea contractului de achizitie publica, precum si
a regulilor generale de asigurare a unei mari transparente in domeniul achizitiilor publice.
Dupa un an de la crearea cadrului legal pentru functionarea sistemului electronic de achizitii
publice si pe baza evaluarii rezultatelor obtinute, a aparut necesitatea introducerii unor
elemente noi, care sa asigure in continuare buna fuctionare a acestuia. Modificarile propuse
executivului spre aprobare au vizat cresterea gradului de securitate a sistemului prin adoptarea
unor masuri asiguratorii, precum emiterea unui certificate de inregistrare in sistem cu
valabilitate de un an, pentru fiecare participant, introducerea unei garantii de participare in
sistem si definirea mai clara a atributiilor operatorului sistemului.
Ordonanta de modificare si completare a Ordonantei Guvernului nr. 20/2002, privind
achizitiile publice prin licitatii electronice limiteaza valabilitatea certificatului care atesta
inregistrarea participantilor in sistemul www.e-licitatie.ro la o perioada de un an. Ministerul
Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei elaboreaza normele metodologice cu privire la
conditiile, procedura si tariful reinnoirii certificatului de inregistrare, in termen de 90 de zile
de la data publicarii ordonantei in Monitorul Oficial.
Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achizitie publica in procedura
electronica sunt libera concurenta, eficienta utilizarii fondurilor publice, transparenta,
tratamentul egal si confidentialitatea.
a) libera concurenta, respectiv asigurarea conditiilor pentru ca orice furnizor de
produse, executant de lucrari sau prestator de servicii, indiferent de nationalitate, sa aiba
dreptul de a deveni, in conditiile legii, contractant;
b) eficienta utilizarii fondurilor publice, respectiv folosirea sistemului concurential si a
criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achizitie publica;
c) transparenta, respectiv punerea la dispozitie tuturor celor interesati a informatiilor
referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achizitie publica;
d) tratamentul egal, respectiv aplicarea in mod nediscriminatoriu a criteriilor de
selectie si a criteriilor pentru atribuirea contractului de achizitie publica, astfel incat orice
furnizor de produse, executant de lucrari sau prestator de servicii sa aiba sanse egale de a i se
atribui contractul respectiv;
e) confidentialitatea, respectiv garantarea protejarii secretului comercial si a
proprietatii intelectuale ale ofertantului.
Procedura on-line reprezintă utilizarea, în tot sau în parte, a facilitatilor tehnice oferite
de Sistemul electronic de achizitii publice în cadrul atribuirii unui contract de achizitie
publica.
Autoritatea contractanta are obligatia sa asigure respectarea principiilor liberei
concurente, transparentei, tratamentului egal si confidentialitatii in relatia cu furnizorii,
executantii sau cu prestatorii interesati sa participe la procedura pentru atribuirea prin licitatie
electronica a contractului de achizitie publica.
Prin hotarare a Guvernului se stabilesc autoritatile contractante care urmeaza sa aplice
prevederile Ordonanta nr. 20 din 24 ianuarie 2002; produsele, serviciile si lucrarile care
urmeaza sa fie achizitionate prin licitatie electronica; precum si pragurile valorice pana la care
se aplica prezenta ordonanta.
Orice furnizor, executant sau prestator, poate sa urmeze procedura de atribuire prin
licitatie electronica, numai dupa inregistrarea sa in sistemul electronic. Inregistrarea in
sistemul electronic de achizitii publice este valabila pe o perioada de 1 an de la data
inregistrarii.
La licitatiile electronice din Romania se pot inscrie si firme din strainatate, cu conditia
sa aiba dreptul de a desfasura activitati comerciale pe teritoriul Romaniei.
La inregistrarea in sistemul electronic de achizitii publice, orice furnizor, executant
sau prestator, are obligatia de a constitui o garantie de buna conduita in sistem, ale carei
forma, cuantum si conditii de restituire/retinere se stabilesc prin norme metodologice aprobate
prin hotarare a Guvernului. De asemenea, prin Hotarare a Guvernului se stabilesc autoritatile
contractante care vor aplica prevederile ordonantei, produsele, serviciile si lucrarile care
urmeaza sa fie achizitionate prin licitatie electronica, precum si pragurile valorice pana la care
se aplica prevederile acesteia.
In cazul in care operatorul sistemului electronic de achizitii publice primeste o
hotarare judecatoreasca, definitive si irevocabila, pronuntata impotriva unui furnizor,
executant sau prestator, in litigiile care decurg din Ordonanta Guvernului nr. 20/2002, acesta
are obligatia de a dispune suspendarea furnizorului, executantului sau prestatorului din
sistemul electronic. Suspendarea va fi aplicata in conformitate cu procedura stabilita de
operatorul sistemului, pe o perioada de cel mult un an de la data publicarii hotararii
judecatoresti definitive si irevocabile.
Aplicarea procedurii licitatiei electronice, o data stabilita prin publicarea anuntului de
participare, nu poate fi revocata pe toata durata de aplicare a procedurii de atribuire a
contractului de achizitie publica.
Autoritatile contractante care aplica procedura de licitatie electronica, conform
prevederilor art. Nr. 14 din O.G.nr. 20/2002 privind achizitiile publice prin licitatii electronice
cu modificarile si completarile ulterioare, au obligatia de a face cunoscuta –prin mijloace
electronice- intentia de a efectua achizitii publice prin publicarea in sistemul electronic a
anuntului de intentie. Acesta va fi publicat in cel mult 30 de zile de la data intrarii in vigoare a
legii bugetului de stat sau de la obtinerea unei surse de finantare extrabugetara. Anuntul de
intentie trebuie sa cuprinda cel putin contractele de achizitie publica previzionate sa fie
atribuite pana la sfarsitul anului bugetar, a caror valoare estimata, fara T.V.A., este egala sau
mai mare decat echivalentul in lei a 100.000 euro. Pentru contractele a caror valoare estimata,
fara T.V.A., este mai mica decat echivalentul in lei a 100.000 euro, publicarea anuntului de
intentie este optionala. Anuntul de intentie se publica in mod separat pentru produse, lucrari si
servicii. Autoritatile contractante care desfasoara activitati relevante in sectoare de utilitati
publice au dreptul sa transmita spre publicare anuntul de intentie oricand pe parcursul anului.
Procedura licitatiei electronice cuprinde mai multe faze:

Publicarea anunţului de participare

Orice autoritate contractanta are obligatia de a publica un anunt de participare- in
sistemul electronic- in scopul asigurarii unei transparente maxime.
Anuntul de participare trebuie sa cuprinda urmatoarele informatii:
▫ elemente de identificare ale autoritatii contractante,
▫ procedura aplicata pentru fiecare faza a atribuirii contractului de achizitie
publica,
▫ tipul contractului de achizitie publica pentru care sunt solicitate oferte,
▫ locul de livrare a produselor/ locul de prestare a serviciilor,
▫ natura si cantitatea produselor ce se vor achizitiona,
▫ data limita de livrare a produselor/ termenul limita de prestare a serviciilor,
▫ modalitati de obtinere a unui exemplar al documentatiei pentru elaborarea si
prezentarea ofertei,
▫ conditii de plata si costul pentru obtinerea unui exemplar al documentatiei,
▫ data limita pentru solicitarea clarificarilor si pentru depunerea ofertelor,
▫ modalitatea de depunere a ofertelor, limba in care trebuie redactata oferta,
▫ data, ora, si locul deschiderii ofertelor,
▫ cuantumul garantiei de participare ceruta,
▫ informatii privind conditiile de eligibilitate, dar si cerintele minime cu privire
la capacitatea tehnica si economico-financiara pe care trebuie sa le
indeplineasca ofertantul ,
▫ perioada pentru care ofertantul trebuie sa-si mentina oferta valabila,
▫ criteriul care va fi utilizat pentru atribuirea contractului,
▫ etc.
Anuntul de intentie se publica în mod separat pentru produse, lucrari si servicii, în cel
mult 30 de zile de la data aprobarii bugetului propriu al autoritatii contractante.

Inscrierea solicitanţilor
Conditiile si procedura inregistrarii sunt stabilite de operatorul Sistemului electronic.
Orice furnizor, executant sau prestator care doreste sa aplice procedura de licitatie electronica
pentru atribuirea unui contract de achizitie publica trebuie sa se inscrie conform regulior
stabilite de operatorul sistemului electronic. Orice furnizor, executant sau prestator are dreptul
sa solicite inregistrarea in Sistemul electronic.
Inregistrarea ca furnizor, executant sau prestator in Sistemul electronic va fi refuzata,
iar daca a fost deja acordata poate fi suspendata sau revocata, in cazul in care solicitantul se
afla in una dintre urmatoarele situatii:
a) este in stare de faliment ori lichidare, afacerile ii sunt administrate de un judecator-
sindic sau activitatile sale comerciale sunt suspendate ori este intr-o situatie similara cu cele
anterioare, reglementata prin lege;
b) face obiectul unei proceduri legale pentru declararea sa in una dintre situatiile
prevazute la lit. a);
c) nu si-a indeplinit obligatiile exigibile de plata a impozitelor si taxelor catre stat,
precum si a contributiei pentru asigurarile sociale de stat;
d) furnizeaza informatii false in documentele prezentate;
e) incalca procedurile stabilite de operatorul Sistemului electronic.
 În cazul intervenirii vreuneia dintre situatiile prevazute anterior, lit. a), b) sau c)
ulterior momentului înregistrarii ca furnizor, executant sau prestator, persoana fizica în cauza,
respectiv reprezentantul legal al persoanei juridice, are obligatia sa aduca la cunostinta
operatorului Sistemului electronic acest lucru în termen de 24 de ore.
Autoritatea contractanta are obligatia de a repeta procedura de licitatie electronica in
cazul in care numarul de furnizori, executanti sau prestatori care au depus oferta este mai mic
de doi. In situatia in care in urma repetarii procedurii, numarul de furnizori, executanti sau
prestatori care au depus oferta este mai mic de doi, autoritatea contractanta are dreptul, fie sa
atribuie contractul de achizitie publica ofertantului care a depus oferta, fie sa repete procedura
de achizitie.

Preselectia solicitanţilor
Autoritatea contractanta are dreptul sa organizeze preselectia solicitantilor care si-au
manifestat intentia de a participa la procedura de licitatie electronica. Criteriile pe baza carora
se face preselectia trebuie sa fie publicate in anuntul de participare si trebuie sa respecte
principiile obiectivitatii si nediscriminarii.
In functie de specificul obiectului contractului de achizitie publica, autoritatea
contractanta poate sa stabileasca drept conditie de preselectie, indeplinirea unor conditii
minime referitoare la situatia economico-financiara si la capacitatea tehnica a solicitantilor.
In cazul aplicarii etapei de preselectie pentru atribuirea unui contract de achizitie publica,
autoritatea contractanta are obligatia de a stabili si de a include in anuntul de participare data
limita de primire a documentelor de calificare. Intre data publicarii anuntului de participare in
sistemul electronic si data limita de primire a documentelor de calificare, trebuie sa existe o
perioada de minim 30 de zile. Autoritatea contractanta are dreptul sa reduca numarul de zile
prevazut anterior, dar nu la mai putin de 10 zile si numai in situatia in care respectarea
numarului de 30 de zile ar cauza prejudicii autoritatii contractante.
Solicitantii au dreptul de a cere clarificari in legatura cu procedura de preselectie si cu
documentele de clarificare pana cel mai tarziu cu 6 zile inante de data limita de depunere a
documentelor de calificare.
Autoritatea contractanta are obligatia sa puna la dispoziţia tuturor solicitanţilor, prin
publicare in sistemul electronic, raspunsurile la clarificarile cerute, cu cel putin 4 zile inainte
de data limita de depunere a documentelor de calificare.
Rezultatul preselectiei, impreuna cu motivatia corespunzatoare, este pus la dispozitie
tuturor solicitantilor prin intermediul Sistemului electronic.

Comunicarea documentaţiei de elaborare şi prezentare a ofertelor

Documentatia pentru elaborarea si prezentarea ofertei trebuie sa contina, pe langa
informatiile cuprinse in anuntul de participare si alte specificatii tehnice sau informatii de
orice natura cu privire la produsele/ serviciile/ lucrarile solicitate.
In cazul in care evaluarea se va face dupa criteriul ofertei celei mai avantajoase din
punct de vedere tehnico-economic, autoritatea contractanta are obligatia sa stabileasca un
algoritm detaliat de calcul , care sa permita utilizarea unei proceduri automate de selectare a
ofertei castigatoare, ori de cate ori acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic.
Garantia de participare se constituie de catre ofertant in scopul de a proteja autoritatea
contractanta de riscul unui eventual comportament necorespunzator al acestuia pe intreaga
perioada, pana la incheierea contractului de achizitie publica. Documentatia pentru
prezentarea si elaborarea ofertei trebuie sa contina cuantumul garantiei de participare si
perioada de valabilitate a acesteia.
Perioada de valabilitate a garantiei de participare este cel putin egala cu perioada de
valabilitate a ofertei.
 Cuantumul garantiei de participare se stabileste in suma fixa, care se incadreaza de
regula intre 1 si 2% din valoarea estimate a contractului de achizitie publica si care nu poate fi
sub nici o forma mai mica de 0,5% sau mai mare decat 2,5% din aceasta valoare.
Garantia de buna executie a contractului de achizitie publica se constiutruie de catre
contractant, in scopul asigurarii autoritatii contractante de indeplinirea, din punct de vedere
cantitativ, calitativ si in termen a contractului. Autoritatea contractanta are obligatia sa
stabileasca in documentatia pentru elaborarea si prezentarea ofertei cuantumul garantiei de
buna executie, care va fi cuprins intre 5% si 10% din pretul contractului de achizitie publica.
Autoritatea contractanta are dreptul de a vira garantia de participare in bugetul propriu,
ofertantul pierzand astfel suma constituita, atunci cand se afla in oricare dintre urmatoarele
situatii:
a) isi retrage oferta in perioada de valabilitate a acesteia;
b) oferta sa fiind stabilita castigatoare, nu constituie garantia de buna executie in
perioada de valabilitate a ofertei;
c) oferta sa fiind stabilita castigatoare, refuza sa incheie contractul de achizitie publica
in perioada de valabilitate a ofertelor.
In cazul in care obiectul contractului de achizitie publica include si furnizarea de
produse, oferta de pret depusa de fiecare furnizor trebuie sa contina in mod obligatoriu si
costul transportului produselor la locul de livrare indicat de autoritatea contractanta in anuntul
de participare.
Intre data publicarii in sistemul electronic a documentatiei pentru elaborarea si
prezentarea ofertei si data limita pentru depunerea ofertelor trebuie sa existe o perioada de
minim 45 de zile.
Este de retinut ca solicitantii au dreptul de a cere clarificari in legatura cu
documentatia pentru prezentarea si elaborarea ofertei, pana cel mai tarziu cu 8 zile inainte de
data limita de prezentare a ofertelor.
Autoritatea contractanta are obligatia de a pune la dispozitia tuturor ofertantilor,
raspunsurile de clarificari, cu cel putin 6 zile inainte de data limita de primire a ofertelor, prin
publicarea in sistemul electronic.

Evaluarea ofertelor
Evaluarea ofertelor trebuie sa se faca ori de cate ori acest lucru este posibil din punct
de vedere tehnic, prin utilizarea unei proceduri automate de aplicare a algoritmului de calcul
prevazut in documentatia de prezentare si evaluare a ofertei. In situatia in care evaluarea nu se
poate realize in tot sau in parte, prin utilizarea unei proceduri automate, comisia de evaluare a
autoritatii contractante are obligatia sa transmita rezultatul evaluarii in maxim 24 de ore de la
luarea hotararii. Deschiderea ofertelor în forma electronica se face cu respectarea procedurii
stabilite de operatorul Sistemului electronic.
Examinarea ofertelor, evaluarea lor si stabilirea ofertei celei mai avantajoase se fac, in
mod corespunzator, prin utilizarea facilitatilor sistemelor electronice de clasificare a ofertelor,
conform procedurii stabilite de operatorul Sistemului electronic.
Autoritatea contractanta are dreptul sa recurga la o procedura de ofertare deschisa.
Aceasta presupune ca , pentru unu din criteriile de evaluare cuantificabile electronic fiecare
ofertant are posibilitatea sa prezinte, in interiorul unui interval de timp bine precizat, mai
multe oferte consecutive, a caror valoare sa fie accesibila tuturor celorlalti ofertanti, fara a fi
accesibila si identitatea titularului fiecarei oferte. Regulile standard de aplicare a procedurii de
ofertare deschisa se stabilesc de catre operatorul sistemului electronic. Descrierea detaliata a
procedurii trebuie sa fie prevazuta in documentatia de prezentare si elaborare a ofertei.
La sfarsitul intervalului de timp mentionat anterior, operatorul sistemului electronic
selecteaza oferta cea mai avantajoasa dintre cele existente si o comunica autoritatii
contractante care o declara castigatoare. Calculatorul determina castigatorul. In acest moment
identitatea titularului ofertei devine accesibila celorlalti ofertanti prin intermediul operatorului
sistemului electronic.
In cazul produselor mai complexe, castigatorul nu este desemnat tot de sistem. Ponderea intre
caracteristicile tehnice si pret, se face prin notare, de catre o comisie de evaluare. Ideal,
membrii acestei comisii nu vor fi desemnati de autoritatile contractante, ci de persone din
sistem, care vor nota independent una de alta, fara sa se consulte. Desemnarea lor pentru o
anumita licitatie se va face in mod aleator. Daca intre notele date de membrii unei comisii vor
fi diferente mari, se va intruni alta echipa de evaluatori, pentru revizuirea primelor rezultate.

Comunicarea rezultatului evalării

Comunicarea rezultatului privind stabilirea ofertei castigatoare se transmite in termen
de 5 zile, prin utilizarea procedurii de comunicare stabilita de operatorul sistemului electronic,
prin mesaje trimise tuturor participantilor. Numele castigatorului este anuntat si pe site-ul de
licitatii.

