BAZE DE DATE

 O bază de date, uneori numită şi "bancă de date",

reprezintă o modalitate de stocare a unor informaţii şi
date pe un suport extern (un dispozitiv de stocare),
cu posibilitatea regăsirii rapide a acestora.

 Etimologie
 Cuvântul "dată" provine din cuvântul latin datum, care
gramatical este participiul trecut al verbului latin dare, "a
da". Încă din antichitate propoziţiile sau faptele considerate
evident adevărate erau numite "date".
 Exista trei tipuri de obiecte care pot fi procesate:
datele, informatiile şi cunoştintele (Knowledge).

 Datele (def.) – sunt cele mai mici elemente care pot fi

procesate.

 Informatiile (def.) – sunt descrise ca seturi de date

organizate pentru a asista luarea de decizii.

 Cunoştinţele (def.) – sunt reprezentate ca reguli

pentru a crea informaţii din date şi informaţii.
 Baza de date (def.) – reprezinta o colecţie de
date, organizate ca informaţii, folosind o structura
derivatǎ din cunoaşterea utilizǎrii lor potenţiale.

 (Este necesarǎ cunoaşterea modalitǎţii fizice de

stocare a datelor, a modului de organizare şi a regulilor
folosite pentru stabilirea conformaţiei bazei de date).

 Fişierul (inregistrarea)(def.) – este o colecţie de

date pǎstratǎ ȋn afara memoriei de lucru (interne).

 Fişierele trebuie pǎstrate on-line (pe un hard

disk) sau salvate pe medii transportabile (banda
magneticǎ, floppy disk, compact disk)
 Tipuri de date - Informaţia poate ajunge la noi sub multe
forme diferite şi prin toate tipurile de medii şi
transportori.

 Tipuri de transportori:

 Intregi: un numǎr discret ( numǎrul de contracţii ventriculare ale

unui prematur; numǎrul de leucocite dintr-un specimen aşa cum se
vǎd ele la microscop)

 Reali: o variabilǎ mǎsuratǎ (temperatura sau presiunea sȃngelui,

dar şi biosemnalul sau o imagine medicalǎ)

 Codificaţi: o observaţie (durere, ȋnghiţire)

 text: limbaj natural (textul din istoricul pacientului, sau

documentaţia unui eveniment din timpul monitorizǎrii pacientului)
Caracteristicile
achiziţion ǎrii datelor:

 Datele trebuie sǎ fie complete, altfel dau

naştere la incertitudini.

 Acurateţea (precizia) datelor reprezintǎ

abilitatea de a ȋndeplini o sarcinǎ fǎrǎ erori.

 Corectitudinea datelor este o mǎsurǎ a ratei de

eroare.
 Erorile pot fi sistematice şi statistice.

 Ex: La mǎsurarea presiunii sȃngelui cu manşonul ȋn jurul braţului,

se mǎsoarǎ de fapt presiunea ȋn manşon nu ȋn arterǎ. Aceastǎ
presiune este o aproximaţie a presiunii arteriale. Momentul citirii
presiunii este determinat de momentul ȋn care sunetul dispare
datoritǎ obstrucţionǎrii fluxului sanguin ȋn artera brahialis. Adevǎrata
presiune a sȃngelui este aşadar mai micǎ decȃt presiunea externǎ
din manşon, chiar dacǎ nu ştim exact cȃt. Aceastǎ deviaţie se
numeşte eroare sistematicǎ.

 Dacǎ manometrul nu este calibrat corect, avem de-a face tot cu

eroare sistematicǎ, ȋnsǎ diferitǎ. Variaţiile presiunii sȃngelui şi
variaţiile ȋn citirea coloanei de mercur (douǎ mǎsurǎtori succesive
nu vor da niciodatǎ aceeaşi valoare) se numeşte eroare statisticǎ.

 Eroarea de citire poate fi atȃt de naturǎ sistematicǎ cȃt şi

statisticǎ.
 Conformitatea – sistemele de codare şi clasificare
pentru datele pacientului, trebuie sǎ respecte reguli
stricte.
 (Spre exemplu cȃnd vrem sǎ clasificǎm condiţia mentalǎ
a pacientului folosind un sistem cu numai trei clase:
relaxat; normal; stresat, putem face erori atribuind
pacientul unei categorii greşite, clinicianul nu s-a
conformat instrucţiunilor sistemului de clasificare).