Incheierea contractului de achizitie publică

Autoritatea contractanta are urmatoarele obligatii:
▫ sa incheie contractul de achizitie publica cu ofertantul a carui oferta a fost
stabilita ca fiind castigatoare;
▫ sa verifice documentele de calificare ale ofertantului a carui oferta a fost
stabilita ca fiind castigatoare, inainte de incheierea contractului de achizitie
publica;
▫ sa incheie contractul de achizitie publica in perioada de valabilitate a ofertelor;
▫ sa incheie contractul de achizitie publica numai dupa 5 zile de la data
transmiterii comunicarii privind rezultatul stabilirii ofertei castigatoare (dar in
perioada de valabilitate a ofertelor);
▫ sa transmita operatorului sistemului electronic- spre publicare- un anunt de
atribuire a contractului de achizitie publica, nu mai tarziu de 30 de zile de la
data incheierii contractului de achizitie publica.
Orice comunicare, solicitare, informare, notificare, trebuie sa se transmita in forma
electronica, in conformitate cu procedura stabilita de operatorul sistemului electronic, sub
sanctiunea neluarii lor in considerare. Toate documentele transmise in cadrul procedurii de
licitatie electronica trebuie sa fie prezentate in forma electronica si semnate electronic. Orice
document- in forma electronica- trebuie inregistrat in momentul transmiterii si al primirii.
Autoritatea contractanta care a incheiat un contract de achizitie publica in urma aplicarii
procedurii de licitatie electronica are obligatia sa plateasca operatorului sistemului electronic
tariful de utilizare, calculate in cota procentuala din valoarea contractului. Cuantumul tarifului
de utilizare se stabileste prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului
Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si a Ministerului Finantelor Publice, intr-o cota
procentuala, in limita a 0,5%.
Fiecare furnizor, executant sau prestator care participa la o procedura de achizitie
electronica are obligatia sa plateasca operatorului sistemului electronic tariful de participare.
Cuantumul acestuia se stabileste prin hotarare a Guvernului la propunerea Ministerului
Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si a Ministerului Finantelor Publice.
In cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre una dintre parti, partea lezata are
dreptul de a cere rezilierea contractului de achizitie publica si de a pretinde plata de
despagubiri.
 Operatorul Sistemului electronic are obligatia sa stabileasca acele proceduri si norme
de securitate care asigura gradul necesar de confidentialitate si siguranta in utilizare, in scopul
bunei desfasurari a procedurilor de licitatie electronica.
Toate comunicarile efectuate in cadrul procedurii licitatiei electronice trebuie efectuate on-
line, in conformitate cu regulile stabilite de operatorul Sistemului electronic, sub sanctiunea
neluarii lor in considerare.
Dosarul procedurii licitatiei electronice se pastreaza de catre operatorul Sistemului
electronic atat timp cat contractul de achizitie publica produce efecte juridice, dar nu mai
putin de 5 ani de la data finalizarii contractului respectiv.
La cerere, dosarul procedurii licitatiei electronice este pus la dispozitie oricarei
autoritati publice interesate, spre consultare, cu conditia ca nici o informatie sa nu fie
dezvaluita daca dezvaluirea ei ar fi contrara legii, ar impiedica aplicarea legii, ar afecta
interesul public, ar prejudicia interesul comercial legitim al partilor sau ar afecta libera
concurenta, dar fara a se limita drepturile ce decurg, potrivit legii, pentru organele abilitate, de
a ridica documente care pot servi la dovedirea fraudelor, contraventiilor sau infractiunilor.
In unele situatii poate sa aiba loc anularea aplicarii procedurii licitatiei electronice. Autoritatea
contractanta are dreptul de a anula aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de
achizitie publica numai daca ia aceasta decizie inainte de data transmiterii anuntului de
atribuire si numai in urmatoarele circumstante:
a) nu a fost posibila asigurarea unui nivel satisfacator al concurentei;
b) nici unul dintre candidati/ofertanti nu a indeplinit conditiile de calificare prevazute
in documentatia pentru elaborarea si prezentarea ofertei;
c) au fost prezentate numai oferte necorespunzatoare, respectiv oferte care:
- sunt depuse dupa data limita de depunere a ofertelor;
- nu au fost elaborate si prezentate in concordanta cu cerintele cuprinse in
documentatia pentru elaborarea si prezentarea ofertei;
- contin in propunerea financiara preturi care par in mod evident a nu fi
rezultatul liberei concurente si care nu pot fi temeinic justificate;
- contin propuneri referitoare la clauzele contractuale, propuneri care sunt in
mod evident dezavantajoase pentru autoritatea contractanta;
- prin valoarea inclusa in propunerea financiara fiecare dintre ele a depasit
valoarea fondurilor alocate pentru indeplinirea contractului de achizitie publica
respectiv;
d) circumstante exceptionale afecteaza procedura pentru atribuirea contractului de
achizitie publica sau este imposibila incheierea contractului.
Decizia de anulare nu creeaza vreo obligatie a autoritatii contractante fata de participantii la
procedura de achizitie publica, cu exceptia returnarii garantiei pentru participare.
Autoritatea contractanta are obligatia de a comunica tuturor participantilor la procedura de
achizitie publica incetarea obligatiilor pe care acestia si le-au creat prin depunerea de oferte,
dar si motivul anularii.
De la lansarea sa in 2002, pana astazi, prin sistemul electronic de achizitii publice au
fost inchise 351 400 licitatii, inregistrandu-se economii de aproape 4.000 de miliarde lei. Pe
categorii de produse, cele mai multe tranzactii au fost incheiate in domeniul sanatatii, avand
ca obiect reactivii de laborator- 20.439, compusii heterociclici- 16.890, aparate medicale
diverse- 11.208, articole de papetarie 7368 si antibiotice si sarurile lor- 6875, cu economii
cuprinse intre 11,5 si 32,26%. Intre categorii de produse pentru care s-au iregistrat cele mai
mari economii, in procente, fata de pretul de pornire, se numara: consumabile pentru fax si
copiatoare- 64,17%, articole metalice de birou- 55,28%, formulare imprimate (tichete, bilete,
formulare)- 52,74%, articole scolare si de birou din material plastic- 51,93%. Cele mai multe
licitatii au fost inchise de Spitalul „Sf Ioan” Bucuresti- 2202 licitatii, Spitalul Municipal
„Campina”- 2023 licitatii, Spitalul clinic de Urgenta Militar Central „C. Davila”- 1450
licitatii, Matei Bals- 1342. Cele mai mari economii fata de pretul de pornire au fost
inregistrate de Spitalul Orasanesc Cisnadie- 87,47% si de Casa de Pensii a Municipiului
Bucuresti- 75,69%, economii de peste 60% fiind realizate de Directia Generala a Finantelor
Publice Brasov- 65,32%. Ministerul agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului- 63,24%,
Directia Generala a Finantelor Publice Neamt- 61,28%, Directia Sanitara Veterinara Prahova-
60,59%.
Pe data de 16 martie 2002, a avut loc incheierea primei licitatii in cadrul sistemului de
efectuare in cadrul sistemului de efectuare a achizitiilor publice prin licitatii electronice,
www.e-licitatie.ro.
Licitatia a fost initiata de Secretariatul General al Guvernului in data de 4 martie 2002
si a avut ca obiect produsul „hartie copiator format A4”. Licitatia a fost lansata pentru o
cantitate de 2.000de topuri si adjudecata pentru un pret unitar per top de hartie de 68.900 lei.
Serban Mihailescu, Ministru pentru Coordonarea Secretariatului General al Guvernului, a
declarat cu privire la incheierea acestei prime licitatii: „Pretul rezervat de SGG a fost de
99.000 lei per top de hartie si s-a bazat pe valoarea cea mai mica inregistrata la concursurile
de oferta desfasurate conformOUG 60/2001 in luna decembrie 2001, valoare la care s-a
aplicat o reducere de 10%. Astfel, pretul de 68.900 lei la care s-a adjudecat pe www.e-
licitatie.ro licitatia Secretariatului General al Guvernului a fost cu 37,5% mai mic decat in
cazul achizitiei din luna decembrie 2001.” Inca de la aceasta prima licitatie s-au constatat
economii importante la produsele achizitionate, demonstrand astfel eficenta acestui sistem.
Dupa alegerea ofertei cu cel mai mic pret, urmeaza incheierea off-line a contractului
intre ofertantul declarat castigator si institutia care a lansat cererea de oferta.
Prin incheierea primei licitatii in cadrul acestui sistem s-a dovedit capacitatea de
functionare a acestuia pentru toate etapele ce trebuie parcurse pentru incheierea unui contract.
Lansarea cererilor de oferta, primirea ofertelor si alegera celei mai bune dintre acestea on-line
este cea mai buna solutie, la care Guvernul Romaniei a apelat spre beneficiul tuturor
cetatenilor Romaniei.
Pana la data de, 20 martie 2002, catre sistemul electronic de achizitii publice au fost
adresate 4760 cereri de inscriere in sistem, dintre care 499 autoritati contractante si 4261 de
ofertanti.
Pana la data de 19 martie 2002 au fost finalizate 8 licitatii, in valoare totala de
aproximativ 470 milioane de lei.. In cele 8 procese de licitatii inchise pana la aceasta data,
autoritatile contractante au achizitionat prin licitatie electronica produse de papetarie si
rechizite in valoare de peste 470 de milioane de lei. Fata de preturile la care fusesera
achizitionate anterior produsele respective, s-au constatat reduceri intre 5 si 30%, realizandu-
se, in medie, economii de 16 procente. Date despre licitatiile finalizate sunt disponibile pe
site-ul www.e-licitatie.ro , unde pot fi consultate rezultatele, data de inchidere, autoritatea
contractanta, produsul achizitionat, numele companiei cistigatoare, valoarea achizitiei. Aceste
date sunt accesibile de la orice calculator conectat la Internet, din tara sau din strainatate,
oricarui cetatean interesat de procesul de achizitii publice, reprezentantilor companiilor care
doresc sa se inscrie in sistem sau reprezentantilor mass-media, contribuind astfel la cresterea
gradului de transparenta al proceselor de achizitii publice din Romania.
Pe 5 august 2003, s-a finalizat in sistemul electronic de achizitii publice www.e-
licitatie.ro, licitatia organizata de Inhstitutul de Endocrinologie C. I. Parhon in cadrul
programului de sanatate „Preventia in patologia endocrina”.
La liciatie au participat 14 societati ofertante, valoarea de inchidere a licitatiilor
atingand 13,76 miliarde lei. Pentru programul „Preventia si controlul in patologia nefrologica
si dializa” valoarea finala a licitatiilor, care au fost inchise la 31 iulie 2003, s-a ridicat la 1,518
miliarde lei. . De asemenea, se afla in curs de organizare licitatia electronica privind
achizitionarea de medicamente si materiale sanitar-farmaceutice, necesare unitatilor sanitare
din subordinea Directiei Asistenta Medicala a Ministerului Apararii Nationale, a carei valoare
este evaluata la aproximativ 300 de miliarde de lei.
Cele mai mari valori ale licitatiilor electronice in luna iulie 2003 au fost inregistrate de
unitati spitalicesti. Spitalul Clinic de Obstretica si Ginecologie "Cuza Voda" din Iasi a lansat
pentru Iodum licitatia cu cea mai mare valoare finala, de 2 miliarde de lei, inregistrand
economii de 48,4% - aproximativ 1,8 miliarde lei fata de bugetul initial. Urmatoarele clasate
au fost Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti, pentru role de sterilizare, cu economii de 487,3
milioane lei la o valoare de deschidere de peste 2 miliarde lei, si Spitalul Judetean de Urgenta
Brasov, cu 1,4 miliarde lei - valoarea finala pentru achizitionarea de Nadroparina. 14 iulie
2003 a fost ziua cu cel mai mare numar de licitatii finalizate, respectiv 2270. Cu un an in
urma, in luna iulie 2002, in sistemul electronic de achizitii publice erau deschise 1200 de
licitatii, fata de 9600 in anul 2003.
Sistemul Electronic pentru Achizitii Publice (SEAP) a castigat Premiul AFCEA
International Golden Link pe anul 2005 la categoria Aparare Internationala si Guvern Civil.
Sistemul a fost dezvoltat pentru Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia
Informatiei (IGCTI) de UTI Systems in colaborare cu TotalSoft, HP Romania si Microsoft
Romania si permite institutiilor publice din Romania sa-si procure bunuri si servicii prin
mijloace electronice.
Fiecare participant la licitatiile initiate, este evaluat functie de seriozitatea pe care o
prezinta si comportamentul afisat in tranzactiile la care participa, astfel ca dupa fiecare
participare la o tranzactie i se da o nota numita “bonitate” , nota ce poate fi cunoscuta de
ceilalti utilizatori. O licitatie in calitate de organizator se poate anula oricand, dar aceasta
anulare poate afecta in sens negativ „bonitatea”. In calitate de participant, oricine se poate
retrage oricand din licitatie.

4.2. Tipuri de licitaţii electronice

Licitatia directa standard

Este licitatia organizata de un ofertant pentru un anumit produs. La fiecare noua
inscriere la licitatie sistemul va recalcula castigatorul licitand in numele participantilor pana la
limita stabilita de acestia. Orice modificare de situatie va fi anuntata participantilor implicati
prin mesaje e-mail, acestia putand sa-si modifice oferta pana la data de inchidere a licitatiei.
In cazul existentei mai multor preturi maxime egale, se va alege in functie de vechimea ofertei
(ofertele mai vechi avand prioritate), şi bonitate( bonitatea mai mare având prioritate)

Licitatia directa cu pret rezervat

Este licitatia organizata de un ofertant pentru un anumit produs in care ofertantul
introduce şi pretul rezervat al licitatiei, cunoscut doar de el, pretul minim la care este dispus
sa-si vanda produsul.

Licitatia de tip olandez

Este licitatia organizata de un ofertant pentru un anumit produs, oferit in cantitati mari,
unde vor exista mai multi cumparatori castigatori, care isi adjudeca produsele in ordinea
descrescatoare a pretului oferit. Pretul la care se va realiza vanzarea va fi pretul oferit de
ultimul castigator, care poate sa nu primeasca in totalitate numarul de produse cerut.

Licitatia inversa standard

Este licitatia organizata de un cumparator pentru un anumit produs. Organizatorul
licitatiei, (cumparatorul), va introduce pretul de pornire al licitatiei, in acest caz, pretul maxim
pe care cumparatorul este dispus sa il plateasca, care va fi facut cunoscut tuturor
participantilor (ofertanti). Participantii la licitatie furnizeaza un pret de pornire,- care va trebui
sa fie mai mic sau egal cu pretul de pornire introdus de organizator -si un pret rezervat (pretul
minim pana la care sunt dispusi sa liciteze. Pretul rezervat va fi cunoscut doar de cel care l-a
introdus. Ofertantul liciteaza pentru intreaga cantitate de articole pe care cumparatorul o cere.
(nu se admite licitarea pentru cantitati fractionate).

Licitatia inversa cu pret rezervat

Licitatia inversa cu pret rezervat este licitatia organizata de un cumparator pentru un
anumit produs, la care se va introduce şi pretul rezervat al licitatiei, pretul maxim la care este
dispus sa cumpere produsul. Pretul rezervat va fi cunoscut doar de organizatorul licitatiei.
Participantii la licitatie furnizeaza un pret de pornire, mai mic sau egal cu pretul de pornire
introdus de organizator, si un pret rezervat- pret minim pana la care sunt dispusi sa liciteze.
Pentru fiecare licitatie se stabileste un pas de licitare, o cuanta, in functie de pretul de pornire
dat stabilit de cumparator. Aceasta cuanta este un numar intreg si foloseste sistemului pentru a
licita in numele ofertantilor. Pretul castigator la o licitatie va fi cu o cuanta mai mic decat cel
mai bun pret oferit de ceilalti ofertanti. Pretul castigator nu poate fi mai mic decat pretul
rezervat asociat participarii respective. Ofertantul va licita pentru intreaga cantitate de articole
pe care cumparatorul o cere(nu se admite licitarea pentru cantitati fractionate). Daca
participantul declarat castigator ofera un pret peste pretul stabilit de organizator, acesta va
putea sa refuze sa cumpere.
PROMOVAREA SITE-URILOR WEB
 CUPRINS

CAPITOLUL 1. TEHNOLOGII INFORMATICE UTILIZATE ÎN ECONOMIE

1.1. Noţiuni generale ......................................................................................................3
1.2. Entropia informaţională ..........................................................................................5
1.3. Sisteme informaţionale şi sisteme informatice .......................................................5
1.4. Tipuri de sisteme informaţionale ............................................................................6
1.5 Utilizarea internetului in procesele economice…………………..……….………..9

CAPITOLUL 2. METODE DE PROMOVARE A SITE-URILOR WEB

2.1. Introducere………………………………………………….……………………11
2.2. Înregistrarea domeniului si găzduirea site-ului......................................................12
2.3. Crearea si actualizarea site-ului..............................................................................14
2.4. Conţinutul, structurarea si aspectul grafic al site-ului............................................15
2.5. Optimizarea site-ului pentru indexarea adecvata de catre motoarele de cautare...16
2.6. Înscrierea site-ului in cataloagele portalurilor romanesti si străine……………...19
2.6.1. Noţiuni introductive despre portaluri………………………………...19 2.6.2
Importanţa înscrierii unui site web în cataloagele de adrese………..20
2.6.3. Înscrierea site-ului web în cataloagele portalurilor importante….….21
2.6.4. Înscrierea site-ului web în cataloagele portalurilor romanesti…..….24
2.7 Schimbul de link-uri………………………………………………………….…..25
2.7.1 Constructia de linkuri pentru un nou site web…………………………..26
2.7.2 Popularitatea link-urilor…………………………………………………27
2.8. Promovarea site-ului pe forumuri si in grupurile de discutii………………….…28
2.9. Participarea la clasamentele site-urilor care fac topuri………..……………...….31

CAPITOLUL 3. PROMOVAREA SITE-ULUI WEB

3.1. Noţiuni introductive despre optimizare………………………………………..37
3.2. Optimizarea conţinutului paginii web…………………………………………38
3.3. Densitatea cuvintelor-cheie……………………………………………………..39
3.4. Marcajul "title" (titlu html)……………………………………………………..40
3.5. Titlul propriu-zis al paginii web………………………………………………42
3.6. Marcajul "description" (descrierea subiectului paginii web)……………….….42
3.7. Marcajul "keywords" (cuvinte-cheie)……………………………………….…...43
3.8. Marcajul "alt" (text alternativ)…………………………………………….…….43
3.9. Inregistrarea site-ului la motoarele de căutare…………………………..……44
3.10 Rangul paginilor web…………………………………………………………....44

CONCLUZII………………………………………………………………………………...48

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................... 47
 CAPITOLUL I
TEHNOLOGII INFORMATICE UTILIZATE ÎN ECONOMIE

1.1. Noţiuni generale

Termenului de informaţie nu i se poate asocia o singură definiţie întrucât aceasta este
complexă şi foarte variată. Pentru a putea fi percepută este necesar ca ea să fie exprimată într-
un anumit mod.
În informatică informaţia reprezintă un şir de caractere dintr-un alfabet dat care poate
fi prelucrat prin proceduri manuale sau automate.
Atributele acesteia se referă la:
• adăugarea de noi cunoştinţe la cele deja existente;
• înlăturarea unei incertitudini pentru receptor;
• utilitatea pentru cel care o recepţionează.
După forma de exprimare a fenomenelor pe care le reflectă informaţia poate fi
analogică, numerică sau cantitativă şi nenumerică sau calitativă. După situarea în timp faţă de
procesul sau fenomenul reprezentat aceasta poate fi activă (dinamică sau operativă), pasivă
sau previzionată. După conţinut deosebim informaţii elementare, complexe şi sintetice, iar
după domeniul de activitate pe care îl deservesc putem vorbi despre informaţii tehnologice,
tehnico-ştiinţifice şi economice.
Data reprezintă informaţia exprimată într-o formă concretă. Prin această noţiune se
înţelege un ansamblu de semne şi caractere dispuse într-o ordine reprezentând situaţia
sintactică a unui sistem de informare. O dată devine informaţie în măsura în care semnificaţia
sa are un anumit grad de sinteză. Data are o existenţă obiectivă, tangibilă, reprezentând o
informaţie potenţială.
La nivelul unei entităţi economice, datele supuse prelucrării provin atât din surse
externe, cât şi interne. Cele externe sunt, de regulă, direct utilizabile (facturi, cec-uri etc.),
uşor cuantificabile şi se referă, în principal, la clienţi (cerinţe, preferinţe, posibilităţi de plată,
situaţia livrărilor etc.), la furnizori (situaţia livrărilor, relaţiile financiare cu aceştia, aprecierea
calităţii produselor vândute, lucrărilor sau serviciilor prestate de aceştia), la colaboratori, la
canalele de distribuţie ale organizaţiei (existenţa lor, activitatea, posibilitatea lor de a se
informa etc.), precum şi la cunoştinţe tehnice şi tehnologice (know-how). Cele interne se
bazează pe cuantificarea anumitor fapte şi observaţii (măsurări, cântăriri etc.) cum ar fi
inventarele, evidenţa stocurilor, a producţiei, a personalului etc.
Drumul parcurs de informaţie din momentul apariţiei unui eveniment şi până când,
pe baza cunoaşterii lui se declanşează un nou eveniment se numeşte circuit informaţional,
iar o secţiune a acestuia poartă denumirea de flux informaţional. Acesta din urmă reprezintă
totalitatea informaţiilor transmise într-un interval de timp determinat de la o sursă de
informaţie la un receptor, printr-o mulţime de canale informaţionale.
Fluxul informaţional este caracterizat prin conţinut, volum, frecvenţă, calitate, formă
suport, mod de obţinere şi cost. El poate fi intern, asigurând circulaţia informaţiei între
diferitele compartimente ale structurii organizatorice din interiorul unei entităţi economice şi
între diferite persoane din cadrul compartimentelor funcţionale, în vederea fundamentării
deciziilor, sau extern asigurând circulaţia verticală a informaţiei între diferite întreprinderi
şi/sau între o entitate economică şi organismele ierarhic superioare. Fluxul informaţional
intern poate fi orizontal sau vertical, iar cel vertical poate fi ascendent sau descendent.
În mod similar, fluxurile informaţionale externe pot fi orizontale sau verticale, iar cele
verticale ascendente ori descendente.
Cunoştinţele includ capacitatea de a evalua informaţiile într-un anumit sens sau scop.
Prin urmare, se poate accepta faptul că informaţia este distinctă de cunoştinţă şi că ea este dată
de forma unei cunoştinţe pentru a permite comunicarea sau manipularea acesteia. La orice
nivel de conducere, pentru a putea lua decizii fundamentate ştiinţific, decidentul trebuie să
utilizeze informaţii limitate la domeniul său de activitate. Gradul de utilizare a informaţiei şi
eficienţa sa în anumite activităţi umane depinde de calitatea informaţiei care vizează
dimensiunea temporală (oportunitatea, actualitatea, frecvenţa şi perioada considerată),
conţinutul (exactitatea, pertinenţa, exhaustivitatea, conciziunea, anvergura şi randamentul) şi
forma sa (claritatea, precizia, ordinea, prezentarea şi suportul).
Prin urmare, între date, cunoştinţe şi informaţii trebuie făcută o distincţie clară, astfel:
♦ datele reprezintă numere, mărimi etc. care servesc la rezolvarea unei probleme sau
care se obţin în urma unor cercetări, urmând a fi supuse unor prelucrări, motiv pentru care ele
pot fi considerat materia primă a informaţiei reprezentând, prin urmare, informaţii potenţiale.
Reiese de aici că datele, ca urmare a efectuării unor prelucrări asupra lor duc la obţinerea
informaţiilor. La nivelul întreprinderilor datele reprezintă numere, diverse documente etc. care
numai prin ele însele nu sunt valoroase;
♦ informaţiile se referă la date organizate care au fost sortate şi aranjate după criterii
specifice unui anumit domeniu de activitate. Ca trăsătură fundamentală a informaţiei
menţionăm subiectivitatea;
♦ cunoştinţele se bazează pe însuşirea informaţiilor, având ca efect posibilitatea luării
anumitor decizii.

1.2. Entropia informaţională

Pentru a opera cu noţiunea de informaţie trebuie ca, pe lângă evaluarea ei calitativă, să
fie folosite şi forme de exprimare cantitative, punându-se problema găsirii unui etalon cu
ajutorul căruia să se măsoare şi să se compare informaţiile, indiferent de modul în care sunt
emise, transmise sau recepţionate.
Înlăturarea incertitudinii prin realizarea unui eveniment dintr-un set de evenimente
posibile conduce la obţinerea unei informaţii. Măsura cantităţii de informaţie poartă
denumirea de entropie informaţională.
Informaţia şi entropia (nedeterminarea) pot avea aceiaşi măsură dar, întrucât informaţia
reprezintă înlăturarea nedeterminării, sensul variaţiei acestor două noţiuni este opus.
Unitatea de măsură a cantităţii de informaţie poartă denumirea de BIT (Binary digit) şi
va fi reprezentată de informaţia generată la realizarea unui experiment cu două evenimente
posibile având probabilităţi egale de realizare.

1.3. Sisteme informaţionale şi sisteme informatice

Pentru a funcţiona la parametrii optimi, în orice organizaţie se derulează următoarele
activităţi:
♦ culegerea datelor privind sistemul reprezentat de către întreprindere şi mediul în care
aceasta îşi desfăşoară activitatea;
♦ transmiterea datelor la centrele de prelucrare prin intermediul canalelor
informaţionale;
♦ prelucrarea datelor în scopul obţinerii informaţiilor necesare procesului decizional;
♦ adoptarea deciziilor şi transmiterea acestora organelor de execuţie;
♦ asigurarea controlului şi urmărirea ducerii la îndeplinire a deciziilor.
Aceste activităţi sunt asigurate prin sistemul informaţional care este interpus între
sistemul operaţional şi cel de conducere.
 Sistemul informaţional reprezintă totalitatea metodelor, procedeelor şi mijloacelor
utilizate în culegerea, stocarea, prelucrarea, analiza şi transmisia datelor în scopul
fundamentării şi urmăririi deciziilor la toate nivelurile unei entităţi economico-sociale.
Sistemul informaticeste o componentă a sistemului informaţional în care mijloacele tehnice de
prelucrare sunt calculatoarele electronice.
Prelucrarea datelor pentru a se obţine informaţii în scopul luării anumitor decizii are la
bază următoarele considerente: • informaţia apare deseori în alt loc decât cel în care este
utilizată; • informaţia apare deseori în alt moment decât cel al utilizării; • informaţia apare
deseori sub o formă diferită de cea în care este folosită.

Obiectivele informaţiei la nivelul unei firme se referă la:

♦ satisfacerea unor obligaţii legale (orice entitate trebuie să-şi organizeze şi să-şi
conducă activitatea potrivit Legii nr. 82/1991 a contabilităţii, republicată. În plus, bilanţul şi
contul de profit şi pierdere sunt componente ale situaţiilor financiare care se publică.
Totodată, respectarea legislaţiei fiscale presupune întocmirea unor declaraţii vamale, cu
privire la TVA sau la veniturile obţinute etc.);
♦ pregătirea deciziilor pe diferite niveluri ierarhice (întrucât informaţia reprezintă
punctul de plecare în vederea luării deciziilor, elaborarea acestora necesită diverse informaţii);
♦ asigurarea comunicării. Se are în vedere atât comunicarea internă, cât şi cea externă.
Dacă comunicarea internă vizează schimburile de informaţii verticale (la niveluri ierarhice
diferite) sau orizontale (la acelaşi nivel ierarhic), comunicarea externă se referă la primirea
informaţiilor din exterior sub forma documentaţiilor, studiilor de piaţă etc., la difuzarea
informaţiilor către exterior prin reclame, publicitate, informări ale acţionarilor sau asociaţilor
etc., precum şi la schimburile regulate de informaţii cu clienţii, furnizorii, debitorii, creditorii
etc.

1.4. Tipuri de sisteme informaţionale

Majoritatea clasificărilor sistemelor informaţionale pleacă de la rolul acestora în
procesele manageriale şi se axează pe relaţia dintre informaţie şi decizie. Principalele
obiective ale sistemelor informaţionale sunt sprijinirea procesului decizional şi coordonarea
într-un sistem cu mai multe niveluri. Clasificarea lor se poate face în funcţie de piramida
decizională sau potrivit cubului de clasificare al acestora.
Clasificarea sistemelor informaţionale în funcţie de piramida decizională are în vedere
următoarele tipuri de sisteme informaţionale:
♦ sisteme informaţionale de prelucrare a tranzacţiilor – TPS (Transaction Processing
Systems);
♦ sisteme informaţionale pentru conducere – MIS (Management Information
Systems);
♦ sisteme de sprijinire a deciziilor – DSS (Decision Support System);
♦ sisteme informaţionale pentru conducerea executivă – EIS (Executive Information
System).
Sistemele informaţionale de prelucrare a tranzacţiilor (TPS) preiau datele rezultate din
desfăşurarea activităţii întreprinderii în bazele proprii de date, constituind baza pentru
celelalte niveluri ale sistemelor informaţionale. Sisteme informaţionale pentru conducere
(MIS) pleacă de la TPS şi sintetizează informaţiile sub formă de rapoarte periodice într-un
format predefinit şi greu de modificat, aceste rapoarte fiind destinate deseori nivelurilor
intermediare de conducere, având ca finalitate controlul. Ele nu sunt însă suficient de
relevante în vederea luării deciziilor, în special la nivelurile superioare. Acesta este şi motivul
pentru care au apărut sistemele de sprijinire a deciziilor. Sistemele informaţionale pentru
conducerea executivă (EIS) sunt caracteristice nivelurilor superioare de conducere şi
integrează informaţii provenind din surse interne, permiţând managerilor controlul şi
dispunerea de informaţii importante pentru luarea deciziilor. Aceste informaţii sunt prezentate
într-o formă personalizată, fiind orientate mai degrabă către prezentarea individualizată şi
sintetică a informaţiilor, decât spre scenarii decizionale sau către elaborarea de diverse
previziuni.
Cea de-a doua clasificare a sistemelor informaţionale are la bază trei obiective care
formează cubul de clasificare a sistemelor informaţionale, referindu-se la sprijinirea
următoarelor procese:
♦ informaţional (axa OX). Are în vedere culegerea, filtrarea şi transmiterea datelor
care caracterizează activitatea firmei;
♦ decizional (axa OY). Se referă la furnizarea informaţiilor necesare luării deciziilor în
probleme structurate sau semistructurate;
♦ de comunicaţie (axa OZ). Vizează vehicularea informaţiei între diverse categorii de
utilizatori sau utilizarea concomitentă a informaţiei de către mai mulţi utilizatori.
Dacă se are în vedere clasificarea sistemelor informaţionale în funcţie de cubul de
clasificare, se disting zece categorii ale căror caracteristici principale sunt prezentate în cele
ce urmează:
♦ sisteme informaţionale pentru conducere – MIS (Management Information
Systems): analizează informaţiile, generează rapoartele solicitate, rezolvă probleme
structurare;
♦ sisteme informaţionale pentru conducerea executivă – EIS (Executive Information
System): evaluează informaţia în analize oportune la nivelul conducerii de vârf, într-o manieră
inteligentă;
♦ sisteme de sprijinire a conducerii executive – ESS (Executive Support Systems):
extensie a EIS capabilă să asigure suportul pentru comunicaţii electronice şi facilităţi
organizaţionale;
♦ sisteme suport pentru decizii – DSS (Decision Support System): utilizează date şi
modele pentru asistenţa deciziilor în probleme semistructurate la nivelul decidenţilor
individuali;
♦ sisteme suport pentru decizii de grup – GDSS (Group Decision Support System):
extensie a DSS cu facilităţi de negocieri şi comunicaţii în vederea elaborării deciziilor de
grup);
♦ sisteme pentru întâlniri electronice – EMS (Electronic Meeting Systems): furnizează
infrastructura necesară grupurilor de lucru pentru derularea activităţii participanţilor la
întâlniri;
♦ sisteme de sprijinire a deciziilor la nivel organizaţional – ODSS (Organizational
Decision Support System): sprijinirea luării deciziilor care afectează mai multe subdiviziuni
ale organizaţiei. Mai au rolul de a asista personalul din grupuri diferite şi de a furniza
informaţii care sunt utilizate sau nu în multiple activităţi independente;
♦ sisteme expert – ES (Expert Systems): încorporează cunoştinţele experţilor dintr-un
domeniu dat şi le folosesc în luarea deciziilor, elaborarea de recomandări, consultaţii etc.;
♦ sisteme de birotică – OIS (Office Information Systems): informatizarea muncii de
birou la nivelul compartimentelor funcţionale şi a conducerii operative. Sunt orientate către
activităţi nestructurate şi pentru controlul fluxului informaţional la nivelul birourilor;
♦ sisteme informaţionale organizaţionale inteligente – IOIS (Intelligent Organizaţional
Information Systems): satisfac cerinţele pe scară largă ale organizaţiei prin:
• sprijinirea activităţilor paralele;
• asistenţă inteligentă în comunicaţiile de grup, negocieri şi conflicte;
• facilităţi de procesare distribuită;
• tehnici de planificare multiparticipant;
• facilităţi de învăţare.

1.5 Utilizarea internetului in procesele economice

Tehnologia de afaceri bazata pe Internet este o tehnologie noua, inca in miscare.

Afacerile de comert electronic sunt atractive. O afacere de e-commerce are doua laturi, la fel
de importante: latura economica, specifica oricarei activitati comerciale, si latura informatica,
ce defineste numai o parte din tehnologia de derulare a afacerii (orice afacere de e-commerce
mai pastreaza, in modul sau de derulare, si elemente specifice comertului traditional). Desi
constituie punctul de pornire al afacerii si defineste diferenta fata de modul traditional de
derulare a unei afaceri comerciale, componenta tehnico-informatica nu trebuie supraevaluata
si nu trebuie ignorata importanta componentei economice. Tehnica de derulare a afacerii
bazate pe Internet poate aduce succesul unei afaceri comerciale dar nu il si garanteaza.
Neglijarea problemelor economice in raport cu cele pur tehnologice poate duce la ratarea
afacerii, in comertul economic.

Comertul electronic este modalitatea de a realiza activitati de comert care utilizeaza

tehnica electronica de calcul si mijloacele moderne de telecomunicatie in derulare efectiva a
afacerii, pentru a mari aria de acoperire a activitatii si viteza de schimb a informatiilor.
Comertul electronic implementeaza o noua modalitate de comunicare intre partenerii de
afaceri care are ca infrastructura reteaua Internet si serviciul Web. Aceasta modalitate de
comunicare este o alternativa la variantele traditionale de schimb de informatii in afaceri:
posta, telefon, fax, sau la transferurile de informatii prin intermediul retelei de calculatoare,
folosind linii de comunicatie dedicate. Ca principal element de infrastructura pentru comertul
electronic, Internetul ofera suport pentru un canal de distributie virtual, a carui eficienta este
determinata, in primul rand, de caracteristicile de accesibilitate specifice comunicarii in
mediul Web.
Comertul in Internet reprezinta mai mult decat numai vanzari online. Internetul a
devenit un mediu de afaceri prin intermediul caruia o mare varietate de bunuri si servicii sunt
comercializate intre partenerii de afaceri, intre acestia si consumatori (sau salariati) si chiar
intre persoane particulare.
Internetul a schimbat modul de a face afaceri, identificand noi cai de a realiza venituri,
de a obtine noi clienti sau de a conduce procesul de derulare a fondurilor. La inceputul noului
mileniu, influenta in continua crestere a Web-ului in economie este uimitoare. Oamenii de
afaceri realizeaza ca Web este una din cele mai bune metode pentru fabricanti de a-si vinde
produsele direct consumatorilor, calea prin care detailistii isi pot extinde magazinele in zone
geografice nelimitate, sau prin care intreprinzatorii pot lansa o noua afacere, fara costuri prea
mari. E-comertul permite oamenilor de afaceri sa vanda produse si servicii consumatorilor, pe
o piata globala. Pe de alta parte, e-comert este platforma pentru care s-au gasit noi cai de a
vinde si distribui produse si servicii, prin mijloace electronice.
Comertul electronic este o latura a comertului care acopera, inca, un segment de piata
suficient de limitat. Comertul electronic este o modalitate de distributie care se adreseaza, in
primul rand, clientului activ si informat, dispus sa actioneze pentru a obtine serviciile optime,
alegand din totalitatea ofertelor care ii sunt accesibile.
Din punctul de vedere al firmelor, aceasta inseamna, in primul rand, adaptabilitatea la
permanenta evolutie tehnologica.
 Practic, de viteza de adaptare la permanentele modificari tehnologice depinde, in mare
masura, pozitia firmei fata de concurenta si capacitatea ei de a raspunde cerintelor pietei.

Din punctul de vedere al consumatorilor individuali, utilizatorii de Web sunt un

segment de piata atractiv pentru orice comerciant: conform statiscilor, acestia sunt, in
majoritate, profesionisti, bine educati si cu venituri bune.
Comertul electronic reprezinta un canal de distributie alternativ, fata de cele clasice.
Distributia prin mai multe canale este utilizata de firmele comerciale cu scopul de a satisface
mai bine sau mai multe categorii de consumatori. Apeland la mai multe canale de distributie,
firmele obtin avantaje importante: o mai buna acoperire a pietei, costuri de distributie mai
mici, o “personalizare” mai accentuata a procesului de vanzare.
Comertul electronic poate fi privit si ca un tip aparte de serviciu comercial, oferit in
cadrul unei forme de comert “in afara magazinelor” , care realizeaza tranzactii comerciale
online si in care nu exista vanzator, nu exista magazin fizic.
Din punctul de vedere al resurselor mobilizate pentru acest tip de afacere, comertul
electronic inglobeaza elemente metodologice, tehnologice si practice de ultima ora : cele mai
noi concepte de dezvoltare a politicii de marketing a firmei de comert, cele mai noi tehnologii
in domeniul tehnicii de calcul si telecomunicatiilor, cele mai noi metode si instrumente de
plata, cele mai noi metode si instrumente de proiectare a aplicatiilor informatice bazate pe cel
mai nou instrument de comunicare la scara planetara : Internetul.