 Precizia – Trateazǎ gradul de rafinament sau de

granularitate prin care s-au exprimat mǎsurǎtorile.
 Greutatea corporalǎ exprimatǎ ca 74,12 Kg este mai
precisǎ decȃt 74,1 Kg. Dacǎ urmǎrim greutetea
pacientului la ATI pentru echilibrul fluidelor avem = 0,1
Kg variaţii. Trebuie sǎ specificǎm 74,1 Kg, pentru cǎ
74,12 Kg implicǎ o valoare ȋntre 74,11 şi 74, 13 Kg.
Trebuie sǎ ne asigurǎm de gradul de precizie al
determinǎrilor.
 Text liber (limbaj natural) - dǎ utilizatorului o
mare libertate de exprimare a detaliilor.
 Textul liber nu este standardizat fapt ce duce la
dificultatea procesǎrii.

 Entropia informaţiei – poate doar creşte de la

sursǎ la receptor. Creşte de la numere discrete,
mǎsurǎtori, coduri, cǎtre textul liber.
 Trebuie sǎ evitǎm interpretarea umanǎ atunci cȃnd
facem documentarea pacientului şi trebuie stocate date
“brute” chiar dacǎ se stocheazǎ şi interpretǎrile.
Reguli de documentare a
pacienţilor:
 Datele trebuie achiziţionate ȋn cȃt mai mica vecinǎtate a sursei;

 Datele trebuie ȋnregistrate prin respectarea strictǎ a regulilor de

standardizare;

 Se stocheazǎ ȋntotdeauna datele originale, fǎrǎ interpretarea umanǎ sau

mǎcar aceasta sǎ se facǎ separat;

 Codificarea datelor se face numai daca nu existǎ altǎ modalitate de prezentare

şi de preferat ca acesta sǎ fie fǎcutǎ de cǎtre persoana care face observaţiile;

 Pentru toate datele introduse se preferǎ existenţa unui feedback on-line cǎtre
utilizator pentru a semnala eventualele deviaţii;

 Persoana care introduce datele e preferabil sǎ fie şi beneficiara acestora sau

sǎ le foloseascǎ pentru a ȋmbunǎtǎţi calitatea muncii;

 Autentificarea (adǎugarea semnǎturii codificatorului şi a numelui acestuia).

Componentele sistemului de
procesare a informaţiei

 Distingem: oameni şi activitǎţi ale sistemului

de calcul
 utilizatorul
 introducerea datelor
 interfaţa utilizator
 software-ul de procesare a datelor
 prezentarea rezultatelor necesitǎ hardware şi
software
 Introducerea datelor – informaţia derivǎ din date.
Datele de calitate scǎzutǎ conduc la informaţii
eronate sau pe care nu se poate pune bazǎ.

 Scrisul de mȃnǎ – Sistemul de recunoaştere a

scrisului de mȃnǎ necesitǎ pregǎtirea utilizatorului
şi are o ratǎ de eroare destul de ridicatǎ pentru
rutina clinicǎ.

 Feedback-ul on-line (ȋn direct) al erorilor detectate

sau suspectate, poate reduce rata de eroare la
introducerea datelor.
Detectarea erorilor:

 verificarea erorilor sintactice

 erorilor semnatice

 help on-line
 Verificarea erorilor sintactice: fiecare articol are un
domeniu şi o valoare.
 Domeniul poate fi data de calendar sau numǎrul de telefon.
Domeniul defineşte matriţa caracterelor: 11/17/1938 (US) sau
17/11/1938 ȋn alte ţǎri, se defineşte ca “2 numere, barǎ 2 numere,
barǎ, 4 numere”.
 Greutatea corpului exprimatǎ ȋn Kg avȃnd 1, 2 sau 3 caractere. In
caz de eroare sintacticǎ, computerul ne informeazǎ. La sistemele cu
interfaţa prietenoasǎ – sistemul ne dǎ indicaţii şi asupra tipului de
eroare şi eventual ne dǎ sfaturi sau chiar un exemplu.

 Verificarea erorilor semantice:

 la introducerea valorilor presiunii sȃngelui, putem verifica valorile
minimale şi maximale posibile sau plauzibile, dar şi relaţia dintre
datele deja disponibile, spre exemplu 75 Kg nu poate fi greutatea
unui copil de 10 luni.