CAPITOLUL II
METODE DE PROMOVARE A SITE-URILOR
2.1 Introducere

Orice webmaster vrea, fie ca o recunoaste deschis sau nu, ca site-ul său să fie vizitat de
cit mai multi internauti si daca se poate, cit mai des. Aceasta dorinta (care tine de considerente
financiare sau de ego) nu este insa realizabila decit daca webmasterul si toti ceilalti implicati
in administrarea site-ului depun un efort constant pentru a mentine continutul si aspectul site-
ului cit mai aproape de cerintele internautilor. Succesul unui site, ca de altfel al oricarui
produs, se datoreaza in mare masura si modului in care este promovat, cu alte cuvinte
marketingul este aproape la fel de important ca si calitatea unui produs.
In aceasta lume a internetului inca foarte tinara, expertii in crearea de site-uri Web sau
redactorii de articole interesante nu sint de obicei si experti in marketing. Tocmai din aceasta
cauza promovarea eficienta a unui site web este facuta de cele mai multe ori de catre
profesionisti. Acestia isi ofera serviciile contra cost si la ei apeleaza companiile care vor sa-si
construiasca o prezenta importanta pe Web. Sumele investite in marketingul profesional sint
impresionante si in permanenta crestere de la an la an.
O caracteristica a Internetului este ca acesta, in calitatea sa de spatiu virtual permite
oricarui internaut sa-si construiasca un site Web, existind, spre deosebire de spatiul real,
destul loc pentru toata lumea. Mai mult, internautul respectiv nu trebuie sa aiba cunostinte
avansate de limbaj HTML sau sa plateasca vreun ban pentru locul de pe Internet unde vrea sa-
si construiasca site-ul (se exclud bineinteles cheltuielile legate de conectare si cele datorate
operatorului de telefonie). Exista in momentul de fata poate zeci de milioane de site-uri Web
in toata lumea, cele mai multe dintre ele apartinind unor internauti obisnuiti si nu unor
companii sau institutii.
Site-urile mici sint insa potentiale surse de cistig material pentru proprietari, pentru ca
exista companii interesate sa cumpere spatiu publicitar chiar si pe site-urile mici, cu conditia
ca acestea sa fie vizitate des. Un site bine facut si care si-a dobindit deja o "clientela" de
internauti constanta poate fi la un moment dat cumparat pentru o suma importanta de catre o
companie mult mai mare, existind in plus posibilitatea ca administratorii site-ului sa-si
pastreze locurile de munca pentru a continua sa mentina si sa imbunatateasca site-ul.
Tinind cont de faptul ca internautii romani care sint in acelasi timp si webmasteri vor
sa le fie vizitate site-urile, ei trebuie sa invete sa-si faca singuri activitatea de marketing,
pentru ca nu au mijloacele financiare necesare pentru apelarea la specialisti. Multe firme
romanesti care vor sa aiba situri web de succes sint in aceeasi situatie, din cauza dificultatilor
financiare neputind fi luata in discutie cumpararea de spatiu publicitar pe Internet sau
angajarea unor specialisti in marketing. Greul promovarii site-ului cade astfel pe umerii
webmasterului, transformat peste noapte si in responsabil cu marketingul.
In cele ce urmeaza vor fi prezentate metodele prin care orice internaut poate sa-si
promoveze site-ul fara a fi nevoit sa apeleze la profesionisti.
Metodele cele mai eficiente de promovare a unui site sint urmatoarele:
 1) Optimizarea site-ului web pentru indexarea adecvata de catre motoarele de cautare
 2) Inscrierea site-ului in cataloagele de adrese ale portalurilor internationale si
romanesti
 3) Promovarea site-ului pe forumurile on-line sau in grupurile de discutii
 4) Participarea la clasamentele siturilor care fac topuri
Inainte de a expune metodele propriu-zise de promovare vor fi prezentate citeva notiuni
introductive despre site-urile web.

2.2 Inregistrarea domeniului şi găzduirea site-ului web

Pentru a prezenta care sint modalitatile de promovare a unui site web vom apela la un
exemplu concret. Sa presupunem ca dorim sa construim un site pentru firma pe care o
detinem. Aceasta ofera consultanta financiara, audit si consultanta fiscala dar in acelasi timp
ofera si servicii de contabilitate. Dorim sa alcatuim un site care sa fie mixt, adica sa aiba o
parte comerciala si una de informare.
Primul pas este sa alegem un domeniu pentru site-ul firmei. Este indicat sa cumparam
un domeniu cu nume sugestiv, de exemplu putem folosi cuvintul "consultanta" si sa alegem
unul din domeniile http://www.consultanta.ro sau http://www.consultanta.com. Daca acestea
au fost deja cumparate putem alege un domeniu care se termina in NET
(http://www.consultanta.net), BIZ, etc. In cazul putin probabil in care toate domeniile au fost
deja cumparate putem incerca diverse variante de cuvinte compuse, de exemplu "audit-
consultanta". Numele unui domeniu nu trebuie sa contina spatii de aceea daca vom folosi un
cuvint compus trebuie sa folosim o liniuta pentru a lega partile sale componente. Al doilea pas
care trebuie facut este sa gazduim site-ul pe un server.
Pentru ambele initiative expuse mai sus (inregistrare domeniu si gazduire site) cel mai
indicat este sa apelam la serviciile unei companii specializate. In general furnizorii de servicii
internet (cei care ofera acces la internet) propun si servicii de inregistrare si gazduire de situri.
Daca dorim sa comparam ofertele mai multor companii putem sa cautam pe internet pagini
care contin sintagmele : "inregistrare domenii web" si "gazduire situri (site-uri) web" sau sa
vizitam sectiunile de legaturi ale portalurilor romanesti sau ale ODP. De asemenea putem sa
cautam sintagmele "web domain registration romania" si "web hosting romania".
In cazul in care nu dorim sa investim multi bani in site-ul web dar dorim sa avem o
prezenta pe internet putem sa apelam la variantele gratuite de inregistrare a unui domeniu web
si de gazduire de situri. O astfel de varianta este recomandata intr-o primă instanţă, pentru a
nu investi multi bani in ceva (prezenta pe internet) de care nu sintem siguri ca ne va aduce un
profit pe masura sumelor investite. Totul se rezuma la a ne inregistra la unul din numeroasele
situri care propun astfel de servicii. Apoi putem sa alegem una din ofertele romanesti sau
straine, luind bineinteles in calcul necesitatile noastre. Sa presupunem ca alegem oferta
HOME.RO si astfel vom avea la dispozitie 10 MB spatiu pentru site si posibilitatea
actualizarii prin FTP. Adresa noastra este http://www.consultanta.home.ro , avind avantajul ca
este usor de retinut.
Majoritatea vizitatorilor vor aprecia site-ul web daca este de calitate, indiferent de cine
il gazduieste. Ca urmare ei vor fi dispusi sa apeleze la serviciile firmei noastre devenindu-ne
clienti. Totusi, este preferabil in caz ca avem o firma sa apelam la o companie specializata
pentru inregistrarea domeniului si gazduirea site-ului, companie care ofera aceste servicii
contra cost. Daca vom apela la variantele gratuite unii dintre potentialii nostri clienti care ne
viziteaza site-ul vor trage concluzia ca nu avem o firma viabila d.p.d.v. financiar daca nu ne
putem permite costul inregistrarii unui domeniu si gazduirii unui site web.

2.3 Crearea şi actualizarea site-ului web

Crearea unui site web este o sarcina a carei dificultate variaza in functie de
complexitatea site-ului. Putem alege sa ne cream singuri site-ul sau sa apelam la serviciile
unui profesionist (cunoscut de obicei ca "web designer"). Prima varianta, cea pe care o
recomand, prezinta avantajul ca este gratuita (daca nu tinem cont de munca depusa) si ne
permite sa actualizam site-ul si sa-l modificam in ce mod dorim si cind dorim. A doua
varianta ne scuteste de efortul, uneori destul de important, de creare si intretinere a unui site
web si ne permite sa ne concentram asupra continutului acestuia.
Daca dorim sa cream singuri site-ul va trebui sa invatam limbajul HTML si sa invatam
sa folosim un program de editare HTML. Exista si optiunea (recomandata pentru incepatori)
sa folosim un program de editare HTML de tipul VIZINT (vizual-intuitiv) care ne permite sa
cream pagini web si sa adaugam elemente HTML la ele fara sa cunoastem limbajul HTML.
Programele de tip vizint sint numite in limba engleza WYSIWYG ("what you see is what you
get" - ceea ce vezi este ceea ce vei obtine) si ele necesita din partea utilizatorului doar
pricepere in aranjarea in pagina a continutului acesteia.
Exista foarte multe programe de editare HTML, dintre care o parte sint gratuite. Un
program de tipul VIZINT foarte bun atit pentru incepatori cit si pentru avansati este
"FrontPage" produs de firma Microsoft, softul avind si o sectiune de ajutor ("help") foarte
bine realizata. El este disponibil in suita Microsoft Office dar poate fi cumparat si separat.
Alte programe de editare HTML de tipul VIZINT sint "OpenOffice.org HTML Editor" care
este disponibil in suita gratuita OpenOffice.org (prezenta in mod periodic pe CD-urile unor
reviste cu specific TI) si "Trellian WebPage" (necesita inregistrare gratuita pe site-ul
producatorului). Un program de editare HTML de tip clasic (necesita cunoasterea limbajului
HTML) este "AceHTML", disponibil atit in varianta cu plata ("Pro") cit si in varianta gratuita
("Free" - necesita inregistrare gratuita pe site-ul producatorului), ambele variante avind o
sectiune de ajutor ("help") detaliata.
Dupa ce am creat site-ul trebuie sa-l incarcam pe serverul care il gazduieste. Acest
lucru se realizeaza foarte simplu daca sintem familiarizati cu programele de tip client FTP .
Tot cu ajutorul programelor de acest tip se realizeaza si actualizarea site-ului (stergerea unor
pagini, adaugarea unora noi, inlocuirea unor pagini cu versiuni mai noi).

2.4 Conţinutul, structurarea şi aspectul grafic al site-ului web

 Un site trebuie sa aiba un continut original, bogat, interesant si actualizat periodic
pentru a deveni popular in rindul internautilor. Un astfel de site va fi vizitat frecvent chiar
daca aspectul sau grafic nu este la cel mai inalt nivel. Un rol important il are alaturi de
continutul in informatie si modul de scriere a materialelor. Acestea trebuie sa fie redactate
intr-un stil usor de citit, fara fraze excesiv de lungi si complicate. In mod evident toate
materialele trebuie sa fie verificate pentru a nu contine greseli de ortografie.
Asa cum am mai spus putem sa scriem singuri continutul unui site si sa-l punem in
pagina sau putem apela la serviciile unor specialisti. Este recomandat sa ne compunem singuri
materialele pentru ca astfel putem sa le revizuim ulterior introducind (fara a afecta stilul
expunerii) anumite informatii care nu erau disponibile la momentul scrierii initiale. Cu cit
vom scrie mai mult cu atit vom progresa in domeniul expunerii clare a propriilor idei. Daca
socotim ca "nu ne pricepem la scris" sau pur si simplu nu avem timp pentru a scrie si revizui
materialele de pe site putem sa apelam la serviciile unor specialisti (de ex. studenti la filologie
sau jurnalistica). Noi putem sa le dictam acestora materialele iar ei se vor ingriji de partea
stilistica a textelor.
Modul de structurare a site-ului se refera la navigarea in cadrul acestuia. O navigare
usoara intre pagini presupune prezenta unei bare de navigare in care sa fie prezente alaturi de
pagina gazda (pagina principala) si paginile cele mai importante. Toate sectiunile unui site
trebuie sa se imbine armonios in structura acestuia permitindu-se astfel trecerea usoara de la o
sectiune la alta. O structura buna se aseamana cu structura unui arbore care ar avea si niste
conexiuni intre ramurile sale cele mai mari.
Pagina gazda (sau o pagina speciala) trebuie sa contina un fel de "cuprins" (tablă de
materii) al site-ului, cu legaturi catre paginile cele mai importante. Acestea din urma sint de
obicei pagini care sint porti de intrare catre sectiuni specializate ale site-ului, continind si ele
table de materii cu adresele paginilor web subordonate. De exemplu site-ul luat anterior ca
exemplu trebuie sa fie structurat in doua parti mari, cea continind informatii tehnice si cea
continind detalii despre produsele pe care le avem in vinzare. Partea tehnica a site-ului poate
sa contina mai multe sectiuni, de exemplu o sectiune in care se prezinta detalii despre
serviciile de consultanta (evaluarea afacerilor, analize diagnostic etc.) si o sectiune dedicata
unor metode de consultanta fiscala comerciala, ambele sectiuni continind mai multe pagini.
Partea comerciala poate sa contina o sectiune de prezentare a serviciilor noi si a metodelor
folosite si o alta sectiune unde sint prezentate alte servicii pe care le oferim (de ex.
contabilitate).
Aspectul grafic al unui site se refera la asezarea in pagina a materialelor si la gama de
culori folosite. Materialele de pe site trebuie sa fie usor de citit, adica trebuie sa aiba un corp
de litera adecvat, sa fie scrise pe un fundal placut si odihnitor pentru ochi si sa fie formatate
(impartite in paragrafe, etc.) special pentru o citire usoara. De asemenea trebuie luata in calcul
adaugarea de imagini si tabele daca este necesar acest lucru.
Trebuie evitata cu orice pret supraincarcarea cu elemente grafice nenecesare a site-ului
pentru ca in caz contrar afisarea paginilor devine greoaie. Internautii din toata lumea au drept
caracteristica lipsa de rabdare si ca urmare este foarte probabil sa nu astepte pina la capat
descarcarea paginii si sa prefere mai degraba vizitarea unui alt site. Elementele grafice cu
dimensiuni in KB importante (de tipul animatiilor Flash sau a imaginilor mari) trebuie folosite
cu moderatie si doar daca este necesar. Pe de alta parte autorul unui site specializat in grafica
web poate sa puna pe site-ul sau oricite animatii Flash si imagini doreste pentru ca site-ul este
cartea sa de vizita si ii pune in evidenta talentul.

2.5 Optimizarea site-ului pentru indexarea de către motoarele de căutare

Optimizarea paginilor web este o strategie aplicata de toti specialistii in marketingul
siturilor web si se refera la "cosmetizarea" paginilor, in asa fel incit ele sa se afle in fruntea
listei de pagini care este generata de un motor de cautare atunci cind un internaut cauta
paginile care contin un anumit cuvint sau o anumita sintagmă.
Motoarele de cautare (MC) sint niste situri specializate in gasirea rapida a paginilor
web care contin cuvintele specificate de internautii care le folosesc serviciile. Ele au un
principiu de functionare foarte simplu care se bazeaza pe folosirea unui program special numit
"crawler robot" (robot tîrîtor) care viziteaza periodic paginile web de pe intreg internetul.
Robotul tîrîtor culege din fiecare pagina web vizitata niste date pe care le stocheaza in baza de
date a motorului de cautare. Acest proces se numeste indexarea paginilor web si este repetat
de fiecare data cind o pagina este vizitata, pentru a pune in evidenta eventualele modificari ale
acesteia si a actualiza baza de date. Atunci cind un internaut cauta paginile web care contin un
anumit cuvint (sau o anumita sintagma) motorul de cautare apeleaza la baza sa de date si
alcatuieste o lista ordonata cu paginile web respective. In aceasta lista fiecare pagina este
prezentata cu : titlul HTML (sub forma de hiperlegatura catre adresa paginii), un extras din
pagina care sa dovedeasca prezenta cuvintelor cautate si adresa web a paginii.
Alcatuirea listei de pagini care contin o anumita sintagma este un proces foarte
complex pentru ca el implica sortarea paginilor dupa relevanta lor. Relevanta unei pagini se
defineste ca fiind o masura a calitatii informatiilor din pagina respectiva cu referire la un
anumit cuvint sau la o anumita sintagma. Sa presupunem ca dorim sa evaluam o societate
comerciala si ca urmare dorim sa gasim site-ul web al unei firme specializate in aceasta
activitate. Introducem sintagma "consultanta" (fara ghilimele) in caseta de text a unui motor
de cautare si asteptam rezultatul. Motorul de cautare va investiga in baza sa de date paginile
care contin aceste doua cuvinte si va furniza o lista de, sa zicem, cinci sute de adrese de pagini
web. Daca paginile nu ar fi sortate dupa relevanta lor ar trebui sa le vizitam pe multe dintre
ele ceea ce ar fi foarte dificil, chiar daca motorul de cautare ne ajuta furnizindu-ne si titlul
paginilor alaturi de adresa lor.
Motoarele de cautare folosesc niste algoritmi specializati pentru a sorta paginile web
in functie de relevanta lor. Acesti algoritmi nu sint infailibili, dar de cele mai multe ori ei
reusesc sa ordoneze paginile in asa fel incit acelea care contin cea mai multa informatie sa se
afle in fruntea listei. Pe scurt, un algoritm trebuie sa puna o pagina web care contine detalii
tehnice despre serviciile de consultanta oferite sau o pagina web a unei firme specializate
inaintea unei pagini de pe un forum online care contine urmatoarea fraza : "Am fost cu masina
la un atelier de reparatii si in timpul cit ea era pe rampa am stat de vorba cu un consultant
auto". Toate cele trei pagini contin sintagma cautata insa pagina din care am dat citatul nu are
nici o relevanta in cazul in care cautam o firma care sa ne ofere servicii de consultanta
financiara sau dorim sa aflam detalii despre consultanta financiara.
Algoritmii folositi de un anumit motor de cautare sint diferiti fata de cei ai altor
motoare si sint secreti, pentru ca ei ii determina succesul si in consecinta viabilitatea
economica. Cu cit lista de pagini web este mai bine sortata (in asa fel incit paginile cu
relevanta mare sint prezente in fruntea listei) cu atit un motor de cautare va fi mai folosit de
internauti si va putea sa vinda mai multa publicitate. Algoritmii sint dezvoltati si imbunatatiti
constant de catre echipe de programatori cu ajutorul unor lingvişti si a unor matematicieni
specializati in statistica. Desi algoritmii sint secreti, specialistii in optimizarea paginilor web
au reusit totusi sa puna in evidenta anumite caracteristici ale paginilor web care le fac sa aiba
o relevanta mare in "ochii" motoarelor de cautare si ca urmare sa fie plasate in fruntea listei
generate de acestea. Totusi, destul de multe din aceste caracteristici sint inca obiect de disputa
intre specialisti, cu privire la importanta lor atunci cind algoritmul decide locul unei pagini in
lista.
Exista un numar mare de motoare de cautare insa internautii folosesc in marea lor
majoritate cel mult doua sau trei. In fapt cel mai frecvent este folosit motorul de cautare numit
Google, pentru aproximativ 70 % din cautarile de pe internet. Aceasta abordare a cautarii
informatiilor pe internet nu este cea mai eficienta, insa foarte multi internauti prefera sa
foloseasca un singur motor de cautare din motive de comoditate si pentru ca Google le ofera
de obicei liste de pagini in care primele locuri sint ocupate de pagini cu relevanta mare. Este
recomandata folosirea a cel putin doua motoare atunci cind cautam ceva pe internet. Un motor
de cautare foarte bun este MSN care ofera rezultate la fel de bune si uneori mai bune decit
Google. Evident exista si situatii in care rezultatele oferite de Google sint mai bune decit cele
oferite de MSN si tocmai de aceea este bine sa le folosim pe amindoua. Un alt motor de
cautare recomandat este Yahoo.
Motoarele de cautare se impart in trei categorii :
 Motoarele care folosesc exclusiv propria baza de date (de ex. Google, Yahoo, MSN)
 Motoarele care folosesc exclusiv bazele de date ale unor alte motoare
 Motoarele care folosesc atit propria baza de date cit si pe cele ale altor motoare
Exista si o categorie aparte de situri care nu pot fi numite motoare de cautare in adevaratul
sens al cuvintului dar care isi pot dovedi si ele utilitatea. Acestea sint asa-numitele motoare
integratoare ("clustering engines" sau "metasearch engines") si sint reprezentate intre altele de
ProFusion, Vivisimo si Dogpile. Daca introducem in caseta de text de pe aceste situri un
cuvint sau o sintagma va fi declansata cautarea cu ajutorul a cel putin 5 motoare ( de ex.
Google, Overture, MSN, AllTheWeb, Altavista, etc.) iar lista obtinuta va fi sortata de motorul
integrator si apoi prezentata noua. Acest tip de motoare da rezultate foarte bune si este
recomandata folosirea lor.

2.6 Înscrierea site-ului în cataloagele portalurilor româneşti şi străine

2.6.1. Noţiuni introductive despre portaluri
Portalurile au functia de indrumare a unui internaut catre partile internetului care il
intereseaza. Ele grupeaza mai multe servicii (cont e-mail gratuit, informatii diverse, anunturi,
etc.) care fac explorarea internetului mai utila, mai usoara si mai placuta.
Unul din serviciile esentiale puse la dispozitia internautilor de multe portaluri este
acela de mentinere a unui catalog ("directory") de adrese ale siturilor web care au un continut
interesant si util. Acesta grupeaza un numar mare de adrese (mii sau zeci de mii) ale unor
situri web de calitate, adrese care sint ordonate pe categorii in functie de tematica
predominanta a continutului siturilor. Prezenta adresei unui site web intr-un astfel de catalog
al unui mare portal este o recunoastere a calitatii site-ului si este insotita de obicei de un trafic
crescut.
Includerea unui site intr-un catalog de adrese al unui portal important se face in mai
multe moduri. Persoanele responsabile cu mentinerea catalogului (angajati ai companiei care
are in proprietate portalul respectiv) pot include adresa unui site pe care l-au intinit pe web si
care li s-a parut bine realizat. Pe de alta parte exista si posibilitatea ca o persoana care are un
site web sa ceara includerea adresei acestuia in catalog. In aceasta situatie (cea mai intilnita
de altfel) persoana care propune site-ul web asteapta ca unul din responsabilii cu mentinerea
catalogului (numit editor) sa viziteze site-ul si sa decida daca acesta merita sa fie inclus in
catalogul portalului. Unele portaluri accepta si includerea in catalog in schimbul unei sume de
bani platibila in fiecare an.
Portalurile cele mai cunoscute sint si cele cu cea mai mare vechime pe internet. Printre
ele sint Yahoo, Open Directory, MSN, Excite, Lycos, About, etc. si dupa cum se observa ele
apartin unor companii cu sediul in USA. O tendinta care se accentueaza din ce in ce mai mult
in ultima vreme este aparitia unor versiuni "nationale" ale marilor portaluri. Astfel, exista in
afara de Yahoo! USA si versiuni in franceza, spaniola, chineza, etc. aceste portaluri facind
parte dintr-o strategie a marilor portaluri de a cistiga de partea lor pe toti internautii (nu numai
pe aceia care stiu limba engleza) prin oferta de stiri si servicii "localizate".
Pe linga portalurile consacrate la nivel international (ale companiilor cu sediul in
USA) in fiecare tara exista un numar mare de portaluri care sint initiative autohtone. Din
aceasta categorie fac parte si portalurile romanesti.
2.6.2 Importanţa înscrierii unui site web în cataloagele de adrese
Importanta unui asemenea demers in promovarea site-ului nostru poate parea evidenta,
pentru ca putem presupune ca internautii care rasfoiesc paginile catalogului vor gasi adresa
site-ului nostru si ne vor face o vizita. In fapt cataloagele de adrese sint din ce in ce mai putin
folosite pentru gasirea de pagini web interesante, atit pe plan international cit si in Romania.
Internautii prefera in proportie covirsitoare sa caute paginile web care ii intereseaza cu
ajutorul motoarelor de cautare, pentru ca in acest fel evita navigarea prin structura catalogului
de adrese care este nu de putine ori destul de greoaie.
Avantajul prezentei in cataloagele portalurilor importante nu este deci legat de
numarul de vizitatori pe care l-am cistiga in acest fel, ci in mod poate paradoxal, de faptul ca
prezenta adresei site-ul nostru intr-un catalog de adrese renumit este o garantie a calitatii site-
ului. Ca urmare, motoarele de cautare vor pune in listele generate de ele paginile site-ului
nostru inaintea paginilor unor situri care nu se gasesc in cataloagele portalurilor importante.
Programatorii algoritmilor folositi de motoarele de cautare sint constienti de faptul ca
la momentul actual nici un algoritm nu poate sa rivalizeze cu gindirea umana atunci cind este
vorba de analiza calitatii unei pagini web. Un robot tiritor care viziteaza un site poate fi
"pacalit" prin diverse tehnici necinstite de optimizare a paginilor web in asa fel incit sa aiba
impresia ca indexeaza un site extraordinar, ale carui pagini merita sa fie mereu in fruntea
listelor generate de algoritmul motorului de cautare. Un vizitator uman nu poate fi insa pacalit
sa creada ca un site este de calitate cind lucrurile stau tocmai invers. Din aceasta cauza
algoritmii care stau la baza sortarii paginilor web in functie de relevanta iau intotdeauna in
calcul daca paginile respective apartin unor situri ale caror adrese sint listate in catalogul unui
portal important. Rationamentul este ca daca editorul uman al catalogului de adrese a socotit
ca site-ul merita sa fie inregistrat atunci paginile acestuia au un continut interesant si util.

2.6.3. Înscrierea site-ului web în cataloagele portalurilor importante

Este recomandat sa inscriem site-ul nostru web in cit mai multe cataloage de adrese ale
portalurilor internationale si romanesti. Totusi putem sa nu inscriem site-ul decit intr-un
singur catalog si sa fim siguri ca acest lucru ne va garanta un trafic important venit de la
internautii care folosesc motoarele de cautare. Acest catalog este ODP.
1 CATALOGUL OPEN DIRECTORY (OPEN DIRECTORY PROJECT)
Catalogul cel mai important de pe internet se numeste "Open Directory Project"
(ODP), fiind uneori cunoscut si dupa numele adresei sale ca DMOZ ("Directory Mozilla").
Importanta prezentei in acest catalog a adresei site-ului nostru este evidentiata de faptul ca
absolut toate motoarele de cautare importante il folosesc pentru a determina calitatea siturilor
web. In plus, catalogul de adrese al ODP este folosit de nenumarate portaluri din intreaga
lume.
Si mai semnificativ poate pentru importanta ODP este faptul ca pe site-ul Google se
foloseste sub numele de Google Directory un catalog de adrese care este de fapt o varianta
(actualizata mai rar) a ODP. In sfirsit, in versiunea 2 a barei de instrumente Google este
subliniata inca o data importanta prezentei in ODP. In aceasta bara exista o iconita
reprezentind o carte deschisa care la vizitarea unei pagini a unui site inclus in ODP se
coloreaza in verde, in acelasi timp aparind si categoria din ODP in care este inclus site-ul
vizitat.
Un beneficiu mai greu de sesizat al prezentei in ODP este faptul ca o data ce sintem
inclusi in acesta vor apare brusc zeci (poate sute) de legaturi catre adresa site-ului nostru,
lucru care este luat in consideratie de unele motoare de cautare. Aceste legaturi provin din
faptul ca ODP este preluat de foarte multe portaluri din intreaga lume care pun catalogul pe
site-urile lor. De exemplu in Romania sint cel putin cinci portaluri importante care folosesc
catalogul ODP.
Proiectul Open Directory se bazeaza in alcatuirea catalogului de adrese pe editori
umani care muncesc in mod voluntar, fara ca acest lucru sa se rasfringa asupra valorii
activitatii lor. Site-urile propuse de internauti sint analizate relativ rapid si adresa lor este fie
inclusa in catalog daca sint de calitate, fie respinsa din cauza ca site-ul nu se ridica la nivelul
standardelor ODP. Ceea ce il diferentiaza pe ODP de alte cataloage internationale este faptul
ca sint admise si situri scrise in alte limbi decit cea engleza. ODP are editori pentru aproape
fiecare limba vorbita pe glob si ca urmare calitatea unui site nu este judecata dupa prezenta
unei sectiuni in limba engleza ci exclusiv dupa continutul lui.
Cei care doresc sa-si inscrie site-ul in ODP trebuie sa contina cont de criteriile de calitate
care trebuie indeplinite pentru ca un site sa fie inclus in catalog. Pe scurt, editorii ODP au ca
indicatie principala sa includa doar site-urile care :
 au un continut informational original, deosebit si de valoare
 au un continut care isi aduce o contributie distincta la categoria din ODP in care va fi
incadrat
 sint complete si actualizate periodic
Daca socotim ca site-ul nostru indeplineste criteriile de calitate mergem la sectiunea de
situri in limba româna a ODP, ne alegem categoria in care dorim sa-l includem si facem clic
pe legatura cu titlul "adauga URL" aflata la partea de sus a paginii. Va apare o pagina in limba
româna in care trebuie sa completam citeva casete de text cu adresa site-ului, titlul site-ului si
o descriere scurta a acestuia. Descrierea site-ului trebuie sa fie scurta insa ea trebuie sa
precizieze clar care este subiectul principal al site-ului si principalele sectiuni ale acestuia.
Inainte de a compune descrierea este bine sa citim descrierile citorva din site-urile care au fost
deja incluse in ODP.
Putem adauga intr-o caseta de text speciala adresa noastra de posta electronica insa chiar
daca site-ul va fi admis nu vom fi anuntati printr-un mesaj electronic. Dupa ce completam
datele necesare facem clic pe butonul "Propune" pentru a declansa procedura de evaluare a
site-ului. Dupa un interval de timp rezonabil (de ex. 1 luna) putem controla sa vedem daca
site-ul a fost acceptat. Daca site-ul nu a aparut in catalog trebuie sa ii imbunatatim calitatea si
sa incercam din nou sa il propunem.
2 CATALOGUL YAHOO (YAHOO DIRECTORY)
Portalul Yahoo detine unul din cele mai vechi si mai renumite cataloage de adrese. Acesta
este unul din cataloagele cele mai folosite pentru ca se afla pe site-ul Yahoo, care are probabil
cel mai mare numar de vizitatori dintre toate site-urile web. Prezenta adresei in catalogul
Yahoo este extrem de importanta pentru site-urile care vor sa isi creasca numarul de vizitatori.
Yahoo pune insa o conditie eliminatorie si anume ca site-ul sa fie scris in limba engleza
sau cel putin sa aiba o parte importanta din pagini scrise in limba engleza pentru a putea fi
evaluat de editorii insarcinati cu mentinerea catalogului. Exista si o varianta cu plata (300
USD anual) in care caz probabil ca nu se mai pune problema limbii in care este scris site-ul.
3 CATALOGUL ZEAL (ZEAL DIRECTORY)
Zeal (care se traduce prin zel - entuziasm in limba româna) este site-ul web al unei
comunitati de internauti cunoscuti sub numele de "zealots" (zeloţi, in limba româna). Desi
denumirea membrilor comunitatii semnifica "fanatic (religios)" ea nu are nimic de-a face cu
fanatismul religios sau de alt fel, ci este o comunitate de internauti care are ca scop crearea
unui catalog de situri de calitate in genul ODP. Membrii comunitatii pot fi descrisi mai
degraba ca fiind niste suporteri "fanatici" ai calitatii siturilor web.
Pentru a putea sa ne propunem site-ul web in catalogul Zeal trebuie sa devenim membri ai
acestei comunitati (inscrierea este gratuita) si apoi sa trecem un test in care sa dovedim ca
putem deveni editori ai catalogului Zeal. Testul poate parea dificil pentru ca trebuie sa
furnizam o proportie mare de raspunsuri corecte la intrebarile cu raspunsuri multiple care
compun testul. Totusi daca citim materialele informative de pe site-ul Zeal (despre ce situri
sint acceptate, cum se scrie descrierea unui site, etc.) si incercam de mai multe ori sa luam
testul este destul de probabil ca vom reusi pina la urma. Sint acceptate in catalogul Zeal doar
site-urile in limba engleza.
Importanta catalogului Zeal este data de faptul ca acesta este de fapt proprietatea
companiei care detine si motorul de cautare Looksmart, iar serviciile acestuia sint folosite de
motoarele de cautare MSN si Yahoo. Prezenta in catalogul Zeal ne garanteaza deci o pozitie
buna pe listele generate de aceste motoare de cautare.

2.6.4. Înscrierea site-ului web în cataloagele portalurilor romanesti

Portalurile romanesti au niste criterii de inregistrare a siturilor web mai laxe decit ale
marilor portaluri internationale. Cele mai serioase portaluri au editori umani care evalueaza
site-urile propuse pentru inscriere, insa unele portaluri au o procedura de inscriere automata
care duce la aparitia in cataloage a unor situri de calitate scazuta alaturi de situri valoroase. In
aceasta din urma situatie internautii nu vor avea rabdare sa viziteze fiecare site in parte pentru
a descoperi site-urile de calitate si de aceea este foarte probabil ca ei nu vor folosi cataloagele
alcatuite fara interventie umana.
Un aspect mai putin luat in serios de portalurile romanesti cu cataloage proprii este
gruparea siturilor indexate pe categorii. De multe ori alegerea categoriei este lasata la
latitudinea webmasterului care doreste sa-si inregistreze site-ul, iar daca acesta nu face cea
mai fericita alegere nu intervine nimeni pentru a face corectura necesara. In mod normal ar
trebui ca toate site-urile propuse spre inregistrare sa fie vizitate de editorul portalului si acesta
sa fie cel care sa decida categoria sub care sa fie inregistrate site-urile si bineinteles daca site-
urile indeplinesc niste criterii calitative. In unele cazuri site-urile indexate sub o anumita
categorie nu sint grupate in ordine alfabetica, ceea ce face ca parcurgerea listelor de link-uri
sa fie dificila si frustranta.
Un alt neajuns este includerea siturilor comerciale (care sint folosite doar pentru a
vinde niste produse) alaturi de site-urile cu continut informational. In cazul marilor portaluri
internationale site-urile comerciale sint incluse intr-o sectiune separata numita "Bussiness"
(Afaceri). In sfirsit, multe portaluri romanesti nu verifica in mod periodic (de ex. anual) daca
site-urile inscrise mai exista pe internet sau au fost abandonate sau desfiintate. Acest lucru s-
ar putea realiza fara interventie umana folosind un program similar cu cel folosit de ODP sub
numele Robozilla.
Trebuie apreciat efortul portalurilor romanesti de a supravietui in conditiile in care
numarul internautilor romani ramine in continuare mic din cauza costului mare al internetului.
Insa portalurile trebuie sa incerce sa propuna servicii (inclusiv cataloage de adrese) a caror
calitate sa fie imbunatatita in permanenta. Daca acest lucru nu este posibil (din considerente
financiare de ex.) se poate renunta la mentinerea unui catalog propriu de adrese si adopta
catalogul ODP asa cum au facut deja o parte din portalurile romanesti.

2.7 Schimbul de Link-uri

Linkurile sunt foarte importante pentru o optimizare organica si naturala pentru

motoarele de cautare (SEO). De multe ori numarul de linkuri catre site, determina locul pe
care-l ocupa site-ul in paginile de rezultate ale motoarelor de cautare mai ales pentru cuvintele
cheie importante.
Linkurile sunt si un mijloc de a conduce vizitatori de pe alte situri catre site.
Linkurile vor aduce beneficii site-ului si afacerii.
Link-uri - definitii
Un "link" este un grup de cuvinte, o imagine, sau un " hotspot " pe o pagina web
care, pe care daca faci click, te duce la alta pagina web. "Outbound links" (link-uri inspre
afara pagini ) sunt linkuri folosite de motoarele de cautare in timp ce "scormoneste" prin
situri. "Inbound links" (link-uri inspre pagina web) sunt o reflectare a popularitatii si
relavantei sitului dv pentru termenii de cautare.
"Anchor text", ("Text Ancora") sunt cuvintele folosite in cadrul linkului. Motoarele de
cautare folosesc acest text pentru a determina subiectul paginii tinta.
Un "link reciproc" este un link cu dublu sens care implica un link catre site dintr-o
sursa externa, si un link de pe site catre sursa externa.
Un "link non-reciproc" sau "one-way link" este un link catre site dintr-o sursa externa
si fara link inapoi catre sursa.
"Popularitatea linkului" este o tehnica folosita de motoarele de cautare pentru a
determina relevanta paginilor sitului si implica examinarea retelei de conexiuni intre pagini .
Aceasta este folosita pentru a determina locul sitului in clasament (rank) ca pagini cu multe
linkuri catre ea (inbound links)
O "campanie de construire de legaturi" foloseste la atragerea de noi linkuri catre site,
facand cereri catre alte situri.
Un "link audit" analizeaza legaturile catre paginile sitului. Putem astfel identifica
paginile cu nivel redus de linkuri si sa cautam strategii pentru a le imbunatatii.
"Link auction" este achizitionarea de linkuri de valoare inalta printr-un proces de
licitare.
O "ferma de linkuri " (" link farm " ) este o metoda de spam care implica constructia
de situri cu scopul de a adauga linkuri pentru a "ridica" site-ul. Aceasta metoda nu este
indicata, pentru ca motoarele de cautare penalizeaza site-urile implicate in aceasta practica..

Linkurile sunt necesare daca dorim ca site-ul sa fie bine cotat de motoarele de
cautare. Linkurile de cea mai inalta valoare vin de la site-urile care au legatura cu continutul
sitului creat. Linkurile non-reciproce se pare ca ofera cele mai multe beneficii ca rezultate.

2.7.1 Constructia de linkuri pentru un nou site web

Constructia de linkuri este o zona importanta pentru web site-urile de afaceri. Este o
excelenta cale de a promova afacerea si este, de-asemenea critica pentru cotarea de catre
motoarele de cautare. Constructia de linkuri trebuie gandita ca si crearea unei retele pentru
site. Cu cat mai multi oameni stiu despre existenta sitului si pot sa-l gaseasca, cu atat mai
bine.
Ca si crearea unei retele constructia de linkuri este destul de simpla. Totul este
comunicare. Procesul de baza in constructia de linkuri este urmatorul: Trebuie sa gasim web
site-uri care sa doreasca sa faca link (catre site-ul nostru), trebuie sa facem o cerere pentru a
obtine linkuri de la aceste site-uri. Trebuie sa organizam linkurile in site-ul nostru, si trebuie
sa ne asiguram ca linkul se afla la locul sau. Dupa cum se poate observa, acest proces implica
in mare masura participarea altor persoane. Nu exista nici o garantie ca oamenii vor coopera
sau te ne vor ajuta.
Cea mai simpla cale pentru a construi linkuri pentru un nou sit, este printr-un program
de inscriere in director. Cele mai bune linkuri pentru site-ul nostru sunt linkurile non-
reciproce, cu alte cuvinte, un vot pentru site-ul nostru de la un alt sit, pentru care nu a-ti platit
printr-un link reciproc. Directoarele sunt ideale pentru aceasta, nu numai atat, directoarele
sunt folosite in mod frecvent datorita modului in care datele sunt prezentate.
Persoane fara scrupule, au gasit metode pentru a construi linkuri in mod artificial,
fara munca. Aceste pachete de linkuri sau ferme de linkuri pot aduce o gramada de linkuri
repede, dar de asemenea pot duce la suspendarea siteului de catre motoarele de cautare. Se
pare ca Google are un filtru de linkuri ca parte a actualului sau algoritm . Se pare ca acesta
penalizeaza fiecare sit care construieste link-uri prea repede, sau aceste linkuri par a fi
nenaturale. Acest tip de campanie de constructie de linkuri, trebuie evitata.