 Help-on line:
 Asigurǎ sfaturi şi exemple legate de ȋntrebare sau o listǎ limitatǎ de
opţiuni.
 Procesarea datelor

 Datele sunt analizate şi transformate astfel ȋncȃt informaţia

necesarǎ poate fi prezentatǎ utilizatorului.

 Sortarea datelor – programele de calcul pot efectiv ordona

sau sorta datele ȋn diferite moduri: numerele de la mic la
mare; caracterele alfabetice - ȋn mod lexicografic; dupǎ
criterii de sortare adiţionale.

 Se pot ordona datele dupǎ:

 sex
 vȃrstǎ
 afecţiune
 vȃrsta ȋmbolnǎvirii
 Stocarea şi accesarea datelor
 Adesea datele sunt sortate ca subiecte independente sau
grupate ȋmpreunǎ pentru cǎ aparţin aceluiaşi eveniment
sau aceluiaşi tip de clasǎ
 Ex.: toţi pacienţii admişi ȋntr-un departament oncologic pentru
examenul mamografic sau toţi pacienţii admişi la departamentul
de cardiologie pentru care s-au cerut teste de laborator.

 Transformarea datelor
 Capacitatea umanǎ de recunoaştere a tiparelor este
limitatǎ.
 Ex.: Ȋntr-o imagine radiograficǎ, vedem o umbrǎ bidimensionalǎ a
obiectului. Douǎ obiecte similare unul ȋn spatele celuilalt ȋntr-un
fascicul de radiaţii X sunt dificil de distins, greu de recunoscut şi
de interpretat ȋn profunzime.
 O serie de imagini ce radiaţii X din diferite unghiuri culese de un
sistem dedicat duc la ȋntocmirea unei tomografii computerizate
cu ajutorul cǎreia se pot distinge obiectele ȋn profunzime.
 Prezentarea datelor
 prezentarea corectǎ a informaţiei cǎtre utilizator este
esenţialǎ pentru o bunǎ ȋntelegere. Procesarea
informaţiei ar trebui sǎ-I faciliteze utilizatorului
extragerea informaţiei relevante ȋn cel mai convenabil şi
inambiguu mod.
 (Ex.: Putem judeca dacǎ terapia cu medicamente antidepresive
este eficientǎ prin prezentarera unei liste cu mǎsurǎtori de
presiune a sȃngelui efectuate de patru ori pe zi timp de cȃteva
luni dar ar fi mai uşor dacǎ ni s-ar da presiunea medie ȋnainte
de terapie şi dupǎ o lunǎ, douǎ de terapie. Cea mai potrivitǎ ar
fi o reprezentare graficǎ).

 Specificaţiile utilizatorului
 este important ca utilizatorul sǎ poatǎ specifica modul
de prezentare al datelor:
 forma graficǎ
 perioada de timp
 scala verticala şi orizontala, etc.
 Multimedia
 Inregistrarea computerizata a pacientului, ȋn
sectorul cardiologie spre exemplu, poate conţine:
 date alfanumerice
 istoricul pacientului sau examenul fizic
 testele de laborator care pot fi la rȃndul lor:
 numerice
 imagini
 radiografii
 cineangiografii
 sunetul inimii
 semnalul EKG
 Restricţii
 impuse de rezoluţia monitorului, ȋn schimb se
poate face zoom-in pentru imaginile radiografice
de rezoluţie ȋnaltǎ distingȃndu-se detalii ale
imaginii.

 Avantaje:
 se pot vedea ȋn mai multe locuri simultan;
 modificarea intensitǎţii (contrastului) imaginii
 calitatea imaginii creşte prin tehnici de procesare
a imaginii
 Terminologia sistemului de
gestiune a bazei de date

 Datele, informatiile sunt stocate ȋn baze de date.

 O bazǎ de date este o colecţie de inregistrari.

 O inregistrare reprezintǎ stocarea unei entitǎţi ce are un nume, numele

inregistrarii. Fişierele sunt accesate printr-un nume sau printr-unul dintre
parametri sau printr-o comandǎ.

 Un fişier este ȋmpǎrţit ȋn ȋnregistrǎri ale datelor logice care sunt cele mai mici
unitǎţi pentru stocarea datelor ȋn baza de date.