2.7.2 Popularitatea link-urilor

Popularitatea link-urilor este reprezentata de numarul de link-uri catre o pagina web.

Aceasta popularitate a link-urilor este un factor crucial, folosit in prezent de aproape toate
motoarele de cautare pentru a clasifica web-site-urile, reprezentand astfel un instrument
important pentru promovarea site-ului.
Motoarele de cautare iau in considerare, pe langa continutul unei pagini web, multi alti
factori pentru a determina daca acea pagina este relevanta pentru o anumita cautare. Exista
mii si mii de pagini web continand aceleasi cuvinte cheie in diferite combinatii astfel incat
corelarea unui anumit termen de cautare cu continutul unei pagini web nu este indeajuns
pentru a crea o clasificare concludenta a rezultatelor unei cautari.
Pentru a putea oferi rezultate cat mai bune vizitatorilor, motoarele de cautare iau in
considerare si numarul de pagini web care "valideaza", printr-un link catre respectiva pagina,
importanta acesteia si relevanta fata de cautarea unor anumite cuvinte cheie.
Link-urile respective arata ca pagina web este o sursa cunoscuta si apreciata de
informatii din domeniul respectiv. Textul continut in descrierea link-ului catre pagina web
este luat si el in considerare. Iar daca textul link-ului contine cuvintele cheie cautate, motorul
de cautare va considera acea pagina web drept un rezultat bun pentru o cautarea acelor cuvinte
cheie.
Link-urile reciproce sunt o sursa gratuita de publicitate on-line. Cantitaea si calitatea
link-urilor reciproce cu alte web-site-uri ne va ajuta sa imbunatatim popularitatea link-urilor
si implicit a web-site-ului in universul web.
Important este nu doar numarul acestor link-uri cat calitatea. Un link dintr-un web-site
bine pozitionat in motoarele de cautare (PR 4 din 10 sau mai mult) si dintr-un domeniu
apropiat cu cel al site-ului nostru conteaza mai mult decat link-uri din pagini web slab cotate
sau complet diferite.
Unul din principalele motoare de cautare care au folosit popularitatea link-urilor ca
factor cheie in clasificarea web-site-urilor a fost Google. Functie de aceasta popularitate
Google acorga un PageRank (PR) fiecarei pagini web de la 0 la 10, afisat in Google toolbar, o
aplicatie simpla care poate fi descarcata gratuit.
 Cu cat PageRank are o valoare mai mare, cu atat web-site-ul este considerat mai
"important" pentru Google. Numarul link-urilor catre un anumit web-site (popularitatea link-
urilor) poate fi aflat folosind urmatoarea formula de cautare in Google:

link:http://www.web-site.com

Binenteles ca marea majoritate a motoarelor de cautare au functii similare pentru

verificarea popularitatii link-urilor. Exista de asemenea foarte multe site-uri sau aplicatii care
permit verificarea simultana a popularitatii link-urilor unui anumit web-site.

Deoarece popularitatea link-urilor a devenit un factor foarte important in pozitionarea

web-site-urilor in motoarele de cautare, aceasta strategie de promovare on-line poate avea un
rezultat determinant in succesul web-site-ului.

2.8 Promovarea site-ului pe forumuri şi în grupurile de discuţii

Aceasta metoda de promovare este foarte simpla si in acelasi timp foarte eficienta.
Trebuie sa participam cu mesaje proprii la discutiile de pe forumuri si cele din grupurile de
discutii (prin posta electronica sau de pe usenet) iar la sfirsitul fiecarui mesaj sa ataşăm o
semnatura.
Semnatura este un mic text care trebuie sa includa numele site-ului, adresa (URL) si o
mica descriere a acestuia. In general se considera ca o semnatura nu trebuie sa depaseasca
patru rinduri de text. Ea este inclusa automat la sfirsitul mesajelor postate pe forumuri si
trebuie inclusa manual (sau trebuie setata includerea automata in programul de posta
electronica) in cazul mesajelor trimise la grupurile de discutii sau grupurile usenet. Definirea
semnaturii se face in cazul forumurilor in pagina de editare a profilului personal. In cazul
grupurilor de discutii prin e-mail sau usenet semnatura trebuie definita in programul de posta
electronica. Semnatura trebuie modificata periodic in asa fel incit sa reflecteze actualizarea
continutului site-ului web.
1. FORUMURILE DE DISCUŢII
Forumurile de discutii sint probabil cea mai folosita forma de comunicare in grup de
pe internet datorita faptului ca sint usor de folosit si nu este nevoie decit de programul
explorator ("browser") pentru a putea participa la ele. Exista cam 40-50 forumuri romanesti
care sint foarte vizitate de internauti si ca urmare daca dorim sa ne facem publicitate pentru
site este bine sa participam la discutiile de pe acestea. O lista a citorva dintre aceste forumuri
se gaseste in pagina Legaturi Internet. Promovarea site-ului nostru pe forumurile de discutii
este extrem de eficienta pentru ca un forum popular are citeva sute (sau chiar mii) de
internauti care participa la discutii.
Este recomandat sa postam mesaje al caror continut sa fie legat de subiectul firului
("thread") de discutie la care participam. Daca mesajele noastre au ceva de spus si sint bine
scrise avem foarte multe sanse ca forumistii sa ne viziteze site-ul pentru a citi si alte materiale
scrise de noi. In fapt, uneori traficul site-ului se poate chiar dubla in momentul in care
participam cu mesaje foarte interesante la discutiile de pe un forum.
Este foarte usor sa postam mesaje monosilabice sau continind doar o aprobare a celor
spuse de un alt forumist numai pentru ca semnatura continind adresa site-ului nostru sa apara
in paginile forumului de cit mai multe ori. Acest comportament necinstit este insa cea mai
buna antireclama si ca urmare nimeni nu ne va vizita site-ul. In plus riscam ca motivatia
comportamentului nostru (spam) sa fie sanctionata de administratorii forumului care pot lua
masura surghiunirii ("ban") noastre. Cei care nu pot sau nu au timp sa participe in mod
constructiv la discutiile de pe un forum isi pot face totusi publicitate la site-ul personal
postind un mesaj in sectiunea "Publicitate" existenta in majoritatea forumurilor.
Multe forumuri au in cadrul sectiunii "Internet" o subsectiune care este legata tocmai
de site-urile personale ale forumistilor. Fiecare forumist care are un site poate initia un fir de
discutie in care sa-si expuna site-ul criticii celorlalti forumisti. Critica (legata de continutul si
de aspectul grafic al site-ului) este in general de buna credinta si ne poate ajuta sa
imbunatatim site-ul. Exista insa si situatii in care critica este facuta in mod distructiv, fiind nu
numai deplasata si incorecta, dar fiind in plus exprimata intr-un limbaj necivilizat si insotita
de atacuri la persoana si ironii complet gratuite. Este esential sa ne pastram calmul in aceste
situatii si dupa ce le raspundem in limbaj civilizat forumistilor care ne ataca sa ii ignoram.
Promovarea unui site pe forumuri a fost complicata de faptul ca multe dintre
forumurile romanesti au interzis in mod explicit inserarea de legaturi in semnaturile celor care
posteaza mesaje. Acest lucru se datoreaza faptului ca fiecare mesaj postat pe un forum este
insotit de citeva butoane dintre care unul este special dedicat legaturii catre o pagina web, deci
adaugarea unei legaturi in mesaj ar incarca inutil pagina, in conditiile in care exista deja o
facilitate (este adevarat, mai putin evidenta) pentru promovarea site-ului web personal.
Butonul in cauza se numeste de obicei WWW si se gaseste in general la partea de jos a
mesajului. In momentul in care ne editam profilul de membru al forumului vedem ca exista o
rubrica speciala pentru adresa site-ului web personal. Completam adresa site-ului nostru si
salvam profilul, iar ca urmare ori de cite ori un internaut va apasa pe butonul WWW aflat in
posturile noastre se va deschide o fereastra in explorator cu pagina gazda a site-ului nostru.
Daca nu avem voie sa includem o legatura in semnatura putem totusi sa adaugam in
aceasta descrierea site-ului nostru. Acest lucru este necesar pentru ca adresa site-ului web
(care apare daca ducem cursorul mausului peste butonul WWW) nu poate sa spuna prea multe
despre tematica abordata in paginile lui. O semnatura corecta (care sa fie in acelasi timp un
anunt publicitar pentru site-ul legat de consultanta) va fi de forma urmatoare :
"Oferim servicii de consultanta financiara, audit si consultanta fiscala. Apasati pe butonul
WWW pentru a merge pe site."
Daca administratorii forumului interzic in mod explicit semnaturile care sint de fapt
anunturi publicitare pentru site-uri comerciale, atunci trebuie sa alcatuim o semnatura care sa
nu aiba o tonalitate comerciala dar in acelasi timp sa puna in evidenta tematica abordata de
site-ul nostru. O astfel de semnatura ar putea fi :
"Totul despre consultanta financiara si audit. Apasati pe butonul WWW pentru a merge pe
site."
O metoda foarte eficienta de promovare a site-ului personal legata de forumurile de
discutii este aceea de a initia un fir de discutie care trateaza o tematica apropiata de a site-ului
nostru. Este evident ca expertiza noastra in domeniu ne va ajuta mult in participarea cu mesaje
pline de informatii interesante pentru forumisti.
2. GRUPURILE DE DISCUŢII PRIN POŞTA ELECTRONICĂ ŞI PRIN USENET
Grupurile de discutii sint cea mai veche modalitate de comunicare in grup de pe
internet. Desi importanta lor a scazut in ultima vreme (din cauza aparitiei forumurilor) ele
ramin inca foarte utilizate de catre internauti.
Pentru a participa la grupurile prin e-mail nu trebuie decit sa ne inscriem ca utilizatori
ai site-urilor care le gazduiesc, de exemplu trebuie sa ne inscriem ca utilizatori ai serviciilor
Yahoo pentru a putea participa la grupurile gazduite de Yahoo Groups. Inscrierea este
gratuita. Pe Yahoo Groups se gasesc multe grupuri in limba romana, insa cel mult 10-15
dintre ele au un numar important de membri. In cazul grupurilor prin usenet nu exista decit un
singur grup in limba romana (soc.culture.romanian) insa acesta are probabil citeva mii de
abonati.
 Ne putem abona la cite grupuri de discutii dorim, desi in mod evident este recomandat
sa ne abonam doar la citeva din grupurile cu un numar mare de membri. La fel ca si in cazul
forumurilor participarea noastra trebuie sa presupuna postarea de mesaje care sa fie in ton cu
discutia si care sa aiba un continut interesant. Frecventa participarii cu mesaje nu este foarte
importanta, in general un mesaj pe saptamina (sau pe luna) este suficient pentru promovarea
site-ului nostru.

2.9 Participarea la clasamentele site-urilor care fac topuri

1. ROMANIAN TOP 100

In peisajul internetului romanesc exista mai multe site-uri care fac topuri insa cel mai
influent este de departe Romanian Top 100 (RT100), de aceea va fi luat in discutie in cele ce
urmeaza. Inscrierea in RT100 este modalitatea de promovare a site-urilor web cea mai folosita
de catre webmasterii romani, in consecinta RT100 capatind o influenta considerabila in
peisajul internetului romanesc. Scopul inscrierii in RT100 este de a primi voturi de la
internautii satisfacuti de calitea site-ului inscris, voturi care permit ca site-ul sa urce in
clasament. Consecinta finala este cresterea importanta a numarului de vizitatori ai site-ului
datorata expunerii crescute pe care o au site-urile aflate pe primele locuri.
Inscrierea unui site in RT100 este gratuita. Pentru inscriere, in afara completarii unui
formular pe site-ul RT100, webmasterul trebuie sa includa in codul HTML al paginii
principale un anumit cod care sa permita RT100 contorizarea voturilor acordate de vizitatorii
site-ului respectiv. In general, dupa inscrierea in RT100 accesarea paginii principale a unui
site va fi urmata de deschiderea unei mici fereastre de tip "pop-up", care va putea fi folosita
de internauti pentru votare. Alte site-uri au sesizat insa aversiunea internautilor pentru
ferestrele de tip "pop-up" si de aceea au pe pagina gazda un buton pe care daca se face clic
site-ul este votat in top. Votul nu este obligatoriu, orice internaut putind sa inchida fereastra
de vot sau sa nu ia in seamă butonul de votare si sa-si continue linistit explorarea site-ului
web respectiv.
RT100 alcatuieste un clasament al site-urilor romanesti pe baza contabilizarii voturilor
venite de la internautii care viziteaza site-urile inscrise. In fapt este vorba de mai multe
clasamente, cel mai popular fiind insa Clasamentul General (adevaratul RT100), care nu tine
cont de specificul site-urilor. Exista insa si clasamente separate (topuri separate) pentru
categoriile urmatoare de site-uri: Calculatoare & Internet, Stiri & Mass-Media, Educatie &
Invatamint, Divertisment, Pagini Personale, Arta & Cultura, Afaceri & Comert, Sport &
Outdoor, English Content, Diverse, Underground. Un site web inscris va fi deci prezent atit in
Clasamentul General cit si intr-unul din topurile pe categorii.
Mai exista si un top al ultimei zile, un top al site-urilor nou inscrise si un top al site-
urilor recomandate de RT100. Topurile sint alcatuite in functie de numarul total de voturi
primite de site-uri in cursul unei luni, cu exceptia bineinteles a topului ultimei zile. Merita
mentionata si existenta unei pagini unde internautii isi pot exprima in scris opiniile despre
activitatea si aspectul RT100, pagina unde nu putine sint parerile critice si foarte critice la
adresa administratorilor RT100 si la adresa webmasterilor care triseaza pentru a obtine cit mai
multe voturi.
Conceptia RT100 este clasica, asemanatoare pina la un punct cu un top de muzica
usoara alcatuit de un post de radio pe baza telefoanelor primite de la ascultatori. Rolul oricarui
top (si RT100 nu face exceptie) este de a evalua popularitatea unui produs (melodie de muzica
usoara, de exemplu) si nu de a evalua calitatea produsului. Nici un post de radio nu le va
spune ascultatorilor sai ce melodii sa voteze, ci le va respecta alegerea chiar daca melodiile
impuse pe primele locuri in top sint mai slabe calitativ decit altele mai prost pozitionate.
 Se ajunge astfel la o afirmatie universal valabila pentru topuri si anume ca acestea
propun, nu impun. RT100 se vrea un ghid al Internetului romanesc si ca orice ghid se
adreseaza in special persoanelor mai putin experimentate, celor care au nevoie de indrumare.
Este cel mai probabil ca internautii romani cu statut de "veteran" (un an sau mai mult de
explorare a internetului) sa nu foloseasca RT100 decit eventual pentru a vedea ce mai este nou
pe internetul romanesc, ei stiind deja care sint site-urile romanesti (cu vechime) cele mai
bune. Insa cei mai multi dintre internautii romani sint incepatori si de aici deriva influenta pe
care o are RT100 in schitarea unei imagini a Internetului romanesc. Imaginea reflectata de
RT100 nu este una obiectiva, nici nu si-a propus sa fie, ea este o imagine vazuta prin ochii
internautilor care participa la vot.
Intr-o democratie sint votati cei care se prezinta drept candidati pentru diferite posturi
politice si nu cei care ar merita sa ocupe acele posturi dar nu participa la alegeri. Tot astfel,
site-urile romanesti aflate in fruntea RT100 nu sint probabil cele mai interesante, insa "si-au
depus candidatura" si sint votate.
Acuratetea clasamentului alcatuit de RT100 a fost si este inca subiect de dezbatere.
Este bineinteles in interesul administratorilor site-ului RT100 sa fie cit mai corecti, in caz
contrar ei pierzind din vizitatori si din contractele publicitare. Administratorii RT100 afirma
ca au facut si fac tot posibilul pentru ca topul RT100 sa nu fie viciat, de ei sau de participantii
la top.
Metodele de trisare pentru obtinerea unui loc cit mai sus in RT100 merita o discutie
speciala pentru ca sint utilizate pe scara larga in special de site-urile care se gasesc pe primele
locuri. Administratorii site-ului RT100 sint constienti de ele si incearca sa le contracareze,
insa uneori imaginatia umana in materie de inselatorie reuseste sa le anuleze eforturile. Exista
pe site-ul RT100 un Regulament care spune in mod clar ca site-urile care triseaza (sint
specificate si unele metode de trisare) vor fi excluse din top, insa exista internauti care se
pling ca tocmai administratorii RT100 nu pun in aplicare acest Regulament si nu exclud
multitudinea de site-uri care triseaza. Exista insa destule situatii in care site-urile trisoare au
fost excluse din top, in general in urma sesizarilor facute de internauti sau de webmasterii
unor site-uri participante la top care procedeaza in mod corect.
De la primele modalitati de trisare prin folosirea unor programe speciale sau
autovotare (un webmaster isi voteaza in mod repetat site-ul) s-a ajuns mai nou la metode mai
subtile, utilizind scripturi JAVA de exemplu, care voteaza automat la inchiderea ferestrei de
votare sau chiar la afisarea acesteia. Unele site-uri au conditionat chiar permisiunea de
explorare a paginilor lor de votarea in RT100, insa aceasta varianta a cazut in desuetudine mai
ales ca a fost in mod specific interzisa de administratorii RT100. In sfirsit, se pare ca acei
webmasteri care sint adepti ai urcarii in top prin autovotare au realizat ca pot vota linistiti
"prin servere proxy" fara a fi descoperiti si fara ca voturile sa fie anulate.
O alta varianta de obtinere semifrauduloasa a voturilor care a fost populara la un
moment dat era indemnarea vizitatorilor sa voteze site-ul in RT100 prin intermediul unor
ferestre de tip pop-up, similare ferestrelor care semnalizeaza erori in functionarea programelor
rulind in sistemul de operare Windows. Acestea se obtin usor prin folosirea unui script JAVA.
Internautii au reflexul, similar oricarui posesor de calculator, ca la aparitia in centrul ecranului
a unei ferestre de eroare avind doua butoane numite "OK" si "Cancel" sa apese pe butonul
"OK" pentru a debloca sistemul de operare. Cunoscind acest comportament reflex,
administratorii inventivi de site-uri Web ii intimpinau pe pagina principala pe internauti cu
astfel de ferestre si nu cu ferestrele clasice RT100 (care apar intr-un colt al ecranului si au un
singur buton pe care scrie "Votati"). Ferestrele "trisoare" erau de dimensiuni mici, apareau
central si aveau scris urmatorul text : "Votati pentru noi in RT100", text sub care se aflau
butoanele "OK" si "Cancel" (Anulare). Este bineinteles posibil sa apesi pe butonul "Cancel si
sa citesti paginile site-ului respectiv, insa de cele mai multe ori comportamentul reflex te
tradeaza si inainte de a-ti da seama ce s-a intimplat ai mai adaugat un vot pentru site in
RT100.
Alta metoda de fortare a obtinerii de voturi este cea de "cersire" propriu-zisa a unui
vot. Tot asa cum un cersetor insistent (si chiar agresiv) obtine pina la urma niste bani, exista
site-uri care "cersesc" voturi, unele intr-un mod relativ decent, altele insa extrem de agresiv.
Un exemplu comic, dar insultator la adresa inteligentei internautilor, este acela in care
webmasterul cerseste voturi sustind ca in acest fel site-ul va ramine si pe mai departe accesibil
in mod gratuit. Oricine a exporat Internetul chiar si pentru o perioada scurta stie ca
majoritatea (95-97%) din site-urile web pot fi accesate in mod gratuit in mod obisnuit sau
dupa o inscriere prealabila constind din completarea unui formular cu niste date personale (1-
2%). Un alt exemplu de cersire este furnizat de site-urile care nu permit inchiderea
miniferestrei de votare decit dupa ce site-ul este votat, in acest fel ingreunind accesul la
resursele site-ului vizitat pentru aceia care nu voteaza site-ul.
Mai poate exista si cazul in care conducerea unei companii vrea ca site-ul ei web sa fie
in primele locuri in RT100 si in acest sens face presiuni asupra webmasterului, in asa fel incit
acesta sa gaseasca metode de a trisa pentru a mentine site-ul in top.
Diversitatea metodelor de trisare si cautarea permanenta a unor metode care sa fie la
limita Regulamentului RT100 se explica prin faptul ca pierderea de locuri in top este resimtita
de cei mai multi dintre webmasteri ca un fel de drama personala, ca si cum cineva i-ar spune
unei mame ca copilul ei nu este atit de destept sau de frumos pe cit crede ea. Site-urile web
sint intr-adevar opere de creatie si se poate spune ca acela care a facut un site web cit de cit
complex afla pe propria lui piele la ce se refera expresia "durerile facerii".
Pierderea locului in RT100 sau neputinta de a urca in top pe un loc fruntas nu trebuie
dramatizate. Pastrind analogia cu un top de muzica usoara exista nenumarate exemple de
formatii care au avut o melodie ajunsa intre primele locuri in topurile internationale pentru ca
apoi sa se scufunde in anonimat. O astfel de soarta le asteapta si pe site-urile ai caror
administratori se gindesc doar la pastrarea unui loc fruntas in top si care neglijeaza sa le
actualizeze.
Un site web trebuie ingrijit si imbunatatit permanent pentru ca locul care conteaza este
acela din meniul "Favorites" al exploratoarelor internautilor si nu acela din RT100. Poti afla
de un site nou aparut din RT100, il poti adauga la lista de site-uri preferate, insa daca la
urmatoarele vizite constati ca nu s-a schimbat nimic, ca nu a mai aparut nimic nou d.p.d.v. al
continutului, al aspectului grafic sau al usurintei in descarcare il stergi din categoria site-urilor
favorite si nu il mai vizitezi. Daca din contra, vezi ca administratorii unui site fac tot ce este
posibil pentru a-l face mai plin de continut, mai usor de explorat si mai placut la vedere,
atunci acel site are un loc asigurat printre site-urile preferate si il vei vizita cit mai des, fara a-
ti pasa de locul pe care-l ocupa in RT100.
Site-ul RT100 nu trebuie sa dispara, insa influenta sa este exagerata, ea este un semn
al lipsei de dezvoltare a internetului romanesc si a pastrarii unei mentalitati gresite din partea
webmasterilor. Aici se observa diferenta fata de alte tari, unde astfel de topuri desi exista nu
au o prea mare influenta, iar pastrarea pozitiei in top nu reprezinta prioritatea principala
pentru webmasteri. Viitorii investitori in Internetul romanesc, cei care vor plati sume
importante de bani pentru a cumpara spatiu publicitar pe site-urile romanesti nu se vor ghida
in evaluarea popularitatii unui site sau a altuia dupa pozitia in RT100. Un loc fruntas in
RT100 la un moment dat nu poate fi o garantie a popularitatii site-ului pe termen lung sau a
seriozitatii echipei de administratori. Decisiv in cistigarea unui contract publicitar va fi
numarul de internauti care viziteaza regulat site-ul, numar care va fi evaluat prin metode mult
mai precise decit contabilizarea unor voturi.
2. SITE-URILE CARE ALCATUIESC TOPURI PE BAZA STATISTICILOR DE
ACCESARE
 Aceste site-uri (de ex. Statistici.ro sau Trafic.ro) sint extrem de utile in principal
pentru ca ne permit sa obtinem gratuit o statistica detaliata a accesarilor paginilor site-ului
nostru web. Ea contine numarul de accesari (total, pe zi, pe luna, etc.) ca si adresele paginilor
web de pe care au venit vizitatorii nostri. O alta facilitate extrem de importanta este afisarea
cuvintelor folosite in motoarele de cautare de internautii care afla in acest fel adresa site-ului
nostru. Aceste cuvinte ne permit sa optimizam site-ul in asa fel incit paginile lui sa se afle cit
mai sus pe listele generate de motoarele de cautare.
Obtinerea statisticilor pentru un site este gratuita dupa ce ne inscriem ca utilizatori ai
site-ului care ofera serviciile respective. Dupa completarea unui formular webmasterul trebuie
sa includa in codul HTML al paginii gazda o anumita secventa de cod care sa permita
contorizarea accesarilor. De asemenea pe pagina isi va face aparitia un mic buton care arata
numarul total de accesari si care daca este apasat ne duce la o pagina web in care sint
prezentate statisticile in mod detaliat. Acestea sint publice si deci oricine le poate vedea.
Un beneficu suplimentar oferit de folosirea serviciilor site-urilor care ofera statistici
este participarea la clasamentele alcatuite de acestea. Clasamentele sint asemanatoare cu cele
ale RT100 cu deosebirea ca sint alcatuite in functie de numarul de accesari ale paginii gazda a
unui site. In momentul in care un internaut viziteaza un site care foloseste un contor furnizat
de Statistici.ro sau Trafic.ro el "voteaza" site-ul respectiv in clasament. Din ce in ce mai multi
internauti folosesc clasamentele pentru a gasi site-uri interesante pe care sa le viziteze, deci cu
cit un site se afla pe o pozitie mai buna cu atit are mai multe sanse sa atraga vizitatori. Pozitia
in clasament este un semn de popularitate si se poate presupune ca un site popular are o
calitate rezonabila.