 Modul de constituire al inregistrarilor si programul de baze de date este

responsabil de stocarea fizicǎ a datelor pe un dispozitiv cu capacitate mare de
stocare

 Vom face o comparaţie cu documentarea datelor ȋn ȋnregistrarea pacienţilor bazatǎ pe

hȃrtie. Terminologia folositǎ pentru ȋnregistrarea bazatǎ pe hȃrtie aratǎ cȃteva
asemǎnǎri cu terminologia folositǎ de ȋnregistrarea computerizatǎ.
 Inregistrarea pacienţilor bazat ǎ
pe documente scrise
(“ verba volant scripta manet ”)
 Este un set ordonat de documente ce conţin toate datele medicale
colecţionate de la pacient pentru asistenţa acestuia.

 Distingem:
 Date administrative precum: numele, data de naştere, numǎrul de
identificare al pacientului, numǎrul asigurǎrii de sǎnatate

 Date medicale permanente: sex, grupǎ sanguinǎ, alergii (singurǎ apariţie),

 Date variabile şi alte date medicale (apariţii frecvente sau dependente de

timp)

 Datele variabile se ȋmpart ȋn subgrupuri:

 istoricul pacientului
 examenul fizic şi examinǎrile de urmǎrire
 rezultatul de laborator
 medicamentele prescrise
 imagini precum radiografiile X şi scintigrafiile
 semnale biologice (EKG-uri, spirograme, etc.)
Diferenţa dintre baza de date bazate
pe documente scrise şi
ȋnregistrarea informatizata a
pacienţilor
 O bazǎ de date pe hȃrtie este staticǎ, ȋn timp ce una
computerizatǎ este dinamicǎ.

 Prima poate fi ȋntr-un singur loc odatǎ, ȋn timp ce cea de-a doua
poate fi prezentatǎ ȋn multiple locaţii;

 Prima are o ordonare fixa a datelor, a doua poate aduce datele ȋn

ordine diferitǎ de sortare şi poate fi accesatǎ selectiv pe baza
unor criterii definite de utilizator;

 Ȋn prima trebuie sǎ rǎsfoim paginile pentru a gǎsi datele dorite, a

doua faciliteazǎ accesarea instantanee a datelor legate de starea
de sǎnǎtate (cele mai recente).
 Modelarea datelor

 Ȋn sistemele informaţionale sunt necesare, funcţie

de necesitǎţile utilizatorului, modele specifice de
date pentru a vedea şi procesa datele.

 Modelul extern al datelor

 Modelul conceptual al datelor
 Modelul de implementarea al datelor
 Modelul intern al datelor
 Modelul fizic al datelor
Modelul extern al datelor

 Utilizatorul sistemului de informaţii este ȋn primul rȃnd

interesat ȋn datele asociate interesului sǎu curent.

 Ȋn general, utilizatorul foloseşte calculatorul atȃt pentru

introducerea datelor cȃt şi pentru prezentare şi
procesare.

 Ex.: la stabilirea unei consultaţii pentru un pacient este

necesarǎ vizualizarea ( de prefeinta ȋntr-o singurǎ fereastrǎ)a
unei pǎrţi din datele administrative ale pacientului, numele
clinicianului, departamentul şi timpul alocat consultaţiilor.
Modelul conceptual al datelor

 Datele stocate ȋn bazele de date pot avea diferite proprietǎţi.

 Datele de identificare ale pacientului sunt diferite pentru datele de

laborator sau pentru tomografie computerizatǎ.

 Ex.: pentru a identifica un pacient vrem sǎ stocǎm numele pacientului,

adresa, numǎrul de telefon, etc.

 Pentru testele de laborator vrem sǎ stocǎm tipul testului, data colectǎrii

probei şi de cǎtre cine s-a fǎcut recoltarea şi ce instrument a fost folosit
pentru analizǎ.

 Datele grupurilor ce au proprietǎţi similare se numesc entitǎţi.

 Entitǎţile şi diferitele relaţii dintre datele entitǎţi, traseazǎ forma

modelului conceptual al datelor.
Modelul de implementare al
datelor

 Pentru a realiza un model de implementare a

datelor ȋn DBMS (Database management
System= Sistemul de Gestiune a Bazelor de
date) este folosit un limbaj de definire a datelor
(DDL – Data Definition Language), care este
asigurat de cele mai multe dintre DBMS-urile
moderne.

 Intr-un model relaţional, DDL defineşte bazele de

date ca un set de tabele şi descrie deasemenea
combinaţiile datelor.
 Modelul intern al datelor
 DBMS-urile alcǎtuiesc harta modelului de
implementare ȋntr-un model constȃnd ȋn fişiere
şi ȋnregistrǎri ale datelor logice.

 Modelul fizic al datelor

 Sistemul de fişiere al computerului are grijǎ de
stocarea fizicǎ a datelor pe dispozitivul de
stocare.
 Organizarea datelor fişierelor pe suportul fizic
se numeşte modelul fizic al datelor.
Controlul datelor

 Este esenţial pentru functionarea sistemului de

administrare (gestiune) al bazei de date.

 Controlul concurenţial
 Controlul accesului
 Integrarea şi consistenţa controlului
 Procesul de tranzacţie (transfer)
 Securitatea datelor
 Controlul concurenţial
 se referǎ la conflictele ce apar ȋntre utilizǎrile simultane
ale bazei de date de cǎtre diferiţi utilizatori care, spre
exemplu, introduc sau aduc la zi fişiere de date identice.

 Controlul accesului
 o altǎ sarcinǎ importantǎ a DBMS-ului este protecţia
ȋmpotriva folosirii neautorizate.
 DBMS-ul forţeazǎ utilizatorii sǎ se ȋnregistreze cu “log
on” pentru a şti cine a fost utilizatorul şi dacǎ acesta
cunoaşte parola secretǎ.
 DBMS-ul va garanta utilizatorului accesul permis de
drept.
 Ex: introducerea datelor şi/sau accesarea utilizatorului legate de
numele sǎu şi al pacientului.
 Integritatea şi consistenţa controlului
 Pentru a pǎstra datele ȋntr-o bazǎ de date corectǎ (prin formalizare se
numeşte integritatea şi consistenţa) designer-ul modelului conceptual al
DBMs-ului poate defini reguli sau constrȃngeri ce trebuiesc satisfǎcute.

 Ex. La introducerea datelor de internare, DBMS-ul trebuie sǎ verifice validitatea

datei (dacǎ nu e vacanţǎ şi dacǎ spaţiul de timp liber permite programarea)

 Procesul de tranzacţie (transfer)

 Pentru a efectua un set de operaţii ȋn baza de date ca o operaţie invizibilǎ,
DBMS suportǎ conceptul de tranzacţie.

 (Ex. Planul unei intervenţii chirurgicale implicǎ disponibilitatea chirurgului,

rezervarea unei camere de operaţii şi prezenţa anestezistului. Operaţia nu
poate fi programatǎ pȃnǎ ce nu sunt ȋndeplinite toate aceste condiţii).

 Dacǎ tranzacţiile bazei de date au fost executate numai parţial, baza de

date va rǎmȃne ȋntr-o stare necorespunzǎtoare.

 Dacǎ una dintre instrucţiunile bazei de date ce aparţin tranzacţiei nu poate

fi executatǎ, ea se reseteazǎ la starea iniţialǎ sau cel puţin utilizatorul este
avertizat asupra starii necorespunzǎtoare.
 Securitatea datelor

 Datele pot fi influenţate nu doar de utilizator sau

de utilizatorul programelor dar şi din cauze
externe precum cǎderi de tensiune (distrugerea
componentelor hardware).

 Soluţia unei astfel de probleme este realizarea

copiilor datelor ȋn mod regulat şi pǎstrarea lor la
loc sigur.

 O astfel de copie se numeşte back-up-ul bazei

de date.
 Comunicarea ȋntre providerii de asistenţǎ medicalǎ
 Calitatea comunicǎrii ȋntre providerii de asistenţǎ medicalǎ
influenţeazǎ puternic calitatea actului ȋn sine.

 Comunicarea este esenţialǎ pentru acei pacienţi ce se aflǎ sub

ȋngrijirea comunǎ a mai multor medici.

 Insuficienta comunicare ȋntre aceştia poate avea efecte nedorite

precum terapii contradictorii sau duplicarea testelor ȋn scop
diagnostic precum şi irosirea resurselor financiare fapt ce
influenţeazǎ negativ calitatea actului medical.