CAPITOLUL III
PROMOVAREA SITE-ULUI WEB

3.1. Noţiuni introductive despre optimizare

 Optimizarea unui site web pentru a fi indexat adecvat de catre motoarele de cautare
este un procedeu foarte simplu, insa in acelasi timp destul de laborios in cazul in care avem un
site cu multe pagini. Ea se refera la alegerea titlului paginilor, la alegerea unor cuvinte-cheie
legate de continutul fiecarei pagini in parte si la aranjarea textului in pagina. In general se
spune despre orice pagina web ca are o anumita tema si contine anumite cuvinte-cheie. Tema
paginii este subiectul luat in discutie iar cuvintele-cheie sint cuvintele foarte importante
(pentru intelegerea temei dezbatute) care apar in text.
Orice pagina web are o parte vizibila, care este afisata de explorator ("browser") si pe
care o vedem noi cind o vizitam. De asemenea, orice pagina web are si o parte "invizibila"
pentru explorator, care este in fapt vizibila doar daca se deschide pagina respectiva cu un
editor HTML sau cu un editor de text (de ex. Notepad). Aceasta parte "invizibila" contine
codul HTML al paginii si unele marcaje ("tags") folosite in scopul unei indexari adecvate a
paginii respective de catre motoarele de cautare. Codul HTML al unei pagini poate fi vazut
atunci cind avem pagina afisata in explorator daca facem clic pe meniul "View" si apoi pe
optiunea "Source". Va fi lansat automat programul Notepad in care vom vedea codul HTML.
Sa presupunem ca pe site-ul de la adresa http://www.consultanta.home.ro avem o
pagina continind mai multe sectiuni in care expunem citeva servicii oferite : Audit,
Consultanta financiara, Contabilitate, Consultanta fiscala si Restructurare-Lichidare. Vom
discuta in continuare citeva aspecte legate de optimizarea acestei pagini.

3.2. Optimizarea conţinutului paginii web

Motoarele de cautare sint programate sa utilizeze in mod optim baza de date obtinuta
de robotii tîrîtori care indexeaza paginile de pe internet. Scopul lor este sa prezinte foarte
rapid internautilor liste cu pagini web in care primele locuri sa fie ocupate de pagini cu un
continut informativ, util. Deci algoritmul de sortare a paginilor trebuie sa fie foarte bine
conceput pentru ca el are rolul de a sorta mii sau zeci de mii de pagini intr-un timp foarte scurt
si cu un rezultat care sa fie pe placul internautilor.
Un robot tîrîtor nu vede paginile web asa cum le vad oamenii, el acorda o importanta
covirsitoare textului unei pagini, fara a fi impresionat deloc de aspectul ei grafic. Ca urmare
bazele de date ale motoarelor de cautare contin pagini indexate dupa continutul lor scris si nu
dupa cel grafic. Acest continut scris este cel care da 70% din relevanta unei pagini web, restul
de 30% fiind dat de optimizarea ("cosmetizarea") paginii web.
Sarcina lingvistilor si a matematicienilor implicati in dezvoltarea motoarelor de
cautare a stat tocmai in crearea si optimizarea unui algoritm care sa poata sa ordoneze un
numar mare de pagini web in functie de utilitatea continutului lor scris. In mod evident, unele
din caracteristicile algoritmului nu sint usor de sesizat de catre persoanele care nu au lucrat la
el. Alte caracteristici pot fi insa deduse analizind paginile web care apar in mod constant pe
primele locuri ale listelor generate de motoarele de cautare.
Este usor de intuit faptul ca algoritmul favorizeaza paginile web care au un continut de
text important, pentru ca se considera ca aceste pagini contin multa informatie, iar internautii
cauta in mod special aceasta caracteristica a paginilor web. Nu se stie precis cum este evaluat
de catre algoritm continutul de text al unei pagini dar este foarte posibil sa fie luat in calcul
numarul de caractere (litere) din pagina asa cum a fost calculat de robotul tîrîtor care a indexat
pagina. Asta nu inseamna că pentru ca paginile noastre sa aiba succes sintem obligati sa le
umplem cu text pina la refuz, fara sa tinem cont si de alte aspecte, cum este de exemplu
calitatea expunerii informatiilor din textul respectiv.
 Paginile cu mult text sint pe placul algoritmilor dar oamenii sint mai rafinati, ei prefera
de cele mai multe ori o cantitate rezonabila de text si care in plus trebuie sa fie interesant, util,
bine scris si formatat in asa fel incit sa fie placut de citit. Un alt aspect care nu trebuie neglijat
este actualizarea periodica a contintului site-ului si adaugarea de noi materiale.
Atunci cind scriem textul dintr-o pagina trebuie sa ne asiguram ca folosim si sinonime
pentru cuvintele-cheie si de asemenea ca folosim si variante mai putin folosite ale acestora.
De exemplu intr-o pagina web care trateaza un subiect despre site-urile web (gazduire de ex.)
trebuie folosit in principal cuvintul "site" dar trebuie pusa in paranteza si varianta "site", inca
destul de folosita desi este incorecta. In acest fel daca un internaut va cauta paginile care
contin sintagma "gazduire site web" avem toate sansele ca si pagina noastra care trateaza
acest subiect sa fie luata in seama de motorul de cautare pentru includere pe lista rezulatelor
cautarii.

3.3. Densitatea cuvintelor cheie (keyword occurence / density)

Este in general acceptat de catre specialisti faptul ca o pagina in care cuvintele cheie
apar de mai multe ori in text va fi mai bine plasata pe lista decit o pagina in care cuvintele
cheie nu apar decit o singura data. Daca un internaut cauta paginile relevante care contin
cuvintele "consultanta financiara", acele pagini care contin de mai multe ori aceasta sintagma
vor fi mai bine plasate decit acelea care nu o contin decit o data sau de doua ori.
In mod normal atunci cind scriem un text, cuvintele cheie (cele mai importante) vor
apare de mai multe ori in mod natural, pentru ca explicatiile noastre au nevoie de ele.
Lingvistii angajati de companiile proprietare ale motoarelor de cautare interpreteaza aceasta
aparitie repetata a cuvintelor-cheie ca un semn ca pagina respectiva este relevanta pentru
informatii referitoare la cuvintele-cheie in cauza. In consecinta ei au recomandat
programatorilor algoritmilor motoarelor de cautare sa faca in asa fel incit paginile care au o
densitate "naturala" a cuvintelor-cheie sa fie plasate in fruntea listei.
Densitatea naturala implica repetarea dupa portiuni variabile de text, spre deosebire de
densitatea "artificiala" care implica repetarea cuvintelor-cheie in mod excesiv unele dupa
altele si care era folosita in mod fraudulos de catre unii webmasteri. De exemplu sintagma
"consultanta financiara" poate apare in mod natural intr-o fraza in care se spune : "Firma
noastra propune servicii de consultanta financiara la preturi rezonabile" si apoi poate apare
din nou la o distanta de unul sau mai multe paragrafe intr-o alta fraza, in care se spune : "
"Activitatile de consultanta financiara se concentreaza pe evaluari de societati, analize
diagnostic si pentru fuziuni, consultanta pentru tranzactii cat si pentru procese de
restructurare.".
Aceasta densitate "naturala" este un subiect de dezbatere pentru specialistii in
optimizarea paginilor web pentru ca ei nu au de unde sa stie ce este considerat "natural" si ce
este considerat "artificial" de catre lingvistii a caror expertiza a stat la baza crearii
algoritmilor. In general se considera ca aparitia intr-o pagina de 5-10 ori a cuvintelor cheie la
intervale variabile de text este considerata naturala.

3.4. Marcajul "title" (titlul html)

Marcajul "Title" este extrem de important pentru ca prezinta motorului de cautare titlul paginii web.
Marcajul este vizibil pentru un vizitator uman in bara de titlu a exploratorului (bara colorata de obicei in
albastru). Definirea acestui marcaj se face cu orice editor HTML sau cu orice editor de text (daca lucram asupra
codului HTML al paginii). Titlul este prezent in codul HTML in forma urmatoare: <TITLE> Titlul Paginii
</TITLE>. Este absolut necesar sa alegem un titlu HTML semnificativ pentru pagina, care sa contina nu numai
titlul propriu-zis ci si o insiruire a sectiunilor paginii. De exemplu pentru pagina luata ca exemplu mai sus vom
alege titlul (fara ghilimele) : "Servicii de consultanta – Audit, Consultanta financiara, Contabilitate, Consultanta
fiscala, Restructurare-Lichidare” care va apare in aceasta forma in bara de titlu. In codul HTML el va apare in
felul urmator : <TITLE> Servicii de consultanta – Audit, Consultanta financiara, Contabilitate, Consultanta
fiscala, Restructurare-Lichidare </TITLE>. Este recomandat ca titlul HTML sa contina intre cinci si zece
cuvinte.
Toate motoarele de cautare favorizeaza (pun in primele locuri ale listei generate de
ele) paginile web care contin in titlul HTML cuvintele cautate de un internaut. De exemplu
daca un internaut cauta cuvintele "consultanta" cu un motor de cautare, paginile web care au
in titlul HTML aceste cuvinte (de exemplu pagina de mai sus) vor fi afisate primele pe lista.
Rationamentul este ca daca autorul paginii a pus aceste cuvinte in titlul HTML, relevanta
paginii respective este mai mare decit a uneia in textul careia se gasesc cele doua cuvinte, dar
al carei titlu HTML nu le contine. O pagina a unui site web personal, pagina avind titlul
"Hobbyurile mele " ar putea de exemplu sa contina frazele : "Sint consultant financiar, expert
in evaluarea proprietatiilor in special a terenurilor. ". Aceasta pagina va fi inclusa in lista
generata de motorul de cautare pentru ca ea contine sintagma cautata ("consultanta") dar
pentru ca nu contine cuvintele cautate in titlul HTML ea nu va fi plasata in partea superioara a
listei.
Aranjarea cuvintelor-cheie in titlul HTML are si ea un rol in locul pe lista al paginii.
Atunci cind denumim ceva avem tendinta ca partile esentiale ale titlului sa fie asezate spre
inceputul si nu spre sfirsitul lui. Aceasta practica, intilnita in toate limbile, a fost incorporata
in algoritmul de determinare a relevantei unei pagini folosit de motoarele de cautare. Pastrind
exemplul de mai sus, o pagina web cu titlul HTML : " Servicii de consultanta – Audit,
Consultanta financiara, Contabilitate, Consultanta fiscala, Restructurare-Lichidare " va fi
plasata inaintea unei pagini cu titlul HTML : "Firma specializata - organizam cursuri
pegatitoare noul cod fiscal 2008 si cursuri de consultanta pentru tranzactii cat si pentru
procese de restructurare " din cauza faptului ca in primul caz cuvintele cautate sint plasate la
inceputul titlului si sint asezate unul dupa altul.
La alcatuirea unui titlu HTML este bine sa luam in calcul si cuvintele pe care le
folosesc internautii pentru a ajunge la paginile noastre web. Daca avem un contor furnizat de
un site specializat in statisticile de accesare a site-urilor web, putem sa aflam care sint
cuvintele folosite de internauti in motoarele de cautare pentru a ajunge la paginile noastre.
Pentru a afla care este pozitia paginilor noastre pe listele generate de cele mai populare
motoare de cautare trebuie sa mergem pe site-urile acestora si sa cautam noi insine cuvintele
folosite de internautii care ajung pe site-ul nostru. In functie de rezultatul observat ne putem
modifica titlurile HTML ale paginilor si chiar titlurile propriu-zise ale acestora pentru a
include cit mai multe din cuvintele care sint folosite in cautari.
Sa presupunem ca ne-am ales ca titlu HTML pentru pagina care detaliaza preturile pe care le practicam :
"Oferta de servicii-consultanta". Observam ca acest titlu ne situeaza pe locul 3 in lista de pagini generata la
cautarea sintagmei "consultanta financiara" dar numai pe locul 20 la cautarea sintagmei "consultanta financiara
la pret convenabil". In acelasi timp observam ca internautii ajung la pagina noastra si dupa ce au cautat
sintagmele "sevicii consultanta financiara ieftine" si "preturi consultanta financiara" dar si in aceste cazuri nu
avem o pozitie favorabila in listele respective. Solutia este sa alegem ca titlu HTML : " Audit, Consultanta
financiara, Contabilitate, si Consultanta fiscala; Preturi convenabile" ceea ce ne va aduce cu siguranta unul din
primele locuri de pe lista si pentru sintagmele la care pina atunci nu aveam succesul scontat. Efectul va fi un
numar crescut de vizitatori care pot deveni clientii nostri.
Daca nu compunem un titlu pentru pagina web atunci editorul HTML va alege el un
titlu, de obicei lipsit de orice relevanta, ca de exemplu "New Page 1". In aceasta situatie ne
diminuam sansele ca pagina sa ocupe locuri fruntase pe listele generate de motoarele de
cautare.