 Comunicarea prin intermediul documentelor scrise

 Ȋn prezent documentele scrise sunt cele mai comune şi ȋn cele mai
multe cazuri singurele modalitǎţi de comunicare ȋntre providerii de
asistenţǎ medicalǎ.

 Studiile au arǎtat cǎ acest mod de comunicare este foarte lent

pentru urmǎrirea mesajelor ce trebuie transmise şi adesea nu aduc
informaţii satisfǎcatoare necesitǎţilor celor implicaţi.
 Faxul
 prin intermediul faxului este posibilǎ trimiterea documentelor prin intermediul
telefonului cǎtre un receptor unde documentele sunt tipǎrite, accelerȃnd
astfel comunicarea.
 (Ex. Transmiterea scrisorilor de referinţǎ de la generalist la specialist cu
informaţii despre interacţiile medicamentelor sau referinţele din literaturǎ)
 Se pot transmite chiar şi imagini tomografice computerizate, spre exemplu
de la un spital de periferie cǎtre spitalul universitar.
 Ȋn multe ţǎri, faxurile sunt folosite curent pentru transmiterea de prescripţii,
scrisori de referinţǎ sau facturi.
 Ȋn cele mai multe cazuri pentru ca transmiterea sǎ fie legalǎ, documentul
original (semnat de expeditor) trebuie trimis prin poşta normalǎ,
destinatarului. Aceasta mai ales ȋn cazul actelor medico-legale.

 Avantajele şi dezavantajele faxului

 e uşor de instalat şi folosit, relativ ieftin, se ȋncadreazǎ uşor ȋn rutina
organizatoricǎ. Transmiterea de text, desene şi imagine chiar la o calitate
mai scǎzutǎ poate fi efectuatǎ rapid.

 Dezavantaje:
 calitatea relativ scǎzutǎ a printǎrii, deşi accelereazǎ comunicarea rǎmǎne o
foaie de hȃrtie şi deşi se poate folosi computerul pentru ȋntocmirea
mesajului, datele nu pot fi folosite direct ȋn aplicaţii ale calculatorului.
 E-mail
 a fost introdus ȋnaintea faxurilor chiar dacǎ acestea din urmǎ au apǎrut sub
formǎ de prototip pe la 1800.

 Principiul de bazǎ al e-mail-ului a fost folosit ȋn comunicaţia telex.

 E-mail-ul este o formǎ de poştǎ electronicǎ; atunci cȃnd ȋl foloseşte,

expeditorul compune mesajul pe computerul propriu folosind un procesor de
text şi ȋl trimite prin intermediul reţelei de comunicare (Sistemul de telefonie
sau Internet) cǎtre computerul destinatarului.

 Aceasta se poate face direct de la computer la computer sau indirect prin

intermediul aşa numitelor cǎsuţe poştale pentru e-mail-uri.

 Destinatarul ȋl poate nu doar citi ci şi tipǎri sau edita deoarece spre

deosebire de fax, mesajul este ȋncǎ ȋn formǎ electronicǎ.

 Mesajele electronice sunt de obicei ȋn format text neformatat.

 Aceasta ȋmpiedicǎ procesarea automatǎ a datelor de cǎtre sistemul

computerului receptor pentru care este esenţialǎ standardizarea mesajului.
 Protocoale comune
 Atunci cȃnd providerii de asistenţǎ medicalǎ folosesc
sisteme cu ȋnregistrare computerizatǎ a pacienţilor,
comunicarea dintre aceste sisteme poate fi ȋnalt
automatizatǎ, ceea ce oferǎ cȃteva avantaje.
 S-au dezvoltat protocoale comune pentru un numǎr de
domenii medicale.
 Asemenea protocoale implicǎ ȋmpǎrţirea sarcinilor ȋntre
diferiţi provideri de asistenţǎ medicalǎ de la diferite
discipline.
 Comunicarea optimǎ este consideratǎ vitalǎ pentru
protocoalele comune atȃt din punct de vedere medical
cȃt şi al costului-eficacitǎţii.
 Standardizarea mesajelor este necesarǎ nu numai ȋn
raport cu sintaxa mesajului ci şi vizavi de semantica şi
procedura medicalǎ.