3.5. Titlul propriu-zis al paginii web

Titlul propriu-zis al paginii web nu trebuie confundat cu titlul HTML. El este vizibil
din explorator si este de obicei plasat in interiorul paginii, la partea ei de sus. Importanta lui
este data de faptul ca unele motoare de cautare nu indexeaza complet continutul unei pagini
web ci se rezuma doar la frazele care apar la partea de sus a acesteia.
 S-a observat de catre unii din specialistii in optimizarea paginilor web ca daca avem
un titlu la partea de sus a paginii avem mai multe sanse ca pagina respectiva sa ocupe un loc
fruntas in lista generata de un motor de cautare, in cazul in care cuvintele cautate de un
internaut se afla in titlul respectiv. Ca urmare, pentru a ne creste sansele ca pagina sa aiba un
loc bun pe lista este bine sa alcatuim un titlu al paginii pe care sa-l scriem eventual cu litere
majuscule de dimensiuni mai mari. De asemenea este recomandat ca sub acest titlu sa
adaugam o mica descriere a subiectului paginii sau o enumerare a sectiunilor paginii.
Exista si posibilitatea sa nu folosim nici un titlu pentru pagina web, insa ne diminuam
sansele ca pagina sa ocupe locuri fruntase pe listele generate de motoarele de cautare.

3.6. Marcajul "description" (descrierea subiectului paginii web)

Acest marcaj ne permite sa adaugam o mica descriere a subiectului paginii web, care
sa fie luata in seama de motoarele de cautare atunci cind indexeaza pagina. Pentru pagina
despre serviciile de consultanta financiara el poate fi : <meta http-equiv="description"
content="Servicii – servicii de consultanta financiara "> . Este recomandat sa folosim pentru
descriere intre 5 si 20 de cuvinte. Utilitatea acestui marcaj a fost mult diminuata in ultima
vreme prin faptul ca el nu mai este luat in considerare de marile motoare de cautare (de ex.
Google, MSN, Yahoo). Totusi este indicat sa-l adaugam la paginile noastre.

3.7. Marcajul "keywords" (cuvinte-cheie)

Acest marcaj ne permite sa adaugam niste cuvinte pe care le socotim foarte importante
continute in textul paginii web, care sa fie luate in seama de motoarele de cautare atunci cind
indexeaza pagina. Pentru pagina despre serviciile de audit marcajul poate fi : <meta http-
equiv="keywords" content=" Contabilitate internationala, Servicii de audit intern, Servicii
de integritate, Audit de sistem, Auditul tranzactiilor corporatiilor "> . Este recomandat sa
folosim intre 5 si 20 cuvinte-cheie pentru fiecare pagina.
Utilitatea acestui marcaj a fost mult diminuata in ultima vreme prin faptul ca el nu mai
este luat in considerare de marile motoare de cautare (de ex. Google, MSN, Yahoo). Acest
lucru se datoreaza in special faptului ca unii webmasteri abuzau de acest marcaj si scriau intre
50-200 de cuvinte-cheie pentru fiecare pagina desi majoritatea acestora nici macar nu erau
prezente in text, scopul lor fiind acela de a "pacali" motoarele de cautare in asa fel incit
paginile respective sa apara in cit mai multe liste de cautare. Este indicat sa adaugam acest
marcaj (folosit cu moderatie) la paginile noastre.

3.8. Marcajul "alt" (text alternativ)

Asa cum am spus anterior robotii tîrîtori nu indexeaza imaginile de pe o pagina web
pentru ca nu au posibilitatea sa analizeze continutul grafic. Exista insa posibilitatea sa
semnalam internautilor care folosesc motoarele de cautare ca avem pe site-ul nostru unele
imagini care fac continutul site-ului mai interesant.
Vom folosi marcajului ALT, care descrie continutul unei imagini in cazul in care
exploratorul unui internaut este setat (pentru descarcarea mai rapida a paginilor) in asa fel
incit sa nu fie afisat decit textul unei pagini, nu si imaginile. Marcajul ALT va arata astfel :
<IMG SRC="Consultanta_financiara.jpg" ALT="Imagine 1 - Servicii de consultanta
financiara "> la nivelul codului HTML, iar textul situat intre ghilimelele de dupa cuvintul
ALT va apare in locul imaginii. Daca un internaut cauta sintagma "consultanta financiara
imagini" este posibil ca pagina noastra sa fie in fruntea listei generate de motorul de cautare
tocmai din cauza marcajelor ALT scrise corespunzator.
Este indicat sa adaugam acest marcaj la paginile noastre, desi utilitatea sa in cazul
indexarii paginilor web de catre motoarele de cautare este pusa la indoiala de unii specialisti.
Este insa foarte posibil ca acest marcaj sa fie luat in seama de multe din motoarele de cautare
pentru ca el este afisat in pagina, spre deosebire de marcajele "keywords" si "description" care
ramin permanent ascunse vizitatorului uman. Trebuie mentionat ca marcajul ALT (daca a fost
adaugat corespunzator) apare nu numai atunci cind imaginile dintr-o pagina nu sint randate in
explorator ci si la ducerea cursorului mausului peste imaginile care sint afisate in pagina
randata de IE.

3.9. Înregistrarea site-ului la motoarele de căutare

In general se considera ca nu este nevoie sa ne inregistram site-ul la motoarele de
cautare pentru ca acestea il vor indexa atunci cind robotul tîrîtor il va intilni in "plimbarile"
sale periodice pe internet. Multi webmasteri prefera insa sa fie siguri ca site-ul va fi indexat
cit mai repede si atunci apeleaza la serviciul de propunere de site-uri prezent la toate
motoarele de cautare. Acest serviciu este fie gratuit (de ex. Google, Yahoo, AlltheWeb,
Altavista, Gigablast) fie cu plata (Looksmart, Lycos). Daca site-ul nostru apare in listele
generate de un robot de cautare nu mai trebuie sa il inregistram, este evident ca paginile sale
au fost deja indexate.
Fiecare motor de cautare are o pagina speciala numita "Add URL" (adauga adresa unui
site) sau cu un titlu asemanator ("Submit a Site"). In pagina respectiva scriem intr-o caseta de
text adresa site-ului (de exemplu http://www.consultanta.home.ro) si in alta caseta un mic
comentariu (descrierea site-ului sau niste cuvinte-cheie) si apasam butonul "Add URL". Nu
este nevoie sa inregistram decit adresa paginii gazda a site-ului. Robotul motorului de cautare
va indexa toate paginile site-ului pornind de la aceasta.

3.10. Rangul paginilor web (page rank)

Pentru a intelege conceptul care sta la baza stabilirii unui rang pentru o pagina web
trebuie sa apelam mai intii la putina istorie.
Motorul de cautare Google a aparut in anul 1998 pe o piata pe care existau deja citeva
motoare de cautare renumite, ca de ex. Altavista si Yahoo. Totusi, in decurs de citiva ani
Google ajuns de la o cota de 0% la o cota de 70% din totalul cautarilor efectuate pe internet.
Cauzele acestui succes rapid si covirsitor au fost in principal urmatoarele : 1) Extinderea
numarului de pagini web indexate si 2) Folosirea unui algoritm foarte bun care pune de cele
mai multe ori paginile web cele mai relevante pentru o anumita cautare in fruntea listelor
generate de Google.
Motorul de cautare Google a fost primul care a indexat paginile aflate pe domeniul
Geocities, care este cel mai mare furnizor de spatiu web gratuit pe internet. Poate parea ciudat
insa chiar si in anii 2000-2001 motoarele de cautare Yahoo si Altavista nu indexau aceste
pagini, lucru cu atit mai surprinzator pentru Yahoo cu cit domeniul Geocities se afla de fapt in
posesiunea Yahoo. Desi pe acest domeniu sint in marea lor majoritate site-uri personale si nu
site-uri profesioniste, cantitatea de informatie utila este apreciabila, iar optiunea Google de a
indexa aceste pagini a facut sa creasca numarul de pagini relevante de pe listele generate de el
ceea ce l-a avantajat in lupta cu competitoriii sai. Incepind cu anul 2002 dezvoltatorii
celelorlalte motoare de cautare au invatat lectia si au inceput si ei sa trimita robotii tiritori
pentru a indexa toate domeniile care furnizeaza spatiu web gratuit, incluzind aici si domeniile
care contin pagini in alte limbi decit cea engleza (de ex. Home.ro). In privinta numarului de
pagini indexate Google isi mentine pozitia de lider insa competitorii sai se afla la o distanta
din ce in ce mai mica.
Algoritmul folosit de Google este un prilej permanent de speculatii pentru specialistii
in optimizarea paginilor web. Acestia doresc sa-i exploateze la maximum caracteristicile,
pentru a impune paginile web ale celor care ii angajeaza pe primele locuri in listele generate
de Google. Unele din criteriile folosite de algoritm pentru a ordona listele in functie de
relevanta paginilor au fost discutate mai sus. Despre alte criterii se stie doar de existenta lor,
insa nu se stie importanta pe care o au in determinarea relevantei unei pagini. Acest lucru este
cauzat de faptul ca programatorii care concep algoritmul il imbunatatesc permanent, munca
lor fiind similara cu munca inginerilor care imbunatatesc draiverele placilor video pentru a le
face sa functioneze mai eficient. Astfel, unele criterii care aveau initial o pondere mare in
algoritm isi pierd cu timpul importanta pentru ca sint descoperite criterii mai bune sau pentru
ca exista tendinta ca ele sa fie exploatate in mod necinstit de catre specialistii in optimizarea
paginilor web.
Unul dintre criteriile care au adus succesul motorului Google si care in prezent isi
pierde treptat din importanta este stabilirea unui rang pentru fiecare pagina web. Creatorii lui
Google erau studenti in momentul in care au depus un patent pentru stabilirea de ranguri
pentru paginile web, patent care a stat la baza functionarii motorului Google. In mediul
educational (scoli, licee, universitati) ca si in societate in general un rol important in succesul
social al unui individ este determinat de popularitatea sa, adica de simpatia pe care o au
ceilalti fata de el. Un individ este popular pentru ca are niste calitati care il fac sa fie apreciat
de cei din jur. Din aceasta cauza el este mereu inconjurat de prieteni.
Creatorii lui Google au extrapolat aceasta observatie si au aplicat-o la lumea paginilor
web. Incercind sa creeze un algoritm mai bun decit cele existente, ei au pornit de la ipoteza ca
o pagina web plina de continut si utila este mult mai populara decit alte pagini care trateaza
acelasi subiect dar care sint mai sarace in continut. In mod similar cu un individ popular si
pagina web populara este "inconjurata" de pagini "prietene" care au in ele legaturi catre ea. Cu
alte cuvinte, cu cit o pagina a unui site web are mai multe legaturi catre adresa ei in paginile
altor site-uri, cu atit ea este mai populara si ca urmare putem presupune cu destula certitudine
ca este o pagina utila, plina de continut informational.
Analizind numarul de legaturi care sint indreptate catre adresa unei pagini web putem
sa incadram pagina respectiva intr-un anumit rang. Motorul de cautare Google incadreaza
paginile in 10 ranguri, incepind cu rangul 0 (cel mai prost) pina la rangul 10 (cel mai bun). O
pagina cu rang 0 nu are nici o legatura indreptata catre ea, in timp ce o pagina cu rang 10 are o
multime de pagini web care o "recomandă" prin intermediul unor legaturi. Pentru ca o pagina
sa fie incadrata intr-un rang mare nu este insa suficient sa aiba un numar mare de legaturi
indreptate catre ea. Algoritmul ia in calcul si "calitatea" site-urilor pe care se afla legaturile. O
recomandare (legatura) venita de la un site important (de ex. Yahoo sau ODP) are mult mai
multa greutate decit una venita de la un site cvasinecunoscut.
Acest criteriu de stabilire a relevantei paginilor web nu a fost niciodata secret si ca
urmare specialistii in optimizarea paginilor web l-au utilizat in mod excesiv si uneori in mod
necinstit pentru a promova paginile web ale celor care ii angajasera. Programatorii de la
Google au devenit constienti de acest lucru si au luat masuri adecvate pentru a-l contracara,
masuri care au constat in scaderea constanta a importantei criteriul popularitatii in
determinarea relevantei unei pagini.
Aceasta decizie a celor de la Google a venit pe fundalul scaderii continue a preturilor
pentru echipamentele hardware performante (de ex. servere) care a permis cresterea
capacitatii de procesare si de stocare a informatiilor (culese din paginile web) in baza de date.
In consecinta, o data cu trecerea timpului este din ce in ce mai usor sa fie analizat mai
temeinic continutul paginilor web, cel care trebuie sa fie in ultima instanta factorul decisiv in
determinarea relevantei acestora. Rangul paginilor bazat pe "popularitatea" lor este folosit in
continuare si este luat in consideratie atunci cind se ordoneaza lista de pagini generata de
Google, insa impactul sau este mult scazut fata de anii de inceput ai lui Google.
Rangul unei pagini poate fi observat foarte usor daca instalam bara cu instrumente
Google ("Toolbar") cu optiuni avansate. El este vizibil sub forma unei linii verzi care se
alungeste progresiv pe masura ce pagina are un rang mai mare. Ducind cursorul mausului
peste linie putem citi rangul unei pagini vizitate.
Datorita faptului ca este cel mai folosit motor de cautare, Google stirneste in
permanenta discutii in rindul specialistilor (dar si al nespecialistilor) cu privire la modul de
ordonare a site-urilor web atunci cind este cautat un anumit cuvint (sau o anumita sintagma) si
este generata o lista cu site-urile continind cuvintul respectiv. Algoritmul folosit de Google
este secret insa citeva aspecte ale acestuia sint explicate chiar pe site-ul Google in pagina
PageRank Technology. De asemenea creatorii de site-uri web pot vizita pagina Webmaster
Central tot de pe site-ul Google, pentru a afla citeva aspecte despre modul in care acest motor
de cautare indexeaza paginile web.

CONCLUZII

Internetul este o tara virtuala ai carei locuitori vorbesc in marea lor majoritate limba engleza si a carei
cultura este de sorginte anglo-saxona. Toate celelalte limbi si culturi existente pe glob au statut de limbi sau
culturi minoritare, lucru datorat in mare masura discrepantelor existente intre diferite tari in legatura cu procentul
de populatie care are acces la Internet. In viata reala influenta unei tari in lume nu este direct proportionala cu
populatia (de ex.India are o populatie de trei ori mai mare decit SUA) sau cu numarul de persoane care vorbesc
limba tarii respective (exista mult mai multi vorbitori de limba spaniola decit de limba japoneza).
Dintre metodele consacrate de marketing pe Internet si reclama online, promovarea site-urilor web prin
intermediul motoarelor de cautare s-a impus la ora actuala ca cea mai profitabila varianta de publicitate pe
Internet, in primul rand datorita costurilor zero, in al doilea rand datorita vizitatorilor de calitate pe care ii
garanteaza aceasta metoda de ridicare a audientei site-urilor web.

Activitatea de marketing pe Internet axata pe procedee de optimizare pentru motoarele de cautare (in
engleza "SEM = Search Engine Marketing"), are ca scop final surclasarea site-urilor concurentei in clasamentele
generate de motor la o cautare dupa un termen oarecare.
Cum Internetul este prin excelenta un teritoriu fara granite, influenta unei culturi nu
poate fi masurata decit prin numarul de site-uri scrise in limba predominanta in cultura
respectiva. Numarul de internauti care folosesc pentru site-urile web personale limba lor
materna este in continua crestere si este foarte posibil ca intr-un viitor apropiat limba engleza
sa fie detronata din pozitia de cea mai folosita limba pentru site-urile web. Locul ei va fi luat
de limba spaniola sau, de ce nu, de limba chineza. Care va fi insa locul limbii române ?
Comunitatea internautilor vorbitori de limba româna este raspindita pe tot globul, din
America de Nord, Australia sau Europa de Vest (destinatii ale emigrantilor români) pina in
Asia sau Africa (de unde provine majoritatea studentilor straini din universitatile românesti).
Ceea ce ii lipseste acestei comunitati este o imagine clara asupra "Internetului Românesc",
format din totalitatea site-urilor Web scrise in limba româna sau tratind predominant subiecte
legate de România.
Internetul "Românesc" exista in prezent doar intr-un stadiu embrionar. Primul pas
catre construirea unei comunitati virtuale românesti trebuie sa fie cucerirea unei parcele cit
mai mari din spatiul virtual pus la dispozitie de Internet. Acest lucru inseamna in primul rind
cresterea numarului de site-uri concepute de români, site-uri care sa fie scrise in limba română
si care sa se adreseze românilor. Este necesara insa si o crestere a calitatii site-urilor existente,
atit d.p.d.v. al continutului cit si al aspectului grafic si al usurintei de descarcare. In sfirsit, in
conditiile in care prezenta româneasca pe Web va creste semnificativ, va fi de datoria
portalurilor românesti sa-i indrepte pe internauti catre site-urile cele mai valoroase.
Construirea unei "Românii virtuale" care sa se apropie de standardele cele mai inalte
de civilizatie, pe linga faptul ca nu ar fi foarte greu de realizat, ar putea fi inceputul construirii
unei Românii reale care sa arate asa cum ne-o dorim cu totii, o tara a bunastarii si a bunei
intelegeri intre locuitorii sai.

 Bibliografie

1. AIRINEI D., FILIP MARIA, FĂTU T., GRAMA ANA, FOTACHE DOINA, GEORGESCU M., FÎNARU
LUMINIŢA, Introducere în informatica economică, Editura Timpul, Iaşi, 2002
2. AIRINEI D., FOTACHE DOINA, GEORGESCU M., Tehnologii informaţionale pentru afaceri, Editura
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2005-2006
3. BAN M.-T., Dicţionar explicativ de calculatoare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994
4. BROOKSHEAR G. J., Introducere în informatică, Editura Teora, Bucureşti, 1998
5. Bogdan Ghilic-Micu, Marian Stoica - eActivităţile în societatea contemporană, editura Economică, 2002
6. Contabilitate şi sisteme informaţionale, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004
7. COURTER G., AMEQUIS A., Ghidul dumneavoastră în lumea calculatoarelor, Editura All, Bucureşti,
1998
8. LUNGU I. Ş.A., Baze de date – organizare, proiectare şi implementare, Editura All, Bucureşti, 1995
9. Sabin Buraga – Proiectarea site-urilor Web, editura Polirom, 2004
10. Sabin Buraga – Tehnologii Web, editura MatrixRom, Bucureşti, 2001
11. www.excite.com./computers_and_internet
12. www.hp.com/pcsupport
13. www.ibm.com
14. www.oceanfree.net/dictionaryofcomputers
15. www.tech-news.com
16. www.techweb.com/encyclopaedia
17. www.onebiz.8m.net - Articole de promovare a afacerilor pe Internet
18. www.linkingmatters.com - Articole, produse pentru mărirea popularităţii site-ului